SURSE DE AGENŢI PATOGENI

Sursa de agenţi patogeni

Sursa de germeni, sursa de agenți patogeni, izvor

de infecţie, rezervor de germeni, rezervor
epidemogen
= organismul care găzduieşte, asigură
supravieţuirea, multiplicarea şi diseminarea
agenţilor patogeni către alte organisme receptive
Sursa de agenţi patogeni

Surse de germeni:

 umane – om bolnav sau purtător de germeni

 extraumane – animale bolnave sau purtătoare de

germeni
Sursa de agenţi patogeni
 Localizare epidemiologică – situs-ul anatomic
(ţesut, organ) al organismului gazdă la nivelul
căruia are loc multiplicarea agenţilor patogeni
 coincide cu localizarea patologică – în majoritatea
bolilor infecţioase
 nu coincide cu localizarea patologică – ex.
poliomielită, rabie

 Calea de eliminare a germenilor patogeni

 unică (BDA, angină)
 căi multiple (VHB, VHC, HIV)
Surse de infecţie

 Complete (active) – dispun de localizare

epidemiologică şi cale/căi de eliminare

 Incomplete, criptice (inactive) – eliminarea de

agenţi patogeni lipseşte sau este extrem de rară
Atributele sursei de infecţie
 faza de evoluţie a bolii (perioada de incubaţie,
debut, perioada de stare, convalescenţă)
 intensitatea eliminării (mare, moderată, mică)
 modalitate de eliminare (continuă,
discontinuă)
 durata eliminării (scurtă durată, lungă durată)
 produse biologice, produse patologice prin
care se realizează eliminarea
Eliminare agenţi patogeni
 prin secreţie naso-faringiană: streptococi, stafilococi,
bacil difteric, virus rujeolic, virusuri gripale, virusul
rubeolic
 prin salivă: VHB, VHC, virus rabic, virusul febrei
aftoase
 prin spută: micobacterii
 prin materii fecale: enterobacterii, enterovirusuri,
vibrionul holeric, ouă de helminţi
 prin sânge: VHB, VHC, VHD, HIV, plasmodii
 prin secreţia lacrimală: virusul rujeolic, VHB
 prin urină: leptospire, bacili tuberculoși
 prin secreţie cervicală, spermă: HIV, VHB, VHC
 prin puroi: stafilococi, streptococi, bacil antrax
 prin lichid vezicular, crustă: virus varicelo-zoosterian
Contagiozitatea
Contagiozitatea – atributul natural al unei infecţii
de a se transmite de la persoana contagioasă la
persoana receptivă

Indicele de contagiozitate – reprezintă proporţia

de persoane receptive, dintr-o colectivitate, la
care se poate transmite boala, într-o unitate de
timp
Surse umane de germeni

 Omul bolnav

 Purtătorul de germeni
Bolnavul ca sursă de infecţie

Capacitatea de diseminare variază în funcţie de:

 etiologia bolii

 faza de evoluţie a bolii

 particularităţile agentului patogen

Purtătorii de germeni

 persoane care nu prezintă simptomatologie

specifică bolii, dar elimină germeni patogeni

 risc deosebit pentru colectivităţi de copii, unităţi

sanitare, sectorul de alimentaţie publică
Clasificarea purtătorilor
După starea fiziopatologică a organismului:
 purtători preinfecţioşi
 eliminare în perioada de incubaţie
 purtători foşti bolnavi
 convalescenţi
 portaj de scurtă durată (săptămâni)
 portaj de lungă durată (luni)
 cronici (ani sau toată viaţa)
 purtători sănătoşi
 excretori temporari
 de scurtă durată
 de lungă durată
 excretori cronici
Clasificarea purtătorilor
După localizarea portajului
 nazali
 faringieni
 amigdalieni
 intestinali
 renali
 tegumentari
Clasificarea purtătorilor
După modalitatea de eliminare:

 excretori
 intermitenţi
 permanenţi

 criptici
Purtători de germeni

 purtători întregistraţi (cunoscuți)

 purtători neînregistraţi
Izvoare extraumane de germeni

 Animale bolnave

 Animale purtătoare de agenţi patogeni

Surse extraumane de germeni

 Rozătoarele: pestă, leptospiroză, bruceloză, salmoneloze,

tuberculoză, etc.
 Porcul: trichineloză, bruceloză, leptospiroză, salmoneloză,
teniază
 Bovinele: bacili tetanici, enterobacterii
 Câinele: rabie, bruceloză, leptospiroză, helmintiaze
 Pisica: rabie, toxoplasmoză
 Lupul: rabie
 Vulpea: rabie
 Păsări: psitacoza, ornitoză, salmoneloze
 Peşti, animale acvatice: hepatita A, botriocefaloză, botulism
 Artropodele: encefalita de căpuşă, febra Q, febra butonoasă,
febra recurentă
Artropodele

Surse extraumane de germeni

 surse complete
 căpuşa – encefalite, febra Q, febra butonoasă,
febra recurentă, tularemie
 surse incomplete (parţiale)
 țânţar anofel - malarie
 purice de şobolan - ciumă (pesta)
 păduche de corp - tifos exantematic
 lebotomi - leishmanioza
Focarul natural
 focar în care sursa de germeni este extraumană
(mamifere, păsări, artropode, etc.)
 evoluează fără intervenţie umană
 caracterizat prin triada:
 agent patogen
 animal rezervor
 vector specific
Focarul natural
Transmiterea bolii în focarul natural
vector

Animal rezervor Animal receptiv

Focarul natural
Contaminarea umană (accidentală) din focar
natural:
 animale bolnave sau vectori părăsesc focarul
natural şi atacă omul (pestă, rabie)
 omul pătrunde în focarul natural (defrişări,
expediţii, păstorit, etc. – encefalite, infecţie cu
virus)
 contact direct cu animale bolnave sau
cadavre provenite de la animale bolnave
(tularemie)
 manipulare sau consum de carne infectată
(bruceloza)
Focarul natural
Boli comune omului şi animalelor (zoonoze,
antropo-zoonoze):
 virale: rabie (turbare), encefalită de căpuşă
 richetsiene: febra Q, febra butonoasă, tifos
 bacteriene: tularemie, leptospiroză, bruceloză,
pestă (ciumă)
 afecţiuni cauzate de protozoare: malarie,
toxoplasmoză
 helmintiaze: teniază, hidatidoză, trichineloză
Focarul natural
Zoonoze:
 active (deschise) - boala are transmitere
interumană (leptospiroza)
 pasive (închise) - nu apare contaminarea
interumană (tetanos, rabie)
SURSE GENERATOARE DE
FATORI DE RISC
Surse generatoare de factori de risc
 tehnologii industriale
 chimizare
 exploatarea neraţională a resurselor naturale
 agricultură intensivă
 defrişări masive
 aglomerări urbane
 brasaj populaţional
 explozia informaţională
 stil nesanogen de viaţă
Factori de risc chimici
 Toxicitate
 intoxicaţie acută
 intoxicaţie cronică
 Efecte mutagene
 Efecte cancerigene
 Degradare lentă
o remanenţă în mediul extern
o cumulare
o sinergism
Monitorizarea factorilor de risc
chimici

 Monitorizare externă – aer, apă, sol, alimente

 Monitorizare internă (biologică) – fluide biologice,

ţesuturi
Gradient biologic

 relaţia doză-efect

 relaţia doză-răspuns