Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019 Pedodontie Curs 12
2019 Pedodontie Curs 12
- durerea neuropatică
- durerea psihogenă
• Durerea somatică
- poate fi apreciată ca o durere „fiziologică” ce implică un răspuns adecvat
stimulului (durerea dentară cu origine odontogenă este un exemplu de
durere somatică)
- durerea somatică superficială își are originea la nivelul tegumentelor
sau a mucoasei și poate fi localizată precis (durerea determinată de
prezența unei afte)
- durerea somatică profundă provine din structurile profunde, are un
caracter persistent și deprimant și nu poate fi localizată precis
- durerea somatică profundă musculo-scheletală își are originea la nivel
osos, articular sau ligamentar, fiind intim legată și direct proporțională
cu funcția biomecanică; sursa durerii este localizabilă
- durerea viscerală își are originea în țesuturi precum: vase, glande, tract
intestinal și nu este percepută până când pragul durerii nu este atins;
durerea viscerală este difuză și dificil de localizat
• Durerea neuropatică
- algie apărută ca o consecință directă a lezării
sau modificărilor patologice survenite la nivelul
sistemului nervos periferic sau central
- nevralgia trigeminală este un exemplu de
durere neuropatică
• Durerea psihogenă
- se caracterizează prin constanță și cronicitate, dureri
fără o cauză aparentă
- este bilaterală, migratorie, cu manifestări
necaracteristice și un răspuns neașteptat la tratament
• Durerea dentară
- Pulpa dentară este compusă din componente celulare (odontoblaste,
fibroblaste, macrofage, celule dendritice, limfocite și mastocite),
vasculare, neurale și fibrilare
- Componentele celulare posedă funcții protective și reparatorii
a) durerea primară:
- mecanismul hidrodinamic se adresează lichidului
interstițial al pulpei, asupra căruia se exercită acțiuni
iritante
- acțiuni iritante asupra câmpului dentinar care imprimă o
mișcare centripetă lichidului din canalicule și din pulpă care
antrenează deformări ale terminațiilor nervoase din capsula
senzitivă, determinând astfel apariția durerii
- lichidul din pulpă este aspirat în canaliculele dentinare
împreună cu odontoblaștii, rezultând durere
- mecanismul de agresiune odontoblastică cu eliberarea
de către celulele lezate a unor compuși chimici, de tipul
histaminei, irită terminațiile nervoase și declanșează
durere
b) Durerea heterotropică
- poate fi percepută la nivelul unui dinte, altul decât cel care este
de fapt implicat sau la nivelul altor structuri oro-faciale
- poate fi proiectată sau atribuită
- Durerea proiectată: durere heterotopică ce este percepută în
zona anatomică inervată de același nerv care mediază
durerea primară
- Durerea atribuită: durere heterotopică resimțită într-o zonă
anatomică inervată de alt nerv decât cel care generează
durerea primară
- Mecanismul acestui tip de durere nu este pe deplin cunoscut,
dar se pare că ar fi rezultatul convergenței neuronilor
aferenți și sensibilității centrale
Durerea non-odontogenă
a) Durerea dentară de origine sinusală/ nazală
- de multe ori apexurile molarilor sau premolarilor superiori
sunt în contact intim cu cavitatea sinusală; astfel în
sinuzite acute sau cronice se pot percepe dureri surde
sau disconfort la nivelul dinților laterali
- Anamneza scoate în evidență infecții respiratorii în
antecedente, congestie nazală sau afecțiuni sinusale
asociate cu dureri dentare
- La palparea punctelor sinusale și la aplecarea capului în jos
apare durerea
- Radiografia sinusală pune în evidență prezența inflamației
și voalarea sinusului (semn de sinuzită maxilară)
Durerea non-odontogenă
a) Durerea dentară de origine sinusală/ nazală
- infecția sinusală poate fi tratată cu antibioterapie timp de 710
zile (amoxicilină 250-500 mg de 3 ori/zi) și aplicarea unui
decongestionant topic (oximetazolin)
- Congestia nazală poate fi asociată unei dureri dentare la nivelul
incisivilor superiori; diagnosticul poate fi confirmat prin
aplicarea unui anestezic topic cu o buletă de vată la nivelul
ostiumului - dacă sursa dureroasă este mucoasa nazală,
durerea dentară dispare
b) Durerea dentară de origine miofascială
- Natura acestei dureri nu este clară și se bazează pe observații empirice
- Mușchii maseter, temporal și anterior digastric pot conține puncte
trigger cu repercusiuni dureroase la nivel dentar
- Durerea dentară miofascială este nepulsatilă, constantă, variabilă și
poate fi influențată de stările de stres
- Palparea digitală sau presiunea exercitată la nivelul punctului trigger
miofascial modifică durerea la nivel dentar
- Anestezia topică la nivelul punctului trigger reduce intensitatea
durerii
Mortificarea pulpară
- semnele clinice și radiologice nu oferă informații precise, durerile
fiind necaracteristice; explorarea cu sonda a cavității carioase și a
conținutului pulpar permite un diagnostic corespunzător
(insensibilitate, absența sângerării, miros fetid)
Tratament de urgență: drenaj și irigații endocanaliculare
Gangrena complicată – are în antecedente dureri vii, spontane,
pulsatile, fiind însoțită sau nu de abces vestibular și/sau celulită
extinsă
- în cazul abcesului acut se efectuează drenajul endodontic,
irigații endocanaliculare și incizia abcesului
- în cazul unei celulite extinse, însoțită sau nu de adenopatie
este necesară administrarea antibioterapiei
Patologia furcației
- Procesul septic de la nivelul camerei pulpare poate trece către
spațiul interradicular prin comunicările pulpo-parodontale de la
nivelul podelei camerei pulpare determinând apariția abcesului
interradicular
- Abcesul interradicular constiuie singura indicație majoră de
extracție a unui dinte temporar înainte de termenul fiziologic de
exfoliere
Afecțiunile parodontale
Cele mai frecvente îmbolnăviri parodontale sunt:
- papilita
- gingivita simplă indusă de placa bacteriană
- gingivita odontotiazică
- gingivita traumatică
Tratamentul de urgență:
badijonare cu comprese sterile și recomandarea unor soluții/
colutorii dezinfectante care să conțină anestezic,
antibiotic, soluție alcalină sau antimicotic
Accidente de erupție
- mai puțin frecvente în DT
- se pot însoți de fenomene locale și generale
Simptome locale: prurit gingival, iritația și hiperemia
țesutului gingival (care prin mușcarea unor obiecte
dure se ameliorează), sialoree, reflexe trigeminale
(lăcrimare, roșeața obrazului)
Simptome generale: febră, inapetență, tulburări digestive,
tulburări respiratorii
Tratament: igienă corespunzătoare, masaj gingival
utilizând colutorii ce conțin substanțe anestezice,
dezinfectante și un antimicotic
Pulpitele ireversibile
- pot fi dificil de diagnosticat la dinții imaturi cu apex deschis
- durerea poate fi moderată sau severă, dar dacă se prelungește (până la
1 minut) poate fi un semn de afectare pulpară ireversibilă
- testele electrice pulpare pot da răspunsuri incerte în cazul dinților cu
apex deschis
- testele de vitalitate termice sunt mai concludente, dar pot fi mascate
de labilitatea răspunsului la copiii mai mici care sunt înclinați să
exagereze răspunsul
- percuția poate fi luată în considerare doar când relevă un răspuns
dureros semnificativ, iar dinții adiacenți nu dau niciun răspuns; în
cazul unui răspuns pozitiv la nivelul unei hemiarcade, testul nu poate
fi considerat concludent
Pulpitele seroase
- în cazul pulpitei seroase parțiale se încearcă pulpotomia sau
pulpectomia parțială
- în cazul pulpitei seroase totale se efectuează pulpectomia
- sunt contraindicate pansamentele arsenicale sau cu înlocuitor
de arsenic deoarece pot afecta și țesuturile pulpare vitale din
zona terminală apicală ce contribuie alături de resturile
epiteliale ale tecii Hertwig la închiderea apicală
Urgențele în dentiția
permanentă tânără
Pulpitele purulente
- în aceste situații este necesar drenajul
endodontic
- se contraindică pătrunderea acelor de canal
până la apex, deoarece se pot împinge
secrețiile purulente dincolo de apex sau se
poate leza zona terminală ce poate prezenta
resturi pulpare vitale
- se realizează irigații endocanaliculare și se
aplică un pansament antiseptic
Accidente de erupție
- se întâlnesc mai frecvent la nivelul molarilor și în special la nivelul
molarilor de minte
Pericoronarita congestivă:
este o inflamație a capușonului mucos însoțită de
sensibilitate locală, limitarea deschiderii cavității
orale și deglutiție dificilă
molarul este acoperit de mucoasa
inflamată, edemațiată, uneori sângerândă și la
nivelul căreia se pot observa
amprentele antagoniștilor
dintele continuându-și erupția, capușonul se
retrage, iar epiteliul adamantin fragil este înlocuit
de epiteliul bucal, mai rezistent
Accidente de erupție
Pericoronarita supurată
- ca urmare a lipsei de spațiu fenomenele amintite
anterior se agravează și astfel infecția cuprinde
întreg spațiu pericoronar
- durerile iradiază către regiunile învecinate și se
pot însoți de trismus și deglutiție dificilă
Tratament de urgență:
- în formele congestive ale accidentelor de erupție
se pot realiza irigații cu soluții dezinfectante
și drenajul spațiului pericoronar
- în formele supurate se practică incizia mucoasei
- nu se recomandă excizia completă a capușonului
de mucoasă în plin proces inflamator deoarece
agravează fenomenele