Epilepsia – clasificare, simptomatologie

Mihai Musteață
EPILEPSIA

boală a parenchimului cerebral caracterizată printr-o predispoziție

crescută de a dezvolta atacuri convulsive epileptice.

cel puțin două crize neprovocate la o distanță mai mare de 24 de ore.

Atacul convulsiv - orice atac acut, cu durată scurtă și tranzitoriu și nu
este echivalent cu epilepsia.

Atacul epileptic - manifestarea paroxistică, sincronă, excesivă, de

obicei autolimitantă a unui grup de neuroni de la nivel cerebral.
Determina la nivel clinic apariția de episoade scurte cu convulsii sau
fenomene motorii locale, vegetative sau comportamentale.

Atacul convulsiv reactiv - atac care apare ca răspuns natural la o

alterare tranzitorie a creierului (de natură metabolică sau toxică) care
este reversibilă atunci când cauza este înlăturată.
FZP – un dezechilibru constant intre mecanismele excitatoare si
inhibitoare cerebrale

Neuromediatorii implicați sunt:

Acidul gama amino butiric (GABA)

Receptorii GABA-A și GABA-B pot fi ineficienți și astfel apare o
inhibiție ineficientă
Activare ineficientă a neuronilor GABAergici

Activitatea glutamatului (neurotransmițător excitator) poate fi

exacerbată

Canalopatii ionice
Influx excesiv de sodiu
Blocarea efluxului de potasiu
Alterarea fluxului de calciu.
Epidemiologie:
1. Vârsta
2. Sex
3. Rasa
4. Bagaj genetic
Epidemiologie:
1. Vârsta
2. Sex
3. Rasa
4. Bagaj genetic
Epidemiologie:
1. Vârsta
2. Sex
3. Rasa
4. Bagaj genetic

Factori favorizanți – stres emoțional și fizic determină apariția atacului epileptic

la indivizii la care excitabilitatea corticală a animalului este crescută
 Clasificarea epilepsiei
După etiologie

După semiologie
 Clasificarea epilepsiei
După etiologie
1. Idiopatică
2. Structurală (simptomatică)
3. Reactivă

După semiologie
1. Focală
2. Generalizată
3. Focală cu evoluție spre generalizată
 Clasificarea epilepsiei
După etiologie
1. Idiopatică
a) Genetică (identificare genă responsabilă)
b) Suspiciune genetică – pe baza prevalenței mari a bolii în
cadrul rasei (peste 2% din indivizi), analiza genealogică,
număr mare de indivizi afectați într-o singură familie
c) Cu origine necunoscută – cauza necunoscută încă +
absența indicii structurale
2. Structurală sau simptomatică
cauze intracraniene/cerebrale confirmabile prin metode de
diagnostic
3. Reactivă
DAMNITV
Structurală
Reactivă
412 câini cu epilepsie
612 câini cu atacuri epileptice
136 câini sub 1 an
 Clasificarea epilepsiei
După semiologie
1. Focală
2. Generalizată
3. Focală cu evoluție spre generalizată
 Clasificarea epilepsiei
După semiologie
1. Epilepsia focală (arii subcorticale – emisfera contralatarelă)
Înlocuiește termenul de epilepsie focală / parțială simplă (+ conștientă) sau complexă (- conștientă)
Anulează termenii folosiți anterior: petit mal, aura

Ictus asemănător de fiecare dată

Arii restrânse sau mari din corp

Semne clinice :
-Motorii
-Vegetative – cu componenta parasimpatică sau epigastrică pupile
dilatate, hipersalivație, vomitare…)
-Comportament – perioade scurte de anxietate, neliniște frică
inexplicabilă sau nevoia de atenție deosebită
-Combinații
2. Epilepsia focală cu evoluție spre generalizată

- Cea mai frecvent întâlnită la câine

- Criza începe doar cu manifestări regionale motorii / vegetative și

/sau comportamentale (secunde – minute)
- Continuă rapid cu activitate convulsivă tonică, tonicoclonică
bilaterala + pierderea conștienței
- Anamneza = ce anume s-a întâmplat înainte de convulsii?
3. Epilepsia generalizată

-Activitate hipersincronă BILATERALĂ.

-Pierderea totală a conștientei

Absentele - doar pierderea conștientei.

Faze:
a)Preictal = prodrom
b)Ictus
 Tonic
!!!!
 Clonic
 Tonico-clonic
Cluster si status epilepticus

c)Postictal = stertor !!!!

Diagnostic:

1. Anamneza
2. Istoric
3. Paraclinic de rutina
4. LCR
5. CT / RM
6.EEG
Epilepsia – clasificare, simptomatologie

Mihai Musteață