SECTORUL TERTIAR IN ECONOMIE

Sectorul terțiar al economiei , în general cunoscut sub numele de sectorul serviciilor , este
al treilea din cele trei sectoare economice ale teoriei celor trei sectoruri . Celelalte sunt
sectorul secundar (aproximativ același ca și industria prelucrătoare ) și sectorul primar
( materiile prime ).
Sectorul terțiar al industriei implică furnizarea de servicii către alte întreprinderi, precum
și consumatorii finali. Serviciile pot implica transportul , distribuția și vânzarea de bunuri
de la producător către consumator, așa cum se poate întâmpla în comerțul cu ridicata și cu
amănuntul , controlul dăunătorilor sau divertismentul . Bunurile pot fi transformate în
procesul de furnizare a serviciului, așa cum se întâmplă în industria restaurantelor . Cu
toate acestea, accentul este pus pe oameni prin interacțiunea cu oamenii și servirea
clientului, mai degrabă decât transformarea bunurilor fizice.
Sectorul terțiar al economiei este, de asemenea, cunoscut sub numele de industria
serviciilor. Acest sector vinde bunurile produse de sectorul secundar și oferă servicii
comerciale atât populației generale, cât și întreprinderilor din toate cele cinci sectoare
economice.
Activitățile asociate acestui sector includ vânzările cu amănuntul și cu ridicata,
transportul și distribuția, restaurantele, serviciile de birou, mass-media, turismul,
asigurările, serviciile bancare, asistența medicală și dreptul.
În majoritatea țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare, o proporție tot mai mare de
lucrători este dedicată sectorului terțiar. În Statele Unite, aproximativ 61,9% din forța de
muncă este lucrător terțiar. Biroul de statistici ale muncii plasează lucrătorii independenți
neagricoli în propria categorie și aceasta reprezintă încă 5,6% din lucrători, deși sectorul
pentru acești oameni ar fi determinate de meseria lor.

EFECTELE ECONOMICE ALE TURISMULUI

In ansamblul unei economii nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al
sistemului economic global, el presupunand o cerere specifica de bunuri si servicii, cerere
care antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. De asemenea, cererea turistica
determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza in dezvoltarea structurilor turistice si
indirect in stimularea productiei ramurilor participante la: construirea si realizarea de noi
mijloace de transport, instalatii de agrement pentru sporturi de iarna, nautice etc.
Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de productie.
Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contributie aparte la
realizarea valorii adaugate. Avand ca specific consumul mare de munca vie, de inteligenta
si creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate intr-o masura mai mare decat
alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
 Pe langa toate acestea, turismul reprezinta si o cale (in unele cazuri chiar singura) de
valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si in special a celor naturale:
frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de
clima.
in categoria efectelor pozitive ale turismului mai pot fi incadrate:
● contributia la crearea valorii adaugate
● mijloc de diversificare a structurii economiei;
● o cale de valorificarea superioara a tuturor categoriilor de resurse;
● parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale ;
● asigurarea unei circulatii banesti echilibrate

In lucrarea „Animatia si animatorul in turism,” specialista Gabriela Stanciulescu identifica

printre aspecte economice pozitive generate de calitatea animatiei turistice la o destinatie :
- o sursa suplimentara de venit atat pentru muncitori cat si pentru alti prestatori ( unitati de
alimentatie, de agrement);
- un element complementar de atractie turistica, necesar pentru a atrage clientela cea mai
exigenta si care poate deveni un avantaj comparativ suplimentar in crearea unei imagini de
marca;
- o oportunitate in vederea crearii de locuri de munca suplimentare ( animatori sportivi,
culturali).
Toate aceste beneficii ale turismului insa sunt mai mult consecinta unor politici adecvate si
mai putin elemente care pot genera anumite tipuri de politici.

Dezvoltarea turismului aduce cu ea si o multitudine de efecte negative care pot fi

contracarate prin intermediul unor politici bine fundamentate si corect implementate.
Desi aspectele legate de forta de munca fac parte din categoria efectelor pozitive asupra
economiei exista insa si numeroase dezavantaje care afecteaza personalul angajat in
turism:
● nivelul de calificare este considerat relativ modest iar numarul cadrelor cu pregatire
superioara este redus
● nivelul salariilor este inferior mediei pe economie; Organizatia Mondiala a Muncii
raporteaza ca lucratorii din turism castiga in medie cu 20% mai putin decat cei din alte
atractia exercitata se explica prin avantajele monetare neincluse in sectoare economice;
salariu sau prin unele avantaje legate de petrecerea vacantelor
● nesiguranta locurilor de munca determinata de caracterul sezonier al activitatii turistice
● caracterul inegal al perioadelor de activitate (week-end fata de restul saptamanii in hotel,
prima parte a zilei fata de seara in restaurant,etc.)
● insecuritatea globala sau recesiunea economica ce afecteaza in primul rand turismul
( consecintele atacurilor teroriste din septembrie 2001)
● in tarile in dezvoltare localnicii ocupa slujbele prost platite, cu putine oportunitati de
calificare; unele nu satisfac nici standardele internationale privitoare la conditiile de
munca; intre 13 si 19 milioane de copii sub 18 ani lucreaza acum in turism iar circa 2
milioane sunt atrasi in industria turismului sexual din Asia de sud-est si America Latina,
unde risca expunerea la Sida si alte boli cu transmitere sexuala
● distragerea unor persoane de la ocupatiile traditionale