ACED Manual Producerea Cirese PDF

Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor
DIN PARTEA POPORULUI

AMERICAN
PRODUCEREA CIREŞELOR
Eugeniu GUDUMAC
Marlene LONG
Ananie PEŞTEANU
Lynn E. LONG
Elaborarea acestui manual a devenit posibilă datorită susţinerii

din partea poporului american prin intermediul Agenţiei pentru
ACED Manual Tehnologic
Dezvoltare Internaţională a SUA şi contribuţiei din partea com-
Lynn E. Long Marlene Long

Ananie PEŞTEANU Eugeniu GUDUMAC Chişinău 2014
ACED
Proiectul Competitivitatea Agricolă şi
Dezvoltarea Întreprinderilor
Lynn E. LONG
Ananie PEȘTEANU
Marlene LONG
Eugeniu GUDUMAC
PRODUC E R E A
CIREȘELOR
CHIȘINĂU, 2014
CZU 634.23
P 94
Acest manual a fost elaborat de către:

Lynn E. LONG, profesor și horticultor în extensiune pe speciile sâmburoase, Universitatea de Stat din
Oregon, Statele Unite ale Americii.
Ananie PEȘTEANU, doctor în agricultură, conferențiar universitar al catedrei Pomicultură a
Universității Agrare de Stat din Moldova, Republica Moldova.
Marlene LONG, tehnician în controlul calității, Statele Unite ale Americii.
Eugeniu GUDUMAC, doctor în agricultură, Specialist Producerea Fructelor în cadrul Proiectului
Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), Republica Moldova.
Autorii exprimă profundă recunoștință tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea acestui manual:
Matthew Whiting, Universitatea de Stat din Washington, Statele Unite ale Americii.
Stefano Musacchi, Universitatea de Stat din Washington, Statele Unite ale Americii.
Gregory Lang, Universitatea de Stat din Michigan, Statele Unite ale Americii.
Clive Kaiser, Universitatea de Stat din Oregon, Statele Unite ale Americii.
Proiectului Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED)
Elaborarea acestui manual a devenit posibilă datorită susținerii din partea poporului american prin
intermediul Agenției pentru Dezvoltare Internațională a SUA și contribuției din partea companiei DAI.
Conținutul publicației nu reflectă neapărat viziunile USAID, MCC, DAI sau ale Guvernului SUA.
Materialul inclus în manual este adaptat și tradus din limba engleză în limba română la comanda
Proiectului ACED, pentru distribuire gratuită în Republica Moldova doar în formă printată. Toate drep-
turile sunt rezervate și aparțin în totalitate autorilor și instituțiilor implicate.
© Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU, Marlene LONG, Eugeniu GUDUMAC

© Proiectul ACED
ISBN 978-9975-120-43-2.
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Producerea cireșelor / ACED Proiectul Competivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor ;
elab.: Lynn E. Long, Ananie Peșteanu, Marlene Long [et al.] ; au contribuit: Matthew Whiting [et al.]. –
Chișinău : S. n., 2014 (Tipogr. „Foxtrot”). – 263 p.
Bibliogr.: p. 240-243 (90 tit.). – Apare cu sprijinul financiar al poporului american prin intermediul
Agenţiei pentru Dezvoltare Intern. a SUA.
ISBN 978-9975-120-43-2.
634.23
P 94
Cuprins
TERMINOLOGIE DE BAZĂ 7
1. PRODUCȚIA DE CIREȘE LA NIVEL GLOBAL (Lynn E. LONG) 9

1.1. Tendințe globale de producție 9
1.2. Țările lidere la capitolul producerii cireșelor 11
1.3. Importurile de cireșe 12
1.4. Prețurile de Export 13
1.5. Potențialii concurenți în producerea de cireșe pentru Republica Moldova 14
2. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ALE CREȘTERII ȘI RODIRII CIREȘULUI

(Ananie PEȘTEANU) 16
3. SORTIMENTUL CIREȘULUI (Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 22

3.1. Caracteristica soiurilor de cireșe admise temporar pentru testare în condiții de
producție și de perspectivă, pentru comercializare în stare proaspătă 23
3.2. Caracteristica soiurilor principale de cireș înregistrate în Republica Moldova 36
4. PORTALTOAIELE DE CIREȘ (Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 46

4.1. Caracteristica portaltoaielor de cireș 51
5. CERINȚELE CIREȘULUI FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI (Ananie PEȘTEANU)56
6. ÎNFIINȚAREA LIVEZII (Lynn E. LONG, Eugeniu GUDUMAC,

Ananie PEȘTEANU) 61
6.1. Tipuri și sisteme de plantații 61
6.2. Înțelegerea economiei livezii și dezvoltarea unui plan de afaceri 63
6.3. Determinarea compatibilității de amplasare a terenului 65
6.4. Informarea suficientă înainte de a începe înființarea unei livezi și practicile aplicate
la plantarea pomilor 75
6.5. Studiul asupra materialului săditor 75
6.6. Proiectarea livezii 75
6.7. Planificarea sistemul de irigare a pomilor 85
6.8. Transportarea și plantarea pomilor 86
6.9. Determinarea necesităților forței de muncă 87
7. SISTEME DE CONDUCERE A POMILOR DE CIREȘ
(Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 89
7.1. Piramida etajată rărită 89
7.2. Piramida etajată rărită cu centrul deschis 93
7.3. Sistemul Multi Lider (Steep Leader) 96
7.4. Sistemul KGB (Kym Green Bush) 110
7.5. Tufa spaniolă (Spanish Bush) 119
7.6. Liderul Central Vogel (VCL — Vogel Central Leader) 126
7.7. Axul Super Fus (SSA — Super Slender Axe) 136
7.8. Sistemul UFO (Upright Fruiting Offshoots) 146
7.9. Axul Înalt Fusiform (TSA — Tall Spindle Axe) 151
8. TĂIEREA POMILOR DE CIREȘ (Lynn E. LONG) 159

8.1. Tăierea pomilor de cireș altoiți pe un portaltoi ne-precoce 160
8.1.1. Tăierea pomilor tineri altoiți pe un portaltoi ne-precoce 160
8.1.2. Tăierea pomilor maturi altoiți pe un portaltoi ne-precoce 163
8.2. Tăierea pomilor de cireș altoiți pe un portaltoi precoce 165
8.2.1. Tăierea pas cu pas pentru gestionare productivității la pomii altoiți pe portaltoi
precoce 166
9. INDUCEREA RAMIFICĂRILOR PRIN INCIZII ȘI REGULATORI DE

CREȘTERE (Lynn E. LONG) 169
10. SPORIREA CALITĂȚII FRUCTELOR CU ACIDUL GIBERELIC

(Lynn E. LONG) 174
11. SISTEMUL DE ÎNTREȚINERE, LUCRARE A SOLULUI, IRIGARE

ȘI FERTILIZARE ÎN LIVEZILE DE CIREȘ
(Lynn E. LONG, Eugeniu GUDUMAC, Ananie PEȘTEANU) 177
11.1. Întreținerea și lucrarea solului 177
11.2. Managementul irigării 180
11.3. Fertilizarea livezii 189
12. SISTEMELE DE SUSȚINERE ȘI PROTECȚIE ANTI-GRINDINĂ/ANTI-

PLOAIE A POMILOR ÎN LIVEZILE DE CIREȘ (Eugeniu GUDUMAC) 196
12.1. Sistemul de susținere a pomilor 196
12.2. Sistemul de protecție a pomilor cu ajutorul plaselor anti-grindină și peliculei anti-ploaie 198
13. PROTECȚIA POMILOR DE CIREȘ CONTRA BOLILOR, DĂUNĂTORILOR ȘI
A UNOR FENOMENE METEOROLOGICE (Eugeniu GUDUMAC) 203
13.1. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere a principalelor boli ale cireșului 203
13.2. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere a principalilor dăunători ai cireșului 207
13.3. Protejarea pomilor contra rozătoarelor 211
13.4. Metode de protejare a pomilor de cireș împotriva înghețurilor de primăvară 214
13.5. Metode de protejare a recoltei de cireș contra păsărilor 219
14. PRACTICI DE RECOLTARE A CIREȘELOR (Marlene LONG) 221

14.1. Perioada optimă de recoltare a cireșelor 221
14.2. Tehnici adecvate de recoltare 222
14.3. Controlul temperaturii și umidității 224
14.4. Transportarea fructelor din livadă 226
15. MANIPULAREA FRUCTELOR ÎN ETAPA POST-RECOLTARE

(Marlene LONG) 228
15.1. Recepționarea fructelor 228
15.2. Pre-răcirea fructelor 229
15.3. Linia de ambalare 231
15.4. Ambalarea fructelor cu atmosferă modificată 235
15.5. Păstrarea fructelor 235
15.6. Răcirea cu aer forțat 236
15.7. Transportarea 237
15.8. Sanitația și măsurile de prevenire a bolilor 237
BIBLIOGRAFIE 240
ANEXE 244
T ERMINOLOGIE DE BAZĂ
Mugure adventiv — Mugurii adventivi se dezvoltă în alte locuri decât meristemul apical. [Când se
efectuează o tăiere a ramurii la cep, atunci un mugure adventiv poate apărea mai jos de această tăietură
sub coaja ramurii și astfel se dezvoltă un lăstar nou care va înlocui ramura existentă].
Unghi de inserție — Unghiul format dintre trunchi și o ramură laterală. [Ramurile cu unghiuri mici
ale crăcanelor sunt în general slabe și au tendința să se crape sau chiar să se rupă. Acel loc poate deveni
un focar ideal de dezvoltare a cancerului bacterian].
Scurtarea ramurii de la vârf — Tăierea unei ramuri în două. [Această operațiune constă, în genere,
din producerea câtorva ramuri noi care se formează imediat sub locul unde s-a efectuat tăierea].
Ramură laterală — Un lăstar lateral care crește în afara trunchiului sau dintr-o altă ramură.
Lider — O ramură sau mai multe ramuri verticale care formează structura de bază a unui pom. [Într-
un pom cu lider central pomul este format în jurul unui singur lider central (deasemenea cunoscut și sub
numele de „ax”). Pomii cu lideri multipli pot să aibă de la trei la patru sau chiar mai mulți lideri verticali].
Ramură de schelet — O ramură mare care se dezvoltă din lider și care formează structura pomului.
Lăstar — Cantitatea de lemn crescut timp de un sezon.
Pintenul — O ramură de rod în devenire, de aproximativ 2–3 cm, cu un singur mugure vegetativ în vârf.
Buchete de mai — O rămură scurtă și viguroasă care este principalul loc de producere a fructelor.
[Un buchet de mai este format dintr-un mugure vegetativ și câțiva muguri florali formați pe partea late-
rală. Dacă sunt condiții prielnice, buchetele de mai pot produce timp de 8-10 ani sau chiar și mai mult,
însă calitatea fructelor va avea de suferit pe acele buchete de mai care sunt mai în vârstă].
Ramura mijlocie — Are o lungime de 10–30 cm și prezintă terminal și subterminal muguri vegetativi,
în treimea mijlocie — muguri floriferi, alternând cu muguri vegetativi, iar la bază — muguri floriferi.
Ramura lungă — Se formează în perioada de tinerețe a pomilor, preponderent pe ramurile de schelet
și de aceea, lungimea ei se reduce odată cu înaintarea pomilor în vârstă, de la 100–150 cm la 35–40 cm.
Ramura pleată — Este o ramură mai puțin specifică cireșului, are lungimea de 10–30 cm, prezintă
terminal un mugure vegetativ și lateral muguri floriferi dispuși solitar.
Ramura anticipată — Se formează în plantații cu densitate mare, în urma aplicării lucrărilor în verde.
Cep — O porțiune de ramură care a fost scurtată la o lungime de 8 cm sau mai mult de la trunchi sau
ax cu scopul de a crește o altă ramură fie din mugurii adventivi sau din cei vizibili.
Terminal — Punctul cel mai îndepărtat al unui lăstar sau al unei ramuri.
Tăierea prin rărire — O tăiere a lemnului prin care se înlătură în întregime o ramură în punctul de
prindere (inserție).
Capacitatea câmpului — Cantitatea de umezeală în sol sau conținutul de apă reținut în sol după ce
excesul de apă a fost bine drenat, iar rata de mișcare în adâncime a scăzut. Acest lucru durează de obicei
2–3 zile după ploaie sau irigare a solurilor permeabile cu structură și textura uniformă.
PR O D U CE R E A C IR E Ș E LO R
Lynn E. LONG | Ananie PEȘTEANU | Marlene LONG | Eugeniu GUDUMAC 7
Punctul permanent de vestejire — Nivelul minimal al umidității solului de care planta se folosește
ca să nu se ofilească. Dacă umiditatea scade până la acest nivel sau mai jos planta se poate veșteji și nu-și
mai poate reface turgescența sa când este plasată într-un mediu saturat timp de 12 ore.
Apa disponibilă — Este adâncimea de pătrundere a apei disponibile care poate fi stocată în sol.
Secarea permisă — Este cantitatea de apă disponibilă care poate fi folosită înainte ca să fie necesară
irigarea. Pentru cireșe secarea permisă este în jur de 50 % din volumul total de apă disponibilă în sol.
8 Lynn E. LONG | Ananie PEȘTEANU | Marlene LONG | Eugeniu GUDUMAC
1. PRODUCȚIA DE CIREȘE LA NIVEL GLOBAL
Industria cireșului la nivel global este o industrie ce se schimbă destul de rapid. Timp de decade la
rând, producerea cireșelor a stagnat, apoi în 1990 producătorii de cireșe au adoptat soiuri noi, portaltoi
mai productivi și sisteme moderne de conducere a pomilor. Utilizarea portaltoaielor noi în comun cu sis-
temele moderne de conducere a pomilor au permis ca pentru prima dată să se majoreze desimea pomilor.
Pomii devenind mai precoce și mai profitabili. Pomii mai mici și noile sisteme de conducere au permis
să fie dezvoltat conceptul de livadă „pedestră”. Nu mai era acceptat faptul ca să se recolteze fructele de pe
pomi cu ajutorul scărilor ce aveau o înălțime de 6 m, însă în locul lor au apărut sisteme de conducere a
pomilor care permit culesul fructelor de la nivelul solului, fără utilizarea scărilor. Producătorii de cireș
din Turcia, Statele Unite și Chile au început să planteze mai multe livezi de cireș și să exporte fructele
oriunde în lume. Spre exemplu, Turcia, a intensificat tehnologia producerii cireșelor, semnificativ, fiind
certificați GlobalGAP, au construit refrigeratoarele cu apă răcită (hidrocooling) mobile pentru a răci
fructele, apoi au construit linii moderne de sortare și ambalare a fructelor și au început să exporte cireșe
de calitate înaltă în cantități foarte mari spre Europa. Această este de fapt „lumea” cireșelor în care în-
cearcă să intre Moldova. Ca să aibă succes, producătorii din Moldova trebuie să înceapă să planteze soiuri
moderne de cireș altoite pe portaltoi pitici și productivi. Producătorii de cireșe din Moldova au nevoie să
învețe despre sistemele noi de conducere și tehnicile de tăiere, totodată vor avea necesitatea să recolteze
fructele de calitate înaltă la timp, să le ambaleze corespunzător și să le transporte la distanțe mari, astfel
încât acestea să ajungă în Rusia, Orientul Mijlociu și chiar Europa de Vest. Fără acest efort, ce urmează a
fi depus, producătorii turci de cireșe, dar și acei din alte țări vor domina piața care este în prezent dispo-
nibilă pentru producătorii din Moldova.
1.1. Tendințe globale de producție

Încă de pe la mijlocul anilor 1990 producția mondială de cireșe a crescut simțitor (Tabelul 1.1.1.).
Această creștere s-a înregistrat în majoritatea țărilor lumii, totuși au fost și unele excepții în Europa de Est
și de Vest. Declinul în Europa de Est s-a datorat, în mare parte, prăbușirii Uniunii Sovietice și al pierderii
ulterioare a piețelor de desfacere în spațiul țărilor de Est. Dezvoltarea piețelor noi pentru producători în
această parte a lumii a fost foarte lentă și, în consecință, volumele de producere rămân relativ scăzute.
Toate celelalte zone ale lumii demonstrează o creștere semnificativă. Acest lucru se adeverește când
menționăm Asia de Vest, care este în mare parte aprovizionată de Turcia. În ansamblu, Turcia are o climă
ideală pentru producerea cireșelor și a plantat livezi moderne pe tot teritoriul țării. Multe dintre livezile
lor care erau de tip tradițional, au fost ajutate, prin eforturi depuse la nivel educațional și de marketing de
către cei mai mari exportatori, precum este Alara, care instruiește producătorii în practicile moderne de
cultivare a cireșelor în livezi, de asemenea le oferă lor și certificare GlobalGAP. Aceste eforturi au permis
cireșelor turcești să obțină un succes garantat în pătrunderea pe piața Europei de Vest. Mai recent ei și-au
extins eforturile lor de export către Rusia.
Alte țări asiatice care au avut o dezvoltare semnificativă sunt Uzbekistan, Kirghizstan sau chiar China.
Guvernul uzbec prezintă oferte atractive pentru investitorii ce investesc în terenuri arabile la înființarea
livezilor de cireș sau piersici. Exporturile din Uzbekistan, ca și în cazul Kirghizstanului sunt în mare
parte orientate spre Rusia. Guvernul chinez e cu mult rămas în urmă în ce privește înființarea plantațiilor
noi. U.N. FAO raportează o suprafață relativ mică de 7.500 ha de cireși plantați în 2011, însă USDA,
FAS, susține că este plantată o suprafață mult mai substanțială de 63.000 ha. Această cifră mai mare
este susținută și de savanții chinezi și fiind o cifră mai aproape de realitate decât cele afirmate de cifrele
Națiunilor Unite.
Tabelul 1.1.1. Pe plan mondial: zona recoltată de cireșe, pe regiuni, 1985–2012 (hectare)
Asia de Altă parte a Europa Altă parte a America Toate

Perioada Pe glob
Vest Asiei de Est Europei de Nord celelalte
1985–87 22 461 12 444 87 597 136 668 19 943 9 352 288 465
1988–90 25 259 13 377 86 826 132 018 20 737 10 296 288 513
1991–93 30 435 23 686 106 797 116 172 19 566 10 287 306 943
1994–96 37 454 33 638 90 840 118 150 22 143 10 723 312 948
1997–99 42 719 41 805 87 713 112 772 24 016 12 127 321 152
2000–02 45 398 45 326 81 895 115 238 28 287 14 910 331 054
2003–05 49 386 51 720 78 314 120 038 32 202 14 236 345 896
2006–08 59 791 55 796 71 669 118 181 34 504 19 240 359 181
2007 61 525 55 125 76 050 119 333 34 239 19 184 365 456
2008 61 434 54 410 64 169 116 283 34 746 19 571 350 613
2009 63 268 58 365 66 237 120 759 35 942 23 165 367 736
2010 65 779 57 073 69 448 118 145 35 728 24 453 370 626
2011 68 392 57 573 68 386 126 068 35 827 30 430 386 676
% Decalaj, de la
+ 50,6 + 27,0 −16,5 + 9,4 + 26,7 + 104,1 + 16,8
2000–02 la 2011
Sursa: Belrose, Inc. Producerea cireșilor la nivel mondial (World Sweet Cherry Review), Ediția 2013.
250
200
1985–1987
până în
150 2000-2002
2000-2002
100 până în 2011
50
0
Asia Altă parte Altă parte Europa America America Africa Oceania Pe glob
de Vest a Europei a Asiei de Est de Nord de Sud
-50
Figura 1.1.1. Pe plan mondial: Producerea cireșelor pe regiuni, schimbarea procentului

în perioada din 1985–1987 până în 2000–2002 și 2000–2002 până în 2011.
Sursa: Belrose, Inc. Producerea cireșilor la nivel mondial (World Sweet Cherry Review), Ediția 2013.
Majorări similare a suprafețelor au fost înregistrate și în America de Nord, în special din Statele Uni-
te. Profitând de prețurile ridicate pentru producția timpurie, producătorii de cireșe din California au
plantat livezi noi cu o suprafață semnificativă în ultimele două decenii. Similar, producătorii din statul
Washington, fiind cea mai mare zona de producție în America de Nord, s-au extins pe soiuri timpurii și
târzii. Cu toate acestea, din cauza piețelor saturate în 2009 și din nou în 2012, înființarea plantațiilor noi
au început să stagneze. Creșterea semnificativă a exporturilor direct către China, au eliberat o parte din
aceste presiuni de piață, dar mai sunt încă multe de făcut.
Figura 1.1.1. ne arată tendințele producției de cireșe în funcție de regiune. Deși în altă parte a Euro-
pei se arătată un mic profit din 1985–1987, acel câștig a fost doar în anii cei mai recenți 2000–2002 la
2009–2011. Când se împarte producerea cireșelor în Europa de Est în aceleași perioade, se poate observa
că producția continuă să scadă, deși nu așa de repede în perioada mai recentă. De fapt, Europa de Est a
fost singura regiune care a arătat scăderi în ambele perioade.
1.2. Țările lidere la capitolul producerii cireșelor

Tabelul 1.2.1. prezintă cei mai importanți douăzeci de producători de cireșe din lume în perioada
2009–2011. Cu excepția Chinei, toate cifrele se bazează pe datele furnizate de ONU, FAO. În cazul Chinei,
cifrele sunt oferite de USDA, FAS. Pentru comparație, datele istorice sunt prezentate pentru 1995–1997 și
2005–2007. În acest tabel datele pentru anul 2012 sunt preliminare.
Turcia, Statele Unite și Iran au ocupat cele trei poziții de top de ceva timp. Toate cele trei țări au în-
registrat creșteri semnificative începând cu anul 1995. Cu toate acestea, nici una din aceste țări nu s-a
apropiat de cifrele privind creșterile de producție propuse de USDA, FAS pentru China, trecând de la
4900 tone în 1995–1997 la 210.000 de tone în 2011 ceea e ia permis să treacă pe locul 4 în calitate de pro-
ducător de cireșe din lume. Printre alți 10 producători de top, doar Spania și Uzbekistan au avut, profituri
semnificative. Aceste date demonstrează că producerea mondială de cireș a stabilit un nou record în 2011,
de peste 2,4 milioane de tone.
Dintre țările care fac din al doilea grup din următoarele zece numai Chile are potențialul imediat să
se mute în primul grup al celor zece. Cireșele ce se produc în emisfera sudică, sun comercializate în Chi-
na în perioada Anului Nou și respectiv pentru cultivatorii chilieni s-a dezvoltat o piață nouă semnificati-
vă. Cu excepția Austriei, alte țări din a doilea grup al celor zece au înregistrat producții relativ stagnante.
Tabelul 1.2.1. Cele mai mari 20 de țări producătoare de cireș, 1995–2012, perioade selectate,
enumerate conform producției în medie în 2009–2011
Perioada 1995– 2005– 2012

Țara 2009 2010 2011
2009–2011 1997 2007 preliminar
Turcia 1 200 333 329 465 417 694 417 905 438 550 470 887
Statele Unite 2 164 980 258 578 401 792 284 130 303 363 379 584
Iran 3 186 077 216 631 225 000 242 663 241 117 n.a.
China* 4 4 900 138 310 185 000 190 000 210 000 170 000
Italia 5 123 777 106 131 116 179 115 476 112 775 103 584
Spania 6 64 800 87 712 96 400 84 786 101 729 98 000
Uzbekistan 7 18 333 43 535 67 000 75 000 82 000 n.a.
România 8 74 537 95 938 67 874 70 290 81 842 n.a.
Federația Rusă 9 75 667 81 000 76 000 66 700 76 000 n.a.
Ucraina 10 54 533 72 433 53 000 73 000 72 800 n.a.
TOP ZECE - 967 937 1 429 733 1 705 939 1 619 950 1 720 176 n.a.
Perioada 1995– 2005– 2012
Țara 2009 2010 2011
2009–2011 1997 2007 preliminar
Chile 11 21 667 39 333 58 889 59 000 61 088 84 793

Siria 12 40 696 63 814 56 886 58 084 62 195 n.a.
Austria 13 23 862 29 007 30 276 52 013 92 520 n.a.
Franța 14 68 591 61 568 52 798 44 911 48 082 34 200
Grecia 15 51 321 49 534 61 128 38 200 44 200 46 290
Polonia 16 36 150 32 019 50 505 40 134 37 984 41 100
Germania 17 34 478 31 333 39 463 30 831 37 035 23 000
Serbia 18 25 822 24 452 29 228 22 201 28 557 n.a.
Liban 19 67 886 27 633 30 800 25 000 21 000 n.a.
Japonia 20 15 900 18 833 16 600 19 700 20 400 19 500
AL DOILEA
- 367 373 377 526 426 573 390 074 453 061 n.a.
ZECE
TOATE ALTELE - 265 822 186 616 235 792 211 698 245 254 n.a.
GLOBAL Total * - 1 601 132 1 993 875 2 368 304 2 221 722 2 418 491 n.a.
* USDA, FAS date folosite pentru China
Sursa: Belrose, Inc. Producerea cireșilor la nivel mondial (World Sweet Cherry Review), Ediția 2013
1.3. Importurile de cireșe

Este interesant de remarcat faptul că șapte din primele zece țări importatoare sunt țări bogate, cu cea
mai mare medie a veniturilor pe cap de locuitor (tabelul 1.3.1.). Cireșele au tendința de a fi privite ca un
fruct de lux, astfel încât persoanele cu venituri mai mari au mai multe posibilități de a cumpăra cireșe.
Rusia rămâne cel mai mare importator de cireșe din lume. Deși Rusia, împreună cu China, nu sunt prin-
tre cele mai bogate țări din lume, însă ambele au un număr mare de populație, astfel dacă un procent mic
din populația totală a acestora vor cumpăra cireșe se va crea o cerere substanțială.
Există o fluctuație semnificativă în prețurile medii de import, variind de la 2.027 dolari în Federația
Rusă la 8.565 dolari în Japonia. Acest lucru sugerează că există diferențe semnificative în calitatea fruc-
telor care sunt importate în aceste țări.
Tabelul 1.3.1. Top zece: Importatori de cireșe, 2010–2012 (Poziția, volumul și valoarea în 2010,
Volumul în 2011 și 2012)
Poziția Volumul Valoare Volumul Volumul

Țara 2010 2010 2010 2011 2012 preliminar
(#) (t) ($1,000) (t) (t)
Federația Rusă 1 70 874 143 674 71 982 75 000
Canada 2 27 284 131 120 32 548 40 000
Germania 3 22 495 77 220 34 364 34 716
Austria 4 20 963 87 343 16 979 20 486
Hong Kong 5 20 542 124 454 31 859 30 000
China (alte) 6 20 115 146 111 36 002 55 000
Poziția Volumul Valoare Volumul Volumul
Țara 2010 2010 2010 2011 2012 preliminar
(#) (t) ($1,000) (t) (t)
Statele Unite 7 20 200 82 987 20 395 11 691
Olanda 8 17 470 31 398 7 965 5 199
Regatul Unit 9 15 095 66 988 18 170 19 072
Japonia 10 11 009 94 290 10 351 10 471
Top Zece - 246 047 985 585 280 615 301 635
Total pe Glob - 319 148 1 246 895 370 811 n.a.
Top Zece (%) 77,1 79,0 75,7 n.a.
1.4. Prețurile de Export

Prețul primit de la export se datorează în mare parte calității acelui produs. Două țări, Statele Unite și
Elveția au obținut peste 5.000 de dolari pentru producția de cireșe exportate (tabelul 1.4.1.). De asemenea
și Italia, Franța, Chile, Austria și China au înregistrat prețuri ridicate (peste 4.000 dolari/t). Iran, Ucraina,
Siria, Polonia, România, Liban, Bulgaria și Serbia au avut un preț de export a cireșelor sub 2000 dolari
pe tonă.
Tabelul 1.4.1. Prețul de Export în medie obținut în perioada 2008–2010.
Prețul de Export în medie pentru anii 2008–2010

Țara
($/t)
Turcia 2 723
Statele Unite 5 214
Iran 1 341
Italia 4 857
Franța 4 054
Spania 3 074
Federația Rusă 300
Ucraina 1 334
Uzbekistan n.a.
Grecia 2 990
Siria 1 728
Polonia 1 473
Chile 4 805
Austria 4 588
România 1 265
Liban 571
Bulgaria 1 930
Japonia n.a.
China 4 388
Prețul de Export în medie pentru anii 2008–2010
Țara
($/t)
Argentina 3 729
Portugalia 3 451
Elveția 5 441
Serbia 966
Medie (23) 3 726

Medie (pe Glob) 3 744
1.5. Potențialii concurenți în producerea de

cireșe pentru Republica Moldova
Bulgaria
Plantațiile de cireș în Bulgaria s-au extins rapid în ultimii ani. Acest lucru înseamnă că livezile sunt
relativ tinere și va crește probabil semnificativ producția în următorii câțiva ani. În 2011, producția es-
timată în medie a fost de 30.000 de tone. Odată cu mărirea volumului de producție pe care o au pomii
tineri, există o șansă ca Bulgaria va fi inclusă în curând printre primele 20 de țări producătoare de cireșe
din lume.
Grecia
Modernizarea industriei cireșului în Grecia va lua amploare, fiindcă Grecia încearcă să crească expor-
turile către alte țări din UE. Această modernizare a fost parțial finanțată de Uniunea Europeană, fiindcă
Grecia acționează asupra ajustării condițiilor economice cu care se confruntă în ultimii ani. Deși pot fi
încă găsite în Grecia livezi cu o desime scăzută de pomi la hectar, fără irigare, dar totodată pot fi întâlnite
și livezi cu o desime înaltă de pomi la o unitate de suprafață. Unele dintre ele sunt acoperite cu material
protector pentru a preveni pagubele cauzate de ploaie și sunt finanțate din subvențiile UE. Acest tip de
investiții vor poziționa Grecia mai favorabil în viitor.
Polonia
Din punct de vedere istoric, vișinele au predominant în Polonia față de cireșe, înregistrându-se expor-
turi semnificative în Rusia. Cu toate acestea, după aderarea la Uniunea Europeană a existat o recunoaștere
treptată de noi exporturi de cireș în alte state ale UE, și se prezintă ca o țară cu un mare potențial. Din
păcate, progresul acestui sector în Polonia a fost lent, deoarece ea au avut dificultăți în atragerea capita-
lului și expertizei necesară pentru efectuarea acestor tranziții.
România
După căderea regimului Ceaușescu, volumul de producere a cireșelor în România s-a redus la jumăta-
te. Livezile au fost defrișate și o mare parte din infrastructura de producere a fost distrusă. Cu toate aces-
tea, producția este relativ ridicată în livezile rămase și a păstrat România printre primii zece producători
de cireșe din lume (tabelul 1.2.1.).
Rusia
După căderea Uniunii Sovietice, multe dintre fermele colective (colhozuri) din Rusia au intrat în po-
sesia proprietarilor individuali sau grupuri mici de proprietari făcând livezile de cireșe în Rusia să devină
extrem de mari în comparație cu dimensiunile unei livezi din Europa de Vest. Multe dintre aceste livezi
au început să fie modernizate, utilizând portaltoi pitici, dar conceptul tehnologic folosit în practicile de
producție, cum ar fi sistemele de formare profesională specializată lipsește. Lipsa sprijinului din partea
guvernului a limitat, de asemenea, acest proces, astfel încât producția rămâne cu mult sub nivelurile din
vest, sau chiar nivelurile de producție anterioare din țară. Cu toate acestea, recunoașterea potențialului
pentru piețele de cireș interne este de natură să stimuleze noi investiții în livezi și tehnologii.
Serbia
Perturbări serioase în industria cireșului din Serbia a avut loc după destrămarea Iugoslaviei în anii
1990. În ultimul deceniu s-a înregistrat o revenire treptată la normal și s-a depus un efort la restabilirea
producției de fructe și pomușoare. În ultimii ani, producția de cireș s-a stabilizat, dar randamentul pe
hectar rămâne foarte scăzut. Pe măsură ce producția crește, Serbia ar putea concura cu Republica Mol-
dova pentru piețele din Rusia, un aliat istoric, cât și cele din Europa de Vest.
Turcia
Turcia este cel mai mare producător de cireșe din lume (tabelul 1.2.1.). În ultimii ani, calitatea fructe-
lor pentru export s-a îmbunătățit la egal cu cea a altor exportatori mari iar producătorii turci au demon-
strat capacitatea lor de a atrage capital străin și de a-și extinde piețele. Cu un climat favorabil și cu un
spațiu nelimitat pentru cultivatorii care doresc să-și extindă suprafețele, țara va continua să se dezvolte
în cultura cireșului, atâta timp cât această cultură rămâne profitabilă. Ca și Republica Moldova, Turcia
este situată convenabil aproape de piețele majore, inclusiv Europa de Vest, Orientul Mijlociu și Rusia.
Acestea sunt aceleași piețe potențial accesibile și pentru cultivatorii din Moldova. Accesul la aceste piețe
va fi determinat de calitatea fructelor, cât și de preț, dar când piețele devin saturate, calitatea fructelor va
fi cel mai important factor care va determina accesul.
Uzbekistan
Uzbekistan rămâne unul dintre cei mai mari producători de cireșe din lume (tabelul 1.2.1.), cu o
producție semnificativă ce se exportă în Rusia. Cireșele din această țară sunt primite bine în Rusia și au
un preț bun. Un scop al guvernului este de a spori exporturile și încuraja investitorii să planteze suprafețe
mari cu cireșe și piersici. Până la 1.000 ha de teren sunt disponibile pentru acest tip de investiție. Din
păcate, cei mai mulți investitori sunt oameni de afaceri care cunosc puține lucruri despre producția
cireșelor. Pentru ca această investiție să se amortizeze vor trebui să utilizeze expertiză străină, în caz
contrar scopul propus nu are șanse să reușească.
În concluzie, după cum producția din alte țări din Europa de Est care încă se află în declin și stag-
nează, comparativ cu o mare parte din restul Europei, Republica Moldova are o ocazie unică de a crește
producția și exporturile de cireșe în Europa de Est și Vest. Cu toate acestea, cu scopul de a pătrunde cu
succes pe piețele date, ea trebuie să producă cireșe de calitate înaltă, livrate intact de la recoltare până la
piață. În caz contrar, dacă nu se realizează nici un efort, în acest sector alți producători din regiune, cum
ar fi Uzbekistan, Kirgizstan și Turcia vor domina aceste piețe.
2. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE
ALE CREȘTERII ȘI RODIRII CIREȘULUI
Sistemul radicular la cireș este puternic dezvoltat. Atunci când portaltoii sunt obținuți din sâmburi
(„Puieți Franc”, „Mahaleb”), sistemul radicular se caracterizează printr-o pronunțată ramificare a rădă-
cinilor laterale, formate din rădăcina principală. Când, în cazul portaltoaielor înmulțite vegetativ (mar-
cotaj, butășire, in vitro), sistemul radicular nu are rădăcina principală, se dezvolta mai superficial spre
deosebire de cel provenit din sâmburi, imprimă precocitate de rodire, creșteri vegetative mai reduse și о
perioadă de viață și exploatare mai scurtă.
Masa și arhitectonica sistemului radicular variază mult în funcție de însușirile fizico-chimice ale so-
lului pe care este cultivat, portaltoi etc. În solurile fertile și echilibrate hidric, rădăcinile cresc mai puțin
în lungime, dar se ramifică mai intens, iar pe solurile sărace, rădăcinile se alungesc mult și ramifică mai
puțin. În condiții favorabile de sol, la portaltoii înmulțiți prin sâmbure, masa principală a rădăcinilor
active orizontale se dezvoltă până la adâncimea de 60–70 cm, iar raza sistemului radicular depășește cu
1,5–2,0 m proiecția coroanei. Rădăcinile verticale pătrund până la 1 m, în cazul altoirii pe „Mahaleb” și
3,2–3,5 m pe „Cireș sălbatic”. În cazul când sunt altoiți pe portaltoii vegetativi, pomii formează un sistem
radicular mai superficial (15–50 cm adâncime) și mai puțin extins, dând posibilitatea valorificării solu-
rilor cu un strat mai sumar de cernoziom.
Pomii cu coroană piramidală au un sistem radicular mai profund decât cei cu coroană globuloasă.
În ciclul anual, o creștere intensă a rădăcinilor se înregistrează în două perioade, una primăvara în
lunile aprilie-mai și alta toamna, în lunile octombrie-noiembrie.
Soiurile de cireș altoite pe portaltoii franc realizează în formă naturală coroane cu înălțimea de 7–8
m și diametrul de 8–9 m, iar pe portaltoii vegetativi respectiv 3–4 m și 2–3 m. Cireșul este reprezentat
printr-un pom viguros, care în primii 4–5 ani de la plantare crește mai lent decât alte specii, iar o dez-
voltare mai viguroasă este înregistrată în următorii ani, până la obținerea primelor recolte economice.
Cireșul formează în timpul creșterii un ax puternic, de regulă drept, scoarță netedă, cenușie deschisă sau
cenușiu-brună, cu lenticele mari proeminente.
După vigoare, soiurile de cireș se pot diviza în soiuri de vigoare mare („Record”, „Rekordnaia”, etc.)
și mijlocie („Chișiniovscaia”, „Trușeni 2”, etc.).
În perioada de tinerețe, cireșul formează coroane piramidale, iar mai târziu, la maturare coroanele
devin globuloase, invers-piramidale sau chiar pletoase. Coroana pomului poate fi în perioada de rodire,
piramidală („Bigarreau Producta”), invers-piramidală („Chișiniovscaia”), larg-piramidală („Trușeni 2”),
globuloasă („Hebros”) și ovoidală („Timpuriu Kassin’s”) (Gh. Cimpoieș, 2002).
Datorită dominanței apicale, la cireș înregistrăm tendința de a forma cei mai lungi lăstari în partea de
sus a ramurilor anuale sau în zona tăierii și a păstra mugurii dorminzi în partea de jos. Creșterea părții
aeriene se distinge printr-o tendință de etajare naturală atât pe ax, cât și pe ramurile de schelet din co-
roană, mai ales la pomii tineri, formând coroane rare și bine luminate.
În formă naturală cireșul formează 3–4 etaje de ramuri. Capacitatea de ramificare și formare a lăsta-
rilor, în general, este slabă. Datorită acestui fapt, cireșul necesită mai puține intervenții de tăiere pentru
întreținerea coroanei în comparație cu alte specii. De aceea, pomii formează coroană rară și bine lumina-
tă. Este important de menționat, că cireșul nu are nevoie de lumină pentru colorarea fructelor, dar într-o
cantitate mai mare este necesară pentru formarea mugurilor de rod.
Soiurile viguroase și cu о capacitate mai redusă de formare a mugurilor au coroanele rare („Krupno-
plodnaia”), cu șarpante puternic fixate și cu о distribuire uniformă a rodului. La soiurile cu capacitate
mai mare de ramificare, coroanele sunt predispuse la îndesire („Techlovan”, „Hebros”, „Chișiniovscaia”,
etc.), urmată de apariția unor goluri în interior, datorită uscării ramurilor de creștere.
După gradul de ramificare, soiurile se pot clasifica în soiuri cu ramificare mică („Jaboulay”), mijlocie
(„Timpuriu Kassin’s”) și mare („Hebros”). Coroana rară a cireșului se mai datorează faptului că el nu
formează lăstari anticipați, ori dacă și sunt, într-o cantitate limitată.
Șarpantele sunt slab garnisite cu ramuri de semischelet, se îngroașă repede, au un unghi de ramificare
mai mare de 45° („Trușeni”, „Record”, etc.). La unele din soiurile înregistrate în țara noastră șarpantele
au unghiul de inserție mai mic de 45° („Chișiniovscaia”). Șarpantele din etajul întâi au, de regulă, un-
ghiuri de ramificare mai mici comparativ cu cele din etajele superioare (Gh. Cimpoieș, 2002).
Primele ramuri de rod își fac apariția în coroanele pomilor în anul II-V de la plantare, care mai întâi
se formează pe ax, prelungirile șarpantelor și subșarpantelor, iar după mai multe fructificări pe ramurile
exterioare ale coroanei.
Ramurile de rod la cireș, se formează din muguri axilari sau terminali, vegetativi. Diferențierea mu-
gurilor de rod se face centrifug, de la baza spre vârful ramurii. Ramurile cu funcție de rodire propriu-zisă
sunt buchetul de mai, ramura mijlocie, ramura lungă și ramura pleată. Ca ramură de rod în devenire
(prefloriferă) este pintenul. La pomii tineri, buchetele de mai se formează din pinteni, iar la pomii maturi,
buchetele se transformă în pinteni (la pomii epuizați de rod) (N. Cepoiu, 2001).
Pintenul este o ramură de rod în devenire, de aproximativ 2–3 cm, cu un singur mugure vegetativ
în vârf. După primul an de la formare, pintenii situați pe ramurile de schelet și semischelet în raport cu
vigoarea și poziția lor în coroană, evaluează diferit. Astfel, pintenii de la baza ramurilor evaluează tot în
pinteni, pintenii formați în zona mijlocie în buchete mai mari, iar cei aflați în zona de vârf a ramurii și
coroanei, în ramuri mijlocii neramificate, ramuri lungi sau ramuri plete. În coroana pomilor tineri, pe
ramurile de schelet și semischelet, se formează mai întâi pinteni și după aceea (prin evoluție) buchetele
de mai.
Buchetul de mai este o ramură scurtă (0,5–5,0 cm), care are terminal un mugure vegetativ, iar lateral
muguri floriferi dispuși strâns între ei. Având un mugure vegetativ, evoluția lui se face numai monoaxial,
transformându-se într-un alt buchet de mai sau în ramură mijlocie sau lungă, în situația în care prin
tăiere devine cu poziție terminală pe ramură. Când pomii se află în plină producție, o parte din buchete
de mai care au fructificat 8–10 ani, evoluează în pinteni, datorită strangulării în timp a vaselor conducă-
toare și a reducerii posibilităților de aprovizionare a vârfului de creștere cu substanțele necesare inducției
florale. La unele soiuri, buchetele de mai ca și pletele, pot forma lateral 1–2 muguri vegetativi, care asigură
ramificarea și permit reducția ramurilor înainte de a se epuiza și usca.
Ramura mijlocie are o lungime de 10–30 cm și prezintă terminal și subterminal muguri vegetativi,
în treimea mijlocie — muguri floriferi, alternând cu muguri vegetativi, iar la bază — muguri floriferi.
Se formează pe treimea superioară a ramurilor de semischelet, iar prin evoluție, devine ramură de se-
mischelet și buchete de mai spre bază. Evoluția și felul ramurilor formate pe ea sunt în relație directă cu
vigoarea și poziția acesteia în coroană.
Ramurile mijlocii, mult înclinate ca și cele de la baza coroanei, se alungesc și se garnisesc numai cu
buchete de mai. Zona care fructifică se degarnisește în totalitate și în punctele de rodire rămânând cica-
trice, adică locurile de care au fost prinși pedunculii fructelor.
Ramura lungă se formează în perioada de tinerețe a pomilor, preponderent pe ramurile de schelet
și de aceea, lungimea ei se reduce odată cu înaintarea pomilor în vârstă, de la 100–150 cm la 35–40 cm.
Singurele puncte de rodire sunt asigurate de câțiva muguri floriferi formați în partea bazală. În urma
evoluției, din mugurii vegetativi, în treimea superioară se formează ramuri lungi și mijlocii, în zona de
mijloc și spre bază buchete de mai, pentru că în zona bazală care fructifică să se degarnisească.
1. 2. 3. 4. 5.
Figura 2.1. Tipurile de formațiuni de rod la cireș: 1. — pinten; 2. — buchet de mai;
3. — ramura mijlocie; 4. — ramura lungă; 5. — ramura de doi ani pe care sunt
amplasați, pintenii, buchetele de mai și mugurii floriferi de la baza ramurii de un an.
Ramura pleată este o ramură mai puțin specifică cireșului, are lungimea de 10–30 cm, prezintă ter-
minal un mugure vegetativ și lateral muguri floriferi dispuși solitar. În timpul fructificării, ramura pleată
se arcuiește sub greutatea rodului (de aici și denumirea de pleată) și rămâne în această poziție timp de
5–6 ani cât fructifică, după care de usucă. În funcție de vigoarea și gradul de curbură al ramurii suport,
mugurele terminal vegetativ formează ramuri plete lungi și viguroase la începutul evoluției, plete mici
buchete sau pinteni, în ultimii ani de viață. La soiul de cireș „Ramon Oliva”, mugurii axilari ai pletelor
pot fi uneori dispuși în grupuri de câte 2–3, dintre care unul vegetativ, care prin evoluție formează bu-
chetele laterale sau o pleată de dimensiuni mai reduse. Existența acestor ramificații pe plete, amplifică
zona productivă a coroanei, în plus oferă mai multe șanse de control prin tăieri de transfer, a creșterilor
vegetative și a degarnisirii semischeletului.
Ramura anticipată se formează în plantații cu densitate mare, în urma aplicării lucrărilor în verde.
Prin ciupirea lăstarilor (de 10–15 cm lungime, la începutul lunii mai), se formează 2–3 lăstari anticipați
(la vârf) care evoluează și realizează o structură morfologică asemănătoare ramurilor mijlocii sau buche-
telor de mai, obținându-se totodată ramificarea și amplificarea zonei productive.
După tipul de fructificare, soiurile de cireș pot fi grupate în:
a. soiuri de tip spur, care fructifică exclusiv pe buchete de mai („Ferrovia”);
b. standard, care rodesc pe ramuri mijlocii, ramuri lungi și buchete de mai.
În cadrul grupului de soiuri standard, în funcție de predominanța formațiunilor de rod, se disting 3
categorii de soiuri și anume:
a. Soiuri cu fructificare preponderentă pe buchete de mai: „Stela”, „Bing”, „Van”, „Bigarreau Burlat”,
„Bigareau Morreau” etc.;
b. Soiuri care fructifică pe ramuri mijlocii: „Kordia”, „Regina” etc.;
c. Soiuri care fructifică pe ramuri plete.
Cireșul are un număr redus de muguri dorminzi și aceștia, precum și cei adventivi, se trezesc greu
la viață. De aceea, capacitatea de regarnisire a ramurilor de schelet bătrâne este mai scăzută, iar la unele
soiuri nulă.
La majoritatea soiurilor de cireș, cantitatea mugurilor de rod prevalează asupra celor vegetativi (Gh.
Mihăiescu, 1996). Producția de fructe se află în strânsă corelație cu lungimea ramurilor anuale, pe care
ulterior se formează buchetele de mai.
Mugurii de rod diferențiază pe ramurile roditoare simultan cu cei vegetativi. Ca urmare ramurile
fructifere sunt purtătoare de rod din anul în care iau naștere. Diferențierea mugurilor floriferi începe în
funcție de soi și condițiile climatice în ultima decadă a lunii iunie, prima decadă a lunii iulie. Până la fi-
nele lunii august se formează organele florale cu excepția celor sexuale. Grăunciorii de polen se formează
în a doua jumătate a lunii martie, iar sacul embrionar o dată cu deschiderea florilor (Gh. Cimpoieș, 2002).
În condițiile țării noastre, înflorirea cireșului se produce în a doua parte a lunii aprilie. Florile sunt de
tip rozaceu, cu petale mari, albe, bogate în nectar. Dintr-un mugure florifer se formează în mijlociu 2–4
flori dispuse în inflorescențe sub formă de umbelă. Florile sunt hermafrodite. Primele flori care se des-
chid sunt cele din porțiunea bazală a ramurilor scurte și mijlocii, urmate de cele de pe buchetele de mai,
începând totdeauna cu floarea centrală a inflorescenței. Perioada de înflorire durează între 8 și 20 zile
și poate fi influențată de soi, factorii meteorologici sau tehnologici. Dacă, condițiile meteorologice sunt
favorabile, înflorirea durează 8–12 zile. În cazul creșterii bruște a temperaturii medii diurne, înflorirea
pomilor poate fi grăbită până la 6–8 zile, așa cum scăderea temperaturii în timpul desfășurării acestei
fenofaze о poate extinde până la 18–20 zile. Pentru același soi, pomii altoiți pe „Mahaleb” înfloresc cu
2–4 zile mai devreme decât cei altoiți pe „Cireș amar”.
Polenizarea este procesul de vehiculare a grăunciorului de polen de pe о stamină pe un pistil. Acest
transfer este absolut necesar pentru a se produce fecundarea și fructificarea cireșului, ale cărui soiuri
sunt în mare majoritate alogame și a cărui recoltă depinde în mod direct de polenizarea încrucișată
entomofilă.
Principala insectă care asigură polenizarea florilor de cireș este albina domestică, fiind urmată de
bondari (Bambus terrestris) precum și alte insecte. Aceasta face ca în tehnologia de cultură a cireșului sa
fie recomandată amplasarea în interiorul livezii a 4–6 stupi/ha, dispuși separat, a căror albine asigura о
frecvență a ieșirilor din stup de 70–75 albine/minut, pe vreme însorită și fără vânt, la temperatura aerului
de +18–20°C. Pe timpul cât albinele stau în livadă, în timpul zilei, când acestea sunt active se evită efec-
tuarea tratamentelor cu produse de uz fitosanitar, în afară de cele ce nu dăunează albinelor.
Dacă timpul este favorabil, anterele crapă, polenul este eliberat de antere la câteva ore după deschi-
derea florilor. Receptivitatea stigmatului este efectivă din momentul deschiderii florii și se prelungește
pe parcursul a 3–5 zile, dar primele 2 zile după deschiderea florii sunt optimale. De asemenea, stilul se
deshidratează devenind nefuncțional în 3–6 zile, iar longevitatea ovulului nu depășește 4–5 zile. Ținând
cont de acești factori, se poate menționa, că sunt întrunite condiții optime pentru polenizarea și fecun-
darea unei flori, pe о perioadă de numai 2–3 zile, iar perioada de polenizare efectivă a unui pom durează
4–5 zile.
Majoritatea soiurilor de cireș, inclusiv cele înregistrate și admise temporar pentru testare în condiții
de producție în țara noastră, sunt autosterile. În ultimul timp, în producere au fost propuse o gamă mai
amplă de soiuri autofertile de cireș ca: „Stella”, „Lapins”, „Summit”, „Sweetheart”, „New Star”, „Early
Star”, „Lala Star”, „Grace Star”, „Celeste”, „Skeena”, la care fecundarea se produce cu propriul polen, pole-
nizarea entomofilă este în continuare necesară, grăunciorii grei de polen fiind cu dificultate transportați
de vânt.
Apariția soiurilor autofertile de cireș deschide о nouă perspectivă a culturii, acestea prezentând ample
avantaje tehnologice și creând posibilități:
•• de a elimina soiurile polenizatoare din livadă;
•• de a preveni greșelile de asociere în parcelă a unor soiuri care fac parte din aceeași grupa de
intersterilitate;
•• de a fi folosite ca polenizatori universali până la înlocuirea totală a soiurilor vechi;
•• de a asigura recolte constante de la un an la altul prin minimalizarea efectelor nefavorabile pro-
duse de vânt, vreme ploioasă, lipsă de activitate a insectelor polenizatoare în perioada înfloritului;
•• de a simplifica tehnologia de cultură și diminua cheltuielile de întreținere și recoltare în parcele
cu un singur soi.
La cireș, frecvent se întâlnește fenomenul de intersterilitate între soiuri („Bigarreau Burlat” cu „Biga-
reau Morreau”), de care se v-a ține cont la alegerea polenizatorilor.
Deoarece la cireș se întâlnește fenomenul de intersterilitate, actuala tehnologie de cultură prevede
plantarea în livadă, intercalat, a cel puțin 3 soiuri cu aceeași epocă de înflorit, pentru asigurarea unei
interpolenizări eficiente și a unei producții de fructe economice. Prezența mai multor soiuri în aceeași
parcelă creează unele dificultăți tehnologice de întreținere și exploatare a livezii în ansamblu (tăieri
diferențiate, dificultăți în aplicarea tratamentelor fitosanitare, greutăți la organizarea recoltării, etc.).
Având la cireș o înflorire abundentă, pentru a se asigura o producție satisfăcătoare, este suficient ca fe-
cundarea să se producă la 10 % din flori. Pentru a obține o recoltă bună, sunt necesare condiții climatice
favorabile în timpul înfloritului și o polenizare a 28–42 % din florile unui pom (J. P. Rouvier, 1990, citat
de Gh. Cimpoieș, 2002).
Mai mult decât atât, pe parcursul creșterii și dezvoltării fructelor, la maturitatea soiurilor se sem-
nalează un fenomen de cădere fiziologică la о parte dintre acestea. Cireșele rămân mici, sâmburele se
întărește, se irosesc, se deformează și cad înainte de vreme, la cea mai mică scuturare a ramurilor. Cau-
zele fenomenului nu au fost pe deplin elucidate și se presupune că se datorează unor deficiente în procesul
de dublă fecundare (S. Budan, G. Grădinăriu, 2000).
Un factor important de obținere a unor recolte constante este asigurarea interpolenizării varietale și
a repartizării corecte a soiurilor în livadă. Se recomandă ca intre soiurile plantate într-o livadă să fie о
totală inter-compatibilitate în procesul polenizării, о înflorire concomitentă, iar amplasarea lor să fie în
concordanță cu sistemul de cultură, respectiv cu densitatea și înălțimea pomilor, forma coroanei și forma
de relief.
Întrucât albinele au tendința de a zbura pe direcția rândului, atunci când înălțimea pomilor este mare
și distanțele de plantare pe rând sunt mici, gardul fructifer format poate constitui un obstacol. În acest
caz se recomandă ca plantarea soiurilor sa se facă în așa manieră, încât între soiul de bază și cel poleni-
zator să nu fie mai mult de 12–15 m. Aceasta înseamnă că, fiecare al treilea-patrulea rând să fie plantat
cu polenizator, asigurându-se un raport optim de 1 pom polenizator la 2 pomi de polenizat. În cazul,
când nu se dorește plantarea de rânduri compacte cu soiuri polenizatoare, se poate apela la о distribuție
sistematică a lor, ca pomi individuali în plantație, într-un raport de 1:6 sau minimum 1:9 cu soiul de bază.
Dacă plantația se află pe un teren în pantă, polenizatorii se dispun astfel încât pomii sa fie prezenți la
toate nivelele de altitudine (S. Budan, G. Grădinăriu, 2000).
În cazul, când din necunoaștere, s-au produs erori la alegerea polinizatorilor, acestea pot fi corectate
prin altoirea cu ramură detașată a pomilor plantați inițial sau prin plantarea în goluri a polenizatorului
corect ales.
În procesul de creștere a fructelor deosebim trei faze. Prima fază începe îndată după fecundare și se
caracterizează prin divizarea activă a celulelor și creșterea rapidă a fructelor. Faza a doua coincide cu
întărirea sâmburelui și se caracterizează printr-o încetinire a ritmului de creștere. Faza a treia este de
maximă intensitate și durează până în prejma maturării fructelor. Fructele legate au 3 valuri de cădere
fiziologică, dintre care primele două sunt mai importante. Căderea fiziologică a fructelor coincide cu
fazele lor de creștere. În primul val de cădere fiziologică cad 31 %, în al doilea 24 % și în al treilea 2,5 %
de fructe (V. Bespecialinaia, 1973).
Cireșului îi este caracteristic fenomenul crăpării fructelor care poate duce la pierderea până la 90 %
din recoltă. Crăparea fructelor este un proces fiziologic complex care depinde de factorii de ordin genetic,
fiziologic, climateric și agrotehnic.
Maturarea fructelor are loc în funcție de soi și condițiile climatice din anul de referință. Maturarea
fructelor se eșalonează de la începutul decadei a doua a lunii mai și până la sfârșitul primei decade a lunii
iulie. Pentru soiurile timpurii, de la înflorire și până la maturarea fructelor sunt necesare 35–38 de zile,
iar pentru soiurile târzii până la 60–65 zile.
Potențialul productiv depinde de soi, portaltoi, sistemul de cultură, etc. La soiurile cu maturare tim-
purie, producția de fructe este de 6–12 t/ha, iar pentru cele cu maturare târzie de 14–20 t/ha. Longevi-
tatea economică a plantației de cireș este de la 10–15 ani până la 25–40 de ani în funcție de sistemul de
cultură ales.
3. SORTIMENTUL CIREȘULUI
Interacțiunile dintre soi, portaltoi și sisteme de conducere

Este important de a alege soiul care este cel mai potrivit, însă este la fel de important și faptul de a
reuși combinarea lui cu portaltoiul adecvat și, de ai găsi propriul sistem de conducere. De exemplu, soiu-
rile de cireș productive așa ca „Sweetheart” și „Lapins” pot avea o creștere slabă și pot să fructifice abun-
dent dacă sunt altoite pe portaltoaie productive, precum cele din seria „Gisela”. Pe de altă parte, soiurile
mai puțin productive, precum „Regina” sau chiar „Kordia”, pot avea o productivitate înaltă atunci când
sunt altoite pe un portaltoi productiv. Conducerea unor pomi mai puțin productivi după un sistem de
conducere cu ax central sau după alte sisteme precoce poate să sporească profitul. În plus, există câteva
soiuri, cum ar fi „Regina”, „Kordia” și „Techlovan”, care produc în mod natural ramuri pandante. Natura
acestor ramuri pandante face dificilă conducerea lor după un sistem cu forma de tufă și se potrivesc mai
bine după sistemul cu ax central. Soiurile „Regina” și „Kordia” sunt niște soiuri ce fructifică pe lăstari
laterali scurți și nu pe buchete de mai și tind să producă foarte mult lemn gol (fără floare), dacă pomii
sunt formați după unele sisteme, cum ar fi, sistemul KGB.
Productivitate scăzută
• „Colt”
• „Mahaleb”
• „Mazzard”
• „Cireș amar”
Productivitate moderată
• „CAB 6P”
• „Krymsk 5”
• „Krymsk 6”
• „Maxma 14”
• „Maxma 60”
Productivitate înaltă
• „Gisela 3”
• „Gisela 5”
• „Gisela 6”
• „Gisela 12”
Figura 3.1. Graficul productivității portaltoiului.
Depozitarea și transportarea fructelor

În Republica Moldova, depozitarea fructelor și capacitatea de transportate a lor spre comercializare pe
piețele aflate la distanțe mari reprezintă una dintre cele mai importante atribute ale tehnologiei. O carac-
teristică a fructelor, care este deseori asociată cu aceste atribute, este fermitatea pulpei fructelor de cireș.
Cireșele ce sunt destinate pentru o piață ce se află la o distanță mare de livadă și, care vor parcurge această
distanță timp de câteva zile sau până la o săptămână și/sau chiar mai mult, trebuie să aibă o fermitate a
texturii fructului de minim 275 g/mm. Dacă cireșele se vor comercializa pe piețele din țară sau în afara
tării și, este necesar de a le transporta timp de câteva zile (spre exemplu, 2 zile), fermitatea fructelor poate
fi și la un nivel mai scăzut, adică 250 g/mm. Totuși, afirmația că cireșele cu o fermitate bună întotdeauna
se transportă bine la distanțe mari nu ar fi cea mai corectă. Soiul „Sweetheart”, de exemplu, este unul
dintre soiurile cu o fermitate bună a fructelor ce se întâlnește în producție pentru comerț, deseori înre-
gistrează probleme în timpul depozitării și transportării sub formă de scobire în stratul epidermic. Sco-
birea în stratul epidermic al fructului este o deformare ce se produce în timpul recoltării și manipulării
cauzând mici adâncituri pe suprafața pieliței fructului. Însă soiul „Bing”, pe de altă parte, este cunoscut
pentru capacitatea sa de a se păstra și a ajunge în siguranță în punctele de destinație aflate la o distanță
mare după o perioadă îndelungată de timp. Totuși, acesta este un soi de cireș cu o fermitate moderată a
fructului. În mod evident, sunt încă multe lucruri de învățat despre modul în care se depozitează și se
transportă corect fructele.
Crăparea fructelor cauzată de ploaie

Îndată ce cireșele încep să se matureze (coacă), ele devin sensibile la ploaie, care cauzează crăparea
fructelor. În general, această sensibilitate începe să se dezvolte atunci când fructul este de culoare ver-
zuie-gălbuie și sporește odată cu maturarea fructului. Unele dintre cele mai renumite soiuri, cum ar fi
„Skeena”, au o rezistență slabă la crăparea cauzată de ploaie. Alte soiuri, așa ca „Regina” sau „Kordia”,
prezintă unii indicatori precum că sunt destul de rezistente la crăparea fructului cauzată de ploaie. Totuși,
datorită unor condiții bune de dezvoltare, toate cireșele vor crăpa într-o oarecare măsură, însă extinde-
rea fenomenului poate fi evitată, într-o măsură oarecare, prin alegerea soiului și folosirea elementelor de
protecție cum este pelicula antiploaie sau alți compuși creați special pentru a spori rezistența fructului
de cireș la crăparea cauzată de ploaie.
3.1. Caracteristica soiurilor de cireșe admise temporar

pentru testare în condiții de producție și de perspectivă,
pentru comercializare în stare proaspătă
Soiurile sunt enumerate în ordinea perioadei de maturare.
EARLY STAR
Perioada de recoltare: foarte devreme (10–13 zile înainte de „Van”)
Culoarea la maturare: de la brună-roșietică deschisă la brună-roșietică
Polinizatori sugerați: este un soi auto-fertil
Portaltoaie sugerate: portaltoaie moderat productive până la productive
„Early Star” este cel mai timpuriu soi și face parte din seria de soiuri de cireșe „Star” lansat de pro-
gramul de selecție al Universității din Bologna, Italia. Se prezintă ca fiind un soi de perspectivă datorită
maturării sale precoce, dar și pentru că este un soi timpuriu unic ce are fructe de dimensiuni mari și o
fermitate medie a texturii pulpei. Este un soi auto-fertil, înflorește mult și îndată ce începe să producă,
însă, în general, o cantitate mare de fructe cade în timpul creșterii lor în dimensiune, ceea ce face să se
reducă substanțial recolta și, prin urmare, nu este un soi foarte productiv. Fructul nu este foarte aromat,
însă are un gust foarte stringent, acidulat. Pulpa fructului este de culoare deschisă, iar pielița sa este de
culoare roșietică spre roșietică închisă. Recolta poate fi sporită cu ajutorul unui portaltoi productiv.
CHELAN
Perioada de recoltare: timpurie (10–12 zile înainte de „Van”)
Culoarea la maturare: de la brună-roșietică deschisă la brună-roșietică
Polinizatori sugerați: „Van”, „Lapins”, „Sweetheart”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută spre moderată (vezi tabelul la sfârșitul secțiunii).
Este incompatibil cu „Mahaleb”. Compatibilitatea sa cu „Maxma 14” nu
este determinată.
„Chelan” este un soi destul de calitativ și timpuriu. Fructul său are o fermitate bună, se transportă bine
pe o distanță mare și are o rezistență moderată la crăparea cauzată de ploaie. Vigoarea pomului este de
la moderată la slabă. Fructele sunt doar de o dimensiune moderată în diametrul lor. Gustul este moderat.
Fructificarea excesivă poate fi o problemă atât pentru portaltoaiele productive cât și pentru portaltoaiele
generative, deci necesită îngrijire bună a pomului pentru a se preveni o reducere în diametru a fructelor
față de diametrul lor standard. „Chelan” este un soi de cireș renumit pe coasta nord-vestică a Pacificului
Statelor Unite, însă i se acordă puțină prioritate în Europa, probabil datorită mărimii fructului.
GIORGIA
Perioada de recoltare: timpurie (circa 10 zile înaintea lui „Van”)
Culoarea la maturare: brună-roșietică
Polinizatori sugerați: „Van”, „Sweetheart”, „Lapins”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută spre moderată, dacă se efectuează o scurtare
prin tăiere a tuturor lăstarilor noi în fiecare an.
„Giorgia” este un soi timpuriu și/sau mijlociu de origine italiană, acceptat moderat de cultivatorii eu-
ropeni ca fiind un soi comercial. Pomul este foarte productiv, de aceea trebuie efectuată tăierea corectă
dacă este plantat pe un portaltoi productiv, lucru ce se efectuează pentru a se evita problemele ce țin de
dimensiunea fructului și volumul excesiv de fructe pe pom. Fructul are o mărime moderată, având o
fermitate bună și cu un gust bun. Soiul „Giorgia” prezintă o susceptibilitate redusă la crăparea cauzată
de ploaie.
SANTINA
Perioada de recoltare: timpurie spre mijlocie (7–9 zile înaintea lui „Van”)
Culoarea la maturare: brună-roșietică deschisă la brună-roșietică
Portaltoaie sugerate: cu o vigoare scăzută spre moderată. S-a înregistrat o incompatibilitate cu
„CAB 6P”.
Este un soi ce a obținut renume în unele zone cu o producție de soiuri timpurii. Fructul acestui soi
este mare, cu o fermitate bună, atinge maturarea în perioada timpurie spre mijlocie când fructul, ulterior,
aduce un profit foarte bun. Totuși, acceptarea acestui soi este impedimentată de gustul său slab, puțin
acidulat și suscebilitatea mărită la crăparea cauzată de ploaie.
BLAZE STAR
Perioada de recoltare: timpurie spre mijlocie (8–9 zile înaintea lui „Van”)
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută spre medie, dacă se efectuează o scurtare prin
tăiere a tuturor lăstarilor noi în fiecare an.
Fiind prezentat ca un soi de cireș timpuriu spre mediu, „Blaze Star” a fost creat de programul de
selecție al Universității din Bologna, Italia. Acest soi are un fruct cu o fermitate bună, mărimea este
medie, iar aroma este puternică cu un gust dulce-stringent, ceea ce-i permite să aibă un echilibru stabil
și, în ansamblu, un gust bun. Fermitatea fructului este moderată, însă fructul a indicat date care caracte-
rizează soiul ca fiind unul tolerant la crăparea cauzată de ploaie.
VANDA
Perioada de recoltare: timpurie spre mijlocie (5–7 zile înantea lui „Van”)
Polinizatori sugerați: „Kordia”, „Sam”, „Schneiders Späte Knorpel”
Fiind dezvoltat în Republica Cehă, „Vanda” a avut un succes moderat ca un soi comercial în Europa
de vest, însă este relativ necunoscut în alte părți ale lumii. Pomul dezvoltă o vigoare moderată de creștere
și se ramifică ușor. Fructificarea este precoce și poate produce recoltă înaltă și foarte înaltă. Din acest
motiv nu se recomandă altoirea pe portaltoaie mai productive precum „Gisela 5” sau „Gisela 6”. Mărimea
fructului este suficient de mare și are o fermitate bună. Capacitatea de transportare la distanțe foarte
mari încă nu este bine definită datorită fermității moderate a fructului și ascendenței sale de la „Van”.
Fructul prezintă o susceptibilitate redusă spre moderată la crăparea cauzată de ploaie.
GRACE STAR
Perioada de recoltare: mijlocie (3 zile înaintea lui „Van”)
Culoarea la maturare: brună-roșietică deschisă
Portaltoaie sugerate: portaltoaie moderat productive spre foarte productive.
Soiul „Grace Star” are o perioadă de maturare mijlocie, fructe de dimensiuni mari cu un gust plăcut,
însă ce ține de fermitatea fructului, este sub semnul întrebării, în ce privește transportarea sa spre piețele
de export. „Grace Star” trebuie recoltat anume când culoarea fructului este roșietică deschisă, fapt ce
permite menținerea în condiții acceptabile a fermității fructului. Are o susceptibilitate moderată la cră-
parea cauzată de ploaie. Pomul se dovedește a fi unul viguros și fructifică bine pe portaltoaie moderat
productive.
BENTON
Perioada de recoltare: mijlocie (2–3 zile înainte de „Van”)
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate moderată spre înaltă, dacă se efectuează o scurtare
Este un soi de cireș cu fructe ce au un gust excelent și o calitate înaltă care își are originea din progra-
mul de selecție a plantelor elaborat de către Universitatea de Stat din Washington, SUA. Disponibilitatea
limitată a acestui soi de cireș în Europa poate crea situația în care este destul de greu de găsit. Totuși, un
anumit număr de atribute fac din soiul „Benton” să devină unul atractiv, atât pentru producători cât și
pentru consumatori. „Benton” are perioada de înflorire cu câteva zile după soiul „Bing” și, prin urmare,
există o probabilitate de a-l proteja în perioada de îngheț. Fructul, de asemenea are o rezistență moderată
la crăparea cauzată de ploaie. Soiul „Benton” are un fruct mare cu o fermitate bună. Deși se consideră un
soi de cireș auto-fertil, acest soi a demonstrat o tendință orientată spre o productivitate scăzută când este
altoit pe portaltoiul „Mazzard” și, prin urmare, ar trebui combinat cu alte portaltoaie mai productive.
VAN
Perioada de recoltare: mijlocie (se coace odată cu „Bing”)
Polinizatori sugerați: „Bing”, „Lapins”, „Sweetheart”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută spre moderată
„Van” este unul dintre cele mai noi versiuni lansate de către Programul de selecție din Summerland,
Canada. El a obținut o acceptare globală limitată în calitatea sa de soi comercial. Fructul are o fermitate
bună, are un gust excelent, însă tinde să creeze niște adâncituri în stratul epidermic al fructului destul de
ușor și rapid atunci când este depozitat sau transportat la o distanță mare. În Statele Unite există un stu-
diu în care este descris modul său limitat de utilizare fiind plantat doar în calitate de polinizator pentru
soiul „Bing”. Fructul său nu se culege pentru a fi trimis spre comercializarea în stare proaspătă pe piață,
ci este folosit doar pentru procesare.
BING
Perioada de recoltare: mijlocie (se coace odată cu „Van”)
Polinizatori sugerați: „Van”, „Chelan”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută, moderată sau înaltă, doar dacă se efectuează o
scurtare prin tăiere a tuturor lăstarilor noi în fiecare an.
„Bing” a fost unul dintre cei mai renumite soiuri de cireș cultivate în Statele Unite ale Americii pen-
tru o perioadă de mai mult de un secol și, de asemenea, este cel mai plantat soi în statul Chile. Textura
fructului este destul de fermă, are un gust excelent, are o capacitate bună de depozitare pe o perioadă
îndelungată, ceea ce-i permite fructului să fie transportat pe o distanță mare spre piețele străine. Toate
aceste atribute au creat din soiul „Bing” unul dintre liderii mondiali în cultura cireșului. Totuși, dimen-
siunea moderată a fructului, susceptibilitatea fructului la crăparea cauzată de ploaie, a limitat modul său
de utilizare în Europa de vest.
TECHLOVAN
Perioada de recoltare: mijlocie (se coace odată cu „Van”)
Polinizatori sugerați: „Skeena”, „Benton”, „Sylvia”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate moderată, nu „Mazzard”, „Colt” sau „Mahaleb”, dacă
sunt formați după sistemul de conducere cu ax principal.
Soiul „Techlovan” este un soi de cireș de o calitate superioară din Republica Cehă. Acceptarea acestui
soi, din punct de vedere comercial, în Europa de Vest și oriunde nu ar fi, este limitată datorită faptului că
fructul acestuia este susceptibil la crăparea cauzată de ploaie. Pomul are o tendință de dezvoltare a unor
ramuri pandante, lucru care îl face destul de asemănător cu sistemul de conducere cu ax central. Mări-
mea fructului este foarte mare. Are o fermitate bună a fructului și prezintă un gust excelent.
SAMBA
Perioada de recoltare: mijlocie (2 zile după „Van”)
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate moderată
„Samba” este un soi lansat de către programul canadian de selecție a plantelor aflat în regiunea Sum-
merland, Canada. Rapoartele oficiale din Canada sugerează că soiul „Samba” se maturează cu două
zile mai târziu decât „Van”. Cu toate acestea, producătorii din Australia și Statele Unite au tendința de a
recolta acest soi cu șapte sau chiar mai multe zile înaintea lui „Van”. Soiul „Samba” prezintă un pom cu
creștere foarte verticală, tip spur. Atunci când recoltarea se efectuează într-o perioadă timpurie, culoarea
fructului este brună-roșietică deschisă, iar gustul este slab pronunțat. Însă, când fructul ajunge la o ma-
turitate deplină, cireșele au o culoare brună-roșietică, un gust de la moderat la unul destul de bun. Soiul,
de asemenea, a înregistrat indici buni precum rezistența la crăparea cauzată de ploaie.
SANDRA ROSE
Perioada de recoltare: mijlocie (2–4 zile după soiul „Van”)
Culoarea la maturare: brună-roșietică deschisă spre brună-roșietică
Portaltoaie sugerate: portaltoaie moderat productive spre productive
Gustul excelent și mărimea mare a fructului, fac tot posibilul ca acest soi să fie pus în valoare. Au-
to-fertilitatea acestui soi în combinație cu o înflorire relativ târzie (3–4 zile după „Van”), sugerează idea
precum că potențial ar fi un bun polinizator pentru „Kordia” și pentru alte soiuri de cireș cu o perioadă
de înflorire medie sau târzie. Fermitatea fructelor este la o limită marginală minimă și maximă în unii
ani. Totuși, chiar dacă se aplică acidul giberelic1, acest soi nu este plantat pe larg.
CANADA GIANT
Perioada de recoltare: mijlocie spre târzie
Polinizatori sugerați: „Skeena”, „Kordia”, „Sylvia”, „Benton”, „Schneiders Späte Knorpel”, „0900
Ziraat”
Portaltoaie sugerate: portaltoaiele cu o productivitate moderată
„Canada Giant” este un soi cu o dimensiune mare a fructului și care are o fermitate moderată a pulpei
fructului, ceea ce i-a permis acestui soi, din punct de vedere comercial, să fie parțial acceptat în calitate
de soi parental în zonele unde exportul de fructe este extrem de important. Recolta este consistentă, însă
portaltoaiele cu o productivitate moderată ar trebui să fie acceptabile, în cazul în care se face tăierea co-
respunzătoare a ramurilor tinere de un an.
SYLVIA
Perioada de recoltare: mijlocie spre târzie (4–7 zile după „Van”)
Culoarea la maturare: brună-roșietică spre brună-roșietică închisă
Polinizatori sugerați: „Kordia”, „Skeena”, „Sandra Rose”, „Benton”
Soiul „Sylvia” a fost plantat timp de mai mulți ani în Europa și în alte părți ale lumii, însă un neajuns
a fost textura fructului care nu era destul de fermă pentru producătorii americani ce își comercializau
fructele pe piețele de export. Pomul are o formă semi-compactă și produce recolte cu un potențial mo-
derat de mare spre foarte mare când este combinat cu portaltoiul „P. avium”. Suprafața foliară densă a
acestui soi protejează fructul atât de ploaie cât și de arsurile solare. Tulpina acestui soi de cireș este foarte
groasă. Gustul este moderat de dulce și bun, însă nu este unul excelent.
0900 ZIRAAT
Perioada de recoltare: mijlocie spre târzie (5 zile după „Van”)
1
Acidul giberelic nu este înregistrat pentru cultura cireșului și introdus în Registrul de Stat al Produselor de uz fitosani-
tar și al fertilizanților permise pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să
utilizați acest preparat până la înregistrarea lui în Republica Moldova.
Polinizatori sugerați: „Kordia”, „Sylvia”, „Skeena”
Portaltoaie sugerate: portaltoaie productive și moderat productive
„0900 Ziraat” este principalul soi de cireș produs pentru export de producătorii din Turcia. Există
unele speculații cum că „0900 Ziraat” este, de fapt, același soi de cireș ca și soiul german „Schneiders
Späte Knorpel”, soiul Italian „Ferrovia” și soiul de origine ungară, numit „Germerdorfi”. „0900 Ziraat”
are o textură a fructului moderat de fermă și se transportă la mari distanțe spre piețele de export ca
Marea Britanie și Scandinavia. Soiul are un potențial de fructificare moderat spre scăzut, de aceea este
recomandată altoirea cu portaltoaie moderat productive.
FERROVIA
Polinizatori sugerați: „Kordia”, „Sylvia”, „Skeena”
Portaltoaie sugerate: portaltoaie productive și moderat productive
Soiul „Ferrovia” este principalul soi plantat în regiunea Puglia a Italiei. Este disponibil în toate pepi-
nierele pomicole din Italia. Nu este clar de unde își are originea, însă există speculații precum că acesta
ar fi de fapt același soi de cireș de origine germană numit „Schneiders Späte Knorpel” și soiul de cireș de
origine turcă „0900 Ziraat”.
OKTAVIA
Polinizatori sugerați: „Kordia”, „Skeena”, „Sylvia”
Portaltoaie sugerate: portaltoaie moderat productive
„Oktavia” este un soi de cireș cu o mărime a fructului moderat de mare, soi lansat de Jork (program
de selecție din Germania). Perioada de înflorire este târzie, imediat după soiul „Kordia”, însă înainte de
soiul „Regina”. Perioada de maturare este odată cu cea a soiului „Kordia”, însă, daca e să menționăm
despre calitatea fructelor, atunci la soiul „Oktavia” este mai inferioară având o fermitate a fructului mo-
derată. Productivitatea soiului este medie având o rezistență intermediară a fructelor la crăpare, cauzată
de ploaie. Pomul se ramifică ușor, este simplu de întreținut și are o creștere relativ puternică.
KORDIA
Polinizatori sugerați: „Skeena”, „Regina”, „Benton”, „Sandra Rose”, „Schneiders Späte Knorpel”
Portaltoaie sugerate: portaltoi cu o productivitate moderată
Fiind dezvoltat în Republica Cehă, „Kordia” este un soi cu fructe de calitate înaltă și o perioadă de
intrare pe rod mijlocie spre târzie. Soiul este foarte popular în Europa și are o susceptibilitate mică la
crăparea cauzată de ploaie. În statul Oregon, acest soi are, de asemenea, o reputație bună deoarece ajunge
în condiții excelente la piețele amplasate la distanțe mari. Fructul este mare, fermitatea pulpei fructului
este bună, iar gustul este puternic și plăcut. Deși soiul „Kordia” are perioada de înflorire târzie, florile
sale devin susceptibile la înghețurile de primăvară. În plus, producătorii de cireș din statul Oregon au
raportat cazuri de uscare în masă a pomilor noi plantați.
KARINA
Perioada de recoltare: mijlocie spre târzie (între „Kordia” și „Regina”)
Polinizatori sugerați: „Kordia”, „Skeena”, „Sylvia”
Soiul „Karina” a fost lansat de Jork (program de selecție din Germania) în anul 1981 și se bucură
de un succes moderat în nordul Europei în calitate de soi comercial. Perioada de înflorire este târzie,
înflorește între soiurile „Kordia” și „Regina” și poate servi drept polinizator pentru „Regina”. Pomul are
o vigoare de creștere destul de puternică dezvoltând unghiuri foarte mici. Fructul are o textură fermă și
mărime medie mare, fructele având, totodată, o rezistență moderată la crăparea cauzată de ploaie.
TAMARA
Perioada de recoltare: mijlocie spre târzie
Polinizatori sugerați: „S1S9 Burlat”, „Vanda”
Portaltoaie sugerate: „Prunus avium” sau portaltoi cu o productivitate moderată
Deși există puțină experiență comercială cu soiul „Tamara”, unele studii arată că acest soi produce
fructe de calitate foarte înaltă. Acest soi a fost recent introdus pe teritoriul Statelor Unite pentru a fi eva-
luat și de a-l propune, ulterior, producătorilor de cireș să-l planteze în scop comercial. Pomul are o vigoa-
re moderată de creștere, formând ramuri pandante cu un unghi mic. În ceea ce privește gustul fructului,
acesta este unul de la foarte bun spre excelent, iar recoltele obținute sunt medii spre înalte.
BIG STAR
prin tăiere a tuturor lăstarilor noi în fiecare an
După cum indică însăși denumirea acestui soi de cireș, fructul său are o mărime foarte mare, însă
fermitatea este moderată. Acest soi se coace în perioada când sunt prezente și alte soiuri de o calitate în-
altă a fructelor, de aceea introducerea lui pe piață a fost destul de anevoioasă. Are un gust foarte bun și o
aromă puternică, înțepătoare. Pomul are o productivitate foarte bună.
LALA STAR
Culoarea la maturare: brună-roșietică deschisă spre brună-roșietică
Fructul acestui soi de cireș se maturizează aproape în aceiași perioadă ca și a soiurilor „Lapins”, „Ske-
ena” și „Regina” și poate avea o concurență destul de acerbă cu aceste soiuri renumite din punct de vedere
comercial. Observațiile efectuate în Europa indică date precum că fructele acestui soi se coc oarecum
mai târziu față de soiul „Lapins”, însă nu este cazul Statului Oregon. Pomul este foarte precoce și foarte
productiv. Textura pieliței fructului este de o fermitate medie, iar gustul este foarte bun și ușor acidulat.
Rezistența fructelor acestui soi la crăparea cauzată de ploaie este una intermediară. În Europa s-a obser-
vat că mărimea fructului este oarecum mică, iar acest lucru pare să fie unul dintre factorii ce impidemen-
tează răspândirea acestui soi de cireș pe continentul european.
BLACK STAR
Culoarea la maturare: brună-roșietică închisă spre neagră
„Black Star” este un soi de cireș cu perioada de maturare mijlocie, având un gust bun, însă cu o tex-
tură a pieliței fructului moderat de fină. Mărimea fructului este mare. Pomul intră rapid pe rod și este
productiv, dacă e combinat cu un portaltoi productiv. Rezistența fructelor la crăparea cauzată de ploaie
este foarte mare.
LAPINS
Perioada de recoltare: târzie (10–14 zile după „Van”)
prin tăiere a tuturor lăstarilor noi în fiecare an. Portaltoaiele productive
din seria „Gisela” trebuie evitate.
Fiind obținut în Canada, „Lapins” este un soi de cireș extrem de cunoscut atât în America de Nord
cât și Europa. Forma pomului este una cu ramuri orientate spre poziție verticală. „Lapins” are o recoltă
mare și tinde să formeze mănunchiuri de cireșe împreunate foarte aproape unul de celălalt, ceea ce face
procesul de recoltare sau de pătrundere a stropirilor cu produse de uz fitosanitar să devină puțin dificilă.
Pentru a reduce această tendință, este important să se scurteze toate ramurile noi formate la o treime din
lungimea lor în fiecare an. Soiul „Lapins” a obținut această reputație datorită reducerii mari a procen-
tajului de scobituri în stratul epidermic al fructelor atunci când ele sunt depozitate sau transportate la
distanțe foarte mari. O manipulare foarte atentă a lor în timpul recoltării și ambalării ajută la reducerea
scobirii fructelor în stratul lor epidermic. O tăiere corectă efectuată în scopul reducerii excesului de fruc-
te pe pom, de asemenea, ar fi utilă.
SKEENA
„Skeena” este un soi ce produce fructe de calitate înaltă și are o perioadă de maturare asemănătoare
cu cea a soiului „Lapins”. Pomul cu coroană deschisă și cu ramificări bune produce fructe foarte mari, ce
au o fermitate bună. În plus, o experiență durabilă de ani la rând în privința transportării și livrării cu
succes a fructelor la distanțe mari, le-au adus producătorilor de cireș din Statele Unite o încredere foarte
mare anume în acest soi. Deși este un soi auto-fertil, pomul nu fructifică precoce, adică nu intră repede
pe rod și, totodată are o productivitate moderată în combinație cu portaltoiul „Mazzard”, prin urmare,
se poate de beneficiat pe portaltoaie productive. Pe durata dezvoltării fructului, acest soi a demonstrat o
sensibilitate considerabilă la temperaturile mai mari de +37°C, mai ales asupra pomilor tineri cu coroana
deschisă. Din acest motiv, un sistem sub formă de tufă ar fi preferabil, în loc de unul cu ax (lider) central
sau alte sisteme cu formă deschisă a coroanei. Un suport pentru trunchiul pomului moderat de slab a fost
sugerat conform unor date înregistrate, însă nu există înregistrări ce contestă faptul că ar cauza careva
probleme în producția comercială. Cu toate acestea, soiul „Skeena” poate fi sensibil la crăparea cauzată
de ploaie.
REGINA
Culoarea la maturare: brună-roșietică spre brună-roșietică închisă
Polinizatori sugerați: „Karina”, „Sylvia”, „Kordia”, „0900 Ziraat”, „Schneiders Späte Knorpel”,
„Hedelfingen”
Portaltoaie sugerate: sunt necesare portaltoaie foarte productive
Acest soi a fost dezvoltat în Germania și a fost pe larg plantat în regiunile europene unde s-au plan-
tat livezi cu soiuri târzii de cireș. Soiul „Regina” este de o calitate foarte înaltă ca soi târziu și care are o
rezistență față de crăparea cauzată de ploaie. Fructul în sine este foarte mare și cu o fermitate bună, având
un gust moale și plăcut. Atunci când se maturizează, fructul are o culoare mai întunecată față de celelalte
soiuri, având o tendință spre culoarea neagră. Rapoartele înregistrate de pe urma livrărilor cireșelor la
nivel internațional indică faptul că soiul „Regina” este considerat unul dintre cele mai transportabile
soiuri la distanțe mari.
Deși soiul „Regina” înregistrează, în mod natural, o productivitate mică, această problemă poate fi
parțial depășită prin folosirea unor portaltoaie productive. Se crede, de asemenea, că plantarea poliniza-
torilor în fiecare rând va îmbunătăți procesul de polenizare și legare a fructelor.
SWEETHEART
Culoarea la maturare: brună-roșietică deschisă
„Sweetheart” este un soi de cireș târziu cultivat în multe părți ale lumii și s-a dovedit a fi unul foarte
profitabil pe piețele comerciale cu soiuri târzii. Mărimea fructului este moderat de mare și are o fermi-
tate foarte bună cu un gust intens, însă agreabil. Forma coroanei pomului este una deschisă. Este un soi
extrem de precoce și foarte productiv. Fără efectuarea unei tăieri corecte, adică scurtarea tuturor noilor
lăstari în fiecare an, ar putea duce la un număr foarte mare de fructe chiar și pe portaltoiul „Mazzard”.
Scobirea în stratul epidermic a fost o problemă care a persistat mereu când fructul a ajuns la piețele din
țările străine. Ca să se prevină apariția acestor probleme, este important de a avea mare grijă la manipu-
larea fructelor și de a preveni fructificarea abundentă a pomilor.
3.2. Caracteristica soiurilor principale de cireș

înregistrate în Republica Moldova
Soiurile sunt enumerate în ordinea perioadei de maturare.
CEA MAI TIMPURIE

Perioada de recoltare: decada a 3-a a lunii mai
Culoarea la maturare: culoare roșie închis
Polenizatorii sugerați: „Timpuriu Kassin’s”, „Jaboulay”, „Chișiniovscaia”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută spre moderată.
Soi de origine franceză, sinonim „Früheste der Mark”. Pomul are vigoare mijlocie, coroană sferică,
ramuri de schelet groase, fructifică pe buchete de mai. Înflorește în decada a treia a lunii aprilie, intră
timpuriu pe rod și fructifică abundent. Fructul este mic, sferic sau tronconic, cu pielița subțire, lucioasă,
roșie-aprinsă la recoltare, cu numeroase striuri neregulate, de un roșu-roz. Pedunculul este mijlociu de
lung, bine prins de fruct, dar slab de ramură și la maturarea deplină se desprinde. Pulpa este de culoare
roșu-deschis, cu vinișoare gălbui, moale, foarte suculentă, cu fermitate joasă, plăcut acidulată, slab ade-
rentă la sâmbure, cu sucul colorat în roșu, mediocră la gust. Este apreciat pentru fructele timpurii. Pomii
au rezistență mijlocie la ger, sunt sensibili la verticilioză și rezistenți la cocomicoză. În anii ploioși fruc-
tele crăpă și sunt afectate de putregaiul brun. Fructele se recoltează și se consumă, înainte de a ajunge la
maturitatea de consum, sunt sensibile la manipulare și transport. Este apreciat pentru fructele timpurii.
BIGARREAU BURLAT
Perioada de recoltare: mijlocul ultimei decade a lunii mai
Culoarea la maturare: roșu închis
Polenizatorii sugerați: „Vinca”, „Record”, „Rekordnaia”, „Hebros”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate moderată, doar dacă se efectuează o scurtare prin tăie-
re a tuturor lăstarilor noi în fiecare an.
Soi de origine franceză. Se consideră ca o clonă a soiului „Bigarreau Moreau”. Este un soi foarte cu-
noscut și considerat în multe țări europene soi de reper. Este bine reprezentat în sortimentul de cireș cu
coacere timpurie. Pomul este de vigoare medie, cu coroana largă, globuloasă, rodește preponderent pe
buchete de mai. Înflorește timpuriu, intră pe rod precoce, produce moderat și regulat. Recolta este mai
abundentă decât la soiul „Bigarreau Moreau”, având aceeași parametri de calitate. Fructul este mare pen-
tru un soi timpuriu, sferic, cu pieliță de culoare roșu închis de grosime mijlocie. Pulpa cu sucul colorat,
crocantă, suculentă, fermitate mijlocie, dulce acidulată, neaderentă la sâmbure, cu calități gustative înal-
te. Este apreciat pentru o maturare timpurie, calitatea fructelor și rezistență la transport.
CHIȘINIOVSCAIA
Perioada de recoltare: decada a 3-a a lunii mai
Culoarea la maturare: culoare roșie, iar la maturarea completă aproape neagră
Polenizatorii sugerați: „Cea Mai Timpurie”, „Jaboulay”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate moderată, dacă se efectuează o scurtare prin tăiere a
tuturor lăstarilor noi în fiecare an.
Soi obținut la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, Moldova. Pomul este viguros, cu coroana
invers-piramidală, rară, șarpantele au unghi mic de inserție, fructificare preponderent pe buchete de mai.
Înflorește la începutul decadei a treia a lunii aprilie, intră pe rod devreme, fructifică abundent și regulat.
Fructul este mic, de formă sferic-turtită, uneori ușor asimetric, cu pielița subțire, de culoare roșie-închisă.
Pedunculul este bine prins de fruct. Pulpa este de culoare roșie închis, suculentă, fină, fermitate mijlocie,
ușor acidulată, semiaderentă la sâmbure, cu gust bun. Pomii au rezistență la ger și citosporoză, sensibil
la cocomicoză și verticilioză. Este apreciat pentru productivitate înaltă și fructe timpurii de calitate bună.
JABOULAY
Perioada de recoltare: sfârșitul ultimei decade a lunii mai
Culoarea la maturare: culoare roșu-închis
Polenizatorii sugerați: „Cea Mai Timpurie”, „Timpuriu Kassin’s”
prin tăiere a tuturor lăstarilor noilor în fiecare an.
Soi de origine franceză. Pomul are crește viguroasă, formează coroană sferic turtită, are ramuri de
schelet puternice, fructifică pe buchete de mai, pe ramuri de rod mijlocii și lungi. Înflorește la începutul
decadei a treia a lunii aprilie, intră pe rod devreme, fructifică abundent și regulat. Fructul este mijlociu
ca mărime, de formă sferică, cu pielița de grosime mijlocie, de culoare roșu-închis. Pulpa este roșie, su-
culentă, de fermitate mijlocie, dulce-acidulată, aderentă la sâmbure, cu gust plăcut. Pomii au rezistență la
ger și citosporoză, sunt sensibil la cocomicoză și verticilioză. Fructele au rezistență mediocră la transport.
Este apreciat pentru productivitate înaltă și regulată și fructele timpurii de calitate bună.
BIGARREAU MORREAU
Perioada de recoltare: sfârșitul ultimei decade a lunii mai
Culoarea la maturare: culoare roșie închis
Soi de origine franceză. Pomul este viguros, cu coroana largă, globuloasă, rară, rodește preponderent
pe buchete de mai. Înflorește timpuriu, intră pe rod târziu, fructifică moderat dar regulat. Producția mai
mică este compensată de calitatea deosebită a fructelor. Fructul este mare pentru un soi timpuriu, sferic,
are pielița de grosime mijlocie, de culoare roșie închis, devine aproape neagră la maturarea deplină, cu
zone colorate neuniform, prezintă puncte subcutanate mai deschise. Pulpa este roșie, suculentă, dulce,
fin acidulată, neaderentă la sâmbure, foarte bună pentru consum în stare proaspătă. Este apreciat pentru
coacere timpurie, fructele au un grad redus de perisabilitate și suportă bine transportul.
VALERII CIKALOV
Perioada de recoltare: decada a 1-a a lunii iunie
Polenizatorii sugerați: „Chișiniovskaia”, „Iunskaia ranniaia”, „Melitopolskaia ciornaia”, „Vinca”,
„Jaboulay”
Este o selecție comună a Laboratorului Genetic Central I.V. Miciurin (Rusia) și a Institutului pentru
Pomicultură Irigată din Melitopol (Ucraina). Pomul este de vigoare mare, cu coroană sferică sau larg-
piramidală, puternic ramificată, unghiul de inserție semideschis. Înflorește în termeni timpurii, are fruc-
tificare precoce, productivitate înaltă și regulată. Fructul este mare, cordiform-alungit, cu masa de 8–9 g.
Pedunculul este bine fixat de ramură și slab de fruct. Pielița este de culoare roșie, cu nuanță violacee cu
multe puncte subcuticulare mici, la maturarea completă aproape neagră, fină. Pulpa este de culoare roșie,
crocantă, potrivit de suculentă, fermitate bună, cu gust dulce și armonios acidulată, plăcut, semiaderentă
la sâmbure, foarte bună pentru consum în stare proaspătă. Soiul este apreciat pentru aspectul și calitatea
foarte bună a fructelor, productivitate, și rezistență la transport a fructelor. Pomii soiului „Valerii Cikalov”
posedă rezistență bună la ger și secetă, și moderată la principalele boli.
DAGHESTANKA
Culoarea la maturare: culoare roșie
Polenizatorii sugerați: „Jaboulay”, „Valerii Cikalov”, „Vinca”
Soi obținut la Stațiunea pentru pomicultură din Daghestan, Rusia. Pomul este de vigoare mijlocie,
cu coroană sferică, desime medie. Înflorește în termeni timpurii, se caracterizează prin recolte înalte și
regulate. Fructul este mijlociu spre mare, de formă rotundă. Pielița este de culoare roșie, fină, aderentă la
pulpă. Pulpa este de culoare roză, fină, mijlociu de suculentă, cu sucul de culoare roșie-deschisă cu gust
dulce slab acidulat, foarte plăcut, neaderentă la sâmbure. Se destinge prin calitatea fructelor bune pentru
consum în stare proaspătă și industrializare. Pomii posedă rezistență înaltă la ger, secetă, dar slabă la
principalele boli. Fructele posedă, rezistentă bună la manipulare și transport.
KAȘTANKA
Culoarea la maturare: culoare roșu-închis
Polenizatorii sugerați: „Chișiniovscaia”, „Iunskaia ranniaia”, „Valerii Cikalov”, „Melitopolskaia
ciornaia”.
Soi de origine engleză, sinonime „Early Rivers”, „Precoce de Clies”, „Franse Vroege”, „Kastinky”.
Pomul este de vigoare mare cu coroana sferică, fructifică preponderent pe buchete de mai. Înflorește
în termeni timpurii, are productivitate mijlocie dar regulată. Fructul este mijlociu spre mic, sferic, ușor
turtit în secțiune transversală, cu pielița de culoare roșu-închis, de grosime mijlocie, fină, aderentă de
pulpă. Pulpa este de culoare roșie, fină, cu fermitate joasă, slab acidulată, cu gust discret, semiaderentă la
sâmbure. Soiul nu prezintă interes deosebit pentru producere, deoarece în afară de rezistența bună la ger
și secetă, fructele se afectează de monilioză și sunt sensibile la manipulare și transport.
IUNSKAIA RANNIAIA
Culoarea la maturare: culoare roșie
Polenizatorii sugerați: „Chișiniovscaia”, „Timpuriu Kassin’s”, „Record”, „Valerii Cikalov”.
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate moderată.
Soi obținut la Institutul pentru Pomicultură Irigată din Melitopol, Ucraina. Pomul este de vigoare
mare, cu coroană sferică, deasă. Înflorește în termeni timpurii spre mijlocii, în plantații înregistrează
productivitate înaltă și regulată. Fructul este mare, de forma cordiformă. Pedunculul este bine fixat de
ramură și slab de fruct. Pielița este de culoare roșie, mijlociu de tare, slab aderentă la pulpă. Pulpa este de
culoare roșie, fermitate mijlocie, fină, suculentă, cu sucul de culoare roșie și gust dulce acidulat, cu aromă
plăcută. Sâmburele este mijlociu de mare și semidetașabil de la pulpă. Este apreciat pentru fructele de
calitate bună folosite în stare proaspătă și industrializare, productivitate înaltă, și rezistența la ger, secetă,
principalele boli. Fructele sunt destinate pentru consumul în stare proaspătă. Fructele au rezistență spo-
rită la manipulare și transport.
VINCA
Culoarea la maturare: culoare roșie-închis
Polenizatorii sugerați: „Melitopolskaia ciornaia”, „Valerii Cikalov”, „Jaboulay”, „Trușeni 2”.
Soi obținut la Institutul pentru Pomicultură Irigată din Melitopol, Ucraina. Pomul este viguros, for-
mează o coroana sferic-turtită și rară. Înflorește în termeni timpurii, fructificare precoce, productivitate
înaltă și regulată. Fructul este mare, sferic sau slab cordiform, cu pielița de culoare roșie-închis, fină.
Pulpa este roșie, suculentă, dulce-acidulată, fermitate medie și cu gust plăcut, sâmburele detașabil de la
pulpă. Este apreciat pentru calitatea fructelor bune pentru consum în stare proaspătă, rezistență la ger,
secetă, citosporoză și cocomicoză. Fructele sunt rezistente la transport.
TRUȘENI 2
Culoarea la maturare: culoare roșie închisă
Polenizatorii sugerați: „Jaboulay”, „Valerii Cikalov”, „Vinca”
Soi obținut la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, Moldova. Pomul are vigoare mijlocie, co-
roana larg-piramidală, desime medie, cu șarpantele prinse de ax sub unghi larg de inserție, fructifică
preponderent pe formațiuni scurte. Înflorește în decada a treia a lunii aprilie, intră pe rod devreme, are
productivitate înaltă. Fructul este mare, cordiform, ușor turtit, cu pielița subțire, de culoare roșie închisă.
Pedunculul este bine prins de fruct și de ramură. Pulpa este roșie, moderat suculentă, fermitate bună,
dulce-acidulată, semiaderentă la sâmbure, cu gust foarte bun. Fructele sunt destinate pentru consum în
stare proaspătă, rezistente la cădere din pom și transport. Pomii au rezistență la ger, citosporoză, sensibil
la cocomicoză și verticilioză. Este apreciat pentru productivitatea și calitatea înaltă a fructelor.
TIMPURIU KASSIN’S
Culoarea la maturare: culoare roșie intensă
Polenizatorii sugerați: „Сеа Mai Timpurie”, „Jaboulay”
Pomul are vigoare mare, cu coroană ovoidă, de desime mijlocie, șarpantele sunt înserate sub un unghi
de 45°, fructifică preponderent pe formațiuni scurte. Înflorește la mijlocul decadei a treia a lunii aprilie,
produce abundent și regulat. Fructul este mare, ovoid elipsoidal, cu pielița subțire, de culoare roșie închi-
să. Pulpa este de culoare roșie, suculentă, fină, cu fermitate scăzută, dulce și armonios acidulată, aderentă
la sâmbure, cu gust plăcut. Pomii sunt rezistenți la citosporoză, sensibili la ger, cocomicoză și verticilioză.
Fructele sunt sensibile la transport și pot fi produse numai pentru piața locală.
LIVĂDEANKA
Polenizatorii sugerați: „Stella”, „Vinca”, „Krupnoplodnaia”
Soi obținut la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, Moldova. Pomul are vigoare mijlocie, co-
roană sferică, răsfirată, de desime medie. Înflorește în termene mijlocii spre târzii, întra pe rod precoce,
produce mediu și regulat. Fructul este mediu ca mărime, sferic, cu pieliță fină, de culoare roșie închisă.
Pulpa este de culoare roșie, fermitate mijlocie, aderentă la sâmbure, este suculentă, dulce-acidulată, cu
sucul roșu-deschis și gust excelent. Pomii au rezistență la ger, seceta și sunt toleranți la boli. Este apreciat
pentru calitatea fructelor și rezistența bună la manipulare și transport. Poate fi cultivat în zonele pomi-
cole centru și sud ale țării.
MELITOPOLSKAIA CIORNAIA
Perioada de recoltare: sfârșitul decadei a 2-a începutul decadei а 3-а a lunii iunie
Polenizatorii sugerați: „Iunskaia ranniaia”, „Valerii Cikalov”, „Jaboulay”, „Vinca”, „Trușeni 2”
Soi obținut la Institutul pentru Pomicultură Irigată din Melitopol, Ucraina. Pomul este viguros cu
coroana sferică, larg răsfirată și deasă. Înflorește în termeni mijlocii, fructifică precoce pe ramuri mijlocii
și lungi, produce mult și regulat. Fructul este mare, cordiform cu pielița fină, de grosime mijlocie, de
culoare roșu-închis, lucitoare. Pulpa este de culoare roșie închisă, crocantă, consistentă, suculentă, dul-
ce-acidulată, plăcută la gust, aderentă la sâmbure. Este apreciat pentru productivitatea mare și calitatea
superioară a fructelor destinate pentru consum în stare proaspătă. Pomii posedă rezistență bună la ger și
secetă, medie la principalele boli. Fructele sunt rezistente la manipulare și transport.
TAINA
Polenizatorii sugerați: „Vinca”, „Krupnoplodnaia”, „Record”, „Poleana”, „Pozdniaia Lermontova”
Este o selecție comună a Stațiunii Pomicole Donețk, Ucraina și Institutul de Cercetări pentru Po-
micultură, Moldova. Pomul este viguros cu coroana ovală, de desime medie uneori mare. Înflorește în
termeni târzii, fructifică precoce, are productivitate înaltă și regulată. Fructul este mare, sferic, cu pielița
de culoare roșie închisă, fină, aderentă la pulpă. Pulpa este de culoare roșie închisă, crocantă, suculentă,
fermitate bună și gust dulce-acidulat, semiaderentă la sâmbure. Cireșele sunt destinate pentru consumul
în stare proaspătă, fiind mult apreciate pentru calitățile gustative înalte. Pomii posedă rezistentă bună
la ger și secetă și mijlocie la principalele boli. Fructele sunt rezistente la manipulare și transport. Poate fi
cultivat în zonele pomicole Centru și Sud ale țării.
BIGARREAU PRODUCTA DELBARD

Polenizatorii sugerați: „Rekordnaia”, „Record”, „Hebros”, „Livădeanka”
Soi de origine franceză. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană piramidală, largă, desime medie,
capacitatea de formare a lăstarilor și excitabilitatea mugurilor înaltă. Înflorește în termeni mijlocii spre
târzii, fructificare precoce, productivitate medie și regulată. Fructul este de mărime mijlocie, de formă
rotundă, cu pielița de culoare galben-pai cu carmin pe partea însorită (culoare roză), fină, aderentă la
pulpă. Pulpa este de culoare crem, mijlociu de consistentă, cu aromă și gust dulce slab acidulat, foarte
plăcut. Cireșele sunt destinate pentru consumul în stare proaspătă pentru culoarea și calitatea fructelor.
Pomii posedă rezistență bună la ger și secetă și mijlocie la principalele boli. Fructele sunt rezistente la
manipulare și transport.
MASLOVSKAIA
Polenizatorii sugerați: „Timpuriu Kassin’s”, „Trușenkaia 2”, „Vinca”, „Krupnoplodnaia”
Soi obținut la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, Moldova. Pomul este de vigoare mijlocie,
cu coroana sferică și desime mijlocie. Înflorește în termeni târzii, fructificare precoce, productivitate me-
die și regulată. Fructul este mare și aspectuos, sferic, cu pielița de culoare roșie închisă, fină, slab aderentă
la pulpă. Pulpa este de culoare roșie, fermitate medie, cu gust dulce acidulat, foarte plăcut. Sâmburele
aderent de la pulpă. Cireșele sunt destinate pentru consumul în stare proaspătă. Pomii posedă rezistentă
bună la ger și secetă, mijlocie la principalele boli. Fructele sunt rezistente la transport. Poate fi cultivat în
zonele pomicole centru și sud ale țării.
RECORD
Polenizatorii sugerați: „Timpuriu Kassin’s”, „Hebros”, „Taina”, „Bigarreau Oratovskogo”
Portaltoaie sugerate: cu o productivitate scăzută spre moderată.
Soi obținut la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, Moldova. Pomul are vigoare mare și for-
mează о coroană larg-piramidală, de desime medie, cu șarpante groase prinse pe ax cu unghi larg de
inserție, fructifică pe formațiuni scurte și medii. Înflorește în decada a treia a lunii aprilie, întră pe rod
devreme, produce abundent. Fructul este foarte mare, cordiform, cu pielița de grosime medie, de culoare
roșie închisă. Pedunculul este lung și bine prins de fruct. Pulpa este roșie, consistentă, suculentă, fină,
dulce și armonios acidulată, neaderentă de sâmbure, cu gust foarte bun. Pomii au rezistență la oscilațiile
de temperatură din timpul iernii și la citosporoză, sunt sensibili la cocomicoză și verticilioză. Este un soi
apreciat pentru calitatea foarte bună a fructelor, productivitate înaltă și rezistență la transport.
KRUPNOPLODNAIA
Polenizatorii sugerați: „Bigarreau Oratovskogo”, „Jaboulay”, „Valerii Cikalov”, „Vinca”, „Record”,
„Rekordnaia”, „Hebros”
Soi obținut la Institutul pentru Pomicultură Irigată din Melitopol, Ucraina. Pomul are vigoare mare,
coroană sferică, de desime medie, fructifică preponderent pe ramuri scurte și buchete de mai. Înflorește
în termeni medii, întră pe rod devreme, fructifică abundent și regulat. Fructul este foarte mare, sferic,
are pieliță de grosime mijlocie, de culoare roșie închisă, aderentă la pulpă. Pulpa este roșie-închisă, suc
colorat, fermitate bună, crocantă, suculentă, dulce-acidulată, cu gust foarte plăcut. Pomii au rezistență la
ger, secetă, monilioză, sunt mai puțin exigenți față de sol, se afectează de cocomicoză, sensibil la bacte-
rioză. Este apreciat pentru rezistența mugurilor generativi la temperaturi scăzute, calitatea superioară a
fructelor, productivitate mare, destinație universală și rezistență bună la transport.
REKORDNAIA
Perioada de recoltare: sfârșitul lunii iunie
Culoarea la maturare: culoare galbenă deschisă, cu obrajor roz-intens pe partea însorită
Polenizatorii sugerați: „Cea Mai Timpurie”, „Timpuriu Kassin’s”, „Jaboulay”, „Record”
Soi obținut în Gradina Botanică Nikitski, Ucraina. Pomul are vigoare mare, formează о coroană larg-
ovoidă, fructifică preponderent pe ramuri buchet. Înflorește în ultima decadă a lunii aprilie, intră pe rod
târziu, are productivitate înaltă. Fructul, mare, cordiform, are pielița de culoare galbenă, rumenită pe
partea însorită cu roz-intens. Pulpa este de culoare galbenă-albicioasă, mijlociu de consistență, suculentă,
neaderentă la sâmbure, dulce acidulată, cu gust foarte bun. Pomii au rezistență la ger și la citosporoză.
Este indicat numai pentru industrializare, deoarece fructele sunt sensibile la transport.
BIGARREAU ORATOVSKOGO
Perioada de recoltare: decada a 3-a a lunii iunie 1-a a lunii iulie
Polenizatorii sugerați: „Melitopolskaia Ciornaia”, „Record”
coroană piramidală, de desime medie. Fructul este mare, cordiform, are pieliță de grosime mijlocie, de
culoare roșie închisă. Pulpa este roșie, consistentă, crocantă, suculentă, dulce-acidulată, cu gust foarte
plăcut, neaderentă la sâmbure. Pomii au rezistență la ger, cocomicoză, citosporoză, mijlociu de rezistent
la secetă, sensibil la bacterioză. Este apreciat pentru calitatea superioară a fructelor, productivitate mare,
destinație universală și rezistență bună la transport.
POLEANA
Perioada de recoltare: decada a 3-a a lunii iunie 1-a a lunii iulie
Culoarea la maturare: culoare roz-gălbuie
coroană rotundă, de desime mijlocie. Intră pe rod târziu, fructifică mediu și regulat. Fructul este mijlociu
până la mare, cordiform, cu pieliță de grosime medie, de culoare roz-gălbuie. Pulpa, de culoare crem-
deschis, crocantă, suculentă, fermitate mijlocie, este dulce și armonios acidulată, cu calități gustative
înalte. Pomii au rezistență la ger și secetă și slab atacați de cocomicoză. Este apreciat pentru calitatea
fructelor, bune pentru consum în stare proaspătă și rezistența pomilor la condițiile climatice.
HEBROS
Perioada de recoltare: decada a 1-a a lunii iulie
Culoarea la maturare: culoare roșie-întunecată
Polenizatorii sugerați: „Vinca”, „Record”, „Taina”, „Pozdniaia Lermontova”
Soi de origine bulgară. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană sferică, deasă, capacitatea de for-
mare a lăstarilor și excitabilitatea mugurilor este medie, fructifică preponderent pe buchete de mai, intră
pe rod în anul 4–5 de la plantare. Înflorește în termeni târzii, produce fructe abundent și regulat. Fructul
este mare ca mărime, cordiform, cu pielița mijlociu de tare, de culoare roșu-închis, aderentă la pulpă.
Pulpa este de culoare roșie, mijlociu de suculentă, fermitate bună, cu gust dulce-acidulat, foarte plăcut.
Sâmburele semiaderent la pulpă. Este apreciat ca soi productiv cu fructe foarte bune pentru consum în
stare proaspătă. Pomii posedă rezistentă bună la ger, secetă și citosporoză. Fructele sunt rezistente la
manipulare și transport.
POZDNIAIA LERMONTOVA
Perioada de recoltare: decada a 1-a a lunii iulie
Polenizatorii sugerați: „Record”, „Rekordnaia”, „Hebros”, „Taina”
Soi obținut la Stațiunea pentru Pomicultură din Daghestan, Rusia. Pomul este de vigoare mijlocie, cu
coroană sferică, intră târziu pe rod în anul 7 de la plantare. Înflorește în termeni târzii, produce fructe
moderat și regulat. Fructul este mijlociu ca mărime, cordiform, cu pielița de culoare roșie. Pielița este
de culoare roșie-închisă, fină, aderentă la pulpă. Pulpa este de culoare roșie, de consistență mijlocie, cu
gust dulce slab acidulat, plăcut. Sâmburele semiaderent la pulpă. Este apreciat pentru calitățile gustative
înalte, rezistența bună la ger și secetă, mijlocie la principalele boli. Fructele sunt rezistente la manipulare
și transport. Poate fi cultivat în zona de sud a țării.
4. PORTALTOAIELE DE CIREȘ
Soiurile altoite de cireș au fost selectate timp de milenii pentru diverse scopuri, însă în ultimul secol,
programele de selecție și-au concentrat activitatea lor în mare parte asupra îmbunătățirii caracteristicilor
așa ca productivitatea, gustul, mărimea, fermitatea, culoarea fructelor, precocitatea și rezistența la boli
și la crăpare a fructelor. Spre deosebire de altoi, soiurile de portaltoi doar recent au beneficiat de atenție.
Într-adevăr, se crede că puieții de „Mazzard” (Prunus avium) au fost, pentru prima dată, folosiți ca por-
taltoaie de cireș mai mult de 2400 ani în urmă de către primii horticultori greci și romani. Faptul că
„Mazzard” continuă să fie pe larg folosit pe tot teritoriul coastei de nord-vest a Pacificului este o dovadă
a succesului acestui puiet ca soi de portaltoi. De-a lungul ultimelor câtorva decenii, câteva portaltoaie
vechi, totuși, au câștigat proeminență, oferind câteva calități importante care lipsesc la „Mazzard”. Multe
dintre aceste portaltoaie semi-pitice, deși reduc din vigoarea pomilor, induc precocitate și permit culti-
vatorilor să culeagă fructe de calitate Premium din livezile cu o desime înaltă de pomi la o unitate de
suprafață. În plus, o recoltă deplină poate fi acum obținută pe aceste portaltoaie semi-pitice în timp de
cinci sau șase ani de la plantarea pomilor, în comparație cu pomi asemănători pe „Mazzard”, ce poate
dura până la doisprezece ani pentru a ajunge la o productivitate maximă.
Figura 4.1. Aspectul livezii de cireș în funcție de tipul portaltoiului.
Solurile, condițiile de creștere și practicile de întreținere a unei livezi vor arăta modul în care por-
taltoaiele influențează creșterea pomilor, vigoarea lor, precocitatea și mulți alți factori. O mare parte
din informația prezentată în această publicație se bazează pe datele obținute și observațiile efectuate în
statul Oregon, SUA. Condițiile locale specifice pentru Republica Moldova, pot să prezinte modificări ale
însușirilor portaltoaielor față de cele descrise aici.
Compatibilitatea cu altoiul
Deoarece „Mazzard” este o selecție a portaltoiului Prunus avium, acesta este compatibil cu toate
soiurilor de cireș. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Franța, „Mahaleb” a fost de asemenea
folosit ca portaltoi pentru cireș. Acest lucru a fost efectuat în mare parte datorită efectului parțial redat
de „piticire”, ce a fost descoperit pe altoii de cireș și totodată a permis pomilor să intre mai precoce pe
rod în comparație cu cei care erau altoiți pe portaltoiul „Mazzard”. La mijlocul secolului al XIX-lea por-
taltoiul „Mahaleb” a devenit cunoscut în Statele Unite, iar către sfârșitul anilor 1900 acesta a fost cel mai
popular portaltoi. Totodată, aceasta se datorează înmulțirii simple din sâmburi și rezistenței sale mai
bune la unele boli comparativ cu „Mazzard”. Totuși pe la mijlocul anilor 1920, „Mahaleb” a fost găsit ca
fiind incompatibil pentru unele soiuri de cireș, și ca rezultat a dus la uscarea prematură a pomilor. Astfel,
„Mazzard” a devenit, din nou portaltoiul din topul preferințelor. Unele portaltoaie moderne de astăzi au
fost depistate ca fiind incompatibile cu altoiul unor soiuri de cireș, cum este, de exemplu, „Weiroot 13” și
„Colt” când sunt altoite cu „Sam” sau „Van”. Până în acest moment nu au fost raportate incompatibilități
dintre soiuri și orice portaltoaie disponibile din punct de vedere comercial, cum ar fi cele din seria „Gi-
sela”: „Gisela 5”, „Gisela 6” și „Gisela 12”.
Rezistența la ger
Rezistența la ger e o însușire polifactorială complexă, iar părerile ce țin de constatările obținute din
studiile de cercetare a portaltoiului de cireș din întreaga lume se află încă în contradicție. Într-adevăr,
una dintre principalele probleme este că deteriorările provocate lemnului și mugurilor pe timp de toam-
nă se datorează aclimatizării incomplete a pomului. Aceasta, la rândul său, rezultă în rezistența slabă la
frig pe timp de iarnă la fel ca și prejudiciile efectuate pomilor primăvara devreme, întrerupând perioada
de repaos prea devreme. Acestea fiind spuse, multiple studii au demonstrat, că multe soiuri altoite pe
portaltoiul „Mahaleb” (P. mahaleb) s-au aclimatizat mai devreme în toamnă/iarnă decât pe alte portal-
toaie. Materialul parental de portaltoi „Gisela”, P. cerasus și P. canescens, sunt ambele mai rezistente decât
„Mazzard” și răspândesc rezistența la cele trei portaltoaie „Gisela” disponibile, în prezent, în Statele Unite.
În condițiile în care solul este destul de uscat, s-a înregistrat că portaltoiul „Colt”, a fost afectat de clima
destul de severă din timpul iernii, anume în regiunea Bavaria, Germania. Acesta, probabil, este unicul
portaltoi folosit în Statele Unite ce este mai puțin rezistent decât „Mazzard”. Deși portaltoaiele din seria
„Krymsk”, și anume „Krymsk 5” („VSL-2”) și „Krymsk 6” („LC-52”) obținute în Rusia, nu au fost plan-
tate suficient de demult încât să poată fi urmărită rezistența lor la temperaturi scăzute în unele regiuni
cu ierni aspre. Portaltoiul de origine cehă, „PHL-C”, a demonstrat o rezistență bună la ger de-a lungul
unei perioade de timp îndelungate în zonele cu ierni aspre cum ar fi Polonia și Republica Cehă. Deoarece
„CAB 6P” este o selecție a portaltoiului Prunus cerasus, acesta are toate șansele să fie rezistent la ger.
Toleranța la căldură
Deși nu au fost efectuate studii ce țin de toleranța la căldură a portaltoaielor generative și vegetative,
totuși au fost realizate unele observații ce sugerează că unele dintre portaltoaiele clonale s-ar putea să
prezinte, într-o oarecare măsură, o toleranță împotriva căldurilor extreme. Portaltoiul „Gisela 5” s-a dez-
voltat bine timp de mai mulți ani în zone precum cele din Europa de Vest, Michigan și partea nord-estică
a Statelor Unite, acolo unde temperatura este moderată. „Gisela 5” nu a arătat indici performanți de dez-
voltate pe coasta de vest a Statelor Unite, deoarece temperatura atinge nivelul de +35 °C sau, chiar și mai
mult. În plus, în zilele în care temperatura atinge nivelul de +35 °C, frunzele de pe pomii portaltoiului
„Gisela 6” se ofilesc. În condiții similare, frunzele de pe portaltoaiele „Krymsk 5” și „Krymsk 6” rămân
turgide, iar plantările efectuate pe portaltoaiele din seria „Krymsk” în California au demonstrat indici
promițători.
În mod asemănător, portaltoiul „Maxma 14” s-a dezvoltat bine de-a lungul mai multor ani și nu a pre-
zentat careva semne de schimbare în statele Oregon și Washington din SUA, dar și în alte regiuni cu vară
aridă, cum ar fi sudul Franței. Mai mult, portaltoaiele ca „Mazzard”, „Mahaleb”, „Colt” și „CAB 6P” au
arătat niște indici satisfăcători în locuri, precum California, Italia, Spania și Grecia, unde temperaturile
pe timp de vară pot fi extreme.
Înghețul și înflorirea
Deși pomii altoiți pe portaltoaie productive (vegetative) sunt mai puțin sensibili la ger ca și acei altoiți
pe portaltoi standard, cei dintâi vor produce deseori mai multe fructe după un îngheț puternic dato-
rită numărului inițial mai mare de flori. În plus, în cazul în care nu e posibilă o protecție împotriva
înghețului, atunci florile care sunt amplasate mai aproape de sol sunt afectate mai puternic decât cele
aflate mai sus de suprafața solului. Prin urmare, când înghețul de primăvară are loc în perioada înfloririi
pomilor, și nu se efectuează încălzirea artificială a livezii prin diferite metode, atunci fructele pe pomii
ce sunt altoiți pe portaltoaiele pitice vor fi mult mai grav afectate în comparație cu fructele de pe pomii
ce sunt altoiți pe portaltoaiele semi-pitice, din simplul motiv că pomii viguroși sunt mai înalți, iar florile
sunt mai îndepărtate de la sol. Datorită faptului că cireșul este o cultură de o valoare foarte înaltă, este
preferabil de a folosi diferite metode suplimentare pentru a proteja florile de cireș împotriva înghețurilor
de primăvară.
Particularitățile înfloririi și fructificării

Pomii de cireș produc doar muguri simpli — adică doar un mugure (solitar) la fiecare nod — și fiecare
mugure poate fi atât floral cât și vegetativ. Mugurii vegetativi pe lemn de un an se pot dezvolta atât în
lăstari cât și să rămână inactivi. În următorii ani, acești muguri vegetativi ar putea deveni muguri de rod.
Cu alte cuvinte, mugurii de rod sunt doar formați pe lemnul care este în vârstă de doi ani sau chiar mai
mult. Mugurii de rod vor rămâne productivi pînă la zece ani, doar dacă vor intercepta adecvat lumina
solară. Un mugure floral dezvoltă deobicei cinci flori, și el se dezvoltă atât dintr-un mugure axial (lateral)
al lăstarilor de un an sau din mugurii axiali al ramurii de rod. Atunci când mugurii axiali pe lemn de
un an devin florali, florile vor cădea sau vor produce fructe. În ambele cazuri, aceasta duce la formarea
lemnului orb (degarnisire) în următorii ani. În cazul când se dezvoltă mai mulți muguri axiali pe lăstar
de un an și ei devin florali, atunci pe toată porțiunea respectivă a ramurii va fi lemn orb (degarnisit) pe
care nu se dezvoltă nici fructe și nici frunze. Unele soiuri ca „Lapins” și „Sweetheart” sunt mai mult pre-
dispuse de a forma ramuri degarnisite în comparație cu alte soiuri.
Multe dintre portaltoaiele noi, semi-pitice își schimbă particularitățile de fructificare, rezultând în
creșterea intensității florilor și într-un număr mai mare de muguri de rod pe tulpină și în centrul coroa-
nei pomului. Portaltoaiele semi-pitice sunt predispuse la formarea mugurilor florali solitari (axiali) pe
lemn în vârstă de un an, ce rezultă în degarnisirea mai rapidă a coroanei.
Particularitățile creșterii și dezvoltării pomilor

Multe dintre portaltoaiele noi, de asemenea, influențează vigoarea pomilor. Cu toate acestea, gradul
de influență asupra vigorii de creștere nu depinde numai de portaltoi, dar și de particularitățile biologice
ale soiului altoit, sol, sistemul de formare a pomului și gradul de tăiere al ramurilor.
Figura 4.2. Dezvoltarea pomilor soiului „Regina” pe diferiți
portaltoi: dreapta — „Gisela 12”; stânga — „Gisela 6”.
Figura 4.3. Dezvoltarea pomilor soiului „Regina” pe diferiți

portaltoi: dreapta — „Gisela 5”; stânga — „Gisela 12”.
În cazul când soiul „Bing” este altoit pe portaltoiul „Gisela 12” s-a înregistrat o micșorare a vigorii în
comparație cu vigoarea aceluiași soi altoit pe portaltoiul „Gisela 6”. Însă, în cazul în care sa utilizat soiul
„Regina” altoit pe portaltoiul „Gisela 12” s-a înregistrat o majorare cu aproximativ 10 % a vigorii pomilor
decât în cazul când același soi a fost altoit pe portaltoiul „Gisela 6”. Rezultate similare au fost observate și
la celelalte soiuri însă este prematur să se facă concluzii la acest moment.
Amplasarea terenului, precum locul ales, de asemenea, joacă un rol asupra dezvoltării pomilor. De
exemplu, în partea de est a Statelor Unite, „Gisela 6” redă pomilor o vigoare de 60 la sută din mărimea
unui pom standard, în timp ce în partea nord-vestică a Pacificului se dezvoltă un pom cu o vigoare de
creștere de pînă la 90 la sută din dimensiunea deplină a pomilor standard. Tipul de sol și condițiile de
creștere probabil joacă un rol în această discrepanță. De asemenea, „Maxma 14” crește mai puternic pe
solurile bogate de pe partea nord-vestică a Pacificului în comparație cu solurile calcaroase din sudul
Franței. Similar și portaltoiul „Colt”, ce este lansat în Europa ca un portaltoi semi-pitic, imprimă pomilor
o mărime deplină pe terenurile irigate în partea nord-vestică a Pacificului.
„Gisela 5” este cel mai pitic portaltoi comercial crescut în partea nord-vestică a Pacificului, reducând
vigoarea pomului la aproximativ 50 la sută față de pomii cu dimensiuni standard. Într-adevăr, cercetările
întreprinse de către Laboratorul de Cercetare a Cireșului de la Universitatea de Stat din Washington au
demonstrat că pomii altoiți pe „Gisela 5” și „Gisela 6” au avut o dezvoltare mai mică a trunchiului, re-
spectiv, cu 45 la sută și cu 20 la sută a suprafeței secțiunii transversale după șapte sezoane de creștere în
comparație cu acei altoiți pe „Mazzard”.
Figura 4.4. Influența portaltoiului asupra înălțimii pomilor2.

Cunoscând faptul că un portaltoi va scădea vigoarea pomului la 50 sau 90 la sută din dimensiunea
unui pom standard, poate fi de folos; cu toate acestea, ea nu rezolvă toată situația. De exemplu, un pom
de cireș altoit pe „Gisela 6” se poate de menținut la o înălțime de doar 2,4 m și ușor de întreținut datorită
sistemului de conducere și tăierii adecvate. Când se efectuează o tăiere severă pe ramuri, multe dintre
portaltoaiele productive, cum ar fi „Gisela” și cele din seria „Krymsk”, răspund cu o creștere moderată,
controlată, în timp ce un pom altoit pe „Mazzard” va deveni revigorat. Acest răspuns moderat, împreună
cu un unghi de inserție al ramurilor natural mai mare, imprimă pomilor ce sunt altoiți pe aceste portal-
toaie productive să fie mult mai ușor de gestionat.
http://www.goodfruit.com/cherry-rootstock-testing-continues/
2
Ancorarea
Deși cireșul se dezvoltă bine fără nici un fel de suport, pomii pe „Gisela 5” și uneori pe „Gisela 6”
deseori vor fi înclinați în părți sub influența vânturilor ce prevalează. Aceasta se întâmplă mai mult la
pomii ce sunt conduși cu lider central ce sunt mai grei în partea de sus. Suporturile formate din tutori
sau sistem de suport format din stâlpi pot fi benefice pentru aceste două portaltoaie. Celelalte portaltoaie
se pare că au o ancorare bună.
Adâncimea de plantare
Deși înrădăcinarea altoiului a fost observată în cazuri foarte rare, și nu pare a fi la fel de grav la cireș în
comparație cu mărul, se poate pierde toate însușirile benefice ce se imprimă pomilor de la portaltoi. Cu
toate acestea, este corect de a se lăsa locul altoirii la 8–10 centimetri deasupra nivelului solului, în scopul
de a preveni înrădăcinarea altoiului, excepție făcând doar pomii altoiți pe portaltoiul „Mazzard”.
4.1. Caracteristica portaltoaielor de cireș
„Cireșul sălbatic” (păsăresc) (Cerasus avium (L.) Moench. sau Prunus avium)
Portaltoi generativ, viguros, recomandat pentru cireș. Se recomandă pentru toate zonele pomicole
din republică. Preferă solurile luto-nisipoase, lutoase ușoare, calde, moderat umede. Pomii se dezvoltă
normal în zonele cu precipitații de peste 500 mm anual.
Are afinitate foarte bună cu toate soiurile înregistrate și de perspectivă.
Posedă rezistență satisfăcătoare la ger și secetă. Este rezistent la putregaiuri și Agrobacterium
tumefaciens.
Pomii altoiți pe acest portaltoi sunt de vigoare mare, au sistemul radicular foarte bine dezvoltat, dar,
preponderent, amplasat superficial, longevitate îndelungată. În ultima vreme, cireșul sălbatic este folosit
din ce în ce mai puțin datorită vigorii mari și a neuniformității soiurilor altoite, precum și pentru faptul
că întră târziu pe rod, întârzie maturarea fructelor, comparativ cu Cerasus mahaleb, dar pomii au pro-
ductivitate înaltă și fructele adesea sunt mai calitative decât pe alți portaltoi. În pepiniere se folosește în
proporție de cca 10 %.
„Mahaleb” (vișinul turcesc) (Cerasus mahaleb (L.) Mill. sau Prunus mahaleb)
Este un portaltoi generativ. Se recomandă în toate zonele pomicole. Este indicat pentru soluri relativ
ușoare, bine drenate, afânate, calcaroase, uscate, cu un procent mare de schelet. Pomii se dezvoltă normal
în zonele cu precipitații sub 550 mm anual, fiind sensibil la asfixia radiculară.
Are afinitate cu majoritatea soiurilor înregistrate și de perspectivă în Republica Moldova, cu excepția
unor soiuri („Cea Mai Timpurie”, grupa „Bigarreau” etc.). Simptomele incompatibilității deseori apar
târziu — la al 6–8-lea an după plantare.
Pomii altoiți pe „Mahaleb” au creștere viguroasă, sistemul radicular bine dezvoltat, profund, sunt
rezistenți la secetă și la iernat. Este rezistent la păduchii de frunze și Coccomices heimalis, de asemenea și
la cancerul bacterian.
Intră pe rod economic timpuriu — în anii 3–4 după plantare, productivitatea este bună, longevitatea
medie. Imprimă o înflorire și maturare a fructelor mai timpurie cu 6–8 zile pentru același soi, compara-
tiv cu pomii altoiți pe cireș sălbatic și o vigoare mai redusă pomilor cu aproximativ 20 %. În practica pe-
pinieristică din Republica Moldova se folosește în proporție de 85–90 % datorită avantajelor enumerate
și absenței altor biotipuri de portaltoi.
„Colt” (P. avium × P. pseudocerasus)
„Colt” a fost lansat de stația de cercetare East Malling din Anglia în anii 70 ca un portaltoi semi-pi-
tic. Totuși, în livezile irigate situate de coasta de nord-vest a Pacificului, acest portaltoi dezvoltă un pom
viguros ce este asemănător ca mărime cu „Mazzard”, având aceeași precocitate scăzută. Mai mult, por-
taltoiul „Colt” este sensibil la solurile secetoase și temperaturile scăzute din timpul iernii. „Colt” a fost
plantat pe suprafețe mari în statul California datorită faptului că codița cireșelor este rezistentă la pătare,
o boală debilitantă de virus. Acest portaltoi, de asemenea, a demonstrat o rezistență bună la Phytophtho-
ra, la cancerul bacterian, dar și la daune create de gofer, un rozător din America, însă este susceptibil la
Agrobacterium tumefaciens. Pe coasta de nord-vest a Pacificului „Colt” se dezvoltă bine în situațiile de
replantare a pomilor pe terenuri ne-fumegate (L. E. Long, 1995).
„Gisela 5” (P. Cerasus × P. canescens)

Chiar dacă este considerat a fi cel mai renumit portaltoi în Germania cât și alte părți din Europa,
„Gisela 5” nu a reușit încă să fie acceptat pe scară largă pe coasta nord-vestică a Pacificului. În acest mo-
ment este portaltoiul cel mai pitic disponibil din punct de vedere comercial pe teritoriul Statelor Unite
ale Americii. „Gisela 5” pe coasta nord-vestică a Pacificului este cunoscut prin modul său de a reduce din
vigoarea pomului până la 50 procente sau chiar mai mult comparativ cu puieții portaltoiului „Mazzard”.
Vigoarea mediu scăzută a acestui portaltoi împreună cu producția foarte mare de fructe a cauzat diverse
controverse ce țin de mărimea și calitatea fructelor. Această problemă se accentuează atunci când pe
„Gisela 5” sunt altoite soiurile „Lapins” sau „Sweetheart”. Dacă se efectuează o tăiere corectă și pomii se
dezvoltă pe un sol fertil, afânat adânc, atunci ar putea fi potrivit pentru plantațiile cu densitate foarte
înaltă de la 1000 până la 2000 de pomi pe un ha și este probabil cel mai convinabil pentru sistemele de
conducere a pomilor în formă de fus precum este Liderul Central Vogel. Mai mult decât orice alt portal-
toi comercial, „Gisela 5” tinde să avanseze înflorirea și coacerea fructelor cu 2–4 zile, considerându-se un
avantaj pentru soiurile timpurii unde posibilitatea de a obține o recoltă timpurie asigură un profit mare
din vânzări. Totuși acest portaltoi poate fi dezavantajat pe un teren ce este predispus la înghețuri.
„Gisela 5” redă pomilor unghiuri de inserție mai largi și o amplasare haotică a ramurilor. Ancorarea
pomilor este acceptabilă, însă unii producători recomandă sistem de suport. Pot apărea drajoni, însă,
acest lucru nu este o problemă. Pomii plantați pe portaltoiul „Gisela 5” au demonstrat că sunt rezistenți
la frig iarna, iar în ceea ce privește compatibilitatea portaltoiului „Gisela 5” cu altoiul nu este o problemă.
Portaltoiul „Gisela 5” nu se dezvoltă foarte bine în solurile grele și necesită o drenare foarte bună.
Pomii devin sensibili când sunt plantați în locul altor pomi, de aceea este bine să se planteze pe un teren
virgin ori unde solul a fost tratat corespunzător cu fumiganți înainte de se planta alți pomi.
„Gisela 6” (P. Cerasus × P. canescens)

„Gisela 6” este cel mai renumit portaltoi pentru plantările noi efectuate în statul Oregon. Chiar dacă
este un portaltoi cu vigoare relativ moderată, fiind ușor de condus. Densitatea recomandată la plantarea
pomilor este de la 750 la 1250 de pomii pe un hectar.
Deși acest portaltoi nu manifestă o vigoare de creștere mediu-înaltă, el este la fel de precoce, produ-
când roadă începând cu anul trei după plantare și deja în al cincilea an producătorii pot obține o recoltă
maximă de cireșe. Datorită nivelului înalt de dezvoltare, pomii altoiți pe „Gisela 6” trebuie tăiați corect
începând cu o vârstă fragedă pentru a menține calitatea înaltă și mărimea bună a fructelor. Obținerea
unor cireșe de calitate Premium este posibilă la soiurile cu productivitate moderată până la scăzută, drept
exemplu servesc soiurile „Bing”, „Skeena” și „Regina” și este mai dificil pentru soiurile foarte productive.
La fel ca și în cazul tuturor portaltoaielor ce controlează dimensiunea, este absolut necesar de a menține
un nivel corespunzător vigoarea de creștere pentru a putea produce cireșe de calitate înaltă. Este mult
mai ușor de format lăstari noi la pomii altoiți pe „Gisela 6” decât la cei ce sunt altoiți pe „Gisela 5”, aceasta
fiind unul dintre motivele popularității acestui portaltoi.
„Gisela 6” imprimă o reținere a procesului de înflorire a pomilor și coacere a fructelor comparativ cu
portaltoiul „Mazzard”. Pomii au forma coroanei deschisă și sunt predispuși să se ramifice foarte bine.
Ancorarea pomilor în sol poate fi o problemă în cazul când pomii sunt amplasați pe terenuri ce sunt
bântuite încontinuu de vânt, deși mulți producători de pe coasta nord-vestică a Pacificului nu folosesc
sisteme de susținere a pomilor.
„Gisela 6” este compatibil cu o gamă variată de tipuri de sol, începând de la cele ușoare și finisând cu
solurile grele. Cu toate acestea, este important ca ele să fie bine drenate. Pomii crescuți pe acest portaltoi
nu prezintă probleme dacă nu se înlătură drajonii, iar compatibilitatea portaltoiului „Gisela 6” cu altoiul
este una bună.
„Gisela 12” (P. cerasus × P. canescens)

Vigoarea și mărimea pomilor plantați pe portaltoiul „Gisela 12” depinde de particularitățile biologice
ale soiului. Câțiva ani de cercetări efectuate în regiunea Dalles din statul Oregon și Prosser din statul
Washington au indicat cifre care ne demonstrează, că combinația dintre portaltoiul „Gisela 12” și soiul
„Bing” rezultă un pom de mărime medie, cum sunt pomii acestui soi altoiți pe portaltoii „Gisela 5” și
„Gisela 6”. Totuși, se poate spune că experiența producătorului cu soiul „Regina” în combinație cu portal-
toiul „Gisela 12” demonstrează că pomii sunt cu 10 procente mai mari față de combinația aceluiași soi cu
portaltoiul „Gisela 6”. Anume din acest motiv producătorii preferă mai mult combinația de soi portaltoi
„Regina/Gisela 12”, fiindcă li se pare că este mai ușor de menținut vigoarea pomilor și, în cele din urmă
sporește și mărimea fructelor.
Pomii plantați pe portaltoiul „Gisela 12” întră foarte repede pe rod și produc o recoltă bună și timpu-
rie, producătorii ajungând să obțină o recoltă maximă în al cincilea an după plantare a livezii. De reținut
este faptul, că fructe calitative și de o mărime satisfăcătoare se pot obține doar în cazul când se face
tăierea corect.
„Gisela 12” se adaptează ușor la o varietate mare de tipuri de sol, drajonează și are o ancorare bună.
Pomii au o structură deschisă și continuă să se lărgească și formează ușor ramuri noi. Până acum nu au
existat probleme în ce privește compatibilitatea sa cu soiurile cultivate.
„Krymsk 5” (P. fruticosa × P. lannesiana)

Acest portaltoi semi-pitic își are originea în regiunea Mării Negre a Rusiei. Experiența producătorilor
de pe coasta nord-vestică a Pacificului sugerează că „Krymsk 5” este asemănător cu „Gisela 6” după vi-
goarea de creștere, iar precocitatea și recolta obținută este puțin mai mică. Rezultatele obținute în statul
Oregon la soiul „Lapins” altoit pe portaltoiul „Krymsk 5” în al optulea an după plantare, indică, că fruc-
tele de calitate Premium pot fi produse fără nici o ezitare pe acest portaltoi, cu condiția să se efectueze
tăierea corectă a pomilor.
Portaltoiul „Krymsk 5” se adaptează bine pe orice tip de sol, dezvoltându-se destul de bine în solurile
grele, dacă se face o comparație între acesta și portaltoiul „Mazzard”. Datele înregistrate în Rusia indică
că acest portaltoi se adaptează bine și la temperaturi joase. Mai mult, acest portaltoi se dezvoltă foarte
bine în condițiile cu temperaturi ridicate, fiindcă frunzele rămân turgescente în perioada când se înre-
gistrează temperaturi foarte înalte și frunzele nu se îndoaie la margini cum se întâmplă la portaltoiul
„Gisela”. Pomii se ancorează bine și nu necesită sistem de suport. Are un nivelul scăzut până la moderat
de drajonare. Forma pomului este excelentă având ramuri cu unghiuri mari de inserție.
Figura 4.1.1. Aspectul fructelor soiului „Lapins” altoit pe portaltoiul „Krymsk 5”.
Figura 4.1.2. Aspectul fructelor soiului „Lapins” altoit pe portaltoiul „Krymsk 6”.
„Krymsk 6” (P. cerasus × P. macckii)
Portaltoiul „Krymsk 6” imprimă pomului o dezvoltare de doar 75 până la 80 % din mărimea pomu-
lui plantat pe portaltoiul „Krymsk 5” sau „Gisela 12”. Într-o livadă comercială din statul Oregon, soiul
„Lapins” prezintă un pom cu fructe de diametru mare și de calitate superioară în al optulea an după
plantare. La fel ca și „Krymsk 5”, portaltoiul „Krymsk 6” pare să se adapteze bine atât la temperaturile
reci cât și la cele calde, precum și la diferite tipuri de sol. Pomii sunt bine ancorați și drajonează slab spre
moderat. Coroana pomilor este bună formând ramuri cu unghiuri mari de inserție. La fel ca și „Krymsk
5”, „Krymsk 6” este susceptibil la viruși precum Piticirea prunului (Prune Dwarf Ilarvirus) și Pătarea
necrotică inelară la Prunus (Prunus Necrotic Ringspot Ilarvirus).
„Maxma 14” (P. mahaleb × P. avium)

„Maxma 14” își are originea în statul Oregon dintr-un pom de „Mahaleb” cu polenizare liberă. Totuși,
a fost pe larg acceptat în Franța datorită precocității sale, datorită naturii sale semi-pitice și rezistenței la
cloroza de fier ce este cauzată de solurile calcaroase.
Deseori o schimbare apărută pe terenul unde se dezvoltă pomii modifică caracteristicile portaltoiului.
Într-un studiu efectuat în statul Oregon pe solurile argilo-nisipoase s-a observat cum portaltoiul „Ma-
xma 14” formează pomi mai mari comparativ cu portaltoiul „Mazzard” în al cincilea an după plantare,
altoiți cu soiul „Bing”. Din acest motiv nu se recomandă de efectuat plantări cu desime mare la hectar pe
coasta nord-vestică a Pacificului.
Diametrul fructelor a fost asemănătoare din punct de vedere statistic și, cu toate că au tendință să
fie mai mici, însă producția în anul cinci a fost semnificativ mai mare, cu o medie de 21 kg/pom în
comparație cu 1,3 kg/pom pe portaltoiul „Mazzard”. Pentru a obține recolte mari, este necesar de efectu-
at tăieri corespunzătoare în fiecare an.
„Maxma 14” a demonstrat o compatibilitate bună cu altoiul și o adaptare pe larg pe diferite tipuri de
sol, adaptându-se în diverse condiții ale mediului înconjurător. S-a observat o drajonare foarte slabă.
„Mazzard” (Prunus avium)

Producătorii de pe coasta nord-vestică a Pacificului au o tradiție de a planta pomi altoiți pe portaltoiul
„Mazzard”. Acest portaltoi este foarte bine adaptat la solurile de pe coasta nord-vestică a Pacificului, fiind
rezistent la frig iarna și datorită faptului că face parte din aceeași specie ca și cireșul, nu s-au înregistrat
cazuri de incompatibilitate cu soiul. Mai mult, datorită vigorii mari și productivității moderate, fructele
de calitate Premium pot fi obținute doar printr-o implicare medie în procesul de tăiere și gestionare a
pomilor.
Din nefericire, acestui portaltoi îi lipsește precocitatea și deseori nu intră pe rod decât în al cincilea
sau al șaselea an după plantare, iar o recoltă maximă de fructe se poate obține abia în al doisprezecelea an.
Creșterea viguroasă a pomilor face dificil controlul plantărilor cu desime mare, iar dimensiunea mare
a pomilor scade randamentul de lucru al muncitorilor calificați și apar diferite situații de risc în timpul
recoltării fructelor.
Portaltoiul „Mazzard” se dezvoltă foarte bine pe diferite tipuri de sol, de la solul argilo-nisipos până
la cel luto-argilos. Totuși, la fel ca și alte portaltoaie, acest portaltoi nu se dezvoltă foarte bine pe solurile
slab drenate sau umede. Drajonii nu prezintă o problemă serioasă.
5. CERINȚELE CIREȘULUI
FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI
Cireșul este о specie pomicolă delicată și pretențioasă față de climă și sol. Astfel el necesită condiții
de umiditate suficientă, dar nu suportă excesul; cere căldură suficientă, dar nu suportă arșița și sece-
ta și nici geruri mari. Dintre factorii climatici principali, pentru reușita culturii comerciale a cireșului
se evidențiază lumina, temperatura aerului și a solului, resursele hidrice, aerul și mișcarea acestuia, și
condițiile de sol și relief.
Cerințele față de lumină. Lumina este factorul care condiționează viața plantelor verzi, fiind absolut
necesară declanșării procesului de asimilare a carbonului.
De lumină depind viteza și direcția de creștere a lăstarilor, forma organelor aeriene, precum și proce-
sele de respirație/transpirație ale pomilor. Așadar, lumina interceptată de coroana pomilor este elemen-
tul ce controlează în mod direct ciclul biologic al acestora.
Recolta de fructe este determinată de gradul de pătrundere a luminii în interiorul coroanei pomilor și
crearea pe această cale a unor condiții optime de creștere și dezvoltare a ramurilor fructifere și a mugu-
rilor floriferi situați în această zonă.
Desigur, că cerința față de lumină depinde în primul rând de informația ereditară a soiului, care este
condiționată și de alți factori ca: vârsta, fenofaza, organul și poziția acestuia în coroana pomilor. Soiurile
timpurii au nevoie de mai multă lumină decât cele târzii.
În perioada de creștere, plantațiile tinere de cireș sunt mai exigente față de lumină decât în perioada
de rodire, iar în timpul creșterii intense a lăstarilor și maturării fructelor, cerințele sunt mai mari decât
în perioada dezmuguritului. De cantitatea de lumină din timpul maturării depinde în mare măsură ca-
litatea fructelor.
În condițiile climatice de la noi cerințele cireșului față de acest factor nu sunt satisfăcute doar numai
în cazul nerespectării recomandărilor tehnologice ce duc la îndesirea excesivă a coroanei și umbrirea de
către rândurile vecine.
În cazul în care expoziția terenului, orientarea rândurilor de pomi în livadă, forma coroanei și
distanțele de plantare nu sunt alese corect, se înregistrează о iluminare insuficientă a întregului ansam-
blu vegetal, coroana se înalță anormal, se degarnisește partea bazală și interioară a ei, zona productivă
migrează la periferia coroanei, pomii cresc slab, sunt sensibili la boli, se diminuează recolta și calitatea
fructelor.
Cerințele față de temperatură. Temperatura este unul din factorii de vegetație care condiționează
toate procesele de transformare și de circulație a substanțelor în organismul vegetal și în mediul în-
conjurător al acestuia, precum asimilația, respirația și transpirația, parcurgerea stadiilor și fenofazelor
de creștere și fructificare, începerea și încetarea vegetației, căderea frunzelor, viața latentă a pomilor,
mișcarea apei în sol și plantă etc.
Dintre indicatorii termici mai importanți pentru analiza răspândirii culturii cireșului în diferite zone,
se pot considera: temperatura medie anuală; temperaturile medii lunare; mediile maximelor și minime-
lor anuale și lunare; numărul orelor de frig în perioada de repaus; intensitatea și durata gerurilor de iarnă;
modul în care scade temperatura la începutul iernii; frecvența, durata și amplitudinea oscilațiilor de tem-
peratură în timpul iernii; frecvența înghețurilor și brumelor târzii. Oricare dintre indicatorii menționați,
în situația când atinge valori limită, poate avea caracter restrictiv pentru cultura cireșului într-un anumit
teritoriu.
Cireșul are cerințe moderate față de căldură, preferă climatul cald temperat. Cultura cireșului reușește
în zonele pomicole unde se înregistrează temperatura medie anuală de +9,5…+10,5 °C, sau în cele cu-
prinse între izotermele +14…+16 °C în luna mai. Soiurile timpurii de cireș sunt mai exigente față de
căldură comparativ cu cele târzii.
Temperaturile scăzute din timpul iernii limitează cultura unor soiuri de cireș („Livădeanca”, „Mas-
lovskaia”, „Taina” ș.a.) în zona pomicolă de nord a țării noastre. Cireșul face parte din speciile pomicole
cu rezistența mijlocie la ger.
În general, rezistența cireșului față de gerurile de iarnă depinde de starea pomilor și evoluția tempera-
turilor în scăderea lor până la producerea gerurilor. În funcție de însușirile ereditare ale soiurilor, vârsta
pomilor, condițiile atmosferice care însoțesc gerurile, cât și de durata și intensitatea acestora, s-au consta-
tat diferite grade de vătămare. Oscilații destul de mari se înregistrează în interiorul speciei, în funcție de
originea geografică a soiului. Pomii în plină maturitate de rodire din soiurile vechi, locale, în condițiile
unei bune pregătiri pentru iernare, rezistă la temperaturi mai scăzute, comparativ cu soiurile americane
și europene introduse relativ recent.
Intrarea în repausul de iarnă al pomilor se face începând cu luna octombrie, astfel că, în noiembrie,
aceștia se găsesc în repaus profund, nereacționând la scurtele perioade de încălzire de la începutul iernii.
Repausul profund se încheie la sfârșitul lunii decembrie și în cursul lunii ianuarie, când începe cel facul-
tativ, în timpul căruia pomii devin receptivi la oscilațiile de temperatură, însă nu pornesc în vegetație
datorită nivelului în general scăzut al acestora.
Dintre muguri, cei vegetativi prezintă о rezistență mai mare la ger. Mai slabi rezistenți sunt cei flori-
feri, și aceasta mai ales spre sfârșitul iernii, când pomii întră în perioada de repaus facultativ. În perioada
repaosului profund mugurii floriferi rezistă pînă la −20…−22 °C. În condițiile climatice de la noi mai
frecvent sunt afectate de ger ramurile de rod, mugurii floriferi și trunchiul. Acesta din urmă, deseori,
este afectat și în iernile când celelalte părți ale pomului nu suferă de ger. Afectarea trunchiului constă în
apariția de crăpături în scoarță sau a plăgilor de ger în urma oscilațiilor de temperatură. Temperaturile
sub −35 °С pot produce crăpături în tulpina pomilor de cireș. În perioada gerurilor mari de revenire de la
sfârșitul iernii mugurii floriferi pier la numai −15 °С, frecvent are loc degerarea țesutului cambial, scoarța
dezlipindu-se de trunchi.
Temperaturile joase au un rol bine stabilit în ciclul creșterii și rodirii pomilor, începând de la postma-
turarea sâmburilor, рână la satisfacerea nevoii de frig, necesară desăvârșirii procesului de diferențiere și
organogeneză.
Efectul benefic al temperaturii joase se manifestă până la anumite limite, în funcție de dinamica lor,
soi, stadiului de dezvoltare, fenofaza de vegetație etc., după care se produc perturbări mai mult sau mai
puțin grave, ce pot influența negativ desfășurarea proceselor sau chiar pot provoca moartea țesuturilor
vegetale. Necesarul de frig pentru cireș variază în funcție de soi și constituie 1000–1700 ore (G. Bargioni,
1991).
Temperatura oprimă din fenofaza înfloritului pentru germinarea polenului este de +12 °С. Facultatea
germinativă a polenului se pierde în proporție de 75 % la temperaturi de −2°C.
О mare importanță о are temperatura din perioada înfloritului, temperaturile excesive, mai ales când
sunt corelate cu о umezeală relativă scăzută a aerului și vânt, provoacă uscarea nectarului și reducerea
secreției stigmatelor, influențând negativ procesul polenizării florilor și a legării fructelor. Producții nor-
male se produc când, pe durata înfloririi în masă, se înregistrează 4–5 zile consecutive cu temperaturi
minime mai mari de +4°C, temperaturi medii în jur de +10°C și temperaturi maxime de +18…+20°C
(S.Budan, G. Grădinăriu, 2000).
La mugurii floriferi, partea cea mai sensibilă este pistilul, iar după înflorit, ovarul recent fecundat.
Înghețurile târzii de primăvară afectează bobocii florali la −5,5 °С, florile deschise la −2,2 °C, iar fructele
abia legate la −1,1 °C. Înnegrirea pistilului în interiorul mugurelui floral în timp ce toate celelalte parți
ale florii rămân intacte, se întâmplă relativ des la începutul primăverii, înainte sau chiar în timpul în-
floritului. Cum cireșul înflorește destul de timpuriu el este surprins adesea de înghețuri și brume care
compromit în mare măsură recolta de fructe a anului respectiv.
Importanța temperaturii aerului pentru cireș descrește de la înflorire până la întărirea sâmburelui și
revine din nou în perioada maturării fructelor. S-a stabilit că necesarul de căldură în perioada dintre în-
florit și maturarea fructelor este de 460–670°C pentru soiurile cu maturare timpurie, 720–810°C pentru
cele semitimpurii, 810–950°C pentru cele de sezon mediu și 1050–1150°C pentru cele târzii.
Limitele rezistenței la ger a rădăcinilor pomilor de cireș depind de fenofază, grosimea acestora, adân-
cimea la care se găsesc în sol, textura lui, conținutul de apă, stratul acoperitor, și sunt cuprinse între
−11°C și −13°C, mai ridicate toamna târziu și mai coborâte la sfârșitul iernii. Din acest punct de vedere,
cireșul este mai sensibil decât mărul, părul, prunul, gutuiul și rădăcinile la pomii altoiți pe „Mahaleb”
degeră la −14°C.
Este știut, că gradul de vătămare diferă în funcție de portaltoiul folosit. Astfel, la un îngheț de −4,5°C
la sol și −3,8°С în aer la 2 m înălțime, survenit în timpul înfloritului, cel mai mic număr de flori distruse
s-a înregistrat la pomii altoiți pe „Mahaleb”, în timp ce la pomi altoiți pe „Cireș sălbatic” pierderile au
fost mai mari.
Practic, în cultura cireșului, stresurile, ca și eventualele afecțiuni de natură ireversibilă ale plantei în
ansamblu sau a unor țesuturi și organe, apar la nivele foarte ridicate sau foarte joase ale temperaturii
mediului.
Căldurile excesive din perioada de vegetație sunt nefavorabile pentru desfășurarea normală a proce-
selor vitale. Cireșul suferă la temperaturi ridicate, mai ales, dacă acestea sunt însoțite de о secetă, efectele
fiind încetinirea creșterii lăstarilor și a fructelor, coacere prematură, apariția arsurilor pe frunze și lăstari,
vestejirea și uscarea organelor verzi sau a plantei întregi. În condițiile climatice de la noi mai nefavorabilă
pentru cireș din lunile de vară este august, dacă temperaturile înalte sunt asociate cu seceta.
Cerințele față de apă. Rolul apei ca factor de vegetație este hotărâtor în viața plantelor, fiind prin-
cipalul constituent al organismelor vegetale. Apa este vehiculul substanțelor nutritive și principalul re-
gulator termic. Ca bilanț hidric general, din cantitatea totală de apă din sol, cca. 98,8 % se pierde prin
evapotranspirație și numai 1,2 % este folosită în procesele de nutriție și fotosinteză.
Cireșul face parte din speciile pomicole cu cerințe medii față de apă, fiindcă s-a format în condițiile
climatului relativ umed. El crește și fructifică bine în zonele în care cad anual cca 700 mm, iar coefici-
entul de transpirație este cuprins între 250–350 l (Thompson, 1952, citat de Ceaușescu et al., 1982). Este
necesar de menționat, că acestea variază în funcție de temperatură, fenofază, stadiul de creștere, soi,
portaltoi, concentrația soluției nutritive, starea de aprovizionare a solului, viteza vântului, intensitatea
luminii, mărimea recoltei etc. Există о limită inferioară de accesibilitate a apei din sol, corespunzătoare
coeficientului de ofilire, precum și niște momente critice, când lipsa de apă în cantitatea necesară ре о
perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp produce efecte ireparabile pentru dezvoltarea normală sau
viața pomilor de cireș. S-a stabilit ca din cantitatea totală de precipitații un rol deosebit îl au cele căzute
în perioada ianuarie-mai. În condițiile climatice de la noi, 300 mm de precipitații pe solurile cu apele
freatice la suprafață (2–2,5 m) și 350 mm pe solurile mai ușoare asigură obținerea unei recolte de 20 t/ha
(G.P.Alekseev, 1984, Gh. Cimpoieș, 2002).
Lipsa de apă determină о vigoare redusă a pomilor, dereglări ale regularității și volumul recoltelor,
îmbătrânirea și scurtarea stadiilor de creștere și dezvoltare a plantelor, scurgeri gomoase și dezechilibra-
re fiziologică cu aspect patogen.
Excesul de umiditate înrăutățește proprietățile de aerare ale solului, creând un mediu fizic și chimic
neprielnic portaltoilor utilizați curent în cultura cireșului. Sub acest aspect, cel mai rezistent la excesul
temporar de umiditate este vișinul, iar cel mai slab este „Mahalebul”, care în schimb este mai rezistent
la secetă.
Cireșul are cerințe moderate și față de umiditatea relativă a aerului (60–76 %). El suportă cu greu atât
seceta atmosferică, cât și umiditatea relativă ridicată a aerului. În condițiile țării noastre mai periculoasă
pentru cireș este seceta atmosferică din luna august. Umiditatea atmosferică excesivă în perioada matu-
rării fructelor (peste 90 %) însoțită pe un fon de precipitații dese, chiar și neînsemnate cantitativ, favo-
rizează crăparea cireșelor și atacul de Monilinia. Excesul de umiditate din sol, de asemenea, dăunează
pomilor. Rezistența la secetă este mijlocie.
Apa freatică influențează prin adâncime oscilația multianuală și sezonieră a nivelului, mobilitatea și
gradul de mineralizare. Ridicarea nivelului apei freatice în unele perioade din an are influențe negative
asupra cireșului, știut fiind faptul că portaltoii folosiți sunt sensibili la asfixia radiculară.
Cireșul, mai mult decât oricare altă specie pomicolă, nu suportă excesul prelungit de umiditate în sol,
în special când este altoit pe „Mahaleb”. „Cireșul sălbatic”, considerat mai tolerant la excesul temporar
de apă și astfel mai potrivit pentru soluri grele, are și el limite de toleranțe destul de reduse. Apa freatică
trebuie să fie la adâncimi de 1,5–2,0 m. Ea poate suplini deficitul de precipitații, dacă are un nivel con-
stant la о astfel de adâncime.
Pentru a realiza о umezire corespunzătoare a solului cu însușiri hidrofizice echilibrate, cantitatea de
precipitații din fiecare lună trebuie sa fie de 3 ori mai mare decât temperatura medie lunară.
Zăpada contribuie la mărirea umidității solului, întârzie pornirea în vegetație și protejează rădăcinile
împotriva înghețului. О cantitate prea mare de zăpadă poate provoca ruperea ramurilor, iar în caz de
topire rapidă provoacă un exces de umiditate.
Roua contribuie la acoperirea a 5–10 % din deficitul de apă, ceața frecventă și persistentă reduce foto-
sinteza, poleiul și chiciura în cantitate mare pot provoca asfixierea mugurilor sau chiar ruperea ramurilor,
grindina are efecte negative prin rănirea sau ruperea ramurilor, lăstarilor, frunzelor și fructelor.
Satisfacerea cerințelor față de apă se poate aprecia cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cel
mai utilizat este suma cantității de precipitații căzute timp de un an, pe perioada de vegetație sau numai
pe parcursul unei perioade mai scurte, delimitate calendaristic sau tehnologic de desfășurarea unor fe-
nofaze distincte.
La analiza precipitațiilor, în comparație cu ceilalți factori meteorologici, este necesar să se țină cont,
în primul rând, de capacitatea de reținere a solului pentru apă și apoi la distribuția precipitațiilor în timp,
astfel ca analiza cerințelor și a asigurării pomilor cu apă va avea în vedere conținutul de apă al solului sub
aspectul accesibilității acestuia pentru pom.
Importanța apei crește începând cu luna aprilie și devine maximă în perioada creșterii intensive a lăs-
tarilor și fructelor. Pomii folosesc numai о parte din cantitatea totală de apă căzută sub forma de ploaie,
care depinde de panta terenului, însușirile hidrofizice ale solului, mărimea și intensitatea ploilor, gradul
de acoperire a solului etc.
Cerințele fața de aer. În viața pomilor, aerul joacă un rol hotărâtor, atât prin compoziție, cât și prin
mișcarea acestuia. La nivelul frunzelor, un spor de CO2 potențează procesul de asimilație, în timp ce
acumularea lui în sol provoacă asfixia radiculară.
Când cantitatea energiei solare, a apei, a elementelor minerale este suficientă, creșterea concentrației
de CO2 poate spori de doua-trei ori intensitatea fotosintezei. Asigurarea plantațiilor cu CO2, rezultat în
urma descompunerilor organice care au loc, se realizează prin mișcarea aerului atmosferic și din sol.
Cireșul este puțin adaptat la excesul de apă și la o aerație slabă a solului, aceste condiții determinând
diminuări de creștere și fructificare. Porozitatea de aerație a solului se consideră satisfăcătoare când
este cuprinsă între 10–15 % și buna între 15–25 % din volumul acestuia. Reglarea regimului de aer în
sol se realizează în principal prin sisteme adecvate de lucrare și întreținere, precum și prin fertilizări cu
îngrășăminte organice.
Importantă este și mișcarea permanentă a aerului în plantațiile de pomi. Terenurile în pantă sunt cele
mai favorabile din acest punct de vedere, urmate de terenurile plane, unde mișcarea aerului se produce
relativ ușor. Dificultăți în circulația aerului se manifestă în locurile joase, care trebuie excluse pentru cul-
tura cireșului (L. Chira, A. Asănică, 2010). Vânturile, în general, sunt defavorabile culturii cireșului: cu
excepția celor de mică intensitate, care împrăștie aerul înghețat, usucă fructele și frunzișul după ploaie,
micșorează efectul dăunător al arșițelor. Vânturile prea puternice influență negativ asupra frunzișului și
lăstarilor tineri, staminelor și pistilului.
Cerințele față de sol și relief. Solul este principala sursă de apă și hrană minerală a pomilor. Practic,
cu excepția carbonului, toate celelalte elemente ce joacă un rol în nutriția minerală sunt extrase din sol.
Fertilitatea potențială a solului se poate determina în funcție de caracteristicile morfologice, fizice, chi-
mice și biologice ale acestuia. Pentru fiecare dintre acestea, cireșul are exigențe specifice, a căror satisfa-
cere este obligatorie pentru reușita unor plantații comerciale. Dintre însușirile fizice, volumul edafic util
trebuie să se caracterizeze printr-o repartiție în profunzime, cireșul preferând un sol adânc, deoarece
sistemul radicular al portaltoilor utilizați în mod obișnuit este unul de adâncime.
Dintre însușirile chimice cele mai importante ce influențează creșterea și rodirea cireșului sunt starea
de gleizare, conținutul în humus, reacția solului, conținutul în carbonați, conținutul în săruri solubile.
Cireșul preferă soluri mijlocii sau ușoare, nisipo-lutoase sau argilo-nisipoase cu un conținut de 25–
35 % argilă, fertile, permeabile. Conținutul în humus trebuie sa fie peste 1–1,5 %, dar nu mai mare de
4–5 %. Cireșul este о specie care preferă soluri cu о reacție slab acidă către neutră (pH 5,5–6,5), deși este
specia cu cea mai mare toleranță sub acest aspect, suportând un pH cuprins între 5,5–8,0. Cireșul s-a
dovedit о specie tolerantă privind conținutul de carbonați, chiar și activi până la 2–7 % în funcție de
conținutul de argilă. Dintre tipurile de sol din țara noastră cele mai bune pentru cireș sunt solurile de
pădure brune și cenușii închise (G. Grădinăriu, 2002). Rezultate bune se obțin pe cernoziomuri obișnuite
și carbonatice nisipo-lutoase.
Cerințele cireșului față de sol variază în funcție de portaltoiul folosit și soiurile cultivate. De exemplu,
în asociație cu „Mahalebul”, cireșul reușește pe soluri uscate, nisipoase, calcaroase cu până la 25 % de
carbonați activi, iar altoit pe „Vișinul comun”, comparativ cu „Cireșul franc”, suportă terenurile mai
grele și mai calcaroase și cu apa freatică la suprafață. Cele mai exigente față de sol sunt soiurile cu pulpa
consistentă („Bigarreau Producta”, „Valerii Cikalov” etc.).
Relieful provoacă modificări ale factorilor edafo-climatici, mai ales prin pantă și expoziția amplasării.
Din acest punct de vedere se consideră optime pentru cultura cireșului terenurile plane sau slab inclinate
(3–5°). Sub raportul amplasării pe pantă, cea mai favorabilă este treimea de mijloc cu expoziția nord-ves-
tică, vestică sud-vestică (Gh. Cimpoieș, 2002).
6. ÎNFIINȚAREA LIVEZII
Producerea recoltelor durabile de cireșe de calitate înaltă este posibilă doar în cazul în care ampla-
sarea terenului, dar și alte condiții existente sunt optime. Evaluarea corectă a locului, iar în cazul dat se
referă la o livadă aflată în perspectivă, dar și determinarea resurselor disponibile cât și înființarea acesteia
necesită în ansamblu o planificare destul de atentă. Deoarece la mijloc sunt implicate cheltuieli semnifi-
cative ce țin de înființarea unei livezi, dar și un angajament luat pe un termen lung este important de a
lua în considerație toți factorii înainte de a planta o livadă de cireș.
6.1. Tipuri și sisteme de plantații

La proiectarea unei plantații de cireș se are în vedere faptul că de tipul de plantație și sistemul de cul-
tură depinde în mare măsură dinamica intrării pe rod, recolta la o unitate de suprafață, calitatea acesteia,
precum și perioada de exploatare economică.
Sistemul de cultură a pomilor reprezintă un complex de activități organizatorice, fitotehnice, eco-
nomice, orientate la realizarea cât mai eficientă a potențialului ecologic, biologic, tehnologic, economic
adecvat fiecărui sector de livadă în scopul obținerii recoltelor înalte, stabile calitative și competitive cu
indici economici înalți.
Sistemul de cultură a cireșului este caracterizat printr-un număr mare de elemente, cele mai impor-
tante fiind:
•• arhitectonica ansamblului vegetal pomicol, care include modul și distanțele de plantare;
•• modul de formare și conducere a coroanei;
•• volumul și perioada de recuperare a investițiilor;
•• vârsta intrării pe rod;
•• volumul recoltei de fructe realizat în perioada economică de producere;
•• cheltuieli de forța de muncă manuală la unitatea de suprafață și tona de fructe;
•• posibilitatea de executare mecanizată a lucrărilor de intreținere etc.
Indicii sistemului de cultură în ansamblu determină nivelul intensificării producției pomicole.
După nivelul de intensificare al producției pomicole, la cireș sunt întâlnite următoarele sisteme de
cultură: extensiv sau clasic, semiintensiv și intensiv.
Luând ca bază numărul de pomi la hectar, factor ce influențează în cea mai mare măsură și celelalte
elemente definitorii ale sistemului, precizăm că cireșul se poate cultiva astfel:
- sistem extensiv (clasic) cu până la 350 pomi/ha;
- sistem semiintensiv cu 351–600 pomi/ha;
- sistem intensiv cu 601–2500 pomi/ha.
Sistemul extensiv (clasic) s-a practicat pentru portaltoii generativi („Cireș amar”) și soiuri de vigoare
mare, cultivate pe cernoziomuri sau alte categorii de soluri cu fertilitate mai ridicată.
Pomii sunt viguroși și se conduc ca coroană etajat rărită, sunt dificili de format și de tăiat, la recoltarea
fructelor se consumă foarte multă manoperă. În centrul coroanei se formează o zonă mare neproducti-
vă, datorită degarnisirii pretimpurie a părții inferioare a ramurilor de schelet și insuficienței de lumină.
Scheletul se caracteriză cu 4–6 ordine de ramificare și se consumă multe substanțe nutritive în detrimen-
tul fructificării.
Distanțele mari de amplasare a pomilor 6–7 × 5–6 m (până la 350 pomi/ha) nu permit folosirea efi-
cientă a suprafeței livezii, factorilor ecologici și tehnologici pentru obținerea recoltelor înalte, stabile și
calitative.
Intrarea târzie pe rod economic (în anii 7–8 după plantare), creșterea lentă a producției de fructe,
recolta de fructe relativ mică (5–7 t/ha), calitatea fructelor mult mai inferioară în comparație cu alte sis-
teme de cultură sunt caracteristici ale acestui sistem.
Investițiile pentru înființarea și îngrijirea livezii până la intrarea pe rod economic sunt moderate,
datorită numărului redus de pomi la unitatea de suprafață și perioadei îndelungate de îngrijire a livezii
tinere până la intrarea pe rod economic.
Durata perioadei eficiente de exploatare a unei livezi extensive este de până la 30–40 ani în funcție de
asociație soi–portaltoi. La moment sistemul extensiv de cultură a pomilor se mai întâlnește în plantațiile
pomicole existente.
Sistemul semiintensiv se recomandă pentru asociații soi-portaltoi de vigoare mijlocie sau mare plan-
tate pe soluri cu un grad de fertilitate mediu (bonitare 50–70 baluri), conduși sub formă de piramidă
etajată rărită și etajată rărită cu centrul deschis (întreruptă). Este cel mai recomandat sistem pentru cul-
tura cireșului, având în etapa actuală un rol foarte important deoarece nu dispunem încă de un portaltoi
valoros care să permită о mărire a densitații.
Acest sistem prezintă о serie de avantaje, dintre care unele sunt caracteristice și plantațiilor clasice
cum ar fi:
- prin aplicarea tăierilor ritmice și adecvate, pomii pot fi menținuti la un habitus normal proiectat;
- lucrările mecanizate se pot efectua relativ ușor;
- cheltuielile și investițiile sunt medii;
- durata de exploatare economică a unei plantații este de 30–35 ani.
Distanțele de amplasare a pomilor sunt în limitele 5–6 × 3,5–4,5 m. Aceste distanțe de plantare a
pomilor coordonate cu sistemul de conducere a coroanelor formează coronamente continuie în direcția
rândurilor, inclusiv cu centrul deschis în cazul sistemelor de conducere cu axul redus moderat. Interva-
lele dintre coronamentele rândurilor vecine constituie la bază circa 2,0–2,5 m ceea ce asigură condiții
satisfăcătoare pentru mecanizarea procedeelor tehnologice. Se asigură regim favorabil de iluminare și
aerisire în plantațiile de cireș.
Intrarea pomilor de cireș pe rod economic are loc în anii 4–6, iar recolte maxime stabile se obțin din
anii 7–8 după plantare. Recolta medie la cireș — 10–12 t/ha. Calitatea fructelor este medie.
Investițiile sunt moderate, dar mai mari decât la sistemul clasic, datorită densității mai mari a pomi-
lor. Recuperarea investițiilor în anii 8–10 după plantarea pomilor. Prețul de cost al fructelor cu 20–25 %
mai mic, iar beneficiul cu aceiași indici mai mare față de sistemul extensiv.
În Republica Moldova sistemul semiintensiv de cultură al pomilor se practică pe larg la cireș, pe tere-
nuri fără irigare, situate pe versanți cu înclinație mai mare de 4–5°.
Sistemul intensiv este mai puțin practicat pentru cultura cireșului, datorită lipsei unor portaltoi
valoroși de vigoare mai mică. Actualmente unii producători de cireșe încep să planteze astfel de livezi
datorită disponibilății materialului săditor importat din unele țări ale UE. Totodată, și soiuri de vigoare
mică sunt foarte puține („Stella Compact”, „Skeena”).
O productivitate sporită a plantației se poate asigura prin soiuri și portaltoiuri cu talie medie sau mică,
operații de tăiere și dirijare a ramurilor, intrarea timpurie pe rod și potențial înalt de productivitate, bine
adaptate la condițiile ecologice ale zonei și tehnologiile de cultivare. Sistemul intensiv se practică pe te-
renuri plane sau cu înclinare mică (până la 4–5°); cu soluri fertile (conținutul de humus nu mai mic de
2,5–3,0 %), pretabile pentru biotipurile ce urmează să fie cultivate, asigurate cu umiditate la nivelul nu
mai mic de 550–600 mm, din precipitațiile atmosferice și alte surse, inclusiv irigare.
Sistemul de amplasare a pomilor reprezintă rânduri solitare cu densitatea 601–2500 pomi/ha,
repartizați la distanțe de circa 4–5 m dintre rânduri și 1,0–3,5 m între pomi pe rând. Distanțele de
amplasare coordonate cu fertilitatea solului, vigoarea de creștere a asociației soi-portaltoi și sistemul de
conducere a pomilor. Înălțimea rândului este de 3,0–3,5 m și lățimea gardului fructifer la bază 2,0–2,5 m,
iar în partea superioară — 0,8–1,2 m.
Sistema de conducere a pomilor în sistemul intensiv este sub formă de palmetă cu brațe oblice, palme-
ta liber aplatizată sau fusiformă, ramurile principale fiind aplatizate preponderent pe direcția rândului.
Intrarea pe rod economic a livezilor cu astfel de sistem se produce în anii 4–5 de la plantare, produc-
tivitatea medie în perioada de plină fructificare până la 12–20 t/ha fructe de calitate superioară. Perioada
cea mai eficientă de exploatare este de 18–25 ani pe portaltoi pitici și semiviguroși.
Sistemul intensiv implică investiții de 2–3 ori mai mari decât la sistemul semiintensiv, condiționate de
densitatea sporită a pomilor și prețul materialului săditor. Recuperarea investițiilor se preconizează după
3–4 fructificări constante datorită recoltei și calității fructelor mai superioare.
În cazul în care se utilizează și pomi altoiți pe portaltoi de vigoare mică („Gisela 3”, „Gisela 5”, „Tabel
Edabriz”, etc.) se recomandă să fie conduși într-un plan vertical pe direcția rândului. Distanțele dintre
rânduri este de 3,5–4,0 m, iar între pomi în rând — 1,0–1,5 m, în funcție de vigoarea asociațiilor soi-
portaltoi, fertilitatea solului, tehnologia aplicată. Coroanele se formează preponderent după sistemul fus.
Înălțimea coronamentului rândului 2,5–3,0 m, lățimea la bază 1,5–1,8 m, iar în partea superioară 0,8–1,0
m. Intrarea plantației pe rod economic are loc în anii 2–3 de la înființare, productivitatea medie de 20–25
t/ha fructe de calitate superioară.
Acest sistem necesită investiții foarte mari condiționate de densitatea mare a pomilor, instalarea su-
porturilor și foliei antiploaie, sistemului de irigare cu microaspersoare etc. Recuperarea investițiilor ca-
pitale după 4–5 fructificări constante.
În Republica Moldova sistemul intensiv de cultură la pomii de cireș este într-o corelație directă cu
posibilitățile financiare limitate a multor întreprinderi. Din partea statului se aplică măsuri de susținere
financiare la înființarea plantațiilor pomicole, în special, a celor intensive.
6.2. Înțelegerea economiei livezii și dezvoltarea unui plan de afaceri
Economia și finanțarea unei livezi

Înființarea livezii este costisitoare și va dura cel puțin de la trei la șase ani până se va înregistra o ram-
bursare a investițiilor. Este necesar de a dispune de resursele financiare necesare pentru a menține efec-
tuarea lucrărilor până la acea dată. În ceea ce privește determinarea rambursării potențiale a investițiilor,
este important să se înțeleagă, că prețul primit pentru fructe va depinde nu numai de calitatea lor, dar,
de asemenea, și de perioada de recoltare, volumul de fructe disponibil pe piața de desfacere, cât și alte
aspecte neprevăzute anterior, ce țin de piața de desfacere existentă.
Costurile de înființare și întreținere a unei livezi (vezi Anexa 1, 2, 3) sunt mai mari dacă e să facem
o comparație cu acea a multor culturi perene, fapt ce se datorează naturii lor intensive de producție care
necesită un număr mare de forță de muncă manuală calificată. Mai mult ca atât, datorită naturii specifice
a fructelor, producția de cireșe poate fi caracterizată ca o acțiune financiară riscantă.
Ambalarea și comercializarea
Trebuie de luat în considerare foarte atent toate opțiunile ce vizează comercializarea de fructe și care
sunt disponibile. Cantități mici de fructe pot fi vândute la standurile de fructe sau pe piețele instalate în
aer liber, însă pentru majoritatea producătorilor moldoveni, cele mai mari, dar și cele mai avantajoase
piețe de desfacere a producției vor fi cele de export. Potențial de desfacere a mărfii există în Rusia, Estul
Mijlociu, chiar și în Europa de Vest. Mai ușor este de a intra pe piața unde deja este prezentă o activitate
comercială din partea producătorilor moldoveni, precum cea din Rusia. Totuși, trebuie de conștientizat
faptul că, în scopul de a avea o stabilitate continuă, ar trebui să se încerce a se extinde pe noi piețe de
desfacere a producției, adică acolo unde este posibil de efectuat acest lucru. Indiferent de piața care există,
importantă și decisivă este alegerea făcută de producător de a-și comercializa cireșele doar de calitate
superioară, care sunt crescute, recoltate și ambalate în conformitate cu standardele cerute de piață, lucru
care induce o continuitate de a se dezvolta și a avea acces pe acele piețe reale. Spre deosebire, de câțiva
ani în urmă, producerea cireșului în zilele de astăzi a devenit o industrie ce se dezvoltă la nivel mondial.
Este la fel de important de a se determina, încă de la bun început, modul în care se recoltează, amba-
lează și comercializează fructele. Această activitate implică o anumită perioadă de timp dedicată cerce-
tărilor, dar și planificării pașilor de lucru. Aici se pune întrebarea dacă există sau nu o sursă de brațe de
muncă care să fie aptă și dispusă să se implice atât primăvara târziu cât și vara devreme în procesul de
recoltare a fructelor rapid și calitativ? Vor fi fructele procesate de o companie comercială de ambalare?
Multe operațiuni efectuate pot să decidă dacă să se proceseze sau să se împacheteze propriile lor fructe.
Linii mici de sortare/ambalare pot fi construite la un preț relativ mic (Fig. 6.2.1.), însă depozitarea fruc-
telor în încăperi răcoroase va deveni un component important ce nu poate fi nicidecum ignorat (vezi
capitolul despre Manipularea fructelor în etapa post-recoltare).
Figura 6.2.1. Linie de sortare a cireșelor.
De asemenea se va lua în considerare calitatea drumurilor pe care fructele se transportă spre destinație.
Transportarea pe un drum care este detiorat, poate cauza pagube fructelor, datorită naturii delicate a lor
și, prin urmare, drumurile ar trebui să fie fără denivelări. Ideal, ar fi ca liniile de ambalare să fie instalate
destul de aproape de livadă, astfel încât fructele să fie răcite până la temperatura de +10°C în intervalul
de timp de la 2 la 4 ore după recoltare.
Deseori rambursarea cheltuielilor investite este strâns legată de timpul care se rezervă procesului de
recoltare. Cireșele cu perioada de maturare timpurie sau târzie, cu o amplasare bună a livezii, au șanse
mai mari de a obține rambursarea cheltuielilor investite comparativ de acele soiuri care au o perioadă de
maturare medie, fiindcă sunt o diversitate largă de soiuri de cireș pentru comercializare pe piață. Alege-
rea corectă a terenului și a soiului, în ceea ce privește perioada de maturare a fructelor, sunt extrem de
importante.
6.3. Determinarea compatibilității de amplasare a terenului

Dacă aveți în proprietate terenuri agricole pe care aveți de gând să le dezvoltați într-o livadă sau
dacă intenționați să procurați terenuri agricole, există o serie de aspecte critice de care ar trebui să fiți
conștienți, așa ca: condițiile climaterice, calitatea apei și necesitatea aprovizionării cu apă calitativă pen-
tru irigare, condițiile terenului selectat și optimizarea acestuia.
Condițiile climaterice
Dintre condițiile climatice (vezi capitolul Cerințele cireșului față de factorii ecologici) ce afectează
cel mai direct livezile de cireș sunt: temperatura, precipitațiile și vântul.
Ar fi o idee bună ca datele regionale meteorologice, în cazul în care sunt disponibile, să fie studiate
pentru a determina caracterul adecvat al amplasării terenului agricol. Factorii importanți ce trebuie de
luat în considerație la alegerea terenului pentru înființarea livezii de cireș sunt înghețurile severe și spon-
tane in timpul iernii; perioada înghețului de primăvară; vânturile puternice de primăvară; prognosticul
precipitațiilor în apropierea perioadei de recoltare; și probalitatea de apariție a grindinei. Cu toate acestea,
datorită microclimei create, datele regionale ar putea avea erori semnificative. Este necesar, de a evalua
datele pentru mai mulți ani la rând, înainte de a lua o decizie. În acest caz, ar fi bine de a se instala un
dispozitiv de înregistrare a datelor despre temperatură pe terenul prevăzut pentru proiectarea livezii.
Ar fi foarte bine dacă, s-ar putea face această evaluare a datelor timp de câțiva ani înainte de a se
planta livada propriu-zisă. De asemenea, poate fi benefic și faptul de a vorbi cu localnicii pentru a oferi o
descriere generală a condițiilor climatice existentă în teritoriul respectiv.
Temperatura
Pomii de cireș formează muguri florali și vegetativi pe durata verii și încep să intre în perioada de
repaus în timpul toamnei, fapt ce se datorează zilelor mai scurte dar și temperaturilor mai scăzute. Odată
ce au intrat pe deplin în perioada de repaus, pomii de cireș tind să rămână în această stare până când
au acumulat suficiente unități de răcire (până la 1500 de ore de temperatură scăzută între +3°C și +9°C).
Acest lucru protejează pomii de cireș și îi ferește de posibilitatea de a se rupe în timpul perioadei de repaus
și de dezvoltare a lor pe perioada caldă din timpul iernii. Odată ce pomii au „acumulat” numărul necesar
de unități de răcire, mugurii vor reacționa la perioada caldă și vor începe să se dezvolte în mod normal.
Însă, dacă totuși nu sunt acumulate aceste unități de răcire, ceea ce poate apărea frecvent în zonele cu
climă mai temperată, perioada de înverzire și înflorire poate să întârzie sau să fie extinsă, ceea ce rezultă
în reducerea nivelului de polenizare sau la o maturare neuniformă a fructelor. Satisfacerea cerințelor de
răcire nu trebuie să fie o problemă în Republica Moldova. Unele zone ce înregistrează temperaturi mai
calde, cum ar fi Italia, Grecia și Spania, însă se aplică tratamente suplementare, spre exemplu întrerupe-
rea perioadei de repaus cu ajutorul unor produse de uz fitosanitar. Totuși, aceste tratamente au o limită,
la aplicare de aceea se vor evita zonele care înregistrează mai puțin de 1000 unități de răcire.
Mugurii de cireș devin rigizi pe la mijlocul sau spre sfârșitul toamnei. În acest timp, mugurii sunt
capabili să reziste la temperaturi sub −20°C până când unitățile de răcire sunt exacte și perioada de re-
paos este completă. Dacă temperatura scade încet și mugurii rămân înghețați, aceștia pot rezista până
la −34°C. În multe părți ale lumii, pe timp de iarnă temperaturile deseori fluctuează între etapele de
înghețare și amorțire, apoi mugurii își pierd rapid rezistența dobândită, revenind la valoarea inițială a
rezistenței lor. În astfel de circumstanțe, înghețurile de iarnă distrug mugurii florali, iar un îngheț sub
temperatura de −23°C poate distruge țesutul floemului și a cambiului până în punctul în care pomul se
usucă în întregime. Aceste înghețuri au loc în timpul toamnei înainte ca pomii se între în perioada de
repaos sau iarna târziu după ce s-a început procesul de circulație a sevei.
După finisarea perioadei de repaos, undeva în luna decembrie sau ianuarie, temperatura, la care sunt
distruși mugurii, începe să crească ușor însă rămâne câteva grade deasupra temperaturii de −18°C până
a se începe perioada de înflorire.
Îndată ce vremea se încălzește odată cu venirea primăverii, mugurii încep a se umfla, iar gradul de
rezistență al temperaturii variază în funcție de stadiul de dezvoltare al mugurilor (Tabelul 13.4.1). În
timpul acestei perioade florile sunt cele mai sensibile la îngheț. Înghețurile de primăvară pot să limiteze
producerea de fructe prin distrugerea mugurilor florali și de asemenea pot afecta calitatea fructelor prin
modul în care ele formează diferite defecte pe suprafața fructelor.
În perioada de înflorire este necesară o temperatură a aerului de cel puțin +13°C. Aceste valori sunt
extrem de necesare pentru albinele care sunt în permanentă căutare de hrană strângând polenul și, ast-
fel, polenizând florile. Iar perioada optimă pentru căutarea hranei survine doar atunci când valoarea
temperaturii aerului indică +18°C. Temperaturi minimum asemănătoare cu cele înregistrate anterior
sunt necesare pentru germinarea polenului, creșterea tubului de polen și pentru ca fertilizarea să aibă loc
într-un interval de timp rezonabil astfel încât să se formeze fructul. Deși temperatura este în jurul valorii
de +25°C, în mod semnificativ crește productivitatea lucrului efectuat de albine, astfel că temperatura cu
valori mai mari înregistrată poate duce la o fecundare mai slabă a florilor, fapt ce se datorează disecării
grăunciorului de polen, respirației sporite a tubului de polen în dezvoltare, dar și deteriorării ovulelor.
Unele soiuri, cum ar fi „Regina”, sunt în mod deosebit sensibile la temperaturi calde în perioada de înflo-
rire, deoarece viabilitatea ovulului este, redusă la temperaturi mai înalte și, prin urmare, se micșorează
substanțial numărul de fructe pe pom.
Timpul foarte cald cu temperaturi de +35°C, sau chiar mai mult, din timpul stadiului de dezvoltare a
fructelor va inhiba creșterea lor, iar acest lucru nu va face altceva decât că va duce la înmuierea fructelor.
Anumite soiuri de cireș, precum „Skeena”, sunt în mod deosebit sensibile la aceste temperaturi destul
de înalte, de aceea se recomandă ca astfel de soiuri să aibă pomii formați după un sistem de conducere
a ramurilor cu orientare verticală, așa cum este sistemul UFO sau KGB, unde aspectul ramurilor și/sau
desimea suprafeței foliare ajută considerabil la protejarea fructelor.
După perioada de recoltare, la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, temperaturile se apropie
de valoarea +37° C și mai mult, fapt ce poate duce la crearea unor malformații ale fructelor ce se vor
dezvolta în anul următor, creând apariția a doi pistili florali și când acestea ajung la etapa de maturitate
completă, fructul „dublat” sau fructul format cu un ovar atașat, ce este ofilit, poate fi considerat un rebut.
Precipitațiile
Precipitațiile din timpul toamnei, iernii și primăverii pot asigura un mediu favorabil pentru dezvol-
tarea bolilor la pomii de cireș și aici se menționează cancerul bacterian și monilioza. Perioada extinsă
de precipitații de ploaie în timpul sezonului de dezvoltare a pomilor poate declanșa apariția unui șir de
boli pe suprafața foliară, iar una dintre ele ar fi apariția sub forma unor pete de frunze. Ideal, ar fi ca
precipitațiile atmosferice sub formă de ploaie și ninsoare să cadă toamna târziu sau iarna, înregistrând
o descreștere odată cu apariția sezonului de încălzire, primăvara. În perioada când se încep a matura
cireșele, adică la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie preferabil ar fi să nu plouă, sau cantitatea
precipitațiilor atmosferice căzute să fie minimă.
a. b.
Figura 6.3.1. Bolile ce se pot dezvolta după precipitațiile din timpul toamnei,
iernii și primăvarei: a. — cancerul bacterian; b. — monilioza.
Cum cireșele încep să se înroșească începând cu aspectul de la culoarea verde spre galben, ele devin
susceptibile la absorbția apei prin epidermul fructului și sistemului radicular spre sistemul vascular al
pomilor, ceea ce poate crea o presiune internă a fructului. Ambele situații pot cauza crăparea fructe-
lor din pricina ploii (Fig. 6.3.2.). În unii ani, aceasta poate deveni o problemă serioasă care va distruge
întreaga recoltă de cireșe. Puteți reduce potențialul de pierderi prin plantarea a mai multor soiuri care
se maturează eșelonat, în diferite perioade de timp și care au toleranță la ploi, așa ca „Regina”, „Kordia”
etc. Totuși, nu există nici un soi care în totalmente să fie rezistent la crăparea pulpei fructului cauzată de
ploaie.
Figura 6.3.2. Crăparea fructelor de cireș cauzată de ploaie.

Din aceste motive este important de a cunoaște cantitatea medie de precipitații atmosfecire anuale
pentru terenul respectiv, cât de mult plouă în timpul perioadei de coacere a fructului și cât timp durează
aceste precipitații. Majoritatea pomilor de cireși pot rezista unor ploi chiar și în perioada stadiului in-
cipient de dezvoltare al lor (cu condiția că pomul să se zvânteze repede), însă o perioadă mai lungă cu
precipitații poate dăuna oricărui soi de cireș.
Grindina în orice timp (pe durata primăverii sau verii) poate cauza pierderi colosale. Este important
de a evita terenurile ce permanent sunt expuse grindinei.
Pentru a reduce cantitatea precipitațiilor atmosferice căzute sub formă de ploi sau pagubele create de
grindină, pomii se acoperă cu peliculă (Fig. 6.3.3.; vezi capitolul despre Sistemele de susținere și anti-
grindină/antiploaie a pomilor în livezile de cireș) și plasă pentru protecția împotriva pasărilor, care vor
proteja fructul în perioada de maturare. Deși aceste structuri de protecție pot fi extrem de utile, ele sunt
de asemenea foarte costisitoare, de aceea este necesară o analiză minuțioasă a situației pentru a determi-
na viabilitatea economică a unei astfel de strategii.
Figura 6.3.3. Livadă de cireș acoperită cu peliculă antiploaie.

Vântul
Vântul cu viteza de 15 km/oră în timpul înfloririi va începe să afecteze colectarea polenului de către
albine, iar zborul albinelor se poate opri dacă vântul atinge viteza de 25 km/oră. Dacă vântul continuă să
sufle în perioada de înflorire, atunci formarea fructului poate fi serios afectată.
Vânturile constante de pe parcursul zilei din perioada de primăvară și vară pot influența negativ asu-
pra tratării livezii cu produse de uz fitosanitar. În astfel de situații, deseori, este necesar de a se efectua
tratările seara, însă, dacă livezile sunt amplasate în apropierea caselor de locuit, stropirile pe timp de
noapte pot provoca incomodități locatarilor.
Vânturile pot de asemenea face dificilă formarea coroanei pomilor. Este recomandabil pentru culti-
vatorii de cireșe care au terenurile expuse permanent la vânturi puternice să se lege ramurile, chiar și
pomii de un tutore pentru a preveni ruperea lor. În aceste zone unde persistă vântul ar putea fi la fel de
util să se utilizeze sisteme de suport pentru pomii altoiți pe portaltoiul „Gisela 5” și „Gisela 6” prevenind
îndoirea lor.
Volumul pagubelor cauzate de vânt depinde de anotimp, de severitatea oscilațiilor de temperatură, de
rapiditatea scăderii temperaturii, și de soi. Unele soiuri de cireș, precum „Lapins” și „Sweetheart” par a fi
mai sensibile la pagubele create de rafalele de vânt în comparație cu alte soiuri.
Pentru a preveni toate aceste probleme cauzate de vânt, este important de știut cât de frecvent persistă
aceste rafale de vânt în zona ce este preconizată pentru livada de cireș, care este viteza medie a vântului
pe parcursul perioadei de creștere a pomilor și care sunt direcțiile de prevalare a vântului.
Condițiile terenului
Condițiile esențiale ce afectează compatibilitatea amplasării terenului pentru producerea culturii
cireșului sunt: reziduurile de ierbicide, calitatea apei, caracteristica solului și topografia.
Reziduurile de ierbicide
Înainte de a planta o livadă, este necesar de a cunoaște dacă acest teren a fost anterior cultivat sau doar
a fost folosit ca teren pentru pășune. În cazul în care au fost cultivate culturi agricole, atunci este necesar
de a afla ce culturi au fost crecute și care produse de uz fitosanitar au fost folosite pentru a preveni com-
baterea dăunătorilor și buruienilor.
Un ierbicid persistent folosit anterior pe o cultură agricolă (de ex., grâu, mazăre, năut, linte, soia, lu-
cernă, mălai, trifoi, iarbă pentru fân sau doar pășune) poate să se mențină până la 4 ani în sol. Plantarea
pomilor de cireș în aceste soluri înainte ca ierbicidele să fi fost descompuse, poate duce la apariția unor
plante cu o creștere slabă și care ar stopa dezvoltarea lor și, prin urmare, să creează o situație când foarte
puțin probabil aceste plante își vor reveni vreodată de pe urma efectelor negative a ierbicidelor.
Este necesar de a cunoaște istoria completă despre modul de utilizare a ierbicidului respectiv și apli-
carea lui pe terenul pe care se planifică să fie plantată o livadă de cireș. În cazul în care înregistrările refe-
ritoare la ierbicidul folosit nu sunt puse la dispoziția dumneavoastră și bănuiți doar că s-au aplicat careva
ierbicide, atunci se recomandă de luat în calcul efectuarea unor probe de sol pentru a se efectua niște teste
chimice și a avea un tablou clar despre reziduurile substanțelor chimice aflate în sol.
Calitatea apei
Salinitatea apei. Deși solurile în Republica Moldova, în ansamblu, sunt de o calitate bună pentru a
produce cireșe, totuși, în unele cazuri apele de suprafață nu sunt întocmai de o calitate bună. Conținutul
înalt de sare și natriu (Na) din apele de suprafață este caracteristic pentru întreg teritoriul țării. Dacă
această apă se folosește pentru irigare pe o perioadă mai îndelungată de timp, atunci acest lucru va duce
la deteriorarea structurii solului. Este extrem de important pentru producător să efectueze o analiză
minuțioasă a apei pe care dorește să o folosească la irigarea livezii. Conținutul de sare în apa folosită la
irigare este determinat prin măsurarea conductivității electrice (EC) și nu este o procedură costisitoare
pentru a fi utilizată.
Tabelul 6.3.1. Nivelele de risc după nivelul de salinitate a apei folosite pentru irigare (mmhos/
cm)
Scăzut În creștere Semnificativ Înalt Sever

<0.75 0.75–1.0 1.1–2.0 2.1–3.0 >3.0
Tabelul 6.3.2. Probleme cauzate de sodiu în apa folosită pentru irigare (mmhos/cm)
Absent Moderat Sever Foarte Sever

0–69 70–180 181–200 >200
Solurile care se irigă cu apa salină prezintă numeroase riscuri pentru sol și, în cele din urmă, pentru
plantă.
•• De îndată ce solul devine mai salin, este mai greu pentru plantă să asimileze apa și, prin urmare,
chiar dacă există condiții normale de umiditate în sol, totuși plantele devin stresate anume din
cauza apei folosite la irigare.
•• Majoritatea apelor saline sporesc conținutul de Na în sol. Ionii de Na vor înlocui alți ioni aflați în
sol și, prin urmare, vor deveni în mod direct toxici pentru pom.
•• Conținutul înalt de Na în sol duce la pierderea structurii solului, care poate în mod direct interfera
cu aerul și apa din sol. În loc ca apa să se infiltreze în sol, ea va sta stocată la suprafață, formând
băltoace.
Nivelul pH-ului apei. Valoarea pH-ului apei este importantă deoarece va avea un impact direct asu-
pra pH-ului solului și, eventual, asupra abilității plantelor de a asimila substanțe nutritive. Ideal, nivelul
pH-ului din apă folosită pentru irigare ar trebui să fie cuprins între limitele 6,0–8,2. Importanța pH-ului
apei este direct proporțională cu abilitatea sa de reținere a apei la suprafața solului. Cu cât mai mult se
reține apa și cu cât mai mult indicii depășesc limită acceptabilă, cu atât mai gravă este problema.
Alcalinitatea. Irigarea solului cu apă alcalină va avea tendința să sporească valoarea pH-ului din sol,
probabil ajungându-se până în momentul când acesta acționează în mod dăunător asupra vitalității po-
milor. Aceasta poate, în unele cazuri, să se balanseze prin aciditatea relativă a îngrășămintelor artificiale.
Totuși, apa care este prea alcalină poate cauza apariția unui surplus în exces de natriu (Na) și săruri dis-
ponibile care erau necesare pentru a scădea nivelul salinității și pH-ului din sol.
Bicarbonații (HCO3). Bicarbonații pot deveni o problemă îngrijorătoare atunci când apa este alcalină
și, în special, când nivelul pH-ului crește mai sus de indicele 7,4. Cantități mari de ioni de bicarbonat ce
se găsesc în compoziția apei pentru irigare, vor cauza apariția calciului (Ca) și se precipita atunci când
este uscat. Calciul poate lăsa reziduuri pe fructe și, deci există unele îngrijorări în privința solului. Sodiul
(Na) va înlocui calciul din sol. În această situație creată, calciul, care este un nutrient esențial pentru
plante, nu va mai fi prezent în pomi. Păstrarea nivelului înalt de calciu în sol este un lucru benefic, deoa-
rece solul conține o cantitate semnificativă de calciu, care este friabil și ușor de prelucrat și permite apei
să pătrundă foarte bine în sol.
Tabelul 6.3.3. Nivelul riscului cauzat de bicarbonați
De la absent la foarte scăzut Moderat Sever Foarte sever

0–120 121–180 181–600 >600
Dacă apa utilizată pentru irigarea pomilor are un conținut înalt de bicarbonați, atunci irigarea nu
se efectuează prea frecvent. Este important să se cunoască care este capacitatea de menținere a apei la
suprafața solului, astfel încât să se întrebuințeze o cantitate suficientă de apă pentru a depăși ușor canti-
tatea de conservare a apei în zona sistemului radicular. De asemenea, este o idee bună de a adăuga acid
direct în apa care este folosită pentru irigare.
Carbonații (CO3). Carbonații, pe de altă parte, au devenit o problemă atunci când conținutul pH-ului
în sol indică o valoare mai mare de 8,5. Apa cu conținut înalt de carbonați tipic au cationi formați de Na
asociați cu aceștia. Atunci când acest sol se usucă, ionul de bicarbonat va dislocui mai întâi Ca și Mg din
sol, apoi va forma NaHCO3 și, în rezultat, se va obține un sol alcalinizat. La fel ca și carbonații, Ca și Mg
nu va fi asimilat de pomi. Magneziul este de asemenea un nutritient esențial pentru plante care trebuie să
fie disponibil mereu pentru pomi pentru o dezvoltare bină. În apa cu un conținut înalt de carbonați, Mg
este înlocuit cu Na înainte de a se usca în sol și, până la urmă, suferă planta.
În timp ce Ca și Mg sunt elemente nutritive esențiale pentru plante, Na nu este unul important. Când
Na înlocuiește Ca sau Mg datorită bicarbonaților sau carbonaților din apa folosită pentru irigare, atunci
are loc o deficiență de substanțe nutritive și se descoperă un conținut înalt al pH-ului solului.
Coeficientul de absorbție a sodiului (SAR). Pe lângă conținutul de sare, nivelul de bicarbonați și
carbonați, se atrage o atenție deosebită și asupra coeficientului de absorbție a sodiului.
Tabelul 6.3.4. Nivelul riscului provocat de SAR
Absent În progres Semnificativ Înalt Sever

<1 1–2 2–4 4–5 >9
Tabelul 6.3.5. Posibilitatea remedierii problemelor SAR-ului
Absent În proges Semnifiativ Înalt Sever

<6 6–7 7–8 8–9 >9
Analiza SAR este efectuată cu scopul determinării perioadei de acumulare a Na în sol. Raportul mo-
dificat de absorbție a sodiului are același scop, însă trebuia să se ia în considerare și nivelul de carbonați și
bicarbonați pe lângă nivelurile de calciu și magneziu. Tipic, acesta se prezintă a fi un instrument mai util
decât SAR. S-ar putea să existe posibilitatea să se reducă numărul de pagube provocate anterior prin spo-
rirea conținutului de Ca adăugat în apa utilizată pentru irigare sau adăugând în sol gips sau alte săruri
calcinate solubile. În unele cazuri, injectarea soluției în apa folosită pentru irigare poate fi considerată ca
o opțiune pentru remedierea situației create. Totuși, creșterea concentrației de Ca în apă are un efect clar
asupra creșterii cantității de săruri din apă. Prin urmare, ca să se mărească volumul de Ca în apă, trebuie
să dispuneți de „spațiu” pentru a spori volumul de sare.
Carbonatul de sodiu reziduu (CSR). Atunci când nivelul carbonatului de sodiu reziduu (CSR) este
înalt în apa folosită pentru irigare, folosirea continuă a aceleiași ape duce la depunerea Na în sol, cauzând
un exces de salinitate, iar în solurile argiloase și mâloase el cauzează deteriorarea structurii solului și
reduce permeabilitatea lui.
Tabelul 6.3.6. Nivelul riscului provocat de diverse valori a CSR-ului
Absent În creștere Semnificativ Înalt Grav

<6 6–7 7–8 8–9 >9
În unele cazuri, gipsul poate fi introdus în sol pentru a reduce CSR-ul înalt dacă conținutul total de
săruri nu este prea mare.
Solul
Solul reprezintă unul dintre cele mai importante componente ce trebuie luate în calcul atunci când se
alege terenul potrivit pentru înființarea unei livezi. Acesta asigură ancorarea pomilor, substanțele nutri-
tive, apa și oxigenul necesar pentru dezvoltarea sistemului radicular. Este dificil de a face modificări în
structura solului, prin urmare este necesar de evaluat atent și de analizat toate caracteristicile acestuia.
Ce urmează mai departe ar fi efectuarea unei evaluări a texturii solului. Pomii de cireș preferă solurile
care sunt uscate și bine drenate. Cel mai preferat tip de sol de către cireș este solul argilo-lutos, însă pomii
pot tolera și solurile nisipo-argiloase până la cele luto-argiloase cu condiția că acestea să fie bine drenate.
Pomii de cireș vor avea tendința să se usuce în solurile suprasaturate cu apă și unde oxigenul este foarte
limitat.
Pentru a determina pH-ul solului, nivelul de substanțe nutritive, conținutul materiei organice și
capacitățile schimbului de cationi, trebuie să se colecteze o probă de sol pentru a se efectua o analiză
chimică într-un laborator specializat acreditat. Rapoartele și formatul de prezentare a analizei probei de
sol pot să varieze de la un laborator la altul. Un teren preconizat pentru plantarea unei livezi de cireș ar
trebui să aibă cel puțin un sol cu un nivel moderat de fertilitate și să nu se creeze situații extreme în ceea
ce privește valoarea pH-ului sau conductivitatea electrică (EC).
Dacă terenul a fost irigat cu apă de suprafață, atunci s-ar putea să existe problema salinității suprafeței
solului. Conductivitatea electrică (EC) este un indiciu al salinității solului.
Metoda folosită pentru a reduce salinitatea din sol, de fapt, urmărește aceeași procedură folosită la
prevenirea acumulării sărurilor în sol. Ca să existe un rezultat final de succes cu ambele metode, obli-
gatoriu trebuie să se efectueze o drenare bună a solului. Solurile pot fi supuse îndepărtării substanțelor
alcaline prin începerea folosirii apei pure și sărace în săruri. Această apă poate proveni din precipitațiile
căzute sau probabil dintr-o sursă de irigare care este mai săracă în săruri, deoarece astfel de surse de apă
pot fi găsite la începutul primăverii atunci când precipitațiile atmosferice sub formă de ploaie au diluat
conținutul de sare din apele freatice și poate fi folosită pentru a spăla sărurile rămase în sol. Folosirea
unei cantități de 150 mm de apă va reduce nivelul de salinitate în sol cu aprox. 50 %, în timp ce 300 mm
de apă va reduce nivelul de salinitate cu circa 80 %, în rezultat obținându-se apă de calitate înaltă. Aceas-
ta poate fi o combinație dintre volumul de precipitații căzute și irigarea propriu-zisă a solului. Cel mai
important lucru de reținut este ca apa să „funcționeze” în sol, lăsând sărurile să se infiltreze mai adânc,
în sol față de amplasarea sistemului radicular al pomilor.
Tabelul 6.3.7. Procentul de pierderi a recoltei cauzat de salinitatea solului
Absent până la slab 10 % 15 % 50 %

< 0.9 dS/m 1.9 dS/m 2.2 dS/m 3.1 dS/m
Topografia terenului
O pantă cu înclinare mică facilitează o drenare bună a solului. Pe solurile mai grele, o pantă face
ca apa să se scurgă într-o parte față de sistemul radicular și, prin urmare, oferă o aerisire mai bună a
solului. Aerul rece coboară în partea de jos a pantei precum apa curge la vale și nu se oprește în jurul
pomilor. Acest lucru reduce din posibilitatea de a simți gerul care poate apărea chiar înainte și în timpul
momentului înfloririi cireșilor. Terenurile ce sunt plantate la poalele unui deal, pe șes sau văi joase pot fi
predispuse la un îngheț garantat. Aceste pante, care sunt prea abrupte, sporesc potențialul de aluviune a
solului și, de asemenea, prezintă nesiguranță pentru echipamentul de lucru și lucrările care se efectuează
în livadă.
Aspectul de expunere al unei livezi influiențează posibilitatea pagubelor cauzate de vânt, perioada de
înflorire și recoltare, incidența prejudiciilor create de ger și incidența apariției bolilor la pomi. Terenurile
expuse spre partea de sud sunt mai uscate și mai încălzite adică beneficiază de o iluminare mai puternică
a soarelui pe tot parcursul anului ceea ce presupune ulterior o recoltă mai precoce, dar și o probabilitate
mai mare de expunere a fructelor la soare ceea ce, în cele din urmă, va duce la deteriorarea fructelor.
Terenurile expuse spre partea de est se încălzesc mult mai încet în timpul zilei, prin urmare, rețin umidi-
tatea în sol pentru mai mult timp, în jurul pomilor și în vegetația aflată în jurul acestora. Acest lucru face
posibilă obținerea unei umidități mari în sol, dar și posibilitatea apariției bolilor.
În general, temperatura scade când se mărește altitudinea și terenul este amplasat la o anumită
înălțime. La fiecare 300 m există o descreștere a temperaturii cu 2°C. De exemplu, livada care este am-
plasată la o altitudine de 400 m, va înregistra valori ale temperaturii cu 3°C mai joase decât livada care
este amplasată la nivelul mării. Aceasta s-ar părea că este o diferență mică de temperatură, însă când se
însumează pentru întreaga perioadă de vegetație a unui pom, atunci se observă o întârziere de 14 zile
sau mai mult a recoltei de fructe, aceasta mai însemnând și o predispunere mai mare la ger și îngheț pe
perioada rece de iarnă.
Optimizarea terenului
Mereu sunt îndoieli în ceea ce privește alegerea unui teren perfect pentru plantare a unei livezi de cireș
și, prin urmare, mereu vor exista unele modificări de optimizare care sunt inevitabile. Totuși, aceste mo-
dificări de optimizare sunt costisitoare și nu pot, totalmente, să completeze toate neajunsurile prezente.
Temperatura
Una dintre cele mai frecvente modificări necesare este temperatura, însă se poate de ajustat tem-
peratura în livadă doar cu câteva grade. În majoritatea cazurilor, aceste câteva grade termice pot face
diferența între a pierde întreaga recoltă și recolta ce se apropie de indicele optim.
Mașinile eoliene (ventilatoarele) pot fi utile pentru sporirea temperaturii în jurul mugurelui floral
atunci cînd are loc inversarea temperaturii. Un ventilator poate proteja de la 2 ha până la 6 ha de livadă,
iar acest lucru poate avea loc în funcție de relief, condiții de lucru și construcția modelului. Ventilatoarele
sunt cele mai eficiente atunci când temperatura nu întrece pragul de 1°C sau 2°C mai jos de nivelul critic.
Sistemele de încălzire a aerului în livadă pot fi eficiente atât pentru schimbarea temperaturii aerului rece,
însă sunt mult mai costisitoare în momentul în care sunt comparate cu ventilatoarele. Spre deosebire de
vechile mașinării pentru producerea fumului care creează foarte mult fum și poluează aerul, încălzitoa-
rele moderne pot să funcționeze fără aceste neajunsuri. Încălzitoarele sunt mai eficiente în protejarea
mugurilor florali, iar în combinație cu ventilatoarele, pot să asigure o mai mare protecție atunci când
funcționează separat (Fig. 6.3.4.; vezi subcapitolul despre Metode de protejare a pomilor de cireș împo-
triva înghețurilor de primăvară).
Figura 6.3.4. Mașinele eoliene amplasate în livezile de cireș.

Ploaia
În multe părți ale lumii producătorii protejează cireșele contra ploii prin acoperirea acestora cu peli-
culă antiploaie. Există câteva companii în lume care vând peliculă antiploaie sau alte produse structura
cărora protejează cireșele de diferite pericole. De asemenea, există posibilitatea de a crea propria struc-
tură și, ulterior, de a instala pelicula care va proteja cireșele (Fig. 6.3.3.; vezi capitolul despre Sistemele de
susținere și antigrindină/antiploaie a pomilor în livezile de cireș). Orice peliculă de protecție ce va fi fo-
losită permanent, va reduce din gradul de pătrundere a luminii solare în interiorul pomilor. Intensitatea
razelor solare pot fi reduse, într-o oarecare măsură, de către sistemul de retractare a peliculei sub formă
pliantă și prin întinderea acesteia asupra livezii doar pe timp de ploaie. Deși pelicula va proteja cireșele
contra ploii care pătrunde în epiderma fructelor, aceasta nu va putea proteja fructul în întregime, deoare-
ce apa va fi absorbită de fructe prin sistemul radicular a pomilor. Umiditatea înaltă și presiunea osmotică
din interior a apei poate cauza crăparea fructelor chiar și atunci când suprafața fructelor rămâne uscată.
Solul
Se efectuează o arătură adâncă de desfundare sau desțelenire a solului înainte de a planta pomii
pentru a afâna adânc toate straturile compacte de sol amplasate aproape de suprafață. Această afânare
adâncă a solului, se efectuează cu scarificatorul și implică desfundarea solului până la straturile cele mai
de jos cu un instrument ascuțit și îngust fără a răsturna brazda. Dacă drenarea solului este o problemă,
atunci se face aratul cu scopul de a îndepărta excesul de apă.
Figura 6.3.5. Scarificatorul pentru efectuarea arăturii adânci.

Dacă analiza solului indică o necesitate a utilizării fertilizanților, atunci aceștia se administrează în
sol înainte de plantare. Fosforul (P) nu este foarte mobil în sol și acesta este necesar de încorporat în sol
în momentul în care se începe plantarea pomilor. Pentru a grăbi procesul de fructificare, dar și de forma-
re a pomilor, este bine de a administra 100 g de îngrășământ de fosfat de amoniu în groapa care urmează
a fi împlută cu sol. Acesta se aplică aproape de rădăcini pentru a stimula creșterea sistemului radicular.
Dacă pH-ul solului se află în afara intervalului ideal (6,0….7,0), atunci de asemenea sunt necesare
niște ajustări. Dacă solurile sunt prea acide, atunci se poate de incorporat în sol var înainte de a planta
pomii. Acesta se face cu scopul de a ridica nivelului pH-ului solului. Este mult mai dificil de a modifica
pH-ul la solurile alcaline. Pentru aceasta se va încorpora în sol un component pe bază de sulf sau se va
injecta un acid precum acidul fosforic sau sulfuric prin sistemul de irigare în scopul reducerii nivelului
pH-ului din sol. Deși se poate îmbunătăți calitatea solurilor sodice (adică solurile cu conținut înalt de
sodiu), aceasta este un proces complicat.
Fumegarea solului poate reduce impactul creat de boli în timpul replantării, o problemă des întâlnită
atunci când pomii noi de cireș sunt, de fapt, plantați în același loc unde a fost defrișată o livadă în vârstă
de cireși. Deși tratamentele de fumegare sunt costisitoare, ele merită tot efortul de a fi efectuate. Evita-
rea fumegării nu va duce la nimic bun decât la slăbirea rezistenței pomilor și reducerea recoltei pe toată
durata longevității pomilor. Portaltoiul „Colt” pare rezistent la replantarea bolilor și poate servi drept
alternativă pentru fumegări.
6.4. Informarea suficientă înainte de a începe înființarea unei
livezi și practicile aplicate la plantarea pomilor
Livezile de clasă superioară pot fi obținute doar când producătorii îndeplinesc și mențin toate stan-
dardele cerute. Este necesar de a citi cât mai mult posibil despre înființarea livezii, dezvoltarea și fructifi-
carea pomilor și gestionarea unei livezi. Având cunoștințe ample despre producerea cireșului, veți putea
evita efectuarea unor greșeli de bază tipice pe durata dezvoltării pomilor.
6.5. Studiul asupra materialului săditor

Soiurile de cireș ce sunt acum disponibile, pot oferi o recoltare continuă timp de o lună și jumătate sau
chiar mai mult, atunci când sunt plantate în același loc. Cu toate acestea, când livada este situată într-o
zonă de recoltare precoce, poate fi avantajos să se axeze pe plantarea unor soiuri timpurii pentru a profita
de prețurile mai ridicate. În cazul în care livada este situată la o altitudine mai mare sau pantă nordică,
atunci soiurile tardive pot oferi un avantaj financiar.
Portaltoaiele cu o vigoare de creștere mare, precum „Mazzard”, „Colt” și „Mahaleb”, au fost mult
timp considerate ca fiind portaltoiuri standarde pentru o mare parte a lumii. Aceștia oferă pomilor so-
iurilor altoite o vigoare mare de creștere și o intrare pe rod peste 5, 6 ani după plantare. La momentul
actual, portaltoaiele semi-pitice sau pitice sunt considerate portaltoaie de tip standard în Europa de Vest.
Ele sunt plantate pe scară largă și au tendința să producă cantități mari de fructe, totodată, mărind
suprafețele cu pomii altoiți pe portaltoiul super pitic de „Gisela 3”. Principalele zone de producere a
cireșului pe coasta nord-vestică a Statelor Unite ale Americii scăldată de Oceanului Pacific și Chile au
început deși mai anevoios să treacă la utilizarea portaltoaielor semi-pitice, însă producătorii de cireș din
aceste zone au descoperit că condițiile climaterice, adică timpul foarte călduros, limitează accesul mai
multor portaltoaie pitice în aceste regiuni. Căldura aridă din timpul verii poate de asemenea să limiteze
folosirea la plantare a mai multor portaltoaie pitice precum „Gisela 3” și „Gisela 5” în Moldova.
De obicei, pepinierele necesită circa 2 ani pentru a produce pomi, buni pentru a fi plantați în livadă.
Întâmplător se pot găsi pomi gata crescuți în pepinieră care nu au fost procurați din timp, însă acești
pomi s-ar putea să nu fie soiul sau portaltoiul dorit. Unele pepiniere, din Olanda, Grecia și Italia doresc să
vândă material săditor în Moldova. De asemenea, este posibil de procurat materialul săditor din Ucraina
sau chiar Rusia, însă trebuie să ne asigurăm că este soiul pe care-l dorim, precum și calitatea lui.
6.6. Proiectarea livezii

Înființarea plantațiilor pomicole, inclusiv a livezilor de cireș ce depășesc o suprafață mai mare de 0,5
ha, conform prevederilor Legii nr.728-XIII „Cu privire la pomicultură”, se face în baza unor proiecte
tehnico-economice. Elaborarea Proiectului tehnico-economic cât și transferul în natură se efectuează
în baza unui contract dintre agent economic și instituțiile competente din domeniu. Proiectele conțin
cele mai adecvate soluții în vederea: alegerii corecte, amenajării teritoriului și pregătirii terenului către
plantarea pomilor; stabilirii sortimentului și amplasării asociațiilor soi/portaltoi pe teritoriu în confor-
mitate cu cerințele lor față de factorii ecologici; plantării pomilor și implementării tehnologiilor moder-
ne; argumentării economice a producției de fructe. Este necesar punerea livezii la evidență, întocmi-
rea unui plan de afaceri și realizarea soluțiilor proiectate. În baza actului privind înființarea plantației
multianuale, prezentat organului administrativ local, agenții economici sunt scutiți, în conformitate cu
legislația în vigoare, de plata impozitului funciar pe perioada de la înființare până la intrarea livezii pe
rod. De asemenea, în conformitate cu legea în vigoare privind subvenționarea investițiilor capitale la
înființarea plantațiilor pomicole în baza depunerii actelor necesare la Agenția de Intervenție și Plăți
pentru Agricultură (AIPA), agentului economic i se acordă subvenții pentru compensarea parțială a
investițiilor efectuate la înființare livezii.
Desimea de plantare a pomilor și configurația livezii vor depinde de sistemul de conducere, portaltoi
și soiul ales. Distanța de plantare tipică pentru livezile unde se utilizează la plantare pomi altoiți pe por-
taltoaiele cu o vigoare mare de creștere este de la 6 m la 7 m între rânduri și de la 4 m la 6 m între pomi pe
rând. Livezile cu o densitate mai înaltă a pomilor ce sunt altoiți pe portaltoi semi-pitic sunt mai aproape
de indicele de 4 metri între rânduri și de la 2 m la 3 m între pomi.
Pe lângă celelalte aspecte importante ce se iau în considerație la înființarea unei livezi de cireș trebuie
de atras o atenție deosebită alegerii soiurilor, polenizatorilor, perioadei de înflorire, precum și amplasării
lor pe teritoriul dat, deoarece de ele depinde cantitatea și calitatea roadei care se va obține.
Foarte multe soiuri de cireș ce sunt înscrise în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova ne-
cesită o polenizare încrucișată care se vor valorifica pe deplin numai în prezența soiurilor polenizatoare.
O atenție deosebită se atrage mai ales soiurilor admise temporar pentru testare în condiții de producție
și de perspectivă care pot fi folosite la plantare. Pentru ele producția comercială de fructe este asigurată
aproape în totalitate de soiurile cu polenizare alogamă. Incompatibilitatea gametică este controlată de
genele alele prezente în locusul S. În figura 6.6.1. este arătat cum derulează procesul de polenizare la soiul
„Bing” cu polenul soiurilor „Bing”, „Van” și „Black Tartan”.
1. 2. 3.
Figura 6.6.1. Incompatibilitatea gametofitului la cireș3: 1. — pistilul soiului
„Bing”, este incompatibil cu polenul aceluiași soi „Bing”; 2. — pistilul soiului
„Bing”, este parțial compatibil cu polenul soiului „Van”; 3. — pistilul soiului
„Bing”, este complet compatibil cu polenul soiului „Black Tartan”.
Asigurarea cu polenizatorii potriviți, depinde de cunoașterea soiurilor de cireș, precum și a încadrării
acestora în grupe de incompatibilitate gametică. Soiurile din cadrul aceluiași grup de incompatibilitate
nu pot îndeplini fecundarea reciprocă, aceasta fiind posibilă doar cu soiuri din oricare alte grupe de
incompatibilitate.
Conform cercetătorului Bekefi Zs.4, în articolul său despre Revizuirea incompatibilității soiurilor de
cireș și vișin (Review of sweet and sour cherry incompatibility), descrie pentru cireș 27 grupe de soiuri in-
compatibile la fecundare, la care se adaugă Grupa O din care fac parte soiurile ce servesc ca polenizatori
universali și Grupa SC din care fac parte soiurile auto-compatibile (autofertile), care sunt, de asemenea,
donatori universali:
3
Robert L. Andersen, Pollination Research with Prunus Species and its Importance to Fruit Growers în NEW YORK FRUIT
QUARTERLY, volume 13, number 3, 2005
4
http://www.agroinform.com/files/aktualis/pdf_agroinform_20070220115327_13_Bekefi_Zs.pdf
Grupa I S1S2 Valeska
Baumanns May A Van
Bedford Prolific A Venus
Black Downton Vera
Black Tartarian Victoria Black A
Canada Giant Waterloo
Carnation C Windsor A
Early Rivers
Emperor Francis B Grupa III S3S4
F1/3 Angela
Kastanka Belge
Knight’s Early Black Bigarreau Esperen
Nanni Bing
Ronald’s Heart Botond*
Roundel Büttners Späte Rote Kn.
Stark Hardy Giant Emperor Francis
Sparkle Hedelfingen O*
Summit Heinrichs Riesen
Ursula Rivers Kavics*
Kristin
Grupa II S1S3 Lambert
Belle Agathe Late Maria
Bigarreau de Schrecken Marmotte
Black Elton Münchebergi Korai*
Caroon B Namare
Cristalina Namosa
Erika Napoleon
Frogmore Early Querfurter Königskirsche
Gil Peck Solymári Gömbölyû*
Kouka-Nishiki Somerset
LaLa Star Star
Lamida Turkey Heart B
Merton Crane Ulster
Oktavia Vernon
Olympus Yellow Spanish
Regina
Ruby Grupa IV S2S3
Samba Allman Gulrod
Sonnet Cavalier
Sumele Coralise
Tigre Kassins
Troprichterova Kentish Bigarreau
Knight’s Bigarreau Frühe Luxburger
Late Amber Hedelfingen
Ludwig’s Bigarreau Hooker’s Black
Merton Premier Nadino
Naresa Tünde*
New Moon
Sue Grupa VIII S2S5
Vega Malling Black Eagle
Velvet Mona BC
Victor Vista
Viva
Vogue Grupa IX S1S4
Bada
Grupa V S4S5 Black Giant
Carmen* Black Republican
Late Black Bigarreau Chinook
Turkey Heart Dawson
Early Lyons
Grupa VI S3S6 Garnet
Ambrusena Hudson
Anita* Merton Late
Donnisens Gelbe Kn. Merton Reward
Durone Nero No. 3 Rainier
Early Amber Rube
Elton Heart Republican
Governor Wood Salmo
Hartland Summer Jewel
Kordia Sylvia
Merton Heart Symphony
Merton Marvel Viscount
Nanyo
Pico Negro Grupa X S6S9
Sasha Bigarreau de Jaboulay
Satonishiki Bigarreau de Mezel
Stark’s Gold Black Tartarian E
Turkish Black Early Lyons
Lyons
Grupa VII S3S5 Penny
Bigarreau Gaucher Ramon Oliva
Bilago
Black Eagle A Grupa XI S2S7
Bradbourne Black Cryall’s Seedling
Early Purple (Hinode) Grupa XVI S3S9
Gulgne d’Annonay Bigarreau Burlat
Bigarreau Moreau
Grupa XII S6S13 Chelan
Durona di Vignola III Mona MI
Noble Nabigos
Turca Naline
Naprumi
Grupa XIII S2S4 Precoce Bernard
Corum Tieton
Deacon Winklerova Rana
Mal Bigarreau
Namada Grupa XVII S4S6
Noir de Schmidt Beni-Shuho
Ord Elton Heart
Patricia Larian
Peggy Rivers Merton Glory
Royalton Nutberry Black
Sam
Schmidt Grupa XVIII S1S9
Spalding Brooks
Szomolyai Fekete* Earlise
Tragana d’Edessis Norbury’s Early Black
Vic Smoky Dun
Grupa XIV S1S5 Grupa XIX S3S13

Alma Reverchon
Annabella Sir Tom
Basler Adler Wellington A
Beta
Bianca Grupa XX S1S6
Noir de Guben Alfa
Secunda Beni-Sakaya
Seneca Bowyer Heart
Valera Hertford
Merla
Grupa XV S5S6 Mermat
Colney Rockport Big (Takasago)
Erianne
Trusenszkaja 2* Grupa XXI S4S9
Zweitfrühe Inge
Merchant
Merpet Grupa O
Summersun (Donori universali)
Castor S1S12
Grupa XXII S3S12 Charger S1S7
Ferrovia Dikkeloen S5S14
Germersdorfi 1* Krupnoplodnaja* S5S9
Germersdorfi 3* Orleans 171 S7S10
Linda* Rita* S5S22
Noir de Meched
Nordwunder Grupa SC
Princess (soiurile auto-compatibile (autofertile), care sunt,
Schneider’s Späte Kn. de asemenea, donatori universali)
Alex S3S3’
Grupa XXIII S3S16 Blaze Star S4’S6
Strawberry Heart Celeste S1S4’
Rodmersham Seedling Columbia S4’S9
Cristobalina S3S6
Grupa XXIV S6S12 Early Star S4’S9
Aida Glacier S4’S9
Flamentiner Index S3S4’
Lapins S1S4’
Grupa XXV S2S6 Newstar S3S4’
Arcina Pál2 S4’S9
Great Black Delicious Peter S3S4’
Knauffs Riesen Sándor* S4’S9
Sandra Rose S3S4’
Grupa XXVI S5S13 Santina S1S4’
Ferbolus Sir Don S4’S13
Goodnestone Black Skeena S1S4’
Sonata S3S4’
Grupa XXVII S4S12 Staccato S3S4’
Katalin* Starkrimson S3S4’
Margit* Stella S3S4’
Sunburst S3S4’
Sumesi S3S4’
Sweetheart S3S4’
Tehranivee S3S4’
Temprana de Sot S3S6
Vandalay S3S4’
* — Bekefi, Zs., Tobutt, K.R. & Sonneveld, T. (2003): Determination of (in)compatibility genotypes of
Hungarian sweet cherry (Prunus avium L.) accessions by PCR based methods. International Journal of
Horticultural Science. 9: 37–42.
La înființarea livezilor cu soiuri din Grupul SC se pot obține recolte mari și calitative, constante, chiar
și în condiții climaterice nefavorabile pentru polenizarea cu polen de la alt soi. Primul soi de acest tip
este soiul „Stella”, fiind creat de Lapins, în 1968, în Summerland, Canada, prin polenizarea soiului „Lam-
bert” cu polen de la selecția John Innes 2420, adus din Anglia. Crearea soiului „Stella” a avut un impact
deosebit atât asupra culturii cireșului, ce la momentul actual a luat o amploare deosebită, astfel încât,
numeroase asemenea soiuri sunt plantate cu succes în livezile comerciale.
Multe dintre soiurile de cireș moderne sunt auto-fertile deci, nu va fi necesar plantarea polinizatorilor
în livadă. O excepție ar fi, unele dintre soiurile auto-fertile mai puțin productive, precum „Skeena” sau
„Benton”. Unii cultivatori de cireș care plantează aceste soiuri de cireș plantează printre rânduri și polini-
zatori pentru a spori fertilitatea.
Pentru a avea o polenizare mai favorabilă la soiurile ce necesită o polenizare cu polen de la alt soi și
fructe de calitate superioară în livezile de cireș un rol deosebit de important i se atribuie amplasării co-
recte a polenizatorilor. În continuare vor fi redate cele mai eficiente scheme de amplasare a soiurilor de
bază și polenizatoare:
•• în fiecare rând peste 7–9 pomi câte un pom polenizator iar restul se plantează pomii soiului de bază
(raportul fiind de 1 : 7–9)
•• în benzi egale — este formată din 2 rânduri soiul ce trebuie de polenizat și 2 rânduri soiul poleni-
zator, formând raportul de 50 % la 50 %, în cazul când ele au o importanță economică înaltă
•• un polenizator pentru 8 pomi al soiului de bază — soiul polenizator se amplasează în mijloc în așa
mod încât el polenizează numai câte un pom din nemijlocita apropiere a lui, adică pe circumferință
(raportul fiind de 1 : 8).
Chiar dacă modelul modern prevede plantarea unui polenizator la fiecare al treilea pom în fiecare al
treilea rând, este foarte dificil de a efectua recoltarea fructelor. Totodată trebuie să consultați o hartă a
compatibilității și perioadei de înflorire a soiurilor pentru a determina cel mai bun polenizator pentru
un anumit soi (Vezi capitolul Sortimentul cireșului și tabelul 6.6.1.). Polenizatorii ar trebui să aibă grup
de compatibilitate diferit, însă au nevoie să înflorească odată cu soiul principal. Datorită faptului că soiul
„Regina” are o polenizare dificilă, mulți producători de cireșe includ trei polenizatori diferiți și plantează
câte un polenizator la fiecare cinci pomi în fiecare rând. Acești polenizatori sunt crescuți pe portaltoi
pitic și nu ocupă extra spațiu și, prin urmare, lor li se aplică tăieri mai severe în fiecare an.
Iar pentru a avea o polenizare calitativă trebuie de luat în considerare și perioada de înflorire a soiuri-
lor de cireș. În tabelul ce urmează este redat perioada de înflorire la unele soiuri de cireș.
Tabelul 6.6.1. Compatibilitatea cireșului și perioada sa de înflorire
Grupa de Perioada de polinizare

compatibilitate I II III IV V
Grupa I Black
Summit
(S1S2) Tartarian
Cristalina;
Grupa II Van;
Samba Olympus; Regina
(S1S3) Early Robin
Sonnet; Oktavia
Grupa III Burgundy Bing; Napoleon;
Somerset Lambert
(S3S4) Pearl Emperor Francis
Grupa VI Kordia;
(S3S6) Starks Gold
Grupa VII
Hedelfingen
(S3S5)
Rainier;
Grupa IX
Black Republican; Sylvia Hudson
(S1S4)
Bada
Grupa XIII
Royalton Sam
(S2S4)
Grupa XVI Chelan;
Tieton
(S3S9) Burlat
Grupa XXII Schneiders
(S3S12) 0900 Ziraat
Radiance
(S1S13)
Pearl
(S4S13) Black Pearl
Staccato; Stella; Benton; Skeena;
Auto-fertile cu
Lapins; Symphony; Selah; Sandra Rose; So- Stardust;
alelele S4
Sweetheart; Santina; Celeste; Big nata; Cashmere; Lala Star;
(donatori
Index Star; Blaze Star; Glacier; Black Gold
universali)
Early Star White Gold
Toate soiurile de cireș enumerate în acest tabel, cu excepția celor din categoria soiurilor auto-fertile,
au nevoie de un soi polinizator pentru a se efectua polenizarea.
Notă: Informația oferită în acest tabel nu se prezintă a fi „cea mai veridică” și poate fi modificată. Ma-
terialul prezentat este o compilație a perioadelor relative de înflorire din câteva regiuni și nu se aplică în
toate regiunile de producere a soiurilor de cireș.
Pe lângă amplasarea corectă a soiului polenizator în livadă, albinele influențează direct la polenizarea
florilor. Pentru livezile de cireș se recomandă de amplasat câte 4–6 familii de albine (stupi cu albine)
pentru un hectar, repartizându-se uniform pe toată suprafața. Familiile de albine se aduc în livadă la
începutul fenofazei de înflorire, după apariția a 5 % de flori și se țin pe toată perioada înfloririi. Stupii se
pun lângă drumurile ce trec de-a curmezișul rândurilor pentru a favoriza zborul albinelor de-a lungul
rândurilor de pomi sau în pachete distanțate la 300–500 m. Recomandabil este ca fața ștupului să fie
orientată spre sud.
Figura 6.6.2. Polenizarea florilor cu ajutorul albinelor.

În ultimii ani în livezile moderne, mai ales cele ce au sistem antiploaie/antigrindină pentru poleniza-
rea florilor de cireș se folosesc și bondarii (Bambus terrestris).
Figura 6.6.3. Aspectul unui bondar (Bambus terrestris)5.

La utilizarea acestora sau înregistrat mai multe avantaje, printre care:
•• sunt activi deja la temperatura aerului de +10°C, iar albinele la +15…+18°C;
•• sunt foarte activi și în zilele înnourate, în timp ce albinele sunt mai pasive;
•• albinele zboară numai dacă viteza vântului este mai mică de 30 km/oră, pe când bondarii până la
70 km/oră;
•• bondarii sunt mai puțin atrași de alte flori din livadă decât albinele;
•• polenizează mai eficient decât albinele, deoarece ei caută polen nu nectar și mai des trec de la un
pom la altul;
•• sunt mai eficienți decât albinele în livezile acoperite cu plasă antigrindină, fiindcă se orientează
mai bine;
•• pericolul de înțepături de bondari este mai mic, deoarece sunt mai puțini și rareori înțeapă;
•• pot coexista în același mediu cu albinele.
5
http://www.freshplaza.it/photoalbum/PAViewAlbum.asp?ID=532&CMD=THUMB&photo=52
S-a stabilit că în condiții normale un bondar polenizează timp de o zi peste 14 mii de flori. Bondarii
sunt crescuți în acest scop de firme specializate, de exemplu: Koppert Biological Systems, fără boli și
dăunători, și se comercializează în stupi numiți TRIPOL. Stupii TRIPOL (Fig. 6.6.4.a) conțin 3 colonii
de bondari și un număr total inițial de 350–400 de bondari lucrători, regine, pupe, ouă și larve. Durata
vieții a acestor bondari este de circa 6–8 săptămâni. Stupii sunt confecționați din plastic izolat termic.
Se recomandă de amplasat câte 3–6 stupi TRIPOL pentru un hectar de livadă de cireș dacă nu sunt
alți polenizatori. Amplasarea lor fiind realizată uniform pe toată suprafața (Fig. 6.6.4.c.), cu poziționare
pe standuri orizontale.
Important: Stupii cu Bondari se repartizează în livadă cu 5–7 zile înainte de începerea înfloritului
cireșului.
a.
b. c.
Figura 6.6.4. Aspectul stupilor TRIPOL (a.)6 și amplasarea7
lor în livadă (b. — incorectă; c. — corectă).
Ținând cont că în perioada înfloririi pomilor de cireș în Moldova deseori condițiile climaterice nu
sunt favorabile zborului albinelor și nu se asigură suficient polenizarea, merită de folosit și bondarii.
http://universalsem.ro/bondari/bondari_pentru_polenizare/Tripol/21.html#bondari
6
http://www.freshplaza.it/photoalbum/PAViewAlbum.asp?ID=532&CMD=THUMB&photo=52
7
O atenție deosebită se atrage tratărilor chimice și anume la alegerea insecticidelor în perioada când în
livadă sunt amplasate albinele sau bondarii. Insecticidele care sunt utilizate în aceasta perioadă trebuie
să fie compatibile și sa nu dăuneze albinelor sau bondarilor.
6.7. Planificarea sistemul de irigare a pomilor

Este necesar de a avea un sistem de irigare înainte de a planta pomii. Un astfel de sistem poate fi con-
struit singur sau cu ajutorul unui consultant în domeniu.
Atât microaspersoarele cât și irigarea prin picurare sunt în mod frecvent folosite la nivel mondial
pentru a iriga livezile (vezi subcapitolul Managementul irigării). Majoritatea producătorilor din Statele
Unite ale Americii folosesc microaspersoarele, însă sistemele de irigare prin picurare sunt mai preferate
în majoritatea țărilor lumii, fapt ce se datorează capacității sistemului de conservare a apei. Într-un stu-
diu efectuat în regiunea Dalles în statul Oregon, s-a observat ca folosirea unei linii duble de irigare prin
picurare instalată în livadă a redus utilizarea apei pentru irigare cu până la 58 % în comparație cu folo-
sirea aceleiași cantități de apă folosită prin microaspersoare. Pentru a avea o eficiență optimă de udare,
mulți producători instalează un sistem de irigare prin picurare și folosesc totodată și microaspersoarele.
Pomii necesită de a fi irigați la scurt timp după ce au fost plantați, pentru asigurarea unui contact bun
dintre rădăcini și sol. Este o greșeală când se irigă exagerat de mult în timpul primăverii, iar acest lucru
favorizează menținerea solului la o temperatură rece pe o perioadă mai lungă de timp decât este necesar,
fapt care ulterior dăunează pomilor. Odată ce se apropie timpul recoltării cireșelor, mulți producători din
greșeală irigă foarte mult livada anume exact în timpul perioadei critice când fructul are tendința de a
se extinde în diametru.
Deși cerințele impuse de procesul de irigare variază în dependență de aspectul livezii, temperatura
aerului, viteza vântului și vârsta pomilor; trebuie de asigurat livada cu apă suficientă în mijlocul verii
când este necesară o cantitate maximă de apă comparativ cu celelalte luni ale anului.
Pentru a determina dacă volumul de apă necesar pentru irigare este sau nu suficient pentru pomii de
cireș, există o estimare cu aproximație că cireșii au nevoie de circa 1 litru de apă la fiecare metru pătrat
de coroană în fiecare zi (acest indice este probabil un pic mai mic în zonele unde resursele de apă sunt
nelimitate, ceea ce posibil să fie acceptabil pentru producerea cireșelor în Moldova). Pomii în vârstă de
7 ani altoiți pe portaltoiul „Mazzard” și plantați pe un sol fertil au o suprafață a coroanei de 50 m2 (în
lățime și lungime). Acești pomi de cireș ar avea nevoie de circa 50 litri de apă pe zi. Pentru a se determi-
na care este volumul necesar de apă la un hectar de livadă plantată cu pomi în vârstă de 7 ani ce cresc
pe portaltoiul „Mazzard” într-un sol fertil, trebuie să înmulțim 50 litri de apă cu numărul de pomi de
pe un hectar. Desigur, acest număr va varia, în dependență de soi, portaltoi, precum și de condițiile de
creștere, însă se cunoaște deja cu aproximație care va fi volumul de apă necesar pentru un hectar de li-
vadă. Înainte de etapa de extindere rapidă a celulei (începând cu întărirea pieliței fructului când nu mai
este deja posibilă efectuarea unei tăieturi cu cuțitul în stratul epidermic), se aplică 50 % din acest volum
de apă pe etape, astfel încât să fie suficientă pe o săptămână întreagă. Acest volum de apă pentru irigare
ar fi suficient atâta timp cât profilul solului ajunge până la capacitatea sa deplină în primăvară. Odată ce
a început etapa de extindere rapidă a celulei, irigarea pomilor trebuie să se apropie de 100 %. După cum
s-a menționat anterior, aceasta este o apreciere estimativă, destul de rapidă pentru calculul volumului
maxim de apă necesar a fi disponibil înainte de plantare. Odată ce pomii au fost plantați, ar trebui să fie
utilizat un tip de monitorizare a irigării pomilor pentru a determina programul de irigare.
Traductorii Watermark și tensiometrele sunt cel mai frecvent folosite instrumente pentru a determina
graficul irigărilor. Acestea se introduc în sol la o adâncime de 30, 60 și 90 cm astfel încât să estimeze
necesarul de apă pentru irigarea pomilor.
În cazul în care utilizați tensiometrele, înregistrările de 0–20 kPa indică un sol saturat cu apă. Treizeci
și trei de kPa sunt în general considerați a fi capacitatea terenului. Este necesar de a lua în considerare
aceasta în momentul irigării atunci când tensiometrul amplasat la adâncimea de 30 cm va indica 50kPa.
Majoritatea rădăcinilor vor fi la adâncimea celor 30 cm, deci aceasta reprezintă zona ce trebuie menținută
în mod regulat umedă. Tensiometrul amplasat la adâncimea de 90 cm va indica cât timp este necesar de
irigat. O umiditate a solului corespunzătoare ar trebui să fie localizată la această adâncime. Ploile din
toamna târzie vor completa nivelul de rezervă de apă la 90 cm în adâncime sau mai mult, însă dacă în
perioadă de recoltare această umiditate ajunge la 90 cm în sol, atunci poate deveni o limită. Atunci când
se ajunge la acest nivel, irigarea trebuie să fie oprită.
Înregistrarea informațiilor ce țin de umiditatea solului se va face cel puțin o dată pe săptămână.
În momentul plantării cât și pe durata primului sezon de creștere a pomilor, când sistemul radicular
este încă slab dezvoltat, este necesar de a iriga pomii destul de frecvent, pe o perioadă scurtă de timp
la fiecare câteva zile. Aceasta se face cu scopul de a asigura pomii abia plantați cu apă pentru evitarea
stresului în timpul perioadei de prindere a rădăcinilor în sol. Irigarea în prize scurte a pomilor este im-
portantă anume pe durata primei veri din momentul înființării livezii.
Odată cu maturizarea pomilor și începutul fructificării, prizele scurte de irigare trebuie de efectuat pe
durata a două săptămâni de recoltare. În această perioadă vor crește numărul de irigări în livadă, efec-
tuându-se la fiecare trei sau patru zile, dar micșorându-le durata. Acest lucru va permite obținerea unui
nivel de umiditate mai uniform în stratul de sol de 30 cm, deoarece cireșele în acea perioadă se află în
stadiul de finalizare a extinderii lor înainte de începerea recoltării și ca rezultat se va asigura o fermitate
mai bună a fructelor cu un diametru maxim.
6.8. Transportarea și plantarea pomilor

Este necesar ca în timpul transportării pomilor către locul unde urmează să fie plantați să fie acoperiți
și nu expuși la vânt și soare. În cazul în care materialul săditor înainte de plantare este necesar să fie
păstrat, el trebuie amplasat într-o încăpere cu umiditate înaltă și temperatura se menține în limitele
recomandate. În cazul când se păstrează pe o perioada scurtă de timp, este important ca rădăcinile să
fie amplasate într-un mediu umed acoperindu-i, spre exemplu, cu o pânză groasă de sac umezită, sau
rumeguș umezit. Este foarte important ca rădăcinile să nu se usce.
Înainte de a începe plantarea, pomii trebuie sortați și este necesar de a elimina orice plantă necores-
punzătoare. La fiecare pom în parte se atrage atenție la următoarele: dacă pe sistemul radicular sau for-
mat niște umflături (creșteri globulare mărite pe rădăcini sau coroană cauzate de o bacterie); pe rădăcini
sau tulpini dacă se evidențiază decolorări; rosături sau porțiuni putrezite și plante deshidratate (uscate).
Dacă totuși acești pomi se vor planta, ei se plantează la o margine a rândurilor sau a livezii și trebuie
permanent monitorizați.
Săpatul gropilor, de obicei, se efectuează mecanizat sau manual, în preajma pichetului (locul pe care-l
va ocupa pomul). Gropile se fac cu puțin timp înainte de plantare. În cazul plantării de primăvară, gro-
pile pot fi pregătite de cu toamnă.
În condițiile Republicii Moldova pomii de cireș pot fi plantați toamna (în a doua jumătate a lunii oc-
tombrie) sau primăvara devreme (înainte de începutul vegetației cireșului).
Rădăcinile pomilor plantați toamna cresc mai intens în perioada octombrie-noiembrie și se realizea-
ză calusarea rănilor provocate prin tăieri, se formează rădăcini noi, se stabilește un „contact” bun între
rădăcini și sol ceea ce permite ca pomii să pornească în vegetație cu 15–20 zile înaintea celor plantați —
primăvara. La plantarea de toamnă se folosesc mai rațional resursele umane și tehnica agricolă.
Plantarea de primăvară este obligatorie pentru pomii importați din: Italia, Grecia, Olanda, Franța
etc., precum și a celor altoiți pe portaltoii pitici și semipitici. De asemenea, când pregătirea terenului
a fost întârziată. Plantarea în această perioadă se va efectua cât mai devreme posibil, până la umflarea
mugurilor.
Figura 6.8.1. Plantarea pomilor de cireș.

În timpul plantării se evită orice julire a pomilor. Plantarea atentă a pomilor nu vorbește decât despre
obținerea unui profit bun din recolta obținută de-a lungul vieții pomilor.
•• Gropile trebuie să fie suficient de mari pentru a încorpora rădăcinile, fără a le îndoi.
•• Dacă pomii sunt lăsați jos lângă gropi pentru plantare, atunci ei trebuie plantați repede în urmă-
toarele minute, altfel perii radiculari ori chiar rădăcinile primare se vor deshidrata și vor pieri, vor
pierde din vigoare sau pomii se vor distruge.
•• Se înlătură toate „barierele” care stau în calea dezvoltării pomilor precum bucăți din plastic sau
cabluri.
•• Rădăcinile trebuie să se distribuie uniform pe fundul gropii astfel încât acestea să nu devină rădă-
cini sub forma literei „J”.
•• Nu se răsucesc sau îndesesc rădăcinile în gropi, acest lucru poate provoca o creștere anormală
câțiva ani mai târziu.
•• Nu se plantează pomii altoiți pe portaltoi clonal prea adânc. Locul altoirii trebuie să fie amplasat
deasupra nivelului solului.
După plantarea pomilor s-ar putea să semănați o cultură de acoperire (spre exemplu: iarba) între
rânduri. Culturile de acoperire ajută la reducerea eroziunii, compactării și aerării solului, dar și păstrării
microclimatului răcoros în livadă. Furnizorii de produse de uz fitosanitar de obicei vând amestecuri de
semințe aclimatizate condițiilor locale.
6.9. Determinarea necesităților forței de muncă

Producerea cireșelor este o muncă intensivă. O livadă mică poate fi gestionată de unul singur pen-
tru cea mai mare parte a anului. Însă chiar cele mai mici livezi vor avea nevoie probabil de angajați
suplimentari în timpul recoltării. Este bine să fiți siguri în ce mod veți identifica acești muncitori cu mult
timp înainte ca pomii să ajungă la maturitate.
Ca concluzie se poate de menționat că la înființarea unei livezi de cireșe studierea, planificarea și
alegerea corectă a terenului vă va ajuta să obțineți succes. Cu toate acestea, ca și cu celelalte culturi, și în
mod special, cu cireșele, există întotdeauna un risc considerabil, dar și un potențial mare de obținere a
unui profit foarte bun.
7. SISTEME DE CONDUCERE A POMILOR DE CIREȘ
În trecut, era suficient ca orice sistem de conducere să prevadă o simplă schemă de coroană care să
producă o cantitate enormă de fructe de o calitate superioară. Totuși, multe dintre sistemele de conduce-
re vechi erau complexe, foarte costisitoare pentru a putea fi puse în aplicare și care, pe deasupra, duceau
lipsă de un proces sistemic ce ar permite reînnoirea lemnului ce fructifică permanent. Datorită costului
înalt de producere mereu în creștere, având un număr în continuă creștere de muncitori calificați și o
concurență intensă pe piața mondială, sistemele de conducere moderne trebuie să ofere multe avantaje.
Aici sunt incluse precocitatea pentru recolte timpurii înalte și o rambursare a investițiilor mai rapidă,
producția lemnului vertical ce oferă fructe de calitate înaltă, un proces sistematic de reînnoire a lemnului
fructifer și unități repetate în modul de simplicitate atât în procesul de formare a coroanei pomilor cât și
în modul de tăiere a ramurilor. Sisteme de conducere ca Super Slender Axe (SSA), Upright Fruiting Offs-
hoots (UFO), Tall Spindle Axe (TSA) și Kym Green Bush (KGB) oferă doar câteva dintre aceste elemente.
Pomul de cireș, în mediul său nativ de dezvoltare și nefiind atins de nici un factor extern, va tinde să
se dezvolte ca un pom cu lider central atunci când este tânăr. Dezvoltarea sa este rapidă, iar dominanța
apicală este puternică, semnificația căreia este că nu se ramifică prea ușor. Pomii ajung până la 20 m în
înălțime și nu sunt precoce. În cazul în care acest pom înalt va fi crescut pe un portaltoi pitic, el va dez-
volta ramuri în locul unde sunt necesare și vor produce fructe începând cu anul doi sau trei de la plantare.
Portaltoaiele pitice sau semi-pitice, care intră repede pe rod și au la baza lor sisteme moderne de condu-
cere, sunt astăzi disponibile pentru a oferi ajutor în a face față acestor provocări.
7.1. Piramida etajată rărită

Acest sistem de conducere se recomandă pentru soiurile de cireș cu vigoare mare de creștere. Boni-
tatea solului 55–70. Acest sistem este recomandat pentru sistemul semiintensiv de cultură. Distanța de
plantare constituie: 5,0–6,0 m între rânduri, iar între pomi în rând 4,5±0,5 m în funcție de vigoarea
pomilor și fertilitatea solului (V. Babuc, 2012).
Pomii de cireș conduși după acest sistem de coroană au trunchi cu înălțimea de 70 cm, ax vertical bine
dezvoltat, pe care sunt amplasate 6–9 șarpante grupate în etaje. Distanța dintre etaje constituie 60–80
cm. În primul etaj, în funcție de vigoarea pomilor, sunt inserate în spirală 3–4 șarpante care au punctele
de inserție așezate la 8–12 cm distanță. În continuare, în etajul ulterior se proiectează cu câte o șarpantă
mai puțin, decât în cel inferior. Dacă în etajul întâi sunt 3 șarpante, ultima șarpantă este solitară (Gh.
Cimpoieș, 2000).
Șarpantele sunt ramificate după principiul bilateral altern exterior. Pe șarpantele din etajul întâi de re-
gulă, se proiectează, câte 3 subșarpante, din etajul doi-două subșarpante, iar din etajul trei-numai ramuri
de garnisire. Prima subșarpantă se proiectează la 40–50 cm de la ax, iar celelalte la intervale de 30–40 cm.
Pe ax, șarpante și subșarpante sunt amplasate ramuri de garnisire, preponderent semischelet care sunt
înserate la 20–25 cm depărtare una de alta și se renovează periodic în lemn de 3–5 ani.
Tehnica formării și tăierii pomilor de cireș are la bază particularitățile creșterii și fructificării soiuri-
lor, în special, dominanța apicală și etajarea pronunțată, ramificarea slabă și tendința către degarnisirea
prematură a ramurilor.
În anul întâi primăvara, pentru plantare se utilizează frecvent pomi altoiți fără ramificări (vergi), care
se scurtează la 100–110 cm de la nivelul solului.
Dacă pomii plantați au ramificări slabe în zona cronării, acestea se scurtează la 2–3 muguri, iar axul
la 100–110 cm de la nivelul solului. Apoi urmează lucrările de formare a coroanei ca și la pomii plantați
în formă de vergi.

Figura 7.1.1. Tăierea pomilor de cireș în primul an după plantare
(primăvara): stânga — până la tăiere; dreapta — după tăiere.
În cazul, când pomii destinați plantării, au ramificări bine dezvoltate în zona cronării din ele se aleg
3–4 așezate în jurul tulpinii, cu unghiuri largi de inserție, unghiuri de divergență 90–120° și distanțate la
8–12 cm între ele, pentru proiectarea viitoarelor șarpante din etajul întâi. Prima ramură din coroană se
amplasează spre sud, pentru a umbri trunchiul, expunându-l mai puțin arsurilor de „iarnă”. Ramura cea
mai jos plasată din cele alese se scurtează la 1/2 din lungime deasupra unui mugur interior, iar celelalte
ramuri se echilibrează în plan cu prima. Axul se scurtează la 20–25 cm deasupra nivelului ramurilor care
formează etajul întâi. Ramurile inutile pentru formarea coroanei se suprimă la inel. Ulterior formarea
coroanei se efectuează ca și în primăvara anului doi la pomii plantați în formă de vergi.
În cazul plantării pomilor sub formă de vargă, după dezmugurire, se degajează trunchiul cu înălțimea
de 70 cm și se suprimă 3–4 muguri axilari situați imediat sub cel terminal, pentru a favoriza creșterea
lăstarului de prelungire, a împiedica creșterea ramurii concurente și a evita etajarea naturală. În timpul
perioadei de vegetație, când lăstarii au lungimea de 20–30 cm se alege lăstarul de prelungire al axului
și 3–4 lăstari pentru proiectarea șarpantelor din etajul întâi. Aceștia trebuie să aibă unghiuri largi de
inserție, cu unghiuri de divergență de 90–120°, inserate la 8–12 cm între ei. Lăstarii nefolosiți la formarea
etajului întâi se suprimă.
În al doilea an, primăvara se definitivează șarpantele etajului întâi. Dacă, ramura de prelungire a
șarpantelor n-a fost scurtată în verde în anul precedent și depășește lungimea de 60 cm, atunci se scur-
tează la 50–60 cm de la punctul de inserție, la un mugur interior, iar dacă sunt neuniforme în creștere —
se echilibrează la nivelul celei mai slabe. Ramura de prelungire a axului se taie cu 25–30 cm mai sus de
nivelul scurtării șarpantelor. Pentru excluderea obținerii concurenților la ramurile șarpantelor scurtate,
se suprimă 2–3 muguri axiali situați sub cei doi terminali, pentru a favoriza creșterea lăstarului de pre-
lungire și a ramificațiilor de ordinul doi. Pentru soiurile cu un grad de ramificare mai scăzut, ramurile
nefolosite la formarea coroanei se scurtează la cepuri de înlocuire cu lungimea de 6–8 muguri pentru a
fi transformate în ramuri de garnisire, iar la soiurile ce au o capacitate de lăstărire mai înaltă o parte din
ele se suprimă.

Figura 7.1.2. Formarea coroanei piramidei etajat rărită în perioada de
repaos: stânga — până la tăiere, dreapta — după tăiere.
Operațiile în verde se efectuează când lăstarii ating lungimea de 20–30 cm și constau în eliminarea
concurenților lăstarului de prelungire al axului și ai șarpantelor rămași în coroană, în cazul când nu s-au
extirpat mugurii în cauză. Lăstarii terminali, formați din muguri interiori se transferă la o ramificare
laterală după metoda dublă sectorială. Vârfurile erbacee a lăstarilor de pe latura superioară a ramurilor
sunt expuși ciupirii manuale. Această intervenție majorează cantitatea mugurilor floriferi diferențiați la
baza ramurii anuale și obținerea de noi ramificări cu o poziție mai favorabilă în spațiu. Lăstarii ce înde-
sesc coroana și au o poziție nefavorabilă se suprimă.
În al treilea an, primăvara devreme, pe fiecare șarpantă din etajul întâi la 40–50 cm de la ax se alege
o ramură laterală pentru proiectarea primei subșarpante. Pentru o garnisire mai rațională a coroanei,
subșarpantele se scurtează la 1/3–1/2, în funcție de vigoarea sa. Se definitivează ramurile de prelungire
ale șarpantelor cu unghiuri de înclinare 50–55° și se scurtează la 50–60 cm astfel ca vârfurile lor să fie la
același nivel.
Ramura de prelungire a axului se taie la 80–90 cm de la baza ultimei șarpante din etajul întâi pentru
a proiecta următorul etaj. Ramurile viguroase, situate pe ax mai sus de etajul întâi, se scurtează la 6–8
muguri pentru a fi transformate ulterior prin tăieri de transfer în ramuri de rod orientate spre orizontală.
Sub acest aspect ramurile se scurtează la un mugure interior.
La efectuarea operațiilor în verde se suprimă lăstarii concurenți ai axului, șarpantelor și șubșarpantelor,
dacă cei din urmă sunt prezenți în coroană. În cazul unei garnisiri mai slabe lăstarii concurenți sunt
scurtați de 1–2 ori și transformați în ramuri de rod. Pe ax, la distanța de 60–80 cm de la etajul întâi se aleg
2–3 lăstari pentru proiectarea șarpantelor etajului al doilea, situate radial uniform deasupra spațiului
liber dintre șarpantele etajului întâi. Operațiile în verde de pe șarpante și subșarpante sunt identice ca în
anul precedent.
În al patrulea an, primăvara, până la pornirea pomilor în vegetație se definitivează șarpantele din
etajul doi, care se scurtează la 50–60 cm, echilibrându-se în vigoarea de creștere. Ramura de prelungire
a axului se scurtează la 70–80 cm de la ultima șarpantă din etajul doi. Ramurile viguroase, situate pe ax
între etaje se scurtează la 6–8 muguri pentru a fi transformate ulterior prin tăieri de transfer în ramuri de
rod. Pe fiecare șarpantă din etajul întâi, mai sus cu 30–40 cm se proiectează a doua subșarpantă, ampla-
sată în partea opusă față de prima și, se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor și subșarpantelor.
Ramurile de prelungire ale acestora se scurtează la 50–60 cm. Pe șarpante și subșarpante se elimină ra-
murile cu orientare spre verticală, care cresc în interiorul coroanei.
Când lăstarii înregistrează lungimea de 20–30 cm se elimină concurenții lăstarului de prelungire al
axului. La 60–70 cm de la ultima șarpantă din etajul doi se aleg unul sau doi lăstari pentru proiectarea
ultimei șarpante sau a ultimului etaj din două șarpante. Lăstarii din apropierea lor se scurtează și o parte
se suprimă. Pe șarpantele din etajul doi la 40–50 cm de la ax se alege un lăstar lateral pentru proiectarea
primei subșarpante. Operațiile în verde de pe șarpante și subșarpante sunt identice ca în anul doi.
În al cincilea și al șaselea an continuă lucrările de formare a coroanei după aceleași principii și norme
ca și în anii precedenți. În primăvara anului cinci se definitivează ultimele șarpante și se scurtează la 50
cm ramurile de prelungire a lor. Axul se taie la 25 cm mai sus de nivelul vârfurilor ultimelor șarpante, iar
în anul al șaselea, după recoltarea fructelor, se suprimă deasupra ultimei șarpante.
În perioada de formare a coroanei, pentru asigurarea ramificării elementelor de schelet se efectuează
scurtarea ramurilor anuale de prelungire a șarpantelor și subșarpantelor. În cazul dat se folosește tăierea
dublă sectorială, prin care se atenuează tendința de creștere a lăstarilor pe partea superioară a șarpantelor,
obținându-se datorită polarității un lăstar viguros, iar pe partea inferioară și laterală numeroși lăstari
care constituie una din viitoarele subșarpante și ramuri de garnisire. Ramificația păstrată ca prelungire,
va constitui noul ax al șarpantei și se va scurta în anul următor în uscat.
La formarea coroanei pomilor de cireș este important să se realizeze subordonarea fiecărei șarpante și
etajele superioare față de cele inferioare în conformitate cu principiul structurării bazitonice a coroanei.
Această subordonare se obține prin suprimarea ramurilor viguroase și îndesesc coroana la inel, ori
prin scurtarea la o ramificație laterală sau la cep de înlocuire de 10–15 cm lungime. Prin această tăiere se
echilibrează vigoarea de creștere în interiorul coroanei, se obțin ramificări de vigoare mai slabă și pomii
sunt mai puțin afectați de monilioză și scurgeri de gomă.
În perioada de fructificare sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru formarea unui
număr mai mare de ramuri de rod viguroase. Ramurile mai viguroase formate în număr prea mare spre
vârful șarpantelor, se răresc, dar mai frecvent se scurtează la 1/4 — 1/3 din lungimea lor, ori la cep de 6–8
muguri din care 3–4 muguri sunt floriferi, iar restul vegetativi. Ramurile cu creștere medie sunt scurtate
la 1/2 din lungimea lor pentru a norma cantitatea de ramuri buchet ce se vor forma pe ele. Ramurile la-
come se taie la 8–10 muguri pentru a le transforma în ramuri de rod.
Figura 7.1.3. Garnisirea șarpantelor cu ramuri de diferită vîrstă.
La pomii intrați în plin rod, tăierea constă în reîntinerirea eșalonată a semischeletului garnisit cu bu-
chete de mai în curs de epuizare prin reducția lui pe lemn de 3–5 ani în funcție de soi și starea pomilor.
Tăierea se efectuează prin transfer la o ramură laterală sau un cep de 10–20 cm pe care se află buchete
de mai, purtătoare de muguri vegetativi. Reglarea încărcăturii pomilor cu muguri florali se efectuează
suplimentar prin numărul și lungimea ramurilor anuale purtătoare de muguri florali după metodele
descrise anterior. Se elimină ramurile de rod debile, frânte și cu o poziție nefavorabilă în coroană.
Concomitent cu tăierile de fructificare se efectuează tăierile de menținere a structurii și dimensiuni-
lor coroanei — înălțimea până la 4,0–4,5 m, iar diametrul până la 4,0–4,5 m.
Când lungimea ramurilor de prelungire se reduce până la 15–20 cm se efectuează tăierea de reîntine-
rire a ramurilor de schelet la lemn de 3–4 ani. Aceasta se face în perioada de vegetație imediat după re-
coltarea fructelor, având în vedere ca să nu se elimine mai mult de 20 % din frunziș. În condiții favorabile
de mediu și agrotehnică, după reîntinerire pomii pot prelungi perioada de fructificare cu încă 8–12 ani.
Către sfârșitul perioadei de exploatare economică a pomilor la cireș, reîntinerirea profundă a pomilor
este irațională, deoarece ramurile cu diametrul mai mare de 6 cm după tăiere sunt afectate puternic de
gomoză și regenerează mai slab.
7.2. Piramida etajată rărită cu centrul deschis

Acest sistem de conducere se recomandă pentru soiurile de cireș cu pomi de vigoare mijlocie și su-
pramijlocie de creștere în sistemul semiintensiv de cultură. Bonitatea solului 60–75. Distanța de plantare
constituie 5,0–6,0 m între rânduri, și 4,5±0,5 m între pomi în rând, în funcție de vigoarea soiurilor,
fertilitatea solului și alți factori. Interpătrunderea coroanelor pe direcția rândului în jurul de 0,5 m (V.
Babuc, 2012).
Sistemul reprezintă o versiune a piramidei etajate rărite, prin eliminarea axului central deasupra
șarpantei superioare din etajul al doilea (întreruptă), prin care se deschide parțial centrul coroanei.
Înălțimea trunchiului în cadrul acestui sistem este de 70 cm. Macrostructura coroanei o constituie
axul scurt de 70–80 cm, pe care sunt amplasate 6 șarpante. Primele 4 șarpante sunt amplasate în formă
de etaj rărit și distanțate la 8–12 cm între ele, orientate față de direcția rândului sub unghiuri de 45° la
soiurile cu pomi de vigoare mijlocie și ramificare slabă și circa 30–35° la soiurile cu pomii viguroși și ra-
mificare puternică. În etajul al doilea, distanțat în funcție de vigoarea pomilor, la 40–60 cm de la primul,
sunt amplasate 2 șarpante orientate perpendicular direcției rândului deasupra spațiului liber dintre
șarpantele etajului întâi. Axul se suprimă deasupra ultimei șarpante din etajul doi după consolidarea
acestea. Pe șarpante bilateral altern extern sunt amplasate câte 2–3 subșarpante, în funcție de vigoarea
pomilor și gradul de ramificare al soiurilor respective. Prima subșarpantă se proiectează la 40–50 cm de
la ax, iar următoarele — la intervale de 30–40 cm.
Pe ax, șarpante și subșarpante sunt amplasate uniform ramuri de semischelet, care se reîntineresc
eșalonat în lemn de 3–5 ani, în funcție de soi și încărcătura cu muguri florali.
La distanțe raționale dintre pomi în rând, diferențiate în funcție de vigoarea pomilor și gradul de
ramificare, pe direcția rândului se formează un coronament continuu, amplasat în două planuri oblice
cu interpătrundere a coroanelor pomilor vecini până la 0,5 m și centrul deschis aproximativ la 1,5 m de
la sol. Șarpantele au unghiuri de înclinare față de verticală până la 60° în partea inferioară, 50° în cea
mijlocie și 40° în cea superioară. Înălțimea coronamentului 3,0–3,5 m, lățimea 4 m, spațiul liber dintre
coroanele rândurilor vecine — 2 m.
Prioritățile principale ale acestui sistem de conducere a pomilor față de piramida etajată rărită con-
stau în: reducerea înălțimii pomilor, ameliorarea iluminării centrului coroanei, garnisirea mai bună și
uniformă a ramurilor, sporirea productivității și calității fructelor, îmbunătățirea condițiilor de îngrijire
a pomilor, în special la tăiere și recoltarea fructelor.
Tehnica conducerii și tăierii pomilor, în fond, este similară cu cea aplicată la piramida etajată rărită cu
unele modificări ale macrostructurii coroanei.
În anul întâi, lucrările de formare sunt identice, ca și la piramida etajată rărită, se proiectează axul
central și șarpantele etajului întâi, orientate sub unghiuri de 30–45° față de direcția rândului, în funcție
de vigoarea de creștere și gradul de ramificare a pomilor soiurilor utilizate.

Figura 7.2.1. Formarea coroanei piramidei etajate rărită cu centrul deschis în
perioada de repaos: stânga — până la tăiere, dreapta — după tăiere.
În al doilea an, primăvara, axul se scurtează la 60–70 cm de la șarpanta superioară din etajul întâi.
Șarpantele din etajul întâi se scurtează la 50–60 cm și concomitent se echilibrează între ele vigoarea de
creștere. La operațiile în verde axul se transferă la un lăstar subterminal cu creștere spre verticală. Pe
ax la 40–60 cm mai sus de șarpanta superioară din etajul întâi se aleg doi lăstari cu unghiuri largi de
inserție, orientați opus perpendicular direcției rândului — viitoarele șarpante din etajul doi. Se corec-
tează unghiurile de înclinare ale șarpantelor din etajul întâi și se suprimă lăstarii verticali de pe laturile
superioare ale lor.
În al treilea an, șarpantele din etajul al doilea se scurtează la 50–60 cm la același nivel. Axul se scur-
tează cu 20–25 cm mai sus de nivelul vârfurilor șarpantelor din etajul doi. Ramurile viguroase, situate
pe ax mai sus de etajul întâi se scurtează la 6–8 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod. Pe
șarpantele din etajul întâi se proiectează primele subșarpante, se corectează unghiul de înclinare în seg-
mentul mijlociu, se scurtează ramurile de prelungire la 50–60 cm, echilibrându-le în vigoarea de creștere.
Operațiile în verde constau în tăierea de transfer a axului la un lăstar subterminal cu unghi larg de
inserție pentru ai atenua creșterea, corectarea unghiurilor de înclinare și direcționare ale șarpantelor
prin metoda dublă sectorială, scurtarea și suprimarea lăstarilor verticali de pe laturile superioare.
În al patrulea an, lucrările de formare a pomilor în perioada de repaos și la operațiile în verde în ca-
drul fiecărei șarpante sunt identice cu cele de la piramida etajată rărită. În prima jumătate a lunii iulie,
când a diminuat intensitatea creșterii lăstarilor, axul se suprimă deasupra șarpantei superioare din etajul
doi.

Figura 7.2.2. Formarea coroanei piramidei etajat rărită cu centrul deschis în
perioada de repaos: stânga — până la tăiere, dreapta — după tăiere.
În al cincilea, al șaselea an și ulterior tăierile de dezvoltare și menținere a structurii și a parametrilor
proiectați ale coroanelor, precum și cele de fructificare și reîntinerire a ramurilor de schelet se efectuează
după aceleași principii ca și la piramida etajată rărită (V. Babuc, 2012).
Tăierile în cadrul coroanei în cauză trebuie să respecte principiile prezentate la forma de coroană pi-
ramida etajată rărită. Deoarece se recomandă pentru soiurile de cireș cu vigoare mijlocie și supramijlocie
de creștere, pentru garnisirea mai rațională a scheletului este necesar de a efectua scurtări mai severe, cât
în perioada de repaus, atât și în perioada de vegetație.
7.3. Sistemul Multi Lider (Steep Leader)8
Acest sistem a fost dezvoltat în Statul Washington și este format din trei sau patru lideri (axe) cu
ramuri orizontale de schelet provenind de la baza pomului, redând pomului un aspect de piramidă.
Fructele cresc pe ramurile laterale temporare care se dezvoltă pe liderii verticali și ramurile de schelet
orizontale. Fiecare lider are aspect de un pom fusiform.
Figura 7.3.1. Aspectul pomilor de cireș conduși după forma Steep Leader.
Distanța de plantare recomandată:

Dintre rânduri: de la 5,0 m la 5,5 m pentru pomii altoiți pe un portaltoi viguros;
de la 4,25 m la 4,5 m pentru pomii altoiți pe un portaltoi semi-pitic.
Dintre pomi pe rând: de la 4,25 m la 5,0 m pentru pomii altoiți pe un portaltoii viguros;
de la 3,0 m la 3,75 m pentru pomii altoiți pe un portaltoi semi-viguros.
Distanța de plantare se bazează pe vigoarea soiului și portaltoiului, fertilitatea solului, topografia te-
renului, lățimea agregatelor de lucru și cunoștințele necesare pentru a gestiona livada.
Toate drepturile sunt rezervate. Copia și ilustrație rămân în proprietatea Universității de Stat din Oregon.
8
La plantare:
•• Se scurtează pomul de la 75 cm până la 90 cm mai sus de nivelul solului depinzând de înălțimea
de amplasare a primelor ramuri de schelet (Fig.7.3.2)
Figura 7.3.2. Scurtarea pomului la 75–90 cm mai sus de nivelul solului.

•• Când dezvoltarea ramurilor laterale este de 8–10 cm se folosesc cleștele pentru rufe pentru a for-
ma un unghi larg. Unghiurile largi ale ramurilor for fi mai puțin predispuse la dezbinare și mai
slab infectate de cancerul bacterian care este cauzat de apa ce îngheață la înserarea ramurilor cu
axul formând diferite deschizături de rană ce ulterior se poate infecta cu această boală sau locuri
potențiale de dezbinare a ramurilor (Fig. 7.3.3.).
Figura 7.3.3. Utilizarea cleștelor pentru rufe pentru a majora unghiului de inserție al ramurilor.
Primul sezon de repaus al pomilor
În zonele cu un atac înalt de cancer bacterian tăierile se vor face în toamnă înainte de începerea ploilor.
•• Se selectează trei sau patru ramurii verticale cu o vigoare uniformă. Aceste ramuri vor forma prin-
cipalii lideri și trebuie să li se permită să se dezvolte vertical.
•• Dacă pomul crește pe un portaltoii semi-pitic și unul sau doi lăstari sau dezvoltat foarte puternic
de pe tăietura făcută la plantare, aceștia trebuie înlăturați pentru a menține o balanță mai bună a
pomului (Fig. 7.3.4.).
Figura 7.3.4. Înlăturarea celui mai viguros lăstar pentru a păstra o balanță mai bună a pomului.
•• Dacă pomul crește pe un portaltoi viguros și una sau două ramuri sau dezvoltat mai puternic de
la tăietura efectuată la plantare, aceste ramuri trebuie de lăsat ca ramuri temporare cu scopul de a
„absorbi” excesul de vigoare. Se evită învigorarea pomilor prin înlăturarea lor.
•• Se scurtează toți lăstarii la 60 cm de la baza lor cu scopul de a forma ramificări și se stabilește care
ramuri vor fi permanente în partea de jos a coroanei (Fig. 7.3.5.).
Figura 7.3.5. Scurtarea tuturor lăstarilor la 60 cm.
•• Celelalte ramuri vor fi lăsate ca ramuri temporare pentru a modera vigoarea de creștere a pomilor.
În al doilea sezon de repaus al pomilor
•• Se selectează o ramură la fiecare lider, ce ulterior va servi ca prelungire a liderilor verticali. Aceasta
trebuie să aibă o poziție verticală de creștere.
•• Se scurtează aceste ramuri la 60 cm de la locul de unde a pornit în creștere în cazul în care înălțimea
pomilor este mai mică de 4 m sau la 60–90 cm dacă înălțimea totală a lui depășește 4 m (Fig. 7.3.6.).
Figura 7.3.6. Scurtarea ramurilor anuale la 60 cm în cazul
în care pomii nu au ajuns la înălțimea de 4 m.
•• Se selectează o ramură orientată spre exterior care va servi ca ramură permanentă în partea de jos.
Se leagă această ramură pentru a o orizontaliza și pentru a lărgi baza coroanei. Se scurtează la 60
cm de la baza ei (Fig. 7.3.7.).
Figura 7.3.7. Orizontalizarea ramurilor orientate spre exterior.
•• Legăturile ce sau folosit pentru orizontalizare trebuie înlăturate la sfârșitul fiecărui sezon de
dezvoltare.
•• Totodată este necesar de a lăsa câteva ramuri temporare pentru a începe fructificarea și pentru a
controla vigoarea de creștere a pomilor. Acestea de asemenea trebuie scurtate la 60 cm (Fig. 7.3.8.).
Figura 7.3.8. Scurtarea ramurilor temporare.

•• Dacă pomul crește pe un portaltoi viguros se aleg doar ramurile mici și slabe ca ramuri permanen-
te. Ramurile foarte puternice se înlătură (Fig. 7.3.9).
Figura 7.3.9. Înlăturarea ramurilor foarte puternice.
•• Pe portaltoi semi-pitic este recomandat să se aleagă acele ramuri cu o creștere moderată și se înlă-
tură cele slabe (Fig. 7.3.10).
Figura 7.3.10. Înlăturarea ramurilor slabe la pomii altoiți pe un portaltoi semi-pitic.
Tăierea pomilor maturi în perioada de repaus

•• Se efectuează așa ca și în anul precedent, se scurtează prelungirile liderilor la 60 cm de la baza lor
(Fig. 7.3.11.).
Figura 7.3.11. Scurtarea prelungirilor liderilor.
•• Se scurtează vârfurile creșterilor noi ale ramurilor orizontale de la bază, lăsându-le de 60 cm de la
punctul de creștere (inserție) a lor (Fig. 7.3.12.).
Figura 7.3.12. Scurtarea creșterilor noi, orizontale de la baza coroanei.

•• Se permite ramurilor temporare ce au fost lăsate în primul sezon de repaos să fructifice. Eventual
aceste ramuri pot fi înlăturate în cazul în care creșterea diminuează în favorul fructificării. Aceas-
ta va favoriza penetrarea luminii în partea de jos a coroanei (Fig. 7.3.13.).
Figura 7.3.13. Înlăturarea ramurilor cu scopul de a favoriza pătrunderea luminii.

•• Până în momentul când a început fructificarea pomii trebuie să aibă 3 ori 4 lideri verticali
permanenți bine ramificați pentru a produce fructe calitative.
•• Baza pomului trebuie să fie formată, în general, dintr-un schelet permanent în direcție orizontală
și bine ramificat pentru fiecare lider în parte.
•• Fructele se vor dezvolta pe ramurile temporare și slabe și care ulterior se vor înlătura din lemnul
permanent al pomului cu orientare verticală și orizontală.
Tăierea în perioada de repaus și vara la maturitate
Menținerea și reînnoirea ramurilor laterale (lemn care fructifică)

•• Fiecare lider trebuie să fie tratat ca un pom individual în formă de fus.
•• Nu se permite ramurilor laterale să se dezvolte mai mult de ½ din diametrul ramurii din care s-a
pornit creșterea. Ramurile foarte groase trebuie înlăturate (Fig. 7.3.14.).
Figura 7.3.14. Înlăturarea ramurilor groase din centrul coroanei.
•• Ar trebui să fie stabilit un proces obișnuit de reînnoire a lemnului care fructifică. Ramurile laterale
trebuie să fructifice timp de câțiva ani înainte ca lemnul să fie reînnoit. Fructele de cea mai înaltă
calitate vor forma la baza lemnului în vârstă de un an și pe buchetele de mai tinere (Fig. 7.3.15.).
Figura 7.3.15. Reînnoirea lemnului.

•• Se taie la cep aproximativ 20 % din tot lemnul care fructifică în fiecare an astfel încât buchetele de
mai să nu fie mai în vârstă de 5 ani.
•• Se reînnoiesc ramurile prin tăieri la cep lăsând un mugure vegetativ, iar acolo unde nu este vizibil
nici un mugur vegetativ, se tăie la cep cu o lungime de 10–15 cm. Este important ca să efectuați
acest lucru în fiecare an. Ramurile mai în vârstă nu vor forma ramuri noi așa de bine ca pe cele
tinere.
•• Tăierile la cep pentru reînnoirea lemnului fructifer trebuie să fie efectuate în perioada de înflorire
sau la finele perioadei de repaos.
Păstrarea zonelor de pătrundere a luminii în coroană

•• Se înlătură sau se scurtează ramurile mari care se extind prea mult asupra ramurilor mai mici
inferioare pentru a menține zonele de pătrundere a luminii solare în interiorul coroanei și a păstra
lemnul de fructificare în toată coroana pomului (Fig. 7.3.16.).
Figura 7.3.16. Înlăturarea sau scurtarea ramurilor mari care se
extind prea mult asupra ramurilor mai mici inferioare.
Lemnul slab și pandant (care atârnă)

•• Lemnul slab sau pandant tinde să fructifice prea mult, într-un singur loc și pe el fructele ce se
dezvoltă sunt mici, de aceea trebuie înlăturat (Fig. 7.3.17.).
•• Când ramurile adiacente sunt de aceiași mărime, se înlătură una pentru a permite pătrunderea
luminii solare în interiorul coroanei (Fig. 7.3.18.).
Figura 7.3.17. Înlăturarea lemnului slab sau pandant.
Figura 7.3.18. Înlăturarea ramurii adiacente.
Vârful pomului
•• Când pomul ajunge la înălțimea maximă se tăie vârful, lăsând o ramură laterală slabă (Fig. 7.3.19.).
Figura 7.3.19. Trecerea vârfului pomului la o ramura laterală.
Întreținerea generală
•• Dacă pomul este dezvoltat pe un portaltoi viguros sau este un soi de o productivitate scăzută com-
binat cu un portaltoi productiv, atunci se scurtează toate ramurile laterale care pot fi ajunse de la
sol cu mâna întinsă, înlăturând până la 1/3 din creșterile noi. Prin efectuarea acestei proceduri,
partea de jos a pomului se va învigora și creșterile noi se vor păstra într-o zonă în care este dificil
de menținut vigoarea pomului (Fig. 7.3.20.).
Figura 7.3.20. Scurtarea tuturor ramurilor laterale pe care le ajungeți de la sol cu mâna întinsă.
Dacă pomul este dezvoltat pe un portaltoi productiv sau constă dintr-un soi productiv pe un por-
taltoi neproductiv, atunci se scurtează toate ramurile laterale prin înlăturarea a circa ¼ pînă la 1/3 din
creșterile noi. Acesta va ajuta să se mențină echilibrat raportul dintre frunze și fruct (Fig. 7.3.21.).
Figura 7.3.21. Scurtarea ramurilor laterale la pomii de cireș altoiți pe un portaltoi productiv.
Menține forma piramidală a pomului

•• Pentru a încuraja pătrunderea luminii solare în interiorul coroanei pomului și a păstra calitatea
înaltă a fructelor pe toate zonele pomului, trebuie să se pună scopul ca pomul la finele maturității
sale să fie sub formă piramidală. Ramurile din partea de jos a pomului și până în vârful lui trebuie
să fie conduse după principiul „mare, mai mic, cel mai mic”.
7.4. Sistemul KGB (Kym Green Bush)9

Formarea pomilor în primii ani după plantare este asemănătoare cu cea a Tufei Spaniole. Totuși, după
ce s-a format structura pomului, cele două sisteme de conducere încep să se diferențieze semnificativ
unul față de celălalt. Dacă este să menționăm sistemul de conducere al Tufei Spaniole, atunci toți liderii
Toate drepturile sunt rezervate. Copierea și ilustrațiile rămân proprietatea Universității de Stat din Oregon.
9
centrali rămân a fi permanenți, adică pe toată perioada de viață a pomului, iar fructele cresc doar pe
ramurile verticale, lemnul cărora este permanent reînnoit. Aceste metode de conducere a pomilor sunt
în contradictoriu cu cele conduse după sistemul de conducere KGB, fiindcă toți liderii verticali sunt
reînnoiți, iar singurul lemn permanent se află în partea bazală a coroanei pomului.
KGB-ul este singurul sistem totalmente pedestru (Fig. 7.4.1.), adică fructele pot fi culese de pe pom
fără scări sau careva platforme. Însăși formarea pomilor după acest sistem este una destul de simplă și
necesită o forță minimă de muncă. Tăierea ramurilor la etapa matură de dezvoltare a pomilor de aseme-
nea este simplă, acest sistem conducându-se după un plan alcătuit din doi pași. Deși majoritatea soiurilor
se dezvoltă bine și au o productivitate înaltă când sunt conduse după sistemul KGB, soiurile de tipul „fără
buchete de mai” („Regina” și „Kordia”), care produc un număr mare de fructe la baza ramurilor în vârstă
de un an, nu sunt recomandate să fie conduse după acest sistem.
Figura 7.4.1. Aspectul pomilor de cireș conduși după sistemul KGB.

Dintre rânduri: De la 5,0 m la 5,5 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi viguros;
De la 4,25 m la 5,0 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi semi-pitic;
Sistemul nu se recomandă la utilizarea portaltoilor pitici, cum ar fi „Gisela 3” sau
„Gisela 5”.
Dintre pomi pe rând: De la 2,5 m la 3,0 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi viguros;
De la 1,8 m la 2,5 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi semi-pitic.
La plantare:
•• Se tăie/scurtează vârful pomului la o înălțime de 45 cm de la nivelul solului (Fig.7.4.2.).
•• Se asigură că există 3 sau 4 muguri de rod mai jos de locul unde a fost efectuată tăierea.
•• Pentru primul an după plantare lungimea ramurilor formate (din acei 3–4 muguri) este de mini-
mum 60 cm fiecare.
Figura 7.4.2. Scurtarea pomilor recent plantați la înălțimea de 45 cm de la nivelul solului.
Primul sezon în repaus al pomilor:

În zonele predispuse unei dezvoltări mai puternice a cancerului bacterian, aceste scurtări se efectuea-
ză toamna înainte de începerea ploilor.
••Se scurtează toate ramurile la o lungime de 5–12 cm (Fig. 7.4.3.).
••Ramurile mai viguroase se scurtează mai puternic ca cele care sunt mai slab dezvoltate.
••Se înlătură totalmente lemnul foarte puternic sau foarte slab pentru a permite o dezvoltare mai
uniformă a ramurilor.
••Scurtările efectuate au scopul ca pomul să fie mai mult sau mai puțin plat în partea de jos, iar
ramurile ce sunt amplasate în centrul coroanei cu o creștere verticală și puternică să fie tăiate mai
scurt decât ramurile mai slabe.
Al doilea sezon vegetativ (înainte de prima zi a verii):

•• Se scurtează toate ramurile de la 5 cm la 12 cm în lungime (fig. 7.4.4.).
•• Ramurile puternice trebuie scurtate mai mult decât cele slabe.
•• Se înlătură toate ramurile mai puternice sau prea slabe pentru a obține uniformitate.
•• Scurtările efectuate au scopul ca pomul să fie mai mult sau mai puțin plat în partea de jos, iar
ramurile ce sunt amplasate în centru coroanei au o creștere verticală și puternică, să fie tăiate mai
scurt decât ramurile mai slabe.
Figura 7.4.3. Tăierea ramurilor de un an la cepuri de 5–12 cm.
Figura 7.4.4. Scurtarea lăstarilor anuali la cepuri de 5–12 cm în timpul perioadei de vegetație.
Sfârșitul celui de-al doilea sezon vegetativ:
•• Majoritatea pomilor în acest moment vor avea câte 20 de ramuri. Acest număr de ramuri este sufi-
cient pentru pomii altoiți pe un portaltoi semi-pitic pentru a-l echilibra. Acestor pomi ar trebui să
li se permită să crească fără a le fi scurtate ramurile pentru a obține recoltă în anul următor.
•• Pomii altoiți pe un portaltoi cu vigoare mai mare vor avea nevoie încă de o operațiune de scurtare
a ramurilor asemănătoare cu aceea descrisă anterior, cu scopul obținerii unei balanțe bune a po-
mului care nu are o vigoare exagerat de mare. Acest procedeu este extrem de important.
•• Numărul minim de ramuri necesare pentru formarea unui schelet al pomului este:
–– Portaltoaie semi-pitice: 20–25 ramuri;
–– Portaltoaie de vigoare mare: 25–30 ramuri;
–– Creșterea în lungime a ramurilor anuale trebuie să fie de la 60 la 90 cm pentru a avea un pom
bine balansat și productiv.
Al treilea sezon vegetativ și ulterior

•• Acolo unde se observă că frunzele în partea de jos a ramurilor încep să se îngălbenească, se înlă-
tură în mod strategic 2–4 ramuri amplasate în centrul coroanei pomului pentru a asigura o mai
bună pătrundere a luminii solare în interiorul pomului (Fig. 7.4.5.).
•• Înlăturând acești lideri (ramuri verticale) mai înainte decât acest timp, se va obține în rezultat un
mod de creștere mai vertical al pomului decât în mod normal.
•• Dacă creșterile anuale ale acestor ramuri sunt slabe sau lungimea lor este mai mică de 60 cm,
atunci este necesar de a înlătura suplimentar niște ramuri.
Figura 7.4.5. Înlăturarea unor ramuri din centrul coroanei

pentru a permite o mai bună pătrundere a luminii.
Al treilea sezon de repaus al pomilor:
•• În cazul soiurilor cu o creștere moderată sau foarte productivă ce sunt altoite pe portaltoaie semi-
pitice sau alte soiuri cu o productivitate mare ce sunt altoite pe portaltoaie viguroase, se scurtează
toate vârfurile ramurilor înlăturând o porțiune de ¼ din lungime totală a noilor creșteri. Aceasta
procedeu vă va fi de mare ajutor în cazul balansării raportului dintre frunze și fructe, iar ulterior,
pomul va produce fructe de calitate superioară (Fig. 7.4.6.).
Figura 7.4.6. Scurtarea vârfurile ramurilor la soiurile cu o productivitate

mare ce sunt altoite pe portaltoaie viguroase.
Tăierea pomilor maturi
Vara târziu sau toamna devreme

•• Se scurtează vârful ramurilor la aproximativ 20 cm, făcându-se lucrul mecanizat sau manual.
•• Dacă pomul a atins înălțimea de 2,5 m, atunci se scurtează cu ¼ lungimea creșterilor anuale ale
fiecărei ramuri (Fig. 7.4.6.).
•• Se înlătură sau se taie la cep toate ramurile laterale din partea de sus a pomului. În cazul în care
s-a efectuat tăierea la cep atunci lungimea lui se recomandă a fi de 8 cm. Aceste tăieri se lasă cu
scopul de a crește fructe noi din mugurii auxiliari ce se formează la baza ramurilor de un an (Fig.
7.4.7.). Acest procedeu este foarte important pentru unele soiuri, cum este Skeena, care produce un
număr semnificativ de fructe în această zonă a ramurilor laterale.
Figura 7.4.7. Tăierea la cep a tuturor ramurilor laterale din partea de sus a pomului.
Figura 7.4.8. Tăierea ramurilor la cep de înlocuire.
Perioada de repaos sau de înflorire
•• Se selectează cei mai groși lideri (ramuri verticale) pentru a fi reînnoiți. Totodată, orice ramură ce
nu se dezvoltă normal și nu a format formațiuni de rod pe ea trebuie să fie reînnoită.
•• Se taie la cep aproximativ 20 % din numărul total al liderilor fructiferi, lăsând un cep cu 3 sau 4
muguri la o distanță de circa 25 cm de la trunchi. O ramură nouă trebuie să crească din acest cep
pentru a deveni o ramură fructiferă (Fig. 7.4.8.).
Dacă o ramură ce trebuie reînnoită face parte dintr-un sistem bifurcat, toate ramurile care fac parte
din această bifurcare trebuie reînnoite. În cazul în care nu se efectuează acest lucru, atunci ramurile ne-
tăiate vor deveni dominante, iar creșterile noi apărute din acel cep vor fi slabe (fig. 7.4.9.).
Figura 7.4.9. Tăierea la cep a unor ramuri provenite dintr-un sistem bifurcat.
O ramură nouă de înlocuire trebuie să crească din cep pentru a înlocui lemnul fructifer. Dacă din cep
se pornesc în creștere mai multe ramuri, ele trebuie rărite, astfel încât să rămână una sau două ramuri
mai puternice cu orientare spre verticală. Ramurile slabe trebuie înlăturate cât mai repede posibil astfel
încât ramura de reînnoire să se dezvolte suficient de puternic pentru a crește vertical și să păstreze acest
aspect la recoltare (Fig. 7.4.10.).
Figura 7.4.10. Înlăturarea lăstarilor slabi ce au provenit de pe cep.
Perioada de repaos sau de înflorire

•• Se înlătură toate ramurile laterale rămase sau se tăie la cep scurt, iar ramurile laterale orientate
spre exteriorul coroanei se lasă (Fig. 7.4.11.).
Figura 7.4.11. Tăierea ramurilor laterale la cep scurt.

Ca rezumat: Fie că pomii sunt altoiți pe portaltoaie viguroase sau semi-pitice, doar sistemul de con-
ducere a pomilor KGB la cireș v-a permite livezii să fie cu adevărat exploatată și menținută pedestru. Mai
mult, un proces simplu și repetabil la tăiere v-a permite chiar și unor muncitori necalificați să aibă posi-
bilitatea să învețe rapid acest sistem, reducând numărul greșelilor și timpul preconizat pentru efectuarea
tăierilor.
7.5. Tufa spaniolă (Spanish Bush)10
Sistemul de conducere Spanish Bush (Tufa Spaniolă) constă din numeroase ramuri ce reduc din vi-
goarea de creștere, redând o structură mai mică, ceea ce favorizează procesul de întreținere și recoltare
a pomilor. Un plan de reînnoire gândit din timp ajută la menținerea lemnului fructifer tânăr. Pașii de
tăiere care formează scheletul pomului sunt foarte asemănători cu pașii de formare a scheletului pomului
sistemului de conducere KGB (Kym Green Bush).
Figura 7.5.1. Aspectul pomilor de cireș conduși după forma Tufa spaniolă.

Dintre rânduri: De la 5,0 m la 5,5 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi viguros;
De la 4,25 m la 5,0 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi semi-pitic;
Nu se recomandă pe portaltoi pitic, cum ar fi „Gisela 3” ori „Gisela 5”.
Dintre pomi pe rând: De la 2,5 m la 3,0 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi viguros;
De la 1,8 m la 2,5 m, dacă soiul este altoit pe un portaltoi semi-pitic.
La plantare:
•• Se scurtează pomul la înălțimea de 45 cm de la nivelul solului (Fig. 7.5.2.).
Toate drepturile rezervate. Copierea, imaginile sau ilustrațiile rămân proprietatea Universității de Stat din Oregon.
10
Figura 7.5.2. Scurtarea pomilor recent plantați la 45 cm de la nivelul solului.
•• Se asigură de existența a 3 sau 4 muguri vii sub locul scurtării lui.
•• La sfârșitul primului sezon de vegetație lăstarii noi sunt de minimum 60 cm în lungime.
Figura 7.5.3. Scurtarea tuturor ramurilor anuale la cep de 5–12 cm.
Prima perioadă de repaos:

În zonele în care există pericolul de infecție cu cancerul bacterian, aceste tăieri trebuie efectuate
toamna înainte de apariția ploilor.
•• Se scurtează toate ramurile la o lungime între 5 cm până la 12 cm (Fig. 7.5.3.).
•• Ramurile puternice trebuie scurtate mai tare în comparație cu cele slabe.
•• Se înlătură ramurile foarte puternice dar și cele foarte slabe pentru a obține o uniformitate în
coroană.
•• În rezultatul tăierilor pomul trebuie să fie mai mult sau mai puțin plat în partea de sus cu ramuri
puternice și verticale ce sunt tăiate mai scurt decât cele slabe.
A doua perioadă de vegetație (înainte primei zile de vară):

•• Se scurtează toate ramurile la o lungime de 5–12 cm de la baza lor (Fig. 7.5.4.).
Figura 7.5.4. Scurtarea la cep a lăstarilor anuali în perioada de vegetație.

•• Ramurile puternice trebuie tăiate mai scurt față de ramurile mai slabe.
•• Se înlătură ramurile foarte puternice, dar și foarte slabe pentru a avea o uniformitate în dezvolta-
rea pomului.
•• În rezultatul tăierilor pomul trebuie să fie mai mult sau mai puțin plat în partea de sus cu ramuri
puternice și verticale ce sunt tăiate mai scurt decât cele slabe.
Sfârșitul celei de-a două perioade de vegetație
•• Majoritatea pomilor în această perioadă au în jur de 20 ramuri. Acest număr de ramuri este sufi-
cient pentru pomii plantați pe portaltoi semi-pitic pentru a-l echilibra. Acestor pomi trebuie acum
să li se permită să crească fără a fi tăiați până anul viitor ca să poată să fructifice.
•• Pomii altoiți pe portaltoi viguroși au nevoie încă de o tăiere în plus după cum a fost descris mai
sus pentru a obține un echilibru al pomului care nu este prea viguros. Acest procedeu este foarte
important.
•• Numărul minim de ramuri necesare pentru a forma structura pomului
–– Portaltoi semi-pitici: 20–25 ramuri;
–– Portaltoi viguroși: 25–30+ ramuri.
•• Lungimea ramurilor trebuie să fie de la 60 cm pînă la 90 cm pentru pomul care are un echilibru
bun și productiv.
A treia perioadă de creștere vegetativă și perioada ulterioară

•• În momentul în care se observă că frunzele la baza ramurilor încep să se îngălbenească, se înlătură
două până la patru ramuri care sunt amplasate în centrul pomului pentru a permite luminii să
pătrundă mai bine în interiorul coroanei (Fig. 7.5.5.).
Figura 7.5.5. Înlăturarea a două până la patru ramuri care

sunt amplasate în centrul coroanei pomului.
•• Dacă se înlătură aceste ramuri mai devreme decât momentul potrivit, atunci pomii vor crește mai
puternic decât în mod normal.
•• Dacă creșterile devin slabe sau dezvoltă o creștere în lungime de doar circa 60 cm, atunci este ne-
cesar să mai scoatem din interiorul coroanei și alte ramuri.
A treia perioadă de repaos

•• În cazul soiurilor moderate sau înalt productive și care sunt altoite pe un portaltoi semi-pitic, se
scurtarea toate ramurile la ¼ din lungimea totală a ramurii. În acest mod se echilibrează raportul
dintre frunze și fructe, și se produc cireșe de calitate înaltă (Fig. 7.5.6.).
Figura 7.5.6. Scurtarea ramurilor la ¼ din lungimea totală a lor.
Tăierea la maturitate
•• Spre deosebire de sistemul de conducere KGB, ramurile laterale formate după sistemul Spanish
Bush (Tufa Spaniolă) se dezvoltă și fructifică timp de câțiva ani, apoi începe procesul de reînnoire
a lor.
Vara târziu sau toamna devreme

•• Se retează vârful pomului la înălțimea de 2,5 m, acest lucru se efectuează mecanizat sau manual
(Fig. 7.5.7.).
Figura 7.5.7. Retezarea vârfului și a părților laterale ale pomilor.
•• Dacă pomul nu a atins înălțimea de 2,5m, atunci fiecare lăstar nou se scurtează cu aproximativ ¼
din lungimea lui.
•• Se face o tăiere de contur manuală sau mecanizată sub formă de perete fructifer între părțile late-
rale a fiecărui pom în fiecare an (Fig. 7.5.7.).
Perioada de repaus sau înflorirea

•• Se taie la cepuri aproximativ 20 % din lemnul total ce fructifică an de an, astfel încât buchetele de
mai să nu fie mai în vârstă de 5 ani (Fig. 7.5.8.).
•• Orice ramură laterală care devine mai groasă cu ½ față de diametrul ramurii de pe care sa dezvol-
tat trebuie reînnoită (Fig. 7.5.9.).
•• Se reînnoiesc ramurile prin efectuarea tăierilor la cep, lăsând un singur mugur vegetativ. Dacă
acolo nu există nici un mugur, se efectuează tăierea la un cep cu o lungime de 10–15 cm. Este
important să se reînnoiască câte o porțiune a ramurilor în fiecare an. Ramurile mai în vârstă cu o
capacitate mai scăzută de regenerare și nu vor forma creșteri noi la fel de bine precum cele tinere.
•• Tăierile la cep trebuie efectuate în perioada de înflorire sau la finele perioadei de repaos.
•• Dacă creșterea terminală începe să-și încetinească procesul de dezvoltare până la mai puțin de
2,5 m înălțime, atunci se înlătură una sau mai multe ramuri de schelet (permanente) ale pomului
pentru a intensifica vigoarea de creștere pe toată durata de viață a pomului (Fig. 7.5.10.).
Figura 7.5.8. Taieri la cepuri.
Figura 7.5.9. Reînoirea ramurilor.
Figura 7.5.10. Înlăturarea a unei sau mai multor ramuri de schelet.
Figura 7.5.11. Aspectul pomilor maturi conduși după forma Tufa Spaniolă.
Ca rezumat: Asemănător cu sistemul KGB, pomii ajung la înălțimea maximă de 2,5 m creând astfel
un sistem pedestru ce permite să fie ușor întreținut și de recoltat fructele de la nivelul solului. Spre deo-
sebire de sistemul KGB, soiurile „Regina” și „Kordia” care fructifică mai mult pe mugurii ce se dezvoltă
la baza ramurilor anuale, se dezvoltă foarte bine dacă sunt conduse după această formă de coroană, și
produc un număr semnificativ de fructe calitative.
7.6. Liderul Central Vogel (VCL — Vogel Central Leader)11

Profitând de faptul că pomul tânăr de cireș are o creștere naturală de lider central, sistemul Lider Cen-
tral Vogel necesită puțină tăiere la momentul înființării livezii. Acest factor, combinat cu o creștere mo-
derată caracteristică și indirect cu desimea de plantare a pomilor, contribuie la obținerea recoltelor înalte.
Această formă de coroană ce se aseamănă cu pomul de brad permite o penetrare bună a luminii în pom.
Cu toate că lemnul fructifer se reînnoiește permanent și reprezintă un principiu de bază în acest
sistem, scurtarea anuală a ramurilor laterale ce balansează corelația între frunze și fructe pe portaltoii
productivi, nu este o particularitate cheie.
Datorită structurii liderului central unic al sistemului central Vogel, portaltoii pitici și semi-pitici sunt
recomandați ca pomi cu lider central și devine greu de menținut atunci când pomii sunt pe portaltoi
viguroși care vor produce pomi foarte înalți.
Toate drepturile sunt rezervate. Copierea și ilustrarea rămân a fi în proprietatea Universității de Stat din Oregon.
11
Figura 7.6.1. Aspectul pomilor de cireș conduși după forma Liderul Central Vogel.
Distanțele de plantare recomandate:

Dintre rânduri: de la 5,0 m la 6,0 m;
Dintre pomi de la 2,5 m la 3,5 m.
Distanța de plantare se bazează pe vigoarea soiului și portaltoiului, fertilitatea solului, topografia tere-
nului, lățimea agregatelor de lucru din dotare și cunoștințele necesare pentru a gestiona livada.
Prima primăvară
La plantare:
Se scurtează pomul de la 75 cm la 90 cm de la nivelul solului în funcție de înălțimea de amplasare a
primelor ramuri de schelet.
Figura 7.6.2. Scurtarea pomului la 75–90 cm de la nivelul solului.
Umflarea mugurilor:
Primăvara devreme când mugurii încep să se umfle se lasă primii doi muguri sub locul de scurtare și
se înlătură următorii cinci-șase muguri.
Figura 7.6.3. Înlăturarea a cinci-șase muguri amplasați mai jos de primii doi din vârf.
Formarea unghiului de inserție a ramurilor:
Când lăstarii laterali au o lungime de 8–10 cm pe ax, chiar deasupra lăstarului se fixează cu un clește
pentru rufe pentru a forma un unghi de 90°.
Figura 7.6.4. Majorarea unghiului de inserție a ramurilor cu ajutorul cleștelor pentru rufe.
Peste 2–3 săptămâni cleștele pentru rufe se mută la vârful lăstarului pentru a menține un unghi mare.
Pentru a obține un rezultat mai bun se folosesc cleștele mare pentru rufe din plastic în comparație cu
scobitorile din lemn.
Creșterea moderată a pomilor ajută la menținerea unghiului orizontal al ramurilor. Pentru acest mo-
tiv este mai bine de a nu utiliza fertilizatori înainte de începerea fructificării.
În același timp, în cazul când au pornit în creștere ambii muguri în partea superioară (mai jos de
tăietură), se selectează cel mai slab pentru a fi în continuare ca lider, iar celălalt se înlătură.
Figura 7.6.5. Schimbarea poziției cleștelui pentru rufe cu scopul
majorării unghiului de inserție a ramurilor.
Figura 7.6.6. Alegerea liderului ce va crește în continuare.
A doua primăvară, înainte de maturitate
Se scurtează liderul numai în cazul în care în anul precedent a avut o creștere mai mare de 80 cm.
Se conduce liderul ca și în anul precedent. Când mugurii încep să se umfle se lasă primii doi muguri
sub locul de scurtare și se înlătură următorii cinci-șase muguri.
Figura 7.6.7. Favorizarea creșterii ramurilor pe tulpină.

Se favorizează creșterea ramurilor pe întreaga lungime a tulpinei, amplasate spiralat pentru o mai
bună dezvoltare (Fig. 7.6.7).
Când ramurile sunt mature, se menține o distanță mai mare între ele, deoarece dacă distanța dintre
ele este mică ele sunt mai subțiri, aceasta făcându-se cu scopul de a avea o mai bună penetrare a luminii
în interiorul coroanei (Fig. 7.6.7.).
Primăvara sau vara, anul doi și trei
Se aplică cleștele pentru rufe pe lăstarii noi formați după cum a fost descris mai sus.
Figura 7.6.8. Ciupirea lăstarilor verticali pentru a dezvolta lăstari noi laterali primari.
Se înlătură lăstarii în curs de dezvoltare, dacă este necesar, pentru a avea o mai bună penetrare a lu-
minii în coroana pomilor (Fig. 7.6.8.).
Se ciupesc lăstarii verticali pentru a dezvolta lăstari noi laterali primari. Se elimină complet toți lăsta-
rii verticali dacă ei cresc în imediata apropiere a axului (Fig. 7.6.8.).
Se mențin toate vârfurile dominante la toate ramurile laterale.
Se păstrează toți ceilalți lăstari ce se dezvoltă pe ramura de schelet laterală și se permite să se dezvolte
în calitate de potențiale ramuri de reînnoire (Fig. 7.6.9.).
Se tăie la cep ramurile laterale primare care au o creștere viguroasă cu unghi ascuțit, asigurându-se
că se lăsă un cep viabil, cu muguri vegetativi pe el (Fig. 7.6.9.).
Figura 7.6.9. Tăierea la cep a ramurilor laterale primare ce
au o creștere viguroasă cu unghi ascuțit.
Figura 7.6.10. Tăierea la cep a ramurilor groase.
Se efectuează tăierea la cep sau se înlătură ramurile groase. Nici o ramură nu ar trebui să fie mai groa-
să la baza sa decât 1/2 din diametrul tulpinii (Fig. 7.6.10.).
Se păstrează zonele de pătrundere a luminii și se stimulează dezvoltarea lemnului de fructificare.
Figura 7.6.11. Tăierea la cep efectuată în perioada sezonului de repaus.

Acest lucru este valabil pentru toate sistemele, este important de reținut că lemnul de fructificare este
reînnoit într-un mod obișnuit. Fructele de cea mai înaltă calitate cresc la baza lemnului în vârstă de un
an și pe buchetele de mai tinere. Lemnul de fructificare trebuie reînnoit regulat astfel ca buchetele de mai
să nu fie mai în vârstă de 5 ani.
Tăierile la cep trebuie efectuate în perioada de înflorire sau în perioada sezonului de repaus (Fig.
7.6.11.).
Lungimea cepului va fi determinată de amplasarea lui în coroana pomului. Cepurile mai aproape de
vârful pomului pot fi doar de 8–10 cm lungime. Iar cele care sunt amplasate la baza pomului între 30 cm
și 45 cm.
Ramurile pot fi reînnoite prin scurtarea lor la o ramură existentă (Fig. 7.6.11.).
Figura 7.6.12. Reducerea înălțimii pomului.
Post-recoltarea la maturitate
Nu se recomandă de a controla înălțimea pomului până când în coroană nu se înregistrează o dimi-
nuare a procesului de creștere datorită recoltei.
Se reduce înălțimea pomului prin tăierea vârfului la o ramură laterală. Tăierea trebuie efectuată vara
târziu sau toamna devreme, când intensitatea luminii soarelui este mai moderată (Fig. 7.6.12.).
În dependență de vigoarea pomului, trebuie înlăturat de la 90 cm la 120 cm din înălțime.
Datorită tăierii minime în primii ani de înființare a livezii și a folosirii inciziilor pentru a induce ra-
mificări și îndoire ale ramurilor, acest sistem se prezintă a fi foarte intensiv în folosirea brațelor de muncă
în primii ani după plantare. Totuși pomul reacționează la toate aceste manipulări prin producerea unei
recolte de calitate foarte înalte. Până la maturitate, intensitatea utilizării forței de muncă pentru acest
sistem este similară ca pentru sistemele KGB și Steep Leader.
Datorită lipsei ciupirii vârfurilor ramurilor, acest sistem este în deosebi potrivit pentru soiurile cu o
productivitate mai mică precum ar fi soiul „Regina”. Pentru mai multe soiuri productive unde este dorită
prezența axului central, cele mai potrivite sistem de conducere sunt TSA sau pomul înalt cu ax în formă
de fus.
7.7. Axul Super Fus (SSA — Super Slender Axe)12
SSA a fost dezvoltat ca fiind o modificare a unui fus pentru a avea un control mai bun asupra dezvol-
tării pomului. Pentru a forma pomii după sistemul SSA sunt necesari portaltoi pitici și precoce, precum
„Gisela 3” și „Gisela 5”. În cazul în care terenurile plantate cu livadă de cireș au o bonitate mică a solului
sau soiurile sunt auto-fertile, atunci ar putea fi posibil să se planteze pe portaltoi cu o vigoare de creștere
puțin mai mare, cum ar fi „Gisela 6”. Pomii formați cu un ax super fus plantați pe aceste portaltoaie
necesită o îngrijire aparte deoarece trebuie irigați corespunzător și să li se administreze o gamă largă de
fertilizanți, deoarece se confruntă cu anumite limite datorită adaptării lor mai grele la anumite condiții
de sol și factori ai mediului înconjurător.
Soiurile de cireș cu o vigoare de creștere bună, cu lăstari ce cresc în poziție verticală sau extins ușor în
părți, dar și cele care au o putere de creștere încât să producă lăstari laterali sunt soiuri ce se află în topul
preferințelor. Cea mai importantă caracteristică pentru un soi potrivit este capacitatea de a produce fruc-
te pe mugurii de la baza lăstarilor în vârstă de un an. Soiurile care au fost testate conform acestui sistem
de conducere sunt „Ferrovia”, „Regina” și „Kordia”, fiind auto-incompatibile, însă sunt inter-fertile una
cu cealaltă (perechi alelice: „Kordia” S3S6; „Ferrovia” S3S12; „Regina” S1S3).
Particularitățile fructificării în cadrul acestui sistem este diferită de celelalte sisteme. În locul produ-
cerii fructelor pe ramificări de rod care în mod normal au mugurii mai mici, sistemul SSA se conduce de
mugurii florali unici de la baza lăstarilor. Acest aspect, împreună cu faptul că fructele sunt localizate în
apropierea axului, are un efect pozitiv asupra mărimii fructelor. Recolta mică strânsă de pe un pom de
cireș (3–5 kg) se compensează prin desimea înaltă a pomilor la plantare (5000 pomi la hectar), iar calita-
tea obținută este foarte înaltă, mai mult de 90 % din fructe au un diametrul de peste 28 mm. Mai mult ca
atât, raportul frunze/fruct este unul foarte optimal și contribuie la mărirea fructelor în diametru, dar și
a calității lor. Dacă e să fie comparat cu alte sisteme de conducere, volumul de producere poate să înceapă
de la 10 la 15 t/ha, iar în unele cazuri să atingă și 20 t/ha.
Irigarea pentru „Gisela 5” este una foarte esențială și trebuie efectuată local, prin picurare sau micro-
jeturi. Cantitatea de apă care trebuie încadrată în limitele de la 70 la 80 % de evapotranspirație din luna
aprilie (înflorirea) până în iunie (recoltarea). După această perioadă, udarea plantelor se reduce până la
50 % de evapotranspirație din luna iulie până în august și poate ajunge la 30–40 % de evapotranspirație
în luna septembrie.
Un program de fertilizare pentru o recoltă de 10 t/ha s-ar prezenta în felul următor: se aplică fracționat,
mărind frecvența aproximativ a 200 kg/ha de nitrat de calciu, 200 kg/ha de nitrat de potasiu de la înflo-
rire până la recoltare. Toamna, în dependență de nivelul recoltei, este posibil să se aplice 300–400 kg/ha
de NPK 17–12–12. Programul, de asemenea include fertilizarea foliară cu microelemente (Fe și Mn) la
înflorire și Ca și Mg începând cu creșterea în dimensiune a fructelor până la recoltare.
Este preferabil ca un sistem de plantare cu desimea înaltă să fie protejat împotriva condițiilor de me-
diu adverse cu un strat dublu de protecție ce constă din plase anti-grindină și un strat anti-ploaie adăugat
în timpul recoltării. După recoltare, plasa de protecție anti-ploaie trebuie strâns. A treia plasă poate fi de
asemenea instalată lateral pentru a putea proteja pomii de invazia păsărilor.

Dintre rânduri: de la 3,0 m la 3,5 m la soiurile ce sunt altoiți pe portaltoiul „Gisela 5” sau „Gisela 6”.
Între pomi: 50 cm la soiurile ce sunt altoiți pe portaltoiul „Gisela 5”;
100 cm la soiurile ce sunt altoiți pe portaltoiul „Gisela 6”.
12
Toate drepturile sunt rezervate. Copia și ilustrațiile rămân proprietatea Universității de Stat din Oregon.
Figura 7.7.1. Fructificarea pomilor conduși după sistemul SSA.
La plantare
•• Acest sistem de conducere nu necesită un anumit tip de pomi, cum ar fi pomii de tipul „knip” ce
sunt crescuți în pepinieră doar pentru livezile cu o desime înaltă ca de tipul „Fus” sau „Solax”. Po-
mii din pepinieră pot fi în vârstă de un an și pot avea o înălțime între 100 și 120 cm de la locul alto-
irii. Este important ca pomii să aibă internoduri scurte, și cu muguri maturi chiar între porțiunile
mijlocii și, în special, în partea apicală a pomului.
Figura 7.7.2. Tipul de pomi folosit pentru plantare.
•• Pomi produși prin altoirea la masă în vârstă de 6–8 luni și cu o înălțime de 80–100 cm sunt de
asemenea potriviți pentru sistemul Ax Super Fus (SSA).
Figura 7.7.3. Pomi produși prin altoirea la masă.

•• Dacă se folosesc la plantare pomii fără ramificării, atunci ei se scurtează pentru a se forma lăstari
noi laterali.
•• Ramurile laterale de pe tulpină sunt scurtate pentru a induce reînnoiri de primăvară prin tăierea
scurtă lăsând 2–3 muguri vegetativi, cu o lungime ușor în descreștere de la baza pomului spre vârf
(Fig. 7.7.5.).
Figura 7.7.4. Livadă plantată după sistemul de conducere SSA (se observă absența ramurilor).
Figura 7.7.5. Scurtarea ramurilor laterale la 2–3 muguri vegetativi.

•• Pentru a induce ramificarea, se efectuează incizii deasupra mugurelui pe trunchi sau inelarea lui
în faza „mugur umflat” (Fig. 7.7.6.).
•• Inelarea și inciziile pot ajuta la obținerea lăstarilor în diferite zone a coroanei.
•• În primul și în al doilea an inciziile și tăierile împrejurul trunchiului stimulează formarea lăstari-
lor pe ax.
Figura 7.7.6. Inelarea trunchiului.
Figura 7.7.7. Efectul inciziilor asupra formării lăstarilor. Figura 7.7.8. Fără
incizii.
Figura 7.7.9. Pomul de cireș după tăierea din perioada de repaus.
Perioada de repaus înainte de anul 2

•• Tăierea pomilor se bazează pe tăieri scurte în partea terminală a lăstarilor noi, care sunt necesare
de a fi efectuate pentru a norma cantitatea mugurilor florali și vegetativi ce sau format la baza lor,
lăsând permanent cel puțin doi muguri vegetativi pentru formarea noului lăstar (Fig. 7.7.9.).
•• Vârful pomului trebuie să fie scurtat până la ramificarea anuală, aceasta se face pentru a provoca o
reacție puternică și a învigora unghiurile de înclinare în partea mai înaltă a pomului.
A treia perioadă de vegetație și cele ulterioare

•• Aceste „ramificări de fructificare” sunt scurtate în fiecare an, pentru a induce mai târziu reînno-
irea din timpul primăverii printr-o tăiere scurtă ce se efectuează iarna de pe urma căreia rămân
2–3 muguri vegetativi, cu o lungime ușor în descreștere de la baza pomului până la vârf (Fig. 7.7.10
și Fig. 7.7.11.).
•• Această tăiere scurtă a ramurilor menține fructele în partea bazală a lăstarului (Fig. 7.7.12.) și le
localizează în apropiere de ax (Fig. 7.7.13.).
Figura 7.7.10. Tăierea scurtă la 2–3 muguri vegetativi.
Figura 7.7.11. Înlăturarea lăstarilor slabi de pe cepuri.
Figura 7.7.12. Tăierea scurtă a ramurilor pentru a menține fructele în partea bazală a lăstarului.
Figura 7.7.13. Recolta de cireșe localizată în apropiere de ax.
Figura 7.7.14. Reînoirea ramurilor prin tăieri la cep.

•• Ramurile se pot înlătura prin tăieri la cep, ce permit reînnoirea lor (Fig. 7.7.14.).
•• Un pom condus după sistemul SSA în plină floare este prezentat în Fig. 7.7.15.
•• Amplasarea recoltei pomilor conduși după sistemul SSA trebuie să fie preponderent pe mugurii
florali bazali de pe lăstarii de un an (Fig. 7.7.16.).
Figura 7.7.15. Pomul condus după sistemul SSA în plină floare.
Figura 7.7.16. Amplasarea recoltei pomilor conduși după sistemul SSA.
Concluzie: Sistemul de conducere SSA produce pomi cu aspect de ax central cu ramuri scurte și cu
posibilitate de a produce fructe pe lemn de un an; tăierea de iarnă contribuie la reînnoirea ramurilor.
Toate operațiunile cum ar fi tăierea și recoltarea pot fi efectuate de la nivelul solului. Limitarea acestui
sistem este caracterizată prin faptul că nu toate soiurile au muguri bazali fertili; prin urmare, acest aspect
trebuie evaluat corespunzător. Aproximativ 80 % din volumul total de fructe poate fi recoltat de la nivelul
solului.
7.8. Sistemul UFO (Upright Fruiting Offshoots)13
Sistemul UFO redă rândului de pomi un aspect de gard fructifer compact, fiind precoce și foarte ușor
de cules, îmbunătățind eficiența forței de muncă, dar și calitatea fructelor. Similar cu sistemul de con-
ducere KGB, acesta produce fructe pe lemnul roditor vertical și permite efectuarea unui proces simplu
de tăiere a pomilor maturi format din doi pași. Avantajul pe care îl are acest sistem este recolta înaltă în
faza inițială de întrare timpurie pe rod, dar și recoltă mai înaltă a pomilor maturi pe hectar. O circulație
bună a aerului și o pătrundere a luminii în interiorul coroanei de la vârf până la bază, ceea ce previne
dezvoltarea bolilor și ca rezultat asigură în același timp obținerea fructelor de calitate înaltă, acestea fiind
distribuite pe toată lungimea liderului vertical. Deși, acest sistem permite de a efectua foarte ușor pro-
cesul de tăiere și întreținere, acesta este puțin mai dificil în momentul când se plantează pomii în livadă
și se inițiază procesul de formare a coroanei. Mai mult, se necesită instalarea unui sistem de suport care
majorează investiția inițială pe hectar plantat după acest sistem de conducere.
Figura 7.8.1. Aspectul pomilor conduși după sistemul UFO.
Distanțele de plantare recomandate:

Dintre rânduri: De la 3 la 3,5 m;
Nu se recomandă pomii de cireș ce sunt altoiți pe portaltoi pitici precum „Gisela 3”
sau „Gisela 5”.
Dintre pomi: De la 1,8 m la 2,5 m pentru pomii de cireș ce sunt altoiți pe un portaltoi semi-pitic.
Înainte de plantarea pomilor este necesar de instalat sistemul de suport și prima sârmă, ce se insta-
lează la o înălțime de 60 cm de la nivelul solului. Pentru plantare se recomandă de utilizat numai pomi
nescurtați și fără ramificări, puțin mai înalți decât distanța dintre pomi pe rând.
Toate drepturile sunt rezervate. Copia și ilustrațiile rămân proprietatea Universității de Stat din Washington și, respectiv,
13
a Universității de Stat din Oregon.
Un moment foarte important este ca pomii să se amplaseze sub un unghi de 45° la 60° de la verticală
(Fig. 7.8.2.). Permite lăstarilor de la vârful pomilor să se dezvolte mai întâi aproximativ de 15 cm în lungi-
me (Fig. 7.8.3.). Acest lucru va permite ulterior o dezvoltare mai uniformă a celorlalți lăstari și totodată ei
se vor dezvolta mai bine. În caz contrar, creșterea loc încetează și practic nu se dezvoltă. După ce lăstarii
au ajuns la dimensiunile indicate mai sus, pomul se leagă de prima sârmă instalată la înălțimea 60 cm de
la nivelul solului (Fig. 7.8.4.). Un alt moment important este ca să se focuseze creșterile din mugurii de pe
partea superioară a tulpinii (aproximativ 15 cm între ei). De obicei, aceștia se vor dezvolta în mod natural,
fără intervenție în continuare de-a lungul primilor doi ani.
Figura 7.8.2. Amplasarea Figura 7.8.3. Lăstarii Figura 7.8.4. Leagarea pomilor

pomilor sub un de la vârful pomilor de prima sârmă
unghi de 45°–60° de 15 cm în lungime.
de la verticală.
Pe parcursul vegetației creșterile (liderii) anuale se vor menține în poziție verticală și în așa mod ca
până la sfârșitul vegetației ei trebuie să aibă o lungime de circa 75 cm fiecare.
Vara se montează cea de a două sârmă la 60 cm deasupra primei sârme, apoi se leagă numai liderii
dominanți de ea. În caz că este necesar, liderii dominați se ciupesc, pentru a păstra uniformitatea dezvol-
tării lor. În perioada de repaus este inutil de efectuat tăierea.
Figura 7.8.5. Legarea lăstarilor verticali de cea de a doua sârmă.
Anul doi:
Se va obține prima recoltă la baza ramurilor (liderilor) verticale și pe mugurii care nu s-au rupt la
plantare. Se scurtează 15–20 % din lungimea liderilor dominanți (Fig. 7.8.6.).
Figura 7.8.6. Liderii dominanți se scurtează la 15–20 % din lungime.

Pe parcursul vegetației se leagă liderii ce nu au fost legați anterior, iar cei dominanți se ciupesc. Recolta
planificată în anul doi (Fig. 7.8.7.) va fi în jur de 2,5 t/ha.
Zona de fructificare în anul 2
Figura 7.8.7. Zona de fructificare în anul 2 după plantare.

În perioada de repaus liderii nu se scurtează, doar se înlătură toate ramificările de pe ei (Fig. 7.8.8.),
rămânând fără ramificări. În cazul în care sunt niște lideri verticali mai viguroși, ei se taie la cepuri de
înlocuire.
Anul trei:
Fructele se vor dezvolta pe lungimea liderilor crescuți în primul an de vegetație (Fig. 7.8.9.). Se ciupesc
pe timp de vară liderii dominați pentru a stopa puțin din vigoarea lor de creștere. Liderii verticali mai
viguroși se taie în perioada de repaus la cepuri pentru reînnoire. Recolta variază în anul 3 de la 6 la 11
tone per ha în funcție de soi.
Figura 7.8.8. Înlăturarea tuturor ramificărilor laterale de pe liderii verticali.
Zona de fructificare în anul 3
Figura 7.8.9. Zona de fructificare în anul 3 după plantarea pomilor.
În perioada de repaus al anului trei și perioada ulterioară, liderii nu se scurtează, iar în cazul când ei
au ajuns la o înălțime mai mare de 3 m, ei trebuie menținuți în aceeași parametri prin scurtare. Se înlătu-
ră toate ramificările laterale de pe liderii verticali. În cazul în care sunt niște lideri verticali mai viguroși,
ei se taie la cepuri de înlocuire (Fig. 7.8.10.). În cazul în care de pe cepul de reînnoire se pornesc doi lăstari
în creștere, se alege numai cel mai puternic dezvoltat și cu o amplasare verticală, celălalt lăstar se înlătură
pe parcursul perioadei de vegetație la inel. Un lucru foarte important este faptul că anual trebuie să se
facă reînnoirea la 20 % din liderii verticali, cu scopul ca pe parcursul a cinci ani toți liderii să fie reînnoiți.
Deobicei, din aceștia 20 % fac parte cei mai dezvoltați (groși) lideri din coroana pomilor, orice lider pe
care sau format mai puțini muguri floriferi, sau cei bolnavi, etc.
Figura 7.8.10. Tăierea la cep și lăstarul de reînnoire crescut pe el.
7.9. Axul Înalt Fusiform (TSA — Tall Spindle Axe)14
Similar sistemelor de conducere a pomilor cu fus (ex. Liderul Central Vogel), Sistemul Axul Înalt
Fusiform (TSA) are o coroană ce se caracterizată printr-un mod de dezvoltare asemănător cu habitusul
natural al pomilor care formează un lider (ax) central. Însă, modul de ramificare este modificat, dacă
habitusul natural permite formarea unor etaje anuale cu 4–5 ramuri laterale puternice, apoi, în acest sis-
tem, anual se formează 10 sau mai multe ramuri laterale ce se amplasează spiralat în jurul axului. Acest
număr de ramuri laterale se menține în fiecare an și pe toată perioada formării coroanei care la final redă
pomilor o formă conică, cum este „pomul de Crăciun”.
Sistemul se diferențiază în continuare prin două concepte de bază:
1) efectuarea anuală a scurtării lăstarilor laterali pentru a balansa raportul dintre frunze și fructe
pentru viitoarea recoltă;
2) efectuarea reînnoirii anuale a ramurilor mai bătrâne ce au fructificat, astfel încât structura lor
permanentă să fie axul central.
Sistemul TSA (Ax Înalt Fusiform) este un sistem de conducere care se potrivește foarte bine pentru
soiurile ce sunt altoite pe portaltoii pitici și semi-viguroși sau pe portaltoii viguroși dar plantați pe soluri
slabe, deoarece creșterea este formată din lăstari laterali moderat dezvoltați amplasați pe singurul ax
vertical.
Figura 7.9.1. Aspectul pomilor de cireș conduși după sistemul TSA.
Toate drepturile sunt rezervate. Copia și ilustrațiile rămân proprietatea Universității de Stat din Michigan și, respectiv, a
14
Universității de Stat din Oregon.
Dintre rânduri: De la 4,0 m la 4,25 m, pentru pomii de cireș ce sunt altoiți pe portaltoii semi-
viguroși și viguroși;
De la 3,35 m la 3,65 m, pentru pomii de cireș ce sunt altoiți pe portaltoii pitici și
semi-pitici.
Între pomi pe rând: De la 2,0 m la 2,5 m, pentru pomii de cireș ce sunt altoiți pe portaltoii semi-
viguroși și viguroși;
De la 1,5 m la 1,8 m, pentru pomii de cireș ce sunt altoiți pe portaltoii pitici și
semi-pitici.
La plantare
•• Nu se scurtează pomul format în pepinieră.
•• Se înlătură orice ramură laterală prin scurtare efectuată până la mugurele vegetativ ce se află în
partea bazală (Fig. 7.9.2.).
•• Se înlătură orice mugur mai jos de aproximativ 50 cm (pot fi rupți) (Fig. 7.9.2.).
Figura 7.9.2. Înlăturarea ramurilor laterale și orbirea mugurilor mai jos de 50 cm.
•• Cel mai sănătos mugure terminal se lasă pe vârful axului central, apoi se înlătură următorii 5–6.
•• Se selectează câte un mugure la fiecare 10–11 cm în jos pe axul central, ce are capacitatea de a for-
ma o spirală continuă de ramuri laterale în jurul axului (Fig. 7.9.3.).
Figura 7.9.3. Se selectează câte un mugure la fiecare 10–11 cm, restul se orbesc.
•• Mugurii selectați trebuie să fie stimulați să formeze lăstari noi prin aplicarea preparatului Proma-
lin15, efectuându-se incizii sau tăieturi deasupra lor sau în locul unde au fost rupți mugurii și există
posibilitatea de a apărea alți lăstari.
•• În rezultat în primul an de vegetație trebuie să se formeze 8–12 lăstari laterali noi bine distribuiți
pe axul central.
•• Cu cât mai mare este numărul de lăstari laterali care pot fi stimulați în primul an, cu atât mai ba-
lansată și mai moderată va fi vigoarea pomului.
Primul sezon de creștere

•• Când lăstarii laterali ating lungimea de 8–10 cm, ei trebuie ajustați să formeze unghiuri orizontale
de inserție prin atașarea unor clește pentru rufe pe trunchi sub un unghi de 90° chiar deasupra
lăstarului.
•• Cleștele pentru rufe poate fi scos după 2–3 săptămâni, sau se repoziționează aproape de vârful
lăstarilor pentru a-i menține într-o poziție orizontală (Fig. 7.9.4.).
Perioada de repaus înainte de anul 2

•• Dacă, în anul precedent, nu au fost obținute 6 sau mai multe ramificări laterale, atunci toate ra-
murile existente trebuie să fie tăiate din nou deasupra mugurelui vegetativ din partea bazală a lor,
adică cel mai jos posibil mugure vegetativ al ramurii.
•• În cazul în care în anul precedent au fost obținute 6 sau mai multe ramuri laterale, atunci acestea
sunt doar scurtate, prin înlăturarea a 15–25 % din lungime (mai puțin pentru ramurile mai slabe,
mai mult pentru ramurile mai viguroase) (Fig. 7.9.5.).
Preparatul Promalin nu este introdus în Registrul de Stat al Produselor de uz fitosanitar și al fertilizanților, permise
15
pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să utilizeze acest preparat până la
înregistrarea ulterioară a lui în Republica Moldova.
Figura 7.9.4. Orizontalizarea ramurilor cu ajutorul cleștelor pentru rufe.
Figura 7.9.5. Scurtarea ramurilor noi și înlăturarea mugurilor ca și în anul precedent.
•• Deoarece fiecare lăstar a fost format în primul an, aceștia trebuie să formeze formațiuni de rod în
anul trei, iar această scurtare a ramurilor laterale este o strategie nu doar pentru a suplini spațiul
liber al coroanei cu ramuri, ci și de a începe balansarea încărcăturii de rod (adică raportul dintre
frunze și fructe) pentru anul trei și perioada ulterioară.
•• Noua porțiune de ax, ce s-a dezvoltat în primul an, trebuie să fie tratată la fel ca și anul precedent
în ceea ce privește înlăturarea, selectarea și stimularea mugurilor (vezi mai sus).
•• Așteptările legate de cel de-al doilea an de creștere vegetativă sunt de a obține 8–12 lăstari laterali
noi bine distribuiți în jos de-a lungul liderului în vârstă de un an și să se dubleze numărul de lăs-
tari formați pe ramurile dezvoltate în anul întâi.
Al doilea sezon de creștere

•• Se atașează câte un clește pentru rufe la toți lăstarii noi formați de pe prelungirea axului din anul
precedent, după metoda descrisă mai sus, pentru a le dezvolta un unghi de inserție mai larg (Fig.
7.9.6.).
Figura 7.9.6. Orizontalizarea ramurilor noi cu ajutorul cleștelor pentru rufe.
•• În cazul când la plantare au fost utilizați pomi altoiți pe portaltoi precoce, probabil, vor fi un nu-
măr mic de fructe în anul 2 dezvoltate pe buchetele de mai care s-au format în porțiunea de jos
a axului. Aceasta se referă și la soiurile care formează muguri floral la baza ramurilor formate în
anul precedent.
Perioada de repaus înainte de anul 3 și perioada ulterioară

•• Se selectează și se stimulează mugurii de pe ax. Acest procedeu se face până când se va ajunge la
înălțimea unui pom matur (deobicei până în anul trei cel târziu).
•• Majoritatea lăstarilor laterali trebuie scurtați din nou prin înlăturarea a 15–25 % din lungimea lor
din anul precedent (Fig. 7.9.7.).
Figura 7.9.7. Scurtarea lăstarilor noi.
•• Lăstarii care se suprapun parțial, lăstarii slabi și care atârnă sau cu unghiuri foarte ascuțite tre-
buie înlăturați pentru a permite luminii să se distribuie uniform în toate zonele unde se dezvoltă
formațiunile de rod.
•• Ramurile din partea de jos a coroanei trebuie lăsate mai lungi, decât cele mijlocii sau cele din par-
tea de sus a pomului, pentru a menține forma bazitonică a lui.
Al treilea sezon de creștere și perioada ulterioară

Odată ce pomul a ajuns la înălțimea de maturitate, axul se scurtează la un lăstar lateral relativ mai
slab, chiar sub înălțimea dată scurtarea se efectuează peste 4 sau 5 săptămâni după desfacerea mugurilor
sau în perioada de după recoltare (mijlocul verii) pentru a minimiza creșterea (Fig. 7.9.8.).
Figura 7.9.8. Scurtarea axului la un lăstar lateral relativ mai slab.

Îndată ce ramurile de fructificare au atins vârsta de 5 sau 6 ani, două sau trei dintre cele mai groase
ramuri sunt scurtate la un lăstar bazal slab, un mugur, sau la un cep aproximativ de 15 cm lungime, pen-
tru a stimula înlocuirea ramurilor de fructificare (Fig. 7.9.9.; Fig. 7.9.10.).
Figura 7.9.9. Procesul de reînoire a ramurilor.
Figura 7.9.10. Tăierea prin transfer la o ramura mai tânără.

Concluzie: Sistemul de conducere TSA (Ax Înalt Fusiform) va produce pomi relativ compacți și fără
suport de susținere și vor fructifica precoce. Recolte bune de cireșe și de calitate înaltă ce se pot culege în
mare parte de la nivelul solului.
8. TĂIEREA POMILOR DE CIREȘ
Importanța
Unul din primii pași efectuați în obținerea cireșelor de o calitate Premium este tăierea pomilor. În
zilele de astăzi piața comercială solicită cireșe calitative de dimensiuni mari și care au o fermitate bună,
iar singura modalitate de a obține aceste cireșe este tăierea în ramuri an de an. În viitor, Turcia, Statele
Unite și alte țări care exportă cireșe, se vor afla într-o concurență acerbă pe aceiași piață ca și cireșele
provenite din Moldova. Pentru a se afirma pe piața de desfacere, cireșele din Moldova trebuie să fie ase-
mănătoare cu cele din alte țări în ceea ce privește calitatea înaltă a fructelor. Aici este un moment extrem
de important de reținut că tăierea pomilor constituie o componentă principală în producerea fructelor
de calitate superioară.
Un studiu efectuat timp de mai mulți ani la rând cu ceva timp în urmă a demonstrat că într-o li-
vadă cu o desime mică de pomi, cu o înălțime mare, randamentul încărcăturii de fructe pe un singur
pom depinde în întregime de modul de tăiere a pomilor, manipulând astfel mărimea fructelor, afectând
substanțele uscate solubile și predispunerea la rănirea mecanică a pomilor (Murphy, 1988).
Tăierea pomilor poate fi de un grad puternic, mediu și slab:
•• Tăierea puternică se efectuează cu ferestrăul, prin înlăturarea lemnului gros, a ramurilor ce poartă
pe ele mai mult formațiuni de rod formate din buchete de mai și a lăstarilor de un an ce sunt foarte
viguroși.
•• Tăierea medie se face prin înlăturarea ramurilor ce sau dezvoltat slab, ramurilor spur de peste trei
ani ce sunt umbrite și cele fructifere îmbătrânite de 2 și 3 ani pentru a favoriza pătrunderea lumi-
nii în interiorul coroanei.
•• Tăierea slabă a ramurilor, în mare parte, se reduce la eliminarea câtorva ramuri, care nu influențează
în mare măsură formațiunile de rod sau lemnul pe întregul pom.
La începutul perioadei de dezvoltare, nu se observă o diferența semnificativă în dimensiunea fructelor
sau aceasta este una foarte mică. Însă la momentul când fructele devin de o culoare roșie închisă, acestea
par a fi influențate de gradul de tăiere. În funcție de gradul tăierii efectuate, adică puternic, mediu sau
slab, fructele au, respectiv, un diametru de 26,6 mm, 24,2 mm și respectiv 21,4 mm. Se cunoaște deja că
fructele mai mari sunt mai căutate de către cumpărători și, prin urmare, se vând la un preț înalt.
Potrivit aceluiași studiu, fructele mai mari au un gust mai bun și sunt mai rezistente în timpul trans-
portării. În perioada de coacere când fructul are o culoare brună-roșietică, fructele pomilor unde s-a
aplicat tăierea puternică au înregistrat în mediu cu 5,4 unități Brix mai mult decât la fructele pomilor
unde a fost aplică o tăiere slabă. În plus, fructele cu dimensiuni mai mari erau mai rezistente la zgârieturi.
Bazându-ne pe faptul că trebuie de îmbunățit calitatea fructelor, tăierea menține pomul la o înălțime
mică și permite un control mai eficient la combaterea bolilor și dăunătorilor, precum și o recoltare mai
rapidă a fructelor. Tăierea, de asemenea, induce ramificarea. În cazul în care nu se efectuează tăierea, se
va obține o distanță mare între ramuri de doi metri sau chiar mai mult. Prin tăiere se obține o ramificare
mai uniformă a coronamentrului și, ulterior, o garnisire cu ramuri fructifere, ce în final va intensifica
capacitatea de formare a recoltelor înalte. În cele din urmă, tăierea îmbunătățește distribuirea uniformă
a luminii în interiorul coroanei, astfel, permițând apariția unor formațiuni de rod (buchetele de mai) mai
puternice, dar și obținerea unei recolte bogate în parte inferioară a coroanei.
Principiile de bază
Tăierea are scopul de a dirija cu dimensiunea fructelor urmând niște pași foarte simpli, spre exemplu
cum este conceptul de mai mare, mai mic și foarte mic, și se referă la grosimea lemnului începând cu
cel mai gros în partea de jos a pomului și terminând cu cel mai subțire aflat în partea de sus a lui. Cu
sistemele convenționale de conducere (există câteva excepții) vigoarea pomilor, precum și dezvoltarea lor
este mai mare în partea de sus a coroanei și, prin urmare, două treimi din tăieri se efectuează în treimea
superioară a pomului. Mai mult, la toate sistemele de conducere lemnul și formațiunile de rod îmbătrâ-
nite trebuie reînnoite prin înlocuirea lor cu lemn mai nou. Anume cireșile de dimensiuni mai mari, cu
fermitate bună și dulci, sunt acelea ce cresc pe lemn tânăr. Lemnul tânăr în coroana pomilor trebuie să
fie cât mai mult posibil. Fructele cu diametru mare cresc din mugurii floriferi ce sau dezvoltat la baza
ramurilor formate în anul precedent. Un moment foarte important este ca formațiunilor de rod să nu
fie mai în vârstă de cinci ani. Ciupirea lăstarilor noi în partea inferioară a pomului, unde vigoarea de
creștere a lor este mai mică și mai dificilă de menținut, poate învigora creșterea, dar și apariția lăstarilor
laterali noi. Înlăturarea ramurilor mai în vârstă prin tăierea la cep va duce la apariția unor ramuri noi
care le vor înlocui pe cele mai în vârstă.
Tabelul 8.1. Diferențe între particularitățile pomilor și strategii de management între portaltoii
precoce și ne-precoce.
Particularități și strategii de
Portaltoi ne-precoce Portaltoi precoce
management
Precocitate Joasă Medie spre înaltă
Productivitate De obicei moderată Moderată spre înaltă
Intensitatea optimă de tăiere Moderată Înaltă spre foarte înaltă
În perioada de repaos, primăvara
Timpul normal de tăiere* În perioada de repaos
și vara
Manipularea vigorii de creștere Redusă Trebuie menținută înaltă
Cu orientare spre verticală (se
Orientarea lemnului de fructificare În mare parte orizontal
elimină ramurile pandante)
Tăierile predominante Rărirea Scurtarea
Strategia de fructificare În ascensiune În descensiune
Reînnoirea lemnului care fructifică 5–6 ani 5–6 ani
Excepțiile se pot baza doar pe sistemul de conducere și presiunea exercitată de boli cum ar fi cancerul
*
bacterian.
8.1. Tăierea pomilor de cireș altoiți pe un portaltoi ne-precoce
8.1.1. Tăierea pomilor tineri altoiți pe un portaltoi ne-precoce

Strategiile generale de tăiere la pomii plantați pe portaltoi ne-precoce (vezi capitolul Sisteme de con-
ducere pentru detalii) ar fi următoarele:
•• Se scurtează axul la înălțimea dorită pentru a forma primii lăstari.
•• Când lăstarii laterali noi formați ating lungimea de 8 cm, se prind niște clește pentru rufe pe ax
chiar deasupra lor pentru a le forma un unghi mai larg de inserție (vezi Fig. 8.1.1.).
•• Nu se fertilizează pomii tineri în exces, deoarece vigoarea extrem de mare va duce la apariția unor
ramuri puternice cu unghiuri foarte mici și totodată va întârzia recolta.
•• Dacă ramurile cu unghi mic devin prea puternice, atunci se îndoaie la un unghi de 60° de la ver-
ticală și se leagă. În caz contrar, vor deveni prea puternice și dominante.
•• După primul sezon vegetativ:
–– Se efectuează rărirea ramurilor care sunt dominante, prea subțiri, astfel încât să rămână doar
acelea care au o vigoare de creștere mai mult sau mai puțin uniformă.
–– Se scurtează liderul la o lungime de la 60 la 75 cm deasupra celei mai înalte ramuri laterale cu
scopul de a forma noi ramuri laterale.
–– Se scurtează toate ramurile laterale la o lungime de 60 cm de la baza lor pentru a favoriza
ramificarea.
Figura 8.1.1. Folosirea cleștelor pentru rufe pentru a forma un unghi de inserție orizontal.
Din mai multe puncte de vedere, tăierea pomilor altoiți pe un portaltoi ne-precoce cum ar fi „Ma-
zzard”, „Colt” sau „Mahaleb” diferită semnificativ față de tăierea pomilor de cireș altoiți pe portaltoii
precoce cum ar fi cei din seria „Gisela” ori „Krymsk”. Portaltoaiele standard sunt ne-precoce și sunt
moderat de productivi. Acesta înseamnă că procesul de tăiere a pomilor tineri trebuie să se axeze numai
pe obținerea unei recolte timpurii.
Lucrând în contradictoriu cu scopul propus, la pomii tineri ramificarea este slabă. Dacă pomii nu
sunt tăiați, atunci pomii de cireș vor dezvolta niște ramificări peste 2–3 metri una de alta. Cea mai sim-
plă metodă de a obține o ramificare nouă laterală, este de a scurta ramura dată chiar deasupra punctului
dorit. Totuși, tăierea stimulează vigoarea de creștere a pomilor, iar dacă se intensifică vigoarea se reduce
precocitatea pomului. Pe portaltoaiele ne-precoce, aceasta poate deveni o problemă semnificativă, deoa-
rece prima recoltă poate fi amânată până la al 6-lea an printr-o tăiere excesivă a ramurilor atunci când
pomul este tânăr. Din acest motiv, unii producători fac o serie de intervenții în coroana pomilor pentru
a îndoi ramurile și de a le face unghiul de inserție cât mai orizontal sau chiar mai jos, pentru a reduce
vigoarea puternică a pomului și a intensifica precocitatea lui (Fig. 8.1.2.).
Figura 8.1.2. Orizontalizarea ramurilor prin legarea acestora.
Alți producători de cireș încearcă să reducă din gradul de tăiere a ramurilor și chiar să înceteze a le
mai tăia, începând să efectueze incizii în coaja pomilor și să folosească regulatori de creștere precum
Promalin16 sau Acidul giberelic17, procedeu specific ce se efectuează cu scopul de a induce ramificarea.
Totuși, aceste proceduri implică foarte mult lucru manual și intensiv, iar în cazul când se efectuează
16
pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să utilizeze acest preparat până la
înregistrarea ulterioară a lui în Republica Moldova.
17
tar și al fertilizanților, permise pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să
doar inciziile sau se face o combinație cu aplicarea unui regulator de creștere, atunci nu întotdeauna este
garantat succesul obținerii unor noi ramificări.
O a treia metodă folosită pentru formarea unor ramificări noi în perioada creșterii pomilor de cireș
este efectuarea tăierilor în perioada de vegetație. Efectuând o scurtare ușoară a unor lăstari și înlăturând
vârfului terminal după 40–45 de zile după înflorirea deplină a pomilor, se va stimula formarea mugurilor
florali la baza ramurii dezvoltate în sezonul curent. Mai multe tăieri puternice pot fi efectuate chiar din
prima zi a verii, cu scopul de a stimula ramificarea și pur și simplu va dirija într-un mod mai normal
vigoarea de creștere a pomilor. Totodată, tăierea efectuată după această data stabilită, înainte ca pomii
să între în perioada de repaos, nu va face decât să cauzeze fie apariția unor ramuri cu unghiuri foarte
ascuțite, fie a unor ramuri cu o vigoare slabă de creștere. E necesar de a fi precauți la efectuarea tăierii la
pomii tineri vara târziu sau toamna devreme, deoarece nu toți pomii tineri au formați mugurii terminali
până la acest moment, iar tăierea ar putea să producă creșteri noi și să amâne intrarea pomilor în peri-
oada de repaus. Aceasta va face ca pomii să devină puțin rezistenți la înghețurile din perioada de repaos.
Având scopul de a forma o structură puternică a pomilor tineri se recomandă de a crea unghiuri de
inserție mari cu utilizarea cleștelor pentru rufe sau a scobitorilor. Când lăstarul nou are circa 8 cm în
lungime, se agață cleștele pentru rufe pe trunchi chiar deasupra ramurii pentru a o „forța” să formeze
un unghi larg (vezi Fig. 8.1.1.). De asemenea, pot fi folosite și scobitorile, însă găurile create pot deveni un
punct de intrare pentru bacteria Pseudomona, care cauzează apariția cancerul bacterian.
8.1.2. Tăierea pomilor maturi altoiți pe un portaltoi ne-precoce

Strategiile generale de tăiere a pomilor pe portaltoi ne-precoce (vezi capitolul Sisteme de conducere
pentru detalii) ar fi următoarele:
•• Două treimi din tăierile efectuate trebuie să fie în partea superioară a coroanei, constituind circa
o treime din ea pentru a încuraja pătrunderea uniformă a luminii în interior.
•• Ramurile laterale care sunt mai groase la baza lor decât ½ din diametrul liderului ar trebui înlătu-
rate (dacă sunt prea puternice) sau să se efectueze tăieri la cep pentru a da posibilitate să se formeze
ramuri noi.
•• Ramurile din vârful pomului trebuie selectate conform vigorii lor slabe de creștere. Întotdeauna
lăsați doar o ramură în vârful pomului și în perimetrul acesteia alegeți doar cea mai slabă ramură.
Toate celelalte ramuri trebuie rărite.
•• Se răresc doar ramurile puternice și verticale ce cresc în coroana pomului. Deoarece acestea vor
umbri alte ramuri și nu vor fi productive. Doar lemnul slab trebuie să fie lăsat întotdeauna în par-
tea de vârf a pomului.
•• Se înlătură ramurile verticale și se păstrează ramurile orizontale. Se înlătură toate ramurile slabe
și pandante (care atârnă).
•• Se scurtează toate ramurile anuale în partea de jos a pomului care pot fi ajunse de la sol doar în-
tinzând mâna întinsă, prin înlăturarea a circa 1/3 din creșterile noi. Acest lucru nu va face decât
să sporească vigoarea pomului în partea de jos a coroanei.
•• Pentru producerea cireșelor de calitate înaltă pe toată suprafața pomului, de la vârf până la baza
coroanei, trebuie să se asigure forma piramidală a pomului matur.
Așa cum a fost menționat anterior, scopul tăierii pomilor maturi este de a echilibra vigoarea de
creștere astfel încât să fie produse în fiecare an cireșe doar de calitate Premium. La fel de important este
și necesitatea de a balansa vigoarea pomului permițând pătrunderea uniformă a luminii pe suprafața co-
roanei și în interiorul acesteia. Este foarte important să fie ales corect sistemul de conducere, unul ce are
forma piramidală al pomului matur, astfel încât lumina să pătrundă uniform atât în partea de sus cât și
în partea de jos a lui. Totuși tăierea pomului matur altoit pe un portaltoi ne-precoce are funcție de a dirija
vigoarea pomului. Pomii ce sunt altoiți pe un portaltoi ne-precoce vor avea tendința să devină destul de
viguroși, iar această vigoare va umbri alte ramuri ce sunt situate în partea de jos a coroanei.
Prin înlăturarea ramurilor verticale se favorizează ramurile orizontale, reducând astfel din vigoarea
pomului și mărind productivitatea acestuia. Deci, este necesar să se rărească toate ramurile verticale și
mai multe ramuri asemănătoare lor vor avea tendința pe viitor să devină ramuri dominante, și în același
timp să rămână neproductive.
Scurtarea ramurilor stimulează creșteri noi și îmbunătățește vigoarea pomilor. Din acest motiv, ma-
joritatea tăierilor efectuate pe pomii maturi plantați pe portaltoi ne-precoce trebuie să fie cele de rărire
a ramurilor. O excepție face doar porțiunea de jos a coroanei unde vigoarea pomului este deobicei mai
greu de întreținut. În acest caz ar fi preferabil de a ciupi toate ramurile în partea de jos a pomului pentru
a spori într-un fel vigoarea de creștere în această zonă. Se scurtează toate ramurile care pot fi ajunse de
la sol cu mâna înlăturând aproximativ 1/3 din lungimea tuturor ramurilor noi.
Perioada de tăiere
Tăierea pomilor ce se efectuează în timpul perioadei de repaus și are scopul de a învigora zona cea mai
apropiată de locul tăierii precum și se va stimula creșteri noi pe toată suprafața pomului. La un pom tânăr
tăierea ce se efectuează în perioada de repaos nu va face decât să întârzie în general intrarea sa pe rod.
Totuși, tăierea efectuată în timpul verii formează un pom ce este mai puțin viguros față de pomii ce au
fost tăiați în timpul perioadei de repaos. Din acest motiv, tăierea efectuată vara poate grăbi precocitatea
pomilor, dar totuși unghiurile ascuțite ale ramurilor se formează doar din tăierile efectuate vara.
Tăierea efectuată toamna devreme are avantajul prin faptul că pomii reacționează mai mult ca tăierea
efectuată în timpul verii, reducând vigoarea de creștere și avansând precocitatea lor. Mulți producători
vor face tăieri mari cu ferestrăul toamna devreme, în special, partea de sus a pomului, astfel încât acea
porțiune să nu fie prea mult stimulată, apoi finalizând tăierea în perioada de repaus, când structura po-
mului se observă foarte ușor.
Tăierea pomilor toamna devreme, după cum este menționat mai sus, va face ca pomii să reacționeze
prin reducerea vigorii și să avanseze precocitatea, ce este foarte asemănător cu reacția pomilor după
tăierea efectuată vara. Totuși, dacă tăierile se efectuează toamna târziu, atunci pomii vor reacționa la fel
ca tăierea efectuată în perioada de repaus, adică o vigoare mai mare și o intrare mai târzie pe rod. După
cum a fost menționat anterior, trebuie de avut grijă ca această tăiere să nu se efectueze prea târziu toamna,
mai ales, în zonele cu temperatura scăzută a aerului unde vremea rea va aduce pagube serioase pomilor
ce au fost recent tăiați.
În multe părți ale lumii, vara și toamna devreme timpul este mai uscat decât în altă perioadă a anului
unde este un pericol mai mic de infecție de Pseudomona, ce este agentul patogen al cancerului bacterian.
În livezile afectate de cancerul bacterian, vara și toamna devreme este o perioadă favorabilă pentru a face
tăierea pomilor pentru a putea preveni această boală.
Tăierile la cep au ca scop înlăturarea în întregime lemnul bătrân care fructifică slab și de a forma
ramuri noi. Fără a ține cont de soi, portaltoi sau sistemul de conducere a pomilor, formațiunile de rod
trebuie să fie întinerite în permanență. Cireșele de calitatea cea mai înaltă cresc la baza lemnului în vârstă
de un an. Cu toate acestea, buchetele de mai ce au o vîrstă mai mare de cinci ani nu trebuie lăsate pe pom,
dar înlocuite cu lemn fructifer tânăr. Pentru a favoriza apariția ramuri noi, cepul trebuie să se afle acolo
unde poate pătrunde lumina solară. Tăierile efectuate la cep la vârful pomului nu trebuie să fie mai lungi
de 8–10 cm. Cu cât se coboară mai jos spre baza coroanei, cu atât lungimea cepurilor se va mări, astfel
soarele va putea să pătrundă la ele și ca rezultat va favoriza apariția lăstarilor noi. Cel mai mare procentaj
de apariție a lăstarilor noi provine din tăierile la cep efectuate în perioada de înflorire. De asemenea, un
rezultat bun poate fi obținut din tăierile la cep efectuate în perioada de repaos a pomilor. Tăierea la cep
nu se efectuează toamna devreme, deoarece în acea perioadă regenerarea ramurilor este foarte slabă (M.
D. Whiting, comunicare personală).
8.2. Tăierea pomilor de cireș altoiți pe un portaltoi precoce
Tăierea și conducerea pomilor ce sunt altoiți pe portaltoi precoce, cum ar seria „Gisela”, contrazice în
totalitate tehnica tăierii pomilor altoiți pe un portaltoi ne-precoce. De exemplu, atunci când se produc
cireșe pe portaltoiul ne-precoce „Mazzard”, producătorii trebuie să se gândească permanent cum să în-
curajeze precocitatea și productivitatea pomului. În cazul când pomii sunt altoiți pe portaltoii din seria
„Gisela”, trebuie să se concentreze atenția asupra reducerii cantității recoltei obținute și mărirea vigorii
de creștere a lor.
Vigoarea pomilor este foarte importantă, deoarece în pom se formează mai multe frunze, ca rezultat
se produc mai mulți carbohidrați și cireșele sunt mai mari. Producerea cireșelor de calitate înaltă necesită
un raport format din suprafața foliară și fruct (SF:F). Aceasta cantitate de cel puțin 200 cm2 de suprafață
foliară la un singur fruct, care ar însemna, un raport de cinci frunze la un fruct (Whiting și Lang, 2004).
Pomii ce au un raport mai mic de SF:F nu sunt în stare să producă mulți carbohidrați pentru ca majo-
ritatea cireșelor să fie de calitate Premium. Datorită faptului că portaltoii precoce, sunt mai productivi
în comparație cu acei ce sunt altoiți pe un portaltoi ne-productiv, este destul de dificil de a menține în
continuare raportul de SF:F la pomii ce sunt altoți pe un portaltoi precoce.
Strategiile de tăiere aplicate pomilor altoiți pe un portaltoi precoce trebuie să se axeze pe următoarele:
• tăieri de rărire prin înlăturarea tuturor ramurilor pandante (cele ce atârnă) și lemnului subțire
pentru a îmbunătăți pătrunderea luminii în interiorul coroanei.
• efectuarea tăierilor la cep pentru a reduce recolta și, respectiv, de a înnoi formațiunile de rod.
• efectuarea scurtării ramurilor pentru a încuraja ramificarea pomilor (producerea frunzelor) și
pentru a reduce încărcătura de rod.
Efectuarea tăierilor de rărire

În fiecare an se înlătură orice ramură ce atârnă sau lemn cu un diametru mic în prin tăiere la inel.
Tipic, aceste ramuri fructifică mult și produc cireșe de dimensiune mică. Înlăturând aceste ramuri în
timpul perioadei de repaos a pomilor, se elimină un volum semnificativ de cireșe mici înainte ca acestea
să se dezvolte.
De asemenea se reduce numărul de ramuri din vârful pomului și în perimetrul acestora, lăsând doar
un singur lăstar.
Efectuarea acestei tăieri de rărire va permite o mai bună penetrare a luminii în interiorul coroanei,
astfel permițând să ajungă până în partea de jos a coroanei pomului. Doar acele frunze care au parte de
multă lumină pot să deruleze un proces de fotosinteză la capacitate maximă.
Tăieri la cep
Recolta din sezonul curent poate fi redusă prin scurtarea ramurilor la cep. De asemenea, tăierile la cep
pot să înlocuiască ramurile mai în vârstă cu ramuri noi pentru a le garnisi cu formațiuni de rod.
Cireșele de cea mai înaltă calitate se dezvoltă la baza lemnului de un an și pe formațiunile de rod
tinere. Prin urmare, nici o formațiune de rod nu trebuie să fie mai în vârstă de 5 ani. Pentru a menține
buchetele de mai mereu tinere și de aceiași vârstă, trebuie să se efectueze tăieri la cep și să reînnoiți 20 %
din totalul de ramuri ce fructifică în fiecare an.
Este foarte important ca lumina să pătrundă ușor în zona apropiată de locul tăieri la cep pentru a
se forma o nouă ramură. Din acest motiv, la baza coroanei ramurile se scurtează la un cep mai lung în
comparație cu cele care sunt amplasate în partea de sus a coroanei. Cepurile trebuie să aibă o lungime de
la 8 cm până la 60 cm, în dependență de poziția ramurii în coroana pomului.
Scurtarea vârfului ramurilor
Este important ca ramurile laterale să formeze un volum suficient de frunze necesar pentru a obține
cireșe de calitate Premium. Deoarece pomii de cireș au o dominanță apicală puternică, ramurile laterale
nu se vor forma la locul dorit fără a interveni producătorul, deși gradul natural de ramificare a pomilor
variază de la un soi la altul. Scurtarea vârfului ramurilor este o tehnică obișnuită și se face cu scopul de
a controla dominanța apicală și a stimula ramificarea.
Prin scurtarea ramurilor se ating două scopuri. Primul, constă în aceea că se elimină sursa de auxină
până la mugurii lăstarilor laterali, încurajând apariția ramurilor sau formațiunilor de rod chiar sub locul
tăierii. Aceste ramuri măresc numărul de frunze, ce produc mai mulți carbohidrați pentru a dezvolta
fructele aflate mai jos pe ramură. Deseori, se întâmplă, că frunzele de pe lăstarii laterali noi să fie cu cel
puțin 50 % mai mari, în comparație cu frunzele care sunt amplasate pe buchetele de mai și, prin urmare,
contribuie semnificativ la procesul fotosintetic.
La pomii altoiți pe portaltoii precoce cel de-al doilea scop este scurtarea ramurilor pentru a reduce
din volumul recoltei. Scurtarea lemnului de un an va reduce capacitatea de recoltă pe această ramură,
preconizată pentru viitor. Prin înlăturarea unei treimi sau a unei jumătăți din lungimea fiecărui lăstar
în timpul perioadei de repaos se va exclude o parte destul de importantă din recolta viitoare. Datorită
faptului că internodurile de la vârful ramurii sunt mai scurte, se formează mai mulți muguri florali, fiind
amplasați mai aproape unul de altul în comparație cu altă parte a ramurii (Fig. 8.2.1.). Prin înlăturarea a
o treime din lungimea noilor creșteri se va reduce în viitor capacitatea de fructificare în jumătate.
Figura 8.2.1. Desimea mugurilor amplasați pe lungimea ramurii anuale.
8.2.1. Tăierea pas cu pas pentru gestionare productivității la pomii altoiți pe

portaltoi precoce
Pasul 1. Tăierile de rărire
Când: Perioada de repaos, în fiecare an
Cum: Se înlătură orice ramură pandantă (ce atârnă) și orice lăstar ce este mai subțire în diametru
decât un creion (Fig. 8.2.2.).
De ce: Se înlătură lemnul care tinde să fructifice prea mult și să producă fructe de dimensiuni mici.
Figura 8.2.2. Se înlătură orice ramură pandantă și orice lăstar
care este mai subțire în diametru decât un creion.
Pasul 2. Tăierile la cep
Când: Perioada de înflorire sau de repaos, începând după anul doi de fructificare, ca mai apoi să se
repete în fiecare an.
Cum: Se încep a reînnoi ramurile de rod. Se reînnoiesc 20 % din numărul total de ramuri care fruc-
tifică pentru a păstra buchetele de mai tinere și să producă fructe de calitate înaltă. Ramurile situate în
partea superioară a pomului se taie la cepuri cu o lungime de la 8 la 10 cm, iar în partea inferioară cepu-
rile se lasă mai lungi pentru că acolo lumina pătrunde mai greu (Fig. 8.2.3.).
De ce: Pentru a reduce recolta curentă și a reînnoi eșalonat formațiunile de rod.
Figura 8.2.3. Se fac tăieri la cep, pentru a reduce recolta din anul
curent astfel se stimulează apariția ramurilor noi fructifere.
Pasul 3. Tăierile de rărire
Când: Perioada de repaos, în fiecare an.
Cum: Se răresc ramurile noi lăsând doar una, în special, în vârful pomului (Fig. 8.2.4.).
De ce: Pentru a permite să pătrundă lumina în centrul și în partea inferioară a coroanei, intensificând
procesul de fotosinteză și producând fructe în toate zonele coroanei.
Figura 8.2.4. Tăierile din vârful coroanei pomilor pentru a avea o bună penetrare a luminii.
Pasul 4. Tăierile de la vârful ramurilor
Când: Începând cu prima perioadă de repaos a pomilor și care se repetă în fiecare an.
Cum: Se scurtează toate vârfurile ramurilor noi ce vor fructifica, înlăturând o treime sau o doime din
lungimea totală a fiecărei ramuri (Fig. 8.2.5).
De ce: Pentru a încuraja ramificarea și a forma ramuri noi. Reducând încărcătura de rod ulterioară
prin eliminarea mugurilor care sunt situați cel mai aproape unul de celălalt și pentru a avea mai multe
flori pe o singură formațiune de rod (buchete de mai).
Figura 8.2.5. Efectul scurtării vârfurilor ramurilor noi ce vor fructifica,

înlăturând o treime sau o doime din lungimea totală a fiecărei ramuri.
9. INDUCEREA RAMIFICĂRILOR PRIN INCIZII
ȘI REGULATORI DE CREȘTERE18
Primăvara, când mugurii încep a înverzi (această etapă se mai numește etapa de muguri verzi) se poa-
te de manipulat pomii tineri de cireș prin efectuarea inciziilor, astfel încât să apară ramuri din mugurii
de pe ax sau ramuri laterale fără a se efectua scurtarea vârfurilor. Forțarea ramificărilor în acest mod va
spori precocitatea pomului și suplinirea spațiul liber rămas pe verticală și orizontală.
Din păcate, apariția ramurilor noi nu este garantată. Condițiile climaterice, dar și starea pomilor
joacă un rol destul de important în reușita acestei tehnici. Dacă, primăvara, timpul este răcoros, atunci
pomii nu sunt încă bine învigorați, iar inducerea ramurilor poate fi minimă. În această situație, produ-
cătorilor le rămâne să facă o alegere foarte dificilă: să scurteze vârful pomului mai târziu comparativ cu
perioada normală cu scopul de a stimula ramificarea, sau să încerce să efectueze iarăși incizii în axul
pomului în anul următor.
Figura 9.1. Efectuarea inciziei cu ajutorul unui ferestrău cu dinți fini.

18
Toate drepturile sunt rezervate. Fotografiile și ilustrațiile rămân în proprietatea Universității de Stat din Oregon.
Incizia deasupra mugurilor
Este posibil de a induce ramificarea pomilor printr-o simplă tăiere a tulpinii sau inciziei în lemn
deasupra mugurelui. Tăietura de incizie trebuie să fie efectuată cu un ferestrău cu dinți fini, iar dacă nu
se folosește nici un regulator de creștere, atunci tăietură trebuie să fie făcută destul de mare astfel încât
cicatrizarea ei să nu se petreacă imediat. Folosind un ferestrău ascuțit cu dinți fini poate să se obțină o
lățime suficientă a cicatricei (Fig. 9.1.).
Inciziile trebuie efectuate cu 2–3 mm deasupra mugurelui și să se extindă pe toată lățimea lui (Fig. 9.2.
și Fig. 9.3.).
Figura 9.2. Lățimea inciziei deasupra mugurelui.
Figura 9.3. Reacția ramificărilor ca rezultat al efectuării inciziilor chiar deasupra mugurilor.
Mugurele terminal al tulpinii și orice ramură laterală trebuie înlăturată sau tăiată la cep (Fig. 9.4.).
Aceste tehnici vor reduce volumul de auxină ce se mișcă în plantă până la mugure și îi permite acestuia
să pornească în creștere. Incizia trebuie efectuată suficient de adânc pentru a pătrunde în coajă, dar fără
a fi tăiat statul de cambium. Cel mai bun rezultat cu această tehnică este obținut când condițiile meteo-
rologice sunt favorabile, adică timpul este cald. De aceea se recomandă efectuarea lor când temperatura
din timpul zilei este prognozată a fi de cel puțin +10…+12 °C. Se finalizează procedură de efectuare a
inciziilor înainte de apariția frunzelor.
Figura 9.4. Înlăturarea mugurelui terminal de pe tulpină sau

orice ramură laterală trebuie tăiată la cep.
Incizia deasupra mugurilor și regulatorii de creștere
Pentru a mări potențialul de ramificare, odată cu efectuarea acestor incizii, se aplică reglatori de
creștere cum este Promalin19 (GA4+7 + 6-Benziladenină) sau Acidul Giberelic20 (GA4 sau GA4+7) pe locul
inciziei (Fig. 9.5.). Aceștia sunt cei mai eficienți regulatori de creștere pentru a induce ramificări. Se
folosește amestecul Promalin® folosind raportul: o parte de Promalin® la 4 părți de apă și un surfactant și
vopsiți în locul inciziei. GA4 sau GA4+7 trebuie să aibă o concentrație de 5000 ppm (mg/l). Acidul giberelic
(GA3) poate fi de asemenea folosit în același raport, însă nu a demonstrat același nivel de eficacitate ca și
alte preparate din șirul GA.
Figura 9.5. Vopsirea inciziilor cu Promalin21 sau alt regulator

de creștere pentru a induce ramificarea.
19
pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să se utilizeze acest preparat până
la înregistrarea ulterioară a lui în Republica Moldova.
20
tar și al fertilizanților, permise pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să
21
pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să se utilizeze acest preparat până
la înregistrarea ulterioară a lui în Republica Moldova.
În schimbul unei incizii deasupra mugurelui poate să fie efectuată o tăietură circulară pe ramură (Fig.
9.6.). Perioada de efectuare a acestei tăieturi este, de asemenea, când mugurele are o culoare verzuie. Tă-
ieturile trebuie efectuate cu 30 cm mai jos de mugurele terminal și repetată peste fiecare 30 cm.
Figura 9.6. Tăietura circulară Figura 9.7. Promalin-ul se va mișca în plantă și va

pe ramură sau ax. induce ramificări pe toată suprafața pomului.
Această tăietură se vopsește cu unul dintre regulatorii de creștere a plantelor, iar acesta se va mișca
prin sistemul vascular și va induce ramificarea mai jos de tăietură (Fig. 9.7.). Când se efectuează doar o
singură tăietură, atunci temperatura nu este importantă. În majoritatea cazurilor este prielnică doar o
perioadă scurtă de timp, de două săptămâni, când pot fi efectuate aceste tăieri în scoarță. Cele mai bune
rezultate se obțin când temperatura ajunge la +10…+12 °C.
O eficiență mai mare de obținere a ramificărilor este în general obținută la pomii bine formați, când
mugurele vegetativ devine verde. Acești pomi sunt mai bine formați, au, bineînțeles, o vigoare mai mare
și, prin urmare, vor avea o reacție mai bună când vor fi tratați cu regulatori de creștere. Mai mult, există
o probabilitate mai mică pentru o reacție fitotoxică în timpul primului an de dezvoltare a pomilor.
Cancerul bacterian
Ca și cu oricare altă adâncitură efectuată în lemn, există probalitatea apariției infecției de cancer bac-
terian în aceste locuri. Amestecând cupru cu un regulator de creștere sau, pur și simplu, vopsind tăietura
efectuată cu un preparat cu concentrația de Cu – 10 mg per litru nu va afecta eficiența regulatorului de
creștere a plantelor, în schimb, se va exclude posibilitatea infestării.
10. SPORIREA CALITĂȚII FRUCTELOR
CU ACIDUL GIBERELIC19
Acidul giberelic (AG) este un regulator de creștere, natural ce este implicat în stimularea procesului
de elongare și mărire al celulelor, de asemenea, poate afecta și divizarea celulelor. Produsul comercial
înregistrat de Acid giberelic pentru cireșe este GA3. Atunci când fructul de cireș maturat este tratat cu
AG, acesta poate să influențeze un șir de factori ai calității fructelor și, aici se are în vedere îmbunătățirea
dimensiunii și fermității fructelor, sporirea conținutului de zahăr și întârzierea momentului recoltării.
Înțelegând aceste reacții, dar și factorii pe care îi influențează AG, aceste produse ajută producătorii să
obțină rezultate mai bune.
Reacțiile indicatorilor de calitate a fructelor la tratarea cu AG

Fermitatea
O îmbunătățire a fermității fructului este cea mai benefică reacție ca rezultat al aplicării AG. Rezulta-
tele măsurării fermității fructelor au înregistrat o crește cu până la 20 % sau chiar mai mult. Prin sporirea
fermității fructului se creează condiții mai bune pentru transportarea lor și este o caracteristică apreciată
de către consumatori.
Mărimea fructelor
Nu este ceva neobișnuit, pentru un fruct ce a fost tratat cu AG să se mărească în diametru cu până la
2 mm sau mai mult și să adauge în greutate cu până la 10 %. În afară de faptul că fructul foarte mare este
căutat de consumatori, el dă posibilitatea de a obține un preț mai înalt de către producător.
Întârzierea recoltării
Recoltarea fructelor poate întârzia cu până la 3–5 zile dacă ele sunt tratate cu AG. Acesta ar putea
fi, un avantaj dar și un dezavantaj, în funcție de condițiile meteorologice și cerințele pieței spre care s-a
orientat producătorul, spre exemplu, cea a soiurilor timpurii. O întârziere a maturării fructelor pentru
o piață ce cere fructe timpurii poate să-l coste pe producător destul de scump, iar în cazul când fructele
întârzie să se matureze și piața cere soiuri târzii, atunci producătorul vine pe această piață mai târziu și
poate obține un profit mai bun.
Aplicarea AG doar pe o suprafață mică din livadă îi va permite producătorului să-și mărească perioa-
da de recoltare a cireșelor, permițându-i să aibă o recoltă mai târzie.
Conținutul de zahăr
Asociat cu întârzierea recoltei, ca rezultat al întârzierii colorării fructelor, iar la unele soiuri ce au
culoare deschisă acest lucru reprezintă un eșec deoarece ele nu capătă o colorare normală. Datorită fap-
tului că aceste cireșe rămân mai mult timp pe pom nivelul zahărului, în general, sporește și fructul se
îndulcește, iar acest fapt este apreciat de majoritatea consumatorilor.
22
Toate drepturile sunt rezervate Universitatea de Stat din Oregon.
Reduce rănirea mecanică a fructelor
AG, deobicei, reduce scobirile (scobiri ascuțite în suprafața fructului cauzate de rănirea mecanică) la
cireșele tratate și poate reduce deteriorarea fructelor.
Crăparea fructelor
Mulți producători cred că fructele de cireș pot fi mai sensibile la crăparea cauzată de ploi la scurt timp
după ce a fost aplicat AG. Cercetările efectuate sugerează că acest lucru este valabil doar pentru fructele
care sunt expuse la soare pentru o perioadă prea mare de timp și apa este absorbită prin rădăcini și trans-
portată spre fructe prin xilem cauzând o presiune internă. Nu este încă foarte clar dacă fructele tratate
cu AG sunt mai susceptibile la ploile slabe și moderate când apa este absorbită prin epidermicul fructelor.
În acest caz crăpăturile de pe suprafața cireșelor ce au fost tratate vor fi mai multe, însă nu mai frecvente.
Reducerea infloriscențelor
La concentrații înalte, AG reduce formarea mugurilor floriferi și stimulează formarea mugurilor ve-
getativi. Această reacție este mai accentuată când AG este aplicat cu 21 zile înainte de recoltare. Totuși,
doza de 20 ppm (mg/l) sau mai puțin nu joacă un rol important în detrimentul readucerii înfloritului.
Importanța gestionării livezii în ansamblu

Cunoașterea practicilor de management este esențială în aplicarea AG. Pentru ca aplicarea AG să fie
foarte eficientă, pomii trebuie să fie viguroși cu un număr moderat de inflorescențe. Aceasta înseamnă
o tăiere corectă, fertilizare bună, irigarea la timp și protecție integrată adecvată. Rezultate satisfăcătoare
nu se înregistrează la pomii slabi și cu multe inflorescențe.
Foarte mulți factori joacă un rol important în a determina care este reacția fructelor la tratamentul cu
AG. De exemplu, reacția poate fi mai mare când AG este aplicat pe timp răcoros, dar nu rece pe durata
unui întreg sezon. Condițiile ușor uscate după tratare, sunt de asemenea, importante pentru a avea o
eficiență maximă.
Perioada de aplicare
Tipic, 21 de zile înainte de recoltare se consideră perioada optimă pentru aplicarea AG. În general,
aceasta corespunde cu schimbarea culorii fructelor din verde în verzuie-albuie-gălbuie. O reacție la fel
de mare a fost înregistrată atunci când fructele au fost tratate cu 35 de zile înainte de recoltare. Dacă
condițiile meteorologie sau alți factori intervin în timpul aplicării a AG, atunci fructele mai pot fi tratate
încă timp de zece zile înainte de recoltare, dar deja reacția finală poate fi mai slabă.
Doza de aplicare
Studiile arată că doza de aplicare de 20 ppm (mg/l) îmbunătățește radical fermitatea și mărimea
fructelor. Dozele mai înalte pot să amâne pe o perioadă anumită momentul recoltării datorită întârzierii
colorării fructelor, însă nu s-a îmbunătățit fermitatea sau mărimea fructelor ca în cazul utilizării dozei de
20 ppm. Aplicările multiple nu au dat rezultate mai eficiente față de o singură aplicare. La pomii viguroși
cu puțină recoltă se poate de aplicat doze mai mici, iar rezultatul final va fi unul satisfăcător. Dozele în-
alte (mai mari de 50 ppm) pot reduce înflorirea în anul următor.
Tabelul 10.1. Necesarul de preparat ProGibb 40WSG23 pentru a prepara concentrația de soluție
pentru stropire în funcție de volumul soluției utilizat pentru o acoperire adecvată.
Concentrația Volumul soluției ce se utilizează la un hectar, l/ha

(ppm) 935 1870 2800 3740
10 20 cm3 50 cm 3
70 cm 3
90 cm3
20 50 cm3 90 cm3 150 cm3 200 cm3
30 70 cm3 150 cm3 220 cm3 270 cm3
Amestecul cu alte produse de uz fitosanitar

Deși lipsesc cercetările respective, dar experiența producătorilor atestă, că AG este compatibil cu o
gamă mare de produse de uz fitosanitar. Cu toate acestea, înainte de a amesteca AG cu un alt produs de
uz fitosanitar, ce încă nu a fost încercat anterior, mai întâi, ar fi bine de al testa doar pe un singur pom.
AG nu se amestecă cu fertilizatori.
Zona acoperită prin stropire

AG nu se mișcă în altă zonă nestropită a pomului, ci va reacționa doar pe locul în care s-a aplicat. Prin
urmare, trebuie efectuată o acoperire completă a pomului pentru a primi o reacție bună. Mai bine de
folosit un volum mare de apă la tratare pentru a avea o acoperire cât mai extinsă. Stropitoarele trebuie
calibrate foarte bine, iar pulverizatorul trebuie să fie înlocuit la momentul potrivit. Dacă nu se ține cont
de întreținerea corectă a echipamentului de stropit, atunci apare riscul aplicării unei doze greșite și aco-
perirea parțială a suprafeței.
Soiurile de cireș și piețele de desfacere

Nu s-a constatat nici o diferență, în calitatea fructelor, în urma efectuării a unui șir de cercetări asu-
pra soiurilor „Bing”, „Lapins”, „Skeena”, „Sweetheart”, „Staccato”, „Napoleon”, și „Lambert”. Totuși se
necesită precauție în cazul soiurilor bicolore, adică cireșele galbene ce au o pată de roșeață, cum este soiul
„Rainier”. AG va întârzia sau preveni colorarea sau apariția acestei pete de roșeață, de aceea la acest tip de
soiuri se recomandă de a nu efectua tratamente cu AG.
Ca rezumat se poate menționa următoarele: prin utilizarea AG, producătorii de cireșe au șansa să
îmbunătățească calitatea fructelor. Atunci când se aplică corect, AG stimulează mărimea, fermitatea
fructelor și conținutul de zahăr, în același timp va reduce rănirea mecanică a fructelor. Totuși AG nu este
considerat a fi un înlocuitor ar unor practici horticole, practici precum o tăiere bună, irigare, fertilizare
sau sistemul de protecție. AG este unul din multitudinea de instrumentele de gestionare ce sunt disponi-
bile pentru producătorii de cireșe din zilele de astăzi, pentru a mări calitatea fructelor, precum și profitul
final.
Preparatul ProGibb 40WSG nu este introdus în Registrul de Stat al Produselor de uz fitosanitar și al fertilizanților,
23
permise pentru utilizare în Republica Moldova (Chișinău, 2012). Proiectul ACED nu recomandă să utilizeze acest preparat
până la înregistrarea ulterioară a lui în Republica Moldova.
11. SISTEMUL DE ÎNTREȚINERE, LUCRARE
A SOLULUI, IRIGARE ȘI FERTILIZARE
ÎN LIVEZILE DE CIREȘ
11.1. Întreținerea și lucrarea solului

Sistemul de întreținere și lucrare a solului la producerea cireșelor joacă un rol important și se face
diferențiat în funcție de vârsta pomilor, condițiilor climaterice, asigurarea cu apă, proprietățile fizice ale
solului, dotare a gospodăriei cu tehnică agricolă etc. După plantarea livezii, în primii doi ani după plan-
tare se recomandă ca solul să fie menținut ca ogor lucrat (Fig. 11.1.1.). Acest sistem de întreținere a solului
asigură o creștere și o dezvoltare mai bună a pomilor. Fiind realizat prin lucrarea repetată a solului și
menținerea lui afânat pe tot parcursul anului, fără crustă și buruieni. Lucrarea de bază în cadrul acestui
sistem este arătura de toamnă, și se efectuează după căderea frunzelor, întrucât toamna are loc creșterea
activă a rădăcinilor, accelerând cicatrizarea rănilor până la venirea iernii. Adâncimea arăturii de toam-
nă variază în dependență de specie, soi, portaltoi, textura solului, agrotehnica aplicată anterior, dar nu
trebuie să depășească 8–10 cm în apropierea trunchiului pomilor și 16–18 cm spre centrul intervalelor
rândurilor.
Figura 11.1.1. Întreținerea solului ca ogor negru lucrat la începutul

anului doi după plantarea pomilor de cireș.
Primăvara și în cursul verii, solul se menține curat prin 4–6 afânări la adâncimea de 8–10 cm în
funcție de utilajul folosit și pe măsura creșterii buruienilor, precum și a formării crustei. Între rânduri
lucrarea solului se face cu cultivatorul, cu grapa cu discuri sau cu frezele, iar pe rândul de pomi solul
se lucrează cu ajutorul frezelor cu palpator și se completează cu sapa, iar în lipsa acestor utilaje agricole
această lucrare se efectuează numai cu sapa.
Ogorul lucrat are următoarele avantaje:
••Asigură o bună aerație în sol, favorizând creșterea rădăcinilor și intensifică activitatea microorga-
nismelor aerobe;
••Asigură adâncirea sistemului radicular al pomilor;
••Asigură pomii cu umiditate optimă, datorită faptului că apa pătrunde mai ușor și se evapora mai
greu deoarece stratul de sol este permanent afânat;
••Mărește conținutul unor macro- și microelemente ușor asimilabile, ameliorând prin aceasta
condițiile de nutriție minerală;
••Distrugerea permanentă a buruienilor, împiedicând astfel concurenții pentru apă și substanțe
minerale;
••Distrugerea parțială a bolilor, dăunătorilor și creează condiții nefavorabile pentru înmulțirea
șoarecilor;
••Împiedică drajonarea și distruge drajoni apăruți.
Ogorul lucrat are și unele dezavantaje:
••Pe terenurile în pantă favorizează procesul de eroziune a solului;
••Favorizează reducerea rapidă a cantității de substanță organică din sol, ceea ce influențează nega-
tiv asupra însușirilor fizice a lui;
••Distruge structura solului, favorizând tasarea solului în profunzime;
••Prin lucrările repetate ale solului se produce rănirea sau tăierea rădăcinilor pomilor;
••Face dificil accesul și circulația agregatelor prin livadă în perioadele ploioase pentru efectuarea
tratamentelor fitosanitare, transportul recoltei etc.;
••Necesită un consum mare de energie, ceea ce majorează costul de producție a fructelor;
••Micșorează productivitatea și rezistența la ger a pomilor, fructele cresc mari, nu se colorează sufi-
cient și se păstrează mai rău.
Acest sistem nu este recomandat să fie menținut continuu, datorită multiplelor dezavantaje pe care le
are. După intrarea pomilor pe rod economic se recomandă ca intervalele dintre rânduri să fie înierbate.
Înierbarea solului se efectuează în intervalele dintre rânduri, până la proiecția coroanelor, cu diferite
tipuri de ierburi perene. Lățimea benzii înierbate este de 3–4 m, iar a benzii de sub proiecția coroanei
menținută ca ogor lucrat sau combinat prin erbicidare este de 1,0–1,5 m.
Înierbarea intervalelor dintre rânduri poate fi permanentă sau întreruptă, când o parte dintre in-
tervalele dintre rânduri se ară și se menține câțiva ani ca ogor lucrat, după care se înierbează din nou.
Desțelenirea nu se efectuează pe toată suprafața odată, dar treptat, prin rotația intervalelor înierbate cu
cele lucrate.
Figura 11.1.2. Întreținerea solului prin înierbare în plantațiile moderne de cireș.
Înierbarea intervalelor dintre rânduri se face pe cale naturală sau artificială. Înierbarea naturală se
efectuează prin lăsarea benzii dintre rânduri cu ierburi (buruieni) ce cresc spontan și, la necesitate, se
cosesc periodic, fiind lăsate ca mulci. Înierbarea artificială se efectuează prin semănarea terenului cu
amestecuri graminee sau graminee și leguminoase, cum ar fi: păiușul de livadă (festuca pratensis), rai-
grasul peren (lolium perenne), firuța (poa pratensis), golomățul (dactylis glomerata), trifoiul alb și roșu
(trifolium pretense și trifolium repense).
Rezultate eficiente în unele livezi intensive de cireș din Republica Moldova s-au obținut la utilizarea
unui amestec format din: 20 % de Lolium perenne baptwingo; 20 % de Lolium perenne barrage; 30 % de
Festuca Rubra Commutata. Bargreen și 30 % de Poa Pratensis rugby.
Semănatul ierbii se efectuează primăvara devreme sau în luna august, peste un interval dintre rân-
duri sau pe toate rândurile și pe un teren bine pregătit din timp și nivelat. Pe parcursul vegetației iarba se
cosește anual de 4–6 ori când atinge înălțimea de 15–20 cm și se lasă pe sol în formă de mulci.
Sistemul de întreținere a solului prin înierbare are următoarele avantaje:
•• Combate eroziunea și supraîncălzirea solului;
•• Îmbunătățește structura solului;
•• Reduce tasarea solului și evită formarea harpanului;
•• Îmbogățește solul cu substanțe organice, fosfor și potasiu;
•• Permite deplasarea liberă a agregatelor prin livadă în perioadele ploioase pentru efectuarea trata-
mentelor fitosanitare, transportul recoltei etc.;
•• Îmbunătățește compoziția chimică a fructelor, devenind mai intens colorate și facilitează perioada
de păstrare;
•• Ușor de realizat și întreținut.
Acest sistem are și unele dezavantaje:
•• În perioadele secetoase, fără irigare, apare concurența pentru apă și elemente nutritive dintre pomi
și ierburile perene;
•• Mineralizarea substanțelor organice este mai lentă, deoarece insuficiența oxigenului din sol redu-
ce activitatea microorganismelor aerobe;
•• Favorizează înmulțirea șoarecilor și a multor boli și insecte dăunătoare.
Figura 11.1.3. Întreținerea solului prin combinarea înierbării și ogorul lucrat.

Pe lângă sistemele de întreținere a solului unii producători de cireșe mai utilizează și combinarea
acestor două sisteme, adică un interval dintre rânduri se menține înierbat iar altul — ogor lucrat. Acest
lucru se recomandă în livezile de tip intensiv, amplasate pe terenuri cu sau fără irigare.
11.2. Managementul irigării

Pomii de cireș sunt extrem de toleranți la secetă și pot să se dezvolte și produce fructe fără irigare
suplimentară în locuri ca Republica Moldova. Totuși, pentru a produce cireșe de cea mai înaltă calitate
cu cea mai bună mărime a fructelor și cu o recoltă pentru care se va cere cel mai mare preț pe piață este
necesară irigarea pomilor de cireș.
O irigare corespunzătoare este necesară nu doar pentru a produce cireșe de calitate înaltă, dar și
pentru a menține pomii sănătoși și puternici. Pomii de cireș au nevoie de drenare bună a solului pentru
a supraviețui. Irigarea în exces, în special, primăvara va menține solul rece, va întârzia dezvoltarea po-
milor și, de fapt, poate să distrugă pomii fie direct prin modul de asfixiere a rădăcinilor sau indirect prin
slăbirea pomului și a-l face mai susceptibil la boli precum cancerul bacterian (Pseudomonas syringae) sau
fitoftoroza (Phytophthora spp.). Irigarea în exces de asemenea va spăla fertilizanții precum azotul, sulful
sau borul din sol, slăbind astfel pomii și probabil, cauzând și poluarea apelor subterane.
Irigarea slabă deasemenea poate afecta pomul. În mod tipic, producătorii irigă din abundență pri-
măvara când solurile sunt încă umede de la precipitațiile căzute în timpul iernii și irigă, mai apoi, foarte
puțin din moment ce temperaturile cresc și se apropie timpul recoltării. În majoritatea cazurilor, iriga-
rea ar trebui să înceapă cu 20 până la 45 zile după perioada de înflorire, însă nivelul umidității trebuie
monitorizat atent pentru a determina timpul potrivit pentru irigare. Divizarea celulelor în interiorul
fructului de cireș are loc la 10–20 zile după perioada de înflorire și este momentul când se stabilește
numărul de celule într-un fruct. Dacă pomul este forțat prea devreme de diferiți factori ca: solul rece,
irigarea în exces, atunci este posibil ca divizarea celulelor să se amâne pentru un timp, ceea ce ar duce la
producerea unor fructe cu dimensiuni mici. Odată ce se întărește sâmburele, fructul începe să se dezvolte
destul de repede. Acest moment este destul de critic și este necesar de a aplica volumul de apă necesar
pentru un pom, astfel încât celulele să se extindă ușor. De asemenea, este momentul când temperaturile
încep să crească și pomii să devină afectați dacă nu se irigă corect. Un alt moment critic în această peri-
oadă este diferențierea mugurilor când pomul își începe dezvoltarea mugurilor florali pentru anul viitor.
Strategii de irigare
Scopul majorității producătorilor de cireș este simplu să poată menține nivelul umidității în sol între
capacitatea câmpului și punctul de secare permisă. De fapt, mulți producători acționează conform ca-
lendarului permițând parțial solului să se usuce înainte de a fi irigat. Această metodă de irigare face ca
fructul să se extindă și volumul de apă să se micșoreze constant pe toată durata perioadei de dezvoltare.
Acest fapt nu doar stresează pomul și dezvoltarea fructului, dar de asemenea, creează niște micro-cră-
pături în pielița fructului care va permite picăturilor de ploaie să pătrundă în fruct cauzând crăparea.
Pentru a reduce crăparea fructelor cauzată de ploi și de a minimiza stresul prin care trece pomul, scopul
în sine ar fi de a menține umiditatea în sol atât cât poate să rețină solul și nu mai mult. Acest lucru poate fi
efectuat dacă producătorul dorește să folosească irigarea prin micro-aspersoare sau prin picurare. Totuși,
pentru a menține solurile în condiții adecvate de umiditate, va fi necesară monitorizarea constantă a ei.
Monitorizarea umidității solului

Majoritatea rădăcinilor pomilor de cireș se dezvoltă în stratul de 30 cm în sol. Din acest motiv este
critic ca nivelul umidității solului în această zonă să fie în permanență monitorizată. Sistemul radicular,
totuși se extinde în majoritatea solurilor până la o adâncime de 90 cm. Din acest motiv este important
ca nivelul umidității la aceste adâncimi să fie de asemenea monitorizat. Scopul monitorizării la această
adâncime este de a se asigura că umiditatea ajunge la adâncime mai mare, dar traversează această zonă
pentru a spăla fertilizanții din preajma rădăcinilor.
Pentru a monitoriza în mod corespunzător umiditatea solului este mai întâi necesar să se determine
textura solului în livadă. Aceasta poate varia în diverse locuri ale livezii și la diferite adâncimi ale solului.
Laboratoare de testare a solului pot determina textura solului sau acest test poate fi realizat și de sine
stătător. Un mod simplu, pentru a determina textura solului este destul de a umezi solul și de a-l apăsa
cu degetul mare și arătător, în scopul de a face o linie (tabelul 11.2.1.).
Tabelul 11.2.1. Determinarea texturii solului prin metoda de „atingere și simț”.
Formează o linie slabă Formează o linie de

Linia este > 5 cm
<2,5 cm 2,5–5,0 cm
Locul se simte grăunțos Nisipo-lutos Nisipo-argilos Argilo-nisipos
Locul se simte atât
Lutos Luto-argilos Argilos
grăunțos cât și moale
Locul se simte moale Nămol lutos Nămol luto-argilos Nămol argilos
Utilizarea traductorilor Watermark™ pentru a iriga până la nivelul admisibil de secetă

Există multe metode folosite pentru a măsura umiditatea în sol în livezile moderne. Una dintre cele
mai simple metode este utilizarea traductoarelor Watermark™ (Irrometer Co., Riverside, California).
Acestea reprezintă blocuri din ghips care măsoară indirect forța cu care rădăcinile absorb apa din sol.
O valoare aproape de zero indică un sol umed. La blocul de gips este conectat un ohmetru și este
utilizat pentru a măsura rezistența electrică a solului. Atunci când solul este umed, apa este absorbită de
blocul de gips și rezistența este scăzută, deoarece apa este un bun conductor de curent. După ce se usucă
solul, apa este absorbită invers — din blocuri de ghips și rezistența electrică crește.
Aceste traductoare sunt instalate la cel puțin două nivele pentru fiecare tip de sol în livadă. Primul
trebuie instalat la 30 cm în zona de umectare și al doilea la 90 cm, de asemenea, în zona de umectare a
emițătorului sau aspersoarelor. Traductoarele sunt mai puțin eficiente în soluri foarte grele, nisipoase și
vor supraestima umiditatea solului în solurile saline. După cum a fost menționat anterior, secarea admi-
sibilă este de 50 % din apa disponibilă, sau mai puțin. Tabelul 11.2.2. ajută pentru a determina valorile de
secare 50 % pentru fiecare fel de textură a solului.
Tabelul 11.2.2. Valorile indicate de traductoarele Watermark™ la care trebuie efectuată irigarea
Tipul solului Valoarea indicată (centibari)

Nisipo-lutos 40–50
Luto-nisipos 50–70
Lutos 60–90
Nămol lutos 70–90
Argilos 90–120
Sursa: Black, et al. Watermark™ is a registered trade mark of Irrometer Co., Riverside, CA
Se continuă irigarea până când traductorul instalat la adâncimea de 90 cm începe să reacționeze la
irigare. Acest lucru va demonstra că apa a pătruns la această adâncime. Tabelul 11.2.3. este util pentru a
determina capacitatea de reținere a apei din sol și poate fi de asemenea folosit pentru a determina cât de
multă apă trebuie utilizează la fiecare irigare.
Tabelul 11.2.3. Capacitatea de reținere a apei bazată pe textura solului
Textura solului Cantitatea de apă disponibilă (mm apă/cm sol)

Nisip macrogranular 0.4
Nisip fin 0.6
Nisipo-lutos 0.8
Luto-nisipos 1.2
Nisipo-argilos ușor 1.3
Lutos 1.5
Nisipo-argilos 1.5
Luto-argilos 1.8
Argilos 1.5
Sursa: Australian Department of Agriculture Bulletin 462, 1960.
Dacă zona amplasării rădăcinilor unui cireș pe portaltoi pitic este de 90 cm, se va determina textura
solului, în fiecare zonă de înrădăcinare: 0–30 cm, 30–60 cm și 60–90 cm folosind Tabelul 11.2.1.
Tabelul 11.2.3. se va utiliza pentru a determina capacitatea de reținere a apei în fiecare strat de sol în
zona rădăcinilor. De exemplu, în cazul în care primii 30 de cm de sol este lutos cu apă disponibilă de 1,5
mm de apă per cm de sol, apoi primii 30 cm poate stoca 45 mm de apă. În cazul în care solul de la 30–60
cm, este un luto-argilos cu 1,8 mm de apă disponibilă pe cm de sol, atunci acest strat de sol poate stoca
54 mm de apă.
Prin adăugarea capacității de reținere a apei din fiecare strat, 0–30 cm, 30–60 cm și 60–90 cm, este po-
sibil să se determine capacitatea de reținere a apei din zona totală de amplasare a rădăcinilor. Cunoscând
capacitatea de reținere a apei din sol se va preveni excesul apei și spălarea fertilizanților.
Irigarea înainte de recoltare
De obicei, cu două săptămâni înainte de recoltarea fructelor, cultivatorii vor mări numărul de irigații,
dar vor reduce durata lor, în scopul de a păstra solul umed și majora dimensiunile fructelor. Acest proce-
deu va asigura ca fructele să nu fie stresate în această fază critică de dezvoltare a lor.
Utilizarea traductoarelor Watermark™ pentru a menține capacitatea de câmp

Acceptarea unui nivel al secetei admisibile de 50 % așa cum s-a discutat mai sus este metoda utiliza-
tă de către mulți cultivatori din întreaga lume. Cu toate acestea, după cum s-a menționat deja, această
metodă tinde să afecteze pomii și provoacă micro-fisuri în epidermul fructelor. O altă metodă este de
a menține un nivel de umiditate a solului la sau aproape de „capacitatea de câmp”. Acest lucru asigură
faptul că apa este întotdeauna la îndemână, astfel încât pomii și fructele în curs de dezvoltare nu sunt
stresați. În acest caz, ar trebui să fie menținută valoarea indicată de traductorul Watermark™ între 10 și
60 centibari. Vara, acest lucru înseamnă că, irigarea este aplicată în fiecare zi. Irigările frecvente și scurte
oferă raportul necesar de sol-aer la sol-apă, care este necesar pentru dezvoltarea rădăcinilor sănătoase.
Utilizarea tensiometrelor la monitorizarea umidității solului

Utilizarea tensiometrului este o altă metodă des folosită pentru programarea irigării. Dispozitivul
constă dintr-un tub de sticlă umplut cu apă, cu un vârf ceramic poros îngropat în sol. Cum solul este
umezit, apa se va mișca în direcția tubului. Când solul se usucă, apa din instrument se va mișca din tub,
iar această presiune este înregistrată de un manometru.
Câte două tensiometre ar trebui să fie îngropate la 30 cm și 60 cm pentru fiecare tip de sol în livadă. În
cazul în care solul este omogen, atunci un set de instrumente ar trebui să fie îngropat pentru fiecare bloc
de irigare. Acestea trebuie să fie instalate în raza de 15 cm a unui emițător de picurare cu vârful poros în
zona umezită.
Valorile în limitele de 0–20 indică la un sol umed saturat. Capacitatea de câmp este în general atinsă
la 33 kPa. În scopul de a menține solul în limitele capacității de câmp, irigarea trebuie să se aplice atunci
când tensiometrului amplasat la 30 cm indică 50 kPa. Zona de amplasare a rădăcinilor trebuie să fie
uniform umedă. Pentru a determina cât de mult este necesar de irigat se vor citi indicațiile tensiometru-
lui îngropat la 60 cm. Când apa va satura profilul de sol în această zonă, irigarea ar trebui să fie oprită.
Irigarea dincolo de această indicație doar irosește apă și spală substanțele nutritive din zona rădăcinilor.
Indicațiile tensiometrelor trebuie să fie citite dimineața devreme, la aceeași oră, în fiecare zi. Este
necesar de a verifica permanent dacă tensiometrele sunt pline cu apă distilată în timpul sezonului. De-
oarece aceste instrumente sunt umplute cu apă, ele trebuie să fie scoase din sol înaintea răcirii vremii și
reinstalate din nou primăvara. Ele se păstrează în apă distilată.
Utilizarea metodei „Privește și simte”

Una dintre cele mai frecvente și sigure metode pentru a determina nivelul de umiditate în sol este
numită „Privește și simte”. Din moment ce orice metodă de monitorizare a umidității solului iese din
uz din când în când, este o idee bună de a verifica periodic exactitatea instrumentelor de monitorizare a
umidității solului cu această metodă.
Pentru pomii maturi, prelevarea probelor de sol se face de la 15 la 30 cm și se sugerează de a fi preleva-
tă de la 45–60 cm adâncime. Se face media conținutul de apă al solului la aceste adâncimi și se determină
dacă este necesară irigarea folosind o singură cifră (1–4) din Fig. 11.2.1. Irigarea trebuie să înceapă atunci
când umiditatea solului în aceste două adâncimi are o valoare medie de 2,5 (50 % de apă disponibilă
pentru plante).
Aspectul exterior al solului argilos nisios și argi- Aspectul exterior al solului argilos lutos nisios și
los nisipos fin la câteva valori a umidității solului lutos la câteva valori a umidității solului
1. 0–25 % de apă disponibilă plantei 1. 0–25 % de apă disponibilă plantei
25–50 % de apă disponibilă plantei 25–50 % de apă disponibilă plantei
2. 2.
3. 3.
4. 4.
Figura 11.2.1. Determinarea conținutului de umiditate în sol după metoda „Privește și simte”.
Sursa: Serviciul de extensiune a Universității de Stat din Oregon.
Conform figurii 11.2.1. dacă avem un sol cu un nivel de umiditate 3 (25–50 % secetă) la adâncimea de
la 15 la 30 cm și celălalt la 45–60 cm cu indicele nivelului de umiditate 2 (50–75 % secetă), ce ca rezultat
are un nivel mediu de umiditate a solului de 2,5, este predispus pentru irigare. Cantitatea de apă ce este
utilizată la o irigare depinde de capacitatea de reținere a apei în sol (vezi tabelul 11.2.3.).
Pentru a determina conținutul de umiditate a solului prin metoda „Privește și simte” trebuie urmați
următorii pași:
••Se sapă cu burghiul și se prelevează mostră de sol de la adâncimea dorită.
••Se sapă solul pentru a fi scos sub formă de minge.
••Se examinează atent mingea de sol:
–– Sunt particule de nisip sau bulgărași mici de sol?
–– Rămâne culoarea pe degete de la stratul de clei? Puțin? Mult?
–– Mingea nu se menține împreună când este rotită atent în mână? (o minge mică și foarte slabă
se fărâmă dintr-o lovitură, iar cele slabe — din 2–3 lovituri)
••Se compară „starea” mingii de sol cu imaginea din Fig. 11.2.1 pentru a determina cât de multă apă
a rămas în sol.
••Se folosește informația ce vizează capacitatea de păstrare a apei (tabelul 11.2.3.) pentru a determi-
na cât de necesară este apa pentru a conferi solului capacitatea sa de câmp. Irigarea se recomandă
de efectuat doar când solul conține 50 % de umiditate disponibilă plantei.
••Se aplică doar cantitatea de apă estimată pentru a conferi solului capacitatea sa de câmp.
În afară de metodele descrise mai sus, mai există și alte formule ce permit a calcula norma de udare
și irigare. Acestea pot fi folosite pentru a cunoaște aproximativ necesarul de apă. Ele pot varia în funcție
de metoda de determinate a insuficienței umidității din sol, cât și de alți factori.
Prin norma de udare se înțelege cantitatea de apă, exprimată în metri cubi la hectar, ce se folosește la
o singură udare, și se determină cu ajutorul formulei:
m = 100 × H (С − p)
unde:
m — norma de udare;
H — grosimea stratului de sol umezit prin irigare (m);
С — capacitatea de câmp pentru apă (%);
p — rezerva de apă existentă în sol până la udare (%).
La norma de udare stabilită se adaugă 10 % pierderi care intervin în timpul udării.
Norma de irigare constituie suma normelor de udare și reprezintă cantitatea totală de apă exprimată
în m3/ha/an. Pentru calculul normei de irigare se poate folosi următoarea formulă:
M = (e + t) + Rf − Ri − Pv
unde:
e + t — consumul total de apă reprezentat prin suma pierderilor prin evaporare (e) și transpirație (t)
în timpul perioadei de vegetație;
Rf — rezerva finală a apei din sol la sfarșitul perioadei de vegetație;
Ri — rezerva inițială a apei din sol;
Pv — precipitațiile din perioada de vegetație.
Irigarea după recoltare

Indiferent de metoda de monitorizare a umidității solului sau a strategiei de irigare adoptată, monito-
rizarea umidității și programarea irigării trebuie efectuată și după recoltare. Aceasta este perioada când
are loc diferențierea mugurilor pentru anul viitor. Indiferent dacă se alege de a menține solul la capaci-
tatea de câmp înainte de recoltare sau se irigă atunci când umiditatea solului ajunge la 50 % umiditate
disponibilă plantei, este mai bine de irigat solul după recoltare prin menținerea apei în sol la un nivel
de peste 50 % din apa disponibilă. Mulți portaltoi vegetativi, cum sunt „Gisela 5” și „Gisela 6” ce au o
înrădăcinare superficială, prezența stresului cauzat de apă aduce prejudicii pomilor în perioada de iarnă.
La alegerea metodei de irigare se ține cont de proprietățile solului, felul sursei și debitul de apă asi-
gurat; condițiile hidrogeologice, climatice, economice și de experiența locală. Se va alege metoda care
asigură cea mai bună uniformitate de udare, o eficiență ridicată de folosire a apei și o productivitate mare
la aplicarea udărilor.
Aceste metode diferă între ele în principiu prin modul de distribuție al apei la plante, prin cantitatea
de apă administrată și prin volumul de sol umezit.
În plantațiile intensive de cireș, mai frecvent se folosesc următoarele metode de irigare:
•• irigarea prin aspersiune;
•• irigarea prin microaspersiune;
•• irigarea prin picurare;
•• irigarea subterană.
Irigarea prin aspersiune constă în distribuirea apei printr-o rețea de conducte cu presiune relativ
înaltă și pulverizarea ei deasupra coroanelor pomilor, în formă de ploaie cu ajutorul aspersoarelor în
rază de 25 m și mai mare. Sistemul de distribuire a apei deasupra coroanelor poate fi staționar sau mobil,
inclusiv cu mașini de tip „Bauer” și altele. Cu aceste sisteme, cantitatea de apă utilizată la o udare este de
circa 400–600 m3/ha. Pe parcursul vegetației se fac aproximativ 3–4 udări. În fiecare caz concret terme-
nele și normele udărilor se stabilesc în funcție de umiditatea solului.
Avantajele modeste ale irigării prin aspersiune constau în: posibilitatea irigării pe terenurile în pantă
cu înclinație până la 3–4° și suprafața nivelată satisfăcător; poate fi automatizată.
Figura 11.2.2. Irigarea prin aspersiune a livezii de cireș.

Dezavantajele irigării prin aspersiune deasupra coroanei constau în: costul foarte mare a materialelor
și a lucrărilor de instalare; consumul foarte mare de energie la pomparea și dispersarea apei; distrugerea
structurii și tasarea stratului superficial al solului; umectarea frunzelor și altor organe ale pomilor ce
favorizează dezvoltarea bolilor criptogamice.
Irigarea prin microaspersiune. Eliminarea neajunsurilor irigării prin aspersiune în condițiile în care
se păstrează avantajele acestei metode se poate realiza prin aplicarea irigării prin microaspersiune. Presi-
unea scăzută, cantitatea redusă de apă și distribuirea ei uniformă pe suprafața solului sunt câteva dintre
laturile pozitive ale acestei metode. În condițiile pomiculturii integrate care promovează întreținerea
înierbată a solului, irigarea prin microaspersiune devine un instrument de bază pentru asigurarea ne-
cesarului de apă și chiar substanțe minerale. Organele active folosire pentru microaspersiune sunt de
diferite tipuri: duze rotojet, microaspersoare etc. Ele sunt dispuse la o înălțime variabilă de la sol, iar raza
de urdare variază de la 1–2 m la 3–4 m.

Figura 11.2.3. Irigarea prin microaspersiune a pomilor de cireș: stânga — prin microaspersoare
ce se atârnă; dreapta — prin microaspersoare ce sunt amplasate la nivelul solului.
La irigare pe suprafețe mari se recomandă de folosit duze de tip fluture care au debite și raze mai mari
de lucru.
La irigarea prin microaspersiune temperatura aerului în coroană se reduce cu 5–7 °C, iar umiditatea
relativă a aerului crește cu 25–30 %, fapt ce ameliorează procesul de fotosinteză.
Irigarea prin picurare se aplică preponderent în livezile de tip intensiv. Aceasta constă în distribuirea
apei din bazine prin conducte magistrale către cele cu picurători, instalate pe direcția rândului, de regulă,
fixate pe o sârmă la înălțimea de 50 cm, sau pe sol.
Asigurarea favorabilă a pomului cu apă se obține în cazul instalării a 1–2 picurători la fiecare pom,
distanțate nu mai departe de 0,8 m de la trunchi. Cea mai avantajoasă configurație a conturului de umec-
tare a solului se poate obține de la picurătoarele cu productivitatea de 6–8 l/oră. În acest caz diametrul
conturului de umectare a solului la adâncimea de 0,4 m (stratul cu densitatea superioară a rădăcinilor
active) atinge 1,6–2 m.

Figura 11.2.4. Metoda de irigare prin picurare a livezii de cireș:
stânga — cu două benzi amplasate bilateral pomului; dreapta — cu
o bandă amplasată la 50 cm înălțime de la nivelul solului.
Volumul de apă distribuit la un pom în funcție de condițiile hidrotermice și distanțele de plantare
constituie 30–50 litri. Intervalele dintre udări în funcție de intensitatea consumului apei de către pomi
pot fi între 1–6 zile. În fiecare caz termenele concrete ale udărilor se stabilesc, după metodele descrise
mai sus.
Figura 11.2.5. Schema generală a sistemului de irigare prin picurare (A. Overcenco).
Avantajele irigării prin picurare constau în: economisirea apei peste 50 % față de alte metode, întrucât
se evită pierderile prin evaporare și prin scurgere în profunzime, umectându-se numai zona rizosferei;
economisirea energiei la pompare, forței de muncă la deservire, fără a fi necesară deplasarea echipamen-
telor; creează în sol condiții favorabile de apă și aerisire pentru funcționarea sistemului radicular; nu
sunt umectate frunzele și aerul din livadă, defavorizându-se extinderea bolilor criptogamice; permite
fertilizarea concomitent cu irigarea; pretează la programarea regimului optimal de irigare cu ajutorul
calculatorului.
Ca dezavantaje se pot menționa: investițiile capitale relativ mari; înfundarea posibilă a unor picură-
tori; fiabilitatea redusă a instalației.
Irigare subterană constă în aducerea apei direct la rădăcina pomilor printr-o rețea fixa de tuburi
perforate de plastic plasate la 30–40 cm adăncime. Metoda are multe avantaje: se evita pierderile prin
evaporare; nu constituie obstacol la lucrarile de întreținere; se creează un regim favorabil în jurul rădă-
cinilor, pomii sunt mai puțin afectați de boli etc. Ca dezavantaje se poate de menționat: cost ridicat al
materialelor; înfundarea orificiilor perforate cu particole de sol și rădăcini; poate fi aplicată pe terenuri
cu o structură ușoară, tuburile pot fi deteriorate de diferiți rozători din sol, etc.
Figura 11.2.6. Irigarea subterană a livezii de cireș.
Cât privește aportul hidric, ținând cont de condițiile actuale și previzibile, s-a ajuns la concluzia că
la irigarea cireșului criteriul fundamental presupune aplicarea de udări frecvente cu norme mici de apă,
pentru asigurarea unei cantități optime în anumite zone ale sistemului radicular. Aceste regimuri sunt
în măsură să susțină metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Ca urmare este indicat să se utilizeze
metode de irigare localizată, la suprafață sau subteran, în funcție de tipul de sol și, mai ales, de condițiile
climatice.
Una din problemele cheie în aplicarea irigării este calitatea apei, care influențează direct asupra
proprietăților fizico-chimice și păstrării fertilității solului, productivității pomilor și calității fructelor.
De aceea, înainte de a utiliza sursa de apă pentru irigare trebuie efectuată analiza fizico-chimică a apei,
care trebuie să corespundă parametrilor recomandați.
Tabelul 11.2.4. Valorile parametrilor de calitate a apei pentru irigare.
Parametrii calității apei Valorile admise

Reacția pH 8,2
Mineralizarea, g/dm3 0,7–0,8
Conținutul de clor, mg/dm 3
105
Calciu, % din suma Ca+Mg+Na 40–45
Magneziu, % din suma Ca+Mg+Na 50
Sodiu, % din suma Ca+Mg+Na 30–40
SAR (Coeficientul de absorbire potențială a sodiului) <6
Pe parcursul exploatării livezii se recomandă de a efectua periodic analiza apei pentru irigare, deoa-
rece componența ei se modifică în timp sub acțiunea unor factori de mediu și antropici. Testarea apei se
face numai în laboratoarele acreditate conform standardelor ISO 17025 sau EN 45001.
În concluzie se poate de menționat că evitarea stresului în rezultatul irigării excesive la începutul
sezonului în timpul divizării celulare și mai târziu în etapa de dezvoltare rapidă a celulelor care are loc
imediat după întărirea sâmburelui, trebuie să fie scopul tuturor cultivatorilor de cireș. O aplicare adecva-
tă a cantității de apă la pomi se poate face doar prin monitorizarea permanentă a nivelului de umiditate
din sol. Bazându-se pe deciziile de irigare, ca rezultat al monitorizării, se vor obține pomi sănătoși și
puternici care vor produce fructe de calitate Premium.
11.3. Fertilizarea livezii

Înainte de plantarea livezii, ar trebui efectuată o analiză a solului pentru a determina care sunt
deficiențele de nutrienți și a le corecta înainte de a planta pomii. Trebuie de luat câte o probă de pe fiecare
teren, dar acesta nu trebuie să depășească limita de 5 ha. Se sapă prima dată la o adâncime de 2 cm și se
dă într-o parte acest strat subțire de pământ, apoi, se sapă la o adâncime de 20 cm și se i-a o probă de sol,
apoi se prelevează încă un set de probe de sol de la o adâncime cuprinsă în intervalul de 20–40 cm. De
pe un teren cu o suprafață de 5 ha de livadă trebuie să se colecteze minimum de la 10 la 20 de sub-mostre
la fiecare adâncime. Solul de la fiecare nivel trebuie pus în vase separate. Acest sol trebuie apoi amestecat
foarte bine și aproximativ câte 500 g din aceste sub-mostre se prezintă la un laborator acreditat de analiză
a solului. Probele de sol trebuie efectuate la fiecare 3–5 ani.
pH-ul solului
E mult mai bine să se ajusteze pH-ul solului înainte de plantare. pH-ul solului influențează direct
calitatea dezvoltării pomilor, deoarece acesta determină nivelul de asimilare a substanțelor nutritive (Fig.
11.3.1.). La un nivelul scăzut al pH-ului (5,0 … 5,5) chiar dacă substanțele nutritive așa ca: fosforul, calciul,
magneziul și molibdenul sunt prezente în sol, ar putea să nu fie asimilate de către pomi. La un nivel înalt
al pH-ului, adică cel care se află în jur de 8,5, asimilarea fosforului, fierului, manganului, borului, cupru-
lui și zincului poate fi insuficientă. Pomii de cireș se dezvoltă cel mai bine când pH-ul solului se află între
limitele de 6,0–7,0.
Figura 11.3.1. Influiența nivelului pH-ului asupra asimilării elementelor nutritive.
Ajustarea pH-ului
Calcarul este folosit pentru a spori nivelul pH-ului solului, iar sulful elementar este aplicat în sol
pentru a scădea nivelul pH-ului. În cazul în care pH-ul este înalt, este necesar de a consulta un laborator
pentru a determina dacă sulful poate ajusta valoarea pH-ului.
Aplicarea calciului în livadă pentru a ridica nivelul pH-ului este mai eficientă atunci când calcarul
este amestecat în sol la o adâncime cât mai mare posibilă în timp ce terenul se pregătește pentru plantare.
Tabelul 11.3.1. Cantitatea de calciu necesară de a fi aplicată în funcție de rezultatul testului SMP
Buffer* pentru calciu.
Rezultatul testului SMP Buffer* pentru calciu Cantitatea de calciu pentru a fi aplicată (t/ha)
< 5.2 4–5
5.2–5.5 3–4
5.5–5.8 2–3
5.8–6.2 1–2
Peste 6.2 0
* SMP Buffer este Compoziție de tratare a solului după metoda descoperită de autorii Shoemaker–
McLean–Pratt (prescurtat fiind SMP)
Cel mai efectiv este ca acesta să se introducă în sol cu câteva săptămâni mai devreme de plantarea
pomilor.
Ajustarea conținutului de caliu (K)

Analiza solului va indica care dintre substanțele nutritive trebuie să fie adăugate în sol înainte de plan-
tare pentru a se crea niște condiții optime de dezvoltare pentru pomii de cireș. Deoarece potasiul (K) nu
se mișcă în sol, cel mai bine este să fie împrăștiat și încorporat înainte de plantare conform următoarelor
cantități calculate și bazate pe raportul despre analiza solului.
Tabelul 11.3.2. Cantitate de potasiu (K2O) necesară de a fi aplicată în funcție de nivelul K în ana-
liza solului.
Cantitate de potasiu (K2O) necesară de a fi aplica-

Nivelul K în analiza solului (ppm)
tă (kg/ha)
0–75 300–400
75–150 200–300
peste 150 0
Figura 11.3.2. Simptomele deficitului de potasiu24 pe frunzele de cireș.
Ajustarea conținutului de fosfor (P) la plantare

Fosforul (P) amestecat foarte bine în groapa făcută pentru plantarea pomilor poate stimula dezvolta-
rea rădăcinilor, sporește „volumul” pomilor, precum și grăbește intrarea pe rod. La momentul plantării
pomilor, se împrăștie 200 g de îngrășământ bogat în P, ca de exemplu îngrășământul cu un conținut de
NPK de 10–52–10 în solul scos din groapă. Deoarece acest amestec urmează a fi introdus în groapă, este
necesar de amestecat foarte bine acest îngrășământ. Există riscul ca pe rădăcinile pomilor să apară arsuri
din cauza îngrășământului dacă acesta nu este bine amestecat în sol. Pomii trebuie să fie irigați cât mai
repede posibil după ce au fost plantați în sol.
24
http://www.sqm.com/sangral/Nutrients/Potassium.aspx
Ajustarea conținutului de azot (N) după plantare
Începând cu mijlocul lunii martie, se aplică câte 30 kg/ha de N substanță activă distribuită de a fi
aplicată până în luna iunie. Cantitatea reală de N va trebui ajustată după starea de dezvoltare a pomilor.
În urma unor creșteri în exces, ramurile vor forma unghiuri înguste, și se va crea un pericol de apariție
a bolilor și va întârzia intrarea pomilor pe rod. Pomii tineri ar trebui să aibă creșteri noi de cel puțin 60
cm în lungime, dar nu mai mult de 100 cm. Este necesar de a stimula absorbția N pentru a obține această
rată de creștere a lăstarilor noi.
La mijlocul lunii mai sau îndată ce au căzut cojițele din jurul florilor, se aplică chelat de zinc (Zn) pe
suprafața foliară prin stropire. Forma chelat este cea mai sigură pentru Zn, deoarece Zn nu este mobil în
interiorul plantei. Acest tratament trebuie să fie repetat la fiecare 2–3 săptămâni până la trei aplicări pe
sezon, astfel încât să fie acoperite toate creșterile lăstarilor noi. Doar la prima aplicare cu Zn, se adaugă
uree și sulfat de magneziu în soluția de stropit. De la două până la cinci kg de uree/ha ar trebui adminis-
trat împreună cu 5 kg de sulfat de magneziu/ha (L. E. Long).
Figura 11.3.3. Simptomele deficitului de zinc25 la cireș
Figura 11.3.4. Simptomele deficitului de magneziu26 la cireș
25
http://fruitandnuteducation.ucdavis.edu/education/fruitnutproduction/Cherry/Cherry_ Pest_ Deficiencies/
Cherry_Deficiencies/
26
http://customers.hbci.com/~wenonah/min-def/cherry.htm
Figura 11.3.5. Simptomele deficitului de fier27 la cireș
Figura 11.3.6. Simptomele deficitului de mangan28 la cireș
Ajustarea conținutului de nutrienți la maturitate

Se aplică N, Zn, uree și sulfat de magneziu după cum s-a menționat mai sus. Îndată ce pomul începe să
producă fructe, lăstarii noi aflați la baza pomului ar trebui să crească mai mult de 60 cm în lungime pe an.
Nivelul de N poate fi modificat în dependență de necesitate. Totuși, la fel de important ca îngrășămintele,
intensitatea tăierii pomilor ar trebui ajustată. Efectuarea unor tăieri mai puternice la ramuri va contribui
la stimularea dezvoltării pomilor și vor ajuta la localizarea creșterilor în porțiunea de jos a pomului unde
este mai dificil de menținut vigoarea.
S-a demonstrat că o stropire cu uree vara târziu sau toamna devreme accelerează dezvoltarea ra-
murilor de cireș și în primăvara următoare, frunzele de pe pinteni sau buchete de mai se dezvoltă mai
puternic cu până la 20 %. În ansamblu, pe toată durata sezonului, frunzele de pe pinteni sau buchete de
mai sunt cele mai importante frunze pentru aprovizionarea cu substanțe nutritive a fructelor în creștere.
Este posibil ca atunci când frunzele pe pinteni sunt mai mari, fotosinteza se intensifică prin urmare pro-
ducându-se mai mulți carbohidrați pentru dezvoltarea fructelor.
Două aplicări de uree cu o concentrație scăzută trebuie efectuate foliar: un tratament efectuat la înce-
putul lunii septembrie, fiind urmat de încă un tratament cu o săptămână mai târziu, pentru a maximiza
absorbția N în țesuturile formațiunilor de rod.
27
28
Fiecare tratament în parte trebuie să conțină de la 15 la 20 kg de N substanță activă la hectar (L. E.
Long). Tratamentele cu soluții concentrate nu numai că au redus spălarea substanțelor active dar au creat
un nivel mai redus de fitoxicitate față de tratamentele cu soluții diluate.
De asemenea este o idee bună de a aplica tratamente cu bor toamna. Studiile au demonstrat că există o
absorbție mai mare de bor toamna când frunzele încă sunt pe pomi față de aplicarea acestuia în perioada
de repaus din primăvară. Borul se administrează doar cu primul tratament al ureei. Dacă se folosește
acid boric sau poliborat, se aplică o cantitate echivalentă cu 0,5 kg de bor substanță activă la hectar pen-
tru o stropire tipică pentru menținere.
Pentru a majora fermitatea pulpei și a diminua gradul de crăpare a fructelor pe parcursul perioadei
de vegetație se recomandă de efectuat 2–3 tratamente cu soluție de Wuxal Ca — 4 l/ha, Habifol Ca — 4
kg/ha, Alga Ca — 3,5 l/ha, etc. Prima tratare se efectuează când fructele încep a se îngălbeni, a doua
când fructele sunt de culoare galben deschisă, iar ultima la înroșirea fructelor. În cazul ploilor frecvente,
tratarea cu produse pe bază de calciu se repetă. Mai rațional este de tratat până la ploaie, iar dacă nu s-a
efectuat, efecte pozitive se înregistrează și după.
Figura 11.3.7. Simptomele deficitului de calciu29 la cireș
Analizele solului și a suprafeței foliare

În afară de analiza solului ce se efectuează odată la 3–5 ani, trebuie efectuată și o analiză foliară.
Probele foliare trebuie să fie colectate după cum urmează:
•• În luna august a fiecărui an.
•• Se colectează o mostră semnificativă ce include frunza și pețiolul de la cel puțin 15–20 pomi.
•• Pomii trebuie să aibă aceiași vârstă, să fie de același soi și să dezvolte în același tip de sol.
•• Frunzele se colectează de la mijlocul fiecărui lăstar nou.
•• Se colectează până la 10 frunze de pe toată suprafața pomului.
•• O probă trebuie să conțină un număr de 60 până la 100 de frunze.
•• Se spală frunzele cu un detergent cu concentrație slabă.
•• Frunzele se pun într-o pungă din hârtie (nu plastic) și se trimit la laborator.
http://asprus.ru/blog/texnologiya-korrektiruyushhix-podkormok-plodonosyashhego-sada/
29
Deciziile luate asupra substanțelor nutritive trebuie să se bazeze pe analizele cele mai recente ale solu-
lui, pe vigoarea pomului și pe analiza foliară. Este o idee bună de a face o diagramă pe hârtie cu rezulta-
tele analizelor foliare anuale ca să fie o viziune clară asupra ceea se urmează în continuare.
Tabelul 11.3.3. Valorile nivelului optim al conținutului de macro și microelemente în frunzele de
cireș.
Macoelemente, % din masă uscată

N P2O5 K 2O Ca Mg
2,5–3,0 0,4–0,5 1,5–2,0 1,3–2,4 0,4–0,6
Microelemente, mg/kg masa uscată
B Cu Fe Zn Mn
38–54 5–50 20–200 10–30 60–150
Metodele tradiționale de stabilire și de administrare a îngrășămintelor în baza recomandărilor zo-
nale indică, de regulă, norme exagerate, fiindcă nu corespund pe deplin condițiilor naturale ale fiecărei
plantații, asociațiilor soi/portaltoi, tehnologiilor aplicate, recoltei planificate.
Actualmente, una din cele mai eficiente metode de optimizare a dozelor de îngrășăminte pentru fie-
care sector de livadă, ce ține cont de recolta planificată, conținutul de elemente nutritive în sol etc. poate
fi calculată după următoarea relație (V. Babuc, 2008).
D = R • Ctf • Ks • Kr − F • Kî kg/ha, unde:
R — recolta planificată, t/ha;
Ctf — consumul elementului respectiv (N, P, K) pe tona de fructe, inclusiv ceea ce se extrage cu frun-
zele și creșterile anuale, kg. Cu o tonă de fructe se consumă anual: N — 5,5 kg, P — 1,0 kg și K — 5,5 kg;
Ks — coeficientul de corecție la conținutul elementului respectiv în sol (tab. 11.3.4.);
Kr — coeficientul de reutilizare a elementului (N, P, K) din frunze și din alte organe căzute și încor-
porate în sol. Valorile medii: 0,6 — la sistemul de întreținere a solului ogor lucrat; 0,5 — la ogor lucrat
întrerupt cu siderate sau înierbare peste un interval din rânduri; 0,4 — la înierbarea fiecărui interval;
F — cantitatea elementului nutritiv introdusă cu îngrășămintele organice și minerale în ultimii 1–3
ani;
Kr — coeficientul de utilizare a elementului nutritiv din îngrășămintele introduse în anii precedenți.
Valorile medii ale Kî pentru N, P, K sunt: în anul următor — 0,20–0,15; în anul al doilea — 0,15–0,10; în
anul al treilea — 0,10–0,05.
Tabelul 11.3.4. Valorile coeficientului de corecție (Ks) a dozelor de îngrășăminte în funcție de
aprovizionarea solului cu forme mobile ale elementelor nutritive.
Valorile de aprovizionare a solului cu Valorile K pentru îngrășăminte cu

forme mobile ale elementelor nutritive N P2O5 K 2O
Scăzut 1,3–1,5 2,0–2,3 1,7–2,0
Moderat 1,1–1,3 1,7–2,0 1,3–1,6
Înalt 0,8–1,0 0,8–1,1 0,8–1,0
Foarte înalt 0,7–0,9 0,4–0,6 0,2–0,4
Calcularea dozelor de îngrășăminte (N, P, K) după recolta planificată pentru fiecare sector de liva-
dă conform relației indicate este mai eficientă când fertilitatea solului este medie sau mai sporită decât
medie.
12. SISTEMELE DE SUSȚINERE ȘI PROTECȚIE
ANTI-GRINDINĂ/ANTI-PLOAIE A
POMILOR ÎN LIVEZILE DE CIREȘ
12.1. Sistemul de susținere a pomilor

În cazul când se folosesc pomi altoiți pe portaltoi pitici sau semipitici la înființarea livezilor de cireș,
se necesită unele investiții adiționale pentru instalarea unui sistem de suport.
Însă pentru a lua o decizie corectă ce tip al sistemului de suport va fi folosit în livadă, se i-au în
considerație un șir de factori cum ar fi: tipul portaltoiului, înălțimea pomilor, modul de formare a coroa-
nei pomilor (UFO spre exemplu). De asemenea este important să știm dacă vom folosi folie antiploaie în
livadă, vom proteja pomii contra grindinei, sau vom folosi combinația acestora antiploaie/antigrindină,
etc.
Pe lângă cele menționate mai sus pentru a folosi la maximum potențialul productiv al pomilor de
cireș se recomandă ca spalierul să aibă înălțimea de circa 4,0 m de asupra solului.
Sistemul de susținere de asemenea se folosește și ca suport pentru sistemul de irigare.
Cel mai răspândit sistem de susținere a pomilor de cireș este spalierul monoplan simplu. Ce este for-
mat din stâlpi de beton armat sau lemn și 3–5 fire metalice de care se leagă pomii (Fig. 12.1.1.).
Figura 12.1.1. Aspectul unui sistem de susținere a pomilor de cireș în livezile

ce sunt înființate cu material săditor altoit pe portaltoi pitic.
În sistemul de susținere a pomilor stâlpii sunt de două tipuri: fruntași (marginali) și intermediari
(mijlocași). Stâlpii fruntași se instalează la ambele capete ale fiecărui rând și pentru fiecare rând în fie-
care parcelă, fiind cei de bază. Cei din beton precomprimat armat au un diametru de 9x9 cm sau 10x12
cm și o lungime de aproximativ 5,2 m, fiind mai duri ca cei mijlocași, deoarece ei trebuie să suporte
greutatea pomilor cu fructe și forța firelor metalice întinse. Un moment foarte important este ca ei să
fie instalați sub o poziție puțin înclinată (18°…30°) spre exteriorul rândului. Adâncimea de instalare a
acestor stâlpi este de 0,9 m. Pentru întărirea lor se utilizează ancorele (de obicei sunt din metal, mai pot
fi utilizate pietre, etc.) ce sunt amplasate la o distanță de 2 m de la stâlpul fruntaș. Stâlpii intermediari se
instalează vertical la o distanță de 8–10 m unul de la altul. În cazul în care se utilizează stâlpi din beton
precomprimat armat diametrul lor trebuie să fie de 7x8 cm sau 8x8 cm, cu o lungime de 4,7 m, la care 0,7
m, se instalează în sol. Iar dacă, se folosesc stâlpii din lemn, atunci ei trebuie să fie din salcâm sau stejar.
Instalarea stâlpilor se efectuează mecanizat cu ajutorul diferitor agregate de presare asupra stâlpilor (Fig.
12.1.2.) sau prin săparea gropilor folosind diverse burghiuri mecanizate, etc.
Figura 12.1.2. Modul de instalarea a stâlpilor din beton precomprimat armat.

Firele metalice (sârma) pentru spalier trebuie să fie rezistente, protejate de ruginire, fără grad mare de
tensionare, cu diametrul de la 1,8–2,0 mm până la 3,0–3,5 mm. Înălțimea de amplasare a sârmelor de la
nivelul solului depinde de mai mulți factori, printre care fiind forma de coroană, amplasarea și tipul sis-
temului de irigare, etc., deobicei prima fiind amplasată la 60 cm deasupra nivelului solului, următoarele
fiind urmate la diferite înălțimi dar în limitele de 60–80 cm una față de alta. Pentru o întindere optimală,
respectiv și ușoară a firelor metalice pot fi folosite mai multe metode printre care: sistemul „Gripple”,
scripetele cu clichet, etc. (Fig. 12.1.3.).

Figura 12.1.3. Metode utilizate pentru întinderea sârmei.
Pentru palisarea (legarea) pomilor de fire se recomandă de folosit garoul de vinil, piesă de fixare a
pomilor (Fig. 12.1.4.) sau orice alt tip de accesorii trainice folosite la legarea pomilor de firele metalice.

Figura 12.1.4. Piesa de fixare a pomilor de cireș de prima sârmă.
Sistemul de susținere a pomilor (în caz că este planificat de a fi utilizat) se recomandă să fie instalat în-
dată după ce pomii au fost plantați sau în funcție de tipul de plantare utilizat, poate fi montat și înainte de
plantare. Montarea sistemului de susținere mai târziu de anul plantării pomilor poate crea o serie de pro-
bleme la instalarea stâlpilor cât și la întinderea firelor metalice, ce deseori provoacă diferite răni pomilor.
12.2. Sistemul de protecție a pomilor cu ajutorul plaselor

anti-grindină și peliculei anti-ploaie
Sistemul anti-grindină în plantațiile pomicole se montează prin mai multe metode, însă cea mai răs-
pândită este montarea clasică a plasei în formă de „V” (Fig. 12.2.1.). Această tehnică de montare permite
ca grindina să cadă în intervalele dintre rânduri și previne stocarea ei pe plasă.
Figura 12.2.1. Aspectul montării clasice a plasei anti-grindină în formă de „V”.
În afară de firele metalice pentru susținerea pomilor pentru amplasarea plasei anti-grindină în partea
de sus a stâlpilor mai este necesar de a monta adițional încă un sistem format din mai multe componente.
În figura de mai jos este prezentată componența unui astfel de sistem.
Figura 12.2.2. Sistemul de amplasare a firelor metalice pentru amplasarea plasei anti-
grindină în livezile de cireș30: A — cablu metalic pentru ancore; B — fir metalic pentru
coamă; C — cablu metalic transversal; D — cablu metalic frontal; E — cablu metalic pentru
folie (peliculă); F — placă anti-scufundare; a — primul stâlp direct din afară; b — stâlpi
de la finele rândului; c — stâlp amplasat în poziție semiverticală (sub unghi înclinat);
d — stâlp de colț. Vedere în secvențe (1 — stâlp înclinat în exterior; 2 — fixarea cablului
metalic pentru ancore; 3 — tensionarea/fixarea cablului metalic de ancoră; 4 — prima fixare
la stâlpul intermediar; 5 — stâlpul de la finele rândului și cablul metalic frontal fixat).
www.baywa.de/obstbau
30
Cel mai important element al sistemului de protecție contra grindinei este plasa anti-grindină. Ea tre-
buie să fie formată din materiale de o calitate superioară ca în rezultat să se obțină o pânză foarte ușoară,
însă rezistentă și durabilă. Culoarea plasei are o importanță semnificativă. Însă culorile mai frecvent utili-
zate pentru livezi sunt acele de culoare albă, sură și neagră. Ea are o rezistență puternică din punct de ve-
dere mecanic, o durabilitate extinsă și un factor de umbrire de 15 %, și variază în funcție de culoarea plasei.
Figura 12.2.3. Sistem anti-grindină pregătit pentru iarnă în livada de cireș.

Plasa are un montaj special, iarna se rulează pe lungimea rândului (Fig. 12.2.3.) și primăvara se trage
pe interval după ce 80 % din flori s-au polenizat, dar nu mai devreme, pentru a permite albinelor să po-
lenizeze florile.
În ultima perioadă de timp foarte mulți producători de cireșe pun accent pe calitatea fructelor și tot
odată pe protejarea cireșelor contra crăpării prin utilizarea unui sistem anti-ploaie.
Un sistem anti-ploaie pentru livezile de cireș este reprezentat prin amplasarea peliculei în partea de
sus a stâlpilor pe un ansamblu de elemente (fire metalice, cablu metalic, elasticuri etc.) conectate între ele
și formând un sistem întregru rezistent și durabil (Fig. 12.2.4.).
Figura 12.2.4. Aspectul sistemului de amplasare a peliculei anti-ploaie31:

1 — aspectul plăcuțelor/pieselor de îmbinare a peliculei pe coame;
2 — fixarea peliculei pe lateral; 3 — fixarea peliculei în zona mediană
dintre rânduri; 4 — fixarea peliculei la capătul rândului de pomi.
www.baywa.de/obstbau
31
Figura 12.2.5. Aspectul unei livezi de cireșe acoperită cu peliculă anti-ploaie.
Pelicula anti-ploaie pentru livezile de cireș există de două feluri: cu grosimea de 150 gr/m2 și 180 gr/m2
cu o garanție de 48 luni. Totodată perioadă de garanție depinde de furnizor. Pelicula se folosește deschisă
aproximativ 2–3 luni pe sezonul de producere, adică de când apar fructele până la maturarea lor, însă
unui producători de cireșe deschid pelicula și în perioada de înflorire pentru a facilita procesul de pole-
nizare. Lățimea fâșiei depinde de lățimea dintre rânduri și variază de la 2,0 m până la 3,2 m. Gradul de
transparență al ei este în jur de 83 %.
Figura 12.2.6. Mostră de peliculă anti-ploaie.

În celelalte luni ale anului când nu sunt fructe pe pomi pelicula ca și plasa anti-grindină se rulează pe
lungimea rândului, dar este necesar să se acopere cu o peliculă anti UV adițională de culoare neagră sau
altă culoare pentru a-i prelungi termenul de exploatare.
Figura 12.2.7. Aspectul livezii de cireș dotată cu sisteme anti-ploaie și anti-grindină.
Unii producători de cireșe pentru a proteja pomii pe tot sezonul de vegetație de daunele produse de
grindină și ploile abundente, precum și distrugerea peliculei de grindină combină aceste două sisteme și
amplasează deasupra peliculei anti-ploaie și plasa anti-grindină (Fig. 12.2.7.).
13. PROTECȚIA POMILOR DE CIREȘ CONTRA
BOLILOR, DĂUNĂTORILOR ȘI A UNOR
FENOMENE METEOROLOGICE
De rând cu operațiunile tehnologice descrise anterior la producerea cireșelor de calitate un rol im-
portant îi revine protecției pomilor contra bolilor și dăunătorilor, precum și a unor fenomene meteoro-
logice (grindina, înghețurile târzii de primăvară, etc.). În Republica Moldova, condițiile climaterice sunt
favorabile pentru dezvoltarea bolilor și dăunătorilor care aduc daune colosale pomilor, prin distrugerea
florilor, frunzișului, fructelor, ramurilor, chiar și pomului în totalitate.
În continuare vor fi descrise principalele boli și dăunători ce se întâlnesc în livezile de cireș. În aceas-
tă secțiune se va prezenta modul de dăunare, aspectul lor, precum și metode culturale de prevenire și
combatere a bolilor și dăunătorilor. Pentru combaterea lor pe cale chimică cu unul din produsele de uz
fitosanitar înregistrate pentru această cultură vă recomandăm să consultați un specialist în domeniul
protecției cireșului.
13.1. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere

a principalelor boli ale cireșului
Monilioza (Monilia laxa și Monilia fructigena). Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, ramuri
tinere și fructe. Monilioza la cireș se întâlnește sub două forme: ca arsura moniliană și putregaiul brun
al fructelor.
Arsura moniliană este forma de primăvară a bolii, și deobicei apare în perioada înfloririi mai ales
când plouă în această perioadă, atacând florile, frunzele, lăstarii și ramurile tinere. În urma atacului se
înregistrează o ofilire a lor, apoi se brunifică și se usucă. Foarte des florile atacate de arsura moniliană pot
fi confundate cu înghețurile de primăvară. În cazul când atacul se repetă câțiva ani consecutiv, la pomii
de cireș apar ramuri uscate în coroană.
Putregaiul brun al fructelor atacă fructele la toate fazele de dezvoltare a lor, însă foarte frecvent cele
ajunse la maturitate, când în această perioadă sunt ploi. Fructele afectate de grindină, insecte și utilaje
agricole, foarte rapid sunt atacate de această boală prin infectarea rănilor produse, iar ca rezultat pe
suprafața fructelor apare o pată circulară, de culoare brună care ulterior se extinde pe toată suprafața
fructului. Foarte des fructele atacate, se mumifică și rămân în coroana pomilor și păstrează infecția pen-
tru anul următor.

Figura 13.1.1. Modul de dăunare al Moniliozei32 la cireș.
Prevenire și combatere: se recomandă cultivarea soiurilor rezistente; tăierea și arderea lăstarilor și
ramurilor atacate pe parcursul perioadei de vegetație; colectarea și distrugerea fructelor atacate; arătura
de toamnă pentru încorporarea resturilor vegetale în sol; tratamente de avertizare cu produse de uz fito-
sanitar recomandate.
Antracnoza sau Cocomicoza (Coccomyces hiemalis Hegg.). Boala se manifestă pe frunze. Pe partea
superioară a limbului frunzei apar pete mici, circulare cu în diametru de până la 2–3 mm, în dreptul
cărora țesuturile capătă o culoare roșie-purpurie. Țesuturile dintre pete se îngălbenesc, iar la un atac
puternic, toată frunza poate să devină galbenă cu pete purpurii, apoi cad de pe pom, începând cu luna
iulie până în august. Pe partea inferioară a limbului frunzei apar pete mai conturate, de culoare purpurie
deschis, care după o perioadă scurtă de timp se acoperă cu un mucegai albicios. În anii ploioși, atacul
se extinde foarte rapid pe frunzele și ramurile superioare, în așa fel încât pomii tineri rămân defoliați,
excepție făcând câteva frunze din vârf.
http://www.plant-diseases.com/monilia.htm
32

Figura 13.1.2. Modul de dăunare al Antracnozei.33
Prevenire și combatere: se recomandă cultivarea soiurilor rezistente; arătura de toamnă pentru încor-
porarea frunzelor căzute în sol; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Ciuruirea frunzelor (Coryneum beijerinckii Oud.). Boala se manifestă pe frunze, fructe și lăstarii ti-
neri. Pe limbul frunzei apar niște pete circulare de 1–4 mm în diametru, care se brunifică și se desprinde
de limb și cad. Pe fructe apar formațiuni punctiforme cu un diametru de 1–2 mm și au o culoare cenușie-
brună, ce ies puțin din relief și redau fructelor la pipăit o senzație mai aspră. Pe lăstarii tineri, deobicei în
jurul mugurilor se brunifică scoarța, apoi crapă, ulterior apar ulcerații și ca rezultat mugurii se usucă. În
unele cazuri lăstarii se deformează, la ulcerații apar cancere deschise prin care apar scurgeri abundente
de gome, fiind foarte periculoase, ce duc la uscarea pomilor și degarnisirea ramurilor.

Figura 13.1.3. Modul de dăunare al Ciuruirii frunzelor.34
Prevenire și combatere: se recomandă cultivarea soiurilor rezistente; încorporarea frunzelor căzute în
sol; tăierea și arderea lăstarilor și ramurilor afectate; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar
recomandate.
Citosporioza (Cytospora leucostoma). Boala se manifestă sub formă de uscare a unor ramuri de
schelet sau a pomilor în întregime primăvara sau la începutul verii. Atacă preponderent ramurile prin ră-
nile produse de alți factori sau a agrotehnicii necorespunzătoare. Miceliul ciupercii se dezvoltă în scoarța
pomilor și în lemn. Infecțiile au loc numai în perioada de repaus vegetativ prin conidii și ascospori, care
sunt spălați din strome cu apa de ploaie. Pe tulpini și pe ramurile de schelet se observă leziuni în formă
http://www.agrosava.com/razmena/file/115/mrka-pegavost-lisca-tresnje-coccomyces-hiemalis.html
33
http://www.vergers-vivants.fr/spip/IMG/pdf/fiche_technique5_arbo2Web.pdf
34
de ulcere adâncite în țesuturi. Necrozarea țesuturilor ajunge până la inima trunchiului. Specificul acestei
boli este că ramurile sau pomii atacați se usucă înainte de desfacerea mugurilor sau în timpul înfloririi.

Figura 13.1.4. Modul de dăunare al Citosporiozei.35
Prevenire și combatere: se recomandă cultivarea soiurilor rezistente; alegerea corectă a terenurilor îna-
inte de înființarea livezii; evitarea rănilor produse iarna de „arsuri solare” pe scoarță și tratarea la timp
a acestor răni cu lapte de var de 20 %; dezinfectarea rănilor mari, produse în urma tăierilor, cu sulfat de
cupru de 1–2 %; tăierea ramurilor și scoaterea pomilor afectați din livadă; tratamente de avertizare cu
produse de uz fitosanitar recomandate.
Gnomonioza cireșului și vișinului (Gnomonia erythrostoma). Boala se manifestă mai mult pe frun-
ze, dar poate ataca și fructele. Pe frunze în luna iunie apar pete mari, clorotice, neavând un hotar precis,
ulterior devin roșietice, extindu-se mai târziu. Frunzele atacate se usucă, se brunifică și se răsucesc în
formă de țigară care se mențin o perioadă îndelungată pe ramurile pomilor. Fructele atacate timpuriu se
brunifică și cad, iar la cele mature apar pete brune-roșiatice pe suprafața lor care se adâncesc în pulpă și
devalorizează calitatea fructelor.

Figura 13.1.5. Modul de dăunare al Gnomoniozei cireșului.36
Prevenire și combatere: se recomandă de a efectua arătura de toamnă pentru încorporarea frunzelor
căzute în sol; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Verticilioza sâmburoaselor (Verticillium albo-atrum). Această boală este una dintre cele mai pericu-
loase boli în livezile de cireș. Miceliul ciupercii distruge sistemul vascular al pomilor infectați. Infecțiile
se produc prin rănile din rădăcini, păstrându-se în sol până la 7–8 ani. La pomii bolnavi, în iulie-august,
https://www.apsnet.org/edcenter/intropp/lessons/fungi/ascomycetes/Pages/LeucostomaCanker.aspx
35
http://www.lfl.bayern.de/ips/obstbau/044990/index.php
36
frunzele se îngălbenesc și cad, păstrându-se câte o rozetă numai la vârf. Scoarța ramurilor rămâne să-
nătoasă, iar sistemul vascular este distrus treptat și ramurile se usucă. Uscarea se petrece în câteva zile
sau în câteva săptămâni, dar poate fi și bruscă, care de regulă, are loc, în iulie-august în lunile secetoase,
când temperatura aerului este foarte ridicată. Boala este favorizată de umiditate înaltă a solului și exces
de azot, agrotehnica joasă și condiții pedoclimaterice nefavorabile.

Figura 13.1.6. Modul de dăunare al Verticiliozei sâmburoaselor.37
Prevenire și combatere: se recomandă cultivarea soiurilor rezistente; înființarea livezilor pe terenuri
libere de infecție, pe care în ultimii 5–6 ani nu sau cultivat solanaceele, floarea soarelui, căpșunul, culturi
sâmburoase; întreținerea solului în livadă ca ogor negru; scoaterea pomilor puternic afectați sau uscați
din livadă; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
13.2. Caracteristica, metodele de prevenire și combatere

a principalilor dăunători ai cireșului
Musca cireșului (Rhagoletis cerasi L.). Dăunele sunt provocate de larve, cauzând pagube enorme
cu distrugerea totală a recoltei în anii cu condiții favorabile pentru dezvoltarea dăunătorului mai ales
la soiurile cu maturarea semi-târzie și târzie a fructelor, prin consumarea pulpei din jurul sâmburelui.
Fructele atacate devin moi, sunt mai întunecate, țesutul pulpei se brunifică, putrezesc și cad. Adulții au o
lungime de 4,0–4,5 mm și o culoare brun închis, lucios în afară de cap. Apar treptat, începând cu fenofa-
za formării fructelor și este eșalonată pe o perioadă de 20–28 zile. Depunerea ouălor are loc în apropierea
pedunculului fructului la o adâncime de 0,7–1,5 mm, și de regulă când temperatura este de 18 °C. O fe-
melă depune în jur de 70–75 ouă. Are o generație pe an și iernează în stadiul de pupă în sol, sub coroana
pomilor la adâncimea de 4–5 cm.

Figura 13.2.1. Modul de dăunare al larvei38 Muștei cireșelor și aspectul adultului39.
37
http://county.wsu.edu/chelan-douglas/agriculture/treefruit/Pages/Virticillium%20Wilt%20of%20Cherry.aspx
38
http://arthropa.free.fr/photos/ATH04-07-04-002.jpg
39
http://www.agrologica.es/imagen-plaga/rhagoletis-cerasi-1119-526-en.jpg
Prevenire și combatere: se recomandă de efectuat arătura adâncă de toamnă și lucrarea permanentă a
solului în timpul vegetației pentru a distruge larvele; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosani-
tar recomandate.
Gândacul păros al florilor (Epicometis hirta Poda.) Dăunează ca adult, cauzând în unii ani pagu-
be mari. La înflorirea pomilor de cireș acest dăunător se hrănește cu florile acestuia, rozând organele
interne (staminele, ovarele, pistilul, etc.), uneori rod chiar și sepalele. Florile atacate nu leagă fructe. În
urma unor atacuri puternice pot fi distruse până la 90–100 % din florile pomului, respectiv și recolta se
micșorează sau este distrusă complet. Poate fi întâlnit de asemenea și în livezile tinere rozând lăstarii ti-
neri. Cele mai mare pagube se produc în primăverile secetoase. Adultul are o lungime de 8,4–13,6 mm și
o culoare neagră mată, acoperită cu o pubescență lungă și deasă cenușie și ridicată direct în sus. Iernează
în stadiul de adult în sol, dezvoltând o generație pe an.

Figura 13.2.2. Adultul Gândacului păros al florilor40 și daunele provocate la pomii tineri.
Prevenire și combatere: se recomandă în general numai măsurări de prevenire prin efectuarea arăturii
de toamnă cu scopul de a distruge stadiul hibernant; pe parcursul perioadei de vegetație de efectuat lu-
crarea repetată a solului pe intervalele dintre rândurile de pomi, respectiv și pe rândurile de pomi pentru
a distruge ouăle, larvele, pupele și adulții aflați în această perioadă în sol; tratamente de avertizare cu
produse de uz fitosanitar recomandate.
Gărgărița aurie (Rhynchites auratus Scop.). Dăunează adulții și larvele prin roaderea mugurilor,
bobocilor florali, frunzelor, precum și a fructelor tinere, formând cavități neregulate. Mugurii atacați se
usucă, bobocii florali nu se mai dezvoltă, iar fructele își depreciază aspectul comercial. Adultul are o lun-
gime de 5–9 mm și o culoare verde aurie cu reflexe roșii, purpurii, strălucitoare, acoperit cu o pubescență
lungă și fină cenușie. Are o generație pe an sau la doi ani și iernează în stadiul de adult sau larvă în sol la
adâncimea de 10–15 cm.
Figura 13.2.3. Adultul Gărgăriței aurii41.
http://www.biolib.cz/cz/taxonimage/id43493/?taxonid=405466
40
www.nhmus.hu
41
Prevenire și combatere: pe suprafețe mici se recomandă scuturarea repetată a gărgărițelor de pe pomi
dimineața, când se află în stare de amorțire, adunarea și distrugerea lor prin ardere. Primăvara devreme
se recomandă aplicarea brâielor-capcane sau a inelelor cu clei pentru capturarea adulților hibernanți
care se urcă în pomi și distrugerea lor; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Gărgărița cireșelor (Coenorrhinus aequatus L.). Dăunele sunt produse de adulți și larve. Adulții rod
mugurii, bobocii florali și fructele, iar larvele se hrănesc cu pulpa fructelor precum și cu sâmburii lor.
Fructele atacate se păstrează o perioadă mai îndelungată în coroana pomilor, se mumifică, dar nu putre-
zesc. Adultul are o lungime de 2,5–5,0 mm și o culoare brună-roșcată cu luciu metalic dorsal și neagră
ventral. Are o generație la doi ani și iernează în stadiul de larvă și adult în sol la adâncimea de 10–18 cm.
Figura 13.2.4. Adultul Gărgăriței cireșelor42.

Prevenire și combatere: se recomandă tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll.). Dăunele sunt produse de adulți și larve, dar
totuși cea mai mare pagubă este produsă de adulți, deoarece rod mugurii, frunzele, florile (staminele
și pistilul) și scoarța ramurilor anuale. În rezultatul atacului, mugurii se usucă. Acest dăunător preferă
plantațiile pomicole ce sunt amplasate pe terenuri de luncă, de asemenea cele adăpostite de vânturi și
cu umiditatea aerului relativ ridicată. În cazul unor atacuri puternice ale acestui dăunător, recolta poate
fi distrusă parțial sau total. Cele mai mari daune se produc în anii cu primăveri secetoase și călduroa-
se. Larvele nu produc pagube de importanță economică deoarece se hrănesc cu rădăcinile fragede ale
plantelor ierboase. Adultul are o lungime de 5,0–6,5 mm și o culoare neagră acoperit cu solzi de culoare
brună cenușie sau cafeniu roșcat. Iernează în stadiul de larvă și de adult în sol la adâncimea de 20–70 cm,
dezvoltând o generație la doi ani.
Figura 13.2.5. Adultul Gărgăriței mugurilor.43

42
http://www.kaefer-der-welt.de/caenorhinus_aequatus_1b.jpg
43
http://barry.fotopage.ru/gallery/show_image.php?imageid=6430
Prevenire și combatere: se recomandă perierea trunchiului și ramurilor groase ale pomilor pentru
distrugerea stadiilor hibernante; aplicarea de brâie-capcană pe trunchiul pomilor, pentru retragerea în
diapauză a dăunătorului; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Gărgărița fructelor (Rhynchites bacchus L.). Dăunele sunt produse de adulți și larve. Adulții rod
mugurii vegetativi și florali, frunzele fragede, florile și fructele, iar larvele se hrănesc cu interiorul fructe-
lor în care se dezvoltă. Mugurii atacați se usucă și cad. Adultul are o lungime de 4,5–6,5 mm și o culoare
amărie-roșcată sau roșie-purpurie. Are o generație la doi ani și iernează adulții sub scoarța exfoliată a
tulpinilor pomilor sau în crăpăturile lor, de asemenea și în frunzele căzute în stratul superficial a solului
la o adâncime de 3–5 cm. În unele cazuri, poate ierna și larva în sol sau în fructele mumificate rămase
pe pom.
Figura 13.2.6. Adultul Gărgăriței fructelor.44

Prevenire și combatere: se recomandă aplicarea de brâie-capcană pe trunchiul pomilor, pentru retra-
gerea în diapauză a dăunătorului; efectuarea arăturilor adânci de toamnă, de asemenea și lucrarea per-
manentă a solului perioada de vară în special în luna iulie, făcându-se cu scopul de a distruge larvele care
sau retras în sol pentru împupare; tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi F.). Dăunele sunt provocate de adulți și larve ce coloni-
zează frunzele și vârful lăstarilor, înțepând și sugând sucul celular. Ca rezultat al atacului, frunzele se
răsucesc, se ofilesc, se brunifică și se usucă, iar lăstarii tineri se curbează și rămân în creștere. Femela
apteră are o lungime de 2,0–2,4 mm și o culoare neagră, lucioasă cu reflexe brune, iar femela aripată are
o lungime a corpului de 1,7–2,4 mm și o culoare brună-neagră strălucitoare. Are 10–14 generații pe an și
iernează în stadiul de ou la baza mugurilor sau solzilor lor de pe ramurile pomilor.
Figura 13.2.7. Aspectul Păduchilor negri ai cireșului45.

44
http://macroid.ru/showphoto.php?photo=48230
45
http://www.naturalis-historia.de/cgi-bin/Seite.pl?Systematisch;Aphididae%20-%20R%F6hrenblattl%E4use;3#titel
Prevenire și combatere: se recomandă tratamente de avertizare cu produse de uz fitosanitar recomandate.
Viespea neagră a frunzelor de cireș (Caliroa cerasi Retz.). Dăunele sunt provocate de larve. Larvele
primii generații încep să apară pe la mijlocul lunii mai, iar în masă la sfârșitul lunii iunie — începutul
lunii iulie. Larvele generației a doua apar în masă pe la sfârșitul lunii august și se dezvoltă (atacă) până
la sfârșitul lunii septembrie — începutul lunii octombrie. Larvele rod epiderma superioară și parenchi-
mul frunzelor, lăsând numai nervurile și epiderma inferioară. Frunzele puternic atacate se brunifică și
cad, ceea ce influențează negativ asupra formării mugurilor de rod pentru anul viitor. Fiind iubitoare de
lumină și căldură, viespea neagră atacă mai puternic pomii tineri. Lemnul pomilor atacați nu se coace
normal și scade rezistența la iernare. Adulții: masculii au o lungime de 4–5 mm, iar femelele — 5–6 mm
și o culoare neagră lucitoare. Are două generații pe an și iernează în stadiul de larvă matură într-un co-
con din pământ situat în sol la adâncimea 5–15 cm, în apropiere de baza pomilor.

Figura 13.2.8. Modul de dăunare al larvei46 Vespii negre a
frunzelor de cireș și aspectul adultului47.
Prevenire și combatere: se recomandă efectuarea arăturilor de toamnă pentru distrugerea stadiului hi-
bernant, precum și lucrarea permanentă a solului perioada de vară în special în luna iulie, făcându-se cu
scopul de a distruge larvele care sau retras în sol pentru diapauză sau împupare; tratamente de avertizare
cu produse de uz fitosanitar recomandate.
13.3. Protejarea pomilor contra rozătoarelor

Rozătoarele și în special iepurii, șoarecii, aduc pagube enorme pomilor tineri prin roaderea scoarței
și chiar a ramurilor în timpul iernii.
Iepurii produc pagube mari prin roaderea mugurilor, ramurilor, scoarței pomilor tineri, până la
înălțimea la care ajung. Cu cât stratul de zăpadă va fi mai înalt, cu atât și porțiunea vătămată va fi la o
înălțime mai mare, pagubele fiind astfel mai grave. O formă foarte gravă a atacului produs de iepuri este
atunci când aceștia rod scoarța trunchiului în porțiunea de la bază sau a ramurilor. Rozătura începe de
jos în sus, din apropierea solului (sau a nivelului zăpezii), acoperind porțiuni înalte de 30 și chiar 40 cm.
Rozăturile de iepuri se recunosc după cele 2 urme ale dinților incisivi care se adâncesc mai mult decât
ceilalți. Urmările daunelor produse de iepuri diferă în funcție de gravitatea rănilor. Cu cât acestea sunt
mai mari și mai adânci, cu atât pomul va suferi mai mult.
46
http://www.biolib.cz/en/image/id1956/
47
http://www.agroatlas.ru/en/content/pests/Caliroa_cerasi/

Figura 13.3.1. Daune produse de iepuri.
Pomii roși de iepuri se dezvoltă foarte slab și pier în scurt timp, dacă rănile nu au fost tratate. Vin-
decarea rănilor produse de iepuri se face în funcție de gravitatea atacului, vârsta pomului, etc. Astfel, în
cazul în care pomii tineri au fost complet rupți, ca urmare a rosăturii, sau rupți de vânt sau de zăpadă,
se va tăia oblic tulpina, sub punctul de rupere, deasupra locului de altoire, după care țesutul netezit se va
acoperi cu ceara de altoi. De asemenea acești pomi pot fi înlocuiți cu alții noi.
Figura 13.3.2. Protejarea trunchiului pomilor48 în livezile tinere de cireș împotriva rozătoarelor.
48
http://www.sadyklasterec.cz/?page_id=387&lang=en&album=3&gallery=13
Protejarea pomilor din plantațiile tinere se face prin învelirea tulpinii cu diferite materiale (plasă
metalică împletită, plasă de plastic, hârtie, etc.). Ca mijloc de luptă împotriva iepurilor îl constituie badi-
jonarea (ungerea) pomilor cu folosirea substanțelor aderente pe scoarța lor, respectiv au un gust și miros
neplăcut, respingând iepurii. Aceste substanțe ce se utilizează cu scopul de a respinge iepurii sunt numite
„iepurefuge”. Există mai multe metode de pregătire a lor:
•• 400 grame de clei de tâmplărie, 12 litri de apă, 10 kilograme de cretă mărunțită (pentru îngroșarea
amestecului) și o lingură de naftalină dizolvată în 200 grame de ulei de in.
•• în 10 kg de vopsea „Sadovaia” pentru pomi se adaugă 400 g de creolină.
Badijonarea pomilor se aplică pe tulpini și baza ramurilor mai groase la înălțimea de 50–60 cm și se
efectuează toamna târziu după căderea frunzelor, înainte de căderea zăpezii. Este important ca tempera-
tura aerului să nu fie sub 0 °C, la aplicarea lor, deoarece în caz contrar aceste mixturi devin mai vâscoase
și sunt foste greu de aplicat. Totodată badijonarea pomilor duce la înlăturarea vătămărilor termice ale
trunchiului ca rezultat al variațiilor de temperatură din timpul iernii.
Figura 13.3.3. Badijonarea trunchiului pomilor în livezile tinere de cireș.

Pentru a evita însă daunele produse de iepuri, se recomandă ca livezile să fie împrejmuite cu plase de
sârmă groasă de 2,5 mm și cu ochiuri până la 5 cm în diametru. Înălțimea plasei de sârmă trebuie să fie
de 2,0 m, iar partea inferioară a plasei trebuie să fie îngropată la 20–30 cm și curbată în afară, pentru a se
opri pătrunderea acestor animale chiar și în iernile cu multă zăpadă.
Pe lângă iepuri în livezile tinere o daună majoră o aduc și șoarecii, deoarece rod rădăcinile și scoarța
pomilor de jur-împrejur din apropierea solului, acoperind porțiuni înalte de la 2 cm până la 7 cm, ceea
ce duce la uscarea lor. Momentul optim pentru începerea tratamentului de combatere a șoarecilor este
atunci când se depistează o densitate de cinci-șase colonii la un hectar de livadă. Depistarea densității de
șoareci se face în perioada când vegetația este redusă, adică toamna și primăvara. Lupta împotriva lor se
poate face prin așezarea momelilor otrăvite.
13.4. Metode de protejare a pomilor de cireș
împotriva înghețurilor de primăvară
Înghețurile de primăvară deseori aduc daune pomilor de cireș în diferite etape de dezvoltare — înce-
pând cu umflarea mugurilor floriferi până în faza fructelor tinere. Nivelul daunelor (Fig. 13.4.1.) depinde
de intensitatea înghețului, durata lui, precum și stadiul de dezvoltare a mugurilor.
viu
mort
a. b. c.
Figura 13.4.1. Daunele provocate de înghețurile de primăvară la cultura
cireșului: a. — la muguri49; b. — pe flori50; c — pistil afectat51.
Universitatea de Stat din Utah52 (SUA) a dezvoltat un tabel (tabelul 13.4.1.) care redă temperaturile cri-
tice și impactul asupra mugurilor și florilor pomilor de cireș pentru fiecare etapă de dezvoltare la care vor
pieri 10 % sau 90 % din muguri/flori după o expunere de 30 minute la aceste temperaturi. Dar, totodată,
pentru a avea o recoltă deplină de cireșe este necesar să supraviețuiască un procent mai mare de 50 % de
muguri în majoritatea anilor.
Tabelul 13.4.1. Temperaturile critice și impactul asupra mugurilor și florilor pomilor de cireș.
Conform Serviciul Hidrometeorologic de Stat53 pe teritoriul Republicii Moldova se întâlnesc trei ti-
puri de înghețuri: înghețuri advective, înghețuri de radiație și înghețuri mixte.
••
Înghețurile advective sunt determinate de „invaziile” de aer rece polar, a cărui temperatură este
sub 1°C și nu depășește această limită nici în cursul zilei. Ele cuprind de regulă teritorii mari și
sunt semnalate mai ales în prima jumătate a primăverii, menținându-se de la una până la 2–3 zile.
••
Înghețurile de radiație se formează în nopțile senine și liniștite sau cu slabe adieri ale aerului, de-
terminate de pierderea intensă a căldurii de către suprafața solului prin radiații. Intensitatea și du-
rata acestor înghețuri depinde în mare măsură de forma reliefului, de starea suprafeței solului, de
umiditatea solului, a aerului și de alte condiții locale. La înghețurile radiative diferența de tempe-
49
http://www.ext.colostate.edu/pubs/garden/07426.html
50
http://blogs.ext.vt.edu/tree-fruit-horticulture/category/flower-buds/
51
http://www.ext.colostate.edu/pubs/garden/07426.html
52
http://royaloakfarmorchard.com/pdf/Critical_Temperatures_Frost_Damage_Fruit_Trees_Utah.pdf
53
http://www.meteo.md/mold/riscing.htm
ratură dintre suprafața solului și până la nivelul de 2 m în aer, poate să atingă 10°C. Înghețurile de
radiație se produc de regulă noaptea având maximum de intensitate înainte de răsăritul soarelui.
•• Înghețurile mixte se formează în urma invaziilor maselor de aer rece a căror temperatură continuă
să scadă în cursul nopții, prin radiație. În aceste condiții temperatura poate coborî noaptea până
la −4°C și chiar −6°C. În cursul zilei temperatura poate ajunge la 10°C, 15°C sau 20°C.
Înghețurile tardive de primăvară au în mod frecvent un caracter mixt și se produc în condițiile unor
temperaturi medii zilnice relativ ridicate. Un indiciu în determinarea pericolului este scăderea tempe-
raturii la nivelul critic de +2…+4 °C fiind înregistrate seara în nopțile senine și pe timp liniștit. În aces-
te condiții, dimineața pot fi înregistrate temperaturi negative. Pentru fiecare producător de cireșe este
recomandabil ca în această perioadă să urmărească permanent prognoza meteorologică. Totodată, în
plantația de cireș poate fi amplasată o microstație meteo sau o alarmă antiîngheț care o sa înregistreze
automat parametrii climaterici, și fiind setate corespunzător ele vă vor trimite informația permanent di-
rect din livadă. Și în funcție de informația primită se poate de a interveni la timp pentru a păstra recolta
de cireșe prin mai multe metode care sunt descrise detailat mai jos.
Cea mai răspândită metodă și folosită practic pentru prevenirea înghețurilor tardive de primăvară
este fumigarea (crearea unui ecran de nori artificiali de fum deasupra livezii).
Acest ecran de nori artificiali de fum împiedică scăderea bruscă a temperaturii în stratul de aer din
apropierea solului și a pomilor reducând astfel efectul radiației nocturne, stopând căderea directă a ra-
zelor solare direct pe pomi și „dezghețarea” lor are loc treptat. În livezi, acest lucru se realizează prin
pregătirea din timp a unor grămezi fumigene repartizate uniform pe toată suprafața. Ca material pentru
producerea fumului pot fi folosite: paiele umede, rumeguș, ramuri obținute în urma tăierii pomilor la
care se adaugă reziduuri petroliere (păcură, ulei ars, motorină, etc.), așezându-le în număr de 80–100
la hectar. De asemenea, fumul poate fi produs prin arderea în vase speciale a unui amestec format din
patru părți de turbă, o parte de smoală și o parte de reziduuri de petrol sau patru părți de rumeguș și
o parte de smoală. Tot în acest scop, în ultimul timp au fost fabricate brichete și lumânări fumigene
speciale pentru producerea fumului. Lumânările fumigene se aprind în remorca unui camion care se
deplasează prin livadă sau se aplică staționar, utilizându-se câte 5–30 la hectar. Grămezile, brichetele sau
lumânările fumigene trebuie aprinse în nopți senine când temperatura aerului a ajuns la +1,5…+2,0 °C,
iar fumul trebuie menținut cel puțin 1,5–2,0 ore după răsărirea soarelui. Aceste ecrane de nori artificiali
sunt eficiente numai în zilele fără vânt și numai pentru temperaturi ce coboară cu −2…−4 °C sub pragul
de rezistență al pomilor.
Altă metodă este irigarea prin aspersiune și are la bază principiul termoizolant al stratului de gheață
format pe organele pomului. Această metodă ridică temperatura aerului cu +2…+4 °C și începe la scă-
derea temperaturii până la +0,5…+1,0 °C pe timp fără vânt și +1…+2 °C pe timp cu vânt și se menține
până dimineața la o temperatura de peste 0 °C și când pomii sau curățit de gheață, menținând la exterior
temperatura apropiată de 0 °C. Se recomandă ca viteza jeturilor aspersoarelor să fie de 20–25 m/sec, pul-
verizarea cât mai mărunt posibil (fină), și revenirea aspersorului în aceeași poziție nu mai târziu de un
minut. Cantitatea de apă consumată pe oră este de 2 l/m2 în plantațiile intensive cu utilizarea formelor
de coroană joase. Această metodă asigură protejarea pomilor la răcirea aerului de până la −3,5…−5,5 °C.
Este aplicabilă numai în livezile cu sistem de irigare prin aspersiune.
Figura 13.4.2. Protejarea pomilor în livezile de cireș54 împotriva înghețurilor
tardive de primăvară utilizând irigarea prin aspersiune.
A treia metodă este încălzirea aerului în livezi și se efectuează cu ajutorul unor sobițe speciale în
care se ard reziduurile petroliere, având un consum de 2–4 litri pe oră. Întrucât sunt necesare de circa
100–150 de astfel de sobițe la un hectar, respectiv, metoda este foarte costisitoare și foarte greu de folosit
în practică.
Figura 13.4.3. Aspectul sobițelor55 ce se amplasează în livadă

cu scopul de a efectua încălzirea aerului.
În afară de sobițe mai există și alte utilaje, spre exemplu: frostbuster-ul care este într-adevăr un utilaj
unic în lupta împotriva înghețului de noapte și a înghețurilor tardive de primăvară pentru cultivato-
rii de fructe. Se consideră cel mai ieftin utilaj. Chiar mai mult, Frostbuster-ul are mai multe avantaje
în comparație cu alte sisteme de protecție la îngheț: se pot proteja pomii în locuri unde apa nu este
http://www.oregonlive.com/environment/index.ssf/2008/05/freezing_spring_weather_crimps.html
54
http://alburyvineyard.blogspot.com/2011/03/preparing-for-frost.html
55
disponibilă. Acesta poate fi folosit nu doar în timpul radiațiilor ger, dar, de asemenea, în timpul vânturi-
lor cu „îngheț”. Mulți fermieri folosesc frostbuster-ul pentru a îmbunătăți legarea fructelor.
Figura 13.4.4. Aspectul frostbuster-ului.

Frostbuster a fost introdus pe piață în 2002 de către compania belgiană Agrofrost (http://www.agro-
frost.eu) și este acum vândut în mai mult de 12 țări.
Frostbuster-ul este o mașină tractată. Ventilatorul puternic este condus de priză de forță a tractorului.
În canalul ventilatorului prin care se aspiră aerul este amplasat un arzător cu gaz care încălzește aerul de
până la 80 °C la 100 °C. În spatele mașinii sunt montate buteliile de gaz.
Aerul încălzit este suflat între pomi prin 2 prize (una din stânga și una din dreapta). Deoarece fluxul
de aer este atât de puternic, se acoperă o distanță de la 40 până la 50 de metri pe fiecare latură a mașinii.
De aceea, este necesar doar de a merge pe fiecare rând fiecare 60–100 metri. Se poate calcula circuitul ide-
al care diferă pentru fiecare livadă. Cu toate acestea, este foarte important să se treacă prin același loc în
termen de 10 minute. Suprafața totală care poate fi protejată depinde de forma și dimensiunile terenului.
Exista trei factori care fac utilizarea eficientă a frostbuster-ului:
1. Creșterea temperaturii.
2. Un factor foarte important este crearea de fluctuații de temperatură: la fiecare trecere a frostbus-
ter-ului, temperatura crește puțin și scade din nou. Aceste fluctuații creează o mare parte a protecției care
se obține cu frostbuster.
3. De fiecare dată când este folosit frostbuster-ul, umiditatea relativă scade, din cauza fluctuației de
temperaturi. Din această cauză, punctul de rouă este ridicat în mod semnificativ. Prin urmare, va fi mai
puțină brumă și gheață pe plante.
Figura 13.4.5. Schema deplasării frostbuster-ului în livadă.56
Frostbuster poate fi utilizat aproape peste tot și pentru mai multe scopuri:
1. Pentru protejarea de înghețul de noapte în livezi pentru toate fructele: cireșe, mere, pere, piersici,
prune etc.;
2. Pentru a îmbunătăți legarea fructelor în perioada înflorii când sunt temperaturi scăzute;
Avantajele frostbuster-ului sunt următoarele:
• O mai bună legare a fructelor:
• Ieftin: alte sisteme vor costa cel puțin de 3 ori mai mult pentru aceeași suprafață protejată;
• Nu este o instalație fixă, este mobil, astfel încât se poate fi utilizat în fiecare parcelă în parte;
• Consum redus de energie, prin urmare, un preț mai scăzut pe oră;
• Costuri reduse de întreținere;
• Nu există riscul de dezvoltare a bolilor ca în cazul utilizării apei;
• Funcționează nu numai în caz de înghețurile de radiație, dar, de asemenea, și în caz de vânturilor
cu îngheț;
• Nu necesită permise speciale (ca pentru o construcție sau de mediu).
www.agrofrost.eu
56
13.5. Metode de protejare a recoltei de cireș contra păsărilor
La momentul actual păsările aduc daune serioase în livezile de cireș prin distrugerea parțială sau
totală a recoltei. Prejudiciul adus de acestea variază de la o livadă la alta și devine o problemă destul de
serioasă deoarece metodele de protejare majorează costul de producere. Frecvent, pasările zboară foarte
rapid și în stoluri mari, astfel, ca în scurt timp pot distruge peste jumătate din recoltă.
Una dintre măsurile de prevenire a daunelor provocate de păsări ce poate fi luată în considerare, este
de a transforma livada într-un loc cât mai „neprietenos” pentru ele, folosind unele aparate sonore anti-
păsări care emit ultrasunete de frecvență înaltă și joasă, ce afectează sistemul nervos al păsărilor, acestea
fiind foarte sensibile la aceste unde. Aparatele reușesc cu succes să țină la distanță într-un mod „ecologic”
și „uman” păsările de zona protejată. Aceste sunete transmise de aparatele antipăsări nu sunt percepute
sau sunt slab percepute de om. Unele aparate din aceasta categorie se bazează pe principiul redării sune-
telor similare celor de vultur, bufniță, șoim, etc.
Figura 13.5.1. Emițătoare de sunete.

O altă metodă ce poate fi folosită în livadă este utilizarea unor echipamente ce generează sunete pu-
ternice, cum ar fi tunurile de speriat păsările. Acest echipament funcționează pe baza unei butelii de gaz
și ca principiu de funcționare folosește puterea explozivă a gazului pentru producerea unui zgomot mai
puternic decât o împușcătură, ce are un nivel de 110–120 decibeli, și ca rezultat sperie păsările. Perioada
dintre două detunături poate fi reglată între 2–20 min și funcționează fără probleme în diferite condiții
meteo, sunt ușor de setat și simplu de manevrat.
Una dintre cele mai costisitoare metode este folosirea plasei de protecție împotriva păsărilor. Plasa
are ochiuri mari, prin urmare, nu împiedică pătrunderea luminii și aerului la pomi. Dimensiunea ochiu-
lui plasei poate varia de la 10 x 10 mm până la 17 x 17 mm. Aceasta este cea mai bună protecție pasivă
contra păsărilor, deoarece acestea, pur și simplu, nu pot ajunge la plante. Folosind aceasta metodă se vor
înregistra cheltuieli adiționale pentru costul plasei, precum și pentru forța de muncă ce va fi folosită la
montarea și demontarea ei. În cazul în care livada are instalată plasa antigrindină se împrejmuiește și cu
această plasă.
Figura 13.5.2. Tun de speriat păsările.
Nu se recomandă utilizarea acestei metode în cazul unui ansamblu de imobile de locuit localizate la
o distanță mai mică decât rază de acțiune a echipamentului.
Ca dezavantaj pentru toate metodele de protejare a recoltei de cireș contra pasărilor poate fi conside-
rat faptul că peste o perioadă de timp păsările se obișnuiesc cu ele și devin ineficiente.
14. PRACTICI DE RECOLTARE A CIREȘELOR
Din momentul când cireșele de calitate înaltă au ajuns la maturare în livadă, urmează o nouă etapă,
cea a recoltării și a ambalării. Calitatea cireșelor nu mai poate fi îmbunătățită după ce ele au fost recoltate
de pe pom, și începe să se deprecieze aspectul comercial și să se altereze. Obiectivul propus este încetini-
rea procesului de alterare a fructelor pe o perioadă cât mai lungă de timp.
14.1. Perioada optimă de recoltare a cireșelor

Primul pas efectuat pentru a menține calitatea cireșelor este de a determina perioada optimă de re-
coltare. În cazul în care fructele se recoltează prea devreme, atunci ele vor fi nematurizate, mici și fără
aroma specifică soiului. Iar dacă fructele sunt supramaturate în momentul recoltării, atunci ele vor fi moi
și nu o să se păstreze mult timp. Factorii ce indică perioada optimă de recoltare sunt: culoarea epidermei
și pulpei, conținutul substanțelor uscate solubile, fermitatea fructului și rezistență de desprindere dintre
fruct și peduncul.
Când fructele încep să se matureze, se modifică culoarea pieliței transformându-se din culoarea ver-
zuie în galbenă-străvezie, ajungând la culori de la roșu închis până la brună-roșietică închisă. Coacerea
pulpei este marcată printr-o schimbare a culorii din roz pal până la roșu închis în jurul sâmburelui fruc-
tului. Culoarea optimă a fructelor recoltate variază în dependență de soiul de cireș, însă s-au constatat
diferiți indici pentru multe soiuri comune bazate pe fișa de culori a CTIFL (Centrul tehnic interprofesi-
onal al fructelor și legumelor, Paris, Franța) (Fig. 14.1.1.), care poate fi găsită pe diverse site-uri web, de
exemplu: http://extension.oregonstate.edu/wasco/horticulture.
Figura 14.1.1. Fișa de culori CTIFL
Majoritatea fructelor la maturare corespund fișei de culori CTIFL încadrându-se între parametrii
de la 4 la 6 după culoarea peliței. Culoarea peduncului tuturor soiurilor trebuie să fie de culoare verde
aprinsă.
În perioada dezvoltării fructelor se mărește conținutul în substanțe uscate solubile. Datorită faptului
că conținutul de substanțe uscate solubile indică conținutul de zahăr, măsurarea lui este un indicator
de dulceață a fructelor. Deși gustul cireșelor este rezultatul relației dintre conținutul de aciditate și de
substanțe uscate solubile, conținutul de substanțe uscate solubile este mai ușor de determinat pentru
producători astfel cei mai mulți indici de maturare se bazează pe conținutul de zahăr și nu pe cantitatea
de aciditate.
Conținutul de substanțe uscate solubile poate fi măsurat în livadă prin folosirea unui refractometru
portabil, ce exprimă valori în grade Brix. Procesul de determinare a conținutului de substanțe uscate
solubile constă din următorii pași:
••Se prelevează câteva fructe aparent asemănătoare după culoare din coroana pomului și se presează
într-o pungă din plastic;
••Din sucul obținut (fără pulpă) se picură 2–3 picături pe prisma refractometrului; se închide placa
de plastic și se apasă ușor pe aceasta în așa fel încât sucul să se întindă uniform pe toată suprafața
prismei, fără a se forma bule de aer.
••Se orientează prisma refractometrului în direcția sursei de lumină și se privește în ocular. Acolo se
vede un câmp circular cu scară gradată în mijloc (după caz în funție de tipul instrumentului poate
fi necesară ajustarea ocularului pentru a obține o imagine clară), și în final se citește limita clară
sau cea sumbră pe scara valorică a sucului măsurat acesta fiind și rezultatul măsurării.
••După măsurare prisma refractometrului trebuie să fie spălată cu apă distilată, iar refractometrul
se recalibrează între măsurări.
Conținutul minim de substanțe uscate solubile pentru cireșe este de 15–16 °Bx, totuși conținutul mai
înalt s-a dovedit a fi mai preferat de către consumatori. Datorită faptului că unele soiuri de cireș acumu-
lează zahăr într-o fază mai timpurie față de maturarea lor, este important ca această măsurare să fie în
legătură cu aprecierea culorii pentru a determina gradul de maturare a fructelor.
Fermitatea fructului este strâns legată de soi, mărimea fructului, temperatură, practici de creștere și
etapa de dezvoltare. De gradul fermității fructului va depinde procentul unei posibile vătămări ce poate
apărea în timpul recoltării, ambalării sau transportării fructelor. Fermitatea fructului poate fi măsurată
fie cu un dispozitiv special portabil numit durometru, fie cu instrument care se fixează de masă și care
este produs de firma Firm Tech. În cazul când testul se efectuează cu durometru, și fructele indică un
indice de măsurare de 65, atunci se consideră că ele au o fermitate bună. În cazul când testarea fructelor
se utilizează Firm Tech indicele la măsurare trebuie să fie mai sus de 250. Dacă fructele sunt destinate
unei transportări îndepărtate, rezultatele prezentate de aparatul de măsurare ar trebui să fie mai mari,
adică 80 pentru durometru și, respectiv, 275 pentru Firm Tech.
După ce au fost determinați parametrii de calitate a fructelor, perioada de recoltare a fructelor urmea-
ză să fie stabilită în funcție de timp sau/și piața. Dacă există probabilitatea să ploaie foarte mult, atunci
fructele trebuie recoltate cât mai repede posibil, pentru a preveni pierderea calității fructelor prin crăpa-
rea lor. Și dacă prognoza meteo prezice că se vor înregistra temperaturi mari timp de câteva zile la rând,
adică mai mult de 32 °C, atunci fructele trebuie să fie imediat culese pentru a preveni pierderea umidității
din interiorul fructelor, fapt ce va duce la înmuierea lor.
14.2. Tehnici adecvate de recoltare

După ce a fost determinată perioada optimă de recoltare a cireșelor, este necesar de a alege echipa-
mentul și tehnicile adecvate de recoltare, pentru a păstra calitatea înaltă a fructelor. Este important ca
persoanele implicate în procesul de recoltare a fructelor să fie instruite privind tehnicile de recoltare, de-
oarece, aproximativ jumătate din defectele produse mecanic a fructelor ce se vor descoperi ulterior, sunt
rezultatul unor practici neadecvate de recoltare.
Cele mai importante două tipuri de defecte produse mecanic la cireșe sunt: strivirea și scobiturile
fructelor. Scobiturile sunt adâncituri formate ca rezultat al impactului fructelor cu suprafețe ascuțite,
ele apar ca zone moi cu adâncituri și nu sunt vizibile atunci când au loc, dar apar mai târziu în depozite
sau la piață. Strivirea fructelor are loc când se distruge membrana celulelor. Daunele produse mecanic
pot fi și crăpăturile epidermei fructului, precum și ruperea peduncului. Orice tip de lovituri mecanice
va influiența deteriorarea mai rapidă a cireșelor și a oferi căi de pătrundere pentru microorganisme, de
asemenea, sporește și rata de respirație a cireșelor.
Gălețile pentru recoltarea cireșelor trebuie să fie cu pereți tari, ce nu se pot îndoi în interior și să
strivească cireșele. Pereții din interior trebuie să fie netezi cu colțurile rotunde pentru a preveni deterio-
rarea fructelor. În partea de jos a găleților de recoltare trebuie așternut un covoraș din poliuretan (1 cm
grosime) pentru a preveni defectele mecanice ce pot apărea în urma impactului dintre fructe și găleată.
Gălețile de culoare deschisă ajută să reflecte căldura. O eficiență maximă este atunci când culegătorul fi-
xează găleata cu ajutorul unei cureli reglabile (din căptușeală moale confecționată pentru umeri) pentru
a ține găleata în fața lui și mai aproape de fructe.
Culegătorul trebuie să aibă ambele mâini libere ca să poată culege fructele (Fig. 14.2.1.). Folosind am-
bele mâini, culegătorul trebuie să culeagă cireașele apucându-le de peduncul și ușor să le ridice apoi să le
răsucească pentru a fi desprinse de pe pom.
Figura 14.2.1. Ambele mâini sunt implicate în procesul de recoltare a fructelor.

Această mișcare nu protejează doar fructele, dar și formațiunile de rod, care vor produce recoltă în
anul viitor. Odată ce fructul a fost desprins de pom, acesta trebuie pus în găleata de recoltare și niciodată
nu v-a fi aruncat de la o distanță nu mai mare decât înălțimea găleții, dar întotdeauna de la o înălțime
mai mică de 20 cm. Această metodă previne defectele de strivire a fructelor. Însuși fructul nu trebuie
niciodată să fie cules în grabă. Culegătorul trebuie să recolteze cireșele, apucând din partea de sus al
buchetului de fructe folosind aceeași mișcare de ridicare și răsucire a peduncului, începând cu partea de
sus a pomului, îndreptându-se spre bază și finisând cu punerea lor atentă în găleată. Nu trageți niciodată
fructele din mijlocul buchetului, deoarece se slăbește pedunculul atașat fructelor și se deteriorează cali-
tatea lor. Păstrarea peduncului atașat fructelor este o cerință obligatorie, deoarece prezența și culoarea
peduncului sunt percepute de consumatori ca un indice de calitate și de prospețime a fructelor.
Abilitatea culegătorului de a recolta adecvat de pe pom cireșele, se începe de la amplasarea sa, fie că
se află pe o scară, fie că este pe sol. Dacă scara este prea departe de fructe, atunci culegătorul ar putea să
nu le ajungă și această balansare a corpului ar putea face să cadă. Totodată, culegătorul trebuie să culeagă
foarte rapid cireșele, mai ales, cele care sunt amplasate mai departe în coroana pomului, iar în cazul când
fructele nu sunt recolate cu ambele mâini, ele practic vor fi apucate (trase) de fruct și nu de peduncul. De
asemenea, culegătorul fiind cu găleata aproape de fructe, va putea cu grijă să pună cireșele în găleată fără
ca să le arunce sau să le scape.
Este foarte important ca culegătorii să nu poarte bijuterii pe degete și să nu aibă unghiile lungi, în caz
contrar, se vor crearea anumite pagube precum străpungerea cireșelor. Pentru a proteja mâinile culegă-
torilor, degetele trebuie să fie bandajate sau să poarte mănuși cu degetele descoperite pentru a preveni
crăparea sau beșicarea lor. Degetele trebuie lăsate descoperite astfel încât culegătorul să simtă pedunculul
fructelor și a le culege mai atent dar și mai eficient.
14.3. Controlul temperaturii și umidității

Odată ce cireșele au fost culese de pe pom, doi dintre cei mai importanți factori în menținerea calității
fructelor sunt temperatura și controlul umidității. După ce fructele au fost recoltate, ele își continuă pro-
cesele metabolice interne, iar respirația provoacă cireșele să emane căldură. Cu cât mai tare se încălzesc
cireșele, cu atât mai mare este rata lor de respirație. De fapt, cu fiecare majorare a temperaturii de 10 °C,
rata de respirație a fructelor se dublează. Sporirea respirației fructelor duce la mărirea vitezei de matura-
re a lor și ca rezultat ele se vor înnegri, vor pierde gustul său dulce, precum și aciditatea. Fructele încălzile
vor permite, de asemenea, dezvoltarea mai multor microorganisme de descompunere.
Temperatura are și ea un rol în pierderea umidității din fructe, ce este bazată pe presiunea apei eva-
porate a aerului și a deficitului presiunii vaporilor care au loc atunci când nivelul umidității aerului
din interiorul fructului este mai înalt față de nivelul umidității aerului din afara fructelor. Deoarece
în interiorul cireșelor există o umiditate relativă de 100 %, atunci când ele încep a se încălzi, presiunea
vaporilor crește, iar vaporii de apă sunt forțați să iasă în afara fructului, cu condiția că presiunea vapori-
lor de apă ce se află în aerul din apropierea fructelor să fie mai joasă datorită umidității relative scăzute.
Din momentul recoltării fructelor până acestea ajung pe piață, pierderea vaporilor de apă în greutate
maxim acceptată din fructe este de 5 %. La pragul de 5 % de pierdere în greutate, este clar vizibil pentru
consumator apariția zbârcirii pieliței fructului, precum și uscării pedunculilor. Singura modalitate de a
încetini rata de respirație și de a preveni pierderea în umiditate a fructului este de a reduce temperatura
cireșelor. Temperatura ideală pentru menținerea calității fructelor este de 0 °C.
Se recomandă ca să se efectueze verificarea temperaturii fructelor în timpul recoltării când tempera-
tura aerului este scăzută. Recoltarea trebuie să înceapă în zorii zilei, înainte ca temperatura aerului să se
ridice, dar și cireșele să se încălzească. Recoltarea fructelor trebuie să se încheie când temperatura aerului
atinge limita de +29 °C. La această temperatură pomii însuși transpiră și storc umiditatea din fructe, iar
în rezultat, fructele devin moi. Fructele care sunt recoltate la o temperatură de +29 °C vor respira de 8 ori
mai intensiv în comparație cu o rată normală de menținere a calității fructelor.
În dependență de metoda folosită de manipulare a fructelor în interiorul casei de ambalare, fructele
din căldarea culegătorului trebuie transferate în lădițe din plastic, avînd o greutate de 9 kg cu găuri în
părțile laterale pentru a permite spălarea lor cu apă atunci când trec prin hidro-răcitor. Aceste lădițe pot
fi mutate separat sau amplasate împreună în lăzi mai mari. Totodată, fructele pot fi depozitate în niște
lăzi mai mari din plastic care au o greutate în jur de 290 kg, pentru ca apoi să fie transportate în casa
de ambalare (Fig. 14.3.2.). Un moment foarte important este numărul de vărsări/transferări, ce se reco-
mandă a fi minimum, deoarece influențează direct volumul de pagube create mecanic, în special, când
vorbim despre scobituri.
Fructele ce au fost recoltate trebuie neapărat protejate de căldura soarelui. Containerele cu fructele
culese trebuie acoperite cu un covoraș din poliuretan umed de circa 2 cm grosime (Fig. 14.3.1. și Fig.
14.3.2.), sau cu o pânză groasă umedă ori acoperite cu prelată reflectantă precum este Bushpro®, plasând
partea argintie cu fața înspre fructe, iar fața albă în spre exterior. Lăzile acoperite trebuie plasate sub un
adăpost ce va ține umbră până când acestea vor fi transportate către casa de ambalare. Temperatura din
interiorul fructelor lăsate în soare crește cu 5 °C în 6 minute. Umbra pomilor nu este suficientă deoarece
ea se mișcă permanent. Umbrirea care se face cu ajutorul unei pânze groase umezite sau a unui material
spongios umed care, nu va reduce căldura internă existentă din interiorul fructelor în momentul recoltă-
rii (cunoscută sub denumirea de căldura de câmp), însă va feri cireșele de ridicarea temperaturii interne a
lor până când ele vor fi transportate în alt loc pentru a fi răcite. Conform unui studiu efectuat de savanții
canadieni Peter Toinoven, et.al., temperatura cireșelor aflate doar sub umbra unui pom fără a fi acope-
rite, poate crește cu până la 15 °C în 3 ore și jumătate, în timp ce în cazul fructelor acoperite cu o prelată
reflectantă, temperatura din interiorul lor nu s-a mărit pe durata aceluiași interval de timp.
Figura 14.3.1. Aspectul lăzilor acoperite cu material din poliuretan umed.
Figura 14.3.2. Lădițele cu cireșe amplasate în lăzi cu un volum
mai mare și acoperite cu o prelată reflectantă.
Aceste straturi de materiale de protecție împotriva căldurii nu doar previn ridicarea temperaturii
în interiorul fructelor, dar totodată mențin umiditatea relativ înaltă din prejurul lor, prevenind astfel
pierderea vaporilor de apă. Acest factor este destul de important pentru a păstra pedunculul fructelor
de culoare verde pe toată durata procesului de manipulare, împachetare și transportare a cireșelor către
piețele de export.
14.4. Transportarea fructelor din livadă

Transferarea rapidă a fructelor din livadă la locul de pre-răcite joacă un rol foarte esențial în extinde-
rea duratei de păstrare. Pentru fiecare oră de întârziere de efectuare a pre-răcirii fructelor se reduce cu o
zi durata de expunere a lor în magazine. Prin urmare, se recomandă ca fructele să fie transportate până
la locul unde vor fi pre-răcite, într-un interval de timp nu mai mare de 4 ore din momentul când au fost
culese.
Timpul de transportare a fructelor din câmp către echipamentul de pre-răcire este influențat în mare
parte de starea drumurilor. Suprafața drumurilor trebuie să fie cât mai netedă posibil pentru a se evita
rănirea mecanică a fructelor. Dacă drumul nu este pavat, atunci suprafața acestuia trebuie nivelată, iar
gropile să fie astupate. O metodă de a determina cât de netedă este suprafața drumului este de a parcurge
același traseu cu niște scrumiere împlute cu bile de marmură (bile din sticlă), observând gradul cu care
sunt zdruncinate aceste bile din sticlă.
Totodată, trebuie să se asigure că suspensiile camionului sau ale remorcii sunt bune, probabil folosind
suspensia barei de torsiune, unde arcul este în interiorul axului. Dacă este necesar, se reduce presiunea
aerului din anvelopele vehiculului pentru a reduce volumul fructelor deteriorate mecanic. Totodată, se
verifică ca containerele cu fructe să fie bine legate în interiorul vehiculului și ca viteza transportului nu va
contribui la deteriorarea fructelor pe un traseu accidentat. Fructele trebuie să fie încă acoperite cu mate-
rial spongios sau cu prelată pentru a preveni ridicarea temperaturii în timpul transferului. Dacă nu este
posibil de a transfera fructele din livadă spre un punctul de pre-răcire a lor timp de o oră, se recomandă
de folosit un hidro-răcitor portabil direct în câmp.
În rezumat, cunoscând termenul de recoltare a fructelor, culegerea lor cu mare grijă și eficientă, pre-
venind creșterea temperaturii în interiorul fructelor, dar și pierderea din greutate a lor în timp ce ele se
află încă pe câmp, apoi implementând cele mai bune metode de transferare a lor spre casa de ambalare,
sunt cei mai importanți pași de urmat în producerea cireșelor de calitate înaltă.
15. MANIPULAREA FRUCTELOR
ÎN ETAPA POST-RECOLTARE
15.1. Recepționarea fructelor

Fructele transportate la casa de ambalare trebuie să fie etichetate cu numele și numărul producăto-
rului, denumirea soiului de cireș și numărul lotului. Timpul de livrare, numărul de containere și greu-
tatea livrată trebuie să fie toate înregistrate pentru a permite trasabilitatea. Fructele sunt apoi evaluate
pentru a se stabili modul în care vor fi manipulate. Trebuie preluată o probă reprezentativă din fiecare
recipient din lotul cultivatorului (numărul de fructe în funcție de mărimea recipientului), apoi ameste-
cate și gradate. Aceste probe sunt ulterior verificate pentru a determina fermitatea fructelor folosindu-se
instrumente ca Durofel sau Firm Tech II, diametrul, conținutul în substanțe uscate solubile, culoarea și
procentul deteriorărilor. Aceste calități dezvăluie care dintre fructe vor rezista mai bine transportarea la
distanțe mari și care ar trebui să fie vândute pe piața internă. Volumul deteriorărilor prezente vor indica
managerului de producție viteza cu care trebuie executat lucrul la linia de ambalare.
De asemenea, trebuie de luat în considerare temperatura fructelor la sosire în casa de ambalare. Tem-
peratura pulpei fructelor, în lăzile cu fructe ce au fost aduse la rampa de recepție, trebuie să nu fie mai
mare de +29 °C. Dacă temperatura fructelor este mai mare, atunci trebuie să fie efectuate unele ajustări
în câmp sau procesul de culegere se va încheia mai devreme în ziua respectivă; fructele se vor păstra la un
loc răcoros în livadă, sau vor fi transportate mai rapid spre casa de ambalare. Temperatura pulpei poate
fi măsurată cu ajutorul unui termometru special prin prelevarea unei probe. Acul termometrului se in-
troduce în fructele din proba prelevată anterior, astfel încât acesta să rămână înfipt în pulpă (Fig. 15.1.1.).
Temperatura cireșelor în momentul procesului de ambalare, precum și temperatura apei utilizate pentru
linia de ambalare trebuie monitorizate frecvent.
Figura 15.1. Măsurarea temperaturii fructelor la recepționarea lor din câmp.
În urma evaluărilor efectuate, fructele vor fi ambalate în funcție de cerințele impuse de piața de
desfacere.
15.2. Pre-răcirea fructelor

După transportarea fructelor din livadă, primul pas întreprins în manipularea post-recoltării adecva-
te a fructelor este pre-răcirea fructelor, ce constă din înlăturarea căldurii din câmp a cireșelor. Deoarece
temperatura cireșelor culese este aceeași sau e mai înaltă comparativ cu acea din mediul înconjurător,
fructele vor respira la o rată mai înaltă stimulând crăparea cireșelor și vor produce mai multă căldură.
Este necesar să se reducă această rată cât mai repede posibil pentru a încetini schimbările care au loc
în interiorul fructelor. Cu cât mai mult timp cireșele rămân calde, cu atât mai scurtă va fi durata lor de
păstrare.
Cea mai mică rată de respirație va apărea atunci când fructele sunt ținute chiar mai sus de nivelul de
zero grade de frig. Din cauza conținutului de zahăr prezent în fructe, temperatura poate fi coborâtă până
la 0° C, fără a crea daune atât timp cât umiditatea relativă este menținută ridicată cu scopul de a preveni
pierderea de umiditate din fructe precum și din pedunculul lor.
Hidro-răcirea este cel mai eficient mod de a elimina căldura din cireșe. Apa rece se mișcă continuu
printre fructe și oferă posibilitatea transferului de căldură de la cireșe la apă și ca rezultat fructele să ră-
cesc. De asemenea, aceasta oferă fructelor și un nivel de umiditate înaltă.
Hidro-răcirea fructelor poate fi efectuată cu ajutorul unui răcitor de tip „duș” (Fig. 12.2.1.) sau prin
scufundare. Metoda predominantă pentru pre-răcirea fructelor la utilizarea hidro-răcitorului constă în
plasarea lăzilor cu fructe pe o bandă rulantă care ulterior trec printr-o perdea de apă curgătoare con-
tinuu. Temperatura apei folosită la răcirea fructelor ar trebui să fie de 5 °C. Temperatura în interiorul
fructelor ce sunt aduse din câmp este de +20…+28 °C. Obiectivul propus este de a răci fructele până la
+7…+10 °C. Lungimea și viteza de operare a acestui sistem poate fi adaptat la dorință pentru a asigura
răcirea fructelor în 6–10 minute.
Figura 15.2.1. Hidro-răcitor de tip „duș”.
Deși temperatura de 0 °C este scopul final propus la răcirea fructelor, nu se ajunge până la nivelul
acestei temperaturi decât în momentul când fructele sunt trimise spre linia de ambalare. Fructele ce trec
prin linia de prelucrare sunt mult mai susceptibile la un impact negativ asupra lor precum este cel de
scoatere a sâmburilor, însă este prea frig. Temperatura optimă pentru a menține fructele în continuare la
un nivel de calitate înalt este în jur de +10 °C.
În cazul când fructele trebuie să fie transportate mai mult de o oră până la o linia de ambalare, trebuie
să fie utilizat un hidro-răcitor în câmp. Acesta trebuie să fie instalat în apropiere de o sursă de apă pota-
bilă pentru utilizare în pre-răcirea fructelor. Hidro-răcitoarele mobile pot fi schimbate cu locul dintr-o
livadă în alta cu scopul de a pre-răci rapid fructele (Fig. 15.2.2.). Hidro-răcitoarele mobile sunt destul de
scumpe, dar având fructe de calitate înaltă, și cu un termen de păstrare mai mare, se poate de a justifica
toate aceste cheltuieli. Odată ce fructele au fost răcite într-un hidro-răcitor instalat în câmp, acestea tre-
buie transportate de un camion frigorific, ce este răcit în prealabil la 0 °C, spre casa de ambalare, unde
vor fi ținute într-o cameră rece până vor fi rulate pe linia de ambalare.
Figura 15.2.2. Hidro-răcitor portabil în câmp.

Deși este mai puțin costisitoare, există o altă metodă mai puțin satisfăcătoare de pre-răcire a fructelor
și anume răcirea lor în camera de păstrare pe o anumită perioadă de timp. Cu această metodă aerul rece
scoate căldura din cireșe printr-un transfer termic de aer forțat. Aerul din încăpere este răcit prin refri-
gerare până la +2 °C și apoi mutat de la evaporatoare prin ventilatoare, poziționate orizontal în partea de
sus a camerei la peretele opus. Aerul trece apoi în jos și înapoi prin lăzile de fructe și revine la evaporator.
Chiar dacă containerele sunt răspândite în blocuri de lăzi cu fructe, nu există nici o modalitate eficientă
pentru ca fructele din interiorul containerelor să fie răcite, deci cireșele continuă să-și crească tempera-
tura în interior. Fructele, de asemenea, tind să-și piardă umiditatea prin mișcarea aerului, ceea ce duce la
deshidratarea pedunculilor în mod aparte. Pe măsură ce trec ore în șir pentru ca cireșele să fie răcite până
la 0 °C, durata lor de păstrare continuă să se micșoreze. Deși nu este ideal, această metodă de pre-răcire
este uneori folosită pentru soiurile de cireșe cum ar fi „Skeena”, care au tendința să crape atunci când
sunt trecute printr-un hidro-răcitor. Aceste soiuri ar trebui să treacă cât mai repede posibil, păstrând
timpul lor în camera rece pe un termen scurt.
Camerele frigorifice joacă un rol important în manipularea post-recoltare a cireșelor și trebuie să fie
supravegheate în mod corespunzător. Ele sunt cele mai utilizate doar pentru a menține temperatura dori-
tă a fructelor, nu pentru a atinge un anumit obiectiv. După ce cireșele au fost pre-răcite la temperatura de
+7…+10 °C, ele sunt transferate și păstrate într-o cameră rece, ce are o temperatură de 0–4 °C, în timp ce
așteaptă să fie procesate/ambalate. Timpul aflării în camera rece ar trebui să fie limitat pentru că cireșele
vor începe să se reîncălzească. Temperatura fructelor în camera rece trebuie să fie monitorizată continuu
evitând orice creștere a temperaturii.
15.3. Linia de ambalare

Răsturnarea fructelor: Fructele sunt introduse pe linia de ambalare prin răsturnarea lăzilor. Casele
de ambalare unde fructele au fost transportate în containere mari sau sisteme hidraulice care ridică și
inversează recipientele cu fructe, răstoarnă fructele într-un spațiu mare cu apă rece clorată. Casele de
ambalare, care primesc fructele în lădițe, vor răsturna fructele manual în acest rezervor mare cu apă
clorată. Noile dispozitive de răsturnare scufundă containerele în apă și apoi le răstoarnă, lucrul ce se face
cu scopul de a nu produce și mai multe pagube, reducând posibilitatea impactului negativ de pe urma
răsturnării fructelor. Temperatura în apa din rezervor dar și în canalele vitrate a transportatorului hi-
draulic este coborâtă la 0–1 °C.
Desfrunzirea: Cireșele sunt mișcate pe o bandă rulantă în sus (Fig. 15.3.1.) fiind scoase din rezervorul
de apă pe tijele verticale a moriștii hidrometrice, unde un ventilator suflă de pe linie frunzele ce au fost
aduse împreună cu fructele. Ecluza treptelor liniei cu bandă rulantă are în capăt piese poziționate trans-
versal ca să nu cadă fructele înapoi în rezervorul cu apă.
Figura 15.3.1. Conveier-transporator cu bandă pentru ridicarea

cireșilor din buncherul cu apă, unde ele au fost vărsate.
Separatorul de buchete: Pentru a sorta cireșele după mărime, dar și pentru a monitoriza dacă există
nereguli, cireșele trebuie separate din buchete și evaluate individual. Desigur buchetele de cireșe pot fi
separate cu mâna, însă această operațiune necesită o muncă manuală intensivă și, de obicei, acest lucru se
face când vorbim de soiurile care au fost evaluate la un preț foarte bun. Deci, buchetele pot fi despărțite
printr-un separator cu apă folosind o forță centrifugă pentru a trage buchetele în părți. Acest sistem a
fost special creat să separe foarte atent pedunculii din buchete și este capabil să opereze periodic doar cu
o cantitate mică de fructe. Cel mai răspândit separator de buchete al fructelor este dispozitivul de tăiat
buchetele în care pedunculii fructelor sunt orientate să ajungă sub niște cuțite de freză speciale care se-
pară buchetele. Dinții care separă pedunculii pot fi și ei o sursă de creare a unor pagube fructelor, dacă
nu se mențin pe aceiași linie a benzii rulante. Pagube pot să existe și când pedunculii fructelor sunt prea
scurte ori rupte în bucăți.
Odată ce cireșele au fost separate, fructele mici ce nu sunt comerciale sunt scoase de pe linia de am-
balare cu ajutorul apei ce curge printr-un bandaj lung rulant și care permite fructelor mici să cadă în
container lăsând loc pentru cele mari și calitative prin canalele vitrate ale „labirintului hidraulic” până
la liniile de sortare. Odată ce cireșele se mișcă spre linia de ambalare de la o etapă la alta, transferul de
fructe implică momente când fructele cad de la înălțimea nu mai mare de 10 cm (Fig. 15.3.2.). Răsturna-
rea fructelor cu apă a fost întotdeauna mai fină față de cea fără apă.
Figura 15.3.2. Impactul căderii apei în timpul mișcării fructelor pe banda transportator.
Sortarea fructelor: Tradițional, sortarea fructelor se efectuează manual în timp ce se mișcă benzile ru-
lante. Lucrătorii trebuie să fie instruiți să scoată de pe banda rulantă fructele cu defecte, cum ar fi fructele
crăpate, descompuse, pătate, putrezite, desfigurate, cele ce au o culoare deschisă, ciupite de păsări, etc.
Viteza benzii este determinată de volumul de fructe ce urmează a fi sortate, dar și de calitatea fructelor.
În cazul în care fructele au crăpat de la ploaie sau din cauza unui alt factor care afectează calitatea fruc-
telor, atunci banda ar putea rula mult mai lent doar pentru a se putea înlătura de pe linie toate fructele
de calitate inferioară.
Fructele, care sunt afectate, sunt rulate pe benzile aflate de mai jos de linia de sortare și cad în con-
tainere care sunt apoi înlăturate din zona de ambalare și distruse. Personalul calificat trebuie să fie în
măsură să evalueze „rebutul”, precum și fructele bune pentru a determina dacă mai pot fi consumate.
Este important ca să fie o iluminare adecvată deasupra benzilor rulante unde se efectuează sortarea
fructelor, astfel încât lucrătorii să poată determina cu exactitate calitatea fructelor. Cireșele de culoare în-
chisă trebuie să primească o lumină mai puternică, deci înălțimea și intensitatea de iluminare a lămpilor
trebuie ajustată corespunzător. Corpurile de iluminat trebuie plasate la o înălțime care previne efectul de
orbire în timpul sortării fructelor.
Hidro-răcirea pe linie: Odată ce cireșele au fost sortate, fructele de calitate bună sunt trecute prin cel
de al doilea hidro-răcitor care are o bandă rulantă pe care sunt transportate fructele ca să se scoată căldu-
ra rămasă sau acumulată din timpul manipulării. Temperatura apei în acest hidro-răcitor este de 0–1 °C
înainte de a fi ambalate fructele. Acest hidro-răcitor poate fi sub forma unui duș sau a unui răcitor de
tipul celui de scufundare a fructelor. Răcitorul de tip „duș” poate reduce temperatura fructelor mai rapid,
însă picăturile de apă care lovesc fructele ar putea să le dăuneze dacă apa va cădea de la o distanță mai
mare de 20 cm. S-ar putea să fie necesară instalarea unui ecran difuz cât mai aproape posibil de fructe
pentru a dispersa picăturile de apă căzute sub presiune pe fructe. Nu se creează nici un fel de pericol, însă
de îndată ce fructele trec printr-o baie de scufundare, trebuie să rămână în acest tip de hidro-răcitor mai
mult timp pentru ca temperatura să scadă de la +10 °C la +1 °C.
Calibrarea fructelor: În scopul de a primi mai mulți bani pentru fructe mai mari, cireșele sunt sortate
după dimensiune înainte de a fi ambalate. Calibrarea mecanică se face cu ajutorul rolelor de transportor
pe bandă care încep a se apropia una de cealaltă la capătul benzii rulante și să se îndepărteze până rolele
ajung la baza lor. De îndată ce cireșele curg deasupra rolelor, fructele de dimensiuni mai mici cad prin-
tre aceste role mai întâi pe banda rulantă sau pe canalele vitrate ale hidro-răcitorului care le transportă
până la locul unde fructele se ambalează. Fructele mai mari cad alături în spațiul preconizat lor deoarece
spațiul dintre role începe să se mărească.
Figura 15.3.3. Rularea cireșelor pe banda automatizată în vizorul camerelor foto.

Cu progresele tehnologice moderne existente, multe case de ambalare a fructelor au adoptat mașini
automate care realizează atât sortarea cât și calibrarea electronică a fructelor în același timp. După ce au
fost separate de buchete, cireșele rulează pe bandă sub supravegherea camerelor foto (Fig. 15.3.3.), care
efectuează mai multe imagini a fiecărei cireșe în mai puțin de o secundă și preiau informațiile fiind
conectate la un calculator care evaluează daunele create, fermitatea, culoarea și dimensiunea fructelor.
Computerul analizează informațiile și diferitele tipuri și dimensiuni pentru fiecare fruct în parte pe baza
criteriilor operatorului. Fructul este apoi selectiv îndepărtat de la linia de uscare cu presiune de aer apoi
după care-l trimite la banda specificată pentru ambalare. Unii deținători de astfel de linii de sortare vor
folosi și sortarea manuală pe lângă sortarea electronică, în timp ce alții au eliminat aproape complet ne-
voia de sortare manuală a fructelor.
Umplerea cutiilor și ambalarea: Muncitorii trebuie să se asigure că fructele hidro-răcite nimeresc în
cutie sau pungă de plastic în stare foarte rece. Tipul de împachetare folosit depinde de cerințele cumpă-
rătorului. Dacă este necesară împachetarea în cantități mari, atunci fructele sunt turnate într-o cutie care
a fost strânsă cu un liniator din polietilenă ce conține un burete subțire moale. Acest material moale va
absorbi excesul de umezeală astfel încât să nu se strângă absolut deloc apă pe fundul cutiei ce poate duce
la crăparea sau descompunerea fructelor. Cantitatea de fructe într-o cutie poate varia între 2,5 kg până la
9,0 kg. Dacă este cerută o anumită cantitate de consumator, fructele pot fi puse în pungi poli-resigilabile
sau containere din plastic care se lipesc. Un număr anumit de astfel de ambalaje se pun înapoi în cutie
(Fig. 15.3.4.). Ambele containere au găuri mici în jurul fructelor pentru a menține umiditatea împrejurul
fructelor, păstrând pedunculul verde și pliabil. Dacă pungile resigilate sunt folosite de consumator, ele
sunt lăsate deschise în interiorul liniatorului din plastic care este mai apoi pliat și pus deasupra celorlalte
pungi.
Figura 15.3.4. Ambalarea cireșelor pentru consum.

În cazul în care fructele nu sunt puse în ambalaj cu atmosferă controlată, atunci linia plasticului care
ține fructele este pliata și se închide capacul deasupra cutiei. Capacul cutiei trebuie ventilat cu o deschide-
re de 25,4 mm în partea superioară a capacului. Cutia este apoi etichetată. La un nivel minim, etichetarea
trebuie să facă trimitere la soi, mărimea fructelor, producător, numărul lotului, data ambalării.
În acest moment, este bine de verificat fructele pentru a se asigura că sortarea și calibrarea lor întru-
nesc standardul care a fost stabilit. O cutie dintr-o sută sau un alt ambalaj dintr-o sută de unități și 100 de
cireșe luate din cutii trebuie verificate după mărimea și calitatea lor. Fructele sunt apoi paletizate și duse
într-o cameră rece ca să fie păstrate la −1 °C înainte de expediere.
15.4. Ambalarea fructelor cu atmosferă modificată
Fructele de calitate înaltă răcite rapid și manipulate printr-o gestionare bună a unui lanț frigorific
asigură prelungirea perioadei de păstrare cu cel mult două săptămâni. Pentru a extinde această perioadă
pentru cireșele ambalate și transportate la distanțe mari, este necesară o combinație dintre atmosfera
modificată în interiorul pungilor cu fructe plus păstrarea lor la temperaturi foarte joase.
Luarea deciziei de a folosi ambalarea cu atmosferă modificată (AAM) trebuie să se bazeze pe durata
de timp necesară transferului și transportării fructelor. Dacă fructele vor sosi la punctul lor final unde
vor fi comercializate în mai puțin de 7–10 zile, atunci trebuie păstrate la temperatura de 0 °C tot timpul
rămas.
Prin urmare, dacă fructele urmează a fi transportate imediat și va dura cam aproximativ două-trei
săptămâni până vor ajunge la destinație, atunci alegerea AAM este cea mai bună. AAM va încetini
maturizarea și va diminua apariția organismelor. De asemenea va menține fermitatea fructelor prin
micșorarea respirației fructelor, prin micșorarea nivelului de O2 și va păstra pedunculii de culoare verde
prin umiditatea înaltă și nivelul înalt de CO2. Atmosfera care este necesară pentru a beneficia de acest
lucru este de 5–8 % O2 și 10–15 % CO2. Dacă acest lucru se face corect, cu temperatura menținută în
permanență la 0 °C, atunci timpul de păstrare poate fi extins până la 6 săptămâni.
Dacă se ia decizia că va fi folosită AAM, atunci există două tipuri de AAM ce trebuie luate în consi-
derare. Cu sistemul pasiv, sunt obținute concentrațiile dorite de O2 și CO2, deoarece cireșele respiră în
continuare normal după ce au fost ambalate în aceste pungi special concepute. Punga în care sunt păs-
trate cireșele trebuie doar răsucită și sigilată cu o cheiță sau legată înainte de a fi pusă în cutie. Fructele se
amplasează apoi într-un depozit frigorific la temperatură joasă. Perioada în care se va stabili echilibrul
dorit concentrațiile de gaze ce variază un pic în funcție de soi, însă se petrece în decurs de câteva ore.
În sistemul activ al AMM-ului, amestecul dorit de gaze este introdus în punga plină cu fructe care,
mai apoi este sigilată, să nu primească căldură și apoi depozitată într-un loc destul de rece.
Rezultatul obținut este acelaș pentru ambele metode folosite, iar singura diferență este volumul de ore
pentru a ajunge la atmosfera dorită necesară pentru a păstra fructele pe o perioadă mai lungă de timp.
Ambele metode folosite necesită întrebuințarea pungilor din plastic speciale pentru un volum anumit de
cireșe, nu și pentru alte tipuri de fructe. Două tipuri de pungi sunt recomandate pentru sistemul pasiv
și anume pungile LifeSpan și Xtend. Tipurile de pungi utilizate în sistemul activ sunt comercializate de
Orchard View Farms din Dalles, Oregon, fiind numite ambalajul View Fresh. Deoarece diferite soiuri
respiră la diferite rate și diferite tipuri de pungi se recomandă de utilizat, deosebindu-se într-un mod sau
altul una de cealălaltă, datorită studiilor efectuate ce țin de permeabilitatea gazului prin pereții plasticu-
lui. La momentul actual se mai studiază care dintre aceste pungi sunt indicate fiecărui soi în parte.
Chiar și cu AMM nu există nici un înlocuitor pentru temperaturile reci și menținerea calității fruc-
telor. Dacă cireșele nu au fost păstrate la rece pe toată durata manipulării lor după momentul recoltării,
AAM nu va putea să amelioreze calitatea fructelor.
15.5. Păstrarea fructelor

În timp ce fructul se află la temperatura de −1 °C într-o cameră frigorifică rece, temperatura fructelor
trebuie să fie monitorizată în baza unui grafic zilnic. Pentru fructele împachetate standard este necesar
de a efectua o probă cu termometrul prin introducerea lui în cutia cu fructe. Cu fructele ambalate în
ambalaje cu atmosferă modificată, cutiile trebuie să fie selectate în depozit pentru a fi deschise pentru
a verifica temperatura. Temperatura fructelor va începe să crească treptat deoarece cireșele continuă să
respire. Scopul este de a păstra temperatura pulpei fructului mai jos de +5 °C. Cu fiecare grad în plus față
de +5 °C, fructul își va pierde cu o zi perioada sa de păstrare.
De asemenea, este o idee bună de a deschide unele dintre cutii la 24 ore după ce au fost împachetate
pentru a verifica excesul de apă în cutie sau dacă fructele sunt crăpate în interiorul pungii. Dacă există
prea multă apă în cutie, atunci trebuie verificată linia de ambalare a fructelor în secția unde containerele
sunt umplute și de eliminat problema existentă.
15.6. Răcirea cu aer forțat

Dacă un al doilea hidro-răcitor pe linie nu este folosit înainte de împachetare, iar fructele au fost îm-
pachetate la temperatura de +7…+10 °C, atunci cea mai bună metodă de a reduce temperatura fructelor
este răcirea cu aer forțat. Dacă răcirea cu aer forțat este folosită, iar fructele au fost deja împachetate în
cutii cu un material special și au 2,5 cm spații de ventilare deasupra acestuia, temperatura fructelor pa-
letizate în cutii de la +10 °C poate fi coborâtă la 0 °C în 15 ore. Dacă aceleași fructe ar fi fost duse într-o
cameră rece fără a le răci cu aer forțat, atunci ar lua cam 200 de ore ca fructele din interiorul paletelor să
se răcească până la 0 °C.
Răcirea cu aer forțat se realizează prin construirea unui tunel între două rânduri de cutii cu fructe
paletizate la un metru depărtare. Cutiile sunt așezate una peste cealaltă, sunt strânse bine și situate în
spatele unui perete rezistent într-o cameră la −1 °C. Partea de sus a tunelului este acoperită cu o prelată,
iar un ventilator este instalat între cutii la capătul tunelului. Paletele trebuie strânse foarte bine una de
cealaltă ca să nu existe nici un spațiu între ele.
Figura 15.6.1. Răcirea cireșelor cu aer forțat

Ventilatorul va crea o presiune gradientă care va împinge aerul rece în fața camerei printre pasajele
dintre cutiile puse una peste alta din interiorul tunelului și apoi în afara lui în încăpere. Acesta este pro-
cesul de răcire forțată. Cutiile trebuie să aibă între ele orificii de ventilare pentru a putea permite aerului
rece să treacă prin ele. Sigiliile pungilor din cutii în care sunt împachetate fructele prelungesc perioada
în care sunt păstrate reci, însă dacă pungile nu sunt sigilate atunci mișcarea aerului va deshidrata toate
pedunculele și fructele.
Această metodă de răcire este deseori folosită de casele de ambalare care chiar folosesc hidro-răcitoa-
rele în încercarea efortului de a face cireșele să fie cât mai reci înainte de a fi depozitate pe termen lung
sau transportate pe distanță mare.
15.7. Transportarea
Fructele împachetate necesită a fi transportate în camioane cu răcitor care deja sunt răcite la 0 °C
înainte ca lăzile să fie încărcate. Persoanele responsabile de transportare trebuie să folosească datele de
înregistrare a temperaturii, precum și să păstreze registrele în care se înregistrează date referitoare de
umiditatea relativă. Producătorul trebuie să afle cum se comportă fructele în camion, aeroport sau pe
cheiul maritim. Dacă containerele cu cireșe sunt lăsate în aer liber, atunci se vor încălzi foarte repede
și durata de păstrare se va reduce foarte mult. Producătorul de cireșe trebuie să verifice utilajele care
primesc marfa la piețele de desfacere. El ar trebui să insiste și asupra modulul de manipulare și păstrare
a fructelor. Fructele ambalate și cu atmosfera modificată ar trebui să aibă pungile deschise de îndată ce
cutiile sunt transferate din încăperea frigorifică cu temperatura de 0 °C. Dacă temperatura în pungi se
ridică mai sus de 5 °C și pungile nu sunt deschise, atunci fructele vor începe foarte rapid să fermenteze.
Cireșele ideale trebuie păstrate reci atunci când sunt expuse pe piață. Altfel, pedunculul cireșelor se face
de culoare cafenie, iar fructele se vor vesteji și se vor descompune. De asemenea, fructele nu trebuie stro-
pite cu apă pentru că riscă să crape.
15.8. Sanitația și măsurile de prevenire a bolilor

Controlul asupra bolilor începe cu o sanitație bună în livadă. Fructele trebuie să fie manipulate cu
mare grijă pentru a se evita traumarea (julirea) lor, fiindcă mai apoi acestea riscă să devină focare de
infecție cu microorganisme ale diferitor boli. Principala boală care afectează cireșele în perioada post-
recoltare este mucegaiul, sporii căruia intră în contact cu fructul și se începe procesul de descompunere
chiar din livadă. Deci se solicită maximă precauție când cireșele sunt culese și transportate în găleți și
lădițe curate.
Folosirea hidro-răcitorului care operează cu ajutorul apei potabile, permite începerea procesului de
dezinfecție prin spălarea fructelor și înlăturarea unor spori. Dezinfecția parțială, de asemenea, va avea
loc dacă se va introduce clor în apă. Nivelul de clor trebuie să fie menținut între 50–75 ppm (mg/l), iar
pH-ul apei trebuie să fi în limita de 7,0–8,0 pentru o activitate antimicrobială maximă.
Acest nivel al clorului trebuie să fie menținut într-un rezervor provizoriu la începutul liniei de împa-
chetare și de asemenea pe linia hidro-răcitorului. Nivelul de clor necesită a fi monitorizat la fiecare oră, în
timp ce fructele circulă pe banda rulantă, deoarece prezența materialului organic va face să scadă nivelul
de clor. Totodată, toate reziduurile de substanțe organice precum sunt frunzele trebuie scoase din apă.
Toate fructele stricate sau fărâmate trebuie înlăturate de pe podele, curele sau alte suprafețe ale casei
de ambalare, care vor intra în contact cu fructele bune. Orice echipament care vine în contact cu fruc-
tele pe linia de împachetare trebuie să fie curățat și sanitizat în mod periodic cu substanțe dezinfectante
aprobate pentru industra alimentară.
Orice fruct care este considerat un rebut trebuie să fie sortat și ales dintre fructele bune cât mai repede
posibil. Fructul ales nu trebuie să mai fie depozitat împreună cu celelalte fructe împachetate în aceeași
cameră.
Există șase boli fungice care sunt cele mai frecvente la cireșe în perioada post-recoltare. Acestea sunt:
Putregaiul Alternaria (Alternaria spp.) Fig. 15.8.1. Apare ca o pată circulară de culoare maro închi-
să pe fructe care poate fi acoperită cu spori de culoarea măslinie și miceliu alb. Țesutul rezultat putrezit
ușor se separă de pulpa fructului ce o înconjoară. Este un fung răspândit în gunoiul din livadă și intră
în cireșe prin crăpături sau tăieturi. Dacă fructul este ținut în permanență la 0 °C, atunci boala nu se va
extinde. De asemenea, împachetarea fructelor cu atmosferă modificată cu 10 % CO2 reduce propagarea
bolii.
Figura 15.8.1. Putregaiul Alternaria.
Sursa: Universitatea de Stat din Michigan
Mucegaiul sur (Botrytis cinera) Fig. 15.8.2. Începe cu o pată de culoare cafenie deschisă pe pielița
care produce un țesut, apoi acoperită cu o masă de spori de culoare sură-cafenie dacă condițiile sunt
uscate. În condiții umede, precum într-o cutie de cireșe, dezvoltarea fungilor de culoare albă va acoperi
învelișul fructului afectat. Infecția durează deobicei în livadă, însă mai multe pagube ale fructelor pot
contribui la infecții ulterioare. De asemenea, fructul care este prea maturat este mai susceptibil la infecții.
Bolile pot fi controlate cu fungicide aplicate în apa hidro-răcitorului.
Figura 15.8.2. Mucegaiului sur.

Sursa: Yan Wang, Universitatea de Stat din Oregon
Putregaiul Cladosporium (Cladosporium herbarium): Apare ca un țesut tare și uscat care este de
culoare sură spre neagră. Putregaiul se găsește în livadă și pătrunde prin crăpăturile fructelor. Singura
modalitate de a controla această boală este de a avea mare grijă la înlăturarea sa, distrugerea fructului
bolnav și răcirea imediată.
Putregaiul brun (Monilinia fructicola și Monilinia spp.) Fig. 15.8.3. Inițial apare ca o pată circulară
de culoare măslinie care se împrăștie rapid pe zonele infectate. Fructele putrezesc și se întăresc. Acestea
cad la pământ și iernează, oferind posibilitatea pentru inoculare pentru anul viitor. Fungii infectează
înflorirea precum și ne-coacerea și coacerea fructelor dacă sunt sau nu julite. Timpul umed pe perioada
înfloririi avansează progresul bolii. Păstrând fructele la 0 °C și cu nivel înalt de CO2 se controlează boala
în depozitul verificat.
Figura 15.8.3. Putregaiul cafeniu.
Sursa: Yen Wang, Universitatea de Stat din Oregon
Mucegaiul albastru (Penicillium expansum). Apare ca o zonă circulară lată de o culoare cafenie
deschisă care devine moale și apoasă, deoarece fructul produce enzimele care distrug țesutul. Sporii au
o culoare foarte caracteristică, albăstrie-verzuie și sunt produși în condiții umede. Fungii intră în fructe
prin crăpăturile de la ploaie sau alte daune cauzate pe pieliță. Poate fi controlată prin înmuierea cu fun-
gicide în casa de ambalare.
Putregaiul Rhizopus (Rhizopus spp.) Fig. 15.8.4. Dezvoltarea rapidă a țesuturilor groase și tari de
culoare albă care produc spori globulari care se schimbă în culoare neagră, indică prezența acestei boli
foarte periculoase în perioada post-recoltare a fructelor. Infecția generează după momentul recoltării
când au loc tăieri sau crăpări. Fungii nu pot să se dezvolte mai jos de +8 °C deci, încă odată, se poate
spune că păstrarea cireșelor la 0 °C este cel mai bun control.
Figura 15.8.4. Putregaiul Rhizopus.

Sursa: Yen Wang, Universitatea de Stat din Oregon
În rezumat se poate de menționat că soluția manipulării fructelor în perioada post-recoltare a fruc-

telor pentru producere unor fructe de calitate înaltă este controlul temperaturii. Cu cât este mai cald
fructul în momentul când este împachetat, cu atât mai repede acesta se va încălzi și se va micșora timpul
de păstrare. Doar prin înlăturarea rapidă a căldurii și răcirii continue se vor recolta cireșe care vor ajunge
pe piață în condiții bune cu o durată de păstrare mai mare și care îl va bucura pe consumător.
B IBLIOGRAFIE
1. Acidifying soils for crop production east of the Cascades. EM 8917-E, Umatilla County Extension,
Hermiston, OR.
2. Australian Department of Agriculture Bulletin, 462, 1960
3. Babuc V. Pomicultura. Chișinău: Tipografia Centrală, 2012, 664 p.
4. Bekefi, Zs., Tobutt, K.R. & Sonneveld, T. (2003): Determination of (in)compatibility genotypes of
Hungarian sweet cherry (Prunus avium L.) accessions by PCR based methods. International Journal
of Horticultural Science. 9: 37–42.
5. Bespecialinaia V. V. Costocicovâe culiturâ. Chișiniov: Cartea Moldovenească, 1973. s. 165–198.
6. Black, B., R. Hill and G. Cardon. Orchard Irrigation: Cherry, Utah State University, Logan, UT.
7. Black, et al. Watermark™ is a registered trade mark of Irrometer Co., Riverside, CA
8. Budan S., Grădinaru G. Cireșul. Iași: Eitura Ion Ionescu de la Brad, 2000. 264 p.
9. Castagnoli, S., L.E. Long, P. Shearer, J. Pscheidt, J. Olsen, E. Peachey, T. Einhorn. (2013). EM 8203.
2013 Pest Management Guide for Tree Fruits in the Mid-Columbia Area. Oregon State University,
Corvallis, OR. USA.
10. Cepoiu N. Pomicultura aplicată. București: Editura Știinților Agricole, 2001.
11. Cherry Training Systems: Selection and Development. PNW 543. Oregon State University EESC,
Corvallis, OR.
12. Chira L., Asănică A. Cireșul și vișinul. București: Eitura M.A.S.T., 2010. 7–75 p.
13. Cimpoieș Gh. Conducerea și tăierea pomilor. Cișinău: Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știința,
2000, 272 p.
14. Cimpoieș Gh. Pomicultura specială. Chișinău: Editura Colograf-Com, 2002. p. 196–220.
15. Cost of Establishing and Producing Sweet Cherries in Central Washington in 2003. EB1957E. Wa-
shington State University Extension Publications, Pullman, WA.
16. Critical Temperatures for Blossom Buds — Cherries. EB1128E. Washington State University Exten-
sion Publications, Pullman, WA.
17. Crop Profile for Sweet Cherries in Washington. MISC0370E. Washington State University Extension
Publications, Pullman, WA.
18. Donică Ilie et al. Cultura cireșului. Chișinău: Editura Știința. 2005. 120 p.
19. Einhorn, T. (2012) Irrigating Cherry Orchards Efficiently, Good Fruit Grower. 63:8. Yakima, WA.
20. Fertilizer Guide: Soil Samples/Orchards. FG0028C. Washington State University Extension Publica-
tions, Pullman, WA.
21. Four Simple Steps to Pruning Cherries on Gisela and Other Productive Rootstocks. PNW 592. Ore-
gon State University EESC, Corvallis, OR.
22. Frost and Frost Control in Washington Orchards. EB0634. Washington State University Extension
Publications, Pullman, WA.
23. Grădinăriu G. Pomicultura specială. Iași: Eitura Ion Ionescu de la Brad, 2002. p. 159–196.
24. Guyer, Daniel, Roger Brook, and Edward Timm. 1994. Lighting Systems for Fruit Sorting. Tree Fruit
Postharvest Journal 5(1):22–28.
25. Irrigation Monitoring Using Soil Water Tension. EM 8900. Oregon State University EESC, Corvallis,
OR.
26. James, P. Australian Cherry Production Guide. Lenswood, S. Australia.
27. Kitinoja, Lisa and Adel JA. Kader. 2002. Small-Scale Postharvest Handling Practices: A Manual for
Horticultural Crops (4th edition). University of California, Davis, Postharvest Technology Research
and Information Center.
28. Kupferman, Eugene and Peter Sanderson. 2001. Temperature Management and Modified Atmosphe-
re Packing to Preserve Sweet Cherry Quality. Postharvest Information Network. http://postharvest.
tfrec.wsu.edu/EMK2001B.pdf
29. Kupferman, Eugene. May, 1986. An Introduction to Cherry Quality and Handling. Post Harvest
Pomology Newsletter, Vol. 4, No. 1. WSU Tree Fruit Research and Extension Center Wenatchee, WA
98801
30. Laboratories Serving Oregon: Soil, Water, Plant Tissue, and Feed Analysis. EM 8677, Corvallis, OR.
31. Long, L.E. 2007. PNW 592. Four Simple Steps to Pruning Cherries on ‘Gisela’ and other Productive
Rootstocks. OSU. Extension and Experiment Station Communications.
32. Long, L.E., X. Yin, X. Huang, and N. Jaja. Submitted for publication. Responses of Sweet Cherry Wa-
ter Use and Productivity and Soil Quality to Alternate Groundcover and Irrigation Systems.
33. Looney, N.E., A.D. Webster, Eugene Kupferman. 1996. Harvest and Handling Sweet Cherries for the
Fresh Market in Cherries: Crop Physiology, Production and Uses. CAB INTERNATIONAL, Wallin-
gford Oxon OX10 8DE, UK.
34. Murphey, A. S. 1988. Changes in Cherry Maturation and Quality on the Tree in the Proceedings of
the 1988 Pacific Northwest Cherry Production Shortcourse. Washington State University. Pullman,
WA. pp 234–239.
35. Niederholzer F. and L.E. Long. Simple Steps to Irrigation Scheduling Using the „Look and Feel” Me-
thod. OSU Extension Service, The Dalles, OR.
36. O’Rourke, D. (2013). World Sweet Cherry Review (Bilanțul cireșelor la nivel mondial). Belrose, Inc.,
Pullman, WA.
37. Patterson, Max E. 1987. Factors of Loss and the Role of Heat Removal for Maximum Preservation of
Sweet Cherries. Post Harvest Pomology Newsletter, 5(1): 3–9
38. Proebsting, E.L. (1985). Cold resistance of stone fruit flower buds. PNW 221. WSU Extension. Pull-
man, WA.
39. Proebsting, E.L. (1985). Cold resistance of stone fruit flower buds. PNW 221. WSU Extension. Pull-
man, WA.
40. Robert L. Andersen, Pollination Research with Prunus Species and its Importance to Fruit Growers
în NEW YORK FRUIT QUARTERLY, volume 13, number 3, 2005
41. Rozpara E. Intesywny sad ceresniowy. Warszawa: Hortpress Sp. z.o.o. 2005, 246 p.
42. Simple Irrigation Scheduling Using the Look and Feel Method. OSU Wasco County Extension, The
Dalles, OR.
43. Soil Sampling for Home Gardens and Small Acreages. EC 628, Corvallis, OR.
44. Soil Sampling for Home Gardens and Small Acreages. EC 628. Oregon State University EESC, Cor-
vallis, OR.
45. Soil Test Interpretation Guide. EC1478, Corvallis, OR.
46. Stebbins, R. and E. H. Gardner. 1983. Fertilizer Guide, Sweet Cherries, (Ghidul fertilizatorilor, Cireșii)
Oregon. Extension Service and Agricultural Experiment Station (Serviciul de extensiune și stația ex-
perimentală agricolă), universitatea de Stat din Oregon, Corvallis, Oregon.
47. Sweet cherry cultivars for the fresh market. PNW 604. Oregon State University EESC, Corvallis, OR.
48. Sweet cherry rootstocks for the Pacific Northwest. PNW 619-E. Oregon State University EESC, Cor-
vallis, OR.
49. Toivonen, Peter M.A. Use of Reflective Tarps for Maintaining Cherry Quality from Harvest to Pack-
ing. Agriculture and Agri-Food Canada, Pacific Agri-Food Research Centre, Summerland, B.C.
Canada.
50. Toivonen, Peter M.A., F. Kappel, B. Lannard, D. McKenzie, K. Lund and M. Malone. Cherry Picker
Training Guide, Agriculture and Agri-Food Canada, Pacific Agri-Food Research Centre
51. Waelti, Henry. 1986. Forced Air Cooling of Cherries. Post Harvest Pomology Newsletter, Vol. 4, No. 1
52. Wang, Yan and Lynn E. Long. 2014. Respiration and Quality Responses of Sweet Cherry to Different
Atmospheres During Cold Storage and Shipping. Postharvest Biology and Technology. www.elsevier.
com/locate/postharvbio
53. Whiting, M. D. Personal communication. IAREC, Washington State University. Prosser, WA.
54. Whiting, M.D. and G.A. Lang. 2004. ‘Bing’ sweet cherry on the dwarfing rootstock ‘Gisela® 5’: Thin-
ning affects fruit quality and vegetative growth but not net CO2 exchange. J. Amer. Soc. Hort. Sci.
129(3):407–415.
55. http://alburyvineyard.blogspot.com/2011/03/preparing-for-frost.html
56. http://arthropa.free.fr/photos/ATH04-07-04-002.jpg
57. http://asprus.ru/blog/texnologiya-korrektiruyushhix-podkormok-plodonosyashhego-sada/
58. http://barry.fotopage.ru/gallery/show_image.php?imageid=6430
59. http://blogs.ext.vt.edu/tree-fruit-horticulture/category/flower-buds/
60. http://county.wsu.edu/chelan-douglas/agriculture/treefruit/Pages/Virticillium%20Wilt%20of%20
Cherry.aspx
61. http://customers.hbci.com/~wenonah/min-def/cherry.htm
62. http://extension.oregonstate.edu/catalog/
63. ht t p: //f r u it a nd nut e duc at ion .uc d av i s .e du /e duc at ion /f r u it nut pro duc t ion /C he r r y/
Cherry_Pest_Deficiencies/Cherry_Deficiencies/
64. http://img-fotki.yandex.ru/get/6306/83045565.3a/0_7fe83_dc3612ac_L.jpg
65. http://macroid.ru/showphoto.php?photo=48230
66. http://pubs.wsu.edu
67. http://royaloakfarmorchard.com/pdf/Critical_Temperatures_Frost_Damage_Fruit_Trees_Utah.pdf
68. http://universalsem.ro/bondari/bondari_pentru_polenizare/Tripol/21.html#bondari
69. http://www.agroatlas.ru/en/content/pests/Caliroa_cerasi/
70. http://www.agroinform.com/files/aktualis/pdf_agroinform_20070220115327_13_Bekefi_Zs.pdf
71. http://www.agrologica.es/imagen-plaga/rhagoletis-cerasi-1119-526-en.jpg
72. http://www.agrosava.com/razmena/file/115/mrka-pegavost-lisca-tresnje-coccomyces-hiemalis.html
73. http://www.biolib.cz/cz/taxonimage/id43493/?taxonid=405466
74. http://www.biolib.cz/en/image/id1956/
75. http://www.ext.colostate.edu/pubs/garden/07426.html
76. http://www.ext.colostate.edu/pubs/garden/07426.html
77. http://www.freshplaza.it/photoalbum/PAViewAlbum.asp?ID=532&CMD=THUMB&photo=52
78. http://www.goodfruit.com/cherry-rootstock-testing-continues/
79. http://www.kaefer-der-welt.de/caenorhinus_aequatus_1b.jpg
80. http://www.lfl.bayern.de/ips/obstbau/044990/index.php
81. http://www.meteo.md/mold/riscing.htm
82. ht t p://w w w.nat u ra l is-histor ia .de/cg i-bi n/Seite.pl?Systemat isch; Aphid idae%20 -%20
R%F6hrenblattl%E4use;3#titel
83. http://www.oregonlive.com/environment/index.ssf/2008/05/freezing_spring_weather_crimps.html
84. http://www.plant-diseases.com/monilia.htm
85. http://www.sadyklasterec.cz/?page_id=387&lang=en&album=3&gallery=13
86. http://www.sqm.com/sangral/Nutrients/Potassium.aspx
87. http://www.vergers-vivants.fr/spip/IMG/pdf/fiche_technique5_arbo2Web.pdf
88. https://www.apsnet.org/edcenter/intropp/lessons/fungi/ascomycetes/Pages/LeucostomaCanker.aspx
89. www.agrofrost.eu
90. www.baywa.de/obstbau
A NEXE
Anexa 1. Buget estimativ pentru înființarea și îngrijirea livezii de cireș
(suprafața 5 ha, pomi altoiți pe portaltoiul „Mahaleb”, distanța de plantare: 5×4 m)
Date iniţiale ale beneficiarului

Date despre plantație UM Unități
Suprafața plantată ha 5,0
Distanța de transportare până la depozit km 10,0
Distanța de transportare a apei de la bazin km 5,0
Dimensiunile plantației:
Lungimea m 250
Lățimea m 200
Perimetru m 900
Distanța de plantare:
Între rânduri m 5
Între pomi m 4
Numărul de pomi la 1 ha unități 500
Planificarea recoltei UM Unități

Cireșe obținute de la 1 pom kg/pom 16,0
Recolta planificată la 1 ha t/ha 8,0
Planificarea canalelor și prețului de comercializare Cota Preț brut, lei/t

Cota cireșilor comercializate în stare prospătă 70% 25 000,00
Cota cireșilor comercializate pentru procesare 30% 10 000,00
Costuri, taxe și alte ipoteze de calcul UM Unități

Statutul TVA Plătitor
Cota TVA la vânzări % 8%
Cota TVA la procurări % 20%
Fond Social + Asigurări % 23,5%
Cota cheltuielilor neprevăzute (fond de risc) % 10%
Costul mediu a 1 om x zi lei / om x zi 150

Plata 1 paznic mediu / lună lei / lună 2 000
Prețul p/u Motorină lei / l 17,5
Prețul p/u Benzină lei / l 17,5
Prețul p/u Materiale lubrifiante lei / l 30,0
Costul unitar al materialului săditor lei / unit 16
Prețul apei pentru irigare lei / m3 1,8
Volumul apei utilizat pentru irigare m3
Flux inițial de bani pentru începerea plantarii livezii lei/ha

Flux inițial de bani pentru începerea anului livezii pe rod lei/ha
Suprafața terenurilor agricole proprii pentru cultura dată ha 4,00
Suprafața terenurilor arendate pentru cultura dată ha 1,00
Plata de arendă anuală pentru terenurile arendate lei/ha 1 200
Costul de elaborarea a proiectului de plantare a livezii lei 10 000
Costul de procurare a terenului lei/ha
Sistem de irigare prin picurare lei/ha
Subvenții la plantarea livezii din partea Guvernului lei/ha 15 000
Cursul de referință a valutelor în raport cu leul MDL

1 dollar american lei 13
1 Euro lei 18
246
Model financiar – Bugetul investiţiei la înființarea şi îngrijirea livezilor de cireş (portaltoiul „Mahaleb”, distanța de plantare: 5×4 m)
Pregătirea Total (până la
Îngrijirea plantației în anii de vegetație la 1 ha, lei 5
Cantitate Preț terenului și intrarea pe rod)
Specificare UM
/ha unitar, lei plantarea - Structura, Suprafața
Anul II Anul III Anul IV Anul V Anul VI Total lei
Anul I, lei % totală, lei
Flux de numerar inițial lei X X 0 -28 652 -42 271 -52 807 -63 343 -73 879 X X X -369 396
I. Costul mijloacelor de producție lei X X 14 705 4 118 4 086 4 086 4 086 4 086 20 461 35 166 41,7% 175 829
Material săditor unit 500 16,0 8 000 0 8 000 9,5% 40 000
Material săditor completarea golurilor (5% pomi) unit 25 16,0 400 400 400 0,5% 2 000
Îngrăș. organice la plantare (10 kg mraniță/pom) t 5 400,0 2 100 0 2 100 2,5% 10 500
Îngrășăminte minerale: 2 160 312 312 312 312 312 1 560 3 720 4,4% 18 600
Nitroamofosca NPK 16:16:16 kg 300,0 7,2 2 160 0 2 160 2,6% 10 800
Microelement - Poly-Feed 19:19:19 + 6 ME kg 8,0 39,0 312 312 312 312 312 1 560 1 560 1,8% 7 800
Var pentru văruitul pomilor în livadă kg 15,0 10,0 150 150 150 150 150 150 750 900 1,1% 4 500
Substanțe chimice lei 1 961 2 509 2 509 2 509 2 509 11 996 11 996 14,2% 59 979
Fungicide - sulfat de cupru tribazic kg 5,00 122,22 611 611 611 611 611 3 056 3 056 3,6% 15 278
Fungicide - ciprodinil+fludioxonil l 0,45 1 918,80 863 863 863 863 863 4 317 4 317 5,1% 21 587
Insecticid - tiacloprid l 0,25 1 944,90 486 486 486 486 486 2 431 2 431 2,9% 12 156
Erbicide - glifosat l 5,00 109,59 548 548 548 548 2 192 2 192 2,6% 10 959
Inventar pentru curățit livada unit 2 120 240 240 240 240 240 240 1 200 1 440 1,7% 7 200
Apă (la plantarea și îngrijirea pomilor - 100 l/an) m3 100 1,8 180 180 180 360 0,4% 1 800
Plasă plastică pentru protejarea trunchiurilor unit 500 2,0 1 000 0 1 000 1,2% 5 000
Lynn E. LONG | Ananie PEȘTEANU | Marlene LONG | Eugeniu GUDUMAC

Combustibil (deplasarea în câmp) l 50,00 17,50 875 875 875 875 875 875 4 375 5 250 6,2% 26 250
II. Servicii mecanizate lei X X 7 683 4 678 2 057 2 057 2 057 2 057 12 908 20 590 24,4% 102 952
Arătură de semidesfundare (35-40 cm) ha 1,0 966,9 967 0 967 1,1% 4 834
Arătura de toamnă între rânduri (15-20 cm) ha 1,0 589,9 590 590 590 590 590 2 950 2 950 3,5% 14 748
Nivelarea arăturii de desfundare (2 direcții) ha 2,0 211,1 422 0 422 0,5% 2 111
Cultivarea între rânduri (2 ori) ha 2,0 186,2 372 372 372 372 372 1 862 1 862 2,2% 9 312
Afânarea mecanizată între pomi în rând (2 ori) ha 2,0 268,8 538 538 538 538 538 2 688 2 688 3,2% 13 438
Săparea gropilor pentru plantare unit 500,0 4,5 2 261 0 2 261 2,7% 11 305
Transportarea materialului săditor km 200,0 5,5 1 104 0 1 104 1,3% 5 520
Transportarea apei la plantare și irigare t x km 500,0 5,5 2 760 2 760 2 760 5 520 6,5% 27 601
Fertilizarea ha 1,0 168,6 169 0 169 0,2% 843
Stropirea pomilor ha 4,0 139,4 418 558 558 558 558 2 648 2 648 3,1% 13 242
III. Operații manuale lei X X 2 350 2 275 2 125 2 125 2 125 2 125 10 775 13 125 15,5% 65 625
Pichetarea suprafeței pentru plantare om x zi 4,0 150,0 600 0 600 0,7% 3 000
Plantarea pomilor (perioada - toamnă) om x zi 5,0 150,0 750 0 750 0,9% 3 750
Protejarea tulpinelor contra rozatoarelor om x zi 5,0 150,0 750 0 750 0,9% 3 750
Completarea golurilor om x zi 1,0 150,0 150 150 150 0,2% 750
Văruitul tulpinilor om x zi 1,7 150,0 250 250 250 250 250 250 1 250 1 500 1,8% 7 500
Prășitul în rând om x zi 5,0 150,0 750 750 750 750 750 3 750 3 750 4,4% 18 750
Tăiatul în uscat om x zi 5,0 150,0 750 750 750 750 750 3 750 3 750 4,4% 18 750
Tăiatul în verde om x zi 2,5 150,0 375 375 375 375 375 1 875 1 875 2,2% 9 375
IV. Impozitul funciar lei 1 110 110 110 110 110 110 110 550 660 0,8% 3 300
V. Plata de arendă lei 1 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 6 000 7 200 8,5% 7 200
VI. Cheltuieli neprevăzute (cota%) lei X X 2 605 1 238 958 958 958 958 5 069 7 674 9,1% 35 491
TOTAL investiții (I+II+III+IV+V+VI) lei X X 28 652 13 619 10 536 10 536 10 536 10 536 55 763 84 415 100,0% 390 396
Flux de numerar final lei X X -28 652 -42 271 -52 807 -63 343 -73 879 -84 415 X X X -422 076
52 858,51 63 430,21 52 858,51
Model financiar – Buget de venituri şi cheltuieli la producerea cireşelor în livezile pe rod (portaltoiul „Mahaleb”, distanța de plantare: 5×4 m)
Tehnologia recomandată la 1 ha 5 Fluxul de numerar pe lunile anului, lei
Specificare UM
lei
Mai
Iulie
Iunie
Martie
Aprilie
August
Ianuarie
la hectar
Suma, lei
Structura
Februarie
Noiembrie
Octombrie
Decembrie
Septembrie
Preț unitar, lei

consumurilor, %
Total - suprafață,
Cantitatea/norma
Flux de numerar inițial lei X X X X X 0 0 -2 063 -10 285 -32 280 -42 725 693 915 632 923 631 899 630 421 630 421 630 301
I. Vânzări nete lei 8,0 X 164 000,00 X 820 000 0 0 0 0 0 820 000 0 0 0 0 0 0
Cireșe comercializate în stare proaspătă t 5,6 25 000,00 140 000,00 X 700 000 700 000
Cireșe comercializate la procesare t 2,4 10 000,00 24 000,00 X 120 000 120 000
II. Costul mijloacelor de producție lei X X 5 435,74 11,70 27 179 0 0 3 931 16 323 4 395 1 655 875 0 0 0 0 0,0
Îngrășăminte minerale: 1 752,00 3,77 8 760 0 0 0 7 200 780 780 0 0 0 0 0 0
Nitroamofosca NPK 16:16:16 kg 200,00 7,20 1 440,00 3,10 7 200 7 200
Microelement - Poly-Feed 19:19:19 + 6 ME kg 8,00 39,00 312,00 0,67 1 560 780 780
Var pentru văruitul pomilor în livadă kg 30,00 10,00 300,00 0,65 1 500 1 500
Substanțe chimice: 2 508,74 5,40 12 544 0 0 3 056 6 748 2 740 0 0 0 0 0 0 0
Fungicide - sulfat de cupru tribazic kg 5,00 122,22 611,10 1,32 3 056 3 056
Fungicide - ciprodinil+fludioxonil l 0,45 1 918,80 863,46 1,86 4 317 4 317
Insecticid - tiacloprid l 0,25 1 944,90 486,23 1,05 2 431 2 431
Erbicide - glifosat l 5,00 109,59 547,95 1,18 2 740 2 740
3
Apă (la irigarea câmpurilor) m 0,00 1,80 0,00 0,00 0 0 0 0
Combustibil (deplasarea în câmp) l 50,00 17,50 875,00 1,88 4 375 875 875 875 875 875
III. Costul serviciilor mecanizate lei X X 2 566,25 5,52 12 831 0 0 1 669 1 735 3 101 3 552 500 931 1 344 0 0 0
Arătura de toamnă între rânduri (15-20 cm) ha 589,91 0,00 0,00 0 0
Cositul ierbii intre rânduri ha 2,00 99,93 199,86 0,43 999 500 500
Evacuarea ramurilor din livadă ha 168,65 0,00 0,00 0 0
Tocatul crengilor pe rând ha 1,00 166,83 166,83 0,36 834 834
Cultivarea între rânduri ha 2,00 186,23 372,46 0,80 1 862 931 931
Afânarea mecanizată între pomi în rând ha 2,00 268,75 537,50 1,16 2 688 1 344 1 344
Servicii de irigare ha 0,00 1,31 0,00 0,00 0 0 0 0
Transportarea îngrășămintelor t x km 2,08 5,52 11,48 0,02 57 57
Fertilizarea în livadă ha 1,00 168,57 168,57 0,36 843 843
Transportarea soluției t/km 20,00 5,52 110,40 0,24 552 138 138 276
Stropirea pomilor ha 4,00 139,38 557,54 1,20 2 788 697 697 1 394
Transportarea recoltei t x km 80,00 5,52 441,61 0,95 2 208 2 208
IV. Costul operațiilor manuale lei X X 18 742,48 40,33 77 712 0 1 875 1 875 1 937 2 000 70 025 0 0 0 0 0 0
Tăiatul în uscat om x zi 5,00 150,00 750,00 1,61 3 750 1 875 1 875
Tăiatul în verde om x zi 2,50 150,00 375,00 0,81 1 875 1 875
Văruitul tulpinilor om x zi 2,50 150,00 375,00 0,81 1 875 1 875
Răritul fructelor om x zi 5,00 150,00 750,00 1,61 3 750 3 750
Prășitul om x zi 150,00 0,00 0,00 0 0
Recoltarea fructelor om x zi 80,00 150,00 12 000,00 25,82 60 000 60 000
Încărcarea și descărcarea recoltei om x zi 3,20 150,00 480,00 1,03 2 400 2 400
Încărcarea și descărcarea îngrășămintelor om x zi 0,08 150,00 12,48 0,03 62 62
Paza livezii om x lună 2,00 2 000,00 4 000,00 8,61 4 000 2 000 2 000
V. Alte costuri și taxe lei X X 15 501,09 33,36 72 705 0 0 0 0 0 550 54 072 0 0 0 1 200 0
Uzura livezii (nu se repartizează în flux pe luni) lei X X 3 376,61 7,27 16 883
Plata de arendă lei 1,00 1 200,00 1 200,00 2,58 1 200 1 200
TVA lei X X 10 814,48 23,27 54 072 54 072
Impozit funciar lei 1,00 110,00 110,00 0,24 550 550
VI. Cheltuieli neprevăzute ((II+III+IV+V)*10%/100%) lei X X 4 224,56 9,09 19 043 0 188 747 2 000 950 7 578 5 545 93 134 0 120 0
VII. Consumuri variabile + fixe (II+III+IV+V+VI) lei X X 46 470,11 100,00 209 471 0 2 063 8 222 21 996 10 445 83 360 60 992 1 024 1 478 0 1 320 0
VIII: Marja brută (profit brut) (I-VII) lei X X 117 529,89 X 610 529
IX: Marja brută procentuală (I / VII*100%) % X X 352,92 X 391
Flux de numerar final lei X X X X X 0 -2 063 -10 285 -32 280 -42 725 693 915 632 923 631 899 630 421 630 421 630 301 630 301
Notă: Cheltuielile pentru paza recoltei se optimizează odată cu mărirea suprafețelor cultivate.
Uzura nu se calculă la fluxul de numerar, deoarece banii defalcați uzurii ramân în întreprindere și sunt calculați în scopuri de contabilitate (calcularea profitabilității).
247
248
Model financiar – Fluxul de numerar (portaltoiul „Mahaleb”, distanța de plantare: 5×4 m)
Pregătire
Îngrijirea și întreținrea plantației pe perioada de
Etape teren & Exploatarea plantației - perioada pe rod
vegetație
plantare
Anul Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 Anul 7 Anul 8 Anul 9 Anul 10 Anul 11 Anul 12 Anul 13 Anul 14 Anul 15 Anul 16
Productivitatea plantației 0% 0% 0% 15% 25% 60% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Costuri investiționale -153 262 -68 095 -52 680 -52 680 -52 680 -52 680
Costuri opreraționale 0 -9 691 -16 152 -38 765 -232 351 -500 -1 047 353 0 -10 313 -41 110 -109 978 -52 225 -416 800 -304 959
Vânzări 0 0 0 123 000 205 000 492 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000
Marja brută -153 262 -68 095 -52 680 60 629 136 168 400 555 587 649 819 500 -227 353 820 000 809 688 778 890 710 022 767 775 403 200 515 041
Subvenții & recuperare TVA 75 000 52 859
Costuri totale cumulative 153 262 221 357 274 037 336 408 405 239 496 684 729 035 729 535 1 776 887 1 776 887 1 787 200 1 828 310 1 938 288 1 990 513 2 407 313 2 712 272
Încasări totale cumulative 75 000 75 000 75 000 198 000 403 000 947 859 1 767 859 2 587 859 3 407 859 4 227 859 5 047 859 5 867 859 6 687 859 7 507 859 8 327 859 9 147 859
Flux (marja brută) cumulativ -78 262 -146 357 -199 037 -138 408 -2 239 451 174 1 038 824 1 858 324 1 630 971 2 450 971 3 260 659 4 039 548 4 749 570 5 517 346 5 920 546 6 435 587

Etape Exploatarea plantației - perioada pe rod
Anul Anul 17 Anul 18 Anul 19 Anul 20 Anul 21 Anul 22 Anul 23 Anul 24 Anul 25 Anul 26 Anul 27 Anul 28 Anul 29 Anul 30 Anul 31
Productivitatea plantației 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 80% 70% 60% 40% 30% 25% 20%
Costuri investiționale
Costuri opreraționale -5 121 -7 391 0 -6 600 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Vânzări 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 820 000 656 000 574 000 492 000 328 000 246 000 205 000 164 000
Marja brută 814 879 812 609 820 000 813 400 820 000 820 000 820 000 820 000 656 000 574 000 492 000 328 000 246 000 205 000 164 000
Subvenții & recuperare TVA
Costuri totale cumulative 2 717 393 2 724 784 2 724 784 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384 2 731 384
Încasări totale cumulative 9 967 859 10 787 859 11 607 859 12 427 859 13 247 859 14 067 859 14 887 859 15 707 859 16 363 859 16 937 859 17 429 859 17 757 859 18 003 859 18 208 859 18 372 859
Flux (marja brută) cumulativ 7 250 466 8 063 075 8 883 075 9 696 475 10 516 475 11 336 475 12 156 475 12 976 475 13 632 475 14 206 475 14 698 475 15 026 475 15 272 475 15 477 475 15 641 475
20 000 000
15 000 000
10 000 000
5 000 000
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
-5 000 000
Costuri totale cumulative Încasări totale cumulative Flux (marja brută) cumulativ
249
Bugetul investiţiilor pentru înființarea livezii de cireş
(portaltoiul „Mahaleb”, distanța de plantare: 5×4 m)
Date (S=1 Date (S
Specificare UM
ha) totală)
Costul de elaborarea a proiectului de plantare a livezii lei 10 000 10 000
Costul de procurare a terenului lei 0 0
Sistem de irigare prin picurare lei 0 0
Costuri de plantare și îngrijire până la intrarea pe rod lei 84 415 390 396
Suma investițiilor totale lei 94 415 400 396
Indici economici principali pentru livada de cireş

(portaltoiul „Mahaleb”, distanța de plantare: 5×4 m)
Date de Date de
Principalii indicatori economici UM calcul calcul (S
(S=1 ha) totală)
Bugetul investițiilor la crearea livezii lei 94 415 400 396
Subvenții lei 15 000 75 000
Venituri din vânzări lei 164 000 820 000
Costuri operaționale lei 46 470 209 471
Profit brut anual lei 117 530 610 529
Rentabilitate economică (venituri obținute la 1 leu de consumuri) % 252,9 291,5
Flux monetar la sfârșitul anului lei 126 060 630 301
Cost unitar lei / kg 5,81 5,24
Termen de recuperare a investițiilor ani de rod 0,7 0,5
Termen de recuperare a investițiilor ani de la plantare 6,7 6,5
(suprafața 5 ha, pomi altoiți pe portaltoiul „Maxma 14”, distanța de plantare: 5×3 m)
Date inițiale ale beneficiarului

Lungimea m 250
Lățimea m 200
Perimetru m 900
Distanța de plantare:
Între rânduri m 5
Între pomi m 3


Cota cireșelor comercializate în stare prospătă 75% 25 000,00
Cota cireșelor comercializate pentru procesare 25% 10 000,00

Costul mediu a 1 om x zi lei / om x zi 150

Plata 1 paznic mediu / lună lei / lună 2 000
Costul unitar al materialului săditor lei / unit 45
Volumul apei utilizat pentru irigare m3 900,0

Sistem de irigare prin picurare lei/ha 20 000

1 Euro lei 18
252
Model financiar – Bugetul investiției la înființarea și îngrijirea livezilor de cireș (portaltoiul „Maxma 14”, distanța de plantare: 5×3 m)
Pregătirea Total (până la intrarea
Îngrijirea plantației în anii de vegetație la 1 ha, lei 5
Cantitate Preț terenului și pe rod)
Specificare UM
/ha unitar, lei plantarea - Structura, Suprafața
Anul II Anul III Anul IV Anul V Total lei
Anul I, lei % totală, lei
Flux de numerar inițial lei X X 0 -55 460 -70 848 -85 122 -96 162 X X X -480 811
I. Costul mijloacelor de producție lei X X 37 738 5 218 4 266 4 086 4 086 17 655 55 393 51,7% 276 967
Material săditor unit 667 45,0 30 000 0 30 000 28,0% 150 000
Material săditor completarea golurilor (5% pomi) unit 33 45,0 1 500 1 500 1 500 1,4% 7 500
Îngrășăminte minerale: 2 160 312 312 312 312 1 248 3 408 3,2% 17 040
Microelement - Poly-Feed 19:19:19 + 6 ME kg 8,0 39,0 312 312 312 312 1 248 1 248 1,2% 6 240
Var pentru văruitul pomilor în livadă kg 15,0 10,0 150 150 150 150 150 600 750 0,7% 3 750
Substanțe chimice lei 1 961 2 509 2 509 2 509 9 487 9 487 8,8% 47 435
Fungicide - sulfat de cupru tribazic kg 5,00 122,22 611 611 611 611 2 444 2 444 2,3% 12 222
Fungicide - ciprodinil+fludioxonil l 0,45 1 918,80 863 863 863 863 3 454 3 454 3,2% 17 269
Insecticid - tiacloprid l 0,25 1 944,90 486 486 486 486 1 945 1 945 1,8% 9 725
Erbicide - glifosat l 5,00 109,59 548 548 548 1 644 1 644 1,5% 8 219
Inventar pentru curățit livada unit 2 120 240 240 240 240 240 960 1 200 1,1% 6 000
Apă (la plantarea și îngrijirea pomilor - 100 l/an) m3 100 1,8 180 180 180 360 540 0,5% 2 700
Plasă plastică pentru protejarea trunchiurilor unit 667 2,0 1 333 0 1 333 1,2% 6 667

Combustibil (deplasarea în câmp) l 50,00 17,50 875 875 875 875 875 3 500 4 375 4,1% 21 875
II. Servicii mecanizate lei X X 8 436 4 678 4 817 2 057 2 057 13 610 22 047 20,6% 110 234
Arătura de toamnă între rânduri (15-20 cm) ha 1,0 589,9 590 590 590 590 2 360 2 360 2,2% 11 798
Cultivarea între rânduri (2 ori) ha 2,0 186,2 372 372 372 372 1 490 1 490 1,4% 7 449
Afânarea mecanizată între pomi în rând (2 ori) ha 2,0 268,8 538 538 538 538 2 150 2 150 2,0% 10 750
Transportarea apei la plantare și irigare t x km 500,0 5,5 2 760 2 760 2 760 5 520 8 280 7,7% 41 401
Fertilizarea ha 1,0 168,6 169 0 169 0,2% 843
Stropirea pomilor ha 4,0 139,4 418 558 558 558 2 091 2 091 2,0% 10 454
III. Operații manuale lei X X 2 933 2 783 2 583 2 583 2 583 10 533 13 467 12,6% 67 333
Plantarea pomilor (perioada - toamnă) om x zi 6,7 150,0 1 000 0 1 000 0,9% 5 000
Protejarea tulpinelor contra rozatoarelor om x zi 6,7 150,0 1 000 0 1 000 0,9% 5 000
Completarea golurilor om x zi 1,3 150,0 200 200 200 0,2% 1 000
Văruitul tulpinilor om x zi 2,2 150,0 333 333 333 333 333 1 333 1 667 1,6% 8 333
Prășitul în rând om x zi 5,0 150,0 750 750 750 750 3 000 3 000 2,8% 15 000
Tăiatul în uscat om x zi 6,7 150,0 1 000 1 000 1 000 1 000 4 000 4 000 3,7% 20 000
Tăiatul în verde om x zi 3,3 150,0 500 500 500 500 2 000 2 000 1,9% 10 000
IV. Impozitul funciar lei 1 110 110 110 110 110 110 440 550 0,5% 2 750
V. Plata de arendă lei 1 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 4 800 6 000 5,6% 6 000
V. Cheltuieli neprevăzute (cota%) lei X X 5 042 1 399 1 298 1 004 1 004 4 704 9 746 9,1% 46 328
TOTAL investiții (I+II+III+IV+V+VI) lei X X 55 460 15 388 14 274 11 040 11 040 51 743 107 202 100,0% 509 612
Flux de numerar final lei X X -55 460 -70 848 -85 122 -96 162 -107 202 X X X -536 012
72 654,75 87 185,70 72 654,75
Model financiar – Buget de venituri și cheltuieli la producerea cireșelor în livezile pe rod (portaltoiul „Maxma 14”, distanța de plantare: 5×3 m)
Specificare UM
lei
Mai
Iulie
Iunie
Martie
Aprilie
August
Ianuarie
la hectar
Suma, lei
Structura
Februarie
Noiembrie
Octombrie
Decembrie
Septembrie
Preț unitar, lei

consumurilor, %
Cantitatea/norma
Flux de numerar inițial lei X X X X X 0 0 -2 750 -11 660 -34 343 -49 924 1 293 716 1 176 071 1 175 046 1 173 568 1 173 568 1 173 448
I. Vânzări nete lei 14,0 X 297 500,00 X 1 487 500 0 0 0 0 0 1 487 500 0 0 0 0 0 0
Cireșe comercializate în stare proaspătă t 10,5 25 000,00 262 500,00 X 1 312 500 1 312 500
II. Costul mijloacelor de producție lei X X 7 055,74 9,05 35 279 0 0 3 931 16 323 7 095 4 355 3 575 0 0 0 0 0,0
Apă (la irigarea câmpurilor) m3 900,00 1,80 1 620,00 2,08 8 100 2 700 2 700 2 700
III. Costul serviciilor mecanizate lei X X 4 079,04 5,23 20 395 0 0 1 669 1 735 5 070 7 177 2 469 931 1 344 0 0 0
Servicii de irigare ha 900,00 1,31 1 181,58 1,52 5 908 1 969 1 969 1 969
Transportarea recoltei t x km 140,00 5,52 772,82 0,99 3 864 3 864
Tăiatul în uscat om x zi 6,67 150,00 1 000,00 1,28 5 000 2 500 2 500
Răritul fructelor om x zi 6,67 150,00 1 000,00 1,28 5 000 5 000
Prășitul om x zi 150,00 0,00 0,00 0 0
Încărcarea și descărcarea recoltei om x zi 5,60 150,00 840,00 1,08 4 200 4 200
Paza livezii om x lună 2,00 2 000,00 4 000,00 5,13 4 000 2 000 2 000
TVA lei X X 20 181,24 25,90 100 906 100 906
VI. Cheltuieli neprevăzute ((II+III+IV+V)*10%/100%) lei X X 7 083,86 33 339 0 250 810 2 062 1 416 13 078 10 695 93 134 0 120 0
VIII: Marja brută (profit brut) (I-VII) lei X X 219 577,53 X 1 120 768
Flux de numerar final lei X X X X X 0 -2 750 -11 660 -34 343 -49 924 1 293 716 1 176 071 1 175 046 1 173 568 1 173 568 1 173 448 1 173 448
253
254
Model financiar – Fluxul de numerar (portaltoiul „Maxma 14”, distanța de plantare: 5×3 m)
Pregătire
Îngrijirea și întreținrea plantației pe
perioada de vegetație
plantare
Anul Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 Anul 7 Anul 8 Anul 9 Anul 10 Anul 11 Anul 12 Anul 13
Productivitatea plantației 0% 0% 10% 25% 55% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Costuri investiționale -287 299 -176 941 -71 371 -55 201 -55 201
Costuri opreraționale -11 306 -28 266 -62 185 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612
Vânzări 0 0 148 750 371 875 818 125 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500
Marja brută -287 299 -176 941 -209 920 288 408 700 739 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888
Costuri totale cumulative 287 299 464 240 546 917 630 384 747 770 1 137 382 1 526 994 1 916 607 2 306 219 2 695 831 3 085 444 3 475 056 3 864 668
Încasări totale cumulative 75 000 75 000 223 750 595 625 1 486 405 2 973 905 4 461 405 5 948 905 7 436 405 8 923 905 10 411 405 11 898 905 13 386 405
Flux (marja brută) cumulativ -212 299 -389 240 -599 160 -310 751 462 643 1 560 530 2 658 418 3 756 306 4 854 193 5 952 081 7 049 968 8 147 856 9 245 744

Anul Anul 14 Anul 15 Anul 16 Anul 17 Anul 18 Anul 19 Anul 20 Anul 21 Anul 22 Anul 23 Anul 24 Anul 25
Productivitatea plantației 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 80% 60% 50% 40%
Costuri opreraționale -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -389 612 -311 690 -233 767 -194 806 -155 845
Vânzări 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 487 500 1 190 000 892 500 743 750 595 000
Marja brută 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 1 097 888 878 310 658 733 548 944 439 155
Costuri totale cumulative 4 254 281 4 643 893 5 033 506 5 423 118 5 812 730 6 202 343 6 591 955 6 981 567 7 293 257 7 527 025 7 721 831 7 877 676
Încasări totale cumulative 14 873 905 16 361 405 17 848 905 19 336 405 20 823 905 22 311 405 23 798 905 25 286 405 26 476 405 27 368 905 28 112 655 28 707 655
Flux (marja brută) cumulativ 10 343 631 11 441 519 12 539 407 13 637 294 14 735 182 15 833 070 16 930 957 18 028 845 18 907 155 19 565 887 20 114 831 20 553 986
35 000 000
30 000 000
25 000 000
20 000 000
15 000 000
10 000 000
5 000 000
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
-5 000 000
255
Bugetul investițiilor pentru înființarea livezii de cireș
(portaltoiul „Maxma 14”, distanța de plantare: 5×3 m)
Date (S=1 Date (S
Specificare UM
ha) totală)
Sistem de irigare prin picurare lei 20 000 100 000
Costuri de plantare și îngrijire până la intrarea pe rod lei 107 202 509 612
Suma investițiilor totale lei 137 202 619 612
Indici economici principali pentru livada de cireș

(portaltoiul „Maxma 14”, distanța de plantare: 5×3 m)
Date de Date de
(S=1 ha) totală)
Bugetul investițiilor la crearea livezii lei 137 202 619 612
Venituri din vânzări lei 297 500 1 487 500
Profit brut anual lei 219 578 1 120 768
Flux monetar la sfârșitul anului lei 234 690 1 173 448
(suprafața 5 ha, pomi altoiți pe portaltoiul „Gisela 6”, distanța de plantare: 4×2 m)
Date inițiale ale beneficiarului

Lungimea m 250
Lățimea m 200
Perimetru m 900
Distanța de plantare
Între rânduri m 4
Între pomi m 2


Cota cireșelor comercializate în stare prospătă 80% 25 000,00
Cota cireșelor comercializate pentru procesare 20% 10 000,00

Costul mediu a 1 om x zi lei / om x zi 150,0

Plata 1 paznic mediu / lună lei / lună 2 000,0
Costul unitar al materialului săditor lei / unit 63,0
Volumul apei utilizat pentru irigare m3 1 500,0

Sistem de irigare prin picurare lei/ha 32 000

1 Euro lei 18
258
Model financiar – Bugetul investiției la înființarea și îngrijirea livezii de cireș (portaltoiul „Gisela 6”, distanța de plantare: 4×2 m)
Pregătirea
Îngrijirea plantației în anii de vegetație la 1 ha, lei Total (până la intrarea pe rod) 5
Cantitate Preț terenului și
Specificare UM
/ha unitar, lei plantarea - Suprafața
Anul II Anul III Anul IV Anul V Total lei Structura, %
Anul I, lei totală, lei
Flux de numerar inițial lei X X 0 -121 291 -222 752 -241 760 -257 535 X X X -1 287 676
I. Costul mijloacelor de producție lei X X 93 230 74 618 6 966 6 786 6 786 95 155 188 385 68,9% 941 925
Material săditor unit 1 250 63,00 78 750 0 78 750 28,8% 393 750
Material săditor completarea golurilor (5% pomi) unit 63 63,00 3 938 3 938 3 938 1,4% 19 688
Îngrășăminte minerale: 2 160 312 312 312 312 1 248 3 408 1,2% 17 040
Microelement - Poly-Feed 19:19:19 + 6 ME kg 8,0 39,00 312 312 312 312 1 248 1 248 0,5% 6 240
Var pentru văruitul pomilor în livadă kg 15,0 10,00 150 150 150 150 150 600 750 0,3% 3 750
Substanțe chimice lei 1 961 2 509 2 509 2 509 9 487 9 487 3,5% 47 435
Fungicide - sulfat de cupru tribazic kg 5,00 122,22 611 611 611 611 2 444 2 444 0,9% 12 222
Fungicide - ciprodinil+fludioxonil l 0,45 1 918,80 863 863 863 863 3 454 3 454 1,3% 17 269
Insecticid - tiacloprid l 0,25 1 944,90 486 486 486 486 1 945 1 945 0,7% 9 725
Erbicide - glifosat l 5,00 109,59 548 548 548 1 644 1 644 0,6% 8 219
Inventar pentru curățit livada unit 2 120,00 240 240 240 240 240 960 1 200 0,4% 6 000
Apă (la plantarea și îngrijirea pomilor - 100 l/an) m3 100 1,80 180 180 180 360 540 0,2% 2 700
Apă (la irigarea câmpurilor) m3 1 500,00 1,80 2 700 2 700 2 700 2 700 10 800 10 800 4,0% 54 000
Sistem de irigare prin picurare unit 1 32 000,00 32 000 32 000 32 000 11,7% 160 000
Suport pentru pomi, din banbus unit 1 250 2,50 3 125 0 3 125 1,1% 15 625
Stîlpi din beton armat pentru șpalieră unit 290 80,00 23 200 23 200 23 200 8,5% 116 000
Sîrmă pentru șpalieră kg 625 14,50 9 063 9 063 9 063 3,3% 45 313

Plasă plastică pentru protejarea trunchiurilor unit 1 250 2,00 2 500 0 2 500 0,9% 12 500
Combustibil (deplasarea în câmp) l 50,00 17,50 875 875 875 875 875 3 500 4 375 1,6% 21 875
II. Servicii mecanizate lei X X 11 074 9 440 4 817 2 057 2 057 18 372 29 446 10,8% 147 230
Arătura de toamnă între rânduri (15-20 cm) ha 1,0 589,9 590 590 590 590 2 360 2 360 0,9% 11 798
Cultivarea între rânduri (2 ori) ha 2,0 186,2 372 372 372 372 1 490 1 490 0,5% 7 449
Afânarea mecanizată între pomi în rând (2 ori) ha 2,0 268,8 538 538 538 538 2 150 2 150 0,8% 10 750
Transportarea stîlpilor t x km 625,0 5,5 3 450 3 450 3 450 1,3% 17 250
Săparea gropilor pentru stîlpi unit 290,0 4,5 1 311 1 311 1 311 0,5% 6 557
Transportarea apei la plantare și irigare t x km 500,0 5,5 2 760 2 760 2 760 5 520 8 280 3,0% 41 401
Fertilizarea ha 1,0 168,6 169 0 169 0,1% 843
Stropirea pomilor ha 4,0 139,4 418 558 558 558 2 091 2 091 0,8% 10 454
III. Operații manuale lei X X 4 650 6 870 4 188 4 188 4 188 19 433 24 083 8,8% 120 413
Plantarea pomilor (perioada - toamnă) om x zi 10,4 150,0 1 563 0 1 563 0,6% 7 813
Protejarea tulpinelor contra rozatoarelor om x zi 10,4 150,0 1 563 0 1 563 0,6% 7 813
Completarea golurilor om x zi 2,1 150,0 313 313 313 0,1% 1 563
Văruitul tulpinilor om x zi 4,2 150,0 625 625 625 625 625 2 500 3 125 1,1% 15 625
Instalarea stîlpilor de beton armat om x zi 5,8 150,0 870 870 870 0,3% 4 350
Instalarea sîrmei pe șpalieră pe stîlpi om x zi 10,0 150,0 1 500 1 500 1 500 0,5% 7 500
Prășitul în rând om x zi 5,0 150,0 750 750 750 750 3 000 3 000 1,1% 15 000
Tăiatul în uscat om x zi 12,5 150,0 1 875 1 875 1 875 1 875 7 500 7 500 2,7% 37 500
Tăiatul în verde om x zi 6,3 150,0 938 938 938 938 3 750 3 750 1,4% 18 750
IV. Impozitul funciar lei 1 110 110 110 110 110 110 440 550 0,2% 2 750
V. Plata de arendă lei 1 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 1 200 4 800 6 000 2,2% 6 000
VI. Cheltuieli neprevăzute (cota%) lei X X 11 026 9 224 1 728 1 434 1 434 13 820 24 846 9,1% 121 832
TOTAL investiții (I+II+III+IV+V+VI) lei X X 121 291 101 461 19 009 15 775 15 775 152 019 273 310 100,0% 1 334 150
Flux de numerar final lei X X -121 291 -222 752 -241 760 -257 535 -273 310 X X X -1 366 550
202 231,18 242 677,41 202 231,18
Model financiar – Buget de venituri și cheltuieli la producerea cireșelor în livezile pe rod (portaltoiul „Gisela 6”, distanța de plantare: 4×2 m)
Specificare UM
lei
Mai
Iulie
Iunie
Martie
Aprilie
August
Ianuarie
la hectar
Suma, lei
Structura
Februarie
Noiembrie
Octombrie
Decembrie
Septembrie
Preț unitar, lei

consumurilor, %
Cantitatea/norma
Flux de numerar inițial lei X X X X X 0 0 -5 156 -16 472 -49 608 -68 613 1 797 186 1 632 548 1 631 523 1 630 045 1 630 045 1 629 925
I. Vânzări nete lei 18,8 X 412 500,00 X 2 062 500 0 0 0 0 0 2 062 500 0 0 0 0 0 0
Cireșe comercializate în stare proaspătă t 15,0 25 000,00 375 000,00 X 1 875 000 1 875 000
II. Costul mijloacelor de producție lei X X 9 575,74 8,09 47 879 0 0 3 931 23 523 8 895 6 155 5 375 0 0 0 0 0,0
Apă (la irigarea câmpurilor) m3 1 500,00 1,80 2 700,00 2,28 13 500 4 500 4 500 4 500
III. Costul serviciilor mecanizate lei X X 5 140,00 4,34 25 700 0 0 1 669 1 790 6 383 9 801 3 782 931 1 344 0 0 0
Servicii de irigare ha 1 500,00 1,31 1 969,30 1,66 9 847 3 282 3 282 3 282
Transportarea recoltei t x km 187,50 5,52 1 035,02 0,87 5 175 5 175
Tăiatul în uscat om x zi 12,50 150,00 1 875,00 1,58 9 375 4 688 4 688
Răritul fructelor om x zi 12,50 150,00 1 875,00 1,58 9 375 9 375
Prășitul om x zi 150,00 0,00 0,00 0 0
Încărcarea și descărcarea recoltei om x zi 7,50 150,00 1 125,00 0,95 5 625 5 625
Paza Livezii om x lună 2,00 2 000,00 4 000,00 3,38 4 000 2 000 2 000
TVA lei X X 28 102,93 23,73 140 515 140 515
VI. Cheltuieli neprevăzute ((II+III+IV+V)*cota%) lei X X 10 764,88 9,09 51 744 0 469 1 029 3 012 1 728 17 882 14 967 93 134 0 120 0
VIII: Marja brută (profit brut) (I-VII) lei X X 294 086,31 X 1 493 312
Flux de numerar final lei X X X X X 0 -5 156 -16 472 -49 608 -68 613 1 797 186 1 632 548 1 631 523 1 630 045 1 630 045 1 629 925 1 629 925
259
260
Model financiar – Fluxul de numerar (portaltoiul „Gisela 6”, distanța de plantare: 4×2 m)
Pregătire
Îngrijirea și întreținrea plantației pe perioada de
vegetație
plantare
Anul Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 Anul 7 Anul 8 Anul 9 Anul 10
Productivitatea plantației 0% 0% 20% 50% 80% 100% 100% 100% 100% 100%
Costuri investiționale -616 453 -667 305 -95 044 -78 874 -78 874
Costuri opreraționale 0 0 -30 285 -75 713 -121 140 -592 068 -592 068 -592 068 -592 068 -592 068
Vânzări 0 0 412 500 1 031 250 1 650 000 2 062 500 2 062 500 2 062 500 2 062 500 2 062 500
Marja brută -616 453 -667 305 287 171 876 664 1 449 986 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 470 432
Costuri totale cumulative 616 453 1 283 759 1 409 087 1 563 674 1 763 687 2 355 756 2 947 824 3 539 893 4 131 961 4 724 030

Încasări totale cumulative 150 000 150 000 562 500 1 593 750 3 445 981 5 508 481 7 570 981 9 633 481 11 695 981 13 758 481
Flux (marja brută) cumulativ -466 453 -1 133 759 -846 587 30 076 1 682 294 3 152 725 4 623 157 6 093 589 7 564 020 9 034 452
Anul Anul 11 Anul 12 Anul 13 Anul 14 Anul 15 Anul 16 Anul 17 Anul 18 Anul 19 Anul 20
Productivitatea plantației 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 70% 50% 30%
Costuri opreraționale -592 068 -592 068 -592 068 -592 068 -592 068 -592 068 -592 068 -414 448 -296 034 -177 621
Vânzări 2 062 500 2 062 500 2 062 500 2 062 500 2 062 500 2 062 500 2 062 500 1 443 750 1 031 250 618 750
Marja brută 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 470 432 1 029 302 735 216 441 129
Costuri totale cumulative 5 316 098 5 908 166 6 500 235 7 092 303 7 684 372 8 276 440 8 868 509 9 282 957 9 578 991 9 756 611
Încasări totale cumulative 15 820 981 17 883 481 19 945 981 22 008 481 24 070 981 26 133 481 28 195 981 29 639 731 30 670 981 31 289 731
Flux (marja brută) cumulativ 10 504 883 11 975 315 13 445 746 14 916 178 16 386 609 17 857 041 19 327 472 20 356 775 21 091 990 21 533 120
35 000 000
30 000 000
25 000 000
20 000 000
15 000 000
10 000 000
5 000 000
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
-5 000 000
261
Bugetul investițiilor pentru înființarea livezii de cireș
(portaltoiul „Gisela 6”, distanța de plantare: 4×2 m)
Date (S=1 Date (S
Specificare UM
ha) totală)
Sistem de irigare prin picurare lei 32 000 160 000
Costuri de plantare și îngrijire până la intrarea pe rod lei 273 310 1 334 150
Suma investițiilor totale lei 315 310 1 504 150
Indici economici principali pentru livada de cireș

(portaltoiul „Gisela 6”, distanța de plantare: 4×2 m)
Date de Date de
(S=1 ha) totală)
Bugetul investițiilor la crearea livezii lei 315 310 1 504 150
Venituri din vânzări lei 412 500 2 062 500
Profit brut anual lei 294 086 1 493 312
Flux monetar la sfârșitul anului lei 325 985 1 629 925
Lynn E. LONG
Profesor
Horticultor în Extensiune pe speciile sâmburoase,
Universitea de Stat din Oregon,
Statele Unite ale Americii
Email: lynn.long@oregonstate.edu
Tel: (+1) 541-296-5494
Fax: (+1) 541-298-3574
Ananie PEŞTEANU
Doctor în agricultură
Conferenţiar universitar al catedrei Pomicultură
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
Republica Moldova
Email: a.pesteanu@yahoo.com
Tel: (+373) 79563247
Marlene LONG,
Tehnician în Contolul Calității

Statele Unite ale Americii
Tel: (+1) 541-296-2572
Eugeniu GUDUMAC
Doctor în agricultură
Specialist Producerea Fructelor
Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED)
Republica Moldova
Email: Eugeniu_Gudumac@dai.com, egudumac@gmail.com
Tel: serv. (+373) 60429222; pers. (+373) 69580022
Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor
DIN PARTEA POPORULUI
AMERICAN
Eugeniu GUDUMAC
Marlene LONG
Ananie PEŞTEANU
Lynn E. LONG
Elaborarea acestui manual a devenit posibilă datorită susţinerii

din partea poporului american prin intermediul Agenţiei pentru
ACED Manual Tehnologic
Dezvoltare Internaţională a SUA şi contribuţiei din partea com-
Lynn E. Long Marlene Long

Ananie PEŞTEANU Eugeniu GUDUMAC Chişinău 2014

ACED Manual Producerea Cirese PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACED Manual Producerea Cirese PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor

DIN PARTEA POPORULUI

Elaborarea acestui manual a devenit posibilă datorită susţinerii

Lynn E. Long Marlene Long

Acest manual a fost elaborat de către:

© Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU, Marlene LONG, Eugeniu GUDUMAC

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

1. PRODUCȚIA DE CIREȘE LA NIVEL GLOBAL (Lynn E. LONG) 9

2. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ALE CREȘTERII ȘI RODIRII CIREȘULUI

3. SORTIMENTUL CIREȘULUI (Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 22

4. PORTALTOAIELE DE CIREȘ (Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 46

5. CERINȚELE CIREȘULUI FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI (Ananie PEȘTEANU)56

6. ÎNFIINȚAREA LIVEZII (Lynn E. LONG, Eugeniu GUDUMAC,

8. TĂIEREA POMILOR DE CIREȘ (Lynn E. LONG) 159

9. INDUCEREA RAMIFICĂRILOR PRIN INCIZII ȘI REGULATORI DE

10. SPORIREA CALITĂȚII FRUCTELOR CU ACIDUL GIBERELIC

11. SISTEMUL DE ÎNTREȚINERE, LUCRARE A SOLULUI, IRIGARE

12. SISTEMELE DE SUSȚINERE ȘI PROTECȚIE ANTI-GRINDINĂ/ANTI-

14. PRACTICI DE RECOLTARE A CIREȘELOR (Marlene LONG) 221

15. MANIPULAREA FRUCTELOR ÎN ETAPA POST-RECOLTARE

1.1. Tendințe globale de producție

Asia de Altă parte a Europa Altă parte a America Toate

Figura 1.1.1. Pe plan mondial: Producerea cireșelor pe regiuni, schimbarea procentului

1.2. Țările lidere la capitolul producerii cireșelor

Perioada 1995– 2005– 2012

Chile 11 21 667 39 333 58 889 59 000 61 088 84 793

1.3. Importurile de cireșe

Poziția Volumul Valoare Volumul Volumul

1.4. Prețurile de Export

Prețul de Export în medie pentru anii 2008–2010

Medie (23) 3 726

1.5. Potențialii concurenți în producerea de

Interacțiunile dintre soi, portaltoi și sisteme de conducere

Figura 3.1. Graficul productivității portaltoiului.

Depozitarea și transportarea fructelor

Crăparea fructelor cauzată de ploaie

3.1. Caracteristica soiurilor de cireșe admise temporar

3.2. Caracteristica soiurilor principale de cireș

CEA MAI TIMPURIE

BIGARREAU PRODUCTA DELBARD

Figura 4.1. Aspectul livezii de cireș în funcție de tipul portaltoiului.

Particularitățile înfloririi și fructificării

Particularitățile creșterii și dezvoltării pomilor

Figura 4.3. Dezvoltarea pomilor soiului „Regina” pe diferiți

Figura 4.4. Influența portaltoiului asupra înălțimii pomilor2.

4.1. Caracteristica portaltoaielor de cireș

„Gisela 5” (P. Cerasus × P. canescens)

„Gisela 6” (P. Cerasus × P. canescens)

„Gisela 12” (P. cerasus × P. canescens)

„Krymsk 5” (P. fruticosa × P. lannesiana)

„Maxma 14” (P. mahaleb × P. avium)

„Mazzard” (Prunus avium)

6.1. Tipuri și sisteme de plantații

6.2. Înțelegerea economiei livezii și dezvoltarea unui plan de afaceri

Economia și finanțarea unei livezi

Figura 6.2.1. Linie de sortare a cireșelor.

6.3. Determinarea compatibilității de amplasare a terenului

Figura 6.3.2. Crăparea fructelor de cireș cauzată de ploaie.

Figura 6.3.3. Livadă de cireș acoperită cu peliculă antiploaie.

Scăzut În creștere Semnificativ Înalt Sever

Absent Moderat Sever Foarte Sever

De la absent la foarte scăzut Moderat Sever Foarte sever

Absent În progres Semnificativ Înalt Sever

Tabelul 6.3.5. Posibilitatea remedierii problemelor SAR-ului

1. PRODUCȚIA DE CIREȘE LA NIVEL GLOBAL (Lynn E. LONG) 9

3. SORTIMENTUL CIREȘULUI (Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 22

4. PORTALTOAIELE DE CIREȘ (Lynn E. LONG, Ananie PEȘTEANU) 46

5. CERINȚELE CIREȘULUI FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI (Ananie PEȘTEANU)56

8. TĂIEREA POMILOR DE CIREȘ (Lynn E. LONG) 159

14. PRACTICI DE RECOLTARE A CIREȘELOR (Marlene LONG) 221

1.1. Tendințe globale de producție

1.2. Țările lidere la capitolul producerii cireșelor

1.3. Importurile de cireșe

1.4. Prețurile de Export

1.5. Potențialii concurenți în producerea de

3.1. Caracteristica soiurilor de cireșe admise temporar

3.2. Caracteristica soiurilor principale de cireș

4.1. Caracteristica portaltoaielor de cireș

6.1. Tipuri și sisteme de plantații

6.2. Înțelegerea economiei livezii și dezvoltarea unui plan de afaceri

6.3. Determinarea compatibilității de amplasare a terenului

Tabelul 6.3.5. Posibilitatea remedierii problemelor SAR-ului

6.5. Studiul asupra materialului săditor

6.6. Proiectarea livezii

6.7. Planificarea sistemul de irigare a pomilor

6.8. Transportarea și plantarea pomilor

6.9. Determinarea necesităților forței de muncă

7.1. Piramida etajată rărită

7.2. Piramida etajată rărită cu centrul deschis

7.4. Sistemul KGB (Kym Green Bush)9

7.6. Liderul Central Vogel (VCL — Vogel Central Leader)11