Sunteți pe pagina 1din 12

3.

SCURT ISTORIC
Facultatea de Mecanică a luat fiinţă prin H.C.M. nr. 14/9 ianuarie 1954 la
Institutul Tehnic Galaţi (înfiinţat prin H.C.M. nr. 2727/1953), care la rândul său era
urmaşul Institutului Mecano - Naval din Galaţi (înfiinţat prin H.C.M. nr. 1050/2
octombrie 1951 cu două facultăţi: cea de Construcţii navale şi cea de Exploatarea
navelor şi porturilor). Trecerea de la Institutul Mecano - Naval la Institutul Tehnic
s-a făcut în toamna anului 1953, când s-a mutat, de la Constanţa Institutul de
Pescuit şi Piscicultură, la Galaţi, sub forma unei Facultăţi de Piscicultură.

Clădirea Facultăţii de Mecanică în prezent şi la începutul Sec. XX


(vedere din curtea interioară)

Institutul Tehnic din Galaţi a funcţionat la început (1954 – 1955) în


următoarea structură:
- Facultatea de Mecanică cu secţiile: Construcţii navale şi Maşini navale
(învăţământul naval a fost creat la Galaţi în 1951, prin admitere în anul I la Galaţi
şi cu anul II prin transfer de la Facultăţile de Mecanică din Braşov şi Cluj, iar în
toamna lui 1952 completat prin transfer în anul III al unor studenţi de la Institutul
de căi ferate din Bucureşti şi în anul IV al ultimei promoţii de navalişti formată la
Institutul Politehnic din Bucureşti);
- Facultatea de Exploatare a navelor şi porturilor cu secţiile de: Exploatare
a navelor şi porturilor şi de Piscicultură (secţia de Exploatare a navelor şi porturilor
a fost creată la Galaţi prin admitere în 1951 şi s-a lichidat, ultimii studenţi
absolvind în 1959).
În toamna anului 1955, s-a transferat de la Bucureşti la Galaţi Institutul de
industrii alimentare, înfiinţat în 1948. Ca urmare, Institutul Tehnic se transformă în
Institutul Politehnic. Astfel, în anul universitar 1955/1956 Institutul Politehnic din
Galaţi funcţionează cu două facultăţi:
- Facultatea de Mecanică cu secţiile: Nave şi instalaţii de bord, Exploatarea
navelor şi porturilor, Utilaj pentru industria alimentară (formată prin transferul
Facultăţii de Maşini şi utilaj pentru industria alimentară de la Institutul de industrie
alimentară Bucureşti);
- Facultatea de Tehnologia produselor alimentare şi tehnica pescuitului.

9
Clădirea Facultăţii de Mecanică în prezent şi în anul 1901
(vedere din strada Domnească)

În anii 1956/1957, 1957/1958, 1958/1959 şi 1959/1960, Facultatea de


Mecanică a primit cifre de şcolarizare (10 locuri anual) numai pentru secţia Nave şi
instalaţii de bord, celelalte două secţii (Exploatarea navelor şi porturilor şi Utilaj
pentru industria alimentară) lichidându-se.
Începând din anul universitar 1960/1961, prin Ordinul Ministrului
învăţământului şi culturii nr. 3326/30 august 1960 emis pe baza H.C.M. nr.
3225/1960, în cadrul Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Galaţi
funcţionează următoarele trei secţii cu cursuri de zi:
- Nave şi instalaţii de bord, cu durata de 6 ani,
- Tehnologia construcţiilor de maşini, cu durata de 5 ani,
- Frigotehnie, cu durata de 5 ani.
Prin adresa M.E.I. nr. 90221/19 august 1963, se înfiinţează începând din
anul universitar 1963/1964 şi cursuri serale de ingineri la secţia de Tehnologia
construcţiilor de maşini cu durata de 6 ani. Aceste cursuri serale de ingineri T.C.M.
nu au mai primit cifră de şcolarizare în anul 1968/1969. Tot atunci, s-a redus durata
cursurilor de la secţia de Nave şi instalaţii de bord la 5,5 ani.
Începând cu anul universitar 1972/1973, prin H.C.M. nr. 698/16 iunie
1972, structura Facultăţii de Mecanică a căpătat cursuri de subingineri la zi şi la
seral având următoarea structură:
A. Ingineri, cursuri de zi, la secţiile:
- Nave şi instalaţii de bord, cu durata de 5,5 ani;
- Tehnologia construcţiilor de maşini, cu durata de 5 ani;
- Frigotehnie, cu durata de 5 ani;
B. Subingineri, cursuri de zi şi seral, la secţiile:
- Tehnologia prelucrării la rece;
- Construcţii corp nave;
- Instalaţii navale de bord.
Prin H.C.M. nr. 647/1973, în anul universitar 1973/1974, au apărut în
cadrul Facultăţii de Mecanică noi specializări la subingineri organizându-se cursuri
serale şi în întreprinderi. Structura facultăţii cuprindea, pentru anul I:
A. Ingineri, cursuri de zi cu durata de 5 ani, la secţiile:
- Nave şi instalaţii de bord;
- Tehnologia construcţiilor de maşini;
- Frigotehnie.

10
B. Subingineri, cursuri de zi cu durata de 3 ani, la secţiile:
- Tehnologia prelucrării la rece;
- Construcţii corp nave;
- Instalaţii navale de bord.
C. Subingineri, cursuri serale cu durata de 4 ani, la secţiile:
- Tehnologia prelucrării la rece;
- Construcţii corp nave;
- Instalaţii navale de bord.
D. Subingineri, cursuri serale cu durata de 4 ani, la secţiile din
întreprinderi:
- Tehnologia prelucrării la rece, la Uzinele „Progresul” Brăila;
- Electromecanică metalurgică, la Combinatul Siderurgic Galaţi;
- Metalurgie feroasă (Furnale şi Oţelării), la Combinatul Siderurgic
Galaţi.

Clădirea Facultăţii de Mecanică în prezent şi la începutul Secolului XX


(vedere din strada Domnească)

În oraşul Galaţi, a funcţionat între 1948 – 1959 şi Institutul Agronomic în


localul de pe Strada Carnabel. După transferarea la Iaşi în 1959 a Facultăţii de
Îmbunătăţiri funciare şi organizarea teritoriului, s-a înfiinţat, în acelaşi local,
Institutul Pedagogic cu cinci facultăţi (Filologie, Matematică, Fizică – Chimie,
Ştiinţe Naturale şi Agricole, Educaţie fizică). Acest Institut a funcţionat între 1959
şi 1974, în paralel cu Institutul Politehnic din Galaţi. Pe 16 septembrie 1974, prin
Decretul nr. 4015/1974, s-a înfiinţat Universitatea din Galaţi prin unificarea celor
două institute de învăţământ superior gălăţean. Aceasta avea la înfiinţare trei
facultăţi: Facultatea de Mecanică, Facultatea de Tehnologia şi Chimia Produselor
Alimentare şi Tehnică Piscicolă şi Facultatea de Învăţământ Pedagogic.
Facultatea de Mecanică şi-a adăugat, în cadrul Universităţii din Galaţi,
după 1974 până în 1989 şi următoarele secţii:
A. La ingineri zi, cu durata de 5 ani:
- în profil Mecanic: secţia de Utilajul şi tehnologia sudării din 1978/1979
(secţia Frigotehnie s-a dezvoltat în secţia de Maşini Termice);
- în profil Metalurgic: secţiile de Prelucrări metalurgice şi cea de
Turnătorie din 1976/1977;

11
B. La ingineri seral, în profilul Mecanic, cu durata de 6 ani:
- Nave, creată în 1978/1979;
- Tehnologia construcţiilor de maşini, creată în 1982/1983;
- Maşini termice, creată în 1984/1985;
- Utilajul şi tehnologia sudării, creată în 1982/1983.
C. La ingineri seral, în profilul Metalurgic, cu durata de 6 ani:
- Prelucrări metalurgice, creată în 1978/1979;
- Turnătorie, creată în 1980/1981;
- Metalurgie extractivă, creată în 1985/1986.
D. La subingineri zi cu durata de 3 ani, în profilul Mecanic:
- Tehnologia construcţiilor de maşini, creată în 1974/1975;
- Tehnologia sudării, creată în 1974/1975.
E. La subingineri seral în Universitate cu durata de 4, ani în profilul
Mecanic:
- Tehnologia construcţiilor de maşini, înfiinţată în 1980/1981;
- Tehnologia sudării, înfiinţată în 1974/1975.
F. La subingineri seral din întreprinderi cu durata de 4 ani, în profilul
Mecanic:
- Tehnologia construcţiilor de maşini la Uzinele „Progresul” Brăila din
1986/1987.
G. În profilul Metalurgic au mai apărut:
- la subingineri zi cu durata de 3 ani: Furnale şi Oţelării, din 1974/1975;
- la subingineri seral cu durata de 4 ani la Combinatul Siderurgic din
Galaţi şi la Întreprinderea „Progresul” din Brăila, din 1977/1978.
H. În profilul Electric au mai apărut la Facultatea de Mecanică:
- la subingineri zi, cu durata de 3 ani: Electromecanică tehnologică,
înfiinţată în 1975/1976;
- la subingineri seral, cu durata de 4 ani, la Universitate: Electromecanică
tehnologică, înfiinţată în 1981/1982;
- la subingineri seral cu durata de 4 ani la Întreprinderea „Progresul” din
Brăila, înfiinţată în 1987/1988.

Curs la Facultatea de Mecanică – 2013 şi la Institutul Mecano-Naval din Galaţi – 1955

12
În aceeaşi perioadă, 1974 – 1989, s-au şi desfiinţat câteva secţii de
subingineri zi: de Construcţii corp navă şi Instalaţii navale de bord desfiinţate în
1977, secţia de Tehnologia construcţiilor de maşini desfiinţată în 1980, de
Tehnologia sudării desfiinţată în 1981, de Tehnologia prelucrării la rece desfiinţată
în 1975, precum şi secţiile de subingineri la seral de Construcţii corp navă şi de
Instalaţii navale de bord desfiinţate în 1980/1981 şi cea de Electromecanică
tehnologică, desfiinţată în 1981.
După Revoluţia din Decembrie 1989, s-a divizat Facultatea de Mecanică.
Era şi cazul să se întâmple acest lucru! Era una din cele mai mari facultăţi de
mecanică din ţară, având 22 de secţii din 3 profiluri: Mecanic, Metalurgic şi
Electric. Din Facultatea de Mecanică s-au desprins, după 1990, Facultatea de Nave
şi Inginerie Electrică, Facultatea de Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor, Facultatea
de Inginerie de la Brăila şi învăţământul de subingineri zi şi seral trecut în Colegiul
Universitar Tehnic. În anul 1998, Facultatea de Mecanică desfăşura învăţământ cu
durata de 5 ani la următoarele secţii.
A. În profilul Mecanic:
- Maşini şi echipamente termice;
- Utilaj tehnologic pentru industria alimentară;
- Maşini hidraulice şi pneumatice.
B. În profilul Inginerie managerială şi tehnologică:
- Tehnologia construcţiilor de maşini;
- Utilajul şi tehnologia sudării;
- Maşini unelte;
- Tehnologii şi echipamente neconvenţionale.
C. În profilul Mecatronică:
- Roboţi industriali;
- Mecatronică.
D. În profilul Ştiinţe aplicate:
- Mecanică aplicată.
E. În profilul Ingineria mediului:
- Ingineria mediului în energetică.
În anul universitar 2000-2001, în Facultatea de Mecanică au funcţionat
specializările:
A. În profilul mecanic, ingineri, cu durata de şcolarizare de 5 ani
- Maşini şi echipamente termice;
- Utilaj tehnologic pentru industria alimentară;
- Mecanică fină;
- Maşini hidraulice şi pneumatice.
B. Inginerie managerială şi tehnologică, ingineri, 5 ani:
- Tehnologia construcţiilor de maşini;
- Utilajul şi tehnologia sudării;
- Maşini unelte;
- Tehnologii şi echipamente neconvenţionale.
C. Mecatronică, ingineri, (5 ani):
- Roboţi industriali;
- Mecatronică.

13
D. Ştiinţe aplicate, ingineri, (5 ani):
- Mecanică aplicată.
E. Ingineria mediului, ingineri, (5 ani):
- Ingineria mediului în energetică.
F. Colegiu (3 ani):
- Exploatarea maşinilor şi utilajelor;
- Exploatarea maşinilor termice.
G. Master (2 ani):
- Managementul şi gestiunea calităţii;
- Modelare numerică a proceselor mecanice şi tehnologice;
- Optimizarea proceselor termice;
- Sisteme tehnologice pentru procese industriale.
În anul universitar 2001-2002, la aceste specializări s-a adăugat şi colegiul
de Electromecanică tehnologică cu durata de 3 ani.
În anul universitar 2002-2003, s-au introdus noi specializări, precum:
În Domeniul Inginerie Economică,
- Inginerie economică industrială, ingineri (5 ani).
Colegiu (3 ani)
Domeniul mecanică,
- Automobile.
Domeniul Tehnologii industriale,
- Design industrial.
Master
Se adaugă şi specializările:
- Tehnologii neconvenţionale în construcţia de maşini – durata 2 ani;
- Echipamente de producţia mediului, 2 ani, din anul univ. 2004-2005.
În anul universitar 2005-2006, au fost înlocuite specializări inginereşti, cu
o formă de pregătire de 4 ani, cu examen de licenţă.
Domeniul de licenţă – Inginerie mecanică
Specializări:
- Maşini şi echipamente termice;
- Utilaje şi instalaţii de proces;
- Mecanică fină;
- Maşini şi sistem hidraulice şi pneumatice;
- Inginerie mecanică.
Domeniul de licenţă – Inginerie industrială (4 ani)
Specializări:
- Tehnologia construcţiilor de maşini;
- Ingineria sudării;
- Maşini şi sisteme de producţie.
Domeniul de licenţă – Mecatronică (4 ani)
Specializări:
- Roboţi industriali;
- Mecatronică.

14
Domeniul de licenţă – Ingineria mediului (4 ani)
Specializarea:
Ingineria şi protecţia mediului în industrie.
Domeniul de licenţă – Inginerie şi management industrial (4 ani)
Specializări:
Inginerie economică industrială
În anul universitar 2006-2007, se introduce învăţământul cu frecvenţă
redusă (I.F.R) cu două specializări:
- Inginerie economică industrială (4 ani);
- Ingineria şi protecţia mediului în industrie (4 ani).
Master în specializările (2 ani)
- Modelarea numerică a proceselor mecanice şi tehnologice;
- Optimizarea proceselor termice;
- Strategii termomecanice pentru procese industriale;
- Managementul şi gestiunea calităţii;
- Echipamente de protecţia mediului.
Din anul universitar 2010-2011, se reduce numărul de specializări, după
cum urmează:
Domeniul de licenţă – Inginerie mecanică (4 ani)
Specializări:
- Sisteme şi echipamente termice;
- Echipamente pentru procese industriale;
- Inginerie mecanică.
Domeniul de licenţă – Inginerie industrială (4 ani)
Specializări:
- Tehnologia construcţiilor de maşini;
- Ingineria sudării.
Domeniul de licenţă – Mecatronică şi roboţi (4 ani)
Specializarea:
- Mecatronică.
Domeniul de licenţă – Ingineria mediului (4 ani)
Specializarea:
- Ingineria şi protecţia mediului în industrie.
Domeniul de licenţă – Inginerie şi management industrial (4 ani)
Specializarea:
- Inginerie economică industrială.
Master (2 ani)
Specializările:
- Managementul calităţii în ingineria industrială;
- Ingineria sistemelor integrate de fabricaţie;
- Metode avansate de proiectare şi analiza în industria mecanică;
- Sisteme şi echipamente termice şi protecţia mediului.
Din anul universitar 2011-2012 se adaugă
Domeniul de licenţă – Ingineria autovehiculelor (4 ani)
Specializarea:
Autovehicule rutiere.

15
Master în specializarea:
- Modelarea şi simularea în industria mecanică.
Din anul universitar 2012-2013, învăţământul cu frecvenţă redusă este în
lichidare şi este introdusă o nouă formă de Master:
- Grafică şi modelare computerizată.

Baza materială
Activitatea didactică în Facultatea de Mecanică a început în fosta clădire a
Pensionului „Notre Dame de Sion” (actualul corp M) care în august 1944 a fost
incendiată. Aceasta a fost refăcută între anii 1950 – 1953, iar între 1951 şi 1955 a
fost utilizată şi ca spaţiu de învăţământ şi pentru cantină şi cămin. Dacă în 1951 se
dăduse în exploatare doar aripa de nord şi o parte din cea centrală, în 1953 s-a
finisat şi aripa de sud, existând circa 60 săli pentru curs, seminar şi laborator. În
1954, s-au terminat 2 cămine în apropierea Grădinii Publice, cămine având 616
locuri de cazare, aşa încât în 1955/1956 s-a mutat căminul din clădirea instituţiei de
învăţământ. Mai târziu, în zona căminelor s-a construit şi un local pentru cantină,
care, astfel, în 1960 s-a mutat din clădirea Institutului. Laboratoarele au avut la
început o dotare modestă. S-au înfiinţat: laboratorul de Chimie (125m2), laboratorul
de Fizică cuplat cu cel de Electrotehnică (180m2). În 1954, s-a înfiinţat laboratorul
de Maşini termice şi Instalaţii navale (185m2) şi laboratorul de Metalografie
(75m2). În 1958, s-au adus maşinile de încercări mecanice, realizându-se astfel şi
un laborator de Rezistenţa materialelor.
În anul 1960, pe baza proiectului cadrelor didactice a fost construită în
curtea Institutului, clădirea C, în care, la parter, s-au realizat alte laboratoare de
Maşini navale, iar la etaj a fost instalat sediul catedrei de Construcţii navale, o sală
de trasaj ca laborator pentru Tehnologia fabricaţiei navei (100 m2) şi o sală de curs.
În anii ‘60, prin mutarea Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi într-un
local nou, spaţiile rămase, pavilioanele D şi E au fost trecute ca spaţii de
învăţământ şi sediu al catedrei de TCM, până când acestea au fost dărâmate şi în
locul lor s-au realizat, în 1984, clădirile moderne ale corpului D al amfiteatrelor,
având 6 amfiteatre cu capacitatea de 120 – 150 locuri fiecare şi corpul B cu
laboratoarele şi sălile de curs şi proiect pentru secţiile de Tehnologia construcţiilor
de maşini şi Tehnologia sudării. Suprafaţa construită a pavilionului B este de 2304
m2, pe parter şi 3 etaje.
În continuare, în anii ‘60, s-au realizat în clădirea principală a Institutului
laboratoare de Mecanisme (44m2), Toleranţe şi măsurători tehnice (98 m2),
Hidromecanică (75 m2), iar în curtea facultăţii s-au amenajat ateliere de sudură şi
tehnologia materialelor, iar laboratorul de Electrotehnică s-a extins cu un laborator
de Maşini electrice (194 m2) şi un laborator de Automatizări şi Electronică
(107m2). După construirea pavilionului C şi mutarea în el a laboratoarelor de
Maşini navale, în spaţiul rămas a fost instalat laboratorul de Instalaţii navale.
În 1968, s-a inaugurat, prin strădania Prof. dr. ing. Năstase Constantin,
bazinul de încercat modele de nave, bazin cu dimensiunile de 45x4x3m, clădirea
cuprinzând şi ateliere anexă, spaţii de învăţământ şi cabinete de catedră având
642 m2.

16
Până la punerea în funcţiune, în 1984, a bazei de încercări hidrodinamice a
ICEPRONAV Galaţi, în bazinul de încercări al catedrei de Construcţii navale s-au
încercat peste 72 modele de nave.
În cursul anilor 1973 şi 1974, a fost construită pe Calea Prutului secţia de
Microproducţie şi montaj cu profil Mecanic şi Metalurgic cu o suprafaţă totală de
2098 m2 şi 120 locuri de muncă, care a servit pentru practica productivă a
studenţilor Facultăţii de Mecanică. Odată cu construirea la Facultatea de Mecanică
a pavilionului B, în 1984, s-au dat în funcţiune şi 3 hale, fiecare de 256 m2, una de
Structuri navale, una de Maşini-unelte cu comandă program, una cu instalaţii de
sudare automată, inclusiv pe verticală. În anii ‘80, în corpul principal al Facultăţii
de Mecanică s-au amenajat 4 săli de Desen cu planşe de desenat, şi planşe
demonstrative.
În aceiaşi ani ‘80, cu sprijinul Centralei Navale din Galaţi, s-a ridicat
clădirea pavilionului G, având parter şi 3 nivele, cu o suprafaţă totală pentru
laboratoare de 4080 m2, precum şi o hală anexă de 576 m2. În pavilionul G, la
parter şi la primele două etaje, s-au mutat laboratoarele de Termotehnică şi
transmisia căldurii din corpul principal M al Facultăţii de Mecanică, ca şi
laboratoarele de Instalaţii frigorifice şi compresoare din acelaşi corp M. S-au mai
montat, în aceste spaţii, laboratoare pentru Utilaje termice, precum şi pentru
Generatoare de aburi, spaţii de catedră, ateliere. La ultimul etaj, s-au instalat
laboratoare de Automatică şi săli de calculatoare. În hala anexă, s-au instalat
laboratoarele ELNAV (staţie de încercări pentru echipamentul naval), Laboratorul
Generatoare de abur, dotat cu 2 cazane de abur în funcţiune şi un cazan de apa
calda în funcţiune şi o instalaţie de tratare chimica a apei de cazan, precum şi o
hală de Motoare termice. În 1989, în aceeaşi curte a corpului principal M de
clădire, s-a construit, cu sprijinul Combinatului Siderurgic din Galaţi, corpul K, cu
parter şi un nivel superior cu o suprafaţă totală de 1400 m2, care a devenit sediul
catedrei de Organe de maşini, în care s-au mutat, din corpul M, laboratoarele
catedrei. În corpul K, s-au înfiinţat cinci laboratoare de cercetări: tribologie, organe
de maşini, încercări de metale pentru regimuri specifice (temperaturi înalte, scăzute
şi oboseală), ungere şi încercări de lubrefianţi, difractometrie cu raze X. Tot în
1989, s-a terminat şi supraetajarea punctului termic, în care, de la început şi până în
1997, a funcţionat colectivul catedrei de Construcţii navale şi din 1997, prin
evacuarea din corpul M s-a mutat o parte din catedra de Mecanică şi rezistenţa
materialelor.

Sala Aula Magna în prezent, respectiv Capela la începutul Sec. XX

17
În 1996, din cauza infiltrării de apă freatică şi a vechimii clădirii corpului
M, care a trecut prin mai multe cutremure, s-au produs deteriorări ale acestei
clădiri, care au condus la dezafectarea ei, până în 2004, când s-a terminat reparaţia
aripii de nord, spaţiile de laboratoare şi catedre s-au mutat în celelalte corpuri de
clădire. În 2007/2008, s-a terminat şi reparaţia aripii centrale din corpul M, în care
a intrat, în momentul de faţă, Facultatea de Drept. În anul 1997, prin înfiinţarea
specializării Ingineria Mediului în Energetică, în Pavilionul H a fost amenajat
Laboratorul Ingineria Mediului.

Cadrele didactice
Decanii Facultăţii de Mecanică au fost: Conf. ing. Radu Beschea
(21.09.1953 – 31.08.1955); Conf. ing. Iosif Egri (01.09.1955 – 30.09.1955 şi
01.09.1956 – 24.11.1958); Conf. ing. Eugen Marian (01.10.1955 – 31.08.1956 şi
01.10.1968 – 01.08.1974); Conf. ing. Mihai Sgrumala (25.11.1958 – 30.09.1968);
Conf. dr. ing. Radu Beschea (03.07.1974 – 03.06.1976); Prof. dr. ing. Amedeu
Orănescu (09.06.1976 – 31.10.1979); Conf. dr. ing. Dumitru Răileanu (01.11.1979
– 05.11.1984); Prof. dr. ing. Dumitru Călueanu (06.11.1984 – 30.09.1989); Prof.
dr. ing. Liviu Stoicescu (01.10.1989 – 10.01.1990); Prof. dr. ing. Alexandru
Epureanu (15.05.1990 – 1992, 1992 – 1996 şi 1996 – 2000); Prof. dr. ing. Tănase
Panait (2000 – 2004 şi 2004 – 2008); Prof. dr. ing. Cătălin Fetecău (2008 – 2012 şi
2012 – ....).
Prodecanii Facultăţii de Mecanică au fost: Ş.l. ing. Ion Tusac (1961 –
1974), Ş.l. ing. Ion Tarău (03.07.1974 – 01.05.1981), Prof. dr. ing. Dumitru
Călueanu (01.10.1977 – 15.11.1984), Conf. dr. ing. Ovid Popovici (01.05.1981 –
30.09.1989), Ş.l. dr. ing. Viorica Constantin (05.11.1984 – 01.10.1989), Conf. dr.
ing. Mircea Modiga (09.06.1976 – 30.09.1978 şi 01.10.1989 – 10.01.1990), Conf.
dr. ing. Dumitru Răileanu (01.10.1979 – 31.10.1979), Ş.l. ing. Alexandru Ivănescu
(01.10.1989 – 10.01.1990), Conf. dr. ing. Octavian Bologa (1990 – 1992), Prof. dr.
ing. Emil Constantin (1992 – 1996), ), Prof. dr. ing. Liviu Palaghian (1996-2000),
Prof. dr. ing. Nicolae Oancea (1992 – 1993 şi 2000 – 2008), Prof. dr. ing. Tănase
Panait (1996 – 2000), Prof. dr. ing. Ionel Chirică (2004 – 2008), Prof. dr. ing.
Gabriel Andrei (2000 – 2008), Prof. dr. ing. Ionel Chirică (2000 – 2008). Andrei
Gabriel (2008-2012), Elena Scutelnicu (2009 – prezent), Elena Mereuţă (2008 -
2009, 2012 – prezent).
Cadrele didactice care au condus catedrele de-a lungul anilor şi care au
format specializări sunt enumerate în cele ce urmează:
- Catedra de Matematică: Prof. dr. ing. Dan Hulubei, Conf. dr. ing. Radu Frangu,
Conf. dr. ing. Paul Mustaţă, Conf. dr. ing. Elefterie Olaru, Conf. dr. Toader
Buhăescu;
- Catedra de Electronică şi Automatizări: Conf. dr. ing. Ion Moisil, Prof. dr. ing.
Emil Ceangă, Prof. dr. ing. Severin Bumbaru;
- Catedra de Mecanică şi Rezistenţa materialelor: Prof. dr. ing. Nicolae
Beşchea, Prof. dr. ing. Liviu Stoicescu, Prof. dr. ing. Iordan Matulea, Prof. dr. ing.
Sorin Muşat, Conf. dr. ing. Ionel Strat;

18
- Catedra de Organe de maşini şi Mecanisme: Prof. dr. ing. Iosif Egri, Prof. dr.
ing. Ion Crudu, Prof. dr. ing. Mihai Jîşcanu, Prof. dr. ing. Muller Alexandru, Prof.
dr. ing. Fălticeanu Constantin, Prof. dr. ing. Ştefănescu Ioan, Prof. dr. ing. Liviu
Palaghian;
- Catedra de Grafică, Mecanisme şi Toleranţe: Prof. dr. ing. Gheorghe
Răzmeriţă, Prof. dr. ing. Ioan Baicu;
- Catedra de Tehnologia materialelor şi apoi de Tehnologia construcţiilor de
maşini: Prof. dr. ing. Mircea Manolache, Conf. dr. ing. Vasile Grosu, Conf. dr. ing.
Corneliu Ciucă, Prof. dr. ing. Mihai Teodorescu, Prof. dr. ing. Nicolae Oancea,
Prof. dr. ing. Dumitru Nicoară, Prof. dr. ing. Cătălin Fetecău, Prof. dr. ing. Viorel
Păunoiu;
- Catedra de Construcţii navale: Prof. ing. Constantin Năstase, Prof. ing. Ilie
Dinu, Prof. ing. Marian Eugen, Prof. dr. ing. Ion Bidoae;
- Catedra de Sisteme termice şi ingineria mediului: Prof. ing. Nicolae Pârâianu,
Conf. ing. Aurel Cărbunaru, Conf. ing. Muica Daba, Prof. dr. ing. Cornel
Stamatescu, Prof. dr. ing. Constantin Iosifescu, Prof. dr. ing. Ion Ioniţă, Prof. dr.
ing. Constantin Gheorghiu, Prof. dr .ing. Gheorghe Dumitru, Prof. dr. ing. Tănase
Panait, Prof. dr. ing. Viorel Popa.
- Catedra de Metalurgie: Prof. dr. ing. Florea Oprea, Prof. dr. ing. Traian
Dumitrescu, Prof. dr. ing. Elena Drugescu;
- Catedra de Tehnologia sudării: Prof. dr. ing. Dumitru Răileanu, Prof. dr. ing.
Emil Constantin, Prof. dr. ing. Valeriu Georgescu, Prof. dr. ing. Elena Scutelnicu.
Începând cu 1.10.2013, facultatea a fost organizată pe trei departamente:
- Inginerie Mecanică, director Prof. dr. ing. Lorena Deleanu;
- Ingineria Fabricaţiei, director Prof. dr. ing. Viorel Păunoiu;
- Sisteme Termice şi Ingineria Mediului, director Conf. dr. ing. Mugurel
Salvadore Burciu.
În cadrul facultăţii functionează şi două departamente administrative:
- Departamentul de consiliere şi orientare în carieră a studenţilor, condus de Conf.
dr. ing. Elena Felicia Beznea;
- Departamentul de comunicare, imagine şi identitate instituţională, condus de Ş.l.
dr. ing. Nicuşor Baroiu.

Prof. dr. ing. Liviu STOICESCU

19
Diplome de absolvire în prezent şi în deceniul VI al secolului XX

20