REZOLVAREA PROBLEMELOR

Proiect finanţat de
UNIUNEA EUROPEANA
Material editat în cadrul proiectului „Program de dezvoltare a abilităților
de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian”,
proiect implementat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistență Forda
Buzău în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență
Educațională Buzău.
Autor Taisia Trica
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

CUPRI.S

1. DEFI.IREA PROBLEMEI.................................................................................................5
2. GÂ.DIREA ŞI REZOLVAREA ROBLEMELOR...........................................................8
3. TEME DE DEZBATERE ..................................................................................................17
3.1 REZOLVAREA DE PROBLEME ŞI MODELELE EDUCAŢIO.ALE ...............17
3.2 REZOLVAREA DE PROBLEME ŞI STABILIREA SCOPURILOR....................22
4. ATITUDI.I Î. REZOLVAREA PROBLEMELOR......................................................26
5. TEH.ICI DE REZOLVARE A PROBLEMELOR........................................................29
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: ...........................................................................................32
A.EXE ....................................................................................................................................33

2 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

SFERA CU.OAŞTERII , OCTAVIA. PALER , AVEM TIMP (2)

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!!

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească ...
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că , oricât mi-ar păsa mie , altora s-ar putea să nu le pese. ..
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă , ci PE CINE ai.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere . Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi...
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca . 15 minute . După aceea, însă, ar fi bine
să ştii ceva. ..
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă , Ci cu ceea ce poţi
tu să faci ...
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor , ci contează ceea ce pot eu să fac ,
pentru a rezolva .
Am învăţat că , oricum ai tăia , orice lucru are două feţe ...
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde ... S-ar putea să fie ultima
oară când îi vezi .
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie ... Indiferent de consecinţe ...
Am învăţat că poţi continua încă mult timp ... după ce ai spus că nu mai poţi .
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc , dar nu ştiu s-o arate ...
Am învăţat că, atunci când sunt supărat, am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu
şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, iar asta este valabil şi
pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot
sufletul.
Am învăţat că, indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când... Iar
tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii... câteodată trebuie să înveţi să te
ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi, Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti
responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc... Şi nici faptul că nu se
ceartă, nu dovedeşte că se iubesc.

3 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Am învăţat că, uneori, trebuie să pui persoana pe primul loc... Şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru... Şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că, indiferent de consecinţe... cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în
viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore... de către oameni care nici nu te
cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat... când te strigă un prieten, vei găsi
puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul, aa şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti ...
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede ...

4 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

1. DEFI.IREA PROBLEMEI
„Aud şi uit, văd şi îmi amintesc, fac şi înţeleg”
Confucius

APLICAŢIE

Elevii sunt solicitaţi, folosind metoda Brainstorming să găsească cât mai multe
semnificaţii pentru conceptul de problemă.

PROBLEMA

Rezolvarea de probleme este una dintre capacităţile esenţiale în viaţa de zi cu zi.

Adesea ne întâlnim cu situaţii în care experienţa noastră anterioară nu este suficientă pentru a
găsi răspunsuri adecvate. În general, se consideră că tendinţa gândirii umane este aceea de a
„închide” situaţiile în tipare cunoscute, bine determinate, adică de a aplica ”reţete”. Dar, cum
viaţa este plină de neprevăzut, se pare că singurul mod de acţiune eficient devine cel de tipul
„rezolvării de probleme”. Psihologic vorbind, problema se defineşte ca un obstacol sau

5 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

dificultate cognitivă care implică o necunoscută (sau mai multe) şi faţă de care ce ştim la acest
moment nu este suficient. O problemă apare atunci când o persoană îşi propune să atingă un
scop sau să reacţioneze într-o situaţie şi nu are răspunsul dinainte pregătit.
Procesul de rezolvare de probleme este definit ca un demers al gândirii prin care sunt
depăşite obstacolele şi sunt atinse scopurile propuse. În rezolvarea unei probleme, în general se
parcurg următorii paşi:
• Identificarea problemei reale
• Colectarea informaţiilor relevante
• Formularea ipotezelor de rezolvare
• Rezolvarea efectivă
• Aprecierea rezultatului obţinut
• Alegerea unei alte ipoteze şi reluarea ciclului, dacă rezultatul obţinut nu este cel corect.

APLICAŢIE

„Rezolvă şi cooperează”

Elevii sunt împărţiţi în echipe de câte 5 persoane. Fiecare echipă primeşte un plic
cu diverse figuri geometrice. Sarcina este să se construiască căte un pătrat pentru
fiecare membru al echipei. Cele cinci pătrate vor avea aceeaşi dimensiune.

De observat:
Reacţia echipei.........................................
Cum au ales să rezolve sarcina...................................................
Cum s-au comportat................................

Este important să rezolvi o problemă, deoarece o problemă nerezolvată are impact asupra:

Realizării obiectivelor,

Relaţilor in echipă,

Relatiilor cu ceilalţi

Imaginii de sine

6 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

DE REŢI.UT

Rezolvarea problemelor este o capacitate esenţială în viaţa de zi cu zi

Problema se defineşte ca un obstacol sau dificultate care implică o
necunoscută şi faţă de care ce ştim la acest moment nu este suficient

O problemă apare atunci când o persoană îşi propune să atingă un scop sau
să reacţioneze într-o situaţie şi nu are răspunsul dinainte pregătit.

7 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

2. GÂ.DIREA ŞI REZOLVAREA ROBLEMELOR

Rezolvarea de probleme constituie o activitate esenţială a gândirii, datorita faptului că

aceasta nu intră in functiune decât in situaţiile problematice care cer o rezolvare. Ne referim la
situaţiile ce presupun răspunsuri adaptative pe care subiectul nu le poate pune în aplicare
utilizând direct conduitele deja elaborate. Unii psihologi au tendinta de a reduce gandirea la
rezolvarea problemelor, fapt inacceptabil deoarece gândirea este extrem de complexă, în
structura ei intrând mai multe tipuri de activități, fiecare cu semnificația ei.
Debutul cercetărilor asupra rezolvării de probleme a fost făcut de W. Kohler, care a
fost surprins de începutul primului razboi mondial în Tenerife, și a început să studieze
comportamentul rezolutiv al membrilor unei colonii de cimpanzei captivi. Subiectul său
preferat de studiu se numea Sultan; una dintre problemele cu care se confrunta acesta era să
obțină o banană aflată la o anumită distanță de cușca sa, utilizând câteva bețe de bambus. La
început, unul dintre bețele de bambus era suficient de lung pentru a ajunge la banană, însă
ulterior Kohler i-a pus la dispoziție doua bețe, însă niciunul suficient de lung pentru a atinge
hrana. După tentative repetate de a ajunge la hrană folosind un singur băț, lui Sultan îi vine
ideea să utilizeze ambele bețe, unul în prelungirea celuilalt, reușind astfel să dobândească
hrana. Această iluminare bruscă ce duce la soluția corectă, după tentative nereușite, a fost
numită „insight”. (metoda maimuţei)
Concepții mai clar conturate cu privire la rezolvarea problemelor întâlnim în
gestaltism, behaviorism, psihologia genetică și psihologia cognitivă. După cum vom vedea
imediat, între aceste orientări există diferențe în ceea ce privește definirea „problemei" și a
„rezolvării problemelor", ca și în privința mecanismelor psihice prin intermediul cărora
problemele sunt soluționate.

8 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Pentru gestaltiști problema echivalează cu un „dezechilibru apărut între subiect și

mediu ca urmare a omiterii sau a întreruperii diferitelor verigi ale câmpului relational" (Kohler,
1927); Pentru behavioriști, problema este „orice situație externă în raport cu care organismul
interpretat ca întreg nu dispune de un răspuns elaborat prin condiționare" (C.L. Huli, 1943). Ca
urmare, organismul acționează prin tatonări, prin incercări și erori, prin eliminarea verigilor de
prisos, până când stabilește o relație între stimul și răspuns, relație care, o dată întarită datorită
acțiunii legii efectului, se înscrie între modalitățile habituale de acțiune a organismului. Studiile
experimentale au folosit o psică pentru verificarea ipotezei. Pisica a fost închisă. Dorind să
evadeze a pornit-o prin toată cuşca, încercând să evadeze. A dat întâmplător de o sforicică şi s-
a putut elibera. (metoda pisicii)

Modalităţi de rezolvare

METODA PISICII – încercare şi eroare

METODA MAIMUŢEI – iluminare

9 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

APLICAŢIE

Individual elevii vor găsi exemple de situaţii în care au acţionat folosind cele
două metode de rezolvarea problemelor.
De urmărit:
• Domeniul situaţiei problematice
• Predominanţa unei metode
• Analiză comparativă asupra avantajelor/dezavantajelor

Psihologia genetică oferă un punct de vedere extrem de fecund în interpretarea

procesului rezolvării problemelor. Cum soluționarea unei probleme necesită „umplerea
golurilor", Piaget considera că acest lucru se poate face prin desfășurarea operațiilor grupărilor
descoperite de el în evoluția inteligenței. Problema apare atunci când subiectul se întâlnește cu
un fapt nou încă neclasificat, neseriat, ceea ce duce la o relativă dezechilibrare a grupărilor. În
momentul în care faptul nou este integrat în vechile structuri cognitiv-operatorii, adică senat,
clasificat, explicat, are loc rezolvarea problemei, în felul acesta, structurile operatorii, fără a se
reconstrui total, se extind, se completează, își corecteză erorile de amănunt.
Psihologia cognitivă lărgește și mai mult cadrul abordării rezolvării problemelor. Din
perspectiva ei nu este vorba doar de maniera în care subiectul învață să asocieze un raspuns la
un stimul oarecare, ci de o activitate mult mai laborioasă, care constă în elaborarea ipotezelor,
stabilirea strategiilor de căutare și elaborare a informațiilor, acestea din urmă referindu-se nu
numai la datele actuale prezente în câmpul perceptiv, ci și la datele absente. Rezolvarea
problemelor este concepută de cognitiviști ca un proces de prelucrare a informațiilor.
Pentru cognitiviști. sunt importante trei elemente: noțiunea de spațiu-problematic;
construirea operatorului; explorarea euristică. Spațiul problematic este format din ansamblul
stărilor situației care sunt accesibile, ținând cont de maniera în care sunt înțelese datele
problemei și mai ales de acțiunile permise. A rezolva o problemă înseamnă, din perspectiva
acestui element, a găsi drumul care leagă starea inițiala de starea finală. Cum cele două stări
sunt legate prin mai multe drumuri, înseamnă că trebuie găsită soluția optimală, adică drumul
cel mai scurt. Operatorul este elementul care permite rezolvarea problemelor.

10 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

În perimetrul rezolvării problemelor ne confruntăm cu o serie de noțiuni cum ar fi:

problema, situație problematică, spațiu problematic, conduită rezolutivă, care adeseori sunt
insuficient definite și delimitate. Iată de ce diferențierea lor ni se pare a fi absolut necesară.
Problema se asociază cel mai frecvent cu bariera, obstacolul, semnul de întrebare,
dificultatea teoretică sau practică, lacuna cognitiva - toate intervenite pe traseul gândirii -, care
se cer a fi înlăturate, depășite, rezolvate. Situație problematică este sau devine ceea ce apare ca
fiind atipic, netransparent, nedeterminat, ambiguu, ceea ce generează tensiuni, conflicte,
frustrări în subiect. La apariția unei situații problematice concură și lipsa unor procedee uzuale
necesare depășirii, umplerii „golului", ca și existența a două sau mai multe alternative egal
probabile.

Confruntarea situației problematice cu disponibilitățile rezolutive ale subiectului duce

la apariția spațiului problematic, care nu este altceva decât reprezentarea problemei. Una și
aceeași situație problematică poate fi reprezentată diferit de diverși indivizi, generând astfel
spații problematice variate. Spațiul problematic presupune prezența a trei categorii de stări:
stările inițiale (adică ceea ce este cunoscut sau „ceea ce se dă", după cum ne exprimăm în
limbajul curent); stările finale (ce urmează a fi obținut sau „ceea ce se cere"); stările interme-
diare (ansamblul transformărilor succesive ale stărilor inițiale în stări finale). Conduita
rezolutivă se traduce în trecerea de la o stare la alta. Transformările stărilor inițiale în stări
finale nu se produce însă haotic, la intamplare, independent de o serie de condiții și factori, ci,
dimpotrivă, ele sunt ghidate de o multitudine de acțiuni fizice sau operații logice - numite
operatori -, acțiuni aplicabile în anumite condiții - numite constrângeri de aplicare. Luând în
considerare toate aceste elemente, un psiholog român considera că de la reflexul condiționat la
opera de creație remarcabilă, noua experiență se naște dintr-o problematică (o problema
acceptată, trăită mai difuz ca un obstacol, sau mai clar, ca un proiect de activitate). Când nu
există, problema este împrumutată sau inventată; pentru a deveni situație psihogenă, trebuie să
implice Subiectul intr-un anumit grad pentru a-l determina s-o receptioneze, modeleze,
cerceteze etc." (Nicola, 1991, p. 61).
Caracterul procesual al conduitei rezolutive a fost nu numai intuit, dar și analizat pe
larg de multă vreme. Numărul etapelor, fazelor sau „pașilor" procesului de rezolvare a
problemelor variază între maximum cinci și minimum trei. Pentru primul caz este frecvent citat
în literatura de specialitate numele lui John Dewey, care încă din 1910 stabilise următoarele
cinci faze ale procesului rezolvării problemelor: 1. faza de dubiu, de perplexitate cognitivă, de
frustrare sau de conștientizare a dificultății; 2. faza de identificare a problemei, incluzând o

11 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

anticipare nespecifică a rezultatelor preconizate; 3. faza raportării sarcinii și a cadrului

problemei la ansamblul de cunostințe anterioare, ocazie cu care se activează informațiile
relevante și necesare rezolvării ca și alte soluții asemănătoare care, la rândul lor, sunt
"reorganizate sub forma ipotezelor sau a propozițiilor de rezolvare; 4. faza verificării succesive
a ipotezelor și a reformularii problemelor, dacă este necesar; 5. faza încorporării soluției găsite
în cunoștințele anterioare, echivalența cu întelegerea ei urmată de aplicarea problemei în cauză
sau a altei probleme de același fel. Pentru cel de-al doilea caz, ilustrative sunt numele a doi
autori americani (Henry C. Ellis si R. Reed Hunt) care, în 1993, stabileau trei etape ale
rezolvării problemelor: a) înțelegerea problemei (imaginea clară și precisă a problemei fiind
garanția obținerii unei soluții clare și precise); b) elaborarea ipotezelor/soluțiilor și selecția
operată asupra ipotezelor/soluțiilor alternative (generarea soluțiilor se realizează la una dintre
extreme întâmplător, nesistematic, iar la cealaltă extremă organizat și sistematic, folosindu-se o
serie de strategii, cum ar fi cele algoritmice și euristice); c) testarea și evaluarea soluțiilor (care
presupune utilizarea unui sistem de criterii; cu cât criteriile sunt mai clare și mai precise, cu
atât și evaluarea soluțiilor va fi mai usoară, în timp ce criteriile vagi sau nespecificate
îngreunează această etapă) (vezi Ellis și Hunt, 1993, p. 266).
În derularea etapelor rezolvării problemelor intervin o serie de procese și de
mecanisme. Principalele procese rezolutive sunt: interpretarea situației sau reprezentarea
problemei (dat fiind faptul că obiectele au sub raport funcțional o multitudine de potențialități,
aceasta înseamnă că există o mare latitudine de interpretare a enunțurilor și situațiilor
problematice; cele care sunt pertinente cu soluțiile vor fi retinute, altele pot conduce la impas);
elaborarea scopurilor și planificarea (se disting două tipuri de scopuri: pozitive, de exemplu „a
face o acțiune", și negative, de pildă „a nu face o acțiune" ; elaborarea scopurilor pozitive se
face în trei maniere : prin evocarea procedurilor cunoscute; prin utilizarea regulilor generale de
constructie a scopurilor ; prin raționamente pornind de la constatări); memorarea evenimentelor
critice (reținerea stărilor deja întâlnite joacă un rol determinant în alegerea acțiunilor);
evaluarea rezultatelor acţiunii (acest proces se traduce prin trei activități metacognitive :
evaluarea distanței până la scop ; recunoașterea situațiilor critice ; reflecția asupra incercărilor
de soluționare).
Conduita rezolutivă a individului este extrem de diferențiată, particularizându-se în
funcție de o serie de criterii, cele mai semnificative fiind prezentate în continuare.
1. Durata procesului rezolutiv. Uneori, parcurgerea etapelor se realizează foarte
rapid, alteori ea necesită perioade mai lungi de timp (zile, săptămâni sau chiar ani de zile).

12 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

2. Natura problemei. Dupa natura lor, problemele pot fi împărțite în probleme

școlare, a căror caracteristică esențială este aceea că sunt gata formulate de profesor și date
spre soluționare elevilor, și probleme ale vieții reale, mult mai complexe, pe care individul și le
formulează singur.
3. Gradul de structurare a problemelor. Luând în considerare acest criteriu, Newell
și Simon (1961) au desprins două categorii de probleme : probleme bine definite (în care se
specifică în întregime starea inițiala, starea finală, setul de operatori și condițiile de
aplicare a acestora); probleme slab definite (sunt cele în care starea inițială, deci
condițiile actuale, de început, starea finală, adică obiectivele, scopurile și rezultatele
sunt fie nespecificate, fie doar parțial descrise).
4. Gradul de dificultate a problemelor. Reitman (1965), ducând mai departe
clasificarea propusă de Newell și Simon, prin considerarea gradului de dificultate a
problemelor, concretizat în „măsura" specificării situațiilor inițiale și finale și a operatorilor
transformativi, a descris cinci categorii de probleme : a)probleme reproductiv-necreative
(bazate pe gândirea reproductivă, pe strategii uzuale, algoritmice); b) probleme demonstrativ-
-explicative (în care starea finală este bine specificată, dar nu și drumul care duce la obținerea
ei, drum ce urmează a fi găsit); c) probleme euristic-creative (în care starea inițială este
specificată iar cea finală slab delimitată); d) probleme inventiv-creative (starea inițiala bine
specificată în timp ce starea finală este slab specificată); e) probleme de optimizare sau de
reproiectare creativă (starea inițiala este perfect specificată, cea finală slab sau deloc
specificată).
5. Specificul proceselor cognitive implicate în găsirea soluției.
Guilford (1971) a emis ipoteza că problemele deschise fac apel la gândirea
convergentă, în timp ce problemele închise recurg la gândirea divergentă. Primele presupun
capacitatea de a ști să utilizezi cunostințele stocate în memorie, celelalte, capacitate de invenție
și creativitate.
6. Specificul sarcinii subiectului. „Mersul" rezolvării problemelor depinde în
foarte mare masură de sarcina pe care o primește subiectul. Norman Mackwort (1969) a arătat
că trebuie făcută o distincție între rezolvarea problemelor (problem solving) și descoperirea
problemelor (problem finding), în primul caz problema fiindu-i dată subiectului, în cel de-al
doilea caz el trebuind s-o descopere singur. Dacă problem solving-ul presupune alegerea de
programe, seturi, metode rezolutive dintre cele existente, problem finding-ul face o asemenea
selecție atât din programele existente, cât și din cele viitoare (așteptate).

13 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

7. Condițiile rezolvării problemelor. Problemele pot fi rezolvate individual sau în

grup, fapt care nu rămane fără repercursiuni asupra procesului rezolutiv. În literatura de
specialitate s-a acreditat deja ideea potrivit căreia rezolvarea problemelor în grup este mai
productivă decât rezolvarea individuală, datorita interacțiunii dintre membrii grupului,
fenomenelor emulative, compensatorii, ca și celor de complementaritate care intră în funcțiune
în grup. Relativ recent însă, Weisberg (1986) a pus sub semnul întrebării aceasta concluzie. El
a afirmat că, dimpotrivă, oamenii rezolvă mult mai ușor problemele și sunt mult mai productivi
când lucrează individual decât când lucrează în grup. Grupul, arată el, poate spori cantitatea
soluțiilor, dar împietează asupra calității lor. Rezolvarea în grup a problemelor, concluziona el,
este utilă în anumite situații, dar nu poate reprezenta un substitut al producției individuale de
idei. O dificultate probabilă în rezolvarea problemelor în grup ar putea-o constitui însușii
debutul procesului, și anume reprezentarea problemei. Fiind vorba de mai mulți indivizi, nu
este obligatoriu ca toți să-și reprezinte problema în acelașii fel, din contră, fiecare și-o poate
reprezenta în alt mod. Mai mult, s-ar putea ca ceea ce pentru un individ reprezintă o problemă,
pentru un altul să nu dețina aceeași semnificație, ceea ce pentru unul este o problema slab
definită, pentru un altul poate fi o problemă bine definită. Acest fapt ar putea îngreuna și
prelungi procesul rezolvării problemelor. Când însă grupul este bine organizat (ca mărime, ca
distribuție a statutelor și rolurilor, ca tipuri de relații și interacțiuni, ca orientare valorică a
membrilor componenți etc.), toate dificultățile enumerate pot fi contracarate.

APLICAŢIE

Elevii vor fi împărţiţi în 4 echipe. Fiecare echipă va primi o situaţie

problematică, pe care vor trebui să o analizeze. La final un raportor din fiecare
echipă prezintă şi au loc dezbateri.
Se va utiliza fişa nr.1.

DE URMĂRIT:
• Identificarea stării iniţiale
• Identificarea necunoscutelor
• Alegerea strategiilor de acţiune
• Nivelul de implicare

14 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

FACTORII CARE IFLUEŢEAZA REZOLVAREA DE PROBLEME

A gândi înseamnă a răspunde la întrebările: „ ce, cum, pentru ce?”, a opera adecvat cu
noțiunile, principiile, legile, dar mai ales, a rezolva probleme. PROBLEMA este obstacol de
ordin informațional-cognitiv pe care gândirea îl întâlnește pe traiectoria sa, de la o situație
inițială (A) către cea finală (B). O problemă apare atunci când o persoană își propune să
realizeze un scop sau să reacționeze într-o situație, atunci când apare un obstacol și nu există
un răspuns deja pregătit.

PROBLEMA se defineste prin trei elemente:

- starea inițială sau punctul de plecare;

- scopul problemei sau starea finală;

- acțiunile sau operațiile care ne conduc de la starea inițială spre cea finală.

1. Dupa cunoașterea elementelor ce o alcătuiesc, problemele pot fi:

a) bine definite: cele în care poți alege la sigur algoritmii de rezolvare.

b) slab definite: necesită strategii euristice pentru rezolvare.

2. După operațiile prin care se pot rezolva problemele, acestea pot fi:

a) de rearanjare a elementelor (după un anumit criteriu)

b) de structurare a elementelor (trebuie identificată relația dintre elementele problemei și

construită o nouă structură sau un element nou)

c) de transformare (prin intervenții succesive asupra stării inițiale se ajunge la starea finală,
solicitată)

Din observarea modului în care oamenii rezolva problemele, psihologii au construit mai
multe modele rezolutive. Un astfel de model contine următoarele etape:

a) reformularea sau simplificarea problemei, care este o etapă foarte importantă,

deoarece de specificarea stării inițiale și a celei finale, depinde ca soluția pe care o vom găsi să
coincidă cu cea așteptată;

15 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

b) avansarea ipotezelor cu privire la modul de rezolvare, unde se utilizează strategii

algoritmice dacă problema este simplă sau familiară, iar dacă problema este nouă sau
complexă, se vor utiliza strategii euristice, bazate pe metoda de încercare-eroare.
Rezolvarea de probleme este domeniul performanțial al gândirii. Este un proces
complex, care uzează de strategii, se desfăşoară în etape şi poate lua forma rezolvării creative.
Strategiile rezolutive sunt numeroase, dar pot fi grupate în două mari categorii, în funcţie de
tipul de probleme şi de mijloacele utilizate în rezolvarea lor. Vorbim astfel despre strategii
algoritmice şi strategii euristice.
Strategia euristică exprimă o divergenţă, un conflict, o discordanţă între problemă,
mijloace şi soluţie. De obicei, promblema este slab definită, slab structurată, cerinţele sunt vag
formulate, au mai mult un caracter ipotetic, probabilist, după formula “ce ar fi dacă...”,
mijloacele, formulele de lucru nu ne conduc automat la rezultat, trebuie să explorăm, să
inventariem mai multe căi şi mijloace, iar soluţia se relevă ca o descoperire.Este modul de
rezolvare a problemelor foarte complexe, prin explorare, descoperire, este un mod de rezolvare
productiv sau creativ.
Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate în două momente majore: punerea
problemei şi rezolvarea problemei. Elementul esenţial al primei etape este elaborarea unei
reprezentări mintale interne a problemei. Aceasta se realizează în baza definirii datelor
problemei, a explorării bazei de cunoştinţe proprii cu privire la tipul de problemă cu care ne
confruntăm, la mijloacele adecvate de lucru şi prin avansarea unor ipoteze asupra soluţiilor
posibile. Rezolvarea propriu-zisă face apel la strategii de tip algoritmic, euristic sau combinate,
apoi rezultatul este supus verificării şi procesul poate fi încheiat dacă s-a ajuns la soluţia
corectă sau relua dacă rezolvarea este incompletă sau incorectă.

DE REŢI.UT

ORICE PROBLEMĂ ESTE O PROVOCARE.

FOCALIZEAZĂ-TE ASUPRA SOLUŢIILOR.

16 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

3. TEME DE DEZBATERE
3.1 REZOLVAREA DE PROBLEME ŞI MODELELE EDUCAŢIO.ALE

DE REŢI.UT:

Moartea iniţiativei: „.u greşi!”

Există două modele de educație: educarea prin puniție (=pedeapsa) și educarea prin
încurajare și recompensare. Primul model presupune penalizarea greșelilor, pe când cel de-al
doilea răsplătirea reușitelor.

Părinții, sistemul de învățământ, armata și cei din sectorul managerial le folosesc pe

amandouă – dar pun mai mare accent pe unul dintre ele.

Părintele care-și educa copilul prin pedeapsă îi reproșează tot timpul ceva, îl ceartă, îl
plesnește și-i spune mereu: „nu pune mâna!” / „nu e voie” / „nu te murdări” / „iți dau bătaie” și
așa mai departe. Are obiceiul să-l pedepsească trimițându-l camera lui, îi taie din porția de bani
de buzunar și nu-l lasă să iasă pe-afară sau să stea la calculator. Educația cu care copilul pleacă
de acasă e bazată pe „nu e voie”, și pentru el „greșeala = penalizare”.

La școala, educatorii și profesorii care folosesc modelul punitiv îi ceartă pe copii când
colorează în afara liniilor, le scad nota la purtare, le pun absențe în catalog și le umplu
extemporalele cu observații scrise în cerneală rosie, semne de exclamare și așa mai departe. În
Evul Mediu, dascălii aveau niște nuiele cu care-i plesneau pe copii când greșeau rugăciunea.
Multe voci care critică sistemul de învățământ din ziua de azi spun ca n-am evoluat enorm de

17 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

mult, orice-am vrea noi să credem. Sistemul educational bazat pe puniție le omoară copiilor
inițiativa, le inhibă libertatea de opinie și creativitatea. De-aici formulări de tipul „mai bine stai
în banca ta”. Nu vrei să greșești, ca să nu te penalizeze doamna învaățătoare.

Reversul monedei: încurajarea inițiativei și recompensarea

Ați auzit de modelul „trial and error”? Este un model care încurajează inițiativa și
experimentarea repetată, până la găsirea soluției. Cu alte cuvinte, „dă-i drumul, apucă-te de
treabă, iar când faci greșeli învață din ele”. Învață să cazi, pentru că a cădea nu e neaparat un
lucru rău.

A cădea de pe bicicletă face parte din procesul învățării mersului pe bicicletă, nu?

Thomas Edison a inventat, printre altele, lumina electrică. Ridică ochii spre tavan,
privește becul și realizează că lumina artificială din casa fiecaruia dintre noi, a fost facilitată de
invenția lui. Probabil stiți ca lui Edison i-au trebuit ani buni până a reușit să obțină un bec
funcțional – a trecut prin nu mai putin de 6.000 de experimente. Multă lume îl considera la
vremea aia un nebun cuprins de o obsesie maladiva…și toți îi spuneau: „Omule, de ce nu te
potolești dacă ai dat-o în bară de atâtea și atâtea ori?”. Oamenii deveniseră sceptici și trăseseră
deja concluzia că nu se poate obține lumina cu ajutorul electricității. Dar Edison știa mai bine.
Când invenția i-a reusit, el a declarat: „Nu am dat greș de 6.000 de ori, ci am reusit să dovedesc
cu succes că toate celelalte 6.000 de soluții nu sunt bune pentru producerea luminii electrice.”

Un mare strateg militar a fost întrebat la un moment dat cum de reușea de fiecare dată
să-și învingă oponentul. „Marea lui problema”, a spus el, „este ca el iși dorește mai mult să nu
piardă decât își dorește să învingă.”. Oamenii care se feresc cu orice preț de potențiale greșeli
sunt niște fricoși și niște proști strategi.

DE REŢI.UT:

Învaţă să cazi!

18 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Toată povestea de mai sus am expus-o ca să vă explic cum oamenii ajung să fie lași și
să se ferească de inițiative de teamă să nu greșească – și cum cei de succes își transformă
eșecurile în puncte forte.

„Întotdeauna am încercat să transform orice dezastru într-o ocazie”

– John D. Rockefeller

Așadar, care e remediul pentru modelul „nu greși”?

Simplu! „Greșește!”. Dă-ți voie să greșești. Acceptă ideea că e posibil să cazi! Când
cazi, ridică-te și continua-ți drumul! Asumă-ți unele riscuri, nu fugi de ele! „Keep walking”
spune un genial slogan publicitar.

Există temeri pe care este bine să le rezolvăm.

Teama de vorbit în public

Un studiu a arătat cum frica de a vorbi în public ocupă un loc fruntaș printre spaimele
oamenilor – chiar înaintea fricii de moarte! Nu vrei sa vorbești, de teama să nu-i vezi pe cei din
public dându-și coate sau râzând de tine. Jerry Seinfeld avea o glumă pe tema asta „Inchipuiți-
vă cum la o înmormântare, cel care trebuie să țină un discurs se gândește « O, Doamne, mai
bine eram în locul celui din cosciug ! » ”.

Absurd, nu?

Care-i remediul propus de specialiști? „Învață să cazi!”. Începi să vorbești în fața unor
grupuri mici, eventual de prieteni/colegi. Apoi, vorbește unor grupuri din ce în ce mai mari,
obisnuiește-te cu ideea … și ia-ți treptat avânt! Dă-ți voie să greșești, experimentează și învață
din greșeli.

Teama de abordare a persoanelor

La barbații singuri, o mare problemă o reprezintă abordarea unei femei. Vă garantez că

există și în jurul vostru sute de barbați care par încrezători în diferite situații, dar tremură din
toate încheieturile când vine vorba să abordeze o tipă.

Remediul? Învață să cazi! Am cunoscut un consilier în ale seducției (da, chiar există
Hitch și în realitate, inclusiv la noi, în România). Tipul mi-a explicat cum proceda ca să-i
vindece pe elevii lui. Mergea cu ei într-un orașel de provincie, unde n-avea cum să-i cunoască
nimeni. și îi punea să abordeze vreo 50 de tipe – fiind astfel respinși de câteva zeci de ori într-o
singură zi.

19 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Prin aceeași inițiere trec și vânzătorii „din ușă în ușă”. După ce sunt refuzați și dați
afară de câteva zeci de ori iși perfecționează abilitățile și tehnicile pentru a scădea rata
refuzurilor.

Teama de investitii și de riscuri financiare

Oamenii nu se apropie de lumea afacerilor și a investițiilor pentru că „e prea riscant”.

De câte ori n-am auzit cu toții așa ceva? Robert Kyiosaki are o vorbă mare:

„Auzim atâta lume cum spune că investițiile sunt riscante. E adevărat, sunt riscante!
Dar cu ceva cunoștințe și niște experiența, te poți feri de o bună parte dintre riscuri. Dacă stăm
să ne gândim, și condusul mașinii e riscant. E suficient ca numai una dintre miile de mașini din
trafic să facă o manevră greșită și te face praf în câteva secunde! (unde mai pui și problemele
cu derapajul, vizibilitatea redusă, gropile etc.). Dacă am avea aceeași atitudine ca șoferi, nu ne-
am mai urca niciodată la volan, nu?”

Varianta locală a modelului trial and error este zicala românească: „Din greșeli învață
omul!”. Mai exista și altele: „Până nu te lovești cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe-ală de
jos.”. Anglofonii zic „You have to hit rock bottom before you start on your way back up.” –
iată dovada ca înțelepciunile astea sunt universale, nu cunosc granițe geografice.

Wayne Dyer zicea: „Aleargă înspre temerile tale, nu fugi din calea lor. Când ai să le
întâlnești, vei vedea că nu-s atât de groaznice pe cât par!”. Vă sună cunoscută ideea? „De ce ți-
e frică nu scapi” se zice în popor. De ce să te mai chinui să fugi? Și vorba ceea, „n-o fi dracul
atât de negru”, nu?

Dacă v-ați uitat la meciuri de box, probabil ați văzut cum un boxeur atacat de o ploaie
de pumni merge spre adversar și îl ia în brațe – ca să-l împiedice să-l mai lovească, nu pentru
că-l iubește. Aleargă înspre teama ta, nu fugi din calea ei!

Învață să cazi. Învață să pierzi. „Ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic” e citatul
pe care îl dau cel mai des semidocții care nu l-au citit niciodată pe Nietzsche.

Iar Kyiosaki spune:

Nu cunosc bebeluș care să fi învățat să meargă în două picioare fără să fi căzut de

câteva ori. Și nu cunosc investitori care să fi ajuns bogați fără să fi pierdut vreodată sume mari
de bani.

20 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Bloggerul motivațional Steve Pavlina are un articol intitulat „Show Me Your Battle
Scars” – „Arată-mi rănile din lupta”. „No pain, no gain”, iți vor explica americanii. „Fără trudă
nu realizezi nimic”. Arată-mi cicatricile făcute pe genunchi când învățai să mergi pe bicicletă!
Arată-mi decepțiile pe care le-ai avut în dragoste până să cunoști persoana potrivită!

Eșecurile îi inspira pe învingători. Și tot eșecurile îi distrug pe ratați. Acesta este cel
mai mare secret al învingătorilor. Un secret pe care ratații nu-l cunosc.
~ Robert Kiyosaki

Concluzie?

Sper că am reușit să vă conving să vă asumați mai multe riscuri și să nu mai lasați

eșecurile să vă doboare complet. Acceptați eșecul ca fiind o parte din procesul învățării și, până
la urmă, al evoluției noastre.

Fiți atenți la ce vă spune vocea interioară. Data viitoare când o auziți spunând „e
riscant!” sau „dacă nu ne iese?” sau „ce faci dac-o dai în bară?”, gândiți-vă de două ori – mai
ales prin prisma celor citite acum. Cu mai mult curaj, e posibil să luați decizii mai înțelepte.

Nu cred că există un mod mai frumos de a încheia decât să privim următorul clip, care
reușește să sintetizeze perfect ce-am spus până acum. Mesajul lui e cât se poate de simplu:
Î.DRĂZ.EȘTE!

Dar mai întâi să reluăm și să lămurim două lucruri:

1) În atât de multe cazuri, problemele din viața noastră sunt generate de noi înșine.
Exemple? Dacă nu ești în stare să iti cheltui banii după un buget, nu te mira că ești îngropat în
datorii. Dacă nu faci mai nimic ca să-ți găsești un loc de muncă, nu te mira că ești șomer.
Așadar, un prim pas este să admitem că suntem și noi participanți la nașterea multor probleme
din viața noastră. Ce face lumea în general? Fie ascunde mizeria sub covor, fie se
culpabilizează (oamenii se auto-acuză, se căiesc, se „dau de ceasul morții”, cum se zice). Mai
puțini sunt cei care fac un lucru simplu: preiau responsabilitatea.

2) Chiar dacă unele probleme au venit peste tine fără să le fi cauzat tu însuți, felul în
care reacționezi la ele este tot responsabilitatea ta. Poți să reacționezi ineficient și să te
adâncești mai rău în necazuri, sau poți să acționezi eficient și „să cazi în picioare”. Important
este să realizăm că întotdeauna deținem o parte din controlul situației în care ne aflăm.

21 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

3.2 REZOLVAREA DE PROBLEME ŞI STABILIREA SCOPURILOR

Ați auzit de sintagma „scopul scuză mijloacele”? Este un citat invocat des, extras din
Principele lui Machiavelli. S-ar spune că se numără printre cele mai frecvente citate greșit
interpretate și smulse din context, dar nu asta contează. Nu corectitudinea și etica ne privește în
acest moment. Ce e de remarcat la el este faptul că împarte ceea ce noi facem în două
categorii: scopuri și mijloace.

Adeseori, oamenii nu știu să facă delimitarea asta foarte bine, iar de aici decurg multe
insuccese mai târziu.

Ce vreau să spun? Ei bine, să vorbim despre…

Stabilirea obiectivelor

Ati observat probabil ca in toate programele de dezvoltare personala se pune un accent

enorm pe lucrul cu obiectivele și stabilirea lor cât mai clară. Făcând analogia cu împărțirea de
mai sus, obiectivele nu sunt altceva decât scopurile noastre. „Vreau să slăbesc X kilograme”
= „scopul meu este să slăbesc X kilograme”.

Vorbitorii motivaționali și cei care lucrează în coaching știu cât de important este să te
focalizezi pe scop. În multe arii ale vieții e important să pleci la drum cu scopul bine fixat în
minte și să nu-l scapi din vedere pe drum, până în momentul când reușești să îl atingi.

Un fost coleg a ajuns la facultatea de construcții pentru că părinții i-au inoculat ideea că
se câștigă bine din meseria de inginer constructor. Omul părea mult mai talentat pe partea de
uman. Nu-i plăceau științele exacte și avea mai degraba suflet de artist boem, cel puțin după
aparențe. Bineînțeles că s-a chinuit prin facultate și a înjurat fiecare examen în parte – foarte

22 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

puține materii i-au plăcut. Acum este pe cale să devină inginer, și recunoaște că nu este cea mai
bună cale pe care ar fi putut să o urmeze.

Mai știu o tipă pe care au obligat-o tot părinții să dea la drept (= profesii bănoase,
respectabile, spuneau ei). Numai în sala de judecată sau printre mormane de dosare nu și-ar fi
imaginat-o vreodată cineva. Cam aceeași poveste – scria poezii nonconformiste și detesta
normele, rigorile și munca administrativă, de birou. Între timp a renunțat la studii, după ce
avusese câte o depresie în fiecare sesiune. A revenit la ceea ce-i plăcea. A ales cenaclul literar
în locul sălii de tribunal.

În poveștile celor doi avem de-a face cu niste scopuri (= să câștige mult, să aibă o
meserie bună) și doar câte un singur mijloc de atingere al lui (= să devină inginer, respectiv
jurist).

Cei pasionați de dezvoltarea personală au înțeles unde e problema: cei doi au pus
căruța înaintea calului! În loc să pornească de la obiectiv (=scop) și să exploreze o paletă
întreagă de posibilități de a ajunge la el (= mijloace), au procedat exact invers.

Au inversat borcanele și și-au stabilit drept obiectiv un mijloc, pierzând din vedere
adevăratul scop pentru care luptau. De fapt, povestea este și mai tristă. Obiectivele lor nu erau
de fapt ale lor, ci ale părinților lor. Ei fie nu au avut nimic concret, fie nu au reușit să-și
impună ideea în fața autorității părinților. Dacă este vorba despre cazul al doilea, e și mai urât.

Se spune că dacă nu ai obiectivele tale proprii, vei lucra pentru obiectivele altora.
Vei lucra la implinirea obiectivelor șefului, ale patronului, ale părinților, și așa mai departe.

Cu puțină indulgență, despre copiii de mai sus am putea să spunem că erau la o vârstă a
inocenței și indeciziei. Însă există adulți în toată firea care fie nu au scopuri clare în viață, fie le
confundă cu mijloacele, fie își lasă propriile scopuri strivite de ale celorlalţi…iar apoi se miră
de ce se simt neîmpliniți. Lor nu mai am cum să le iau apărarea. Responsabilitatea le aparține
în totalitate.

Cu toții cunoaștem exemple de oameni care fac zi de zi lucruri care nu le plac, fie
pentru că habar n-au ce vor de fapt de la viață, fie pentru că știu, dar nu sunt conștienți că ar
putea exista mai multe căi pentru a ajunge în același punct – și s-au limitat la una singură.

23 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Tu ce vrei să devii?

Să plecăm de la o frază din cartea lui Robert Kiyosaki, Cadranul Banilor: „Ce e cel mai
important este nu să decid ceea ce vreau să fac, ci ceea ce vreau să devin de-a lungul
carierei.”. Fraza e formulată destul de ambiguu și apare într-o discuție despre bani și afaceri –
e ușor de trecut cu vederea peste ea, dar mie mi-a sărit imediat în ochi. În contextul
argumentării de mai devreme e foarte clar ce-a vrut sa zică.

E mai important să te întrebi ce vrei să devii (i.e. om bogat cu o profesie respectabilă)

decât ce vrei să faci (i.e. facultatea x). Profesii respectabile sunt destule, și în multe cariere poți
să ajungi să fii plătit bine când ajungi la un nivel – nu trebuie să-ți limitezi paleta la o singură
opțiune („bătută în cuie”).

Testează-ți mijloacele

Există cel puțin două modalități prin care ne putem evalua mijloacele, ca să ne dăm
seama dacă sunt cele bune sau nu…

Testul 1

Brian Tracy are aproape în toate programele lui o întrebare, pusă sub diferite forme:
dacă ai putea să alegi din nou, ai face aceleași alegeri? Știind ceea ce știi acum, ai mai face
aceleași lucruri?

Întâmplarea face că și pe mine m-a întrebat o dată o colegă când am absolvit facultatea:
„dacă ai putea să te întorci 5 ani în timp și ți s-ar garanta admiterea la orice facultate, ai
alege-o tot pe asta?”. Am răspuns afirmativ.

Dar să mutăm focusul pe tine. Tu esti mulțumit de situația ta actuală? Dacă ai putea
să te întorci cu câțiva ani în urmă, ai mai face aceleași alegeri? Ai mai urma acelaşi liceu? Ai
mai trăi în același context? Nu-i întotdeauna ușor să te supui unei introspecții de genul ăsta.
Dar ea te poate ajuta foarte mult să-ți dai seama cam ce se întâmplă.

Eu sper că toată lumea va raspunde afirmativ la întrebări și că suntem cu toții multumiți

și împăcați. Dacă nu, e demn de menționat că se mai pot face reparații și fără să te întorci în
timp, în multe cazuri.

24 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Testul 2

E bine să te oprești din cand în când și să te întrebi: „Pentru ce/cine muncesc eu?”;
„De ce mă aflu în situația în care mă aflu? Sunt pe drumul cel bun?”; „Încotro mă îndrept, și
cam cât mai am până ajung?”…și orice altă întebare care ar putea să îți spună pe unde ești în
raport cu obiectivul tău.

De multe ori îi auzi pe oamenii necajiți spunând : „câteodată mă întreb pentru ce m-am
chinuit atâta cu [...ceva...]”. E bine să nu fii din tabăra celor care habar n-au „ce” și „de ce”.

DE REŢI.UT:

Sper că am reușit să vă conving cât de important este să ai obiective bine stabilite

și să nu le pierzi din vedere niciodată de-a lungul drumului. Cu cât te
focalizezi mai bine pe ele, cu atât poți să fii mai eficient în atingerea lor.

Începeți de la ceea ce vă doriți să obțineți, iar apoi explorați toate opțiunile pe

care le aveți la dispozitie și alegeți-o pe cea care vă suna cel mai bine.

Ca întotdeauna, în teorie totul sună bine – toate sunt bune și frumoase. Important
este să vedem cum se coordonează teoria cu practica acum.

Ai probleme? Ai avut eșecuri multe în viață? Ți-e frică de ele? Te cuprinde teama
când te gândești la ce-ți rezervă viitorul?

25 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

4. ATITUDI.I Î. REZOLVAREA PROBLEMELOR

Lumea în care trăim a căpătat un ritm halucinant. Totul se învârte în jurul vitezei
și al momentului potrivit. Acum e momentul potrivit ca să facem un anumit lucru, acum e
momentul potrivit pentru a ne rezolva problemele, acum e momentul potrivit pentru a
iubi, pentru a ne face un viitor sau pentru a ne relaxa.

În această lume a supervitezei, viața însăși a devenit un fel de cursă contra cronometru.
Suntem într-o veșnică competiție cu noi înșine și cu ceilalți. Întotdeauna trebuie ca cel mai bun
să câștige. Până și ideea de a avea probleme pare desuetă. Probleme există doar pentru a fi
rezolvate... Ne este greu să admitem că avem probleme de teama de a nu fi interpretate drept
semne de slăbiciune. Dar este inevitabil ca ele să nu apară. Este inevitabil ca la un moment dat
să nu avem de suferit de pe urma lor.

Fiecare dintre noi a fost pus la un moment dat în postura de a se confrunta cu probleme. Nu
întotdeuna le căutam noi pe ele, ci ele ne caută pe noi. Și indiferent de natura lor: personală,
profesională sau de relaționare socială, a trebuit să facem apel la toate armele de bătălie de care
dispunem. În momentele de criză am constatat că fiecare dintre noi acționează în mod diferit în
fața problemelor. Atitudinea în fața problemelor variază la om la om: unii dintre noi ne
plângem de milă, alții preferă să apuce taurul de coarne și să se confrunte direct cu problemele,
altora le place să amâne rezolvarea problemelor, pentru unii problemele sunt precum o boală
grea și preferă să rămână sănătosi, evitându-le. Unii preferă să-și rezolve singuri problemele,
alții nu se pot descurca fără a apela la ajutorul celui din jur. Cert e că suntem diferiși și avem
reacții diferite. Iată care sunt principalele tipuri de atitudini pe care le abordăm atunci când ne
confruntăm cu probleme. Tu ce fel de atitudine ai?

26 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Atitudinea struţului – Problemele mă depășesc!

Atitudinea struțului este atitudinea pe care o o abordează cei care se confruntă cu probleme noi,
altele decât cele cu care au fost obisnuiți până acum. Cel care adoptă atitudinea struțului
încerca să-și înece problemele, uitând să le mai dea și un colac de salvare. Numai că acestea
reușesc să plutească singure de-a lungul apei... Pentru astfel de persoane cu siguranță viața nu
are forma unei ape limpezi și liniștite. Atunci când au o problemă, încearcă prin mijloacele
proprii să o rezolve. Dacă nu reușesc prima oară să o rezolve, mai încerca o dată. Nu reușesc
nici a doua oară, iar încerca. În final, după repetări succesive, apare tendința de renunțare.

Atitudinea superficialului- Se poate și așa!

Persoanele care adoptă o astfel de atitudine se descurcă cu problemele. Într-adevăr, reușesc să-
și rezolve problemele, doar că o fac într-o manieră ușor superficială. Sunt persoane care au
conștiința propriei valori și au foarte mare încredere în ele însele, uneori chiar exagerând în
această privință. Nu închid ochii la problemele lor și la problemele celor din jur, dar nici nu le
caută cu lumânarea. Nu văd nici un rost n a-și face prea multe griji din cauza unei probleme
când viața este atât de scurtă și merită trăită. De ce să fie totul dramatic, groaznic de suportat,
de ce să fie viața numai griji, de ce numai furtuni și tulburări de ape când problema nu a apărut
din cauza lor? Sunt conștiente că vina nu este întotdeauna a lor și pot trece peste un eventual
eșec cu destul de multă ușurință. Sunt capabile să vadă în egală măsură și partea pozitiva a
lucrurilor și pe cea negativă.
Nu se lamentează, nu fug de probleme și totuși iau lucrurile asa cum sunt, neîncercând
să le schimbe în mai bine. Fiecare zi conține pachetul ei de probleme, urgente, amânări sau
lucruri ce trebuie rezolvate în viitorul imediat. Și toate sunt tratate în aceeași maniera, li se
acordă aceeași importanța, fără a seta prioritățile în prealabil. Persoanele cu o astfel de
atitudine ar trebui să înteleagă că problemele există pentru a ne putea corecta defectele, pentru
a învăța să fim mai responsabili și pentru a ne asuma consecințele propriilor decizii.

Atitudinea perfecționistului – .u există probleme atâta timp cât știi cum să le rezolvi!
Perfecționistul are un caracter puternic și ferm și reușește să jongleze cu majoritatea
problemelor și grijilor. Abordează o atitudine eficientă în fața problemelor: Nu fuge, nici nu le
neglijează, nu amână rezolvarea lor, ci încearcă să le înăbușe chiar atunci când apar. Din

27 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

dorința de perfecțiune, poate exagera uneori. Nu în sensul că își face prea multe griji, ci prin
faptul că are impresia că vede probleme chiar și acolo unde acestea nu există. Nu-i este teamă
de problemele noi, dar acestea nici nu mai constituie o provocare menită să-i solicite interesul.
Poate face față oricarui tip de problemă și poate transforma la fel de bine o situație
nefavorabilă în una pe care să o folosească în avantajul său. Abordează problema direct, vede
ce este în neregulă, își pune în aplicare planul de atac și acționeaza, găsind soluții. În concepția
sa, nu există probleme care să nu poată fi rezolvate, totul depinzând de voință. În viața se
ghidează după principiul: rezolvarea problemelor este cea mai sigură cale spre
autoperfecționare.

Atitudinea extremistului - Problema este fie albă, fie neagră!

Pentru tipul extremist, orice problemă este formată din doua culori. Problema este fie
albă, fie neagră. Niciodată gri... Fie știi cum să faci față unei probleme, fie nu. În concepția
acestuia, rezolvarea unei probleme nu ține de voință sau de timp, ci de capacitatea unui individ
de a reacționa în momentul pozitiv. A te confrunta cu o problemă și a ști cum să o rezolvi
înseamnă în concepția sa a face apel la cunostințele și la abilitățile pe care le posezi, bazându-te
în același timp și pe inspirația de moment. Maniera sa de a rezolva probleme este una spontană
și categorică: fie rezolvă problema acum și știe cum să o facă, fie nu o mai rezolvă deloc. Nu
dispune de suficientă răbdare pentru a-și acorda timp lui insuși și nici problemei. Uită adesea
că problemele diferă de la caz la caz, că unele sunt mai grave decăt altele și că merită să li se
acorde separat atenție și timp.

28 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

5. TEH.ICI DE REZOLVARE A PROBLEMELOR

Iar acum să vedem ce e de făcut când avem probleme:

1. Folosește formula 80/20

Anthony Robbins spunea că mulți oameni care se confruntă cu dificultăți își consumă mai mult
de jumătate din timp și eforturi concentrându-se pe problema în sine, ceea ce e o greșeală.
Sugestia lui e simplă: concentrează-te doar 20% pe problemă și 80% pe soluție. Majoritatea
cititorilor vor zice: „Da, dom’le crezi că nu știu asta?”. Iar data viitoare când vor întâlni o
problemă vor face fix invers.

Larry Winget are un citat pe tema asta, care mie mi-a plăcut mult:

„Oamenilor le place să se bălăcească în problemele lor. Și mereu se găsește cineva care să se

bălăcească împreună cu ei. Acuzăm și detestăm problema, plângem, ne plângem și o
deplângem, o descriem în detaliu, o desfacem în bucățele, o asamblăm la loc, ne gândim la ea,
o analizăm meticulos, devenim introspectivi, medităm asupra ei, vorbim și scriem despre ea, o
trecem în jurnal…orice în afară de a o rezolva și a trece mai departe!”

2. Pune întrebările potrivite

Oamenii amărâti pun mereu întrebări transcedental-autoreflexive de tipul „Oare de ce mi se

întâmplă tocmai mie atâtea necazuri?”, „De ce sunt eu ghinionist?” sau binecunoscutul „De
ce e lumea atât de nedreaptă?”.

În primul rând, trebuie să admitem că e extraordinar de greu să vii cu un răspuns exact la

întrebările astea. Cine știe de ce există nedreptate pe lume? În plus, de ce să-ți consumi timpul
și resursele mentale mergând în direcția asta, în care oricum nu vei răzbi în vreun fel… Cel

29 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

mult obții o consolare momentană. Iar sugestia lui este să ne întrebăm „Cum pot folosi mai bine
ceea ce am la dispoziție pentru a îmbunătăți situația?”.

Brian Tracy, are o sugestie într-unul dintre programele lui, The Power of Clarity: puneți
întrebări care incep cu „cum”.

„Cand pui întrebări de tipul CUM, e ca și cum ai apăsa pe pedala de accelerație a minții tale –
începi să te deplasezi cu o viteză din ce în ce mai mare înspre soluție.”

Ești șomer și vrei job? Nu știi de unde să începi? Uite o serie de întrebări: „Cum aflu ce joburi
mi se potrivesc?”, „Cum și unde găsesc oferte?” (din ziare, pe internet, de la prieteni?), „Cum
pun la punct un CV și o scrisoare de intenție care să mă plasese pe primele locuri în
preferințele angajatorului?” etc.

3. Folosește fișa de rezolvare a problemelor

Ți-am pus la dispoziție o fișă care te va ajuta să te orientezi spre soluție. (fişa nr.2)

NB: Vă avertizez de pe acum că este extrem de simplă și rudimentară, nu vă așteptați la o

revoluție. Este alcătuită după algoritmul clasic al fișelor de problem-solving .

4. Cere ajutorul cuiva

După cum bine spunea una dintre cele mai energice comentatoare de pe site, e o idee bună să
ceri ajutorul celor din jur. Poți folosi experiența și cunoștințele altora ca să ajungi mai
simplu/repede la soluția propriei probleme. Mulți oameni sunt foarte săritori, e de ajuns să-i
rogi frumos să te ajute – măcar cu un sfat. Nu uita să îi ajuti și tu pe alții, la rândul tău, atunci
când ai ocazia.

În afară de sfaturile de bun simț pe care le-am enumerat aici, există niște unelte absolut
fascinante, cum ar fi metoda celor șase pălării a lui Edward De Bono.

30 REZOLVAREA PROBLEMELOR
 Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

APLICAŢIE

Fiecare elev va alege o situaţie problematică şi o va analiza folosind tehnica Celor 6

pălării.

Obiectiv DE REŢINUT:

Confruntarea cu situații problematice și tentativele de rezolvare a acestora, ocupă

o mare parte din sfera comportamentului uman. Principala finalitate a sistemului
cognitiv este de a rezolva probleme. Reprezentarea cognitiva a mediului și
calculele efectuate asupra acestor reprezentări, sunt realizate cu scopul de a spori
adaptabilitatea organismului la mediu, de a-l ajuta să rezolve problemele cu care se
confruntă pentru care instinctele sale nu sunt suficiente.

1. Î PRÎOÎn loc de concluzii:

A avea probleme înseamnă a fi normal!

A căuta înseamnă mai mult decât a găsi!

A încerca înseamnă mai mult decât a rezolva!

31 REZOLVAREA PROBLEMELOR
 Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

• Ann Vernon – Educaţie raţional-emotivă şi comportamentală, Editura ASCR, Cluj-

.apoca 2006
• Adriana Băban – Consiliere educaţională, Editura Psinet, Cluj-.apoca 2001
• Adriana Rotaru / Consiliere și Orientare/ Editura Arves, Craiova, 2002

• manual pentru clasa a X-a - editura Corvin

• manual pentru clasa a X-a - editura Carminis

• www.referatele.com

• www.itsybitsy.ro

32 REZOLVAREA PROBLEMELOR
 Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

A.EXE
Fişa 1
CAZUL 1

Părinţii vor să mergi cu ei la lucru. Tu ai multe lecţii de făcut pentru a doua zi.

a. Ce ştii..........................................
b. Ce nu ştii......................................
c. Cum procedezi.............................

CAZUL 2

Ai de făcut un proiect la geografie.

a. Ce ştii..........................................
b. Ce nu ştii......................................
c. Cum procedezi.............................

CAZUL 3

Un prieten şi-a rupt un picior şi are nevoie de ajutor pentru şcoală

a. Ce ştii..........................................
b. Ce nu ştii......................................
c. Cum procedezi.............................

CAZUL 4

Grădiniţa din localitate are un loc de joacă foarte urât.

a. Ce ştii..........................................
b. Ce nu ştii......................................
c. Cum procedezi.............................

33 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Fişa 2
PAŞI Î. REZOLVAREA PROBLEMELOR
PAS 1 – SĂ DEFI.IM PROBLEMA
Descrie problema cât mai clar posibil. Dacă îţi lipsesc detaliile, informează-te. Menţionează şi
de ce eşti nemulţumit/ă în legătură cu situaţia în care eşti.

Problema – cine, ce, unde, când, cum, de ce, în ce fel.....

PAS 2 – FĂ U. BRAI.STORMI.G AL SOLUŢIILOR POSIBILE
Acum scrie orice idei îţi vin în minte pentru rezolvarea problemelor. Lasă-ţi mintea liberă.

Soluţii posibile, idei pentru rezolvare

Pas 3 – A.ALIZEAZĂ ŞI ALEGE
Acum este necesar să restrângem lista de la secţiunea precedentă. Rescrie soluţiile care ţi se
par mai potrivite, fezabile şi numeroteazp-le în ordinea preferinţei. Nicio soluţie nu e perfectă.
Nu lăsa perfecţiunea să te saboteze.

Soluţii finale
PAS 4 – STABILEŞTE-ŢI OBIECTIVELE
În baza ideilor scrise fă o listă cu paşii pe care-i vei face ca să ajungi la soluţie.

De făcut........
PAS 5 – ACŢIO.EAZĂ
E momentul să acţionăm cu simţ de răspundere. Perseverează. Fii flexibil.

Succes.

34 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:

Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând
minorităților și grupurilor dezavantajate

Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistenţă - FORDA Buzău

Iulie 2010
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a
Uniunii Europene
Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE
contactați: cfcu.phare@mfinante.ro

35 REZOLVAREA PROBLEMELOR