MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

Subiectul 5. Circulaţia monetară

1

GLOSAR 1

ACCEPT: consimţământ scris pe cambie, prin care o persoană, numită tras, se obligă să achite
la scadenţă suma înscrisă pe cambie. În economia de piaţă, o largă răspândire o are acceptul în
materie cambială, care constă din acordul scris pe faţa unei cambii prin care trasul asupra căruia
a fost emisă cambia de către trăgător îşi asumă obligaţia de a achita benefeciarului, la
scadenţă,suma înscrisă pe respectivul titlu de credit.
ACCEPTAREA CAMBIEI: presupune acordul necondiţionat al trasului de a plăti la scadenţă
suma înscrisă în cambie. Acceptarea cambiei trebuie să fie scrisă, fie pe faţă, fie pe verso, şi
trebuie să poarte semnătura trasului. Dacă acceptarea se face pe faţa titlului este suficientă
semnătura trasului, în caz contrar, aceasta trebuie să fie însoţită de cuvântul „acceptat” sau de
una din expresiile „voi plăti”, sau „voi onora”. Acceptarea cambiei se face la domiciliul trasului,
care devine principalul debitor. Dacă la prezentarea cambiei trasul refuză plata sau o acceptă
parţial, ori pune anumite condiţii, posesorul ei întocmeşte un protest, în temeiul căruia acţionează
împotriva giranţilor, avaliştilor şi trăgătorului pentru achitarea cambiei.
ACCEPTAREA ORDINULUI DE PLATĂ: procedură prin care se recunoaşte că e valabil un
ordin de plată recepţionat.
ACOPERIRE ÎN AUR: rezervă de aur, devize convertibile şi alte active aflate în tezaurul
băncilor centrale (de emisiune), folosite pentru garantarea convertibilităţii biletelor de bancă
emise şi puse în circulaţie.
ACOPERIRE: suma de bani aflată într-undepozit la tras (bancă), pe baza căreia titularul
contului poate emite un cec sau o cambie, banca fiind obligată să achite la prezentare sau la
scadenţă, cecul, respectiv cambia; deasemenea constituie suma de bani depusă drept garanţie de
către cumpărători şi vânzători la agenţiile oficiale de schimb sau la bănci în vederea efectuării
unei operaţiuni la bursă.
ACOPERIREA ACREDITIVULUI: operaţiune bancară ce constă în transferarea resurselor
valutare din contul băncii ordonatoare în contul băncii plătitoare ce se efectuează în cadrul
mecanismului de decontare prin acreditiv. Această operaţiune se poate realiza fie din resursele
proprii ale titularului de cont, fie din cele ale băncii.
ACREDITIV AVIZAT: modalitate prin care titularul îşi poate asigura încasarea unor sume de
bani în străinătate la băncile avizate în acest sens. Este utilizat în decontările internaţionale.
Acreditivul avizat se emite de către bănci clienţilor lor atunci când aceştia indică precis ţările şi
oraşele unde doresc să primească sume de bani. Banca trimite un aviz în străinătate ce conţine şi
specimenul de semnatură al titularului, care este în masură să primească o sumă de bani de la
orice bancă corespondentă căreia i–a fost trimis avizul.
ACREDITIV CIRCULAR: suma de bani care poate fi primită parţial sau integral de la o bancă
corespondentă din străinătate, fără o avizare prealabilă. Titularul acreditivului circular primeşte o
foaie de control cu specimenele lui de semnatură, iar la efectuarea plăţii banca confruntă
semnătura prezentatorului cu specimenul din foaia de control a acreditivului.
ACREDITIV DOCUMENTAR: modalitate de plată internaţională ce presupune deschiderea
unui fond la dispoziţia exportatorului din disponibilităţile importatorului şi la ordinul acestuia dat
băncii care îl deserveşte, fond din care se face plata contra documentelor ce atestă expedierea
mărfurilor de către exportator.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
ACREDITIV. a) Modalitate de decontare prin care o bancă îşi asumă responsabilitatea de a
plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită
sumă, cu condiţia ca vânzătorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea
2
mărfurilor sau prestarea serviciilor promise, b) Sumă de bani rezervată de un cumpărător din 2
contul său la o unitate bancară ce serveşte un furnizor pentru ca acestuia să i se poată face plata
în momentul în care dovedeşte expedierea (predarea) mărfurilor. c) Document financiar de
decontare prin intermediul, (ff. accreditif, germ. akkreditiv).
ACREDITIV: modaliatate de plată realizată printr–un ordin dat de emitent unei bănci pentru a
plăti, în anumite condiţii specificate de el, din disponibilul pe care îl are la bancă sau din creditul
pe care acesta îl acordă, o sumă de bani benefeciarului, sumă rezervată într-uncost special.
Acreditivul este cel mai sigur mijloc de plată pentru ambele părţi, dar şi cel mai
costisitor. Cumpărătorul are avantajul îndeplinirii corecte a obligaţiilor de către
furnizor. Furnizorul are avantajul încasării sumei corespunzătoare dacă îşi îndeplineşte
îndatorările. Acreditivul se deschide pentru fiecare client în parte, la cererea cumpărătorului.
Această modalitate de plată se utilizează, de regulă, atunci când cumpărătorul întârzie în mod
repetat plata, creând dificultăţi financiare furnizorului. La primirea documentelor, banca unde
este deschis acreditivul verifică dacă furnizorul a respectat condiţiile respectate la deschidere:
prezentarea documentelor care să ateste livrarea bunurilor, executarea lucrărilor, prestarea
serviciilor, autenticitatea semnăturilor de pe documente, încadrarea valorii facturilor în valoarea
acreditivului.
ACTIV: orice obiect fizic (activ „tangibil”) sau creanţă (activ „intangibil”) ce se poate evalua
pecuniar şi care se află în proprietatea unei persoane fizice sau juridice.
ACTIVE CURENTE: active ce au un termen de scadenţă necondiţionat sau unul mic, fapt ce le
determină transformarea rapidă şi puţin costisitoare în mijloace băneşti.
ACTIVE FIXE: toate activele tangibile (mobile şi imobile) deţinute de o entiate în operaţiunile
sale obişnuite pentru producerea de bunuri şi servicii; astfel de active, de obicei au o durată de
existenţă ce depăşeşte un an.
ACTIVE INTANGIBILE: active fără formă materială, mărci de înregistrare, drepturi de autor,
patente, contracte de exclusivitate, licenţe, reţele comerciale etc.
ACTIVE TANGIBILE: active cu formă materială, active fixe, care în proces de utilizare îşi
tranferă o parte din valoarea lor, uzându-se.
ACTIVE TRANSFORMABILE UŞOR ÎN LICHIDITĂŢI: parte din activele curente ale unei
bănci, cum ar fi efecte de comerţ şi obligaţiuni admise la rescontare sau gajare de către Banca
Centrală.
AGREGA. A se uni într-un tot, a se alipi (lat. aggregare).
AGREGAT MONETAR: ansablu de active monetare, cuprinzând mijloacele de plată (moneda
efectivă, depunerile în conturi la vedere) deţinute de agenţii nefinanciari rezidenţi, cât şi acele
plasamente financiare care pot fi transformate cu uşurinţă şi rapiditate în instrumente de plată,
fără riscul pierderilor de capital.
AGREGAT. (despre indicator economic) Alcătuit prin agregare unei suite de indicatori simpli în
unul compus.
AGREGATUL MONETAR (BANII ÎN CIRCULAŢIE) (M0): banii în numerar emişi în
circulaţie de către Banca Naţională a Moldovei, exclusiv cu excepţia numerarului în casele
băncilor comerciale şi în casa Băncii Naţionale a Moldovei.
AGREGATUL MONETAR INTERMEDIAR (M2): cuprinde M1 şi suma rezultată dintre
depunerile la termen (în monedă naţională) şi instrumentele pieţei monetare.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
AGREGATUL MONETAR M3: include M2 la care se adaugă şi depozitele în valută străină ale
rezidenţilor, exprimate în lei moldoveneşti.
AGREGATUL MONETAR RESTRÂNS (M1): se defineşte ca M0 plus depunerile
3
(depozitele) la vedere (în moneda naţională). 3
ANDOSARE ÎN ALB (LA PURTĂTOR): andosare care nu conţine numele noului proprietar
al titlului, ci numai semnătura cedantului. Andosarea la purtător echivalează cu o andosare în alb.
ANDOSARE PRIN PROCURĂ: prin această andosare, benefeciarul (girantul) nu dobândeşte
proprietatea nici asupra poliţei, nici asupra creanţei. Girantul este numai reprezentantul celui care
a făcut andosarea.
ANDOSARE (GIR): modalitate şi operaţiune prin care are loc trecerea unor creanţe de la un
benefeciar la altul. Andosarea constă în indicarea pe versoul instrumentelor de plată a numelui şi
prenumelui persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea acestor instrumente. Ea se
foloseşte des pentru transmiterea diferitelor instrumente de plată: bilet la ordin, trată, dovadă de
depozitare, conosament, cec.
ANDOSATOR: persoana ce andosează instrumentele de plată (cec, bilet la ordin cambie), deci
cel care înscrie şi semnează pe versoul acestor documente.
AUTENTIFICAREA ORDINULUI DE PLATĂ: procedura prin care se determină dacă
ordinul de plată a fost emis de către persoana indicată ca emitent pe ordinul de plată.
AVAL: angajament scris, garanţie de plată în plus (alta decât a giranţilor) a unui efect comercial
pe care o ia asupra sa o persoană străină de cambie, sau chiar un semnatar al ei, altul decât trasul,
numit avalist, pentru toate îndatorările altui semnatar al cambiei (avalizatul). Avalul reprezintă o
condiţie ce trebuie îndeplinită înainte ca documentele să fie remise spre încasare. El poate fi atât
integral, pentru toată suma indicată în cambie, cât şi parţial, pentru o parte a sumei. În acest caz,
pentru a garanta cealaltă parte a sumei, obligaţia poate fi asumată de o altă persoană, numită
coavalist. Avalul poate fi dat de o persoană fizică, de o instituţie financiară, o unitate comercială
sau de către o bancă. Avalul bancar este o formă eficientă de garantare a plăţilor datorate în
cadrul procesului cambial. Spre deosebire de scrisoarea de garanţie bancară, obligaţiile cambiale
se execută întocmai de către persoanele semnatare. Avalul bancar are un caracter operativ şi
prezintă mai multă certitudine şi securitate pentru benefeciarul cambiei, facilitând circulaţia ei.
AVALIST: persoană fizică sau juridică, alta decât a giranţilor care garantează plata cambiei în
cazul când alţi participanţi la procesul cambial nu pot să o facă.
AVIZAREA ACREDITIVULUI: operaţiune de înştiinţare a furnizorului extern prin
intermediul unei bănci din ţara acestuia, despre deschiderea unui acreditiv în favoarea sa de către
importator.
BANCA BENEFECIARĂ. Banca în care beneficiarul de mijloace băneşti are deschis cont şi
care, în baza ordinului de plată recepţionat de la banca plătitoare, înregistrează mijloacele băneşti
în (creditează) contul beneficiarului.
BANCA PLĂTITOARE. Banca în care plătitorul are deschis cont şi care, în baza ordinului de
plată, trece la scăderi (debitează) mijloace băneşti din acest cont.
BANI DE CREDIT: denumire a banilor care au la origine instrumente de plată de transfer,
credit, cecuri, cambii.
BARARE CEC: operaţiune specifică cecurilor, care constă în aplicarea a două bare paralele, pe
diagonala pprimei file a unui cec, şi care indică prezentarea la plată a cecului prin intermediul
unei bănci.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
BAZA MONETARĂ, ÎN SENS LARG: include banii în circulaţie (în afara sistemului bancar)
(M0), rezervele bancare (inclusiv rezervele obligatorii ale băncilor în lei, menţinute în conturile
corespondente ale Băncii Naţionale a Moldovei, alte rezerve şi numerarul în casele băncilor) şi
4
depozitele la vedere ale altor organizaţii la Banca Naţională a Moldovei, depozitele „overnight” 4
ale băncilor şi rezervele obligatorii în valută străină exprimate în lei moldoveneşti.
BENEFICIAR. Persoana în favoarea căreia se transferă mijloacele băneşti.
BILET LA ORDIN: un scris prin care o persoană, numită emitent, se obligă să plătească altei
persoane aflată în postura de beneficiar, sau la ordinal acesteia, o anumită sumă de bani la o
scadenţă faţă de momentul de emitere. Emiterea biletului la ordin presupune apariţia unei datorii
între părţile respective, datorie care se transformă într–o relaţie de credit, acesta urmând să fie
restituit la un termen dat. Obligaţia de plată şi–o asumă direct emitentul, deci relaţia de plată nu
mai implică şi o a treia persoană. Prezenţa băncii este necesară în cazul în care plata biletului se
face din contul emitentului ţinut la banca respectivă. Biletul la ordin reprezintă o formă
simplificată a cambiei.
BON DE TEZAUR: titlu de credit purtător de dobândă, emis de stat pentru atragerea de
împrumuturi pe termen scurt (până la 1 an) de la personae fizice, juridice sau bănci, pentru
efectuarea unor cheltuieli bugetare imediate. La scadenţă, el se plăteşte de caseria generală a
statului (tezaur). Statul se împrumută, dobândind calitatea de debitor faţă de persoanele fizice şi
juridice care cumpără bonurile de tezaur. Aceste instrumente financiare sunt purtătoare de
dobândă, sunt transmisibile şi pot fi scontate. Astfel, bonurile de tezaur sunt bani de hârtie
neconvertibili, emişi de stat în paralel cu bilete de bancă emise de Banca Naţională (de
emisiune). Fiind transmisibile prin negociere curentă şi având un nivel de dobândă competitiv,
bonurile de tezaur constituie un plasament sigur şi preferabil, lipsit de risc. Ele pot fi emise prin
subscrieri curente în funcţie de necesităţile, dinainte stabilite şi cunoscute, sau pe calea
adjudecării la licitaţie publică. Prin cumpărarea şi vânzarea liberă pe piaţă a bonurilor de tezaur
se exercită o influenţă majoră asupra politicii monetare şi de credit prin intermediul
instrumentului numit „open–market”. Totalitatea bonurilor de tezaur formează datoria public
flotantă a statului. Bonurile de tezaur sunt garantate cu întreaga avuţie a statului.
BONIFICA. A acorda un avantaj (a reduce dintr-o factură, a face rabat etc.) (fr. bonifier).
Bonificaţie, acţiunea de a bonifica; sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o
reducere (fr. bonificatiori).
CERERE DE PLATĂ. Documentul de plată în baza căruia se efectuează debitarea directă,
CAMBIA: titlu de credit pe termen scurt, în temeiul căruia o persoană (emitetul) se obligă să
plătească necondiţionat, sau dispune să fie plătit tot astfel de către altă persoană, la data şi locul
indicat în cambie, o sumă de bani aceluia pe care trăgătorul (emitentul) îl desemnează. Cambia
este de două feluri: bilet la ordin şi trata.
CAMBIE ACCEPTATĂ: angajamentul luat de tras faţă de orice posesor legitim al cambiei de
a plăti cambia la scadenţă. Trasul nu este obligat prin lege să accepte cambia, dar dacă o acceptă,
atunci el devine debitorul principal.
CAMBIE BANCARĂ: este acea cambie în care în calitate de tras apare o bancă comercială,
care se obligă să accepte cambiile trase de clientul său asupra sa, şi care are un caracter monetar
şi serveşte pentru acumularea pe un termen scurt a mijloacelor băneşti temporar libere ale
persoanelor fizice şi juridice, dar pornind de la dreptul cambial, dobândeşte şi aspectul de
document de plată.
CAMBIE COMERCIALĂ: cambia care are la bază o operaţiune de vânzare–cumpărare pe
credit.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
CAMBIE DOMICILIATĂ: în care se stabileşte că locul plăţii este altul decât domiciliul
tragătorului sau al trasului.
CASH: denumire dată numerarului, banilor efectivi.
5
CEC ACCEPTAT: cecul în care banca confirmă pe cecul emis de titular existenţa 5
disponibilului în contul curent şi asigură beneficiarul cu plata cecului la prezentare.
CEC BARAT: este acela în care trăgătorul sau posesorul poate face o barare prin înscrierea a
două linii paralele, orizontale sau oblice pe faţa cecului. Aceasta înseamnă că posesorul va trebui
să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec; încasarea în numerar de
la banca trăgătorului nefiind posibilă. Bararea poate fi generală, atunci când nu prezintă nici o
menţiune între cele două linii, sau specială, atunci când între cele două linii este specificată
denumirea unei bănci, aceasta fiind singura bancă la care poate fi încasat cecul. Bararea
presupune faptul că beneficiarul cecului nu mai poate să încaseze cecul în numerar printr–o
simplă prezentare la bancă. Bararea specială vizează existenţa unui cont la bancă la care cecul e
prezentat spre încasare; încasarea cecului facându–se în contul respectiv.
CEC DE CĂLĂTORIE: este acela care se tipăreşte, ca şi biletele de bancă, în monedă proprie
sau în valută. Acest tip de cec se foloseşte pentru plăţile ocazionate de o călătorie în stăinatate şi,
totodată, este un cec cu valori fixe (10, 20, 100 etc. unităţi monetare) imprimate pe înscris odată
cu tiparirea lui. Aceste cecuri sunt emise de bănci şi date (vîndute) clienţilor lor pentru a înlocui
banii lichizi în efectuarea cheltuielilor de călătorie. De regulă, au tipărite pe ele, vizibil
menţiunea „cec de călătorie” exprimată în limba în care a fost redactată şi au, în general, aspectul
unei bancnote. Beneficiarul unui cec de călătorie, în principiu, este protejat împotriva furtului
prin faptul că atunci când cumpără cecurile de la bancă sau de la compania de turism trebuie să
le semneze, semnătură care este confruntată de lucrătorul de la ghişeul băncii plătitoare, atunci
când îl achită, şi posesorul cecului trebuie să dea a doua semnatură, deseori fiind solicitat şi
paşaportul pentru identificarea semnăturilor.
CEC DE VIRAMENT: cec al căru plată se poate efectua numai prin virament.
CEC LA ORDIN: atunci când în text este menţionat numele beneficiarului şi clauza „la ordin”.
Această menţiune permite primului beneficiar să îl transmită prin gir altei persoane. În lipsa
acestei menţiuni cecul se consideră „la ordin”. Cecurile la ordin au cea mai largă utilizare în
practică.
CEC LA PURTĂTOR: atunci când în textul înscrisului există menţiunea expresă „la purtător”,
„plătiţi purtătorului” sau când la rubrica „plătiţi lui...” nu se completează nimic, cec care nu
conţine numele beneficiarului. Acest cec este plătibil oricui îl prezintă, de aici rezultă şi
dezavantajul în cazul furtului. Beneficiarul cecului poate fi o terţă persoană, fizică, juridică sau o
altă bancă faţă de care trăgătorul are o datorie sau trăgătorul însuşi, în cazul în care doreşte să
retragă numerar din propriul său cont bancar. Cecul poate circula prin gir (andosare), astfel că
drepturile băneşti ale persoanei indicate în textul înscrisului pot fi transmise de beneficiar altei
persoane.
CEC NOMINAL: ordinul de plată dat de titularul unui cont curent băncii la care îşi ţine
depozitul, de a elibera o sumă de bani persoanei prevăzute în cec sau celui care prezintă cecul
spre încasare, atunci când în text este menţionat numele beneficiarului, iar cecul este achitat
numai acestuia. Precizarea caracterului nominativ se face prin suprimarea cuvintelor
„netransmisibil”, „plătibil primului beneficiar” sau prin tăierea din text (în cazul formularului pe
care este imprimat) a menţiunii „la ordin”. Aceste cecuri nu pot fi transmise prin gir, ci doar prin
cesiune.
CEC: ban de credit, instrument de plată utilizat de un titular de cont bancar cu un disponibil
corespunzător, creat din depuneri sau din acordarea de credit bancar. Cecul pune în legatură trei
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Trăgătorul dă un ordin necondiţionat băncii sale,
trasului, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terţe persoane, numită beneficiar.
CEDENT: persoană care în baza unui contract de cesiune cedează, cu titlu oneros, drepturi de
6
creanţă cesionarului. 6
CEREREA DE CAPITAL: ansamblul nevoilor de capital ale agenţilor economici la un
moment dat sau într–o anumită peroadă de timp, având în vedere şi nivelul dobânzii pe care sunt
dispuşi să o suporte solicitanţii de capital.
CERIFICAT DE TREZORERIE: titlu de stat cu scadenţă de până la un an, emis de Ministerul
Finanţelor, prin care sunt mobilizate resurse la dispoziţia statului, atunci când acesta are nevoi.
Aceste certificate sunt purtătoare de dobândă. Riscul aferent acestor certificate este nul, aceste
plasamente fiind foarte sigure.
CESIONAR: persoană care în baza unui contract de cesiune dobândeşte, cu titlu oneros,
drepturi de creanţă deţinute anterior de cedent.
CESIUNE: contract prin care o persoană numită cedent transmite un drept de creanţă, cu titlu
oneros, unei alte persoane numită cesionar.
CIRCUIT MONETAR: suma tuturor plăţilor efectuate într–o anumită perioadă de timp.
CIRCULAŢIE BĂNEASCĂ: mişcarea masei banilor în circulaţie, indiferent de forma banilor,
ca urmare a operaţiilor de încasări şi plăţi determinate de curentele de mărfuri, de prestările de
servicii etc. în cadrul economiei naţionale.
CONTRABALANSA. A aduce în stare de echilibru, a cumpăni, (figurat. A anula sau a
compensa efectul unei acţiuni prin altă acţiune.)
CONTRABALANSARE. Acţiune de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare,
CREDITA. a) A acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă bani; a
vinde cuiva pe credit, b) A face o înregistrare în creditul unui cont. din. fr. crediter.
CREDITAREA CONTULUI. A trece, a înscrie o sumă de bani în contul bancar.
CRIZA INFLAŢIONISTĂ: acea perioadă de timp, de cel puţin doi ani, pe parcursul căreia rata
anuală a inflaţiei depăşeşte 40%.
DEBIT. a) Datorie pe care o are o persoană creditată, b) Coloană într-un registru de contabilitate
sau într-un extras din acest registru. - din fr. debit.
DEBITA. A trece, a înregistra din contul bancar al unei persoane, unei întreprinderi etc. sumele
de bani cu care aceasta era datoare.
DEBITAREA CONTULUI. A trece o sumă de bani din contul bancar.
DECONTARE. a) Operaţie contabilă prin care se justifică întrebuinţarea unei sume primite
anterior, b) Operaţie de lichidarea a obligaţiilor de plată prin intermediul conturilor deschise la
bănci, fără bani în numerar, respectiv prin efectuarea de viramente dintr-un cont în altul, c)
Operaţie prin care sunt stinse irevocabil obligaţiile legate de transferurile de mijloace băneşti
între doi sau mai mulţi participanţi la tranzacţie şi are loc prin debitarea contului de decontare al
participantului plătitor şi prin creditarea contului de decontare al participantului beneficiar.
DEPOZIT BANCAR. Bani încredinţaţi spre păstrare unei bănci fără specificarea unui termen
(la vedere) sau la un termen convenit (la termen) contra unei dobânzi de bonificaţie.
DEPOZIT BANCAR: pachet de hârtii de valoare, bani sau obiecte preţioase, încredinţat spre
păstrare unei bănci fără specificarea unui termen sau până la un termen convenit, deponentul
având dreptul să retragă oricând depozitul.
DEPOZIT LA TERMEN: disponibilităţile băneşti ale titularilor, aflate în conturi speciale, care
la anumite termene precis stabilite pot fi transformate în lichiditate şi pentru care la scadenţă se
percepe o dobândă de către deponent.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
DEPOZIT LA VEDERE: suma de bani constituită sub forma unui depozit bancar pentru o
durată iniţială de cel puţin o zi lucrătoare (disponibilă în orice moment, adică fără preaviz).
DISPOZIŢIE DE PLATĂ: ordin scris prin care se dispune plătirea (virarea) unei sume.
7
DOBÂNDĂ BONIFICATĂ. Dobânda plătită de bănci pentru depozitele primite. 7
DOBÂNDĂ PERCEPUTĂ. Dobânda încasată de bănci pentru creditele acordate.
DOBÂNDĂ. Sumă de bani care se plăteşte pentru un împrumut bănesc.
DOBÂNDI. A obţine, a câştiga, a realiza, a găsi, a procura, a face rost de ceva. -Din (sl.) dobyti.
ECHILIBRU MONETAR: stare a echilibrului economic general reflectată de existenţa unui
raport optim între masa banilor aflaţi în circulaţie şi sumele de bani necesare desfăşurării
operaţiunilor care implică bani. Echilibrul monetar este reflectat de stabilitatea preţurilor.
Trebuie să existe o concordanţă între totalitatea masei băneşti aflate în circulaţie şi volumul total
al bunurilor şi serviciilor de pe piaţă.
ECHILIBRUL PIEŢEI MONETARE: acea situaţie de pe piaţa monetară în care cererea reală
de bani este egală cu oferta de bani stabilită de Banca Naţională.
EMITENT. Persoana care emite un instrument de plată s-au un document de plată (ordin de
plată, cerere de plată etc.).
GIR: act prin care posesorul cambiei numit girant, transferă altei persoane – numită giratar toate
drepturile izvorâte din cambie; operaţiune de transfer a unui titlu de credit (bilet la ordin, cambie,
cec, trată etc.) pe baza înscrierii pe versoul acestuia a dorinţei actualului titular de a-l transmite şi
remite altei persoane, numite giratar. Persoana care semnează transferul (girantul) îşi asumă
obligaţia stingerii creanţei în caz că debitorul nu o execută la scadenţă. Girul poate avea loc
înainte de acceptarea cambiei sau în anumite condiţii după scadenţă. Toate menţiunile privind
circulaţia cambiei prin gir se fac pe versoul cambiei. Girul este necondiţionat şi priveşte întreaga
valoare a cambiei. Giratarul dobândeşte toate drepturile deţinute anterior de girant.
GIRANT: persoană care transmite o cambie prin gir unei alte persoane numită giratar. Girantul
unei cambii răspunde solidar cu ceilalţi giranţi şi cu trăgătorul pentru acceptarea şi plata cambiei
la scadenţă, dacă nu s-a stipulat altfel.
GIRATAR: persoană care intră în posesia unei cambii prin gir de la un girant.
HIPERINFLAŢIE: proces de creştere cumulativă şi autoîntreţinută foarte rapidă a nivelului
general al preţului.
INCASSO DOCUMENTAR: modalitate de plată ce presupune încasarea contravalorii
mărfurilor, anticipat sosirii şi recepţionării acestora de către importator, baza raporturilor de plată
fiind constituită de documentele întocmite de exportator; documente care atestă expedierea
mărfurilor, precum şi încrederea partenerilor. Exportatorul şi importatorul sunt legaţi prin două
circuite: circuitul mărfurilor şi circuitul documentelor. Circuitul documentelor se referă la
documentele privind expedierea mărfurilor şi a documentelor de plată. Banca exportatorului
realizează legătura cu banca importatorului, considerată banca–corespondent, remiţându-i
acesteia documentele întocmite de exportator. În cadrul acestei modalităţi, băncile antrenate au
un rol secundar, întrucât nu participă, de regulă, la creditarea relaţiei comerciale, plata făcându-
se direct de importator. Banca-corespondent face cunoscută importatorului sosirea documentelor
întocmite de exportator. Importatorul acceptă plata în bani sau emite cambie pentru o plată la
termen. În urma acceptării plăţii, banca sa îi acceptă documentele care îi dau acces la mărfurile
ce vor sosi. Folosirea incasso–ului documentar reprezintă avantajul rapidităţii cu care este
efectuată plata. Uneori, documentele sunt însoţite de o scrisoare de garanţie bancară emisă de o
bancă de încredere.
INDICATORII MONETARI: indicatorii cu ajutorul cărora este posibilă dimensionarea masei
monetare, urmărirea evoluţiei şi efectelor ei.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
INDICELE GENERAL AL PREŢURILOR: raportul între produsul intern brut exprimat în
preţuri curente PIB1 şi produsul intern brut exprimat în preţurile perioadei de bază PIB0 (dintr-
unan ales ca bază de comparaţie).
8
INFLAŢIE: proces care se caracterizează prin distorsiunea ce se creează între procesele 8
monetare şi procesele economice reale, între masa monetară şi masa mărfurilor şi serviciilor puse
în circulaţie, între creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumparare a banilor.
INSTRUMENTE DE PLATĂ: monedele propriu – zise şi anumite documente bancare
operaţionale pe suport de hârtie, magnetic sau electronic, care funcţionează pe baza unor tehnici
specifice de operare, circuite şi securizat în vederea transferului de fonduri de la ordonator la
beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrală (moneda efectivă) şi de băncile
comerciale (moneda scripturală) cu aprobarea băncii centrale pentru a se asigura o formă
standardizată şi un conţinut economic şi juridic care să permită transferul de fonduri în deplină
siguranţă şi delimitarea responsabilităţilor participanţilor la transferul bancar. Aceste instrumente
pot fi folosite şi de entităţile nonbancare, precum poşta, firmele de decontări sau cele pentru
operaţiuni cu titluri, autorizate expres de Banca Centrală pentru a opera în domeniul
transferurilor de fonduri. În această categorie se includ: numerarul, cecul, cambia, biletul la
ordin, cartea de credit/debit.
INSTRUMENTELE DE PLATĂ CU NUMERAR: sunt reprezentate prin moneda metalică şi
pri bancnote (moneda de hârtie) şi reprezintă cea mai veche formă de circulaţie monetară. Pentru
a îndeplini funcţia de instrument de plată, moneda metalică şi bancnotele – numerarul în
termeni bancari – necesită un complex de tehnici şi reglementări cu caracter normativ emise de
banca centrală şi de băncile comercile.
INSTRUMENTELE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR: documente standardizate care conţin
instrucţiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca
beneficiarului. Pe baza instrumentului de plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la
băncile lor care atestă diminuarea, respectiv – majorarea creanţelor monetare asupra băncilor.
Instrumentele de plată şi credit reprezintă denumirea generică folosită pentru a caracteriza un
anumit tip de titluri utilizate în relaţiile de plăţi. Acestea sunt documente scrise, al căror conţinut
şi formă sunt consacrate prin norme acceptate pe plan intern şi internaţional, reprezentând o
obligaţie de rambursare sau plată a unei sume de bani într-untermen stabilit. Instrumentele de
plată folosite în tranzacţii sunt următoarele: ordinul de plată, cambia, cecul, biletul la ordin,
cardul.
LICHIDITATE: capacitatea activelor ce aparţin unei unităţi economice (mijloacele materiale
şi/sau creanţe) de a fi transformate imediat sau într-unanumit interval de timp, fără pierderi, în
mijloacele lichide de plată, în bani de cont şi în bani numerar.
MASA MONETARĂ: reprezintă un indicator care desemnează totalitatea mijloacelor băneşti
existente în economia unei ţări la un moment dat, sau ca medie – pe o anumită perioadă.
MODALITATE DE PLATĂ. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unei plăţi.
MODALITATE. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod.
MULTIPLICATOR MONETAR: influenţa pe care Banca Centrală o exercită asupra masei
monetare prin intermediul masei monetare, în sens restrâns, punând în evidenţă existenţa unei
relaţii de dependenţă între cele două agregate, descrisă de identitatea: M = m(bm) x M1.
Variabila m(bm) reprezintă multiplicatorul monetar şi exprimă modificarea pe care variaţia cu 1
unitate a masei monetare o produce asupra masei monetare. Dacă acest multiplicator ar fi stabil,
atunci ar fi simplu de atins orice nivel al masei monetare, pornindu–se de la un nivel
cunoscut/dezirabil al masei monetare în sens restrâns. Din păcate, în practică, multiplicatorul
masei monetare în sens restrâns nu este stabil şi, uneori, nici măcar predictibil.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
OFERTA DE CAPITAL: ofertă făcută de deţinătorii de capitaluri finaciare (organizaţii
economice, bănci, case de economii, case de asigurare, populaţie etc.) care doresc să preschimbe
aceste capitaluri în anumite drepturi prin subscriere la titluri de valoare, de obicei, pentru a
9
realiza un venit în viitor. 9
ORDIN DE PLATĂ: modalitate de plată utilizată în plăţi necomerciale (servicii, finanţări şi
creditări) sau în legătură cu cele comerciale, plăţile respective nefiind însă legate de o livrare de
mărfuri (de exemplu avansuri, rate). Ordinul de plată reprezintă dispoziţia pe care o persoană,
numită ordonator (importator, debitor, finanţator), o dă unei bănci de a plăti o anumită sumă de
bani în favoarea unei persoane, numită benefeciar. Pe circuitul ordinului de plată de la plătitor la
beneficiar se pot interpune mai multe bănci, acestea efectuând succesiv operaţiuni de recepţie,
autentificare, acceptare şi execuţia ordinului de plată.
PLATĂ FĂRĂ NUMERAR: operaţiune prin care are loc virarea unei sume de bani din contul
plătitorului în contul beneficiarului. Plata fără numerar presupune stingerea unor obligaţii băneşti
între părţi prin efectuarea transferurilor bancare din contul plătitorului în cel al beneficiarului.
PLATĂ ÎN NUMERAR: operaţiune de elaborare, la ghişeele băncii, a sumelor în numerar
solicitate de clienţi, din conturile lor de disponibilităţi sau de credite dacă în contractele de credit
s-a prevăzut acest lucru.
PLATĂ: stingerea unei obligaţii prin achitarea în numerar sau prin virarea în cont a unei sume
de bani, precum şi prin acordarea unei anumite cantităţi de produse sau prin prestarea unor
servicii. Posesorul unui titlu de credit dispune de suma prevăzută la un anumit termen, numit
scadenţă, dar poate să intre în posesia ei şi înaintea acestuia prin transmitere pe calea girului sau
prin scontare.
PROTEST CAMBIAL: acţiune întreprinsă de posesorul unei cambii în cazul refuzului trasului
de a accepta plata în ziua scadenţei plăţii, consemnată într-unact de protest încheiat de un organ
judiciar.
RATA DOBÂNZII. Mărimea relativă a dobânzii exprimată în procente care indică ponderea
acesteia în totalul împrumutului.
RATA INFLAŢIEI: exprimă, sub formă procentuală, evoluţia inflaţiei într–o anumită perioadă.
De regulă, rata inflaţiei se afişează în termeni anuali, în două forme: rata medie a inflaţiei şi rata
inflaţiei pe ultimele 12 luni. În Republica Moldova, indicatorul la care BNM face referire de cele
mai multe ori este rata inflaţiei pe ultimele 12 luni (diferenţa dintre indicele de deflaţionare,
exprimat în procente şi baza de comparaţie – 100).
RESCONT: scont prin care o bancă (bancă de emisiune, banca centrală) cumpără de la o altă
bancă (comercială) o cambie, o trată, un bilet de ordin sau un alt efect de comerţ scontat anterior
la acea bancă; se percepe o taxă numită taxă de rescontare. Această operaţiune se realizează doar
de către banca centrală.
REVOCAREA ACREDITIVULUI: operaţiune prin care se revine asupra unor termeni ai
acreditivului. Această operaţiune se realizează din iniţiativa plătitorului printr–o scrisoare
adresată băncii sale, iar la rândul ei aceasta o transmite băncii furnizorului care îi predă aceasta
spre acceptare. După acceptare are loc derularea acreditivului în conformitate cu noii termeni.
SCADENŢA CAMBIEI: termenul la care o cambie este exigibilă şi trebuie platit.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
SCONT: operaţiune financiară prin care se cumpără de către o bancă efecte de comerţ (cambii,
bilete la ordin, trate etc.) de la clienţi, achitându-se înainte de scadenţă valoarea lor cu reţinerea
din valoarea nominală a unei dobânzi şi a unui comision. Banca achită prezentatorului valoarea
10
respectivă (valoarea nominală înscrisă pe ea, şi mai puţin dobânda aferentă cuprinsă între 10
intervalul de timp dintre momentul scontării şi scadenţa cambiei). După operaţiunea de scontare,
banca devine benefeciara cambiei şi are dreptul să pretindă trasului sau celorlalţi semnatari ai
cambiei plata la scadenţă.
SCONTARE: cumpărarea sau vinderea de efecte de comerţ (cambie, bilet la ordin) înainte de
scadenţa acestora, efectuarea unui scont.
SISTEM BĂNESC: totalitatea normelor juridice care reglementează operaţiunile de emisiune,
circulaţie şi retragere din circulaţie a banilor.
TAXA SCONTULUI (RATA SCONTULUI): mărimea procentuală a dobânzii percepute de
bancă asupra valorii nominale a efectelor de comerţ (cambie, bilet la ordin, cec, etc.) achitate
înaintea scadenţei.
TITLU DE CREDIT: document oficial emis pentru o perioadă determinată, care stipulează
obligaţia debitorului de a rambursa la scadenţă o anumită sumă de bani şi de a plăti o dobândă.
Titlurile de credit sunt înscrisuri (documente scrise) având formă şi conţinut consacrate prin acte
normative. Ele reprezintă o obligaţie a debitorului de a plăti, la vedere sau la termen, o sumă de
bani determinată şi, eventual, o dobândă. Ele nu au valoare proprie, fiind concomitent un
document (dovadă) ce exprimă relaţii de credit şi un simbol al banilor.
TITULAR DE CONT BANCAR. Persoana pe numele căreia este deschis contul bancar.
TRĂGĂTOR: persoană care iniţiază emiterea unei cambii asupra unei altei persoane numită
tras, aceasta din urmă fiind obligată să o platească la scadenţă.
TRAS: persoană fizică sau juridică asupra căreia s-a emis o cambie şi care este obligată să achite
la scadenţă suma înscrisă pe respectivul titlu de credit. În situaţia în care trasul nu acceptă la
plată cambia trasă asupra sa, se procedează la iniţierea de către beneficiar a actului de protest.
TRATĂ: titlu de credit pe termen scurt, utilizat ca instrument de plată prin care un creditor
(numit trăgător) dă dispoziţie debitorului (numit tras) să plătească o anumită sumă unui terţ
(numit benefeciar), la o anumită dată şi într-unloc stabilit, fără a indica operaţiunea care a
generat creanţa. În relaţiile de afaceri, termenul de trată se utilizează ca sinonim cu cel de
cambie.
VIRAMENT. a) Operaţie contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, fără
a fi nevoie ca suma să fie vărsată în numerar; plăţi fără numerar; plată fără numerar, prin trecerea
la bancă a unei sume de bani din contul celui care face plata în contul celui care încasează banii,
b) Document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operaţiuni sau plăţi. -Din (it.)
viramento.
VITEZA DE CIRCULAŢIE A BANILOR (MONEDELOR): exprimă numărul mediu
detranzacţii (utilizări) mijlocite de unitate monetară, într–o anumită perioadă de timp.