Lacul, de Mihai Eminescu

FIȘĂ DE LUCRU

1. Numiţi elementele care alcătuiesc decorul imaginat dintre cei doi îndrăgostiţi.

2. Ce moment al zilei este descris în poezie? Indicaţi elementul din text care v-a ajutat
să răspundeţi la această întrebare.

3. Selectaţi din text verbele cu ajutorul cărora se creează o atmosferă de vrajă, de

visare.

4. Identificaţi epitetele din strofa a patra şi observaţi ce rol au acestea în crearea

atmosferei.

5. Comentaţi relația dintre felul în care este prezentată natura, în acord cu trăirile
poetului, aducând argumente din text.
 Lacul, de Mihai Eminescu

FIȘĂ DE LUCRU

1. Identificaţi strofele în care este descrisă întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiţi.

2. Întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiţi are loc cu adevărat? Argumentaţi-vă răspunsul,
referindu-vă la modurile şi la timpurile verbale utilizate în strofele în care este
descris ceremonialul iubirii.

3. Arătaţi ce sugerează verbele la modul indicativ, persoana I, singular, însoţite de

adverbul parcă din strofa a II-a.

4. Explicaţi de ce imaginea fiinţei iubite nu este concretizată într-un portret.

5. Selectaţi din text cuvinte sau secvenţe care sugerează intimitatea şi farmecul
întâlnirii imaginare dintre cei doi îndrăgostiţi.

6. Explică, in 2-3 rânduri semnificaţia următorului vers, referindu-te la forma negativă

a verbului şi la punctele de suspensie: „Dar nu vine...”

7. Care este raportul dintre trăirile elui liric şi natură în ultima strofă a poeziei?
Cadrul natural

1.Elementele care alcătuiesc decorul imaginat pentru întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți sunt:
lacul, codrul, nuferii, trestiile, luna vântul.

2. Decorul natural este unul nocturn. Vraja peisajului este sporită de prezența lunii.

3.Verbe precum „a cădea”, „a sări”, „a scăpa”, „a pluti”, „a suna” sugerează atmosfera de vrajă,
de visare, intimitatea și inefabilul întâlnirii imaginare.

4. „blânda lună”, „lin foșnească”, „unduioasa apă”.

Natura este personificată, elementele ei capătă însușiri umane prin intermediul
și epitetelor personificatoare („blândei lune”, „lin foșnească”, „unduioasa apă”).

5. a) Personificări:
„Lacul codrilor albastru
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă”
„Să sărim în luntrea mică
Îngânați de glas de ape”.
b) Epitete: „lacul albastru”, „nuferi galbeni”, „cercuri albe”, „să-mi
cadă lin”, „blândei lune”, „lin foșnească”, „unduioasa apă”.

6. Prin personificare, natura preia sentimentele și stările eului liric, Ea este dinamică, strălucește
și vibrează o dată cu poetul în așteptarea ființei iubite sau împărtășește tristețea acestuia din final.

Povestea de dragoste

1.
2. Verbele la conjunctiv nu exprima o actiune sigura ci doar posibilitatea realizarii ei, acest lucru
sustind faptul ca intalnirea dintre cei doi este una imginara.

3. Repetitia adverbului parca alaturat verbelor ascult si astept sugereaza starea de asteptare a
ceva nelamurit, necunoscut inca.

4. Poetul nu realizează un portret al ființei iubite pentru că dorința lui nu se îndreaptă către o
anumită ființă, ci către o iubire ideală, pe care o dorește împlinită tot la modul ideal, în decorul
de basm al codrului și al lacului. Chipul ei nu este conturat, ea este o prezenta imateriala,
vaporoasa, tocmai prin faptul ca este o iluzie, o plasmuire a mintii poetului.
5. „Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept.”
„Să sărim în luntrea mică”.
„Și să scap din mână cârma
Și lopețile să-mi scape”.
„Să plutim cuprinși de farmec”.
Visul de iubire al poetului este țesut în starea de așteptare și de singurătate. „Ea”, cea izvorâtă
din amintire și ruptă parcă din natură („din trestii să răsară”) aparține unui posibil scenariu pe
care poetul și-l imaginează: fascinați de natură și de farmecul ei, abandonați extazului,
îndrăgostiții vor pluti vegheați de razele blânde ale lunii, în timp ce foșnetul trestiilor și susurul
apei le vor acompania alunecarea în vis.

6. Verbul la form negativa din primul vers al ultimei strofe sugereaza destramarea visului de
iubire si revenirea la realitate.Punctele de suspensie sustin exprimarea regretului ca visul s-a
destramat.

7. In finalul poeziei, lacul pare umbrit de tristetea eului liric. In acelai timp, el pare ca vrea sa-l
consoleze prin frumusetile sale, creand un cadru linistitor si placut. Farmecul și misterele ei vin
să diminueze tristețea și singurătatea îndrăgostitului din finalul poeziei.

Titlul:

Poezia are ca titlu numele unuia dintre elementele cadrului natural descris: lacul. Toate
celelalte elemente care compun decorul în care urmează să se manifeste iubirea(trestiile, barca,
luna, vântul, nuferii) converg către lacul din mijlocul codrului.
În viziunea lirică a lui Mihai Eminescu, apa este un element al vieții, al profunzimii trăirilor
interioare ale poetului. Prezența apei prin farmecul și misterul ei, favorizează reveria,
determinându-l pe poet să viseze la o dragoste ideală, la posibilitatea împlinirii ei în cadrul
fascinant al codrului.

Tema:
Tema poeziei o constituie aspiraţia sinelui poetic pentru o iubire ideală, o poveste de
dragoste imaginată într-un cadru natural rustic