UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
MASTERAT
SPECIALIZAREA: DREPT JUDICIAR PRIVAT

DISCIPLINA:
PARTICIPANTII LA PROCESUL
CIVIL

Titlul referatului:
COPARTICIPAREA PROCESUALĂ

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. Gheorghe Comanita

Masterand: Mocanu Razvan-Daniel

Anul: I
 1. ASPECTE INTRODUCTIVE

În procesul civil au calitatea de părți acele persoane cu interese

contradictorii, ale căror drepturi și obligații reciproce constituie obiectul procesului
civil.
În raportul juridic civil litigios sunt implicate două subiecte de drept:
 subiectul activ, respectiv titularul dreptului civil care formează
conţinutul raportului juridic civil şi care pretinde că acel drept
civil material i-a fost încălcat sau contestat;
 subiectul pasiv, respectiv cel care i-a încălcat titularului dreptul
legitim.
De regulă, procesul civil se desfășoară între un singur subiect activ
(reclamant, apelant, recurent, etc.) și un singur subiect pasiv (pârât, intimat, etc),
însă sunt destul de frecvente cazurile în care două sau mai multe persoane pot fi
împreună reclamante sau pârâte. Aceste situații poartă denumirea de coparticipare,
liticonsortiu sau tovărășie procesuală. 
În Codul de procedură civilă, coparticiparea procesuală este reglementată în
Cartea I, Capitolul II, intitulat: „Persoanele care sunt împreună reclamante sau
pârâte” în art. 59 şi 60.
Coparticiparea procesuală poate exista în cadrul procesului civil indiferent
de fazele sau de efectele acestuia. Prorogarea competenţei instanţei, ca urmare a
instituirii litisconsorţiului, nu poate trece dincolo de limitele stabilite prin normele
imperative de competenţă1.

1
Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă din perspectiva Noului Cod de procedură civilă, Volumul I, Editura
Walters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 284;

Page 1 of 10
 Noţiunea de coparticipare procesuală îşi are sediul materiei în art. 59 C.
proc. civ., care prevede: „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau
pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă
drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă
legătură”. Pe lângă condiţiile generale pentru a fi parte în proces (capacitatea
procesuală, calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui
interes), din acest text rezultă condiţiile speciale de existenţă ale coparticipării
procesuale, şi anume:
 obiectul procesului să fie un drept sau o obligaţie comună;
 drepturile şi obligaţiile să aibă aceeaşi cauză sau
 între drepturile/obligațiile reclamanților/pârâților să existe o strânsă
legătură.
Scopul coparticipării procesuale este soluţionarea unui litigiu faţă de mai
multe subiecte de drept, fapt ce duce la evitarea posibilitii ca prin judecarea în
cauze separate să se pronunțe hotărâri contradictorii. Din punct de vedere practic,
coparticiparea procesuală conduce la unirea într-un singur proces a mai multor
acţiuni ce puteau forma obiectul unor cereri separate 2, contribuind, totodată, la o
economie de timp și cheltuieli3, prin degrevarea justiţiei de unele procese viitoare.

2
Tribunalul Suprem, Secţia civilă, Decizia nr. 1537/1973, în Revista Română de Drept, nr. 5/1974, p. 72;
3
G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Editura Hamangiu, București, 2015, pag. 85.

Page 2 of 10
 2. FORMELE COPARTICIPĂRII PROCESUALE

Legislaţia, doctrina sau instanţele judecătoreşti au consacrat diverse forme

ale coparticipării procesuale, având ca reper criterii diferite şi atribuindu-le
semnificaţii diferite:
 după poziţia părţilor, coparticiparea procesuală poate fi activă, pasivă
sau mixtă;
Coparticiparea procesuală este activă, atunci când există mai mulţi reclamanţi
și un singur pârât, respectiv pasivă, când un singur reclamant îşi îndreaptă
pretenţiile sale împotriva mai multor pârâţi, prin aceeaşi cerere de chemare în
judecată. Dacă mai mulţi reclamanţi acţionează în judecată, prin aceeaşi cerere, pe
mai mulţi pârâţi, există un litisconsorţiu mixt sau reciproc.

 după momentul în care se formează, se distinge între coparticipare

procesuală iniţială şi coparticipare procesuală ulterioară;
De regulă, coparticiparea procesuală este iniţială, în sensul că ea se formează
odată cu promovarea cererii de chemare în judecată. Ea este ulterioară când se
formează pe parcursul activităţii judiciare, în cazul introducerii unor terţe persoane
în procesul civil4.

 în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea

procesuală poate fi facultativă sau necesară;
Dreptul nostru intern este guvernat de principiul coparticipării procesuale
facultative. Există însă şi situaţii în care coparticiparea procesuală este obligatorie
4
Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Ediţia a V-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 114;

Page 3 of 10
sau necesară. De exemplu, în procesele privitoare la sistarea stării de indiviziune
trebuie să participe toţi coproprietarii, în caz contrar partajul este nul, potrivit art.
797 C. civ.
Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar prezintă importanţă
sub aspectul modului de soluţionare a procesului civil. Astfel, în cazul
litisconsorţiului necesar, instanţa va pronunţa o hotărâre unitară, valabilă pentru
toţi coparticipanţii.
Spre deosebire de litisconsorţiul unitar, litisconsorţiul facultativ este
carcaterizat de o hotărâre care nu stabileşte în mod uniform asupra tuturor
coparticipanţilor.

Page 4 of 10
 3. EFECTELE COPARTICIPĂRII PROCESUALE

Din cuprinsul art. 60, alin. (1) C. proc. civ. rezultă principiul independenței
procesuale, care guvernează raporturile dintre coparticipanți: „Actele de
procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot
profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia”.
Fiecare parte este liberă să-şi conducă procesul aşa cum înţelege, neputând
nici să fie lezată, nici să beneficieze de iniţiativa procedurală a celorlalţi. De aici
rezultă două principii subsecvente:
 principiul relativităţii cererii (orice cerere în justiţie făcută de către
una dintre părţi nu profită decât acesteia şi nu provoacă urmări defavorabile pentru
alții);
 principiul relativităţii actelor de procedură (actul de procedură
trebuie înţeles într-o formă mai largă- excepţii, apărări, concluzii, achiesare,
desistare etc.). Aceste principii sunt aplicabile numai în cazul litisconsorţiului
facultativ5.
O precizare se impune a fi făcută în privinţa asigurării dovezilor solicitate
numai de către unul dintre coparticipanţi. În această materie funcţionează regula
potrivit căreia dovezile, odată administrate, sunt câştigate cauzei în raport cu toţi
coparticipanţii.
Coparticiparea procesuală obligatorie este guvernată de principiul
dependenţei6. În cazul raporturilor solidare sau indivizibile, art. 60, alin. (2) C.
proc. civ. dispune că „dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei
dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori
5
Ion Deleanu, Tratat, 2010, op. cit., p. 288;
6
Alexandru Ţiclea, Efectul suspensiv al apelului şi recursului civil în unele situaţii speciale, Revista Dreptul nr.
9/2000, p. 64;

Page 5 of 10
pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele
încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită
și celorlalți. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de
ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile. Soluţia legii are în vedere
doar actele şi termenele de procedură favorabile tuturor participanţilor. Dacă actele
de procedură ale unora dintre părţi sunt potrivnice celor făcute de alţi participanţi,
instanţa va ţine seama de cele mai favorabile, însă hotărârea judecătorească va
produce efecte faţă de toţi coparticipanţii.
O situaţie asemănătoare este întâlnită şi în cazul excepţiilor de procedură.
Astfel, în cazul unor excepţii absolute, ca prescripţia dreptului la acţiune,
autoritatea de lucru judecat sau necompetenţa generală, materială sau teritorială a
instanţei de judecată, admiterea acestora profită tuturor participanţilor procesuali,
pentru a se garanta imparţialitatea şi unicitatea procesului civil.
În cazul în care între coparticipanţi există raporturi obligaţionale de
solidaritate sau indivizibilitate, efectele admiterii apelului sau recursului declarat
de unul dintre coparticipanţi se vor extinde şi asupra coparticipanţilor care nu au
introdus apel sau recurs ori ale căror cereri de apel sau de recurs au fost respinse
fără a fi cercetate în fond ca tardive, anulate ca netimbrate, ca neregulat introduse.
În schimb, consecinţele respingerii căii de atac - plata cheltuielilor de judecată vor
fi suportate numai de coparticipantul care a exercitat-o, având în vedere numai
actele mai favorabile. De asemenea, dacă litigiul are ca obiect un drept real
principal ce poartă asupra unui bun despre care se afirmă că aparţine
coparticipanţilor în coproprietate sau indiviziune, nu se mai aplică principiul
independenţei coparticipanţilor.
Uneori, chiar legea prevede că actele de procedură ale unui coparticipant
profită şi celorlalţi. În materie de perimare, potrivit art. 419 C. proc. civ., cererea
de perimare introdusă de un coparticipant sau actul de procedură care întrerupe

Page 6 of 10
termenul de perimare al unuia dintre coparticipanţi foloseşte şi celorlalţi. Prima
ipoteză vizează cazul în care sunt mai mulţi pârâţi sau intimaţi şi, împlinindu-se
termenul de perimare, unul dintre aceştia formulează o cerere prin care solicită
instanţei să constate perimarea cererii de chemare în judecată, iar efectele admiterii
acestei cereri de perimare vor fi extinse asupra tuturor coparticipanţilor, ceea ce
înseamnă că perimarea operează în bloc faţă de toate părţile din proces, nu numai
cu privire la raportul procesual dintre partea care a cerut constatarea perimării şi
partea adversă. Cea de-a doua ipoteză se referă la cazul în care sunt mai mulţi
reclamanţi (apelanţi, recurenţi) şi, pricina fiind rămasă în nelucrare, unul dintre
aceştia îndeplineşte un act de procedură în vederea reluării judecăţii, iar într-o
asemenea situaţie termenul de perimare se întrerupe şi profită şi celorlalţi
coparticipanţi.
Copaticiparea procesuală mai produce şi alte efecte: atunci când
coparticipanţii au aceleaşi interese, ei pot avea un singur mandatar, caz în care se
va comunica o singură copie de pe cererea de chemare în judecată sau de pe
întâmpinare; dacă unii dintre coparticipanţi nu s-au prezentat înaintea instanţei ori
nu au îndeplinit un act de procedură în termen, ei vor fi în continuare citaţi; actele
de procedură făcute în interes comun sau împotriva coparticipanţilor cu aceleaşi
interese sunt supuse unei singure taxe judiciare de timbru; coparticipanţii vor
suporta cheltuielile de judecată, în funcţie de interesul fiecăruia sau de natura
raportului juridic dintre ei, fie în mod egal, fie proporţional, fie solidar.
Când sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont
de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea
normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime
ale părţilor, va dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii
de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul
sau sediul acestuia. Dovada mandatului va fi depusă de reclamanţi, iar de către

Page 7 of 10
pârâţi odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg
asupra persoanei mandatarului, preşedintele instanţei va numi un curator special.
Art. 60, alin. 3 C. proc. civ. stipulează: ”Reclamanții sau pârâții care nu s-au
înfățișat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuși să fie
citați, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoștință. Dispozițiile art. 202 sunt
aplicabile.” Astfel, prin citarea coparticipanților care nu au termenul în cunoștință
li se oferă posibilitatea efectivă de a-și apăra drepturile și interesele legitime.
În ceea ce privește reprezentarea judiciară a părților în caz de coparticipare
procesuală, art. 202 C. proc. civ oferă posibilitatea judecătorului în situația
existenței unui număr mare de reclamanți și pârâți, care poate afecta desfășurarea
normală a procesului, de a dispune prin rezoluție ca reprezentarea acestora să se
realizeze prin mandatar, cu respectarea dispozițiilor legale privind reprezentarea
judiciară. În această ipoteza, actele de procedură vor fi comunicate numai
mandatarului.
Dacă această obligație nu este adusă la îndeplinire de coparticipanți,
judecătorul va numi, potrivit art. 202, alin. 3 C. proc. civ., un curator special.
Această măsură va fi comunicată părților, care vor avea obligația de a suporta
cheltuielile privind remunerarea acestuia. 
Referitor la plata taxei de timbru, actele de procedură ale coparticipanților
sunt supuse unei singure taxe de timbru, conform art. 35, alin. 1 din OUG nr.
80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În situația obligării coparticipanților la plata cheltuielilor de judecată, art.
455 C. proc. civ. prevede că aceștia vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de
judecată în mod egal, proporțional sau solidar, în funcție de poziția lor în proces
sau de natura raportului juridic existent între ei.

Page 8 of 10