Sunteți pe pagina 1din 4

c    

 
  

  
   
  

Educatia este unul din acele ³cuvinte al caror sens lumea crede ca-l cunoaste bine, cu
conditia sa nu fie nevoita sa il defineasca´(H. Pieron, 1951).

Educatia in sens larg reprezinta orice act sau experienta ce are un efect formativ asupra
abilitatior mintii, caracterului sau fizicului unei persoane. In sens tehnic, educatia e procesul prin
care societatea transmite deliberat cunostiintele acumulate, aptitudinile si valorile de la o
generatie la alta. [1]

Etimologic, termenul de educatie provine de la substantivul latin educatio, derivat din


două verbe latineşti înrudite: Educo ± educare - a creşte, a alimenta, a hrăni, a îngriji, a cultiva (
o plantă, o fiinţă); Educo - educere ± a scoate din, a ridica, a înălţa. [6]

Educatia permanenta este definita ca fiind un sistem educational deschis, compus din
obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea
continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si
deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. [2]

Conceptul a aparut inca din antichitate: ³Chiar si batranii trebuie sa invete´ (Seneca).

Educa ia diferă de la o etapă istorică la alta în func ie de condi iile materiale i


spirituale ale societă ii. Ea sa nascut din nevoia de cunoastere specifica firii umane, si s-a
dezvoltat odata cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie acesteia, aceea a dezvoltării a
omului. [1]

Societatea contemporană, tinzînd spre noi realizări şi valorificări, atribuie educaţiei o


structură nouă a cerinţelor social-umane. Astfel, şcolii îi revine rolul de formare a personalităţii
umane capabile să se integreze plenar în societate, să reacţioneze adecvat la schimbările ce se
produc. Aceasta presupune eficientizarea învăţămîntului şi transformarea acestuia din beneficiar
pasiv în agent activ al progresului, care trebuie să pregătească omul corespunzător exigenţelor
viitoarei societăţii. [3]
Alaturi de educatia formala (dobandita in institutii de invatamant specializate, de stat sau
particulare), educatia nonformala si informala isi spun si ele cuvantul. Prima vizeaza acele
mijloace mai mult sau mai putin organizate de informare, precum radioul, internetul, televiziunea
sau bibliotecile. Toate acestea pot sa sustina ceea ce se dobandeste in mediul organizat. Cat
despre educatia informala, aceasta din urma se refera la informatiile primite in mod neorganizat,
cum ar fi pe strada, sau in mijloacele de transport, a caror contributie nu este de neglijat.

Prin conlucrarea acestor trei sectoare, se poate realiza educatia permanenta intr-o
maniera optimala, necesara intr-o lume aflata in permanenta schimbare. Cunostintele de
odinioara nu mai sunt suficiente, revolutia tehnologica isi lasa amprenta si populatia trebuie sa se
adapteze cerintelor contemporane. [4]

Dupa cum se precizeaza in Memorandumul asupra invatarii permanente al Comisiei


Comunitatilor Europene din anul 2000, ³Europa a intrat in mod indiscutabil in era cunoasterii, cu
tot ceea ce implica aceasta pentru viata culturala, economica si sociala´. Pornind de la aceasta
premisa, invatarea permanenta devine unul dintre obiectivele principale ale statelor membre
U.E., implicand extindere in timp si spatiu, alaturi de contributia directa a fiecarui cetatean. [5]

Concluzii si observatii: Educatia a fost intodeauna permanenta, firea omului tinde sa se


educe si sa educe indiferent de varsta. Mijloacele de informare difera de la o epoca la alta, acum
ele sunt diversificate si ofera persoanei accesul la cunoastere.

Societatea buimacita de explozia tehnologica care a marcat finalul secolului trecut si


inceputul acestuia, nu mai discerne intre ce e folositor si ce nu. Ea cade prada manipularii
exercitate prin mijloacele media, TV si Radio.

Necesitatea imperioasa a zilelor noastre e autoeducatia permanenta, in vederea


contracararii educatiei induse voit societatii de anumite grupuri de interese. Omul educat
preponderent intr-un spectru indus, rationeaza si actioneaza in societate in felul in care a fost
educat si astfel societatea se dezvolta in directiile in care a fost educata.
Internetul, desi plin de tentatii, si gunoi informational e o solutie in autoeducarea
permanenta a persoanei.

Fiecarei persoane ii revine responsabilitatea de a educa in scopul perpetuarii adevarurilor


proprii.

Lipsa unei educatii corecte primite in familie a marii majoritati pericliteaza dezvoltarea
celorlalti. Astazi o educatie sanatoasa data tanarului poate avea ca rezultat un inadaptat social.

Pentru asigurarea unui viitor propice vietuirii si dezvoltarii armonioase a omenilor, in


societate si in afara ei, e necesara indreptarea dinspre o societate aflata in plina decadenta
spirituala si morala, spre una sanatoasa bazata pe principii crestine de vietuire.
Bibliografie

1.p Wikipedia EN, RO.


2.p Ioan Jinga ³Educatia Permanenta´ Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1979.
3.p Macavei E.,³Pedagogie´, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
4.p Emil Paun, ³Introducere in Pedagogie´, 2005
5.p Comisia Comunitatilor Europene. Memorandum asupra invatarii permanente. Bruxelles 2000
6.p Cursuri Pedagogie