REAMINTIND importanta istorica a sfarsitului divizarii continentului

european,DORIND sa completeze procesul inceput prin Tratatul de la

Amsterdam in scopul pregatirii institutiilor Uniunii Europene pentru a
functiona intr-o Uniune extinsa, HOTARATI sa avanseze, pe aceasta
baza in privinta negocierilor de aderare in scopul de a se ajunge la
incheierea lor cu succes, in conformitate cu procedura prevazuta in
Tratatul privind Uniunea Europeana,
AU CONVENIT sa modifice Tratatul privind Uniunea
Europeana,Tratatele ce institue Comunitatile Europene si alte acte
conexe.
 Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a Conferintei
Interguvernamentale a Uniunii Europene, ce s-a desfasurat pe
parcursul anului 2000, finalizate de Consiliul European in zilele de 9-
11 decembrie 2000. El se inscrie in filosofia constructiei europene, a
interdependentei intre procesul de extindere si procesul de adancire
a integrarii europene.
Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbari de forte in interiorul
U.E., atat la nivel interinstitutional, cat si intre statele membre, cresterea rolului
Presedintelui Comisiei Europene si posibila aparitie a primelor cooperari
consolidate.
Odata realizata Europa celor 15, U.E. a procedat la consolidarea institutiilor
europene, incercand o reformare a acestor institutii. Astfel, prin Tratatul de la
Amsterdam, s-a consolidat demersul U.E. in domeniile Politicii Externe si de
Aparare Comuna, Afacerilor Interne si Justitiei.
Dupa semnarea Tratatului de la Amsterdam, U.E. a facut pasi mari in
realizarea uniunii monetare prin introducerea monedei EURO. La 1 ian 1999,
pasii realizati in asigurarea unei identitati externe si de aparare a Uniunii prin
crearea armatei europene, convocarea unei conferinte interguvernamentale in
anul 2000, menita sa conduca la reforma institutiilor comunitare.
 Conform analiştilor politici, marele învingător la Nisa a fost Germania, din
rândul ţărilor membre, şi Polonia – dintre candidate. Lupta dintre Germania şi
Franţa s-a încheiat cu acceptul ca Franţa să-şi menţină actuala paritate de voturi
în Consiliul de Miniştri, Germania primind, în schimb, recunoaşterea importanţei
din punct de vedere demografic şi, prin aceasta, implicit, recunoaşterea că este
uriaşul Europei cu cele 82 milioane de locuitori. Acest lucru se răsfrânge în mod
direct asupra numărului de deputaţi în Parlamentul European, dar şi asupra
ponderii voturilor. Potrivit Tratatului de la Nisa, majoritatea de care va fi nevoie în
Consiliile de Miniştri pentru adoptarea unor decizii va trebui să corespundă unui
procent de 62 % din numărul de locuitori ai celor 27 de membre ale UE, proporţie
dificil de atins fără cele 17 % cât revin Germaniei.
Pe de altă parte, având o asemenea pondere, va fi suficient ca, la un
moment dat, Germania să se alieze cu două-trei ţări „mari” pentru a bloca o
decizie. De aceea, majoritatea observatorilor au apreciat că Tratatul de la Nisa
favorizează statele mari ale UE:
Dintre ţările candidate, cea mai avantajată a fost Polonia, căreia i s-au
repartizat 27 de voturi, la fel cât a primit si Spania, situând-o printre primele şase
ţări ale Europei. Şi celelalte ţări candidate au fost mulţumite, întrucât s-a precizat
de câte voturi vor dispune, fiecare, în Consiliul de Miniştri, de faptul că vor avea
câte un comisar în Comisia Europeană, precum şi numărul de fotolii din
Parlamentul European.
 In prima parte a Tratatului sunt cuprinse modificarile fundamentale, prima
dintre ele vizand masurile si modalitatea de adoptare a acestor masuri in cazul in care
s-ar constata ca exista din partea unui stat membru incalcari grave ale Tratatului
Uniunii. Precizarile de mai sus s-au impus pornind de la experienta austriaca, cand
Uniunea nu avea o baza juridical formala pentru a condamna victoria si includerea in
guvernul austriac a unor forte politice de extrema dreapta.
Un alt domeniu delicat pe care l-a luat in considerare Tratatul de la Nisa, e cel
referitor la politica externa si de aparare comuna. Pornind de la posibilitatea elaborarii
progresive a unei politici de aparare comuna, ce poate conduce la o aparare comuna,
noul articol 17 al Tratatului de baza precizeaza relatia dintre politica de aparare a
Uniunii si specificitatile politicilor de aparare a unor state, respectand angajamentele
statelor membre fata de NATO.
Tratatul precizeaza ”stransa cooperare in domeniul juridic intre autoritatile
competente ale statelor membre, inclusiv cooperarea in cadrul Cooperarii Juridice
Europene (Eurojust)”, ceea ce va facilita accelerarea cooperarii intre ministerele
competente si autoritatile juridice in statele membre.
In partea a doua, ”Prevederi finale si tranzitori”, se specifica faptul ca
Tratatul se incheie pe o perioada nelimitata si intra in vigoare in prima zi a celei de-
a doua luni care urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre ultimul stat
semnatar care indeplineste aceasta formalitate.
Tratatului ii sunt anexate patru protocoale referitoare la extinderea U.E., statutul
Curtii de Justitie, consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO (2002, la 50
de ani de la infiintare), continutul articolului 67 de instituire a Comunitatii Europene.
 La Consiliul de la Nisa s-a fixat ca obiectiv transformarea rapida a U.E. intr-
o forta operationala. O decizie in acest sens va fi luata de Consiliul European cat
mai curand posibil in cursul anului 2001 si cel mai tarziu de Consiliul European de
la Bruxelles. Aceasta decizie nu tine cont de ratificarea prezentului Tratat. Aici
gasim exprimata intentia U.E. de a avea o forta militara integrata capabila de
actiuni concrete. Cooperarile intensificate respecta:
principiile, obiectivele, orientarile generale si coerenta PESC si deciziile luate
in acest sens;
competentele Comunitatii Europene
coerenta intre ansamblul politicilor Uniunii si actiunea sa exterioara
 Statul care doreste sa dezvolte o astfel de cooperare va face o cerere
Consiliului. Cererea este trimisa apoi Comisiei si, pentru informare, Parlamentului
European. Comisia se pronunta printr-un aviz cu privire la coerenta cooperarii
intensificate cu Politicile Uniunii. Autorizatia este acordata de Consiliu, care
statueaza, conform articolului 23, alin.2 (par 3).

Un capitol sensibil al Tratatului de la Amsterdam a fost cel legat de

cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne, partial inclus in Acquis-ul
comunitar. Tratatul aminteste obiectivul Uniunii de a oferi cetatenilor sai un nivel de
protectie ridicat intr-un spatiu de libertate, securitate si justitie. Acest obiectiv
urmeaza sa fie atins printr-o cooperare mai stransa intre autoritatile judiciare si
cele competente ale statelor membre direct si prin intermediul Unitatii Europene de
Cooperare Europeana (Eurojust).

Rolul Eurojustului este intarit de o declaratie inscrisa in

actul final al CIG 2000, in care se vorbeste de compozitia
Eurojustului (magistrati, ofiteri de politie si de rolul acestora
la o mai buna coordonare intre autoritatile nationale
insarcinate cu urmaririle penale relative la crima organizata,
prevazuta de Consiliul European de la Tampere (15-16
octombrie 1999).
Actiunea comuna in domeniul cooperarii judiciare in materie penala vizeaza:

•Facilitarea si accelerarea cooperarii intre ministerele si autoritatiile judiciare

competente prin intermediul Eurojust-ului, in ceea ce priveste procedura si executia
deciziilor.
•Facilitarea extradarii intre statele membre
•Asigurarea, in masura necesara, a ameliorarii acestei cooperari, compatibilitatea
regulilor aplicabile in statele membre
•Prevenirea conflictelor de competente intre statele membre
•Adoptarea progresiva de masuri, ce instaureaza reguli minimale relative la
elementele constitutive ale infractiunilor penale si a sanctiunilor aplicate in domeniile
criminalitatii organizate, terorismului si traficului de droguri.
 Textul Tratatului de la Nisa reia ideea celui de la Amsterdam, dar
modifica si sompleteaza conditiile in care acestea trebuie sa se desfasoare.Ca
urmare, cooperarea intermediara trebuie:
•sa tinda la favorizarea realizarii obiectivelor U.E. si Comunitatii, sa prezerve, sa
serveasca si sa intareasca procesul de integrare.
•sa respecte tratatele si cadrul institutional unic al Uniunii
•sa respecte acquis-ul comunitar si celelalte masuri luate in baza dispozitiilor
tratatelor
•sa ramana in limitele competentei Uniunii si ale Comunitatii Europene si sa nu
aduca atingere domeniilor ce tin de competenta exclusiva a Comunitatii
•sa nu aduca atingere pietei interne, nici coeziunii economice si sociale
•sa nu constituie o piedica sau o discriminare in calea schimbarilor dintre statele
membre si sa nu provoace distorsiuni a concurentei dintre acestea
•sa reuneasca minimum opt state membre
•sa respecte competentele, drepturile si obligatiile statelo membre neparticipante
•sa nu afecteze dispozitiile Protocolului ce integreaza acquis-ul Schengen in cadrul
UE.
•sa fie deschisa spre toate statele membre
 Cooperarea intensificata intra in rol numai daca se
stabileste, in sanul Consiliului, ca obiectivele mentionate nu
puteau fi atinse intr-un ragaz rezonabil si tinand cont de
dispozitiile tratatului.
Pentru a face mai operational mecanismul, tratatul
suprima posibilitatea actuala a statelor membre de a opune
dreptul lor de vot declansarii unei cooperari intensificate.
Numarul minimal de state care trebuie sa participe este fixat
la opt. Totodata, se prevede posibilitatea instaurarii
cooperarilor intensificate in domeniul PESC, mai putin in
domeniul apararii. Se garanteaza ca aceste cooperari se
situeaza in cadrul UE, respecta rolul institutiilor si permit
statelor membre care nu participa imediat la o cooperare
intensificata sa adere in orice moment. Consiliul si Comisia
asigura coerenta actiunilor intreprinse in concordanta cu
politicile Uniunii si Comunitatii.

Cooperarile intensificate au fost uneori criticate. Cel putin asa marturiseste

Dialogul asupra Europei, lansat de Comisie la 15 februarie 2000, cu sprijinul PE.
La intrebarea daca cetatenii UE erau favorabili cooperarilor intensificate, acestia
le-au considerat utile in foarte multe domenii, ca: politica sociala monetara,
fiscala, a mediului, culturala sau universitara, dar au fost sceptici in ceea ce
priveste PESC si apararea. Au fost exprimate reticente fata de aparitia unui posibil
directorat al unui grup de tari.
 In domeniul social, mult discutat in anii precedenti avand in vedere si rata
somajului foarte ridicata in Uniune, textul instituie un Comitet de protectie sociala
cu caracter consultativ, avand rolul de a promova cooperarea intre statele
membre si Comisie. El are ca misiune:
1. sa urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala in statele
membre si in Comunitate.
2. sa faciliteze schimburile de informatie, de experienta si de bune practici intre
statele membre si Comisie.
3. sa pregateasca rapoartele, sa formuleze avize sau sa intreprinda si alte activitati
in domeniile ce tin de competenta sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie
din proprie initiativa.

Reforma institutionala

Cea mai importanta reforma a noului Tratat este cea referitoare la institutii.
Pentru a contribui la flexibilitatea procesului de decizie, Consiliul de Ministri are la
dispozitie trei proceduri: unanimitate, majoritate calificata si majoritate simpla
pentru deciziile de procedura. In prezent, unanimitatea se aplica pentru: PESC,
cooperare politieneasca si judiciara in materie penala, politica de azil si imigrari,
politica de coeziune economica si sociala, fiscalitate. Majoritatea calificata este
atinsa daca exista cel putin 62 de voturi favorabile
 Era limpede pentru toti participantii la CIG 2000, ca un acord unanim intre 27
de membri va fi imposibil de atins. Ratificarea Tratatului de la Nisa va extinde
aplicarea majoritatii calificate la inca 30 de dispozitii, guvernate pana atunci de
regula unanimitatii.
Pe viitor, majoritatea calificata va fi definita in functie de adeziunile necesare.
Decizia insa trebuie sa se bucure de votul favorabil al tuturor statelor membre.

Curtea de Justitie

Conferinta interguvernamentala din 2000 a cautat o solutie privind eficientizarea

acestei institutii. Ca o consecinta, Tratatul de la Nisa prevede posibilitatea Curtii de a
crea camere jurisdictionale specializate in anumite domenii specifice. Membrii
camerelor jurisdictionale vor fi alesi, ca si in cazul Curtii si a Tribunalului de Prima
Instanta, dintre persoane independente, avand capacitatea ceruta pentru functiile
jurisdictionale. Ei sunt numiti de Consiliul de Ministri printr-o hotarare in unanimitate.
Tratatul mentioneaza ca viitoare Curte de Justitie va putea statua in litigii legate de
aplicarea actelor care se refera la proprietatea intelectuala.
 Si in acest caz, competentele Curtii sunt hotarate de Consiliu in
unanimitate, pe baza propunerii Comisiei si consultarii PE. Curtea va fi formata
dintr-un judecator al fiecarui stat membru. Ea se poate reuni in camere de 13
judecatori, fara a fi nevoie sa ii reuneasca pe toti judecatorii intr-o formatie
deplina.
Parlamentul European
Tratatul de la Nisa contine un statut al partidelor politice europene si regulile
relative la finantarea lor.
State membre Locuri în P.E.
Germania 99 Bulgaria 17

Regatul Unit 72 Austria 17

Franţa 72 Slovacia 13

Italia 72 Danemarca 13

Spania 50 Finlanda 13

Polonia 50 Irlanda 12

România 33 Lituania 12

Olanda 25 Letonia 8

Grecia 22 Slovenia 7

Republica Cehă 20 Estonia 6

Belgia 22 Cipru 6

Ungaria 20 Luxemburg 6

Portugalia 22 Malta 5

Suedia 18 TOTAL 732

 Textul declaratiei CIG mentioneaza ca dispozitiile referitoare la partidele politice
(art. 195) nu va implica nici un transfer de competente catre comunitate si nu va
afecta regulile constitutionale pertinente. Declaratia contine si principiul conform
caruia finantarea partidelor politice la nivel european din bugetul Uniunii nu poate fi
utilizata de partidele politice la nivel national.
In perspectiva largirii Uniunii, Tratatul de la Nisa a limitat numarul de membri
ai PE la 732 de deputati. El a prevazut in egala masura repartitia locurilor intre
Statele Membre si tarile candidate. Deputatii tarilor candidate urmau sa participe la
lucrarile PE din momentul adeziunii lor. Daca in randul Consiliului numarul voturilor
a fost impartit oarecum in functie de puterea economica si politica a statelor, in
cadrul PE regula este cea a numarului cetatenilor.
 Curtea de Conturi
Tratatul de la Nisa stabileste ca aceasta institutie va cuprinde un institut
national de fiecare stat. Numirea membrilor sai se va face de catre Consiliu, care
va decide cu majoritate calificata iar mandatul lor va fi de 6 ani.
Curtea va putea sa creeze camere pentru a adopta anumite categorii de rapoarte
si avize. Pentru o mai buna cooperare intre aceasta institutie si statele membre,
Tratatul invita institutiile nationale sa coopereze cu Curtea
de Conturi.Aceasta cooperare urmeaza sa se materializeze printr-un comitet de
contact, pus in practica de catre presedintele Curtii de Conturi si presedintele
Institutiilor Nationale in domeniu.
Comitetul Economic si Social
Textul Tratatului precizeaza ca aceasta institutie trebuie sa includa diferite componente
ale societatii civile organizate, avand un rol consultativ.
State membre Membri Republica Cehă 12
Germania 24 Belgia 12 Irlanda 9
Regatul Unit 24 Ungaria 12 Lituania 9
Franţa 24 Portugalia 12 Letonia 7
Italia 24 Suedia 12 Slovenia 7
Spania 21 Bulgaria 12 Estonia 7
Polonia 21 Austria 12 Cipru 6
România 15 Slovacia 9 Luxemburg 6
Olanda 12 Danemarca 9 Malta 5
Grecia 12 Finlanda 9 TOTAL 344
Comitetul Regiunilor
Noutatea adusa la Nisa consta in aceea ca pentru a realiza o mai buna legatura
intre Comitet si colectivitatile pe care le reprezinta, este necesar ca membrii sai sa
aiba un mandat politic efectiv.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) dupa reforma propusa

la Nisa: modificarile referitoare la organizare
„Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta, fiecare in cadrul jurisdictiei
proprii, asigura respectarea legii in interpretarea si aplicarea prezentului Tratat”
(art. 220 in noua redactare propusa in art. 2 din Tratatul de la Nisa).
Curtea de Justitie era compusa, pana la ultima extindere a Uniunii Europene, din
15 judecatori si 9 avocati generali. Tratatul de la Nisa a optat, in redactarea ce
inlocuieste vechiul text al articolului 222, pentur un numar de numai opt avocati
generali, care asista Curtea de Justitie, cu posibilitatea de a mari numarul lor la
cererea expresa a Curtii si cu votul unanim al membrilor Consiliului.
 Abordarea economica

O analiza din perspectiva economica a Tratatului de la Nisa

scoate in evidenta faptul ca, in ciuda aspectelor preponderent
politice si institutionale, el este, in egala masura un instrument al
continuarii si intaririi integrarii economice. Pentru ca in noile
conditii, UE sa poata functiona eficient la parametrii ceruti de
cresterea concurentei pe piata mondiala si pentru a-si putea
mentine rolul de pol de putere in cadrul acesteia, a fost nevoie de
o revizuire a tratatelor anterioare, prin elaborarea unui act normativ care sa
corespunda noilor conditii. Acesta a fost Tratatul de la Nisa, a carui aparitie a fost
dictata de starea de fapt a UE.
Astfel, prin art. 43 (e) se fac referiri la modificarile care pot sa intervina in
cadrul pietei interne unice ca urmare a cresterii cooperarii dintre statele membre.
Cresterea cooperarii e vazuta, prin prisma aceluiasi articol, drept o intensificare a
relatiilor intre toate statele membre; in acest mod ea se poate transforma intr-o
bariera sau un element de discriminare in
comertul dintre statele membre si
poate determina deteriorarea mediului concurential
format in timp.
 Art. 18 din acelasi Tratat aduce unele precizari cu privire la libera circulatie
a fortei de munca si a capitalului, iar art. 100 stipuleaza principalele masuri si
ajutoare financiare care pot fi oferite unui stat comunitar in cazul in care acesta
se afla intr-o situatie economica nefavorabila, generata de cauze care nu pot fi
controlate.

Un spatiu important din aceasta parte a tratatului se ocupa de modificarile

care intervin in procesul de decizie cu privire la reprezentarea, in plan
international, a Uniunii, in problemele economice si monetare.
Prevederile dedicate politicii comerciale le completeaza pe cele legate de
introducerea monedei unice si de intarirea puterii de piata a acesteia.

Partea din Tratat dedicata Politicii Comerciale Comune aduce nou faptul
ca, spre deosebire de tratatele anterioare, in care accentul a fost pus pe
reglementarea tranzactiilor cu bunuri tangibile si intr-o mai mica masura pe
servicii, in noul tratat, politicile comerciale „traditionale” sunt completate de
principiul uniformizarii tratamentului comercial legat de drepturile de proprietate
intelectuala, comertul cu servicii audio-vizuale si educationale sau privind
securitatea sociala si sanatatea.
Bibliografie:

•Dumitru Miron – Economia Uniunii Europene, Bucuresti 2006,

ed. Luceafarul

•Tratatul de la Nisa – ed. All Back, 2002

•Istoria si Evolutia Uniunii Europene, Universitatea “STEFAN CEL

MARE” Suceava, prof. Ghiorghi Prisacaru

•Tratatul de la Nisa – coordonatori: Vasile Vese, Adrian Ivan, ed.

Dacia, 2001, Cluj-Napoca