Plagiatul

Plagiatul înseamnă a fura cuvintele și ideile altora și a le da drept ale tale. Plagiatul este o
infracțiune gravă. La nivel universitar, de obicei, veți obține o notă mică, de netrecere (marea
teamă a studenților, restanța), însă dacă plagiezi în mod repetat, s-ar putea chiar să fii
exmatriculat din instituție.
În afara universității, sancțiunile variază. În momentul în care ești prins că plagiezi cu
siguranță reputația îți este afectată și s-ar putea să-ți pierzi locul de muncă. Dar nu ar trebui să
respectați legea doar pentru a nu fi prins. Dacă prețuiești gândirea originală, integritatea
personală și cercetarea academică, atunci vei dori în mod natural să eviți plagiatul. De aceea, este
important să vă citați sursele și să știți cum să integrați corect citatele.

CAUZE COMUNE
Ai putea crede că nu vei plagia niciodată. Cu toate acestea, multe cazuri de plagiat sunt rezultatul
neglijenței, al ignoranței sau al lipsei de încredere în sine.
Iată câteva motive pentru care chiar și studenții buni plagiază uneori:

 Panică de ultimă oră

 Sentimente de inadecvare
 Înțelegerea greșită a ceea ce constituie plagiat
 Luare de notițe neglijentă
 Copierea totală a ideilor cuiva, adesea în aceeași ordine
 Lucrul la o temă cu alții și predarea unor lucrări similare
 Citarea surselor în bibliografie, dar nu în lucrarea în sine

Cu toate acestea, chiar și atunci când plagiatul este involuntar și neintenționat, ignoranța nu este
o scuză. Trebuie să vă citați sursele și să vă prezentați propriul argument.

PARAFRAZARE
Uneori este greu să știi dacă plagiezi. Acesta este mai ales cazul când parafrazezi ideile altora.
O parafrază este atunci când puneți ideile altcuiva în propriile cuvinte și furnizați doar o citare
(deci fără ghilimele).
Există o limită a ceea ce trebuie citat. Nu trebuie să furnizați o sursă de informații care este
cunoscută pe scară largă.
Iată câteva exemple de tipuri de lucruri care nu necesită citare:

 întâlniri celebre (de exemplu, anul în care Columb a navigat pe albastrul oceanului)
 fapte bine cunoscute (de exemplu, masa atomică a cadmiului)
 contururile principale ale evenimentelor istorice (de exemplu, Reforma protestantă)
 proverbe și maxime (de exemplu, nu te uita în gură ca un cal cadou)

Desigur, poate fi dificil să știi dacă un fapt este bine cunoscut, mai ales dacă nu ești familiarizat
cu subiectul. O modalitate de a verifica este să luați în considerare dacă mai multe surse
partajează aceleași informații fără a furniza nicio citare. Acesta este de obicei un bun indiciu că
aveți de-a face cu un fapt universal recunoscut.
De exemplu, nu aveți nevoie de o sursă dacă susțineți că păianjenii au opt picioare sau că gorila
de munte este în pericol de dispariție.

Pe de altă parte, multe fapte aparente pot fi contestate. Puține surse, de exemplu, sunt de acord cu
privire la numărul de victime în Primul Război Mondial sau despre vârsta aproximativă a
pământului. De fapt, aproape de fiecare dată când aveți de-a face cu statistici, ar trebui să
furnizați o citare.
În cele din urmă, dacă scrieți despre literatură, nu este nevoie să citați sau să parafrazați atunci
când rezumați intriga unui roman sau nuvelă. Ar trebui să puteți veni singuri cu un rezumat al
complotului.

DEFINIREA ORIGINALITATII
Elevii își exprimă adesea frustrarea față de cercetare spunând, dar eu nu știam nimic despre acest
subiect înainte de a începe să-l cercetez. Deci, cum pot evita plagiatul?
Aceasta este o obiecție valabilă. Elevii pot simți că nu au idei originale și doar regurgitează
materiale din diverse surse. Din fericire, originalitatea este definită în mare măsură de modul în
care interacționați cu informațiile, nu de cât de multe știați la început.
Chiar dacă intri într-un proiect cu foarte puține cunoștințe, de îndată ce vei începe să citești
diverse cărți și articole vei începe să-ți faci o opinie. Deci nu citi pasiv. Evaluați-vă sursele,
verificați faptele presupuse și sintetizați diverse idei. In acest fel iti vei forma treptat propriul
argument si vei evita plagiatul.
Este destul de comun ca lucrările de cercetare de licență să fie un mozaic de citate și parafraze,
dar selecția și interpretarea atentă a dovezilor este cea care face eseul original.
Orice instructor cu experiență a auzit toate scuzele. Iată doar câteva exemple de ceea ce ar putea
spune elevii:

- Am făcut o lucrare similară pentru o altă clasă și când m-am întors la vechile mele notițe
nu mi-am dat seama că acestea conțineau câteva cuvinte și fraze care erau citate directe.

- I-am cerut fratelui meu ajutor la editare și a adăugat pasajele plagiate. Nu este un student
universitar...

- Am fost obosit. Sunt copleșită de sarcini, am un job cu normă întreagă și bunica mea este
în spital. Cred că am făcut o greșeală, dar sper că veți înțelege.

În cultura mea, plagiatul este acceptabil. Se obișnuiește să onoreze oamenii înțelepți repetându-și
ideile.
O CULTURĂ A PLAGIATURILOR
De ce plagiatul este răspândit în campusurile universitare? Unele dintre ele au de-a face cu
modul în care accesăm informațiile. Nu știți răspunsul la o întrebare? Doar caută pe google! Așa
suntem un pic ca și câinii lui Pavlov.
Același comportament afectează modul în care cercetăm. În liceu, elevilor nu sunt adesea predate
abilități adecvate de cercetare, așa că ei caută totul online. Această cultură a google-ului are un
efect negativ asupra încrederii în sine a elevilor. În loc să gândească singuri, elevii încep
majoritatea temelor văzând ce au de spus alții.
Ca societate, avem datoria de a încuraja studenții să creadă în ei înșiși, să aibă încredere că pot fi
mari gânditori independenți. Acesta este singurul mod de a trata corect plagiatul.