UN DEMERS EDUCAȚIONAL PENTRU VIITOR :

EURITMIA
Comunicarea între copil și adult se pare că se răcește pe
măsura creșterii copilului. La aceasta contribuie, într-o mare
măsură, procesul instructiv-educativ ce se desfășoară pe etape de
vârstă, instituționalizarea de lungă durată și raporturile pedagogice.
Șansele de apropiere ar crește dacă mediul instituțional ar
acorda copilului dreptul de a veni spre lume cu aceleași formule cu
care noi tindem să mergem spre el în mod natural. Acest impuls
spontan își va găsi rezonanța în exercițiile de EURITMIE.

EURITMIA reprezintă nu numai asimilarea realului în mod

unic, de către fiecare în parte, dar și asimilarea asigurată printr-un
limbaj simbolic construit de fiecare persoană și modificat potrivit
trebuințelor sale. Prin structurile euritmice se stimulează, într-o
manieră discretă și simplă, ritmul propriu al unei sensorialități ce
se mulează, afectiv și motoriu, într-un exercițiu funcțional unic, în
care muzica, suportul lingvistic și gestul sunt împreună.

Accentul, ritmul, dar și tempoul, se întrevăd în modul de a se

mișca și a reacționa al copilului. Vocile lumii înconjurătoare și
stimulii mediului au pentru copil un anumit sens, având nevoie de
acceptarea și decodarea acestor sensuri, cu sprijinul adulților.
Muzica pentru copii ființează aparte. În cazul ei, melodia în sine,
are o receptare specifică spre deosebire de muzica însoțită de text
care se concretizează în animismul psihologiei infantile. Melodia,
ca și textul, capătă prin mișcare ritm, ritm mai mult sau mai puțin
consonant cu lumea, cu lucrurile și cu limbajul lor. Apelând la
suportul muzical, ritmic, putem face ca lumea înconjurătoare, care
nu reprezintă niciun interes pentru copil, să fie asimilată ca un
univers funcțional.
 Întelesul muzicii poate fi doar fascinația ritmului. Acest lucru
este evident când încercăm să imităm ritmurile lucrurilor și
mișcările lor, copiii facând acest lucru în mod spontan. Ei pot
demonstra, spre exemplu, cum face o mașină, o motocicletă, un
camion, un vapor, surprinzând, neașteptat, ceea ce le diferențiază
prin simple asociații vocale și ritmuri noi. Este așa-zisa muzică
nespecifică. Imitarea naturii este un prilej extraordinar de a
transpune în limbajul interior animale, obiecte și oameni. Pot fi
teme rapide, lente, lunecoase, cu pauze neașteptate, ele devenind
cu atât mai hazlii cu cât sunt mai familiare. Suportul verbal,
muzical și reprezentările posibile ale mișcării urmăresc declanșarea
asociată a cunoașterii copilului din motive ludice în care el este
liber să dezvolte propriile structuri de cunoaștere. Alegerea textului
este determinată de gradul de accesibilitate al copilului, dar fiecare
text se poate constitui și într-un model de preînvățare euritmică.

Așadar, structurile euritmice sunt un demers de deformalizare

a relației dintre copil și adult și sunt o bună metodă de dezinhibare
a copiilor, de depășire a emotivității și a blocajelor de comunicare
ce apar în cadrul instituționalizat al educației.

Bibliografie: Magdalene Siegloch--Euritmie, o introducere

Pădure Florina Izabela