ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU
PIELONEFRITĂ ACUTĂ
Candidat : .................................
Îndrumător de proiect : ...........................
 Anatomia și fiziologia aparatului urinar
ea mai mare parte a produșilor de excreție
ie se elimin
elimină din organism printr-un ansamblu de
gane, care formează aparatul urinar sau aparatul excretor.
paratul urinar este alcătuit din rinichi și căii excretoare sau urinare.
 RINICHIUL
este un organ glandular pereche (drept și stâng), care constituie partea esențială a
aparatului urinar.
are o dublă origine: partea secretoare, reprezentată prin substanța corticală,
rovine din mezoderm, iar căile urinare, din epiteliul celomic primitiv (mugurele uretral).
Rinichii sunt așezați în cavitatea abdominală, retroperitoneal, în regiunea lombară, de o
parte și de alta a coloanei vertebrale, la nivelul vertebrelor T11, T12, L1, L2 și L3 . Ei nu se
află la aceeași înălțime, rinichiul drept fiind ceva mai jos decât cel stâng. Locul pe care-l
ocupă poartă numele de lojă renală.
are o formă caracteristică de boabă de fasole. Lungimea sa este de 10-12 cm, lățimea de
5-6 cm și grosimea de 3-44 cm. Are o greutate de 120-200 g și culoarea brună-roșcată.
 NEFRONUL
este unitatea morfologică și fiziologică a rinichiului.
este alcătuit din: glomerul și tubul urinifer.
Glomerulul este reprezentat printr-un
un ghem de capilare sanguine arteriale, provenite
intr-o
o arteriolă aferentă detașată de pe artera interlobulară .
Tubul urinifer este alcătuit din patru segmente: capsula Bowman, tubul contort
roximal (de ordinul I), ansa Henle și tubul contort distal (de ordinul al II-lea).
 CĂILE EXCRETOARE
• Căile excretoare sau urinare sunt reprezentate prin: calicele renale,
pelvisul renal, ureter,, vezica urinară și uretră.
uretră
Cele mai importante funcții ale rinichiului sunt:
1. Funcția excretorie – eliminarea din organism a produșilor rezultați din catabolism și a
ubstanțelor străine pătrunse accidental în organism.
2. Funcția de reglare a echilibrului hidroelectrolitic și acido-bazic a lichidelor din organsim.
3. Funcția de reglare a presiunii arteriale.
4. Reglarea eritropoezei medulare.
5. Alte funcții umoralo-endocrine.
 Prezentarea teoretică a bolii
DEFINIȚIE

• Pielonefrita acută este o nefropatie în focar, de natură microbiană, care interesează la

început structurile pielo-caliceale și țesutul interstițial și secundar, tubii, vasele renale și
glomerulii.
• Pielonefrita acută este considerată cea mai frecventă boală renală. Ca frecvență
Pielonefrita acută oscilează între 3-26%.
 ETIOLOGIE
Este nevoie de doi factori pentru producerea Pielonefritei: infecția urinară și
organismul gazdă care prin factori individuali (predispozanți) sau favorizanți determină
proliferarea microbilor la nivelul rinichilor.
Factorii determinanți sunt: bacilul Coli, Proteus, Pioceanic, Enterococus, Klebsiella,
Pseudomonas, Aeruginosa, Providencia.. Mai rar se observă infecții cu Salmonella,
Servația, Corynebacterium și fungi, care apar la bolnavii debilitați în urma afecțiunilor
cronice, la cei supuși terapiei cu alkilanți și corticoizi.
corticoizi
Germenii pot proveni dintr-un un focar infecțios (sinuzite, colangite, diverticulite,
abcese, peritonite,, osteomielite), septicemii, stafilodermite (la copii) sau prin infecție
intraspitalicească.. Flora microbiană în infecția urinară intraspitalicească este
reprezentată mai frecvent de Proteus, Klebsiella,
Klebsiella Enterococ, Pseudomonas și
Streptococul Aureus.
Căile de infecție sunt în număr de trei: ascendentă, hematogenă și calea limfatică.
 Factorii favorizanți

• Staza urinară.
• Tulburările dinamice în evacuarea urinii.
• Refluxul vezico-ureteral. Ne gândim la existența acestui reflux când pielonefrita se
însoțește de: la copii cu infecții urinare recidivante; la bolnavii cu anomalii
congenitale ale căilor urinare; în condițiile în care există o hiperdistensie a vezicii; la
adulții cu infecții cronice urinare de lungă durată ; graviditatea;
graviditatea rolul nociv al
cateterismului și agresiunilor instrumentale pe căile urinare; diabetul zaharat ;
tulburări metabolice: guta, nefrocalcinoza,, hipokalemia; abuzul de medicamente:
fenacetina, opiaceele; agenți fizici: iradierea terapeutică; factori imunologici.
 PATOGENIE
omplexitatea patogenă a pielonefritei este sugerată de cazurile cu piurie sterilă.
ala se constituie în două etape: sosirea bacteriilor la nivelul rinichilor și invazia parenchimu
al cu producerea pielonefritei.
osirea bacteriilor la nivelul rinichiului de la nivelul sursei de infecție se realizează pe
a din cele trei căi posibile: hematogenă, limfatică sau ascendentă.
nvazia rinichiului reprezintă a doua etapă de constituire a pielonefritei și este secundară
ocalizării și proliferării renale a germenilor. Ea este generată de intervenția factorilor
redispozanți sau favorizanți. Factorii predispozanți cresc vulnerabilitatea rinichiului la inf
rin scăderea rezistenței locale renale sau generale. Factorii favorizanți sunt reprezentați d
auzele uropatiei obstructive, generatoare de stază urinară.
 DIAGNOSTICUL CLINIC
mptome generale: febră (38,5 - 40 ℃),
), frison, transpirație, cefalee, uneori vărsături și dur
dominale, artralgii.
mptome subiective urinare:: dureri lombare, tulburări de micțiune și modificări macrosco
e urinii.
rerile lombare sunt uni sau bilaterale, de intensitate variabilă, uneori violente cu aspect de
ă renală, alteori surde.
burările de micțiune sunt: micțiuni dureroase, disurie, polakiurie. Urina este tulbure, uneo
r purulentă, rar hemoragică.
mptomele extrarenale întâlnite în pielonefrita acută sunt: grețuri, vărsături, dureri
dominale.
emnele obiective. La examenul fizic se constată durere la lovirea regiunii lombare (manev
ordano pozitivă uni sau bilaterală), punctele ureterale dureroase, rar rinichi palpabil mărit
șeul rectal sau vaginal evidențiază probele ureterale sensibile.
 DIAGNOSTICUL PARACLINIC
xamene de laborator:
nguine: VSH – crescut, leucocitoză, proteina C reactivă crescută, fibrinogenul crescut.
mocultura poate fi pozitivă la 20% dintre bolnavi. În formele grave asociate cu Insuficiență
lă acută sau necroză papilară poate fi evidențiată o azotenie moderată.
nare: diureza este normală, proteinurie = 1-2g/24ore.
2g/24ore. La sedimentul urinar se constată
ocite, cilindri leucocitari, hematurie, bacteriurie.
bacteriurie În sedimentul Addis predomină leucocite
de hematii. Urocultura evidențiază o bacteriurie semnificativă mai mare de 100. 000
meni/ml.
te investigații: Probele funcționale renale sunt uneori alterate, cu scăderea Clearnce-ulu
eatinină, a celui cu PAH (acid paraaminohipuric)
paraaminohipuric și scăderea probei de concentrație.
 DIAGNOSTICUL PARACLINIC
Investigații imagistice:
- urografia evidențiază rinichii măriți de volum, diminuarea secreției substanței de contras
arborele caliceal spastic. Uneori se poate evidenția un factor obstructiv reprezentat de un
calcul sau o stenoză.
- radiografia renală simplă evidențiază rinichii măriți de volum, eventual un factor
bstructiv – calcul, o hipotonie a calicelor, bazinetului, ureterului de partea bolnavă.
- ecografia evidențiază o creștere a dimensiunilor rinichilor, a zonei parenchimatoase
re apare ca o zonă lărgită hipoecogenă.. În caz de evoluție spre supurație apare o
nă hiperecogenă cu conținut neomogen.
- alte investigații imagistice:: computer tomograf (CT); RMN.
 DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
• Diagnosticul diferențial se face cu:
 pielonefrita cronică
 apendicita acută
 sarcina ectopică
 diverticulita
 infecții urinare joase: cistita
 lombosciatica
 tuberculoza renală
 pancreatita acută
 pneumonia bazală
 malaria
 stările septice
 la copil cu febra tifoidă și meningita.
 EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
EVOLUȚIE
Pielonefrita acută are o evoluție
ontană sau prin tratament spre
ndecare după 5 – 14 zile.
Evoluția pielonefritei este extrem
riată în funcție de virulența
crobiană, asocierea
mplicațiilor, frecvența puseurilor
acutizare, prezența factorilor
vorizanți, instalarea insuficienței
nale cronice.
COMPLICAȚII PROGNOSTIC
• - pielonefrita cronică
• - boala cronică de rinichi
• - flegmonul perinefritic Prognosticul este bun, decesul
absența complicațiilor este rar.
• - septicemia
• - abcesul renal
• - necroza papilară
• - insuficiența renală acută
 TRATAMENTUL PROFILACTIC AL
• evitarea constipației;
PIELONEFRITEI ACUTE
• aport lichidian crescut pentru a asigura o diureză abundentă;
• urinări regulate (înainte de culcare, după contactul sexual);
• igiena personală corespunzătoare cu o toaletare corectă a regiunii perianale;
• evitarea frigului, a umidității excesive;
• evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fără indicații de specialitat
• evitarea sau limitarea cateterismului uretral și manevrelor urologice de investigație; dacă aceste
sunt indisponibile, la sfârșitul acestor manevre, se va administra un antiseptic sau un antibiotic;
• deoarece infecția urinară, în special la femei poate apărea la debutul actelor sexuale, se recoman
administrarea la virgine a 50 mg nitrofurantoin seara în primele 2-3
2 săptămâni;
• se va trata corect bacteriuria asimptomatică, atât la copii, cât și la femeile gravide;
• înainte de administrarea tratamentului se recomandă efectuarea uroculturii
 TRATAMENTUL CURATIV AL
PIELONEFRITEI ACUTE
REGIMUL IGIENO-DIETETIC
• - repaus la pat timp de 8 – 10 zile, în
funcție de scăderea febrei și starea
generală a bolnavului, cu spitalizare
pentru femeile gravide, copii, bolnavi
debilitați cu uropatie obstructivă
• - dieta va fi neiritantă, fără condimente,
alcool, cafea. Sarea nu se limitează. Se
vor administra lichide din abundență
2litri / zi.
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC Ș
ETIOLOGIC
• Tratamentul simptomatic : constă în
administrarea de analgetice, antipiretice
antiemetice.
• Tratamentul etiologic : antibioterapia
(sulfamide, cotrinoxazol, nitrofurantoin,
acid nalidixic , betalactamine
aminoglucozid , fluorochinolone
intravenos )
 CAZURI CLINICE
CAZUL I – pacientul P.N. , 34 ani

Simptome : febră, frisoane, transpirații, cefalee, dureri la nivelul lojelor renale

bilateral , polakiurie, disurie
Diagnostic : pielonefrită acută
Tratament : Ciprofolxacină 250 mg/12 h – per os, timp de 14 zile, Algocalmin 2 ml/8
ore – i.m, No-Spa 2 ml, la nevoie – i.m.
Stare la externare : bună ,evoluție favorabilă
 CAZURI CLINICE
Cazul II – pacientul P.A. -28 ani

mptome : febră, frisoane, transpirații, cefalee, dureri la nivelul lojei renale stânga Diagnos
onefrită acută
tament : Ampicilină 1 g/6 h – per os, Gentamicină 1 mg/kg corp/8 ore i.m - timp
14 zile, Algocalmin 2 ml/8 ore – i.m, No-Spa 2 ml, la nevoie – i.m.
are la externare : bună ,evoluție favorabilă
 Cazuri clinice
Cazul III – pacienta A.C., 45 ani

ptome : febră, frisoane, transpirații, cefalee, dureri la nivelul lojelor renale bilateral
gnostic : pielonefrită acută
tament : Ciprofoloxacin 400 mg/12 h – per os, Gentamicină 1 mg/kg corp/8 ore
- timp de 14 zile, Algocalmin 2 ml/8 ore – i.m,, No-Spa
No 2 ml, la nevoie – i.m.
re la externare : bună ,evoluție favorabilă
 Concluzii
oncluzii
• Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu teoretic și practic trei cazuri pe care
le-am
am avut în îngrijire și am constatat multe asemănări din motivele internării .
• În cadrul desfășurării procesului de nursing , obiectivele principale pe care mi le-am
propus sa le rezolv sunt : condiții de mediu și microclimat corespunzătoare, confortabile și
securizate: supravegherea atentă și permanentă; investigare,
investigare tratament, alimentație și
hidratare corespunzătoare diagnosticului și stării concrete din fiecare zi de boală; îngrijire și
igiena personală generală și locală pe toată perioada bolii.
bolii
• În vederea atingerii tuturor obiectivelor, intervențiile autonome şi delegate ale nursei au
avut următoarele puncte comune: urmărirea şi notarea funcțiilor vitale, administrarea
tratamentului, reechilibrarea hidroelectrolitică a pacienților, urmărirea comportamentului
pacienților, asigurarea condițiilor de igienă, asigurarea unei alimentații corespunzătoare,
educația sanitară a pacienților.
• În urma îngrijirilor acordate acestor pacienți,
pacienți s-a constatat că starea lor la externare s-a
ameliorat.