UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE
POLITICI SOCIALE ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ II
TEORIA DEZVOTĂRII SOCIALE

Referat

Dezvoltarea educației românești între teorie și

realitate

Botici Lucia,
PSPS II

1
 Dezvoltarea educației românești între
teorie și realitate

”Educația este o punte între mizerie și speranță. Aceasta este un bastion împotriva
sărăciei și o piatră de temelie a dezvoltării, … o platformă pentru democratizare și un mijloc
de promovare a identității culturale și naționale. ... În cele din urmă, educația este drumul
către progresul uman și mijloacele prin care fiecare bărbat, femeie și copil își poate realiza
întregul potențial.”
Kofi Annan, fost Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, ianuarie 1997-
decembrie 2006

Conform cu “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”, 1948, art. 26, educaţia este
un drept universal al omului şi în România, dreptul la educaţie este un drept constituţional –
articolul 32 din Constituţie consfinţeşte dreptul la învăţătură: ,,Dreptul la învăţătură este
asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional,
prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul
se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. Dreptul persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale de a învăţa în limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în
această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege. Etimologic, termenul derivă din cuvintele latineşti educo-educare (a creşte, a cultiva);
educatio (creştere, cultivare, îndrumare, educaţie).
Educaţia reprezintă ansamblul măsurilor aplicate în mod conştient şi sistematic în
vederea formării omului, a dezvoltării însuşirilor sale intelectuale, morale şi fizice. În sens
restrâns, prin educaţie se înţeleg măsurile privind formarea caracterului şi comportarea omului
în societate. Educaţia se înfăptuieşte în primul rând în cadrul procesului instructiv-educativ
organizat, care se desfăşoară în şcoală. Familia, mediul înconjurător, diversele instituţii
culturale, împrejurările vieţii - exercită influenţă asupra educaţiei. Procesul de educare include
şi reeducarea1.

1
Revista Română de Statistică nr. 2 / 2012

2
 O altă definitie a educației sintetizată de Burrhus Frederic Skinner: ”Educația este
ceea ce supravietuiește după ce tot ce a fost învătat a fost uitat.”se refera la faptul că învățarea
pe care o dobandim mai ales la școala constituie doar o mică parte din educație deoarece a fi
educat înseamna în primul rând ,,a fi om” și nu neaparat a fi savant sau un mare învatat.
Președintele Nelson Mandela în discursul său cu ocazia lansării Campaniei Naționale
pentru Educație și Formare din Africa de Sud, în anul 1997 spunea:”Lupta împotriva sărăciei,
a crimelor, împotriva tuturor maladiilor de care suferă societatea noastră ne obligă să investim
în dezvoltarea resurselor noastre umane. Esența acestui efort o reprezintă educația și
formarea. Suntem datori să dăm posibilitatea fiecãruia să-și dezvolte integral propriul
potențial, să oferim tuturor posibilitatea să învețe și să-și cultive talentele. Suntem datori să
creăm contextul care să conducă spre acest tip de împlinire; să oferim tuturor instrumentele și
mecanismele necesare pentru a-i sprijini pe oameni în efortul lor de a se auto-depăși”.2
Sistemul educaţional reprezintă ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de
diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de educaţie şi instruire, care
asigură desfăşurarea procesului educaţional al populaţiei şcolare din toate nivelurile de
învăţământ, în vederea formării profesionale a acesteia.
În raport de factorii instituţionali sau noninstituţionali implicaţi în procesul de
educaţie, precum şi de tipul de relaţii instituite în cadrul procesului (instituţionale, oficiale -
impuse după criterii artificiale: alfabetice, vârstă, sex etc.), relaţii bazate pe comunitate de
interese, aptitudini, opţiuni, afinităţi; relaţii ocazionale, în procesul complex şi dinamic al
educaţiei s-au structurat trei forme de bază: educaţia formală, educaţia nonformală şi educaţia
informală.
Educaţia formală este un proces intenţionat, sistematizat, în cadrul instituţiilor şcolare,
pe baza unor planuri, programe, manuale, orare şi evaluări; de către un corp profesoral
specializat; cu obligativitate şi gratuitate.
Educaţia nonformală reprezintă ansamblul acţiunilor neşcolare, structurate într-un
cadru instituţionalizat, dar situat în afara şcolii (extraşcolar, paraşcolar, perişcolar), prin
instituţii tradiţionale (familie, organizaţii, instituţii de artă şi cultură precum muzee, cluburi
etc.), care au caracter opţional, pe bază de interese.
Educaţia informală are un caracter difuz, spontan prin efectele vieţii cotidiene (strada,
cartierul, magazinele, mijloacele de transport în comun etc.).

2
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/c2/c244c29f-79e3-4190-b30c-8d9ec07539d6.pdf

3
 Conform prevederilor naţionale în vigoare şi Clasificării Internaţionale Standard a
Educaţiei educaţia formală reprezintă educaţia organizată şi structurată, care se realizează
într-un cadru instituţionalizat şi se fundamentează pe o activitate didactică explicită care
desfăşoară activităţi conform curriculei educaţionale oficiale. Învăţământul pentru
copii/elevi/studenţi cu nevoi speciale, învăţământul profesional, dar şi unele componente ale
educaţiei pentru adulţi (programul „A doua şansă”) de asemenea fac parte din sistemul de
educaţie formală.
Sunt considerate educaţie formală și programele care se desfăşoară la locul de
muncă (programele educaţionale combinate: şcoală/muncă) cu timp parţial atunci când
conduc la o calificare recunoscută de autorităţile naţionale din învăţământ (sau similare),
aceste programe sunt adeseori furnizate ca rezultat al cooperării dintre instituţiile de
învăţământ şi angajatori.
Nivelul educaţional este o treaptă de învăţământ în care se face o instruire elementară,
medie sau superioară, conform programelor de învăţământ. Conform Clasificării
Internaţionale Standard a Educaţiei (ISCED 2011) aplicabilă după anul 2013, nivelurile
existente în Sistemul Naţional de Educaţie sunt3:
-Învăţământul antepreşcolar (nivelul 01 ISCED)
-Învăţământul preşcolar (nivel 02 ISCED)
-Învăţământul primar (nivel 1 ISCED)
-Învăţământul gimnazial (nivel 2 ISCED)
-Învăţământul liceal şi profesional (nivel 3 ISCED)
-Învăţământul postliceal și de maiștri (nivel 4 ISCED)
-Învăţământul superior (terţiar) (nivel 6,7 şi 8 ISCED
Clasificarea Internațională Standard a Educației – ISCED a fost elaborată de UNESCO
pentru a facilita compararea statisticilor și indicatorilor naționali privind educația, pe baza
unor metode și definiții convenite la nivel internațional.
Ținand seama de obligațiile României ca stat membru al UE, conform principiilor din
Declaratia de la Bologna, începand cu ianuarie 2007, treptele „piramidei educaționale” din
România au fost reformate, la momentul actual educatia formală a tinerilor începe în jurul
vârstei de 3 ani și dureaza pâna la varsta de 25-30 de ani. Învăţământul general obligatoriu
este de 11 clase şi cuprinde învăţământul primar, învăţământul secundar inferior şi primii 2
ani ai învăţământului secundar superior. Dupa vârsta de 25 -30 de ani, începand cu 1995, în

https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania_2018_2019_0.pdf
3

4
Romania s-a extins conceptul de educație pe tot parcursul vieții (longlife learning) și
conceptul de educație la distanță4.
Sistemul educativ național cuprinde unități de învățământ de stat, particulare și
confesionale, autorizate sau acreditate.  Administrarea generală şi conducerea sistemului de
învăţământ este asigurată la nivel naţional de către Ministerul Educaţiei Naționale. În
exercitarea atribuţiilor specifice, Ministerul Educaţiei Naționale organizează şi conduce
sistemul naţional de educaţie, învăţământ, cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi
inovare având ca parteneri atât instituțiile subordonate, cât și instituțiile aflate în coordonare și
asigură relaţia cu Parlamentul, Consiliul Economic şi Social şi exponenţi ai societăţii civile în
probleme specifice domeniului său de activitate.
Politica educaţională naţională este stabilită de Ministerul Educaţiei Naționale, pe baza
consultării altor ministere şi instituţii implicate în educaţie şi formare profesională.
La nivel regional, învăţământul preuniversitar, incluzând şcolile de toate tipurile,
unităţile pentru activităţi extraşcolare şi unităţile conexe, este subordonat
MEN prin inspectoratele şcolare judeţene -  care acţionează  ca organe deconcentrate de
specialitate la nivel judeţean.
Cadrul legal general pentru organizarea, administrarea şi funcţionarea educaţiei în
România este stabilit prin: Constituţie (cap.2, art.32), Legea Educației Naționale - lege
organică precum și legi ordinare şi ordonanţe de guvern. Procedurile şi regulamentele
specifice sunt stabilite prin hotărâri ale guvernului şi ordine ale Ministerul Educaţiei
Naționale. 
Sistemul de educaţie național are un caracter deschis, permițând mobilitatea elevilor,
prin transfer de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul şi de la o
filieră la alta, și un caracter pluralist (școli publice sau private, în sistem de alternativă
educațională) și asigură modalități de școlarizare în limba oficială a statului (limba română),
în limbile materne ale elevilor aparținând minorităților naționale sau în limbi de circulație
internațională. 
Statul asigură cetățenilor României, precum și cetățenilor celorlalte state membre ale
Uniunii Europene, ai statelor aparținând Spațiului Economic European și ai Confederației
Elvețiene, drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și
superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare. În
România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislației în
vigoare. 
4
Ursu, Ludmila - Sinteze Ecoeducationale.pdf

5
 Conform raportului de țară din 2020 privind România 5, calitatea învățământului
echitatea și incluziunea rămân provocări importante.
Cheltuielile pentru educație sunt printre cele mai scăzute din UE. 4,6 %), mai ales la
nivel preșcolar și primar, care reprezintă doar 21,8 % din buget (media UE fiind de 32 %).
Întârzierile în ceea ce privește raționalizarea și modernizarea infrastructurii școlare
afectează calitatea educației. În perioada 2000-2016, România a închis 25 % din școli și 17 %
din școlile-satelit (Banca Mondială, 2018); 58 % din școli au în continuare un surplus de
spațiu construit, în timp ce 22 % din elevi învață în școli supraaglomerate, în special în zonele
urbane (MEN, 2018). 15% dintre școlile din România funcționează în 2 schimburi, iar un
procent mic chiar în 3 schimburi.6
Potrivit studiului realizat de World Vision7 în iulie 2020, înfrastructura şcolară, mai
ales în ceea ce priveşte şcolile din mediul rural, lasă mult de dorit: 20% dintre unitațile școlare
nu aveau autorizație sanitară de funcționare sau erau în curs de autorizare în 2018; 1 din 6
școli din România nu avea acces la o sursă autorizată de alimentare cu apă, școli concentrate
în general în zone rurale în 2018; 42% dintre clădirile în care funcționează școli sunt
amplasate în zone cu risc seismic ridicat; 47% din școli nu au rampă de acces; 12% dintre
școlile din România au cel puțin o sală de clasă dotată cu mobilier în stare precară şi peste
330.000 de elevi învață în școli care nu sunt dotate adecvat pentru asigurarea unui mediu de
învățare propice; 1.180 şcoli funcţionau cu grupuri sanitare necorespunzătoare în 2019; 2.197
de școli din România, în care studiază un număr total de 228.420 de elevi nu au sisteme
centralizate de încălzire (2018); peste un sfert din școlile din România, cu precădere cele din
zonele rurale, utilizează sobele ca principală sursă de încălzire; 72% dintre școlile care se
încălzesc cu sobe sunt amplasate în zonele rurale, în special în zona Moldovei .Sălile de sport
lipsesc din mai mult de 50% din școli, mai ales în mediul rural, unde chiar și bazele sportive
în aer liber fie nu există, fie oferă condiții improprii sau precare de desfășurare a orelor, multe
ore având loc astfel în sălile de clasă (mai ales în sezonul rece); peste jumătate dintre unitățile
de învățământ secundar din România nu sunt dotate cu laboratoare, ceea ce afectează peste
845.000 de elevi; 72% dintre unitățile de învățământ secundar din mediul rural (peste 3.000
de unități de învățământ) nu dispun de un laborator de științe, comparativ cu 30% dintre
unitățile din mediul urban și 2 din 10 şcoli din mediul urban şi 6 din 10 şcoli din mediul rural
nu au bibliotecă.

5
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020-european_semester_country-report-romania_ro.pdf
6
Raportul asupra stării sistemului național de învățământ preuniversitar din România pentru anul școlar 2017
-2018
7
https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2020/07/Sumar-studiu.pdf

6
 Lipsesc dotările și a materialele didactice moderne din școli. Procesul didactic depinde
foarte mult de manuale ca (re)sursă unică de predare/ învățare și cu toate acestea manualele
şcolare ajung cu întârziere în școli, uneori sunt inexistente. Acestea au un conținut
neactualizat, cu relevanță scăzută, informații eronate, depășite de realitate, cu erori de tipărire,
traduceri greșite, greșeli gramaticale, semantice și nu sunt adaptate la noile tehnologii . Lipsa
manualelor precum și costul materialelor școlare auxiliare (caiete de lucru, culegeri etc.) pune
o presiune financiară suplimentară asupra familiilor,mai ales a celor din medii defavorizate.
Distanțele lungi de mers pe jos până la școli și grădinițe în zonele rurale și cheltuielile
pentru navetă reprezintă bariere în calea accesului la educație. Capacitatea flotei de
autovehicule de transport școlar licențiate acoperă mai puțin de 50% din numărul estimat de
elevi care fac naveta8.
În ultimii ani, efectivele de elevi cuprinse în sistemul românesc de învăţământ
preuniversitar au fost în scădere de la un an la altul. În anul școlar 2017-2018, sistemul de
învățământ preuniversitar românesc a cuprins 3010,33 de mii de elevi, înregistrând o scădere
de aproape 24 de mii de elevi față de anul școlar anterior9 și se estimează că populația de
vârstă școlară va scădea cu 10 % până în 2030. Ministerul Educației a elaborat o strategie de
raționalizare a infrastructurii școlare, dar aceasta nu a fost încă adoptată.
Rata de părăsire timpurie a școlii este foarte ridicată, în special în rândul elevilor din
zonele rurale, al copiilor romi și al copiilor cu dizabilități, adâncind disparitățile socio-
economice existente. Rata persoanelor care au părăsit timpuriu sistemul de învățământ și de
formare profesională a fost de 16,4 % în 2018, cu aproape 6 puncte procentuale peste media
UE. Această rată este deosebit de ridicată în zonele rurale (aproximativ 25 %) 10, în cazul
romilor11 și al copiilor cu dizabilități12. Persistă disparitățile regionale, în zonele cu cele mai
ridicate niveluri ale sărăciei și niveluri scăzute de urbanizare, în regiunile Sud-Est și Nord-Est
unde există cele mai mari rate ale persoanelor care au părăsit timpuriu școala. România ocupă,
de asemenea, primul loc în UE în ceea ce privește rata de părăsire timpurie a școlii în rândul
fetelor (16,1 % față de media UE de 8,9 %), ceea ce indica și o persistență a disparității de
gen care privește și ocuparea forței de muncă.

8
https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2020/07/WV_EDU30_15June2020_GMP.pdf
9
Raportul asupra stării sistemului național de învățământ preuniversitar din România pentru anul școlar 2017
-2018
10
Rata este de 15 % în orașe și de 4,2 % în municipii (Comisia Europeană, 2019i).
11
Conform datelor din 2016, 53 % din romi au absolvit doar învățământul primar (FRA, 2016).
12
Rata de părăsire timpurie a școlii în cazul persoanelor cu dizabilități este de 41,4 %, una dintre cele mai
ridicate din UE și de două ori mai mare decât media UE (19,6 %), în timp ce rata de absolvire a învățământului
terțiar (22,6 %) se situează cu mult sub media UE (32,4 %).

7
 Participarea redusă la educația și îngrijirea timpurie accentuează inegalitatea de șanse
între elevi. Numai 15,7 % din copiii cu vârste sub trei ani sunt înscriși în servicii formale de
îngrijire a copiilor. În cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între patru ani și vârsta de școlarizare
obligatorie, participarea a crescut la 89,6 % în 2017, dar rămâne sub media UE (95,4 %).
Această rată este chiar mai mică în cazul copiilor din zonele rurale 13 și al romilor14 și are un
efect negativ asupra dobândirii competențelor de bază și asupra mobilității sociale a copiilor
din medii defavorizate sau din comunități marginalizate.
Sistemul de învățământ se confruntă în continuare cu provocări semnificative în ceea
ce privește calitatea și caracterul incluziv. Încă din anul 1948, prin Declarația Universală a
Drepturilor Omului (O.N.U. 1948), conceptul incluziunii, promovează ideea valorii ființei
umane, născute libere și egale în demnitate și drepturi, încurajând acceptarea tuturor
semenilor, indiferent de diferențele existente.
Carta drepturilor fundamentale a UE conține o interdicție de discriminare bazată pe
orice criteriu, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile
genetice, limba, religia sau credința, opinia politică sau orice altă opinie, apartenența la o
minoritate națională, proprietate, naștere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală. Carta leagă
instituțiile Uniunii Europene, dar se aplică, de asemenea, și statelor membre atunci când
interpretează și aplică legislația UE. În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene, „În definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților sale, Uniunea
urmărește să combată discriminarea pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau
convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală” (art. 10)15.
Conferința de la Salamanca (1994) intitulată ,,Cadrul de acțiune în domeniul educației
(învățământului) cerințelor speciale” a fost evenimentul care a consacrat cele mai importante
concepte legate de educația incluzivă și principiile acesteia, în care copilul devine centrul
preocupărilor, educația incluzivă pleacă de la premisa remarcabilă că diferențele dintre
oameni sunt firești și că, în mod indiscutabil, învățământul trebuie să se adapteze la aceste
diferențe precum și la cerințele specifice de educație, derivate din ele și se evidențiază ideea
că sistemul educativ trebuie să se adapteze la aceste diferențe și nu copilul școlii. Len Barton16
definește educația incluzivă: “nu este doar despre a oferi acces în școala de masă a copiilor
care au fost excluși anterior. Nu este despre închiderea unui sistem inacceptabil cu prevederi
13
Rata brută de înscriere la grădiniță (3-6 ani) a fost de 85 % în zonele rurale, în comparație cu 97,4 % în zonele
urbane (Institutul Național de Statistică).
14
Numai 37 % din copiii romi sunt înscriși în învățământul preșcolar (Comisia Europeană, 2019h).
15
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF
16
apud. Turza, Duminică, 2015,p..20

8
de segregare și a-i abandona pe acești copii într-un sistem de masă neschimbat. Sistemele de
învățământ existente, în termeni de factori fizici, aspect ale curriculei, expectații și stiluri de
predare, roluri de conducere, etc. vor trebui să se schimbe. Asta datorită faptului că educația
incluzivă este despre participarea tuturor copiilor și a tinerilor și despre îndepărtarea tuturor
formelor de practică excluzivă.”
Conform unui raport al ANPD, la data de 31 martie 2018, numărul total al persoanelor
cu dizabilităţi era de 805.159. Dintre acestea 97,76%, adică 787.098 persoane, se aflau în
îngrijirea familiilor sau trăiau independent, iar restul de 18.061 persoane (2,24 %) erau
instituționalizate.17
După anii 2000 apare tendința, de realizare a unei educații integrate, care urmărește
înlăturarea oricăror forme de segregare, tendință conturată și în politicile sociale și
educative. Educaţia integrată se referă la includerea în structurile învăţământului de masă a
copiilor cu cerinţe educative speciale, pentru asigurarea unui climat favorabil dezvoltării
armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora. Pentru prima data în filozofia
pedagogică se pornește de la ideea că mediul școlar are datoria de a asigura şanse egale
tuturor elevilor/copiilor. Conceptul de cerinţe educative speciale a fost lansat în 1978, în
Marea Britanie, odată cu Raportul Warnock, document care a constituit fundamentul reformei
educaţiei speciale în Marea Britanie. Acest concept a fost inclus în terminologia UNESCO în
anii ’90 ca o consecinţă a orientării accentuate a educaţiei speciale spre copil şi comunitate.
Termenul desemnează necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale
educaţiei şcolare, necesităţi care constau într-o şcolarizare adaptată particularităţilor
individuale, caracteristice unei deficienţe, precum şi o intervenţie specifică, prin
reabilitare/recuperare corespunzătoare18
În acest context, a apărut ideea că școlile obișnuite pot și trebuie să devină un mijloc
care creează comunități primitoare și construiesc o societate incluzivă, care oferă educație
pentru toți și care să devină un mijloc de combatere a atitudinilor discriminatorii.”Școala
trebuie să cuprindă toți copiii, și pe cei provenind din cadrul minorităților lingvistice, etnice
sau culturale, copiii din grupuri îndepărtate sau nomade, copiii străzii sau care lucrează, copiii
cu deficiențe sau talentați.”19 În 2016, Ministerul Educației a publicat un document care
interzicea segregarea în școli, însă a adoptat metodologia abia în 2020, iar punerea în aplicare
a acțiunilor planificate a fost amânată. Educația incluzivă fiind un fenomen complex,

17
lhttp://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5585-cp-cheltuieli-implementare-
sist-nat-manag-dizabilitati-accesat online 09.02.2021
18
Vrăşmaş T., 2001, p. 27)
19
Forumul Mondial pentru Educație, Dakar, 2000.

9
constituie o provocare atât pentru instituțiile implicate cât și pentru societatea în ansamblu și
are drept consecință nevoia de schimbare atât a mentalităților cât și a politicilor
educaționale .Este recunoscut faptul că, în ultimii ani, s-au făcut progrese simțitoare în ceea ce
privește incluziunea elevilor cu dizabilități în școlile de masă însă aceste încercări sunt
insuficiente pentru asigurarea șanselor egale la educație și instruire copiilor cu cerințe
educaționale speciale.
În România s-au realizat paşi semnificativi în abordarea educaţiei interculturale,
clasele/ grupele de elevi cunosc diferite aspecte ale interculturalităţii, cele mai des invocate
sunt cele antrenate de prezenţa copiilor rromi (deşi există şi copii aparţinând naţionalităţilor
maghiară, germană, turcă, tătară, armeană, aparţinând unor familii de emigranţi din culturile
arabă, chineză, vietnameză sau copii aparţinând uneia din cele 18 religii recunoscute legal în
ţara noastră20.
Procentul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program
educațional sau de formare este printre cele mai ridicate din UE. În 2018, 14,5 % din tineri
(15-29 de ani) nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional sau de
formare (NEET), în comparație cu media UE de 14,5 %. Peste o treime dintre aceștia erau
21
lucrători descurajați, șomeri de scurtă durată și de lungă durată și în pofida rezultatelor
pozitive ale unor măsuri de intervenție de proximitate, aproximativ 69 % din tinerii NEET
rămân inactivi iar procent foarte mare și în creștere de tineri părăsesc țara22.
Nivelul de dobândire a competențelor digitale este scăzut, ceea ce ridică semne de
întrebare cu privire la integrarea viitoare a absolvenților pe piața forței de muncă.
Potrivit Eurostat, în 2019, patru din cinci tineri (80%) cu vârste cuprinse între 16 și 24
de ani în Uniunea Europeană (UE) aveau abilități digitale de bază sau peste acestea. Cifra este
cu 24 de puncte procentuale mai mare decât ponderea persoanelor cu vârste cuprinse între 16
și 74 de ani (56%). Tinerii din România sunt pe ultimul loc în UE la acest capitol, doar 56%
dintre ei având competenţe digitale de bază sau peste nivelul de bază, arată datele publicate de
Eurostat. Programele de învățământ, programele și infrastructura existente nu reflectă într-o
măsură suficientă necesitatea de a spori competențele digitale ale elevilor. Numărul de școli
foarte bine echipate din punct de vedere digital și de școli conectate din România este

20
Educaţia interculturală în învățământul primar ,Angelica Balabașciuc ISSN 2457-8428 ISSN–L 2457-8428
Numar special Iulie-August 2015 Revista EDUCATIA AZI
21
Ponderea NEET care se încadrau în această categorie din cauza responsabilităților familiale, a unei boli sau a
unei dizabilități era egală, restul NEET menționând alte motive nedeclarate.
22
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020-european_semester_country-report-romania_ro.pdf

10
semnificativ mai mic decât media UE. Această realitate susține încă o dată nevoia și
importanța investiției în dezvoltarea competențelor digitale la elevi și studenți.23
96,63% dintre profesori consideră că utilizarea tehnologiei reprezintă o modalitate de a
crește atractivitatea disciplinei și 75,94% au admis că sunt prea puțin pregătiți ca să
folosească în beneficiul elevilor tehnologiile noi și emergente destinate proceselor
educaționale24.
Potrivit aceluiasi studiu realizat de World Vision, 62% din gospodăriile din mediul
rural nu aveau conexiune la internet (2018) , 58% din gospodăriile din mediul rural nu aveau
nici computer, nici laptop. Numărul de computere este de 7,5 la 100 de elevi (sub 2% dintre
unităţi neavând deloc computere), 32% dintre copiii înscriși în învățământul preuniversitar
din România nu au acces individual la un dispozitiv dedicat funcțional (ex. laptop, tabletă,
desktop) pentru școală, 12% dintre copiii din România nu au conexiune de internet suficient
de puternică pentru a putea suporta derularea cursurilor online și peste un sfert dintre părinții
care nu au un dispozitiv pentru fiecare copil pe care să îl poată utiliza pentru școala online nu
ar plăti deloc pentru achiziționarea unui astfel de echipament.
Pandemia COVID-19 a determinat conștientizarea deficiențelor semnificative în ceea
ce privește abilitățile digitale, conectivitatea și utilizarea tehnologiilor în educație și a atras
atenția atât asupra oportunităților și riscurilor vieții online, cât și a necesității unui mediu
digital mai bun și mai sigur pentru toți, mai ales pentru tinerii sub 18 ani.25
Relevanța pe piața forței de muncă a învățământului profesional și tehnic și a
învățământului superior rămâne scăzută, ceea ce restrânge perspectivele absolvenților de a-și
găsi un loc de muncă.
Un impact negativ asupra rezultatelor școlare îl are deficitul de cadre didactice. Lipsa
cadrelor didactice în unele zone geografice ,precum și la unele discipline este cea mai
răspândită provocare în ceea ce priveşte cererea şi oferta de cadre didactice. Este menţionată
în mai mult de jumătate dintre sistemele educaţionale europene. O comunicare a Comisiei
privind dezvoltarea şcolară şi excelenţa în predare subliniază faptul că ”o scădere a
prestigiului profesiei şi deficitul de personal reprezintă provocări în multe state membre,
aspecte care trag înapoi calitatea educaţiei şcolare”26. Cadrele didactice au raportat nevoi
ridicate în materie de competențe de predare în domeniile tehnologiei informației și
comunicațiilor (TIC) (21,2 %), învățării individualizate (21,5 %) și predării adresate elevilor

23
https://www.edu.ro/sites/default/files/SMART.Edu%20-%20document%20consultare.pdf
24
Sursa: Integrarea tehnologiilor noi și emergente în sistemul educațional românesc, 2018
25
https://www.edu.ro/sites/default/files/SMART.Edu%20-%20document%20consultare.pdf
26
http://publications.europa.eu/resource/cellar/435e941e-1c3b-11e8-ac73-01aa75ed71a1.0012.01/DOC_1

11
cu nevoi speciale (35,1 %). 70 % din cadrele didactice raportează că participarea la DPC
(Dezvoltare Profesionala Continuă) este împiedicată de costurile ridicate .27
Participarea la învățământul superior este redusă și rămâne insuficient aliniată la
nevoile pieței forței de muncă. Rata de înscriere la universitate ascăzut 28, iar în 2018 rata de
absolvire a învățământului terțiar pentru grupa de vârstă 30-34 de ani a scăzut în continuare,
ajungând la 24,6 % (media UE: 40,7 %), femeile având cea mai scăzută rată de participare din
UE (28,1 % față de 45,8 %). Și disparitățile regionale sunt ridicate, cu un nivel de absolvire a
învățământului terțiar de 38 % în regiunea capitalei și între 13 % și 15 % în celelalte regiuni.
Numărul de absolvenți în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) este
în continuare deosebit de scăzut, ceea ce duce la o lipsă de personal calificat pe piața forței de
muncă.
Situația serviciilor medicale din școli, potrivit datelor furnizate Wall-street.ro 29 de
către Ministerul Sănătății arată că în ciuda faptului ca instituțiile de învățământ sunt obligate
prin lege sa asigure asistență medicală elevilor, doar 18,6% din scolile romanesti au un
cabinet medical general și doar 3% dispun de un cabinet medical dentar, iar în instutuțiile de
învățământ din mediul rural, la nivelul intregii tari existand doar 88 de cabinete medicale
scolare, în mediul rural, asistența medicală școlară este asigurată și de cabinetele de medicină
de familie,fiind încheiate 153 de contracte între consiliile locale și acestea.
O problemă extrem de serioasă atât pentru elevi şi profesori, cât şi pentru autorităţi o
reprezintă agresivitatea şi violenţa în interiorul sau în preajma şcolilor. Spre deosebire de
comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții
intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale
se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, aceste comportamente care au caracter
repetitiv, regulat, intenționat, menit să provoace suferință și care implică întotdeauna un
dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, reprezintă elementele care definesc
bullying-ul.
Prof. Dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în psihologie din Norvegia, considerat
pionier pe tema bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare, implementare și
evaluare a programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016) afirmă: „Un elev este
agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea

27
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020-european_semester_country-report-romania_ro.pdf
28
În cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, rata de înscriere în anul școlar 2014-2015 a fost de
11,6 %, în timp ce în anul școlar 2008-2009 a fost de 20,4 % (Comisia Europeană, 2018).
29
https://www.wall-street.ro/articol/Social/245428/mai-putin-de-20-din-scolile-din-romania-au-cabinete-
medicale-scoale.html#gref

12
unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă
intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte persoane,
prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993)30
Bullying înseamnă intimidarea victimei, etichetare, batjocură, poreclire, necăjire şi
mergând până la violenţe de ordin fizic, menite să cauzeze victimei răni fizice şi implicit
emoţionale. Comportamentul de bullying are loc în contextul diferenţelor de ordin economic,
de vârstă, rasial, cultural, familial, precum şi de ordin fizic. Bullying-ul, produs în mod
repetat, va afecta victima pe termen lung, putând fi iniţiat de o persoană sau de un grup de
persoane (mobbying), ce implică raportul inegal de putere dintre victimă şi agresor. De
asemenea, spectatorii (bystanders) sunt şi ei implicaţi prin asistarea la acţiune.31
La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în
care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizației Mondialea Sănătății
(OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de
trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Datele
procesate la nivelul Ministerului Educației Naționale (MEN) pentru anul școlar 2014-2015
vorbesc despre 18.783 de cazuri de violență la nivel național, 3 din 10 copii sunt excluși din
grupul de colegi,3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi,1 din 4
copii a fost umilit în fața colegilor.
Pentru eliminarea comportamentelor de bullying care apar, cel mai adesea în mediul
școlar, este necesară o intervenție directă din partea adulților. Orice conflict între elevi trebuie
să fie identificat şi tratat cu seriozitate, tocmai pentru a nu deveni permanent şi pentru a evita
orice fel de agresiuni şi violenţe. Aceata se realizează, implicând familia, societatea, şcoala,
cultura, guvernul şi nu în ultimul rând individul. De asemenea mass-media are puternice
influenţe asupra formării copilului şi apoi a adolescentului și poate fi implicată puternic în
procesul informării şi sensibilizării părinţilor, al cadrelor didactice şi al elevilor.
Andreas Schleicher,unul dintre cei mai reputați specialiști internaționali în domeniu,
directorul pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OECD), afirma într-un discurs susținut la Cotroceni în anul 2020 32 că educația românească are
multe de schimbat chiar și acolo unde, cel puțin în documente, pare să o ducă
bine.Principalele sale concluzii referitoare la tabloul problemelor educației din România :

30
isten.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf
31
Bonea ,G.V. ,-Agresivitatea şi violenţa în şcolile⎢ din românia: bullying şi mobbying.-Revista/Calitatea Vietii, 2019
32
Conferința „România Educată - politici publice și coordonarea surselor de finanțare”

13
 -Educația se schimbă odată cu tehnologiile, știința de carte e mult mai greu de transmis
decât acum 20 de ani. Acum lumea are nevoie de lucruri mult mai complexe decât acum 20 de
ani – iar aici e punctul cel mai slab al României;
-Problema echității în școlile românești este una foarte mare. Plus: Cei mai
dezavantajați 10% dintre elevii din cele patru provincii chineze participante la PISA au
rezultate mai bune decât cei mai avantajați 10% dintre elevii români;
-Există variații foarte mari în performanța diverselor școli din România – trebuie
diminuată distanța între ele și încurajată colaborarea;
-“Poți spune că în secolul al 20-lea democrația ținea de dreptul de a fi egal cu ceilalți.
În secolul al 21-lea, democrația ține de dreptul de a fi diferit. E nevoie să înțelegem de ce
elevii au nevoie să învețe în mod diferit.”;
-În contextul tehnologic actual e nevoie de dezvoltarea gândirii complexe și a
abilităților diferite – “marea provocare pentru România”. Nu e nevoie să predai și mai mult în
maniera de până acum;
-E nevoie de mai multă satisfacție a vieții pentru elevi și entuziasm profesional pentru
profesori. E nevoie de profesori de mare calibru, de lideri, de profesori care să colaboreze, să
învețe unul de la altul și să petreacă mai mult timp cu elevul, în afara clasei.33
Departe de a fi o părere avizată, din prisma unui părinte care are un copil cu
dizabilități, cu mari eforturi integrat în școala de masă, a unei persoane reîntoarsă pe băncile
școlii după mai bine de 30 de ani de la terminarea liceului, și a unei persoane care are nepoți
la școală, prieteni care au copii la școală și prieteni care sunt cadre didactice, nu pot decât să
subscriu acestor concluzii care, cred că, reflectă realitatea.
După părerea mea, cred că întreg sistemul care reprezintă astazi educația ar trebui
”restartat”. Începând cu mobilierul, aranjarea acestuia în clase, cu manualele, care în cazul
fericit când le primesc gratuit elevii, acestea sunt greu accesibile, nu cred că un elev fără
îndrumare, poate învăța după marea majoritate a manualelor. Conținutul lor este greoi și
neatrăgător, iar acum unele informații sunt la un clic distanță, iar elevii consideră că acele
lucruri, nefolositoare în viața de zi cu zi, dar care pot fi accesate de catre cei interesați, nu ar
trebui să fie cuprinse în curicula școlară obligatorie. Mai degrabă aș opta pentru introducerea
în școli a unor programe pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, sociale, a educației
financiare, a educației civice, a nutiției, a educaței sexuale și a tuturor celorlalte tipuri de
inteligență, însă acestea adaptate fiecărui copil. Apoi cadrele didactice, care să stimuleze și să

33
https://www.edupedu.ro/invatamantul-romanesc-vazut-prin-ochi-internationali-o-descriere-nemiloasa-de-la-
seful-educatiei-oecd-ce-fac-sistemele-cele-mai-performant

14
incurajeze creativitatea și să adapteze totul pentru a stârni entuziasmul și curiozitatea elevilor,
care să îmbine elementele de educație formală, non-formală și informală care să dezvolte,
gândirea critică, creativitatea, curiozitatea, spiritul de inițiativă; iar părinții să fie colaboratori
direcți ai cadrelor didactice însă aceștia să recunoască cadrul didactic ca și ”autoritate„ în
școală. Cu literă de lege aș spune :”Stop violenței și discriminării”, indiferent de care natură ar
fi, motiv pentru care cred că este necesar să se acorde o importanță sporită dezvoltarii
inteligenței emoționale și sociale.
Experiența mea personală mă determină să spun că este oportună egalitatea de șanse și
să mă facă să cred că este necesară și reeducarea. Și cel mai important, cred că, trebuie să fie
conștientizată importanța intervenției și a educației timpurii.
Ca o mică argumentare, când baiatul meu avea cam trei ani și căutam un logoped, mi
se spunea că este prea mic pentru a începe logopedia, și mergând la un curs, pentru a afla
modalități să imi pot ajuta copilul, am văzut un film despre intervenția timpurie care era din
1985, iar în 2006 când am avut ocazia să văd acest film, era pentru prima oară cand cineva
îmi spunea despre aceasta care începe de la nașterea copilului. Apoi după ce am încercat de
mai multe ori, am reușit să îl inscriu la o gradiniță, unde a stat trei ani, dar la clasa I-a a
început calvarul. La îndrumarea învățătoarei, părinții s-au coalizat împotriva noastră, în
speranța că voi retrage copilul de la școală. Din acel moment, în fiecare zi până la terminarea
clasei a opta, m-am întrebat dacă am greșit sau nu lăsându-l în acea școală, cu toate că avea
achiziții. La terminarea clasei a opta în urma discuțiilor cu colegii și cu profesorii am avut
convingerea că am facut alegera bună. Dar cu toate că el este acum în al doilea an de școală
profesională, neliniștea mea crește pentru că, după experiența altor familii, atunci când se
termină cu școala se cam termină cu toate pentru că, în ciuda faptului că, teoretic, ei ar putea
fi angajati, nu dorește nimeni să îi angajeze. Însă speranța că obținerea unei diplome îl va
ajuta, este încă vie.
Nu pot să spun că școlile speciale ar trebui desființate definitiv, însă acestea trebuie să
fie adaptate după nevoile specifice celor care opteză pentru acest tip de educație. Deasemenea
cred în necesitatea unor programe de educare a părintilor sau a persoanelor care au în îngrijire
o persoană cu nevoi speciale.
Nu în ultimul rând, pentru a ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii,
valori de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma
răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului aș acorda o importanță sporită educaţiei
ecologice. Problemele de mediu sunt grave și urgente, iar remediarea lor trebuie abordată de
întreaga comunitate, educaţia fiind o parte integrantă a soluţiei.

15
 Opinia și experiența mea este, evident, una strict subiectivă și nu determină o
generalitate, însă cred că educația este un proces care trebuie să aibă loc pe tot parcursul vieții
și să permită oricărei persoane atât obținerea de competențe generale și specializate, cât și
dezvoltarea unor abilități de viață independentă, cred că respectul reciproc poate avea impact
pozitiv în comunitate; cred în dreptul fiecăruia de a decide referitor la propria persoană, de a-
și alege credințele și valorile, precum și dreptul de a fi respectat cu privire la aceste decizii și
mai cred în puterea lui împreună și în capacitatea oamenilor de a schimba comunități și
mentalități atunci când se asociază pentru un scop comun.

16
BIBLIOGRAFIE

1. Balabașciuc, Angelica Educaţia interculturală în învățământul primar ,ISSN 2457-

8428 ISSN–L 2457-8428 Revista Educatia azi, Numar special Iulie-August 2015
2. Bonea ,G.V. ,Agresivitatea şi violenţa în şcolile din românia: bullying şi mobbying.-
Revista/Calitatea Vietii, 2019
3. Declarația de la Salamanca asupra educației cerințelor speciale adoptată la conferința
mondială „Acces și calitate“ organizată de UNESCO și Ministerul Educației din
Spania, 7-10 iunie 1994
4. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 16 Dec. 1948 prin rezoluția
217A în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a ONU, Paris
5. Raportul asupra stării sistemului național de învățământ preuniversitar din România
pentru anul școlar 2017 -2018
6. Turza, Mădălina (coord.), Duminică, Gelu (coord.)  Izolaţi printre noi : dimensiuni ale
participării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în sistemul de educaţie românesc,
București: Rentrop &Straton,2015
7. Vrășmăș, Traian, Învăţământul integrat și / sau incluziv pentru copiii cu cerinţe
speciale, Editura Aramis, București, 2001
8. http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/142/Ursu%2C
%20Ludmila%20-%20Sinteze%20Ecoeducationale.pdf?sequence=1&isAllowed=y
9. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020-european_semester_country-report-
romania_ro.pdf
10. https://www.edupedu.ro/invatamantul-romanesc-vazut-prin-ochi-internationali-o-
descriere-nemiloasa-de-la-seful-educatiei-oecd-ce-fac-sistemele-cele-mai-
performante-ale-lumii-iar-in-romania-se-face-cel-mult-pe-hartie/
11. https://www.edu.ro/sites/default/files/Raport%20privind%20starea%20%C3%AEnv
%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntului%20preuniversitar%20din%20Rom
%C3%A2nia_2017-2018_0.pdf
12. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania
_2018_2019_0.pdf
13. http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5585-cp-
cheltuieli-implementare-sist-nat-manag-dizabilitati-accesat%20
14. https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2835630
15. http://publications.europa.eu/resource/cellar/435e941e-1c3b-11e8-ac73-
01aa75ed71a1.0012.01/DOC_1
16. https://www.revistacalitateavietii.ro/2019/CV-1-2019/04.pdf
17. https://www.revistadestatistica.ro/wp-
content/uploads/2014/02/RRS_2_2012_A7_ro.pdf
18. https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/c2/c244c29f-79e3-4190-b30c-
8d9ec07539d6.pdf
19. https://www.wall-street.ro/articol/Social/245428/mai-putin-de-20-din-scolile-din-
romania-au-cabinete-medicale-scoale.html#gref

17
20. https://worldvision.ro/wp-
content/uploads/2020/07/WV_EDU30_15June2020_GMP.pdf
21. isten.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf

18
19