Gudană

2
CUPRINS
PLAN DE IDEI ......................................................................................................................... 1
I. INTRODUCERE ........................................................................................................... 1
1. Argument............................................................................................................................. 1
1.2. Obiective ...................................................................................................................... 2
1.3. Relația cu proiectul de diplomă ................................................................................... 3
1.4. Metoda de lucru și limitele cercetării........................................................................... 3
II – PATRIMONIU CONSTRUIT – MONUMENT ISTORIC ........................................... 5
2.1. Conceptul de monument istoric ....................................................................................... 5
2.2. Valorile monumentului istoric ......................................................................................... 7
2.3. Viziunea actuală asupra patrimoniului .......................................................................... 10
- în Europa .................................................................................................................... 11
în România................................................................................................................................ 13
III. REVITALIZAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT .......................................... 15
3.1. Revitalizarea patrimoniului construit în dezvoltarea durabilă a mediului rural ............ 15
3.2. Impactul conservării și reabilitării patrimoniului construit ........................................... 18
IV. COMUNITATE ȘI PATRIMONIU – RELAȚII DE INTERDEPENDENȚĂ ...... 21
4.1. Comunitate .................................................................................................................... 24
4.2. Identitatea comunității ................................................................................................... 25
4.3. Peisaj cultural - reședințe aristocrate extraurbane devenite monumente istorice în satele
din România.............................................................................................................................. 26
V. COMUNITĂȚI FORMATE ÎN JURUL UNOR MONUMENTE ISTORICE.
STUDII DE CAZ .................................................................................................................... 30
5.1. Cadru general................................................................................................................. 30
5.2. Direcții și abordări ......................................................................................................... 30
5.2.1. activitățile de la Castelul Banffy din Bonțida, Cluj ................................................... 31
5.2.2. atelierele de la Conacul Carp din Tibănești, Iași ....................................................... 37
5.2.3. atelierul de la conacul Chrissoveloni din Ghidigeni, județul Galați .......................... 43
5.2.4. Observații după studiile de caz .................................................................................. 49
VI. CONCLUZII ................................................................................................................ 50
6.1. Rolul comunității în revitalizarea unui monument istoric ............................................. 50
6.2. Viziune și perspectivă – proiectul de diplomă .............................................................. 51
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 53
LISTA IMAGINILOR CU SURSE ...................................................................................... 55
3
4
PLAN DE IDEI
I. INTRODUCERE
1.1. Argument
- Tema aleasă propune studierea importanței relației dintre om și loc, aplecându-se
asupra susținerii reciproce dintre o comunitate și patrimoniul cultural, și asupra
schimbului de beneficii regăsit în procesul revitalizării unui monument istoric.
1.2. Obiective
- Cu ajutorul acestei lucrări se constituie fundamentul teoretic al unei abordări
centrate pe grupuri distincte de indivizi cărora li se adresează strategia de
intervenție propusă în proiectul de diplomă
1.3. Relația cu proiectul de diplomă
- Revitalizarea domeniului Chrissoveloni din comuna Ghidigeni, județul Galați
pune în discuție relația dintre sat, localnici, proprietari, conac și vizitatori.
1.4. Metoda de lucru și limitele cercetării
- Discuție teoretică restrânsă la situația ansamblurilor reședințelor nobiliare
extraurbane din România
II. PATRIMONIU CONSTRUIT – MONUMENT ISTORIC
Capitol dedicat evoluției viziunii generale asupra patrimoniului cultural construit

în scopul constituirii unei imagini-suport de actualitate pentru discursul lucrării.
2.1. Conceptul de monument istoric

- scurtă prezentare a noțiunilor menționate prin sublinierea aportului cultural al
acestora în decursul istoriei
2.2. Valorile monumentului istoric
- prezentarea și discutarea valorilor monumentului istoric care inspiră și animă un
individ/un grup în crearea unei relații puternice
- sublinierea importanței acestor valori în dezvoltarea omului
1
2.3. Viziunea actuală asupra patrimoniului
- percepția generală a patrimoniului cultural în Europa și viziunea actuală asupra
conservării și revitalizării monumentelor istorice prin ideile dezvoltate de instituțiile
Uniunii Europene
- situația actuală a patrimoniului cultural construit din România
- un patrimoniu de o situație particulară - reședințe aristocrate extraurbane care în prezent
sunt monumente istorice în satele românești
III. REVITALIZAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

3.1. Revitalizarea patrimoniului construit în dezvoltarea durabilă a mediului
rural
- definirea noțiunii de revitalizare a patrimoniului și prezentarea acesteia ca vector al
sustenabilității în dezvoltarea unui sat
3.2. Impactul conservării și reabilitării patrimoniului construit
- măsura impactului unei intervenții prin expunerea pe scurt a beneficiilor socio-culturale și
economice a reabilitării unui monument istoric
IV. COMUNITATE ȘI PATRIMONIU – RELAȚII DE INTERDEPENDENȚĂ

4.1. Comunitate
- explicarea din punct de vedere sociologic a termenului pentru înțelegerea modului de
funcționare a unei comunități cu scopul de a intui zonele de intersecție dintre valorile unei
comunități și valorile unui monument istoric
- tipuri de comunitate relevante în discuția temei alese
4.2. Identitatea comunității
- identitate prin memorie și autenticitate
- discutarea importanței memoriei locului și a sentimentului de apartenență ce determină o
comunitate să își aproprieze un loc și să dezvolte un interes pe termen lung pentru acesta
4.3. Peisaj cultural - reședințe aristocrate extraurbane devenite monumente
istorice în satele din România
- prezentarea pe scurt a unui peisaj rural particular, frecvent întâlnit în satele din România,
dat de prezența unor conace/castele, foste reședințe aristocrate
2
STUDII DE CAZ
5.1. Cadru general
- stabilirea cadrului la care se limitează studiul și precizarea aspectelor pe care le urmărește
5.2. Direcții și abordări
- inițiative dezvoltate de comunități în jurul unor ansambluri ale unor monumente istorice
ce supraviețuiesc și se dezvoltă într-o relație de simbioză
5.2.1. Castelul Bánffy de la Bonțida, Cluj
- scurtă relatare a evenimentelor istorice
- prezentarea situației actuale și a activităților inițiate de Fundația Transylvania Trust și
partenerii săi
5.2.2. Conacul P. Carp de la Țibănești, Iași
- scurtă relatare a evenimentelor istorice
- prezentarea situației actuale și a atelierelor și programelor propuse de Asociația Maria și
Fundația Pro Patrimonio
5.2.3. Ansamblul conacului Chrissoveloni din Ghidigeni, Galați
- prezentarea situației în istorie
- prezentarea situației actuale și a activităților atelierului Intâlnire la Palat
- evoluția percepției generale și situația actuală a conacului din punct de vedere al
comunității din sat
VI. CONCLUZII
6.1. Rolul comunității în revitalizarea unui monument istoric
6.2. Viziune și perspectivă – proiectul de diplomă
- intențiile în direcția de dezvoltare și transformare a conacului într-un loc de vacanță cu

impact socio-cultural și economic asupra satului
3
I. INTRODUCERE
1. Argument
Lucrarea de față aduce în discuție importanța formării și antrenării unei comunități în

jurul patrimoniului construit, găsind că existența unei relații puternice între un grup de oameni
și un loc marchează momente esențiale în procesul de revitalizare a unui monument istoric.
Tema propusă provine din sfera preocupărilor personale pentru locuri și oameni,
această lucrare reprezentând o investiție asumată a experienței mele dintr-o comunitate
formată în jurul ansamblului conacului Chrissoveloni din comuna Ghidigeni, județul Galați,
fiind nu doar povestea copilăriei în satul natal, ci și povestea atelierului de arhitectură
Întâlnire la Palat și a unor activități de cercetare ce au început în urmă cu trei ani la inițiativa
mea.
O valoare semnificativă a partimoniului cultural rezidă în contribuția sa la dezvoltarea

mediului socio-cultural din care face parte, iar prezența sa vizibilă, palpabilă în centrul
comunităților noastre creează o conexiune atât cu trecutul cât și cu prezentul, funcționând ca o
ancoră pentru omul ce își proiectează simbolurile și credințele, și își descoperă apartenența la
o structură superioară lui. Astfel această relație își găsește și o reciprocă valabilă întrucât se
poate vorbi despre supraviețuirea unui monument istoric și revitalizarea lui prin voința și
dorința unei comunități, și despre felul în care membrii acesteia, identificându-se cu un set de
valori, determină un proces de regenerare ce prezintă multiple avantaje.
Cum un monument istoric reprezintă o valoare și o responsabilitate colectivă, el fiind o
moșternire atât materială, cât și spirituală dată de succesiunea generațiilor, memoria locului
devine un factor declanșator pentru coeziunea socială. Această configurare a unei rețele de
strânse legături cu membrii unui comunități conduce la identificarea cu acel loc a grupului ce
își apropriază și prelucrează resursele descoperite, investind în acest proces unele noi.
Dacă revitalizarea unui monument istoric începe cu a rescrie povestea sa prin a adăuga
o pagină nouă, atunci rolul comunității ce se formează pe marginea memoriei locului constă
1
tocmai în a construi acest nou strat; iar de-a lungul timpului s-a observat că a găsi pretextul
pentru care un grup de oameni ar conlucra în același scop este o soluție pentru viitorul
monumentului în cauză.
Fie că o clădire/un domeniu se transformă în locul unor întâlniri periodice sau într-o
școală sezonieră, șantier de scurtă sau lungă durată, atractorul unui festival de artă sau
suportul vizual al unei lucrări literare, acestea toate determină o comunitate în strânsă legătură
cu obiectul său și fac ca viața acolo să aibă șanse de supraviețuire.
Situația patrimoniului construit din România este una care ridică probleme iar
inițiativele independente fondate în ultimul deceniu propun idei și metode de lucru pentru
salvgardarea patrimoniului construit. Acestea se adresează zonelor construite protejate din
orașe dar, foarte important, și asupra monumentelor extraurbane. România numără o serie
impresionantă de sate înnobilate de foste reședințe aristocrate, aflate în prezent în diferite
stadii de conservare sau, în majoritatea lor, de ruină.
Această realitate reprezintă intriga subiectului discutat în lucrarea de față întrucât
atenția acordată peisajului satului și situației particulare a reședințelor aristocrate din mediul
rural este, în primul rând, o preocupare personală; și în al doilea rând, este declanșată de o
încercare de aliniere la discursul actual al instituțiilor și organizațiilor culturale europene și
din țară.
În consecință miza acestui demers conjugă două ipoteze și anume, revitalizarea unui
monument istoric reușește datorită unei comunități angajate în acest proces și un program de
activități inițiat de o comunitate poate determina reabilitarea conacului Chrissoveloni din
Ghidigeni.
1.2. Obiective
Prin realizarea acestei lucrări urmăresc fundamentarea teoretică a strategiei de

intervenție asupra ansamblului conacului Chrissoveloni în vederea unei mai bune înțelegeri a
felului în care resursele locului pot fi exploatate eficient de către utilizatorii săi.
Principalele obiective ale lucrării constau în:
- colectarea și sinteza unui set cuprinzător de date de actualitate cu privire la viziunea

contemporană asupra conservării patrimoniului construit, într-o abordare multidisciplinară
ce face apel atât la studiul teoriei de arhitectură, cât și la cel al sociologiei
2
- înțelegerea la nivel teoretic a interacțiunii comunitate – loc pentru a putea previzualiza
posibile scenarii de transformare a ansamblului rezidențial studiat – ansamblul conacului
Chrissoveloni din Ghidigeni
1.3. Relația cu proiectul de diplomă
Strategia de revitalizare și intervenția asupra ansamblului conacului Chrissoveloni din

Ghidigeni presupun o discuție amplă ce caută, într-o oarecare măsură, să descopere care este
comunitatea ce ar fi implicată în proces și care este comunitatea căreia i se adresează.
Considerând că rezultatul revitalizării acestui ansamblu este de fapt un produs datorat

și adresat unor suprapuneri de relații, lucrarea de față va susține negocierea rolurilor celor
antrenați – proprietarii, oamenii din sat, profesioniștii ce se ocupă de reabilitare și cercetare,
echipa de mentenanță, profesorii, studenții, musafirii, turiștii, autoritățile locale, instituțiile de
cultură etc.
1.4. Metoda de lucru și limitele cercetării

Structura lucrării
Prima parte a tezei se ocupă de expunerea conceptelor enunțate în argument, ele

constituind un fundament teoretic pentru următoarele părți ale lucrării, unde noțiunile propuse
se articulează într-o discuție despre percepția generală a patrimoniului construit, situația
actuală a monumentelor istorice din mediul rural din România și, atingând tema centrală a
studiului, despre comunitate și rolul său în procesul dezvoltării durabile a satului.
Ultima parte a lucrării prezintă pe de o parte, o selecție atentă a unor exemple
complementare argumentelor dezvoltate în primele capitole; iar pe de altă parte, motivează
relația cu propunerea proiectului de diplomă. Cazurile studiate sunt relevante datorită unor
inițiative interesante și a prezenței unor comunități ce dau viață unor conace/castele din sate
din România. Ele le constituie o cercetare importantă întrucât proiectul de diplomă pe care îl
sprijină propune revitalizarea ansamblului unui conac, monument istoric.
3
Metoda de lucru
În elaborarea acestei lucrări metoda de lucru constă în sinteza și interpretarea
bibliografiei consultate (carte, revistă de specialitate, presă etc.), constatarea viziunii generale
asupra patrimoniului cultural la nivel european și național, analiza situației patrimoniului
construit din țară, selecția studiilor de caz cu accent pe relevanța lor în subiectul tezei și
formularea observațiilor și argumentelor în vederea susținerii proiectului de diplomă printr-o
expunere optimă a direcției de valorificare a ansamblului conacului Chrissoveloni din
Ghidigeni, Galați.
Limitele cercetării
În situația de față limitele cercetării sunt date, în mod special, de decizia de a

concentra studiul asupra patrimoniului construit din mediul rural, mai precis asupra
ansamblurilor reședințelor nobiliare extraurbane din sate din România, fiind cele mai
relevante în fundamentarea proiectului de diplomă; de selecția materialelor consultate; de
lipsa unor date (cifre, statistici) și imposibilitatea colectării unor informații.
4
II – PATRIMONIU CONSTRUIT – MONUMENT ISTORIC
Acest capitol este unul dedicat expunerii viziunii generale actuale asupra patrimoniului
cultural construit în spațiul european și cel românesc, propunându-și configurarea unui suport
pentru o poziționare optimă a discursului lucrării.
Prin definiția actuală a noțiunii de patrimoniu cultural, conform convenției de la Faro din
2005, înțelegem un „ansamblu de resurse moştenite din trecut pe care persoanele le
consideră, indiferent de regimul de proprietate a bunurilor, ca o reflectare şi o expresie a
valorilor, credințelor, cunoştințelor şi tradițiilor lor în continuă evoluție. Acesta include şi
toate aspectele de mediu care rezultă din interacțiunea în timp între persoane şi locuri.”1; iar
undeva, inseparabil de relația om-loc, găsim patrimoniul construit, „cel care privește cel mai
direct cadrul de viață al tuturor și al fiecăruia în parte”2. Parte fundamentală a acestei
moșteniri ce continuă să crească prin îmbogățirea sa cu noi bunuri și prin lărgirea cadrelor
cronologic și spațial în care ele se înscriu, monumentul istoric păstrează un statut aparte.
2.1. Conceptul de monument istoric
În lucrarea sa, „Alegoria patrimoniului”, Francoise Choay indică sensul originar al

termenului de „monument” prin latinescul monumentum - un derivat al monere (a reaminti).
Precizează importanța naturii afective a relației dintre un artefact și comunitatea de indivizi ce
îl construiește spre a rememora trecutul sau spre a aminti generațiilor viitoare, astfel
„specificitatea monumentului ține tocmai de modul său de a acționa asupra memoriei. [...] El
este garantul originilor și calmează neliniștea pe care o generează încertitudinea
începuturilor.”3
Căutând a face distincția între monument și monument istoric, în lucrarea intitulată
„Cultul modern al monumentelor. Esența și geneza sa”, Alois Riegl distinge cele două
noțiuni, stabilind că monumentul poate fi intențional sau neintențional, astfel ”prin monument,
în sensul cel mai vechi și în mod veritabil originar al cuvântului, înțelegem o operă creată de
mâna omului și edificată în scopul precis de a conserva pentru totdeauna prezent și viu în
1
Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate - Faro, 27
octombrie 2005
2
Choay, Francoise – Alegoria patrimoniului, trad. K. Kovacs, Editura Simetria, 1998, București, p. 2
3
Choay, Francoise - op. cit., p. 6
5
conștiința generațiilor viitoare memoria unei anume acțiuni sau a unui anume destin (sau o
combinație între cele două).”4
După Riegl5, monumentul istoric este un monument neintențional dat de transformarea
de semnificație pe care o cunoaște, plecând de la un scop ce nu servește funcția de
rememorare și ajungând să o dobândească în timp, datorită impactului și valorilor adresate
generațiilor. Monumentul istoric este cu siguranță marcat de istoria care îl înghite,
nepresupunând un gest deliberat de amintire ci mai degrabă o preocupare pentru conservarea
și retrăirea unei aminiri.
Monumentul istoric este, probabil, una dintre cele mai la îndemână noțiuni cuprinse în
dialogurile contemporane în jurul patrimoniului arhitectural, iar evoluția conceptului a
cunoscut zeci de secole de rafinare. „Se poate spune că monumentul istoric s-a născut la
Roma către anul 1420. [...] Un climat intelectual nou se dezvoltă în jurul ruinelor antice care
de acum vorbesc despre istorie și confirmă trecutul fabulos”6, imediat după reinstaurarea
papalității însă, tot aici, F. Choay extinde oglinda în care privește preocuparea pentru
rememorarea prin artefacte în Europa. Din Antichitate, Evul Mediu și Renaștere, trece prin
Revoluția Industrială și modernitate, și ajungând în prezent, cu o privire spre trecut, plasează
în secolul al XIX-lea două circumstanțe istorice7 determinante pentru momentul de apariție a
conceptului, în forma incipientă a ceea ce numim astăzi un monument istoric.
Prima conjunctură ține de felul în care Europa occidentală începe să valorizeze și să
valorifice obiectul de artă; iar a doua se referă la schimbarea de paradigmă culturală în care
viziunea asupra timpului primește o notă modernă iar acesta nu mai este înțeles ca un
fenomen repetitiv, circular – este privit în ireversibilitatea lui, devine linear. Prin urmare, în
această perspectivă, monumentul este o soluție în păstrarea istoriei, dobândește calitatea unui
arc peste timp, a unui purtător de semnificații culturale din trecut.
Etapa definitorie în evoluția și răspândirea acestor idei este Revoluția Industrială, care
înseamnă schimbări majore ale felului în care omenirea se raportează la sine și la ce o
înconjoară. Viteza de transformare a societății, care trece de la preocupările agrare la cele
industriale, de la opere de artă la produse, devine îngrijorătoare în sensul trecerii ireversibile a
timpului și a imposibilității recuperării lui, iar societățile care cunosc rapid aceste schimbări -
Franța și Marea Britanie - se preocupă și manifestă interes pentru valoarea istorică a
4
Riegl, A., Cultul modern al monumentelor. Esența și geneza sa, trad. de Sergiu Nistor, Editura Inpress,
București, 1999, p. 1
5
Riegl, A. – op. cit.
6
Choay, F. - op. cit., p. 18
7
Idem, pp. 95-98
6
arhitecturii vechi.8 Având în bună măsură aceleași intenții, cele două societăți dau, totuși,
două modalități distincte de raportare la semnificațiile monumentului istoric: pe de o parte,
societatea franceză, prin vocea9 oamenilor de cultură, se preocupă de eternizarea valorilor
naționale, iar pe de altă parte, pentru englezi „monumentele trecutului sunt necesare vieții
prezentului; ele nu sunt ornament aleatoriu, nici arhaism, nici purtătoare de cunoaștere sau
plăcere, ci parte a cotidianului.”10
Secolul al XX-lea a adus o globalizare a conceptului de monument istoric, acesta
devenind o preocupare internațională datorită căreia obiecte de arhitectură, artă, peisaj
ș.a.m.d. au putut fi asimilate noțiunii de patrimoniu. Apariția și conturarea
instituțiilor/direcțiilor naționale de patrimoniu, a alianțelor internaționale (ex. UNESCO), a
reglementărilor și documentelor ce și-au făcut simțită prezența încă de la începutul secolului
trecut, au condus la o extindere a conceptelor expuse - astăzi discuția gravitează, după cum
am văzut la începutul capitolului, în jurul noțiunii vaste și cuprinzătoare a patrimoniului
cultural.
2.2. Valorile monumentului istoric
După cum am văzut, forța monumentului istoric rezidă în natura sa afectivă, în funcția sa
antropologică - a determina valorile acestuia poartă miza uriașă a unui răspuns universal,
întrucât relația cu monumentul istoric ține de tendința universală a omului de a căuta în trecut
și a se lăsa inspirat de acesta.
În lucrarea deja menționată, A. Riegl pune bazele cercetării valorilor monumentului
istoric, argumentând importanța și necesitatea protecției patrimoniului construit. Astfel, el
depistează șase valori fundamentale pe care le grupează în categoria de rememorare, respectiv
de contemporaneitate.
Prima se referă la valorile de vechime, istorie și de rememorare intențională, iar a doua
cuprinde valorile de utilizare/folosire, de artă relativă și de noutate artistică.11
Acest subcapitol nu se ocupă doar de studiul acestor valori teoretizate la începutul
secolului al XX-lea, ci caută a intui care dintre aceste valori avantajează discuția de față (tema
relației comunității cu un monument istoric), în condițiile în care lucrarea se concentrează pe
un peisaj cultural particular din România, cel al moșiilor și reședințelor aristocrate permanente
sau sezoniere construite în mediul rural.
8
Choay, F. – op. cit., pp. 99-101
9
Victor Hugo, Guerre aux démolisseurs, apud Françoise Choay, op. cit, p. 101
10
Ibidem, p. 102
11
Sergiu Nistor în prefața Riegl, A. – op. cit.
7
În rândurile următoare vom parcurge studiul elaborat de Riegl, explicând viziunea sa
asupra celor șase valori, pentru ca mai târziu să discutăm în ce măsură se schimbă scara
importanței valorilor în funcție de tipul de comunitate ce îmbrățișează un monument istoric,
intuind că există diferențe considerabile între comunitatea oamenilor din sat, care au moștenit
generație după generație o moșie și au o anumită relație cu ea, și alte posibile grupuri, străine
de sat, care crează o legătură cu locul respectiv - spre exemplu, există numeroase cazuri (atât
în România, cât și în alte țări) de relații generate de grupuri de interes cu activități precum
meșteșuguri, cercetare, ateliere și școli de vară, restaurare, pictură, discuții în mediul virtual
ș.a.m.d.
Această incursiune în teoria anunțată începe cu valoarea de vechime, „nu numai pentru
că ea este cea mai modernă și pentru că are viitorul în față, dar mai ales pentru faptul că
acoperă cel mai mare număr de monumente”12. Ea se manifestă prin aspectul ne-modern13 al
obiectului analizat, trecerea timpului înnobilându-l așa încât urmele, degradările, devin semne
14
ale victoriei în lupta cu anii. Toate aceste descompuneri se revendică de la natură și
amintesc omului de perpetuarea neîntreruptă a vieții, de un flux al schimbărilor de care
monumentul nu ar trebui protejat prin înghețarea lui în procesul de conservare.15
În continuare, „valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul că reprezintă pentru
noi stadiul particular, unic în care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu creația umană”16.
Aceasta conferă particularitate unui monument istoric reprezentând rezultatul unic al
interacțiunii mai multor factori într-un anumit moment; asigură valoarea cognitivă și
educativă17 prin caracterul de mator al istoriei și transmiterea unui mesaj din trecut ce ajută la
înțelegerea lui.
Categoria valorilor de rememorare se încheie cu valoarea de rememorare intențională,
„cea care ține de edificarea însăși a monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel
monument să se scufunde în trecut și îl păstrează pentru totdeauna viu în conștiința
generațiilor viitoare.”18 Înțelegem de aici că această valoare construiește fondul narațiunilor
și interpretărilor referitoare la un monument istoric și asigură continuitatea imperios necesară
atât acestuia, cât și omului.
12
Riegl, A., Cultul modern al monumentelor. Esența și geneza sa, trad. de Sergiu Nistor, Editura Inpress,
București, 1999, p. 25
13
Prin aspect ne-modern Reigl descrie aspectul uzat, alterat de timp al obiectelor
14
Spre deosebire de alte valori a căror estimare depinde de capacitatea și abilitatea evaluatorului, valoarea de
vechime poate fi identificată de orice individ – oricine poate recunoaște vechimea unui material, a unei clădiri.
15
Riegl, A. – op. cit., pp. 28-29
16
Ibidem, p. 33
17
Noțiuni teoretizate de Francoise Choay în op.cit., p.87
18
Riegl, A. – op.cit., p. 43
8
Categoria valorilor de contemporaneitate are un rol instrumental, aceste valori ținând de
relația edificiului cu actualitatea. Ele ar putea foarte bine să funcționeze sub forma unor
criterii de reintegrare a monumentului istoric în prezent.
„Valoarea de contemporaneitate nu atribuie vreun rol nici vechimii monumentului. [...]
va tinde să-l echivaleze cu o creație similară modernă, recentă și va aștepta ca monumentul
(vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice oricărei opere umane [...], să dea impresia
unei perfecte integrități, neantamate de către acțiunea distructivă a naturii.”19 Astfel, studiul
valorii de utilizare se referă la capacitatea obiectului de a satisface exigențele contemporane
de siguranță în exploatare.
Valoarea artistică a unui monument este definită, după Riegl, de doi parametri – valoare
de noutate și valoare artistică relativă.20 Prima reprezintă un potențial în restaurare, se opune
valorii de vechime, iar cea de-a doua se referă la adecvarea edificiului la cerințele estetice ale
epocii, determinând direcții de interpretare a arhitecturii în contextul unui proces de
restaurare.
Riegl pune bazele discursului privind cultul modern al monumentelor însă, de-a lungul
timpului, valorile patrimoniului s-au dovedit a fi o preocupare continuă, dinamica acestui
discurs cuprinzând o paletă largă de discipline privind valoarea și impactul ei. Vederea de
ansamblu propusă în tabelul de mai jos (o sinteză adaptată a studiului-sursă) indică felul în
care diferiți autori, în perioade diferite de timp, au contribuit la rafinarea percepției impactului
patrimoniului construit.
19
Idem, p. 45
20
Idem, pp. 51-70
9
AUTOR TEORIA VALORII/IMPACTULUI PATRIMONIULUI
RIEGL (1903) vechime istorică rememorare utilizare noutate artă
LIPE (1984) economică estetică simbolică științifică socială (inclusiv
spirituală, politică,
națională etc.)
FREY (1997) monetară opțiune existență moștenire prestigiu educațional
ă
ENGLISH economică academic- resursă culturală agrement estetică
HERITAGE educațională
(1997)
MASON valori economice: valori socio-culturale:
(2002)  utilizare  istorică
 non-utilizare (existență, opțiune,  culturală/simbolică
moștenire)  socială
 spirituală
 estetică
MCCARTHY efecte efecte sociale efecte asupra individului efecte intrinseci

ET AL. instrumentale
(2004)
MCLOUGHL economic: social: individ: mediu înconjurător:
IN ET AL.  direct  identitate culturală  utilizare directă  estetică
(2006)
 indirect  incluziune/accesibilitate  utilizare indirectă  poluare
 indus  educație  non-utilizare  congestie
YUNG & economic: social & cultural: mediu înconjurător: politic:
CHAN (2012)  viabilitate economică  apartenență și  performanță de  participarea
 creșterea pieței muncii identitate mediu comunității
 turism  continuitatea  păstrarea pattern-  politici de
 eficientizarea costurilor vieții sociale ului istoric susținere
 respectarea dispozițiilor  coeziune  infrastructură  transparență
legale socială și  formă urbană și
incluziune răspundere
GIELEN ET economic cognitiv sănătate experiență

AL. (2014)
Tabel 1 – Patrimoniu cultural - valoare și impact de-a lungul timpului21
În felul acesta înțelegem cum conceptul de monument istoric și valorile lui au evoluat
odată cu societatea, care găsește de fiecare dată locul acestei moșteniri în relație cu nevoile
timpurilor.
2.3. Viziunea actuală asupra patrimoniului
Depășind un secol de la prima apariție, studiul lui Alois Riegl22 își păstrează actualitatea
însă, în contextul evoluției și rafinării discursului referitor la conservarea patrimoniului și al
apariției unei multitudinii de schimbări de optică, el nu este suficient. Ultimele decenii au fost
martore ale unei dezvoltări conceptuale și principiale atât la nivel european cât și la nivel
internațional, recunoscându-se beneficiile și valorile contemporane ale patrimoniului aduse
21
traducere și adaptare după Raportul complet al consorțiului Cultural Heritage Counts for Europe, susținut de
Consiliul Europei și publicat de Centrul Cultural Internațional – Cracovia, iunie 2015 – p. 56
22
prima dată a fost publicată în 1903 în limba germană și a fost tradusă în 1982 în limba engleză
10
societății în întregimea lor. Tranziția de la o abordare bazată pe conservare la o abordare
bazată pe valoarea tuturor trasăturilor – tangibile și intangibile – ale patrimoniului, a condus la
articularea principiilor dezvoltării sustenabile și conservării integrate.
Abordarea contemporană globală, transdisciplinară și multicriterială ce tratează

monumentul istoric ca piesă a patrimoniului cultural material constituit de ansambluri, situri,
peisaje și trasee culturale (conform ICOMOS, UNESCO ș.a.), este completată de activitatea
de cercetare, documentare și reglementare a practicilor contemporane, și de rafinare a
principiilor ce ne ghidează în conservarea patrimoniului construit.
În expunerea acestui subcapitol voi face apel la rapoartele și studiile publicate de instituții
și organizații naționale și internaționale (UNESCO, ICOMOS, ENCTAC, CHCfE, INP
România ș.a.m.d.), apreciiind că oferă un punct de vedere obiectiv, de o acuratețe ridicată, și
ar putea avea valoare de reportaj, de mesaj de la fața locului.
- în Europa
După cum am văzut în capitolul anterior, plecând de la simpla grijă pentru frumos și
respectul pentru memorie, și dezvoltând această preocupare, cea mai mare parte a lumii
cunoaște astăzi o mișcare generală foarte puternică – filosofie, politică, arhitectură și
urbanism, economie, sociologie ș.a.m.d. - ce are ca scop punerea în lumină și valorificarea
patrimoniului cultural, deci inclusiv a monumentelor istorice.
După convenția de la Faro23, conferințele de la Bruges și Vilnius24 și declarația de la
Hangzhou25, în 2014 Consiliul Europei a identificat patrimoniul cultural ca una dintre cele
patru priorități, arătând nevoia Uniunii Europene de a investi în dezvoltare durabilă,26 și a
elaborat un pachet de recomandări de politici și structuri aplicabile până în 2020; mai mult,
U.E. declară anul 2018 Anul European al Patrimoniului Cultural27.
23
Convenția de la Faro adoptată în 2005 sub auspiciile Consiliului Europei
24
conferințe conduse de președinții din partea Belgiei, respectiv Lituaniei, membri ai Consiliului Europei, în
2010, respectiv 2013
25
adoptată în 2013 sub auspiciile UNESCO
26
Raportul complet al consorțiului Cultural Heritage Counts for Europe, susținut de Consiliul Europei și publicat
de Centrul Cultural Internațional – Cracovia, iunie 2015 – p. 11
27
https://europa.eu/cultural-heritage/european-year-cultural-heritage_en
11
Fig. 1- Graficul evoluției în timp a interesului pentru cele patru aspecte majore ale patrimoniului
Graficul evoluției în timp a interesului pentru cele patru aspecte majore ale
patrimoniului cultural indică o creștere semnificativă în ultimul deceniu și o echilibrare a
distribuției interesului după cele patru domenii – economic, cultural, social și de mediu.
Consorțiul Cultural Heritage Counts for Europe afirmă că „ Pentru țările membre UE din
Europa Centrală și de Est, istoria de peste 40 de ani sub comanda economiei încă dictează
deciziile în managementul cultural. Deși în unele țări există dovezi a schimbării de abordare
în evaluarea impactului patrimoniului [...] alte țări se găsesc încă într-un proces dificil de
tranziție. [...] Unele dintre ele cunosc provocarea privatizărilor rapide, un deficit de
conservare semnificativ cauzat de lipsa de mentenanță și o slabă cultură a administrării. Și
totuși, oricât de neuniformă este distribuția, este clară prezența semnificativă a expertizei
academice în U.E.”28
Abordarea holistică recomandată în management-ul conservării patrimoniului cultural
(Fig. 2 – cei patru piloni ai dezvoltării durabile) reprezintă o preocupare actuală a instituțiilor
(academice, de patrimoniu, administrative s.a.) în vederea potențării dezvoltării durabile a
localităților și creșterii pe cele patru paliere.29
28
tr.n. - Raportul complet al consorțiului Cultural Heritage Counts for Europe, susținut de Consiliul Europei și
publicat de Centrul Cultural Internațional – Cracovia, iunie 2015 – p. 15
29
CHCfE – pp. 45-84
12
în România
După 1990 România a aderat la principalele convenții internaționale în scopul alinierii
cadrului normativ cu cel al recomandărilor organismelor internaționale din domeniul
protejării patrimoniului cultural (ex. UNESCO, CE ș.a.m.d.), configurând și dezvoltând astfel
un sistem operațional și legislativ diferit și îmbunătățit față de cel din deceniile anterioare.
Perioada ce a urmat acestei schimbări, profund marcată de transformări la toate
nivelele (măsură de extinderea zonelor locuite în defavoarea arealelor naturale, mentenanța
selectivă a țesutului construit și înlocuirea necontrolată de construcții, redistribuirea
populației) a avut efecte grave asupra monumentelor istorice clasate în prealabil.
Chiar dacă România a abandonat în întregime practicile de urbanism și ale amenajării
teritoriului din programul socialist, conform ipotezei de cercetare a Strategiei de Dezvoltare
Teritorială a României, structurile instituționale de protecție a patrimoniului cultural au fost
până în 1992 inexistente, insuficiente până în 1999 și, după 2000, ineficiente. „Acest fapt
poate fi pus pe seama unei anumite crize de autoritate a administraţiei survenită după
părăsirea sistemului politic centralizat anterior, în contextul unei creşteri economice rapide,
pe de‐o parte şi, pe de altă parte, a lipsei unei conştiinţe patrimoniale, resimţită la nivelul
întregii societăţi.”30
În prezent Lista Monumentelor Istorice din România31 cuprinde 30 154 de poziții, cu
612 mai multe monumente clasate decât în LMI 2010. Cu toate că studiile indică o creștere
reală a numărului de obiecte/ansambluri clasate, România ocupă o treaptă inferioară în
ierarhia europeană datorată indicilor densității patrimoniale dar și a deficitului de personal
angajat în administrarea acestui sistem.32 Conf. dr. arh. Ștefan Bâlici (directorul general al
Institutului Național al Patrimoniului) caracterizează situația actuală ca fiind „o perioadă de
accentuată erodare a sistemului de protecție și gestiune a patrimoniului cultural din România
– afectat de blocaje legislative, normative și administrative și marcat de o perpetuă lipsă de
resurse.”33
30
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Strategia de Dezvoltare Teritorială a României –
Studii de fundamentare, Studiul 20 – Protecția monumentelor istorice și a patrimoniului construit, 2014, p. 8
31
pagina oficială a Institutului Național al Patrimoniului – www.patrimoniu.gov.ro - Actuala listă este anexă la
Ordinul ministrului culturii nr. 2.828/2015, pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi
cultelor nr. 2.314/2004 - Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 113 bis,
15.02.2016, având un caracter oficial şi legal.
32
32
Președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, pp. 28-50
33
Rezumatul executiv al raportului Cultural Heritage Counts For Europe publicat de Institutul Național al
Patrimoniului din România în numele Consorțiului CHCfE în cadrul Programului editorial al patrimoniului
cultural, 2017 - București 2017, ISBN (on-line): 978-973-0-25480-8
13
Toate lacunele acestui sistem, pot fi puse pe seama mai multor factori, precum
incapacitatea administrativă și corupția din sistemul de autorizare a construirii, însă sunt, în
bună măsură, generate și de „lipsa unei viziuni asupra patrimoniului împărtăşită de membrii
comunităţii care să permită reducerea acţiunilor ilegale ci, dimpotrivă, considerarea
întregului sistem ca fiind constrângător; lipsa unei viziuni largi asupra tipurilor, valorilor şi
însemnătăţii patrimoniului care să permită înţelegerea problemelor induse de cuplul –
aparent conflictual – dintre conservare şi dezvoltare; această problemă se răsfrânge asupra
sistemului de creaţie, avizare şi aprobare, asupra activităţilor ONG, asupra conţinutului
strategiilor, a documentelor de planificare şi asupra aplicării acestora”34
Aici atenția cade pe de o parte, asupra rolului pe care o comunitate l-ar avea în relația cu
un monument istoric, iar pe de altă parte asupra importanței dezvoltării teritoriale prin
înțelegerea valorilor și impactului patrimoniului cultural, și a prezenței inițiativelor private. În
România, în prezent, se observă eforturi de depășire a acestei perioade de tranziție și de
recalibrare prin alinierea la ideile și principiile vehiculate la nivel internațional, începând cu
mediul academic și cu reafirmarea poziției direcțiilor pentru cultură în ceea ce privește
dezvoltarea durabilă a mediului construit în relație cu cel natural.
În prefața rezumatului în limba română a raportului CHCfE, prof. dr. habil. Hanna Derer
(președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice) invită la înțelegerea impactului
conservării integrate a patrimoniului cultural printr-o abordare transdisciplinară, apreciind că
„patrimoniul cultural este (în sine) inestimabil, valoarea sa poate fi măsurată prin estimarea
impactului pe care îl are asupra economiei, a societății, a culturii și a mediului, natural și
construit.”35
Influența favorabilă a moștenirii culturale în contextul societății este o realitate pe care,

cel mai probabil din lipsa unei analize potrivite, nu o conștientizăm suficient de bine și
„nefiind suficient de bine conștientizată, contribuția – economică, socială, culturală și
ecologică – a moștenirii culturale nu poate fi dirijată în mod corespunzător. Astfel, investițiile
nu pot fi nici orientate corect, pot produce efecte adverse sau nu pot fi nici măcar
fructificate.”36
34
35
Derer, Hanna - Derer, Hanna – „Estimarea inestimabilului sau despre impactul patrimoniului cultural asupra
economiei, a societății, a culturii și a mediului” - Rezumatul executiv al raportului Cultural Heritage Counts For
Europe publicat de Institutul Național al Patrimoniului din România în numele Consorțiului CHCfE în cadrul
Programului editorial al patrimoniului cultural, 2017 - București 2017, p. 6
36
Idem
14
III. REVITALIZAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT
Prezentul capitol discută succint modalitățile prin care monumentul istoric poate fi
integrat în programele de regenerare rurală, conștientizând necesitatea unei perspective
comune pentru conceptul de monument istoric și ceea ce definim ca mediu rural. În sensul
acesta, avem în vedere principiile conservării integrate37 cu propunerea de a integra
patrimoniul cultural în politicile de planificare teritorială și de gestiune a resurselor.
Acestea, conectate într-o perspectivă acoperitoare constituie o temă a discuției despre ceea
ce s-ar numi peisaj cultural. Cum lucrarea de față se apleacă asupra situației reședințelor
aristocrate devenite monumente istorice în satele din România, demersul capitolului curent va
avea în vedere acest peisaj.38
3.1. Revitalizarea patrimoniului construit în dezvoltarea durabilă a mediului rural

În introducerea lucrării „Cultural Territorial Systems” F. Rotondo39 critică urbanizarea
accelerată a societăților postindustriale ce au accentuat rolul orașelor mari, foarte populate și
complexe. El invită la o reechilibrare a abordării dezvoltării teritoriale prin înțelegerea
complexă a moștenirii naturale și antropice pe care o avem, găsind că studiul sistemelor
culturale teritoriale, a peisajului și a patrimoniului cultural reprezintă cheia pentru o
dezvoltare durabilă la nivel local și un prim pas în descoperirea de noi modele de creștere.
Prin dezvoltare durabilă înțelegem „satisfacerea nevoilor de azi fără a sacrifica abilitatea
generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”40 iar într-o cheie contemporană acest
concept se traduce printr-o abordare a celor patru piloni semnificativi privind mediile cultural,
social, economic și natural. (Fig. 2 – cei patru piloni ai dezvoltării durabile)
37
Convention Concerning the Protection of the World Cultural and Natural Heritage, 1972, ratificată de
România în 1990
38
Discuție mai amplă în capitolul 4.3.
39
Rotondo, F., Selicato, F., Marin, V., Lopez Galdeano, J. – Cultural Territorial Systems – Landscapes and
Cultural Heritage as a Key to Sustainable and Local Development in Eastern Europe – Springer International
Publishing Switzerland, 2016 – ISBN 978-3-319-20753-7 (ebook), p. 4
40
tr.n. – Comisia Brundtland – Viitorul nostru comun, Oslo, 1987 - http://www.un-documents.net/our-
common-future.pdf (5.03.2018)
15
Fig. 2 – cei patru piloni ai dezvoltării durabile
După cum am văzut anterior, un monument istoric reprezintă o valoare per se dar sarcina
noastră în vederea viitorului său nu ține doar de conservarea acestei valori (minimum exigibil)
ci, mai curând, de transformarea acesteia în resurse. Cine decide care valoare se transformă și
ce resursă devine este o întrebare care, fără îndoială, se adresează tuturor componentelor
teritoriului în care se înscrie obiectul în cauză.
Cum lucrarea de față se apleacă asupra mediului rural datorită proiectului de diplomă și a
activității mele de la conacul Chrissoveloni din Ghidigeni, este oportună o înțelegere a unui
asemenea cadru prin expunerea elementelor constitutive. Astfel, componentele spațiului
rural41 constau în elemente materiale – peisaje naturale, patrimoniu imobil (monumente
istorice, construcții private/publice), elemente de patrimoniu mobil (obiecte de mobilier,
decorative, unelte etc.), produse – și elemente imateriale – forme de cultură și subcultură
41
European Rural Heritage – Observation Guide - http://culture-routes.net/content/european-rural-heritage-
observation-guide
16
locală (tradiții, obiceiuri, dialecte, legende etc.), tehnici și metode ce au dus la producerea
componentelor enumerate.
Acestea sunt fundamentale în discuția despre regenerarea rurală constituind identitatea și

personalitatea locului în sensul cuprinzător al cuvintelor – asigură înțelegerea evoluției unui
loc și a modului în care noi semnificații pot fi asimilate.
În vederea procesului de revitalizare a unui monument istoric prin integrarea lui în

strategia de dezvoltare durabilă a unui sat, după cum am menționat în capitolul anterior42, atât
în analiza multicriterială și elaborarea strategiei, cât și în calculul impactului intervenției și
etapelor de implementare, se dovedește a fi necesară o abordare holistică – relația
monumentului cu spațiul rural este analizată după cele patru paliere de discuție (economic-
cultural-sociologic-de mediu) și după zonele importante de potențial.
În cazul reședințelor aristocrate extraurbane, după cum vom vedea mai târziu, analiza
istorică relevă, de cele mai multe ori, importanța, rolul și impactul pe care le-a avut apariția
unui ansamblu de dimensiuni considerabile în economia așezării-destinație. De aceea, o
analiză multicriterială, transdisciplinară, indică punctele importante de potențial ce pot
conduce la refacerea sau reinventarea unor relații ce declanșează dezvoltarea localității.
ECONOMIC SOCIAL CULTURAL DE MEDIU

CREARE DE IMAGINE ȘI SIMBOL ▪
ATRACTIVITATE VIZUALĂ ▪
LIMBAJ ARHITECTURAL ▪
CREATIVITATE ȘI INOVAȚIE ▪
APARTENENȚĂ LA UN LOC ▪ ▪ ▪
PEISAJ CULTURAL ▪ ▪
REDUCEREA URBAN SPRAWL-ULUI ▪
CONSERVAREA ENERGIEI ▪
PRELUNGIREA CICLULUI VIEȚII ▪
EDUCAȚIE ▪ ▪ ▪
APTITUDINI ▪ ▪ ▪
CUNOAȘTERE ▪ ▪ ▪
IDENTITATE ▪ ▪
ATRACTIVITATE REGIONALĂ ▪ ▪ ▪
COEZIUNE SOCIALĂ ▪
PARTICIPAREA COMUNITĂȚII ▪
42
subcapitol 2.3.
17
CONTINUITATEA VIEȚII SOCIALE ▪
BRAND-UL LOCULUI ▪ ▪
PIAȚA MUNCII ▪ ▪
COMPETITIVITATE REGIONALĂ ▪ ▪ ▪
PIAȚA IMOBILIARĂ ▪
VALOARE ADĂUGATĂ ▪
RECUPERAREA INVESTIȚIEI ▪
TAXE ȘI IMPOZITE ▪
BURSA LOCUINȚELOR ▪ ▪
Tabel 2 – zone potențiale de impact al patrimoniului cultural43
3.2. Impactul conservării și reabilitării patrimoniului construit
Fig. 3 - Diferitele subdomenii identificate în studiile colectate, cartate în diagrama holistică a metodei celor
patru domenii44
43
tr.n. - Raportul complet al consorțiului Cultural Heritage Counts for Europe, susținut de Consiliul Europei și
publicat de Centrul Cultural Internațional – Cracovia, iunie 2015 – p. 58
44
cultural, 2017 - București 2017, p. 19
18
O vedere de ansamblu45 asupra subdomeniilor de impact ale conservării monumentelor
istorice redă o serie de efecte ce acoperă: estetica locului și crearea unei imagini; patrimoniu
construit și piață imobiliară; educație, abilități și cunoaștere; sustenabilitate; identitate; piața
muncii; atractivitate regională; recuperarea investiției; coeziune socială, continuitatea vieții
sociale, participarea comunității.
Observăm că scopul și nivelul de impact ale patrimoniului cultural se găsesc într-o relație
de interdependență cu întregul context al obiectului discuției, încluzând aici și actorii
principali din management și structurile decizionale. Astfel, spunem că, în funcție de
contribuția fiecărui actor participant la procesul revitalizării unui monument istoric, putem
găsi măsura impactului unui asemenea proiect în dezvoltarea durabilă a cadrului în care
obiectul se înscrie.
Cu alte cuvinte, una din părțile antrenate - spre exemplu, comunitatea locală - va
determina un rezultat direct proporțional cu măsura implicării ei dar în relație cu celelalte
părți cu putere decizională – proprietarii, instituțiile administrative etc.
45
Raportul complet al consorțiului Cultural Heritage Counts for Europe, susținut de Consiliul Europei și publicat
de Centrul Cultural Internațional – Cracovia, iunie 2015 – p. 117
19
Fig. 4 – factorii determinanti și dinamica deciziilor
„Salvgardarea patrimoniul cultural funcționează ca o pârghie, multiplicând impactul

pozitiv al investiției dincolo de cel prevăzut inițial, sporind astfel nivelul beneficiilor și al
durabilității investiției inițiale. Potențialele investiții în patrimoniul cultural [...] pot fi
percepute ca „investiții în amontele lanțului valoric” (upstream investment) ce au potențialul
de a oferi importante „beneficii în aval” (downstream benefits).”46 Acestea din urmă se
răsfrâng, în mod evident, asupra spațiului construit dar, mai ales, asupra utilizatorilor săi,
alimentând acest schimb permanent între om și loc - un ciclu al resurselor de toate felurile.
Discuția pe marginea impactului social al conservării patrimoniului cultural pune în
lumină crearea de capital social și incluziunea socială ca efecte benefice ale acestui proces.
46
cultural, 2017 - București 2017, p. 11
20
Impactul social este de cele mai multe ori proiectat ca o țintă a unei strategii de conservare
întrucât patrimoniul construit poate fi văzut ca un instrument de angajare, de atracție a mai
multor grupuri distincte din societate – puterea unui proiect de a uni o comunitate sau de a
crea rețele sociale datorită impactului asupra capitalului social. O comunitate, un grup social
determinat de legături puternice dezvoltă o responsabilitate colectivă și, în mod natural, o
tendință de a respecta produsul interacțiunii sale cu mediul înconjurător, asigurând o
dezvoltare armonioasă pentru viitor.
În orice caz, pentru a cuprinde și analiza acest fenomen, teza de față necesită
instrumente mult mai complexe - tema discuției ținând în special de arhitectură și amintind de
domeniile conexe, indispensabile înțelegerii ei. Fiind mai mult despre informații relevante
regăsite în studii transdisciplinare (arhitectură-sociologie-economie ș.a.m.d.), și mai puțin
despre soluții absolute, limitele sale se trasează aici, la granița observațiilor pe marginea
materialelor studiate iar în continuare la cea a constatărilor din studiile de caz dezvoltate în
capitolul următor.
IV. COMUNITATE ȘI PATRIMONIU – RELAȚII DE INTERDEPENDENȚĂ
Patrimoniul construit a fost creat de către oameni și moștenit de generațiile ce le-au

urmat lor, el îmbogățindu-se în timp. Deși fiecare individ are o contribuție proprie la acest
21
fond moștenit, este mai potrivit să ne referim la contribuția unui grup de indivizi de vreme ce
cultura47 se formează și se transformă prin colaborare, în cadrul comunităților.
Fiecare cultură cunoscută are o relație cu trecutul și simbolurile sale, individul

ocupându-se, în cadrul comunității, de a primi și a da mai departe moștenirea culturală
primită, folosindu-se de actul natural al învățării. Astfel F. Rotondo48 apreciază că protecția
patrimoniului material, de exemplu a monumentelor, mediului înconjurător și peisajelor,
devine fără sens în lipsa conservării culturii ce a condus la aducerea lor la viață, la păstrarea
lor.
Intervențiile antropice datorate interacțiunii cu peisajul ar fi „elemente ce contribuie
împreună la formarea reprezentării sociale a acelor teritorii (formarea cultural-istorică a
peisajului) într-un sens diacronic dar peste toate sincronic: în particular, în cel din urmă, cu
rezultate vizuale și formale care sunt foarte diferențiate dar niciodată dizolvate în întregime
[...], distinse de grup.”49
Aici Azzena folosește termenul de reciprocitate pentru a expune relația strânsă între
om și locul ce „[...] conține înăuntru semnul omului. Și, peste toate, în cele mai îndepărtate
teritorii privirea omului aduce istoria cu sine. Vice versa, într-un loc evident istoric (orice ar
însemna asta) semnele de antropizare nu sunt sesizabile în raport cu cadrul fizic, natural care
le suține pe toate. Atingerea unor componente are efect asupra celorlalte.”50
Cum menționam în capitolele anterioare, este potrivită alinierea la cele mai recente
idei din lumea teoriei și practicii de arhitectură, atât prin vocile profesioniștilor cât și prin
vocile instituțiilor dedicate studiului și protecției patrimoniului cultural. Astfel în direcțiile
47
În sensul totalității valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru
comunicarea acestor valori – cf. DEX 2009
48
Rotondo, F., Selicato, F., Marin, V., Lopez Galdeano, J. – op. cit.
49
Azzena, G. – History for places în Maciocco, G; Sanna, G; Serreli, S. – The Urban Potential of External
Territories; Editura Franco Angeli/Facolta di Architettura di Alghero – Milano, 2011, p. 210
50
(trad. aut.) Azzena, Giovanni – History for places în Maciocco, G; Sanna, G; Serreli, S. – The Urban Potential of
External Territories; Editura Franco Angeli/Facolta di Architettura di Alghero – Milano, 2011, p. 218
22
ghidului abordării centrate pe oameni publicat de ICCROM în 201551, comunitățile au devenit
o preocupare a multor politici internaționale întrucât legăturile strânse și rezultatul activităților
unor grupuri tind să aibă beneficii majore asupra individului și societății în egală măsură. În
ceea ce privește patrimoniul construit, beneficiile antrenării comunității în procesul de
conservare/revitalizare se răsfrâng pe de o parte asupra monumentului istoric vizat, iar pe de
altă parte, asupra autorităților locale și organismelor de caracter decizional, asupra
profesioniștilor și entităților specializate în această practică, și, foarte important, asupra
indivizilor comunității.
Cu alte cuvinte, importanța comunităților privind patrimoniul și rolul pe care ele

trebuie să îl joace în protecția și imbunătățirea lui se referă la „profunda interdependență între
patrimoniul tangibil și cel intangibil ce subliniază nevoia unei abordări integrate în protecția
celor două în scopul obținerii de beneficii pentru comunitate”52.
Această mutualitate între activitatea antropică și teritoriul pe care îl ocupă și utilizează
o comunitate face subiectul acestei discuții întrucât înțelegem că nicio intervenție din acel
teritoriu nu poate face abstracție de elementele pe care le conține acesta, analog nici
revitalizarea unui monument istoric nu se poate face independent de comunitatea/comunitățile
asupra căreia/cărora s-ar răsfrânge efectele acestui proces. Mai mult, observăm cum
contribuția unei comunități poate cântări în procesul decizional.
Cea mai recentă publicație a Europa Nostra53 se concentrează pe importanța

participării cetățenilor la provocările dezvoltării și ale procesului decizional pe care aceasta le
presupune, prin intermediul patrimoniului cultural, care „este tot mai recunoscut ca o
platformă inspirațională de învățare, de dezvoltare de noi aptitudini și de întâlnire cu
semenii. [...] angajamentul cetățenilor și educația sunt elemente inseparabile și conjugate
care pot imbunătăți impactul fiecăruia.”54
Există nenumărate exemple de proiecte, platforme și structuri ce s-au dezvoltat
datorită participării oamenilor, demonstrând eficiența dialogului permanent între părțile
implicate dar, cu toate că antrenarea grupurilor într-un proces este o practică valoroasă,
termenul rămâne, în bună măsură, unul destul de vag – în cazul relației cu un monument
51
ICCROM – Guidance note – People-Centred Approaches to the Conservation of Cultural Heritage:Living
Heritage – Roma, Italia, 2015
52
Rotondo, F., Selicato, F., Marin, V., Lopez Galdeano, J. – op. cit, p.8
53
cea mai reprezentativă organizație pentru patrimoniu din Europa, cu membri din peste 40 de țări (cf.
http://www.europanostra.org/organisation)
54
Europa Nostra – Citizen Engagement & Education, Haga, 2018, p. 5
23
istoric participarea presupune accesul la un proces decizional și o distribuție democratică a
resurselor investite de toate părțile.
Iacopo Zetti apreciază că putem vorbi despre reabilitarea unui obiect de arhitectură când el
încă este viu în cultura locului și că putem considera patrimoniul „un mediu pentru planificare
când putem reinventa noi sensuri pentru obiecte care de altfel și-au pierdut legătura lor cu
viața de zi cu zi, utilitas-ul lor Vitruvian.”55
4.1. Comunitate
Conform dicționarului de sociologie, înțelegem noțiunea de comunitate ca fiind o
„entitate social-umană, ai cărei membri sînt legaţi împreună prin locuirea aceluiaşi teritoriu
şi prin relaţii sociale constante şi tradiţionale (= consolidate în timp).”56 ; luând în
considerare diferențierea din punct de vedere teoretic propusă de sociologul german
Ferdinand Tonnies – o „distincţie între o c. (Gemeinschaff) şi societate (Gesellschaft). C.
(familia, satul), prin autenticitatea ei, ar fi ca un organism viu, bine integrat, întemeiat pe
datini şi pe trăiri comune, în vreme ce societatea (oraşul, statul) — ulterioară faţă de c. în
privinţa evoluţiei — ar fi un agregat complex dar artificial, întemeiat pe convenţie, opinie
publică, legislaţie. în expresie durkheimiană, c. persistă prin "solidaritate organică", iar
societatea prin "solidaritate mecanică"57
De cele mai multe ori prin comunitate înțelegem un grup de indivizi58 cu valori,
preocupări și obiective comune, iar dacă în trecut formarea unui asemenea grup ținea în bună
măsură de datele unei oarecare vecinătăți, în prezent putem vorbi despre mai multe categorii
de comunitate, definite de loc, interes, activitate, acțiune, soluție ș.a.m.d. dar și de mediul
dezvoltării relațiilor dintre membrii ei – real sau virtual.
În orice caz, granița dintre noțiunile de comunitate și grup social59poate fi facil de

intuit, de aceea, pe parcursul capitolului acestuia, vom folosi acești termeni stabilind că
primul se referă la localnici, iar cel de-al doilea se referă la echipe de persoane cu idealuri,
scopuri și așteptări comune. Această precizare este utilă în discursul lucrării de față, amintind
de faptul că teza ia în considerare toți actorii ce s-ar întâlni în procesul revitalizării unui
55
Malkki, M. & Schimdt-Thome, K. – Integrating aims – Built Heritage in Social and Economic Development,
Aalto University – Centre for Urban and Regional Studies, Finland - ISBN 978-952-60-3284-9, pp. 233-234
56
Zamfir, Cătălin și Vlăsceanu, Lazăr – Dicționar de sociologie, Editura Babel – București, 1998
57
Idem
58
un ansamblu de mai multe persoane aflate în relatie de interactiune si dependenta reciproca, mijlocita de o
activitate comuna si care dezvolta norme si valori comune pentru componentii grupului
59
Pagina web a proiectului Construct Your Dream - http://cyd.ro/grupul-social/ (10.03.2018)
24
monument istoric – tipuri diferite de grupuri sociale – cum, spre exemplu, la conacul de la
Ghidigeni am putea aduce în discuție întâlnirea oamenilor din sat cu echipa de cercetare de la
conac și cu reprezentanții acțiunilor pentru conservarea patrimoniului (din mediul real și/sau
virtual) din România.
4.2. Identitatea comunității
În urma evaluării valorilor monumentului istoric și a înțelegerii impactului socio-

cultural al conservării și revitalizării patrimoniului cultural, înțelegem că formarea identității,
cunoașterea, memoria locului și sentimentul de apartenență sunt de o deosebită importanță,
fiind catalizatori ai coeziunii sociale și determinând comunitatea.
Un monument istoric (în cazul discuției noastre, a unui ansamblu nobiliar dintr-un sat)
are o contribuție incontestabilă la memoria colectivă aflată în strânsă legătură cu locul
respectiv; amprentează ideile mai multor generații la rând, stabilind datele identității
comunității prin informații istorice, povești, legende, cântece, personalități ș.a.m.d. legături cu
alte locuri ș.a.m.d. Selicato și Piscitelli60 stabilesc că această cultură imaterială este esențială,
indispensabilă, întrucât „orice produs al activității intelectuale a oamenilor constituie un
sistem simbolic ce oferă indivizilor șansa de a accesa o cunoaștere comună și de a regăsi o
memorie colectivă prin care se pot defini și pot dezvolta un sentiment de apartenență la un
loc.”61
Observând trecerea lentă a discursului de la obiect (cunoaștere, cântege, legende,
povești etc.) la actorii principali (oamenii), înțelegem că sistemele teritoriale și culturale aduse
în discuție (așezările rurale marcate de prezența unui ansamblu nobiliar) dețin o realitate
compusă, în egală măsură, dintr-o narațiune istorică palpabilă – îmbinarea cadrului natural cu
cel antropic – și dintr-o moștenire imaterială, cea a modului de viață a celor ce ocupă de-a
lungul anilor spațiul. Aceștia sunt purtătorii tuturor valorilor locale și reprezintă „cea mai
valoroasă resursă în recuperarea identității”62.
În acest spirit, având funcție de ghid, lucrarea publicată de Europa Nostra, menționată
anterior, recomandă antrenarea comunităților în procesul de reabilitare a patrimoniului
arhitectural începând cu opt întrebări63 pe care orice inițiator al unui proiect ar trebui să le
aibă în vedere, iar ele fac referire la experiența și amintirile localnicilor, la învățare și
60
Selicato, F. & Piscitelli, C. - Territorial Cultural Systems: Possible Definitions - Rotondo, F., Selicato, F., Marin,
V., Lopez Galdeano, J. – op. cit, p. 82-83
61
Selicato, F. & Piscitelli, C. – ibidem, p. 82
62
Selicato, F. & Piscitelli, C. – ibidem, p. 83
63
Europa Nostra – op. cit., pp. 20-26
25
socializare, la amintirile speciale ale comunității care trebuie protejate și la noua experiență ce
se așează ca un strat nou peste povestea locului. Totodată aceste aspecte reprezintă o
provocare întrucât orice intervenție în această strânsă relație dintre oameni, loc și amintirile
lor - atât de sensibilă, probabil ușor de tulburat (în ciuda unei posibile reziliențe) – ține de un
discurs de identitate și reprezentare.64
4.3. Peisaj cultural - reședințe aristocrate extraurbane devenite monumente istorice

în satele din România
Reședințele aristocrate extrurbane reprezintă un program de arhitectură deosebit al

epocii moderne. Ele sunt mărturii ale unei culturi comune și o parte importantă a unui
patrimoniu cultural european. „Tipologii similare pot fi întâlnite în întreaga Europă centrală
şi de est, în teritoriile de astăzi ale Austriei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Serbiei, Croaţiei,
Sloveniei, Poloniei sau Ucrainei, dar în funcţie de evoluţia istorică a fiecărei regiuni,
ansamblurile prezintă caracteristici distincte. Îndeplinind rolul de centru administrativ al
moşiei, de reşedinţă permanentă, de vacanţă sau de casă de vânătoare, aceste ansambluri
reflectă modul de viaţă, cultura şi statutul proprietarilor.”65
Acest peisaj particular este dat de ansambluri mai mult sau mai puțin complexe,
acoperind perioade de timp mai mult sau mai puțin întinse, amplasate în inima vechilor
domenii funciare unde reședința este, în general, componenta dominantă a sistemului. Aceasta
se află într-un dialog cu celelalte elemente ale ansamblului care se armonizează cu structura
satului și împreună se subordonează peisajului natural.
64
Ibidem, pp. 26-27
65
Asociația Arche - Monumente Uitate, 2014 (https://issuu.com/asociatiaarche/docs/brosura_moldova_-
_monumente_uitate)(11.03.2018)
26
Viața între conacul/castelul moșiei și gospodăria bogată se găsește într-o reală
conexiune cu viața satului, ansamblurile rezidențiale aduse în discuție de cele mai multe ori
fiind de cele mai multe ori asimilate de comunitatea sătească învecinată. Astfel locuitorii
mediului rural din România s-au identificat cu ansamblurile nobiliare din satul lor,
comunitatea gravitând în jurul acestor reședințe însă nu fără a suporta istoria – exproprierea
terenurilor, clădirilor și bunurilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea,
sub forma unei reziliențe culturale, sătenii au continuat relația cu aceste ansambluri chiar și în
perioada regimului comunist, când majoritatea conacelor și castelelor au fost transformate în
instituțiii publice locale, școli și cabinete medicale sau cooperative agricole.
Într-un articol recent, antropologul Vintilă Mihăilescu surprinde firul epic al istoriei
conacelor boierești din satele din România făcând o paralelă între orașele mari, unde
patrimoniul arhitectural a fost demolat și dat uitării, și orașele mici și sate, unde monumentele
au fost desființate prin găsirea unei noi utilități a lor.
„În ele s-au mutat CAP-uri, grădinițe și alte instituții de stat, [...] pe mese
brâncovenești s-au ținut ședințe de partid, dulapuri de un stil sau altul s-au transformat în
fișete pentru contabilitate etc. Dar n-au prea fost dărîmate, căci erau utile poporului, fiind,
astfel, doar adaptate nevoilor și gusturilor „populare“.”66
Epoca post-decembristă în România a însemnat o lungă perioadă de restituire a
proprietăților moștenitorilor de drept, suferind din cauza incoerenței și inconsecvenței
cadrului legislativ (după cum menționam și în capitolele anterioare), și dezbătând cu greu
succesiuni cu procese dificile. În tot acest timp, decenii poate, conacele/castelele și domeniilor
lor au rămas cu titlul de monumente în LMI și grad maxim de protecție în Legea
Monumentelor, însă total neprotejate în fața timpului căci finalul secolului al XX-lea și
începutul celui de-al XXI-lea, sunt marcate de o generală lipsă de considerație pentru acest
patrimoniu.
În prezent multe dintre componentele ansamblurilor rezidențiale aristocrate

extraurbane cunosc un proces accelerat de degradare, relații fracturate cu oamenii satelor lor
și, de multe ori, devin ruine incomode pentru loc.
Conform cercetărilor și studiilor realizate prin proiectul Monumente Uitate, „aceste
ansambluri nobiliare - de o valoare istorică și arhitecturală considerabilă - se confruntă în
continuare cu o criză a funcțiunii, a identității și a supraviețuirii, iar importanța lor pentru
66
Mihăilescu, V. – Paradoxul patrimoniului, Dilema Veche, nr. 714, 26 oct – 1 nov 2017 -
http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/paradoxul-patrimoniului (15.02.2018)
27
istoria artei și arhitecturii este prea puţin cunoscută şi promovată. Deși o mică parte dintre
reședințele nobiliare din România au fost restaurate și deschise publicului ca muzee,
pensiuni, case de oaspeți sau spații pentru evenimente, ele nu au încă notorietatea pe care o
merită.”67
Cu toate acestea, ele formează un patrimoniu cultural transmis de o elită culturală și
economică a perioadei moderne ce a marcat toate regiunile României, tipologiile, stilurile și
limbajul arhitectural variind într-un mod impresionant în cadrul unei singure regiuni dar, mai
ales, de la o regiune la alta. Conștientizarea valorilor lor și măsurarea impactului (economic,
cultural, social, de mediu) asupra vieții satelor în care se găsesc, generează o hartă
impresionantă a continuității unui peisaj istoric desenat de personalități ce au contribuit
cândva la consolidarea culturii românești.
Situația actuală a acestor ansambluri68, într-o statistică aproximativă, aplicată pe
zonele geografice majore ale României (Muntenia, Transilvania, Moldova), privind regimul
de proprietate, starea de conservare și modul de utilizare a proprietății, indică un număr foarte
mare de proprietăți private (peste 70%) cu un procentaj mic (8÷20%) de clădiri restaurate în
comparație cu cele aflate în stare de conservare (în continuă degradare) sau cele ce au atins
deja stadiul de ruină.
Statutul acestor clădiri – proprietate privată și monument istoric – se dovedesc a fi, în
unele cazuri, un impediment în procesul revitalizării/reabilitării lor, întrucât demersul
birocratic și relația cu structurile administrative și legislative, după cum am expus în capitolul
anterior, se dovedesc a fi dificile.
În orice caz, procentajele prezentate (Fig.5) expun o realitate a unui peisaj complex dat
de un patrimoniu cultural remarcabil, ce astăzi se află, din nou, într-o perioadă de tranziție.
67
Descrierea proiectului Monumente Uitate – www.monumenteuitate.org/ro/despre (10.02.2018)
68
Bibliotecă publică a Monumente Uitate – www.issuu.com/asociatiaarche (5.03.2018)
28
Fig. 5 – statistică – situația actuală a ansamblurilor rezidențiale extraurbane după regiunile istorice ale
României – de la stânga la dreapta: Muntenia, Transilvania, Moldova
29
STUDII DE CAZ
5.1. Cadru general
Capitolul curent se apleacă asupra câtorva exemple de inițiative de revitalizare a unor

ansambluri rezidențiale extraurbane din sate din România, surprinzând activități ce antrenează
grupuri diferite de persoane interesate care intră, mai mult sau mai puțin, în dialog cu cei ce
formează comunitatea satului.
În prezent, în România, putem număra mai multe inițiative private ce ajută la
conștientizarea importanței conservării patrimoniului construit însă lucrarea de față, după cum
am stabilit în prealabil, se rezumă la un număr redus de cazuri considerate relevante pentru
cercetarea și fundamentarea proiectului de diplomă propus.
Peisajul atelierelor, al școlilor de vară, al campaniilor de comunicare și promovare, al
expozițiilor etc. ce se conturează în prezent indică un interes crescut pentru patrimoniu și o
creștere a șanselor de înțelegere a felului în care monumentele istorice pot fi reintegrate în
viața societății.
În ceea ce privește proiectele ce se angajează la acest imens efort atât de necesar, modelul
cel mai întâlnit este cel al inițiativelor organizațiilor non-guvernamentale, care iau o amploare
semnificativă în rândul publicului – de specialitate sau nu – și marhează o mișcare de
valorizare a monumentelor istorice.
5.2. Direcții și abordări
Selecția exemplelor propuse studiului constă într-o listă de patru cazuri, două ansambluri
din Transilvania – ansamblul Castelului Banffy din Bonțida, județul Cluj și ansamblul
Castelului Teleki din Gornești, județul Mureș - și două ansambluri din Moldova – ansamblul
conacului Carp din Țibănești, județul Iași și ansamblul conacului Chrissoveloni din
Ghidigeni, județul Galați. Aceste patru situații au, în bună măsură, povești similare, măcar în
ceea ce privește destinul lor până la momentul redeschiderii ușilor. După istoria naționalizării,
ocupării și intervențiilor neglijente și a începutului perioadei post-comuniste, ele sunt în
prezent locul de întâlnire a mai multe grupuri, actori importanți în procesul de revitalizare a
lor și de regenerare a satelor în care se găsesc.
30
5.2.1. activitățile de la Castelul Banffy din Bonțida, Cluj
Fig. 6 – ansamblul castelului Banffy (sursa: www.igloo.ro/bontida)
31
Ce s-a întâmplat69
Castelul Bánffy de la Bonțida reprezintă un reper în rândul ansamblurilor rezidențiale

extraurbane din spațiul transilvănean, datând (conform celor mai vechi documente scrise) din
secolul al XVI-lea.
Fig. 7 – Castelul Banffy – înainte de atacurile din 1944 (sursa: www.transylvaniatrust.org)
Construit inițial în stil renascentist, a fost modificat de către Dénes Bánffy II la 1747
în stil baroc, prima fază a construcțiilor (1745-1751) concentrându-se asupra curții de onoare
din fața clădirii porții, unde noile clădiri constau din manej, grajd, remiză și locuințele
servitorilor. Mai târziu însă, la începutul secolului al XIX-lea, Jozsef Banffy a recosmetizat
castelul în moda vremii, în stilul romantic, extinzând castelul și transformând grădinile după
principiile parcurilor englezești.
În toamna anului 1944, în timpul conflictelor celui de-al doilea război mondial, trupele
germane au incendiat și jefuit castelul, provocând daune considerabile atât asupra clădirii, cât
și asupra bunurilor materiale, motiv pentru care arhivele din prezent mai dețin doar puține
informații despre interioarele castelului.
Anii 1960 au adus o încercare de restaurare inițiată de Direcția Monumentelor Istorice
dar aceasta este abandonată înaintea unui rezultat considerabil. Ulterior, acest abandon a
sărăcit locul de importanță iar castelul și celelalte componente ale ansamblului au devenit un
69
pagina web a Fundației Transylvania Trust – www.transylvaniatrust.org și pagina web a proiectului
Monumente Uitate – www.monumenteuitate.org (10.03.2018)
32
loc de depozitare a reziduurilor, spațiu de pășune pentru animalele localnicilor, în timp ce
aceștia din urmă au exploatat materialele de construcție și lemnul arborilor din parc.
Această situație a dăinuit până după anul 1989, când ansamblul a fost retrocedat și,
ulterior, în 1999, concesionat de Fundația Transylvania Trust pentru o perioadă de 49 de ani.
Ce se întâmplă70
În prezent, în urma acordului cultural din 1999 semnat între Ministerul Culturii din
România și Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria, fundația Transylvania Trust
împreună cu IHBC (Institute of Historic Building Conservation din Regatul Unit al Marii
Britanii) a fondat și dezvoltat Centrul de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit.
Fig. 8 – atelier în cadrul BHCT – 2014 (sursa: http://www.heritagetrainingbanffycastle.org)
Directorul general al proiectului, Hegedüs Csilla, afirmă că „scopul general al

proiectului este restaurarea completă a ansamblului, desfășurată utilizând metode și
materiale tradiționale, printr-o colaborare internațională și o colaborare exemplară între
design și execuție. Pe această cale ne-ar plăcea să dăm un exemplu de dezvoltare durabilă a
patrimoniului construit, și de conservare profesionistă, care încorporează concepte noi în a
combina procesul de învățare cu restaurarea fizică prin ateliere practice și cu determinarea
aștepărilor și aprobării publice.”71
70
Idem
71
Pagina web a Fundației Transylvania Trust - http://www.transylvaniatrust.ro/index.php/en/programs/the-
restoration-of-banffy-castle-bontida/ (10.03.2018)
33
Fig. 9 – vedere recentă de ansamblu asupra ansamblului deja restaurat (sursa: www.electriccastle.ro)
Este captivant cum, de-a lungul acestor ani, această alianță fericită a antrenat
nenumărate grupuri de persoane, salvând castelul și readucându-l în inima satului, a
locuitorilor, dar, totodată, făcându-l cunoscut la nivel național și internațional.
Fig. 10 – grupuri sociale care se intersectează în procesul de revitalizare a castelului Banffy de la Bonțida
34
Proiectul Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit a stabilit
relații de cooperare cu multiple instituții și organisme - Ministerul Culturii din România,
Europa Nostra, ICOMOS, Biroul Național de Patrimoniu Cultural din Ungaria, Fundația
Caritabilă „Prince of Wales” – UK, toate facultățile de arhitectură din România, universități
de economie și administrație publică din Europa, universități de profile diferite din Europa,
organizații non-guvernamentale – și, foarte important, a dus împreună specialiști, studenți,
artiști, turiști, vizitatori ș.a.m.d. care află povestea locului și o spun mai departe.
Mai mult, festivalul Electric Castle, un festival anual fondat în 2013 ce combină
muzica, tehnologia și artele vizuale, pune în lumină monumentul istoric și aduce anual peste
100 000 de oameni la Cluj și la castelul Banffy.72
O sinteză potrivită a lecturii materialelor studiate se dovedește a fi tabelul de mai jos
(Tabel 2 – valori și impact – activitățile de la castelul Banffy din Bonțida) discutat în capitolul
3.1, comentând zonele de potențial și impact ale activităților de la Bonțida.
Fig. 11 – Electric Castle 2017 (sursa: www.residentadvisor.net)
72
https://en.wikipedia.org/wiki/Electric_Castle (10.03.2018)
35
CREARE DE simbol al satului și
IMAGINE ȘI al Transilvaniei
SIMBOL
ATRACTIVITATE ansamblu armonios
VIZUALĂ
LIMBAJ reunește mai multe
ARHITECTURAL stiluri arhitecturale
CREATIVITATE ȘI programe abordare modernă a
INOVAȚIE ingenioase restaurării
ansamblului
APARTENENȚĂ LA oamenii satului locuiesc acum într-un loc
UN LOC important
vizitatorii își fac amintiri
PEISAJ CULTURAL gestiunea procesului în favoarea
conturării unui peisaj de activități
culturale ce se îmbină armonios cu
elementele cadrului natural în care se
găsește castelul
EDUCAȚIE educarea studenților și perfecționarea specialiștilor prin
schimburi de experiență;
cărți și publicații de specialitate
o experiență colectivă originală; grupuri distincte într-un
schimb permanent de resurse
o îmbogățire culturală prin schimburi de valori și întâlniri
naționale și internaționale între grupuri diferite
APTITUDINI îmbunătățirea aptitudinilor tuturor participanților la procesul de
revitalizare a ansamblului; cărți și publicații
CUNOAȘTERE îmbogățirea cunoștințelor atât a celor implicați direct și o moștenire de cunoștințe
pentru generațiile viitoare
IDENTITATE legătura cu un loc special
ATRACTIVITATE o destinație peisaj natural, antropic și de
REGIONALĂ patrimoniu cultural
COEZIUNE oamenii din sat
SOCIALĂ îmbrățișează noile
grupuri de oameni;
voluntarii din
proiectele
asociate; specialiști
care conlucrează
etc.
existența Cafenelei
Culturale din
bucătărie
PARTICIPAREA oamenii din sat
COMUNITĂȚII dezvoltă afaceri și
întâmpină turiști
BRAND-UL ▪ ▪
LOCULUI
PIAȚA MUNCII creșterea numărului de locuri de muncă
în toate disciplinele incluse în proces
COMPETITIVITATE ▪ ▪ ▪
REGIONALĂ
VALOARE ▪
ADĂUGATĂ
Tabel 2 – valori și impact – activitățile de la castelul Banffy din Bonțida
36
5.2.2. atelierele de la Conacul Carp din Tibănești, Iași
Fig. 12 – conacul Carp (2008) (sursa:http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp)
37
Istoria domeniului familiei Carp a început în 1646, când armașul Carp Lungul
cumpără moșia de la Țibănești, localitate pe drumul ce leagă orașele Vaslui și Iași. A rămas în
proprietatea familiei timp de doisprezece ani și apoi, schimbând diverși proprietari, în 1771 a
ajuns să fie cumpărat împreună cu întregul sat de către marele ban Gheorghe Carp, strănepot
al primului proprietar.
Conacul actual de la Țibănești (având în prima fază doar parter și etaj) a fost construit
la începutul secolului al XIX-lea - în jurul anului 1820 - în urma construirii unei biserici
pentru sat; ambele au fost ridicate de către Ion Carp, fiul lui Gheorghe Carp.
În deceniul următor, fiul lui Ion Carp, paharnicul Petrache Carp, revine în țară de la
studii și propune amenajarea parcului dendrologic după ideile descoperite la Viena și Berlin.
Odată cu generația lui, familia Carp începe utilizarea conacului conform obiceiurilor vremii,
organizând vacanțele în sezonul cald la Țibănești pentru a se putea ocupa de agricultură și
viticultură.
Fig. 13 – interior în clădirea conacului (2013)
(sursa: http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp)
Petre P. Carp este urmașul lui Petrache, membru fondator al societății Junimea și o
73
informații culese din biblioteca online a proiectului Monumente Uitate
(http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp)
38
Fig. 14 – mausoleul (sursa:http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp)

personalitate remarcabilă a secolului al XIX-lea, lui datorându-i-se extinderile și
transformările ulterioare ale conacului - în 1905 el reclădește conacul adăugând un al doilea
etaj cu o loggia generoasă.
Cronicile vremii îl amintesc ca pe un boier implicat în viața satului, ocupându-se

personal de moșie și afaceri, și investind în școala și dispensarul dedicate comunității; astfel,
răscoala de la 1907 nu s-a făcut simțită la Țibănești și, mai mult, în timpul primului război
mondial conacul adăpostește un spital de campanie. După moartea boierului, soția și fiul său,
Nicolae Carp, continuă să administreze domeniul. El locuiește acolo până la naționalizare.
După 1949 toate proprietățile intră în proprietatea statului iar conacul, crama, lăptăria,
locuința administratorului, mausoleul familiei cu tot parcul ce le înconjoară, primesc diverse
destinații ce servesc activităților din acea perioadă – sediu CAP, gospodărie locală, Clubul
Copiilor.
În anii 1960 in parcul conacului se înființează o școală profesională (mecanică,
tâmplărie) care intră în posesia Ministerului Educației și Cercetării însă, chiar și în aceste
condiții, conacul este afectat de neglijență și lipsa întreținerii corespunzătoare.
În 2001 se începe procedura de retrocedare de către moștenitorii Elisabetei Sturdza,
fiica lui Petre P. Carp. În 2005 ei recuperează doar o parte din domeniu.
Ce se întâmplă74
74
Informații culese din biblioteca online a Fundației Pro Patrimonio - http://propatrimonio.org (10.03.2018)
39
Fig. 15 – interior (sursa: http://propatrimonio.org/en/tibanesti-

traditional-crafts-centre/)
În prezent conacul de la Țibănești se află într-un proces de restaurare cel puțin
interesant întrucât Asociația Maria, Fundația Pro Patrimonio (președinte arh. Șerban Sturdza)
și organizația Les Compagnons du Devoir și-au unit eforturile într-un proiect de ateliere de
meșteșuguri dedicate localnicilor, aceștia învățând diferite meserii. Această școală atrage nu
doar comunitatea locală ci și grupuri diverse de specialiști (arhitecți, pictori, meșteșugari,
sociologi etc.) și de studenți care cooperează sub îndrumarea organizatorilor și profesioniștilor
invitați.
De-a lungul anilor au avut loc ateliere de fierărie, tencuieli, dulgherie, fotografie.
zidării, tâmplărie, și ateliere artistice (fotografie, pictură) care determină o întâlnire fericită
dintre localnici și locuitorii temporari ai conacului.
Arh. Șerban Sturdza, președințele Fundației Pro Patrimonio și coodonator al atelierelor Batem
fierul la conac, descrie într-un interviu din 201775, pentru revista Zeppelin, proiectul unei
stații de autobuz pentru sat, unde au lucrat împreună cu primăria și cu elevii școlii din
Țibănești.
El afirmă că „a fost o chestiune foarte bine pusă la punct timp de doi ani de zile; și are
o componentă care mi se pare că este socială pe termen lung. Stația este asociată cu o troiță
iar troița este făcută ca fiecare elev care a lucrat acolo să aibă un element recognoscibil -
fiecare frunză din vrejul de viță de vie este făcută de un elev și reprezintă, până la urmă,
participarea comunității la execuția acestui obiect.”76
75
Revista Zeppelin - https://vimeo.com/224698840 (20.03.2018)
76
Sturdza, Șerban – interviu pentru Zeppelin - https://vimeo.com/224698840 - interval 0:30-3:30 (20.03.2018)
40
Fig. 16 - grupuri sociale care se intersectează în procesul de revitalizare a conacului Petre P. Carp de la Țibănești
Sinteza analizei situației studiate este ilustrată în tabelul de mai jos (Tabel 3 – valori și
impact – activitățile de la Conacul Petre P. Carp din Țibănești) indicând faptul că atât
comunitatea satului cât și grupurile ce desfășoară activități temporare la conac reprezintă, în
egală măsură, o resursă/valoare a locului și o țintă a beneficiilor activităților de acolo.

CREARE DE simbol al satului
IMAGINE ȘI
SIMBOL
VIZUALĂ
LIMBAJ compoziții
ARHITECTURAL geometrice și
materiale
CREATIVITATE ȘI programe ingenioase, abordare modernă a
41
INOVAȚIE proiecte ce implică mai restaurării
multe grupuri ansamblului;
UN LOC important; vizitatorii își fac amintiri și lasă
ceva în urma lor
găsește castelul
EDUCAȚIE educarea studenților și perfecționarea specialiștilor prin
schimburi de experiență;
o experiență colectivă originală; grupuri distincte într-un
schimb permanent de resurse
o îmbogățire culturală prin schimburi de valori și întâlniri
naționale și internaționale între grupuri diferite
APTITUDINI îmbunătățirea aptitudinilor tuturor participanților la procesul de
revitalizare a ansamblului;
REGIONALĂ patrimoniu cultural
grupuri de oameni;
voluntarii din
proiectele
care conlucrează etc.
participarea tinerilor și
copiilor din sat la
ateliere;
PARTICIPAREA participarea comunității
COMUNITĂȚII la proiecte pentru
conac și sat
BRAND-UL ▪ ▪
LOCULUI
PIAȚA MUNCII creșterea numărului de locuri de muncă
în toate disciplinele incluse în proces
COMPETITIVITATE ▪ ▪ parcul
REGIONALĂ dendrologic
VALOARE ▪
ADĂUGATĂ
Tabel 3 – valori și impact – activitățile de la Conacul Petre P. Carp din Țibănești
42
Fig. 17 – detaliu (sursa: http://propatrimonio.org/en/tibanesti-traditional-crafts-centre/)
5.2.3. atelierul de la conacul Chrissoveloni din Ghidigeni, județul Galați
43
Fig. 18 – conacul Chrissoveloni – fațada de sud (sursa: arhivă personală)
În anul 1877, în urma anunțului lui Dimitrie Mavrocordat din data de 25 octombrie
1876 în numărul 30 al ziarului "Vocea Covurluiului", Nicolas Zanni Chrissoveloni, bancher
de origine greacă, fondatorul Băncii Chrissoveloni din București, intră în posesia ansamblului
conacului de la Ghidigeni și a unor suprafețe considerabile de teren agricol, plantații de viță-
77
Informații din arhiva personală și biblioteca proiectului Întâlnire la Palat (www.intalnirelapalat.com)
44
de-vie, pădure și pășune. Această achiziție se transformă într-o afacere profitabilă pentru
familie și pentru locuitorii satului Ghidigeni, conacul dezvoltându-se într-un ansamblu cu
grădini, teren de tenis acoperit, piscină, grajduri și birouri administrative.
Fig. 19 – vedere aeriană asupra ansamblului Chrissoveloni

În urma celui de-al doilea război mondial și a proclamării Republicii Populare
Române, familia Chrissoveloni pierde toate proprietățile și este forțată să părăsească țara.
Ansamblul de la Ghidigeni este naționalizat și este transformat în gospodărie agricolă
colectivă (GAC) și apoi în sediu de cooperativă agricolă de producție (CAP), primind
modificări agresive atât la nivelul finisajelor și imaginii, cât și la nivel al configurației
spațiale. În perioada 1976-2002 a funcționat ca orfelinat și școală pentru copiii cu probleme
speciale, aflat în subordinea Ministerului Muncii până în anul 1993, apoi trecând în
răspunderea Secretariatului de Stat pentru Handicapați până la desființarea definitivă a
programului.
Conform legii referitoare la retrocedarea proprietăților naționalizate în perioada
regimului comunist din anul 1990, moștenitorii familiei Chrissoveloni au recuperat mare parte
din proprietăți, ansamblul de la Ghidigeni fiind redobândit în integralitate. În 1992 ansamblul
conacului Chrissoveloni a fost clasat în Lista Monumentelor Istorice ca monument istoric de
arhitectură cu indicativul GL-II-m-B-03082.01 iar clădirea conacului a fost clasată cu
indicativul GL-II-a-B-03082.
Ce se întâmplă?
În prezent ansamblul conacului Chrissoveloni este într-o fază de conservare, fiind

îngrijit corespunzător, și, de câteva ori pe an, găzduiește diverse întâlniri. Aici a luat naștere în
45
2015 proiectul atelierului de arhitectură Întâlnire la Palat și, odată cu răspândirea veștilor
despre această activitate, conacul a început să primească mai multă atenție.
Fig. 20 – aripa de vest – echipa Întâlnire la Palat 2015 (sursa: arhiva personală)
“Întâlnire la palat – atelier de arhitectură” s-a născut în 2015 dintr-o dorință de a

descoperi ce se află în spatele porților domeniului Chrissoveloni din Ghidigeni, județul
Galați. Acesta este satul în care m-am născut și am copilărit iar în 2014 mama mea, Mihaela
Gudană, bibliotecar și autor de poezie și proză, a publicat monografia comunei sub forma
unui cadou adus tuturor locuitorilor și vizitatorilor. În urma acestei cercetări am aflat istoria
locului și am înțeles că acel conac [...] a avut un rol extraordinar în povestea ultimului secol.
Fig. 21 – grupurile care se intersectează în prezent la conacul Chrissoveloni
Am avut ideea unui atelier de vară și acest program s-a conturat destul de rapid, după
ce proprietarii domeniului, familia Chrissoveloni, au îmbrățișat acest proiect și, în același
timp, profesorii mei de la Facultatea de Arhitectură a U.A.U.I.M. București, dr. arh. Cristina
Constantin și dr. arh. Cosmin Pavel, au acceptat să coordoneze activitatea din cadrul
atelierului.
46
În cele ce a urmat echipa a crescut prin curiozitatea și implicarea prietenilor noștri,
iar prima ediție a atelierului a demonstrat că există un interes real pentru patrimoniul
construit când, atât proprietarii conacului Chrissoveloni cât și grupuri din afara domeniului
arhitecturii, au întâlnit o echipă formată din noi, studenți ai facultății de arhitectură, și
profesorii noștri, cu toții angajați într-o săptămână de lucru alternativ cu monumentul istoric.
[...]
Într-un an am reușit să adunăm indicii, să reconstituim planurile conacului, să
alcătuim o colecție de fotografie veche și nouă, să citim mai mult și să spunem mai departe
povestea acestui loc ce a fost pe rând reședință, loc de vacanță pentru Regina Maria a
României, spital în primul război mondial, gospodărie agricolă de stat și orfelinat. Într-o
relație directă cu alte inițiative de cercetare și protejare a patrimoniului istoric din România,
am considerat că
proiectul merită să crească, sperând că într-o zi ne vom putea bucura de revitalizarea acestui
monument.Această experiență a condus la dezvoltarea proiectului așa încât mai târziu, atât în
2015 cât și în 2016 și 2017, Muzeul U.A.U.I.M. a găzduit de Noaptea Muzeelor expoziții
Întâlnire la Palat; iar familia mea și cu mine am fost gazde la Ghidigeni pentru tururile
ghidate din cadrul Castle Break.
Astfel, ediția din 2017 a atelierului a reușit să atragă subiecte și invitați noi, având un
caracter puternic de cercetare, investigație și analiză. Această cursă de 8 zile în care am
făcut un releveu 3D al conacului, scenarii de transformare, o strategie de revitalizare,
proiecții video, prezentări, discuții cu invitați ș.a.m.d. s-a finalizat cu un rezumat în imagini și
desene expus într-un alt punct al patrimoniului imobiliar al familiei Chrissoveloni, la galeria
de artă de la librăria Cărturești Carusel de pe Lipscani, 55.78
78
Irina Petra Gudană despre proiectul „Întâlnire la palat” pe pagina web www.intalnirelapalat.com – articol din
data de 13/02/2018
47
Fig. 22 – exercițiu de evocare - Întâlnire la Palat (sursa: arhiva personală)
Cu toate că este un proces aflat abia în zorii săi, activitatea de la conacul Chrissoveloni
din Ghidigeni poate continua urmărind revitalizarea lui în negocierea tuturor categoriilor de
resurse. Tabelul de mai jos (Tabel 4 – valori și impact în prezent și previziuni – ansamblul conacului
Chrissoveloni din Ghidigeni)

CREARE DE simbol al satului, parcul
IMAGINE ȘI reper al domeniului și
SIMBOL patrimoniului pădurea
imobiliar al familiei Chrissoveloni
Chrissoveloni
VIZUALĂ
LIMBAJ stilul arhitectural și
ARHITECTURAL compoziția vizuală
CREATIVITATE ȘI - elemente inovatoare - noutatea și - pădurea
INOVAȚIE în istorie (primul teren creativitatea unei devine un
de tenis indoor din inițiative private obiectiv turistic
România și
mecanisme de
închidere a verandei)
- o formulă nouă de
interacțiune pentru toți
cei implicați în acest
proces
UN LOC important; vizitatorii își fac amintiri și lasă
ceva în urma lor
găsește castelul
EDUCAȚIE educarea studenților și perfecționarea specialiștilor prin schimburi de experiență;
o experiență colectivă originală; grupuri distincte într-un schimb permanent de
resurse
o îmbogățire culturală prin schimburi de valori și întâlniri naționale și
internaționale între grupuri diferite; pădurea Chrissoveloni și râul Bârlad ca
subiecte de discuție în ecologie
APTITUDINI îmbunătățirea aptitudinilor tuturor participanților la procesul
48
de revitalizare a ansamblului;
REGIONALĂ un reper pe patrimoniu cultural
linia o situație particulară a unui domeniu
București-Iași în legătură directă cu un râu și o
pădure
grupuri de oameni;
voluntarii din
proiectele
care conlucrează etc.
participarea tinerilor și
copiilor din sat
PARTICIPAREA participarea
COMUNITĂȚII comunității la proiecte
pentru conac și sat
BRAND-UL ▪ ▪
LOCULUI
PIAȚA MUNCII (în viitor) creșterea numărului de locuri
de muncă în toate disciplinele incluse
în proces
COMPETITIVITATE ▪ ▪
REGIONALĂ
VALOARE ▪
ADĂUGATĂ
TAXE ȘI IMPOZITE (în viitor)
Tabel 4 – valori și impact în prezent și previziuni – ansamblul conacului Chrissoveloni din Ghidigeni
5.2.4. Observații după studiile de caz
În toate cele trei situații expuse în capitolul curent, procesul de revitalizare a

monumentelor prezentate este sensibil la interacțiunea structurilor care se înscriu în acest
drum, povestea fiecărui proiect începând de la o inițiativă independentă și construindu-și,
după cum am văzut, în timp, o dinamică aparte.
Înțelegem că există un schimb permanent de valori și resurse între oameni și loc, și că
fiecare acțiune ce se hrănește din memoria locului (monumentul) are un ecou, un impact, ce se
răsfrânge asupra întregului sistem de relații.
În cazul primelor două situații, cel al castelului Banffy și cel al conacului Carp, efectele
interacțiunii grupurilor implicate în restabilirea vieții din locurile respective sunt unele
concrete, materializate în lucrările realizate și prestigiul câștigat. În cazul celui de-al treilea
exemplu, cel al conacului Chrissoveloni de la Ghidigeni, discuția este mai mult despre intenții
și previziuni, motiv pentru care ea va fi reluată în capitolul următor, privind legătura cu
proiectul de diplomă.
49
VI. CONCLUZII
6.1. Rolul comunității în revitalizarea unui monument istoric
Capitolele anterioare ne-au purtat într-o incursiune în discursul teoretic al valorilor și

măsurii impactului monumentului istoric și, într-o vedere rapidă asupra câtorva idei
contemporane, am putut observa evoluția, transformarea atitudinii față de conservarea și
revitalizarea patrimoniului cultural.
Maniera în care de-a lungul timpului percepția asupra caracteristicilor monumentului

istoric s-a schimbat relevă o relație dinamică a oamenilor cu mediul înconjurător, realmente
sensibilă la toate aspectele vieții acestora. Acum, mai mult ca oricând, percepem monumentul
istoric nu doar ca pe un memento ci îi înțelegem potențialul de reactivare, de regenerare a
locurilor după mai multe direcții – culturală, socială, economică și de mediu. Evaluarea
transdisciplinară și multicriterială se dovedește a fi o unealtă indispensabilă în abordarea
dezvoltării mediului antropic în relație cu cel natural, iar aici atenția se îndreaptă către oameni
– grupurile și comunitățile lor.
Protejând cadrul natural, conservarea integrată a monumentelor istorice are un impact

uriaș asupra oamenilor, li se adresează direct iar efectele benefice se răsfrâng în intregime în
primul rând asupra celor implicați direct (cei ce iau parte la proces) și, ulterior, în mod
indirect sau indus asupra celorlalți participanți la comunitate, societate. Astfel este ușor de
înțeles că reușita unui asemenea proces este direct proporțională cu negocierea fericită a
întâlnirii grupurilor implicate direct în relația cu un monument istoric.
Această întâlnire, după cum am vazut, este stabilită, de cele mai multe ori, între
proprietari, specialiști în diverse domenii compatibile cu subiectul, comunitatea locală,
instituții, jurnaliști, turiști ș.a.m.d., și atunci când aceste grupuri fructifică valorile și memoria
locului, identificându-se cu acesta și dezvoltând un sentiment de apartenență, investiția
comună se transformă într-un câștig comun.
Desigur, drumul de la a fi un grup la a deveni o comunitate se dovedește a fi unul

complex, însă, aducând în discuție ambele noțiuni, am putut înțelege cum , fie că este
determinată de loc, de interes sau de acțiune, contribuția unei comunități se poate detașa de
structuri profesionale sau politice, având capacitatea de a complementaria cunoașterea
specializată în domeniul patrimoniului și conservării lui.
Astfel, rolul comunității este de o deosebită importanță întrucât reformarea unei identități
culturale puternice, îmbunătățirea relațiilor intergeneraționale, creșterea demnității/mândriei
prin apartenența la un loc cu semnificație ridicată, sentimentul de apartenență, incluziune
50
cultural-socială, creșterea nivelului de trai, conectivitatea și accesibilitatea, transparența
decizională, creșterea economică ș.a.m.d. reprezintă aspecte ale dezvoltării durabile a satului.
Privind asupra peisajului cultural al fostelor reședințe nobiliare din mediul rural și
măsurând potențialul și impactul pe care îl au acestea în regenerarea satelor din care fac parte,
rolul comunității devine literalmente vital. Aceste conace și castele au trăit în simbioză cu
oamenii satului, cândva au dat un impuls de creștere și dezvoltare, și au întărit relația printr-un
schimb permanent de resurse materiale și imateriale.
Așa cum de-a lungul timpului generații la rând au experimentat aceasta și au lăsat
moștenire celor ce au urmat ce au învățat și construit în această relație de interdependență,
comunitatea din jurul unui monument trăiește să spună povestea locului.
În concluzie, rolul comunității constă în a susține revitalizarea monumentului istoric –

simbol al comunității, prin alimentarea relației cu alte grupuri sociale implicate în acest proces
și prin implicarea directă și investirea resurselor colective în acest demers – spune povestea
locului, își protejează amintirile, crează noi amintiri, pregătește ceva nou, îi învață pe cei noi.
Păstrează, adaugă, schimbă, duce mai departe...
6.2. Viziune și perspectivă – proiectul de diplomă
În ceea ce privește proiectul de diplomă, „Anamnesis – Revitalizarea ansamblului

Chrissoveloni din Ghidigeni”, cercetarea de față se dovedește a fi un real sprijin, servind ca
răspuns la întrebările „ cine? de la cine? pentru cine? când? cui? cum?”. Aceste întrebări au
reprezentat debutul fundamentării proiectului, când am intuit în timp util că, fiind situația unui
monument istoric, o fostă reședință aristocrată în satul Ghidigeni, Galați, strategia de
intervenție și de transformare a domeniului într-un loc de vacanță (la granița cu un spațiu
terapeutic) depinde în mare măsură de gestiunea actorilor principali – proprietari, comunitatea
satului, investitori, echipa Întâlnire la Palat, clienți, turiști, vizitatori, participanți la
evenimente ș.a.m.d.
51
Astfel, proiectul negociază în felul următor:
- domeniul Chrissoveloni își păstrează caracterul de oază de liniște, semi-accesibilă
- se deschide pentru diverse ocazii satului – localnicii pot beneficia de o sală de
spectacole
- conacul asigură cazare însă poate fi imaginat și scenariul în care, de exemplu, angajații
care are lucra la conac și care nu ar fi din localitate, ar putea închiria case din sat
- vizitatorii și localnicii au acces la o bibliotecă privată amenajată într-una din sălile
conacului
- proprietarii se găsesc în relație directă cu echipa de cercetare și restaurare, și cu
potențialii investitori
- evenimentele care ar avea loc în sala multifuncțională propusă (ex. nuntă, botez) ar
putea fi completate cu ceremonia de la biserica din sat, devenind astfel un eveniment
al satului
- echipa de cercetare și jurnaliștii/vizitatorii care ajung la Ghidigeni sunt în relație
directă cu oamenii satului
- restaurantul și ceainăria amenajate la conac susțin economia locală, achiziționând
produse agricole de la agricultorii locali
- centrul de wellness poate folosi produse apicole pentru terapie de la apicultorii din sat
- programul de arhitectură propus în proiect este unul compatibil cu satul, intuind astfel
că poate susține piața locurilor de muncă
- strategia de intervenție și succesiunea etapelor pe care le propune proiectul se
dovedesc a fi plauzibile datorită abordării după cei patru piloni
52
BIBLIOGRAFIE
 AZZENA, G. – History for places în MACIOCCO, G; SANNA, G; SERRELI, S. –

The Urban Potential of External Territories; Editura Franco Angeli/Facolta di
Architettura di Alghero – Milano, 2011
 CHCfE - Raportul complet al consorțiului Cultural Heritage Counts for Europe,
susținut de Consiliul Europei și publicat de Centrul Cultural Internațional – Cracovia,
iunie 2015
 CHCfE - Rezumatul executiv al raportului Cultural Heritage Counts For Europe
publicat de Institutul Național al Patrimoniului din România în numele Consorțiului
CHCfE în cadrul Programului editorial al patrimoniului cultural, 2017 - București
2017
 CHOAY, FRANCOISE – Alegoria patrimoniului, trad. K. Kovacs, Editura Simetria,
1998, București
 COMISIA BRUNDTLAND – Viitorul nostru comun, Oslo, 1987 - http://www.un-
documents.net/our-common-future.pdf
 Convention Concerning the Protection of the World Cultural and Natural Heritage,
1972, ratificată de România în 1990
 Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru
societate - Faro, 27 octombrie 2005
 Europa Nostra – Citizen Engagement & Education, Haga, 2018 - ISBN: 978-90-
827959-2-9
 GUDANĂ, Mihaela – Monografia comunei Ghidigeni, Ed. Monograph, Adjud, 2014
 ICCROM – Guidance note – People-Centred Approaches to the Conservation of
Cultural Heritage:Living Heritage – Roma, Italia, 2015
 MALKKI, M. & SCHIMDT-THOME, K. – Integrating aims – Built Heritage in Social
and Economic Development, Aalto University – Centre for Urban and Regional
Studies, Finland - ISBN 978-952-60-3284-9
 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Strategia de Dezvoltare
Teritorială a României – Studii de fundamentare, Studiul 20 – Protecția monumentelor
istorice și a patrimoniului construit, 2014
 MITROF, Marius - Arhitectură şi spaţiu privat - ansamblul conacului de la Ghidigeni,
Revista Danubius XXIX, Galaţi, 2011
 RIEGL, A., Cultul modern al monumentelor. Esența și geneza sa, trad. de Sergiu
Nistor, Editura Inpress, București, 1999
 ROTONDO, F., SELICATO, F., MARIN, V., LOPEZ GALDEANO, J. – Cultural
Territorial Systems – Landscapes and Cultural Heritage as a Key to Sustainable and
Local Development in Eastern Europe – Springer International Publishing Switzerland,
2016 – ISBN 978-3-319-20753-7 (ebook)
 ZAMFIR, C. ȘI VLĂSCEANU, L. – Dicționar de sociologie, Editura Babel –
București, 1998
53
Webografie
 Arhitectura 1906 (revistă) - http://arhitectura-1906.ro/2015/10/batem-fierul-la-conac-arta-
de-a/
 Asociația Arche - www.arche.ro
 Asociația Istoria Artei
 http://asociatiaistoriaartei.blogspot.ro/
 http://asociatiaistoriaartei.blogspot.ro/2018/01/intalnire-la-palat-expozitie-la-
carusel.html
 Asociația Maria - Țibănești – bibliotecă online -
https://www.slideshare.net/reteauaRSC/asociatia-maria-tibanesti-pentru-mestesuguri
 Construct Your Dream (proiect online de sociologie) - http://cyd.ro/grupul-social/
 DEX 2009 - https://dexonline.ro
 Dilema Veche (publicație) - Mihăilescu, V. – Paradoxul patrimoniului, Dilema Veche, nr.
714, 26 oct – 1 nov 2017 - http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/paradoxul-
patrimoniului
 Electric Castle - https://electriccastle.ro/
 European Rural Heritage – Observation Guide - http://culture-
routes.net/content/european-rural-heritage-observation-guide
 Fundația Transylvania Trust – www.transylvaniatrust.org
 Institutul Național al Patrimoniului – www.patrimoniu.gov.ro
 Întâlnire la Palat – atelier de arhitectură - www.intalnirelapalat.com
 Monumente Uitate - arhiva online
 www.monumenteuitate.org
 http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp
 http://www.monumenteuitate.org/ro/map
 http://www.monumenteuitate.org/ro/despre
 http://monumenteuitate.org/ro/monument/288/Bontida-Banffy
 http://monumenteuitate.org/ro/monument/510/Ghidigeni-Chrissoveloni
 www.issuu.com/asociatiaarche
 Wikipedia - https://en.wikipedia.org/wiki/Electric_Castle
 Zeppelin (revistă) – arhivă video - https://vimeo.com/224698840
54
Lista Imaginilor Cu Surse
Notă: Schițele curpinse în lucrare (copertă, pag. 1, 3, 11, 15, 21, 25, 52) fac parte din colecția
personală de desene de mână a autoarei
FIG. 1- GRAFICUL EVOLUȚIEI ÎN TIMP A INTERESULUI PENTRU CELE PATRU ASPECTE MAJORE
ALE PATRIMONIULUI 12
FIG. 2 – CEI PATRU PILONI AI DEZVOLTĂRII DURABILE 16
FIG. 3 - DIFERITELE SUBDOMENII IDENTIFICATE ÎN STUDIILE COLECTATE, CARTATE ÎN
DIAGRAMA HOLISTICĂ A METODEI CELOR PATRU DOMENII 18
FIG. 4 – FACTORII DETERMINANTI ȘI DINAMICA DECIZIILOR 20
FIG. 5 – STATISTICĂ – SITUAȚIA ACTUALĂ A ANSAMBLURILOR REZIDENȚIALE EXTRAURBANE
DUPĂ REGIUNILE ISTORICE ALE ROMÂNIEI – DE LA STÂNGA LA DREAPTA: MUNTENIA,
TRANSILVANIA, MOLDOVA 29
FIG. 6 – ANSAMBLUL CASTELULUI BANFFY (SURSA: WWW.IGLOO.RO/BONTIDA) 31
FIG. 7 – CASTELUL BANFFY – ÎNAINTE DE ATACURILE DIN 1944 (SURSA:
WWW.TRANSYLVANIATRUST.ORG) 32
FIG. 8 – ATELIER ÎN CADRUL BHCT – 2014 (SURSA:
HTTP://WWW.HERITAGETRAININGBANFFYCASTLE.ORG) 33
FIG. 9 – VEDERE RECENTĂ DE ANSAMBLU ASUPRA ANSAMBLULUI DEJA RESTAURAT (SURSA:
WWW.ELECTRICCASTLE.RO) 34
FIG. 10 – GRUPURI SOCIALE CARE SE INTERSECTEAZĂ ÎN PROCESUL DE REVITALIZARE A
CASTELULUI BANFFY DE LA BONȚIDA 34
FIG. 11 – ELECTRIC CASTLE 2017 (SURSA: WWW.RESIDENTADVISOR.NET) 35
FIG. 12 – CONACUL CARP (2008)
(SURSA:HTTP://MONUMENTEUITATE.ORG/RO/MONUMENT/459/TIBANESTI-CARP) 37
FIG. 13 – INTERIOR ÎN CLĂDIREA CONACULUI (2013) 38
FIG. 14 – MAUSOLEUL
(SURSA:HTTP://MONUMENTEUITATE.ORG/RO/MONUMENT/459/TIBANESTI-CARP) 38
FIG. 15 – INTERIOR (SURSA: HTTP://PROPATRIMONIO.ORG/EN/TIBANESTI-TRADITIONAL-
CRAFTS-CENTRE/) 39
FIG. 16 - GRUPURI SOCIALE CARE SE INTERSECTEAZĂ ÎN PROCESUL DE REVITALIZARE A
CONACULUI PETRE P. CARP DE LA ȚIBĂNEȘTI 41
FIG. 17 – DETALIU (SURSA: HTTP://PROPATRIMONIO.ORG/EN/TIBANESTI-TRADITIONAL-CRAFTS-
CENTRE/) 43
FIG. 18 – CONACUL CHRISSOVELONI – FAȚADA DE SUD (SURSA: ARHIVĂ PERSONALĂ) 44
FIG. 19 – VEDERE AERIANĂ ASUPRA ANSAMBLULUI CHRISSOVELONI 45
FIG. 20 – ARIPA DE VEST – ECHIPA ÎNTÂLNIRE LA PALAT 2015 (SURSA: ARHIVA PERSONALĂ) 46
FIG. 21 – GRUPURILE CARE SE INTERSECTEAZĂ ÎN PREZENT LA CONACUL CHRISSOVELONI 46
FIG. 22 – EXERCIȚIU DE EVOCARE - ÎNTÂLNIRE LA PALAT (SURSA: ARHIVA PERSONALĂ) 48
55

Gudană

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gudană

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2

II. PATRIMONIU CONSTRUIT – MONUMENT ISTORIC

Capitol dedicat evoluției viziunii generale asupra patrimoniului cultural construit

2.1. Conceptul de monument istoric

III. REVITALIZAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

IV. COMUNITATE ȘI PATRIMONIU – RELAȚII DE INTERDEPENDENȚĂ

- intențiile în direcția de dezvoltare și transformare a conacului într-un loc de vacanță cu

Lucrarea de față aduce în discuție importanța formării și antrenării unei comunități în

O valoare semnificativă a partimoniului cultural rezidă în contribuția sa la dezvoltarea

Prin realizarea acestei lucrări urmăresc fundamentarea teoretică a strategiei de

Principalele obiective ale lucrării constau în:

- colectarea și sinteza unui set cuprinzător de date de actualitate cu privire la viziunea

1.3. Relația cu proiectul de diplomă

Strategia de revitalizare și intervenția asupra ansamblului conacului Chrissoveloni din

Considerând că rezultatul revitalizării acestui ansamblu este de fapt un produs datorat

1.4. Metoda de lucru și limitele cercetării

Prima parte a tezei se ocupă de expunerea conceptelor enunțate în argument, ele

În situația de față limitele cercetării sunt date, în mod special, de decizia de a

2.1. Conceptul de monument istoric

În lucrarea sa, „Alegoria patrimoniului”, Francoise Choay indică sensul originar al

2.2. Valorile monumentului istoric

MCCARTHY efecte efecte sociale efecte asupra individului efecte intrinseci

GIELEN ET economic cognitiv sănătate experiență

2.3. Viziunea actuală asupra patrimoniului

Abordarea contemporană globală, transdisciplinară și multicriterială ce tratează

Influența favorabilă a moștenirii culturale în contextul societății este o realitate pe care,

3.1. Revitalizarea patrimoniului construit în dezvoltarea durabilă a mediului rural

Acestea sunt fundamentale în discuția despre regenerarea rurală constituind identitatea și

În vederea procesului de revitalizare a unui monument istoric prin integrarea lui în

ECONOMIC SOCIAL CULTURAL DE MEDIU

3.2. Impactul conservării și reabilitării patrimoniului construit

„Salvgardarea patrimoniul cultural funcționează ca o pârghie, multiplicând impactul

IV. COMUNITATE ȘI PATRIMONIU – RELAȚII DE INTERDEPENDENȚĂ

Patrimoniul construit a fost creat de către oameni și moștenit de generațiile ce le-au

Fiecare cultură cunoscută are o relație cu trecutul și simbolurile sale, individul

Cu alte cuvinte, importanța comunităților privind patrimoniul și rolul pe care ele

Cea mai recentă publicație a Europa Nostra53 se concentrează pe importanța

În orice caz, granița dintre noțiunile de comunitate și grup social59poate fi facil de

4.2. Identitatea comunității

În urma evaluării valorilor monumentului istoric și a înțelegerii impactului socio-

4.3. Peisaj cultural - reședințe aristocrate extraurbane devenite monumente istorice

Reședințele aristocrate extrurbane reprezintă un program de arhitectură deosebit al

În prezent multe dintre componentele ansamblurilor rezidențiale aristocrate

Capitolul curent se apleacă asupra câtorva exemple de inițiative de revitalizare a unor

5.2. Direcții și abordări

Fig. 6 – ansamblul castelului Banffy (sursa: www.igloo.ro/bontida)

Castelul Bánffy de la Bonțida reprezintă un reper în rândul ansamblurilor rezidențiale

Fig. 7 – Castelul Banffy – înainte de atacurile din 1944 (sursa: www.transylvaniatrust.org)

Fig. 8 – atelier în cadrul BHCT – 2014 (sursa: http://www.heritagetrainingbanffycastle.org)

Directorul general al proiectului, Hegedüs Csilla, afirmă că „scopul general al

Fig. 11 – Electric Castle 2017 (sursa: www.residentadvisor.net)

Fig. 12 – conacul Carp (2008) (sursa:http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp)

Fig. 13 – interior în clădirea conacului (2013)

Fig. 14 – mausoleul (sursa:http://monumenteuitate.org/ro/monument/459/Tibanesti-Carp)

Cronicile vremii îl amintesc ca pe un boier implicat în viața satului, ocupându-se

Fig. 15 – interior (sursa: http://propatrimonio.org/en/tibanesti-

ECONOMIC SOCIAL CULTURAL DE MEDIU

5.2.3. atelierul de la conacul Chrissoveloni din Ghidigeni, județul Galați

Fig. 19 – vedere aeriană asupra ansamblului Chrissoveloni

În prezent ansamblul conacului Chrissoveloni este într-o fază de conservare, fiind

“Întâlnire la palat – atelier de arhitectură” s-a născut în 2015 dintr-o dorință de a

Fig. 21 – grupurile care se intersectează în prezent la conacul Chrissoveloni

ECONOMIC SOCIAL CULTURAL DE MEDIU

5.2.4. Observații după studiile de caz