Tipul de acţiune al medicamentelor

Farmacodinamia este ramura farmacologiei care studiază efectul medicamentului, în urma

interacţiunii cu structura vie. Ea determină relaţiile de cauzalitate dintre medicament şi efectul
farmacologic prin stabilirea mecanismului de acţiune. Medicamentele pot acţiona la nivelul
diferitelor aparate şi sisteme, la nivel celular şi la nivel molecular.

Acţiunea medicamentelor la nivelul aparatelor şi sistemelor organismului

Medicamentele pot acţiona asupra diferitelor aparate şi sisteme efectoare, precum şi asupra
organismului întreg ca sistem biologic. Astfel, ele pot acţiona asupra sistemului nervos vegetativ,
sistemului nervos central, la nivelul autacoizilor, etc.

Acţiunea medicamentelor la nivel celular

Majoritatea medicamentelor acţionează la nivel celular asupra unor structuri biologice

ţinta. La nivelul membranei celulare medicamentele pot modifica transportul unor oino, cu
fenomene de depolarizare şi excitaţie sau hiperpolarizare cu inhibiţie; funcţia unor
mecanisme transportoare specifice (de exemplu, tonicardiacele inhibă ATP- ază Na*/K*-
dependenţa; omeprazolul inhiba pompa protonica H*/K*-ATP-aza). La nivelul organitelor
pot acţiona unele antibiotice (cloramfenicol, macrolide) care interferă cu sinteza proteică la
nivel ribozomial; corticosteroizii stabilizează membrana lizozomală, etc. La nivelul
nucleului acţionează medicamentele anticanceroase, hormonii steroizi.

1
 Acţiunea medicamentelor la nivel molecular

La acest nivel medicamentele pot acţiona specific şi nespecific.

Mecanismele nespecifice sunt fenomene de tip fizic sau fizico-chimic.

Ex. Anestezicele generale produc o modificare a stării coloid-osmotice a membranelor

neuronale, cu stabilizare membranara şi inhibiţie.

Mecanismele specifice se realizează atunci cand medicamentul produce modificări

la nivelul unor structuri biologice au intervine în procese fiziologice.

Ex. Influenţarea unor procese biochimice: blocarea unor canale ionice (blocanţii canalelor de
calciu); inhibarea sau stimularea activităţii enzimatice (de ex. Inhibarea activităţii enzimei de
conversie a angiotensinei)

Acţiunea medicamentelor la nivel molecular

Tot specifică este şi acţiunea la nivelul receptorilor farmacologici sau farmacoreceptorilor. Aceştia
sunt macromolecule proteice care au capacitatea de a recunoaşte şi legă sepecific molecule mici
(mediatori, medicamente),

formând complexe, care comandă acţiuni biologice. Substanţele medicamentoase care stimulează
receptorii se numesc agonişti, iar cele care blochează receptorii se numesc antagonisti.