Complexul Educational Gimnaziul Gradinita Neculaieuca.

,, Referat”
Transformarea starilor de agregare ale
substantelor. Procese termice.

Realizat: Tihon Marinela

Profesor: Dodon Nina

Starea de agregare.
În fizică  se numește stare de agregare o formă a materiei
caracterizată prin anumite proprietăți fizice calitative, care
se traduc printr-o anumită comportare la scară
macroscopică. Conform tradiției sunt cunoscute patru stări
de agregare, descrise prin proprietățile de „volum” și
„formă”:

 în stare solidă materia are volum și formă fixă;

 în stare lichidă are volum fix, dar are forme variabile;
 în stare gazoasă materia ocupă întregul volum
disponibil, luând forma corespunzătoare;
 în stare de plasmă, materia nu are nici formă, nici
volum propriu, și este ionizată, răspunde la forțe
electromagnetice și emite radiații electromagnetice.
Această clasificare este însă incompletă și aproximativă:
există stări de agregare cu proprietăți noi sau
intermediare, cum sunt stările
de cvasicristal, coloid, condensat Bose-Einstein și cristal
lichid.
Noțiunea de „stare de agregare” este mai largă dar mai
imprecisă decât noțiunea termodinamică de „fază”.
În termodinamică, o fază este o componentă omogenă a
unui sistem eterogen care coexistă, în echilibru
termodinamic, cu alte faze. De exemplu, un sistem
compus din apă și gheață constă din două faze, în două
stări de agregare diferite (una lichidă și cealaltă solidă).
Un sistem compus din apă și ulei constă și el din două
faze, în aceeași stare de agregare (lichidă). Un sistem
compus din vin amestecat omogen cu apă are o singură
stare de agregare și o singură fază.

Procese termice.
Procesele termice sunt numite procese, a
căror viteză este determinată de rata de
furnizare sau eliminare a căldurii. Cel
puțin două medii cu temperaturi diferite
iau parte la procesele termice, iar căldura
este transferată spontan (fără costuri cu
forța de muncă) dintr-un mediu cu o
temperatură mai mare T 1 într-un mediu
cu o temperatură mai scăzută T 2,
adică. dacă inegalitatea T 1> T 2 este
îndeplinită . 
În acest caz, un mediu cu o temperatură
T 1 se numește purtător de căldură, iar
un mediu cu o temperatură T 2 se
numește agent frigorific. Pentru procesele
termice utilizate în producția chimică,
aceste temperaturi variază într-un
interval foarte larg - de la aproape 0K la
mii de grade. Principala caracteristică a
procesului termic este cantitatea de
căldură transferată, în funcție de care se
calculează suprafața de transfer de
căldură a aparatului. Pentru un proces
constant, cantitatea de căldură
transferată pe unitatea de timp este
determinată de formula: Q = KDT * F,
(10,4) K este coeficientul de transfer de
căldură, T este diferența medie de
temperatură între medii, F - suprafata de
schimb de caldura. Forța motrice a
proceselor termice este gradientul de
temperatură DТ = T 1 - T 2. (10,5)
Procesele termice includ: încălzirea,
răcirea, condensarea, evaporarea și
evaporarea, schimbul de căldură. 
Realizat: Tihon Marinela
Profesor: Dodon Nina