Ingrijirea pacientilor cu boala Parkinson la domiciliu

Despre boala Parkinson

Boala Parkinson este o afectiune degenerativa a sistemului nervos, care afecteaza capacitatile
locomotorii ale pacientului. Ea a fost denumita dupa medicul britanic James Parkinson, care in
anul 1817 a descris in detaliu aceasta afectiune care ii facea pe pacienti sa tremure.

Cauze si factori de risc ai maladiei Parkinson

La pacientii cu Parkinson, anumiti neuroni din creier mor. Pierderea neuronilor care produc
dopamina in creier determina aparitia simptomelor specifice bolii Parkinson. Cauza exacta a
declansarii acestei boli este necunoscuta, insa exista o serie de factori care par sa aiba legatura cu
declansarea afectiunii:

• Mostenirea genetica poate avea o implicare in declansarea bolii. Oamenii de stiinta au

identificat o serie de mutatii genetice care pot cauza boala Parkinson, iar aceste mutatii au
tendinta de a se mosteni.

• Factorii de mediu pot si ei sa contribuie la instalarea bolii. Expunerea la anumite toxine poate
creste riscul de Parkinson. Oamenii de stiinta au descoperit ca, in creierul celui care sufera de
Parkinson, se petrec o serie de schimbari. Prezenta corpilor Lewy este, de pilda, specifica bolii
Parkinson.

Boala Parkinson, dupa unii experti, este cauzata de o pierdere a neuronilor intr-o parte a
creierului numita "substanta neagra". Acest lucru duce la o reducere a cantitatii de dopamina, o
substanta chimica ce exista in creier. Dopamina joaca un rol vital in reglarea miscarilor corpului.
O reducere a nivelului de dopamina este responsabila, spun expertii, de multe simptome ale bolii
Parkinson.

Factori de risc

Oricine se poate imbolnavi de Parkinson, insa exista anumiti factori care maresc predispozitia
pentru aceasta afectiune:

Varsta – tinerii adulti au rareori de-a face cu aceasta boala, risc crescut prezentand persoanele in
jurul varstei de 60 de ani.

Factorul ereditar – persoanele care au o ruda apropiata care sufera de Parkinson au riscuri mari
sa faca, la randul lor, aceasta boala.

Sexul – barbatii prezeinta risc crescut de Parkinson, in comparatie cu femeile, care sunt mai rar
afectate de aceasta boala.
Expunerea la toxine – expunerea indelungata la erbicide si pesticide poate creste riscul de
Parkinson.

Simptomele bolii Parkinson

Boala Parkinson se manifesta prin urmatoarea simptomatologie:

• Tremur – la inceput poate fi vorba despre un tremur usor, aproape insesizabil, al degetelor si
mainilor, insa in timp acesta se accentueaza.

• Incetinirea miscarilor – pe masura ca evolueaza, boala Parkinson reduce capacitatea de miscare

a pacientului, limitandu-i acestuia activitatea.

• Rigiditatea musculara – rigiditatea poate sa apara in orice zona a corpului, iar aceasta vine la
pachet cu limitarea miscarii precum si cu dureri.

• Probleme de echilibru – pacientul poate intampina probleme in mentinerea echilibrului.

• Pierderea reflexului de a face miscari automate – pacientul cu Parkinson isi poate pierde
abilitatea de a face miscari automate precum clipitul, zambitul ori miscarea bratelor pe langa
corp in timpul mersului.

• Probleme de vorbire – boala Parkinson poate cauza probleme de vorbire, pacientul poate vorbi
fie prea rar, fie prea rapid, fie va avea tendinta de a ezita inainte de pronunta cuvintele.

• Modificari ale scrisului – intrucat ii va fi dificil sa mai scrie, pacientul isi poate modifica
scrisul.

Alte simptome ale bolii Parkinson

Parkinson este este o boala progresiva, ceea ce inseamna ca simptomele se agraveaza in timp.
Maladia poate afecta atat modul in care pacientul se misca, insa si aspecte ce tin de vedere, somn
si sanatatea mintala. Un pacient cu maladia Parkinson poate avea simptome diferite, la momente
diferite, in comparatie cu cineva diagnosticat cu aceeasi boala. Aceste simptome pot fi:

• dificultate in mentinerea echilibrului

• aplecarea corpului in fata sau in alta directie, care poate cauza cadere

• postura aplecata, cu capul plecat si cu umerii lasati

• tremurul capului

• probleme de memorie

• dificultati la defecare sau la urinare

• oboseala

• salivare

• probleme la nivelul pielii, cum ar fi matreata

• dificultate la inghitire si la mestecare

• dificultatea de a avea erectie sau orgasm

• ameteala sau stari de lesin cand persoana sta in picioare

• frica si anxietate

• confuzie

• dementa (dificultate in gandire si in rationament)

• pierderea simtului olfactiv

• transpiratie excesiva.

Daca o persoana prezinta aceste simptome, nu inseamna neaparat ca are Parkinson. Ar putea fi
vorba de o alta afectiune. Este important ca pacientul sa mearga la medic daca observa acest gen
de schimbari.

Primele semne ale maladiei Parkinson

Potrivit expertilor, acestea sunt cateva dintre primele semne ale bolii Parkinson:

• Miscarea este afectata - ar putea sa existe un tremur al mainilor.

• Coordonarea - se observa la pacienti ca au coordonarea redusa si ca echilibrul corpului este

precar, ceea ce inseamna ca le scapa obiectele pe care le tin in mana; totodata, pacientii acestia
au un risc mai mare de caderi.

• Mersul - postura pacientului se poate modifica, astfel ca va fi usor mai aplecat inspre fata. In
plus, pacientul poate sa dezvolte un mers tarsait.

• Expresia faciala: poate deveni fixa, din cauza nervilor care controleaza muschii faciali.

• Vocea - este posibil ca pacientul sa aiba un tremur in voce ori e posibil ca persoana sa
vorbeasca mai incet, mai lent decat inainte.

• Scrisul - la unii pacienti, scrisul poate deveni mai mic si mai inghesuit.
• Tulburari de somn: acestea sunt o trasatura a maladiei Parkinson si ar putea fi chiar un semn
precoce. Sindromul picioarelor nelinistite poate contribui la aceasta boala.

Alte simptome frecvente:

• schimbarile de dispozitie, inclusiv depresia

• dificultati la mestecare si la inghitire

• probleme in ce priveste urinarea

• constipatie

• probleme la nivelul pielii

• tulburarile de somn.

Metode de diagnosticare pentru boala Parkinson

Nu exista un anumit test care ar putea diagnostica aceasta afectiune. Medicul neurolog poate
diagnostica boala Parkinson in functie de simptomatologie, dar si in urma examinarii neurologice
si fizice a pacientului.

Analizele de sange pot fi folosite pentru eliminarea altor afectiuni care ar putea cauza aceste
simptome.

Testele de diagnosticare imagistica pot fi folosite, de asemenea, pentru eliminarea din discutie a
altor posibile cauze. Investigatiile imagistice cum ar fi RMN-ul, CT-ul, ultrasonografia care
studiaza creierul si PET / CT sunt cateva exemple de metode ce ajuta la diagnosticarea bolii.

O metoda eficienta de diagnosticare a bolii Parkinson consta in administrarea unei doze de

carbidopa/ levodopa – medicament special pentru boala Parkinson. Daca simptomele sunt
ameliorate, atunci diagnosticul este corect.

Uneori, insa, este nevoie de timp pentru ca maladia Parkinson sa fie diagnosticata. Medicii
neurologi recomanda ca pacientul sa vina la controale regulate, pentru a se evalua starea
pacientului si simptomele acestuia, de-a lungul timpului, si pentru a se putea diagnostica boala
Parkinson.

Stilul de viata al pacientului cu boala Parkinson

Persoana care a primit diagnosticul de boala Parkinson trebuie sa colaboreze cat mai strans cu
medicul pentru a gasi un plan de tratament care ofera cele mai bune rezultate in calmarea
simptomelor, cu cele mai putine efecte adverse. Desigur, anumite schimbari in stilul de viata al
pacientului pot sa ajute persoana sa faca fata mai usor bolii Parkinson.
Alimentatie sanatoasa

Anumite alimente pot sa ajute in ameliorarea simptomelor bolii. De exemplu, pacientului cu

Parkinson i se recomanda sa manance alimente bogate in fibre si sa bea cantitati mai mari de
lichide, pentru ca aceste masuri il pot ajuta sa previna constipatia, care este o problema frecventa.
O dieta echilibrata este si una care ii asigura pacientului nutrientii de care are nevoie, cum ar fi
acizii grasi Omega 3, care ar putea fi benefici pentru pacientii cu boala Parkinson.

Miscare

Exercitiile fizice pot creste rezistenta musculara, flexibilitatea si pot spori echilibrul. Ele pot
reduce depresia sau anxietatea. Medicul poate recomanda pacientului sa lucreze impreuna cu un
fizioterapeut, pentru a invata o serie de exercitii care sunt benefice in cazul sau. Pacientul poate
incerca si activitati fizice simple, precum mersul pe jos, inotul, gradinaritul, dansul, aerobicul in
apa sau exercitiile de stretching.

Activitatile de zi cu zi

Chiar daca pentru unii oameni acestea par activitati "banale", pentru pacientii cu Parkinson,
unele activitati de zi cu zi, cum ar fi imbracatul, mancatul, spalarea corpului si scrisul pot fi
extrem de dificile. Un specialist in terapie ocupationala ii poate arata pacientului cu Parkinson
anumite tehnici care ii pot face viata mai usoara.

Speranta de viata a pacientului cu boala Parkinson

Parkinson nu este o boala fatala, insa chiar si asa, complicatiile asociate cu aceasta maladie pot
scurta durata vietii pacientilor care au fost diagnosticati. Specialistii spun ca diagnosticul de
Parkinson creste riscul ca pacientul sa sufere complicatii ce ii pot pune viata in pericol, cum ar fi:
o cadere, cheagurile de sange, infectiile pulmonare si blocajele ce pot sa aiba loc in interiorul
plamanilor. Aceste complicatii pot cauza probleme grave de sanatate, care pot fi chiar fatale.

Nu se stie cu exactitate cu cat reduce boala Parkinson speranta de viata a unei persoane. Un
studiu din 2013 a analizat rata de supravietuire la 6 ani a aproape 140.000 de persoane care au
fost diagnosticate cu maladia Parkinson. In acel interval de 6 ani, 64% dintre oamenii cu
Parkinson au murit. Studiul a mai aratat si ca 70% dintre persoanele din acel studiu au fost
diagnosticate cu dementa in acel interval de timp.

Cum se trateaza boala Parkinson

Boala Parkinson nu poate fi vindecata, insa unele medicamente pot ameliora simptomele. Exista
situatii in care poate fi necesara interventia chirurgicala. Medicul poate recomanda pacientului,
totodata, modificari la capitolul stil de viata. Sportul si sedintele la logoped pot ameliora situatia
pacientului cu Parkinson, ajutandu-l sa combata simptomele specifice acestei boli a sistemului
nervos.
Tratamentul medicamentos pentru boala Parkinson
Tratamentul medicamentos poate fi pe baza de:

• levodopa/carbidopa (substante care se transforma in dopamina atunci cand ajung la creier);

levodopa este o substanta chimica ce ajunge la creier si este transformata in dopamina; levodopa
este combinata cu carbidopa, care o impiedica sa fie transformata prea devreme in dopamina, in
afara creierului.

• agonistii dopaminergici (substante care mimeaza efectele dopaminei la nivelul creierului); spre
deosebire de alte medicamente, acesti agonisti nu se transforma in dopamina, ci mimeaza
efectele dopaminei in creier.

• inhibitorii monoaminoxidazei B - aceste medicamente impiedica descompunerea dopaminei,

inhiband o enzima din creier numita monoaminooxidaza B. Aceasta enzima metabolizeaza
dopamina din creier;

• inhibitori COMT catechol-O-metil-transferaza - exista medicamente in aceasta clasa care

prelungesc efectul terapiei cu levodopa, blocand o enzima care distruge/descompune dopamina.

• anticolinergice (folosite pentru controlarea tremurului specific bolii Parkinson)

• amantadine (amelioreaza simptomele usoare ale bolii Parkinson).

Printre efectele secundare ale tratamentului medicamentos pentru boala Parkinson se numara:
umflarea gleznelor, halucinatiile si invinetirea pielii.

Medicamentele prescrise pentru tratarea bolii Parkinson sunt impartite in trei directii:

1. medicamente care cresc nivelul de dopamina din creier

2. medicamente care afecteaza alte substante chimice secretate de creier, in corp

3. medicamente care ajuta la controlarea simptomelor non-motorii.

Este posibil ca pacientul sa observe o imbunatatire semnificativa a simptomelor dupa ce incepe

tratamentul pentru boala Parkinson, cu anumite medicamente. In timp, insa, beneficiile
medicamentelor se diminueaza frecvent sau devin mai putin evidente. Chiar si asa, pacientul isi
poate tine sub control simptomele.

Proceduri chirurgicale pentru boala Parkinson

La capitolul interventii chirurgicale pentru tratarea Parkinsonului, stimularea cerebrala profunda
este cea mai folosita. Aceasta interventie presupune implantarea unor electrozi in anumite zone
ale creierului. Acestia sunt conectati la un dispozitiv din zona pieptului, care transmite impulsuri
electrice catre creier, reducand astfel simptomele bolii Parkinson.

O asemenea interventie chirugicala prezinta o serie de riscuri, printre care si riscul de infectie, de
accident vascular cerebral sau de hemoragie cerebrala, de aceea este folosita numai in cazurile
severe de Parkinson, atunci cand medicatia nu mai este eficienta.

Tratamente alternative pentru boala Parkinson

Unele terapii alternative pot calma unele simptome si unele complicatii ale bolii Parkinson, cum
ar fi durerea, oboseala si depresia. Cand sunt folosite in combinatie cu tratamentele curente
pentru Parkinson, aceste terapii alternative ar putea imbunatati calitatea vietii pacientului:

Yoga - la orele de yoga, miscarile blande de stretching si posturile (asanele) pot spori
flexibilitatea si pot sa ajute pacientul sa isi mentina echilibrul.

Masajul terapeutic - poate reduce tensiunea musculara si poate contribui la relaxarea muschilor.
Aceasta terapie prin masaj poate fi utila in cazul unor pacienti, insa este bine sa se discute inainte
cu medicul curant.

Tai chi - aceasta forma de exercitii implica miscari lente, usoare, care pot imbunatati
flexibilitatea, echilibrul si rezistenta muschilor. Tai chi ajuta la prevenirea caderilor, mai ales ca
un studiu a aratat ca aceasta forma de arta martiala poate imbunatati echilibrul pacientilor cu o
forma usoara spre moderata de boala Parkinson.

Meditatia - pacientul cu Parkinson poate incerca sa mediteze, concentrandu-se in liniste, la nivel

mintal, pe o idee sau pe o imagine. Meditatia poate reduce stresul si durerea si ajuta pacientul sa
se simta mai bine.

Prevenirea bolii Parkinson

Medicii si cercetatorii nu inteleg pe deplin ce cauze are boala Parkinson. Totodata, expertii nu
sunt siguri de ce boala progreseaza diferit, de la un pacient la altul. Tocmai de aceea, nu este clar
cum poate fi prevenita aparitia acestei boli neurologice. An de an, cercetatorii investigheaza de
ce apare boala Parkinson si ce se poate face pentru a o preveni. Unele cercetari recente sugereaza
ca factorii ce tin de stilul de viata, precum exercitiile fizice si o dieta bogata in antioxidanti ar
putea avea un efect protector.

Daca o persoana are antecedente in familie de boala Parkinson, ea poate lua in considerare
testarea genetica, intrucat anumite gene au fost asociate cu maladia. Este important, insa, de
retinut, ca faptul ca o persoana are aceste mutatii genetice in ADN nu inseamna neaparat ca ea va
dezvolta cu certitudine boala Parkinson. Este important sa se discute cu un medic sau cu un
consilier specializat, despre riscurile si beneficiile testarii genetice.
Cercetarile mai arata ca anumite obiceiuri ce tin de un stil de viata sanatos pot ajuta la reducerea
riscului de Parkinson, chiar daca nu este posibila prevenirea bolii:

• Consuma mai des turmeric - acest condiment contine curcumina, un antioxidant care ar putea
ajuta la prevenirea acumularii unei proteine implicate in maladia Parkinson, arata un studiu de
laborator.

• Alege alimente bogate in flavonoide - prin consumul altui tip de antioxidanti (flavonoidele),
se poate reduce riscul de a dezvolta boala Parkinson, potrivit unei cercetari. Surse de flavonoide
sunt: fructele de padure, merele, unele legume, ceaiul, strugurii rosii.

• Evita sa reincalzesti uleiurile pentru gatit - Oamenii de stiinta au asociat substantele chimice
toxice (aldehidele) de maladii precum Parkinson, Alzheimer si alte boli neurodegenerative.
Anumite uleiuri, cum ar fi cel de floarea-soarelui, incalzite pana la o anumita temperatura nu
trebuie refolosite. Cand sunt incalzite din nou, dupa ce au fost utilizate, in aceste uleiuri se pot
forma aldehide.

• Evitarea toxinelor este importanta - Expunerea la erbicide, la pesticide si la alte toxine poate
creste riscul de boli neurologice, precum Parkinson. Cand sunt folosite aceste tipuri de produse,
oamenii sunt sfatuiti sa isi ia masuri de precautie (de exemplu, folosirea unor haine sau
echipamente de protectie).

Obiective pentru pacient

 să se străduiască să-şi amelioreze mobilitatea fizică
 să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor
 să ştie să preîntâmpine accentuarea posturii inadecvate
 să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoîngrijire
 să exprime sentimente pozitive
 să-şi păstreze capacitatea de vorbire
 să nu se rănească
 să nu prezinte depresie, să-şi exprime interesul pentru activităţi zilnice
Intervenţiile asistentei
Planifică :
 program zilnic de exerciţii fizice, care cresc forţa musculară, atenuează rigitatea
musculară şi menţin funcţionalitatea articulaţiilor
 mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergonomică
 exerciţii de extensie şi flexie a membrelor; de rotaţie a trunchiului, asociate cu
mişcarea braţelor (exerciţii active şi pasive)
 exerciţii de relaxare generală, asociate cu exerciţii de respiraţie
 exerciţii posturale.
Asistenta sfătuieşte pacientul:
 să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare
(mersul cu picioarele îndepărtate la 25 cm)
 să facă exerciţii de mers în ritm de muzică
 să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în timpul
mersului
 să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele
 să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia verticală a coloanei şi
previne căderea rigidă a braţelor lateral).
 în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie
de decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta la preîntâmpinarea aplecării
coloanei în faţă)
 când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pe fotoliu, putându-şi, astfel,
controla tremurul mâinilor şi al braţelor.
Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire :
38
 să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingură mai
adâncă pentru supă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.
Pentru a evita căderile
 în locuinţă se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum
antiderapant, W.C.-uri mai înalte, balustrade de sprijin
 înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea
patului .
Pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă exerciţii de vorbire.
Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:
 program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)
 obiective realiste
 discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure
pacientului o viaţă normală şi sprijin psihologic.

Îngrijirea pacienților care suferă de Parkinson

Îngrijitoarea de seniori la domiciliu a unui pacient care suferă de Parkinson trebuie să cunoască
simptomele bolii și cum poate preveni incidentele asociate cu aceasta. De exemplu, tremorul ca
simptom principal poate fi agravat de stresul emoțional sau de activitatea fizică intensă, ceea ce
poate duce la căzături. Astfel, îngrijitoarea trebuie să aibă grijă și să fie atentă la factorii care îi
agravează vârstnicului condiția, pentru a-i putea evita în viitor și pentru împiedica accidentele
nefericite.

Alte probleme care provin din această afecțiune pe care o îngrijitoare trebuie să le cunoască sunt:
diminuarea mobilității fizice (cauzată de rigiditate), lipsa coordonării mișcărilor, postura
inadecvată, deficitul de autoîngrijire sau alterarea comunicării verbale. O îngrijitoare trebuie să
știe că toate aceste probleme se pot accentua atunci când pacientul este obosit sau prezintă stări
de nervozitate.

Pe termen lung, obiectivele pacientului trebuie să fie foarte bine stabilite, pentru a putea ține sub
control simptomele afecțiunii. Printre aceste obiective, se pot menționa:

 Controlarea parțială a coordonării mișcărilor;

 Păstrarea, cât mai mult posibil, a autonomiei de autoîngrijire (scopul este ca vârstnicul să
se poată îngriji singur, chiar dacă acest lucru intră în atribuțiile îngrijitoarei acestuia);
  Păstrarea capacității de comunicare, prin exerciții de vorbire;
 Prevenirea sentimentelor negative, care pot duce la depresie.

O îngrijitoare de seniori la domiciliu trebuie să asigure vârstnicului cu Parkinson un program

zilnic, pentru a-l ajuta la îndeplinirea acestor obiective.

Un program zilnic de exerciții fizice este esențial pentru a crește forța musculară și a menține
funcționalitatea articulațiilor. În acest program, pot fi incluse și activități care îi fac plăcere unui
senior, cum ar fi plimbările prin natură sau exerciții pe bicicleta ergonomică. Exercițiile de
extensie a membrelor și de rotire a trunchiului, asociate cu mișcarea brațelor, pot ajuta la
atenuarea rigidității musculare. Acest program de exerciții nu are rolul doar de a menține
capacitățile fizice ale seniorului, ci poate fi un adevărat ajutor în prevenirea depresiei și a
ameliorării stării afective.

Pentru a evita cât de mult posibil căzăturile și riscul de accidente, este recomandat ca
îngrijitoarea, împreună cu familia acestuia, să asigure vârstnicului un mediu adecvat nevoilor
sale. În această privință, este bine ca seniorul să dispună de o balustradă de sprijin, iar parchetul
să fie nelustruit, fără carpete. Pentru păstrarea autonomiei de autoîngrijire, se pot folosi obiecte
vestimentare fără nasturi, pantofi fără șireturi și tacâmuri speciale pentru mâncare.

O îngrijitoare de seniori la domiciliu trebuie să știe că o persoană afectată de Parkinson poate să

devină foarte ușor o persoană foarte dependentă de cei din jurul său. În același timp, poate să se
retragă chiar și de membrii familiei sau a prietenilor, dacă aceștia nu oferă suportul necesar
pentru depășirea momentelor dificile.

Vârstnicii care suferă de Parkinson au un sentiment puternic de frustrare și dezvoltă anxietate și

depresie, deoarece știu că progresia bolii este ireversibilă. Îngrijitoarea îi poate fi alături în aceste
momente dificile. Arătându-i pacientului moduri în care se poate ajuta singur și cum își poate
planifica activitățile zilnice în funcție de nevoile sale, îngrijitoarea poate reprezenta un sprijin
real în menținerea unei stări de sănătate generală adecvate.