Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezumat Chira
Rezumat Chira
TEZĂ DE DOCTORAT
-rezumat-
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Prof.univ.dr. Dan Victor Cavaropol
DOCTORAND
Dora-Alexandra Chira
2
2.2.3 Ruta vest mediteraneană
2.2.4 Ruta vest-africană
2.2.5 Ruta est-europeană
2.2.6 Ruta aeriană
3
3.3.2 Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)
STUDIU DE CAZ
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
4
INTRODUCERE
Ultimii ani, şi în special perioada 2013-2015 au adus în prim planul opiniei publice, în
special prin massmedia, migraţia iregulară la nivelul Uniunii Europene. Nu de multe ori tragedii
umanitare (cum ar fi naufragiul din Lampedusa din octombrie 2013, cazurile recente din Marea
Mediterană în primăvara- vara anului 2015) au ţinut prima pagină a buletinelor de ştiri. Bărci
răsturnate, migranţi salvaţi din apele Mării Mediterane, oraşe europene sufocate de valul
migraţionist au devenit imagini obişnuite, iar opinia publică s-a întrebat de multe ori: unde este
răspunsul Uniunii Europene? Care sunt măsurile concrete luate de factorii de decizie de la
migraţie. Pentru a fi congruente cu acest principiu, politica şi legislaţia statelor membre trebuie sa
frontierelor sunt distribuite în mod egal. Totuşi, solidaritatea între statele membre pare a fi fragilă,
poate fi afectat. Recenta criza de solidaritate dintre statele membre a fost soluţionată printr-o
Deşi Europa trece ea însăşi printr-o criză economică, iar locurile de muncă sunt
insuficiente inclusiv pentru rezidenţi, acest lucru nu pare a avea vreo influenţă asupra migranţilor,
al căror număr creşte de la an la an. Marea majoritate sunt exploataţi de către reţelele de trafic de
migranţi, care le promit o viaţă mai bună şi locuri de muncă în Europa, profitând de lipsa de
continentul european vor putea avea un venit substanţial, migranţii acceptă să plătească preţurile
5
exorbitante cerute de reţele, iar facilitatorii nu fac altceva decât să-şi mărească afacerile, migraţia
prezintă o importanţă deosebită, atât la nivel strategic, cât şi la nivel operaţional şi tactic, prin
scenarii în evoluţia migraţiei iregulare facilitatează luarea măsurilor optime de către factorii de
decizie.
Teza de faţă îşi propune abordarea temei migraţiei iregulare la nivelul Uniunii Europene
nu doar dintr-o perspectivă teoretică, academică, cât, mai ales, din perspectiva practicianului care
regiunile europene cele mai afectate de migraţie, având ca specializare intervievarea migranţilor şi
anumite măsuri care ar trebui luate de către factorii de decizie în vederea controlării fenomenului
migraţionist. Având în vedere situaţia cu care se confruntă Europa în ultimii doi ani (peste 135
000 de migranţi iregulari în 2014 şi peste 140 000 de migranţi iregulari înregistraţi deja în prima
jumătate a anului 2015), s-ar putea aprecia că politicile în domeniul migraţiei şi măsurile de
6
politici adoptate la nivelul Uniunii Europene, ultimele evoluţii la frontierele externe ale Uniunii,
propunerile personale în vederea adoptării unor măsuri eficiente de control ale frontierelor
externe, mai ales în condiţiile actuale (expansiunea Statului Islamic în Irak şi Siria şi posibilitatea
ca o parte din luptătorii pe acest front să îşi continue călătoria spre Europa, amestecându-se printre
principalele teorii migraţioniste, precum şi distincţia importantă ce trebuie făcută între traficul de
Oamenii au migrat din cele mai vechi timpuri, aceasta fiind una din caracteristicile de
bază ale populaţiilor preistorice, nomade. Istoria migraţiei umane a început cu Homo erectus,
acum un milion de ani, din Africa spre Eurasia. Homo sapiens, răspândit acum 150.000 de ani
în toată Africa, a plecat spre Australia, Asia şi Europa în urmă cu 70.000 de ani. Migraţia spre
continentul american a avut loc în urmă cu 20.000-15.000 de ani, iar spre insulele din Pacific în
concept clar definit, fiind utilizate numeroase aspecte pentru a o defini. Potrivit Organizaţiei
Internaţionale pentru Migraţie, aceasta este definită ca „mişcarea unei persoane sau a unui grup de
persoane, fie trecând o frontieră internaţională, fie în interiorul unui stat. Este o mişcare a
7
dislocate,a persoanelor migrând din cauze economice sau pentru alte scopuri, inclusiv reuniunea
familială”1
Migraţia, ca fenomen, a fost studiată prin prisma diferitelor sale caracteristici. Astfel, unii
cercetatori au accentuat latura sa socială, alţii latura sa demografică sau culturală. Unii au privit-o
ca un factor hotărâtor în evoluţia unei anumite societăţi, altii au considerat că aceasta a stopat
permanentă/temporară. Potrivit lui Dirk Hoerder, „migraţia are un început şi un sfârşit. Mobilitatea
permanentă constituie un mod de viaţă în sine, itinerant, având tot timpul în perspectivă urmatoarea
destinaţie.Călătoriile sunt vizite temporare într-o cultură diferită, pentru anumite scopuri. Migraţia
poate fi circulară, aducând persoanele înapoi în locurile lor de origine. Emigrarea constituie o
mişcare permanentă intenţionată, care uneori poate fi urmată de o reîntoarcere, atunci când
sinonime pentru a exprima aceeaşi stare de fapt: persoane care au ajuns pe teritoriul altei ţări decât
cea de rezidenţă fără a utiliza căile legale sau fără a îndeplini condiţiile de intrare. Noţiunea poate
avea conotaţii diferite, în funcţie de politicile naţionale şi de legislaţia în materia migraţiei specifică
fiecărei ţări. În general, termenul de migraţie iregulară este termenul întâlnit mai des în practica şi
în legislaţia europeană, în timp ce termenul de migraţie ilegală este folosit pe continentul american.
La nivel european nu există însă o normă comună clară referitoare la distincţia dintre migranţi
„ilegali” şi migranţi „iregulari” („ilegal” or „iregular”), termenul fiind folosit concomitent atât la
1
Definiţie a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (IOM)
2
Dirk Hoerder „Cultures in contact. World migrations in the Second Millenium”, Duke University Press 2002,
SUA, p.14
8
nivel de acte normative (regulamente, recomandări, decizii, directive), cât şi la nivel de rapoarte ale
Astfel, deşi această terminologie este des întâlnită în legislaţia europeană, în ultimii ani s-a
remarcat tendinţa de a înlocui „ilegal” cu „iregular”. Astfel, de exemplu, prin Directiva 115 din
aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor statelor terţe aflaţi în situaţie de şedere
ilegală, a fost evitat termenul de „migrant ilegal”, preferându-se cel ce „şedere ilegală”.
La nivel teoretic, de-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase teorii care încearcă să
explice fenomenul migraţionist din diferite perspective, oferind o dimensiune geografică, politică
sau socială cauzelor şi efectelor migraţiei: teoria lui Ravenstein, teoria lui Lee, teorii
neomoderniste. În realitate, fiecare teorie reprezintă o parte dintr-un sistem complex necesar pentru
a înţelege fluxurile migraţioniste, întrucât acestea reprezintă o entitate aflată într-o continuă
schimbare, astfel încât teoriile deja consacrate sunt actualizate cu teorii noi, neo-moderniste.
Deşi cei doi termeni (traficul de migranţi –„human smuggling”şi traficul de persoane –
„human trafficking”) par foarte apropiaţi şi, de multe ori sunt folosiţi ca sinonime, există diferenţe
clare între cele două noţiuni, în special în privinţa scopului urmărit de subiectul activ al acţiunii
(reţelele de trafic de persoane/migranţi). Din păcate, traducerea în limba română a acestor două
noţiuni pune accent mai mult pe subiectul pasiv (migranţi/persoane), decât pe activitatea propriu-
Traficul de fiinţe umane presupune transferul persoanelor din locul de origine în altul
împotriva voinţei lor ori sub un pretext fals or ascuns. În ceea ce priveşte traficul de migranţi, în
acest caz se presupune că există o înţelegere între traficant şi migrant, un fel de “contract” care
presupune asigurarea serviciilor de transport, uneori şi cazare şi masă contra unui anumit cost.
9
Convenţia ONU împotriva criminalităţii organizate transnaţionale şi Protocoalele Palermo
aduc o şi mai clară distincţie între cele două noţiuni, în special în ceea ce priveşte calitatea
subiectului pasiv: persoanele traficate sunt considerate victime sau supravieţuitori, pe când
migranţii sunt consideraţi ca s-au angajat voluntar într-o acţiune de trecere ilegală a frontierei.
Există diferenţe şi în ceea ce priveşte regimul juridic şi protecţia oferită celor două
acestei categorii de persoane, precum şi o gamă variată de măsuri, pe când Protocolul privind
EUROPEAN
reţelelor de trafic de migranţi, sistemul Hawala folosit de migranţi pentru a plăti preţul călătoriei,
rolul reţelelor sociale în organizarea migraţiei iregulare, principalele rute migraţioniste folosite de
migranţi pentru a ajunge pe teritoriul european, precum şi situaţia migraţiei iregulare în România.
Situaţia actuală prezintă o Europă- continent al imigraţiei. Din 1960 până în 2010, balanţa
migraţiei pozitive a fost în jur de 32,9 milioane, ceea ce reprezintă o pătrime dintr-o creştere totală a
populaţie de 128,3 milioane de locuitori, conform estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Între
1960 şi 2005, numărul migranţilor internaţionali în trei din cele patru părţi ale continentului ( nord,
10
sud şi vest) a crescut de la 10,3 milioane la 39,3 milioane, sau, procentual, de la 2,8% la 9% din
prima decadă a secolului XXI s-a observat o rată a migraţiei nete de 3,5 la mia de locuitori în cele
27 de state ale Uniunii Europene, în timp ce rata creşterii naturale a fost sub 1 la mia de locuitori3.
Traficul de migranţi reprezintă una din cele mai lucrative activităţi ilegale la nivel
internaţional.Presiunea migraţionistă enormă la care este supusă Europa în ultimii ani reprezintă o
afacere de miliarde de euro, bani care intră în conturile reţelelor de trafic de migranţi din ţările de
origine ( Siria, Afghanistan, Irak, Pakistan), de tranzit ( Turcia, Libia, Tunisia, Maroc) sau de
Aceste reţele de trafic de migranţi funcţionează după reguli nescrise, foarte bine
organizate, având conexiuni din ţările de origine ale migranţilor până în ţările de destinaţie.
Majoritatea reţelelor de trafic de migranţi sunt foarte teritoriale, operând într-o anumită „arie de
obicei, aceste arii de responsabilitate corespund unei anumite zone geografice sau unui grup etnic.
În încercarea de maximiza profitul, facilitatorii recurg la măsuri extreme, fără nici cea
mai mică urmă de respect pentru viaţa migranţilor sau drepturile acestora: transportarea a sute de
migranţi înghesuiţi într-un singur camion prin deşertul Sahara, bărci supraaglomerate care
migranţilor într-o stare de semisclavie pentru a plăti presupusul preţ al traficării etc.
Activitatea reţelelor de trafic de migranţi are ca scop final obţinerea unui profit financiar
pentru membrii reţelei. De cele mai multe ori, „contractul” dintre reţea şi migrant se încheie
3
Conform estimărilor Eurostat
11
anterior începerii călătoriei, prin remiterea unei sume de bani de către migrantul care acceptă să fie
traficat cu titlu de avans sau de plată finală pentru întregul transfer. Aceasta reprezintă metoda
Migrantul nu are încredere în reţeaua de traficanţi pentru a plăti un avans sau întrega sumă
necesară.
Reţelele cu conexiuni interstatale preferă ca plata să fie făcută după fiecare etapă a călătoriei
De cele mai multe ori, atât facilitatorii, cât şi migranţii preferă să folosească sistemul
Hawala şi serviciile unui hawaladar, pentru a garanta atât siguranţa plăţii, cât şi siguranţa
migrantului. Acest sistem de plată este folosit de migranţi atât pentru transferul de bani între ei, cât
şi pentru a plăti călăuzele şi reţelele de migraţie. Este un sistem de transfer al banilor folosit în
multe ţări (cele mai multe din Asia şi Africa), dar care a intrat în atenţia autorităţilor în special după
evenimentele din septembrie 2001, când s-a pus problema cum a fost posibil transferul banilor către
să profite de acest fenomen de amploare în vederea obţinerii unui câştig rapid şi consistent. Tot mai
multi traficanţi şi reţele îşi promovează „serviciile” şi „ofertele” pe reţele de socializare cu scopul
În trecut, cea mai mare parte a migranţilor care doreau să calatorească ilegal în Europa cu
ajutorul reţelelor de facilitatori intrau în legătură cu acestea prin intermediul unor persoane de
12
încredere, care intermediau comunicarea dintre cele două părţi. Aceştia erau de regulă cunoştinţe
ale migranţilor, care şi-au atins destinaţia cu ajutorul respectivelor reţele şi care aduceau, astfel,
posibilii clienţi, precum şi sursa de informaţii cea mai la îndemână pentru migranţi. Cea mai mare
transmise de cei care au reuşit să ajungă în ţara europeană de destinaţie către alţi migranţi care
doresc să intre ilegal în Europa. Ele sunt vehiculate sub forma unor experienţe personale sau a unei
liste de instrucţiuni şi recomandări postate pe pagini Facebook special create în acest sens.
în baza acordurilor cu UNHCR) pentru a ajunge pe teritoriul european sunt insuficiente în raport cu
numărul în creştere continuă al migranţilor, unica opţiune a acestora o reprezintă varianta ilegală,
utilizând diferite moduri de operare: trecerile ilegale ale frontierelor, ascunderea în mijloacele de
Dintre toate aceste moduri de operare, trecerea ilegală a frontierei se situează, sub aspect
primul rând datorită costului relativ scăzut pe care îl implică în comparaţie cu procurarea unui
document falsificat, iar în al doilea rând datorită “ofertei” existente pe piaţa traficului de migranţi:
reţele de trafic de migranţi bine organizate, rute deja stabilite, posibilitatea de a efectua călătoria de-
a lungul mai multor etape, în funcţie de posibilităţile financiare ale fiecărui migrant.
Statele care asigură frontiera externă a UE s-au găsit astfel în faţa unui fenomen fără
precedent, greu de controlat, întrucât reţelele de migraţie au găsit punctele slabe ale frontierelor
externe ale UE, pe care au ştiut să le speculeze. Datorită flexibilităţii lor, reţelele de trafic de
13
migranţi au reuşit identificarea vulnerabilităţilor la diferitele sectoare de frontieră externă, iar
riscului identificat. Reorganizarea rapidă a fluxului migraţionist dovedeşte încă o dată că rutele
realităţi.
La nivelul Uniunii Europene au fost identificate mai multe „porţi‟ de intrare folosite de
ilegale ale frontierei (în special pentru frontiera maritimă şi o parte a frontierei terestre) sau
De asemenea, tot la nivelul Uniunii Europene s-a decis clasificarea acestora din punct de
vedere geografic, astfel că în momentul de faţă se poate vorbi de ruta est-mediteraneană, ruta
identificată şi o rută aeriană, independentă de locaţia geografică, şi care include detecţiile la nivelul
NIVEL EUROPEAN
14
Capitolul III prezintă principalele politici în domeniul migraţiei adoptate la nivel
european (Programul Tampere, Programul Haga, Pactul european privind migraţia şi azilul,
Migraţia internaţională reprezintă o realitate care va continua să existe atât timp cât vor
continua să existe discrepanţe din punct de vedere al dezvoltării între diferitele regiuni ale lumii.
Acest fenomen poate reprezenta o şansă, pentru că este un factor de schimburi umane şi economice
şi, de asemenea, pentru că permite persoanelor să îşi realizeze aspiraţiile. Migraţia internaţională
poate contribui la creşterea economică a Uniunii Europene în ansamblu, asigurând totodată resurse
migranţilor şi ţărilor lor de origine şi participând astfel la dezvoltarea acestora. Intensitatea fluxului
migraţionist variază în funcţie de o serie de factori şi de variabile, însă ipoteza unei migraţii zero
Se impune însă gestionarea migraţiei în aşa fel încât să se ţină cont de capacitatea de
primire a Europei din punctul de vedere al pieţei muncii, al locuinţelor, al serviciilor sanitare,
criminalitate.
Crearea unui spaţiu comun al liberei circulaţii confruntă statele mebre cu noi provocări,
întrucât acţiunile unui stat pot afecta interesele altui stat, iar accesul pe teritoriul unuia din statele
membre poate fi urmat de accesul pe teritoriul celorlalte. Prin urmare, este imperativ ca fiecare stat
să ţină seama de interesele partenerilor săi în ceea ce priveşte politicile sale în materie de imigraţie,
integrare şi azil.
15
Garantarea libertății, a securității și a justiției a constituit şi constituie un obiectiv esențial
pentru Uniunea Europeană. Din 1999, atunci când a intrat în vigoare Tratatul de la Amsterdam și a
fost adoptat programul de la Tampere, s-au realizat numeroase progrese în ceea ce privește
acestor realizări, precum și intensificarea cooperării concrete între statele membre reprezintă
deziderate permanente.
întărească politica în domeniul migraţiei, acestea fiind incluse într-un spectru mai larg de acţiuni
şi azilului, oferind factorilor de decizie cadrul legal pentru a formula măsuri concrete. Din păcate
însă, de multe ori prevederile acestor programe au rămas doar la nivel declarativ, Europa văzându-
Politica globală în domeniul migraţiei la nivelul Uniunii Europene are ca principal scop
lupta împotriva migraţiei iregulare, iar politicile în acest domeniu sunt strâns legate de legalizarea
într-o strânsă legătură cu alte aspecte ale statelor membre UE, atât interne ( economia subterană,
piaţa neagră a muncii), cât şi externe ( relaţiile cu ţările de origine şi de tranzit şi cooperarea în
domeniul migraţiei).
16
O atenţie sporită este acordată managementului frontierelor, însă aceste măsuri nu şi-au
dovedit încă efectivitatea practică. Acest lucru poate fi observat cel mai bine la frontierele sudice
ale Europei, care sunt afectate cel mai mult de fluxul migraţionist din Asia şi Africa. De asemenea,
măsurile privind dimensiunea internă a migraţiei iregulare, cum ar fi cele împotriva angajării
migranţilor pe piaţa neagră diferă de la un stat la altul, mult mai relaxate în sudul şi vestul Europei
Politicile actuale ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte migraţia iregulară încearcă să
armonizeze politicile şi practicile naţionale, însă de multe ori rezultatele nu se ridică la nivelul
aşteptărilor întrucât nu iau în considerare realităţile locale sau regionale în ceea ce priveşte
implementarea lor practică. De fapt, aceasta este una dintre problemele des întâlnite la nivelul
Uniunii Europene: o măsură care a dat rezultate într-un anumit stat nu înseamnă că poate fi aplicată
cu succes şi într-un alt stat, date fiind diferenţele regionale, naţionale, etnice, politice sau culturale.
De altfel, de multe ori politicile doptate la nivel european intră în contradicţie cu politicile la nivel
Regulamente care întenţionează să limiteze migraţia, însă, din contră, contribuie la creşterea
migraţiei iregulare, având deseori un efect secundar negativ sau regulamente care nu îşi pot
care sunt adopatte la nivel politic şi legislativ, cum ar fi returnarea sau îndepărtarea de pe
teritoriul naţional a solicitanţilor de azil sau a membrilor de familie ai acestora cărora le-au
fost respinse cererile, de multe ori această acţiune fiind privită ca o dilemă morală. Acesta
este rezultatul unei serii de relaţii complexe între principalii actori: statele, care încearcă să
17
implementeze măsurile în domeniul limitării migraţiei, asociaţiile de angajatori care refuză
1999, imediat după adoptarea Tratatului de la Amsterdam, care a conferit o dimensiune europeană
politicilor în materie de imigraţie şi azil. Programul Tampere reprezintă momentul de start în ceea
scop întărirea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană. În preambul se arată că politica
Uniunii Europene în domeniul justiţiei şi afacerilor interne s-a dezvoltat şi, chiar dacă nu toate
obiectivele au fost atinse, s-au făcut progrese remarcabile, iar la cinci ani după Consiliul de la
Pactul european privind imigraţia şi azilul reprezintă o nouă etapă importantă spre o
politică globală a UE în domeniul migraţiei. Acest document urmăreşte să dea un nou impuls
demersului de stabilire a unei politici comune în domeniul migraţiei şi azilului, prin definirea clară
care să ţină cont de interesul comun al UE, dar şi de specificităţile fiecărui stat membru.
protecţia acestora”) stabileşte priorităţile Uniunii Europene (UE) pentru spaţiul de justiţie, libertate
18
şi securitate pentru perioada 2010-2014. Pe baza realizărilor programelor de la Tampere şi Haga,
acţiune ale Uniunii Europene pentru perioada 2015-2019. Au fost consolidate în special canalele
pentru migraţia legală, existând condiții mai clare de intrare și de ședere, precum și un set comun de
drepturi pentru migranți. Politica comună în materie de vize a fost supusă unor modificări majore,
azil, care permite UE să inițieze un dialog cuprinzător cu țările din vecinătatea sa și din lume și să
ONU sau a diferitelor state. Deși progresele realizate de la adoptarea Programului de la Stockholm
sunt substanțiale, mai sunt multe de făcut pentru a asigura punerea în aplicare și asigurarea
Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte “să introducă treptat un sistem integrat de administrare a
frontierelor externe”.
4
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi
Comitetul Regiunilor, COM (2014) 154 final, Strasbourg, 11.03.2014
19
Cu ocazia celei de-a 2768-a reuniuni a Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne, desfăşurată la
privind criminalitatea;
Modelul celor patru filtre (măsurile în ţările terţe, cooperarea cu ţările vecine, controlul la
internaţională;
Coordonarea activităţilor statelor membre, ale instituţiilor şi altor organisme ale Comunităţii
şi ale Uniunii.
din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative
operative între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe, sub forma unei Agenţii
Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la frontierele Externe ale statelor membre ale
Uniunii Europene”.
20
De asemenea, se stipulează că deşi responsabilitatea pentru controlul şi supravegherea
frontierelor externe revine statelor membre, FRONTEX ar trebui să faciliteze aplicarea măsurilor
membre.
FRONTEX este o agenţie „intelligence driven”, ceea ce înseamnă că analiza de risc se află
la baza tuturor activităţilor sale, de la planificarea operaţiunilor comune până la training şi studii de
model comun de analiză integrată a riscului (CIRAM) şi întocmeşte analize generale şi specifice ale
Tragediile din Marea Mediterană, implicând pierderea a mii de vieţi omeneşti şi în special
cazurile din Lampedusa din toamna anului 2013 au reprezentat momentul cheie în care statele
member şi autorităţile europene au decis crearea unui sistem de supraveghere în special pentru
zonele maritime din sudul Europei, care să prevină asfel de situaţii şi să ajute la salvarea de vieţi
omeneşti.
autoritățile naționale ale statelor membre, precum și cu Agenția Europeană pentru Gestionarea
Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene. EUROSUR
conștientizarea situației de către cestea și capacitatea de reacție la frontierele externe ale statelor
membre ale Uniunii („frontiere externe”), în scopul detectării, prevenirii și combaterii imigrației
21
ilegale și a criminalității transfrontaliere și pentru a contribui la asigurarea protecției și salvarea
vieților migranților5.
FRONTIERELOR EUROPENE
Capitolul IV prezintă ultimele evoluţii la nivelul frontierelor europene, situaţia din Grecia
şi Italia, cele mai afectate regiuni ale Europei, politicile în domeniul migraţiei adoptate în
primăvara-vara anului 2015, precum şi posibile scenartii privind evoluţia fenomenului migraţionist
la nivelul UE.
Primul semestru al anului 2015 a însemnat, sub aspectul migraţiei iregulare la frontierele
Uniunii Europene, un record absolut în ceea ce priveşte cifrele înregistrate la nivelul frontierelor
externe, în principal zona Mării Mediterane şi pe ruta Balcanilor de Vest6, rute care au înregistrat
Astfel, la nivelul Mării Mediterane, conform datelor furnizate de Italia, Grecia, Malta şi
aproximativ 83% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent (137 000 migranţi iregulari
5
Regulamentul UE nr 1052/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a Sistemului european
de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)
6
Conform datelor statistice aflate la dispoziţia UNHCR www.unhcr.org
22
Mai mult, conform statisticilor din anilor precedenţi şi ţinând cont de fluctuaţiile sezoniere,
s-a observat că în ceea ce priveşte rutele maritime, a doua jumătate a fiecărui an înregistrează mai
multe sosiri decât prima jumătate, în primul rând datorită condiţiilor meteorologice. Astfel, pentru a
doua parte a anului 2015 se aşteaptă ca numărul migranţilor să depăşească 200 000 de persoane.
O treime din migranţii din zona Mării Mediterane sunt sirieni, marea majoritate fiind
detectaţi la frontiera maritimă turco-elenă, unde conform estimărilor UNHCR, în primul semestru al
anului 2015 s-a înregistrat cel mai mare număr de migranţi la nivel european, mai mare chiar şi
murit în Marea Mediterană de la începutul anului , iar forţele maritime italiene şi unele nave
comerciale au salvat, în decursul a doar şase zile, din 10 aprilie 2015 până în 16 aprilie 2015,
principalele ţări aflate în linia întâi, Italia şi Grecia, ale căror sisteme şi centre de recepţie a
migranţilor sunt deja supraaglomerate, nemaiputând face faţă noilor valuri de migranţi care
masiv asupra masei fluxurilor migraţioniste şi a celui de persoane strămutate şi, prin urmare, şi
expansiunea Statului Islamic în Siria şi Irak a avut deja şi va continua să aibă un impact asupra
7
Rezoluţia Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana şi
politicile UE în materie de migraţie şi azil (2015/2660(RSP)), p. 264
23
Tragediile din Marea Mediterană din primăvara anului 2015, precum şi situaţia de la
frontierele externe ale Uniunii Europene, confruntate cu valuri migraţioniste fără precedent, au
europeană în domeniul migraţiei nu poate face faţă noilor realităţi, fiind nevoie de noi măsuri
politice şi practice care să împiedice pierderea de vieţi omeneşti pe mare şi care să combată, în
cooperare cu ţările de origine şi de tranzit, cauzele profunde ale situaţiei de urgenţă umanitare
actuale.
Prin urmare, în perioada aprilie-iunie 2015 au fost adoptate o serie de politici şi măsuri
O primă acţiune în acest sens a avut loc în aprilie 2015, când, pe baza unei propuneri a
Comisiei Europene8, s-a alcătuit un plan în 10 puncte, care să cuprindă acţiuni imediate ca răspuns
În al doilea rând, în cadrul unei declarații a Consiliului European din 23 aprilie 20159,
statele membre s-au angajat să ia măsuri rapide pentru a salva vieți omenești și să intensifice
În al treilea rând, la câteva zile după ce aceste propuneri au fost prezentate de către
tragedii din Marea Mediterană şi politicile Uniunii Europene în materie de migraţie şi azil, în care
Parlamentul European.
8
Propunerea Comisiei Europene la Întâlnirea Consiliului pentru Afaceri Interne şi Externe, Luxembourg, 20
aprilie 2015
9
Reuniunea extraordinară a Consiliului European, Bruxelles, 23 aprilie 2015
10
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+20150429+SIT-
03+DOC+PDF+V0//ro&language=ro
24
În continuare, în al patrulea rând, la data de 13 mai 2015, Comisia Europeană a prezentat
În al cincilea rând, la două săptămâni după prezentarea Agendei europene privind migrația,
la data de 27 mai 2015, Comisia a adoptat primele propuneri pentru îmbunătățirea gestionării
migrației, cuprinzând măsuri de răspuns atât imediat, cât și pe termen lung la problemele legate de
migrație cu care se confruntă Europa, prin „Planul de acţiune al UE împotriva introducerii ilegale
de migranţi”12.
european de relocare13. Acest mecanism este necesar întrucât există un dezechilibru important între
Prin „relocare” se înţelege transferul unor persoane strămutate care au în mod clar nevoie
de protecţie internaţională, la cererea Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, dintr-o
ţară terţă într-un stat membru, cu acordul acestuia din urmă, cu scopul de a asigura protecţie
împotriva returnării, de a le admite şi de a le acorda dreptul de şedere şi orice alte drepturi similare
11
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi
Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 13.05.2015, COM (2015) 240 final
12
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi
Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 27.05.2015, COM (2015) 285 final
13
Recomandarea Comisiei din 08.06.2015 privind un mecanism european de relocare, Bruxelles, C (2015) 3560
final
25
STUDIU DE CAZ
iregulare, situaţia din ţările de origine şi de tranzit, precum şi cu posibilele rute, modi operandi,
modalităţi de recrutare a viitorilor migranţi, metode de plată, s-a efectuat un studiu de caz pe un
Uniunii Europene: sirieni, afghani, irakieni, pakistanezi, subsaharieni. Studiul a fost efectuat în
perioada 20 martie- 1 mai 2015 prin metoda interviului. Având în vedere principalele ţări de tranzit
înainte de a ajunge la frontierele externe ale Europei (Libia, Turcia, Maroc, Egipt), studiul a fost
Istanbul (Turcia), unde au fost intervievaţi în special migranţi sirieni, afghani şi irakieni,
care urmau să folosească fie ruta est-mediteraneană, fie ruta aeriană pentru a ajunge în
Uniunea Europeană.
Nador (Maroc), unde au fost intervievaţi migranţi de origine subsahariană (Senegal, Ciad,
Coasta de Fildes, Burkina Faso, Camerun), care urmau să folosească ruta vest-
mediteraneană, fie traversând Marea Mediterană către coastele Spaniei, fie încercând să
pătrundă ilegal în cele două exclave spaniole din Africa, Ceuta şi Melilla.
Studiul a fost realizat sub protecţia anonimatului, neînregistrându-se datele personale ale
26
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Migraţia este un fenomen care a apărut o dată cu primele mişcări teritoriale ale omenirii şi
care va continua atât timp cât va exista omenirea. O migraţie zero este un deziderat imposibil. De
asemenea, intenţia de a controla 100% migraţia iregulară nu are un fundament realist, singura
sociale din Orientul Mijlociu, din Africa sau din Asia, presiunea asupra frontierelor europene să
crească. De asemenea, conform ultimelor statistici, economia europeană pare să fi intrat din nou pe
un ritm ascendent, ceea ce va reprezenta un pull-factor pentru migranţii aflaţi în căutarea unei vieţi
mai bune.
Trebuie avut însă în vedere faptul că nu doar simplii migranţi vor încerca să profite de
porozitatea actuală a frontierelor europene. Conflictul din Irak şi Siria şi expansiunea Statului
Islamic reprezintă o ameninţare reală pentru securitatea internă a Europei. Există informaţii privind
posibilitatea ca luptători din această organizaţie teroristă să profite de fluxul masiv de migranţi care
încearcă să treacă frontierele Europei şi să se amestece printre aceştia, pretinzând că sunt simpli
migranţi. Cum screening-ul la frontierele externe, în special la frontiera maritimă turco-elenă, este
inexistent, scenariul ca aceştia să ajungă în mai puţin de 24 de ore în orice capitală europeană este
foarte plauzibil. De asemenea nu trebuie uitaţi aşa-numiţii „foreign fighters” (cetăţeni europeni
care s-au alăturat cauzei Statului Islamic) care se vor întoarce în Europa îndoctrinaţi şi capabili de
27
Politicile în domeniul migraţiei adoptate de forurile legislative europene în mai-iunie 2015
au încercat să răspundă presiunilor migraţioniste la care se vede supusă Europa în ultima perioadă,
însă, din păcate, ele reprezintă doar cadrul legislativ şi teoretic necesar pentru controlarea migraţiei
iregulare, fără a se adopta însă şi măsurile concrete. Cele mai multe dintre aceste politici se înscriu
pe linia „politically correct”, fără a propune însă o cale clară de urmat, cu rezultate concrete şi
scenarii realiste. De asemenea, deşi principiul solidarităţii reprezintă în teorie însuşi fundamentul
Uniunii Europene, în practică Statele Membre nu se arată dornice să împartă povara fluxului
migraţionist, astfel că măsura privind relocarea migranţilor a fost primită cu reticenţă de cele mai
În ceea ce priveşte măsurile din prima linie (triplarea bugetului FRONTEX pentru
creşterea prezenţei în zonă, activităţi de patrulare în Marea Mediterană mult mai aproape de
coastele Libiei), deşi acestea au şi un scop umanitar (prevenirea pierderii de vieţi omeneşti), dintr-
un punct de vedere mult mai pragmatic ele nu reprezintă altceva decât un „pull-factor” pentru
migranţii aflaţi în Libia, Egipt, Tunisia sau Turcia , care au siguranţa că vor fi salvaţi de către
ani), lacunele existente între diferitele sisteme naţionale, dau posibilitatea migranţilor de a rămâne o
perioadă îndelungată de timp pe teritoriul Uniunii Europene şi fac politicile de returnare ineficiente.
UE, o serie de măsuri ar trebui adoptate, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional de către
statele membre:
europeni şi naţionali asupra situaţiei migraţiei iregulare, precum şi elaborarea unor scenarii
28
de către instituţiile abilitate asupra evoluţiilor viitoare a fluxurilor migraţioniste la
frontierelor europene, mai ales în condiţiile conflictului din Siria şi Irak şi necesitatea
efectuării unui screening al migranţilor înainte de intrarea pe teritoriul european, chiar prin
O mai mare solidaritate din partea statelor membre faţă de presiunile migraţioniste la care
sunt supuse ţările mediteraneene, în special Grecia şi Italia, şi în ceea ce priveşte relocarea
În ciuda conflictelor politice şi militarea existente, majoritatea migranţilor care solicită azil
economice a ţărilor sărace din care aceştia provin reprezintă o soluţie viabilă şi durabilă;
Adoptarea unor măsuri privind posibilitatea creării unor oficii de azil ale Uniunii Europene
mai bună colaborare între structurile specializate europene (în special EUROPOL) şi cele
persoanelor care nu mai au drept de şedere sau a căror cerere de azil a fost respinsă.
29
BIBLIOGRAFIE
2012
Union”- Geneva Centre for Democratic Control of Armed Forces- DCAF 2010
Springer 2007
10. Lee, Everett S.- „A theory of migration”, University of Pennsylvania, vol 3, nr 1, 1966
12. McDonough, Paul- „New issues in refugee research. Putting solidarity to the test:
30
13. Pecoud, Antoine, Guchteneire, Paul F.A. – „Migration without borders:essays on the
14. Ravenstein, Ernst Georg- „The laws of migration”, publicat în Journal of the Statistical
16. Clark, Colin- „Population growth and land use”, Editura Macmillan Press, Londra
1977
17. Poursin, J.M.- „La population mondiale”, Paris, Edition de Seuil, 1971
19. King, Russell,- „Migration in a world historical perspective”, Marea Britanie, 1996
20. Van de Kaa, D.- „Is the second demographic transition a useful research concept.
dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid
31
Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22
EUROSUR
Ordonanţa de Urgenţă nr. 105 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României
Rezoluţia Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente
Social European şi Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 13.05.2015, COM (2015) 240 final
Social European şi Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 27.05.2015, COM (2015) 285 final
Propunere pentru o decizie a Consiliului pentru stabilirea unor măsuri în cea ce priveşte
286 final
United Nations Convention against transnational organized crime and the protocols
thereto- United Nations Office on Drugs and Crime, New York 2004
32
Programul de la Stockholm- „O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi
pentru protecţia acestora”, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2010/C 115/ 01)
World migration report 2010- The future of migration: building capacities for
World Migration Report 2013 -Migrant well being and development, Organizaţia
33
Corruption and the smuggling of migrants- United Nation Office on Drugs and Crime,
Vienna 2013
Svensson, Per – “ Ceuta, Melilla and the illegal immigration”, articol publicat sub
Rotterdam
publicat pe www.migrationinformation.org
„The role of Hawala and other similar service providers in money laundering and
terrorist financing”, Financial Action Task Force (FATF) report- Paris, octombrie
2013
Munzele Maimbo, Samuel- „The money exchange dealers of Kabul: A study of the
Hawala system in Afghanistan”, World Bank Working Paper no 13, August 2003
„Clandestino Project- Final report”, Hellenic Foundation for European and Foreign
34
Mediu de internet
http://www.iom.int/
http://www.unhcr.org
http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/
http://www.europarl.europa.eu
http://ec.europa.eu/eurostat
http://frontex.europa.eu/
http://juncker.epp.eu/
https://www.cia.gov
35
36