Nevoia de a avea o buna circulatie

Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul

vaselor sanguine, care are drept scop transportul substanţelor nutritive şi a
oxigenului la ţesuturi, dar şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la
organele excretoare.

Asistenta medicală supraveghează circulaţia prin:

– urmărirea pulsului,
– a tensiunii arteriale,
– a culorii tegumentelor.

Independență în satisfacerea nevoii

Pulsul
Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos și este
sincronă cu sistola ventriculară.
Poate fi perceput prin palparea unei artere superficiale comprimată incomplet pe un plan dur.
Este manifestarea periferică a activitații mecanice a inimii.
Reflectă starea de funcționare a inimii și a sistemului arterial.

Factorii care influenţează pulsul

Conditia biofiziologica

– vârsta – la copilul mic, frecvenţa este mai crescută decât la adult; de asemenea, la vârstnici;
– sex – valorile frecventei repiratorii se inregistreaza la limita maxima, iar la barbati la limita
minima;
– ritmul somnul/veghe – frecvenţa pulsului în timpul somnului este mai redusă;
– efortul fizic – determină creşterea frecvenţei pulsului, care scade după încetarea efortului;
– pozitia corpului – in poziţia decubit dorsal frecvenţa pulsului este mai scăzută decât în poziţie
şezând ; poziţia ortostatica are frecvenţa pulsului mai ridicată;
– statura – individul înalt prezintă puls mai rar decât cel scund;
– masa corporală – persoanele supraponderale au o frecventa crescuta in raport cu cele normo-
sau hipoponderale;
– ritmul circadian – frecvenţa pulsului, în timpul noptii este mai scazuta, iar dimineata sau in a
doua parte a zilei este crescuta;
– alimentaţia – în timpul digestiei, frecvenţa pulsului creşte;

Condiția psihologică
– emoţiile, stresul.
Condiția socială
– mediul ambiant – prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat, influenţează frecvenţa pulsului.

Manifestările de independenţă

Frecvenţa
– reprezintă numărul de pulsaţii pe minut.
Frecventa medie pe minut în functie de varstă (pulsaţii/minut)*
Pulsul are un aspect de undă monofazică pozitivă căreia i se descriu
•o pantă ascendentă, anacrotă, de la începutul ascensiunii, “a”, până la amplitudinea sa maximă;
•o pantă descendentă, catacrotă, până la incizura dicrotă;
• unda dicrotă (c), secundară.
-în expiraţie, frecvenţa pulsului scade;
-în inspiraţie, frecvenţa pulsului creşte;

Ritm
– reprezintă cursivitatea, regularitatea pulsaţiilor şi a pauzelor dintre ele;
– pulsul este ritmic – puls regularis;

Amplitudine
– se referă la marimea undei de puls;
– este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă;
– la arterele simetrice, volumul pulsului este egal;
– este determinată de masa sanguină evacuată în sistemul circulator arterial în timpul, unei sistole;

Tensiunea pulsului
– valoarea tensiunii pulsului este dată de valoarea forţei aplicate pentru comprimarea arterială ;
– este determinata de elasticitatea peretilor arteriali;

Celeritatea
– reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile prin aparitie si disparitie;

Egalitatea
– se refera la caracteristicile pulsului radial interpretate prin comparatie la ambele membre.

Coloraţia tegumentelor
– coloraţie roz a tegumentelor inclusiv a extremităţilor;
– tegumentele sunt calde.

Tensiunea arterială
Reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.

Factorii care determină tensiunea arterială:

– debitul cardiac;
– forţa de contracţie a inimii;
– elasticitatea şi calibrul vaselor;
– vâscozitatea sângelui;
Tensiunea scade de la centru spre periferie.

Factori de evaluat:
• tensiunea arterială sistolică = tensiunea maximă;
• tensiunea arterială diastolică= tensiunea minimă;
• tensiunea diferenţială= diferenţa dintre tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială
minimă.

• Hipertensiunea arterială = creşterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile normale (Vezi
Hipertensiunea arterială)
• Hipotensiune arterială = scăderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale (Vezi
Hipotensiunea arterială)

Tensiunea arterială sistolică:

– reprezintă valoarea maximă a tensiunii arteriale în cursul sistolei;
– este determinată de forţa de contracţie a inimii care propulsează sângele în vasele arteriale;
– tensiunea arterială maximă creşte prin pierderea elasticităţii vaselor;
– tensiunea arterială sistolică scade dinspre centru spre periferie;
– rezistenţa întâmpinată de sânge la periferie depinde de calibrul vaselor ( influentat de starea
neuro-vegetativă, sistem endocrin, factori renali).

Tensiunea arterială diastolică:

– reprezintă valoarea minimă arterială în cursul diastolei;
– forţa de contracţie a inimii este zero;
– în diastolă o parte din masa sanguină trece din sistemul arterial în sistemul capilar;
– valorile cele mai mici ale tensiunii arteriale sunt obţinute la sfârşitul diastolei;
• în mod obişnuit valorile normale ale tensiunii arteriale minime se calculează la jumătate plus
unu din valorile normale ale tensiunii arteriale maxime ca de exemplu: când tensiunea arterială
maximă = 140 mm Hg, tensiunea arterială minimă = 70 +10 = 80 mm Hg.

Precizari
• valorile tensiunii arteriale la membrele superioare nu sunt aceleaşi;
• valorile tensiunii arteriale la membrele superioare faţă de membrele inferioare diferă;

Factorii care influenţează tensiunea arterială

Conditia biofiziologica

– vârsta – tensiunea este mai mică la copil şi creşte pe măsură ce înaintează în vârstă; se
stabilizează la adult; creşte uşor la persoana vârstnică;
– sex – la femei tensiunea arterială este mai mică decât la bărbaţi cu valori cuprinse între 5-10
mm Hg;
– ritm somn/ veghe – în timpul somnului sau dimineaţa tensiunea arterială are valorile cele mai
mici;
– activitatea – diurnă produce o creştere a tensiunii arteriale; de asemenea, efortul fizic produce
creşterea tensiunii arteriale, cu revenirea la valorile iniţiale după încetarea acestuia;
– rasa – populatia de culoare inregistreaza valori tensionale mai mari decat cea alba;
– alimentatia;
– ritmul circadian – ceasul biologic are particularitati individuale dar se inregistreaza valori mai
scazute in cursul noptii si mai crescute in a doua parte a zilei;
– valorile tensiunii arteriale prezintă oscilaţii de-a lungul aceleaşi zile;
– medicatia – actioneaza direct si indirect (narcoticele scad tensiunea arteriala , psihoactivele
cresc tensiunea arteriala;
– vasodilataţia generală – determină scăderea presiunii exercitată de sângele circulant.

Conditia psihologica – emoţiile, bucuriile, stresul, anxietatea determină creşterea tensiunii

arteriale.

Conditia sociologica

– climatul:
– frigul produce vasoconstricţie, deci şi creşterea tensiunii arteriale;
– căldura produce vasodilataţie, deci şi scăderea tensiunii arteriale.

Manifestări de independenţă

Tensiunea maximă se obţine în timpul sistolei ventriculare

Vârsta / T.A. max (mm Hg)

1-3 ani  75-90
4-11 ani 90-110
12-15 ani 100-120
adult 110-139

Tensiunea minimă se obţine în timpul diastolei

Vârsta / T.A. min.

1-3 ani 50-60 mmHg
4-11 ani 60-65 mmHg
12-15 ani 60-75 mmHg
adult 75-89 mmHg

Tensiunea diferenţială reprezintă diferenţa dintre T.A. max. și T.A. min

ex: T.A. dif. = T.A. max. 140 – T.A. min.80 = 60 mmHg

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei circulaţiei

sanguine

Educă pacientul:
– pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire);
– să-şi menţină tegumentele curate, integre;
– să aibă o alimentaţie echilibrată, fără exces de grăsimi, de clorură de sodiu;
– să evite tutunul, consumul exagerat de alcool;
– să evite sedentarismul;
– să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulaţia;
Dependență în satisfacerea nevoii

Problema: Circulaţia inadecvată

Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie

De ordin fizic

– alterarea muşchiului cardiac, a pereţilor arteriali, venoşi;

– obstrucţii arteriale;
– supraîncărcarea inimii, temperatura corpului, etc.

De ordin psihologic – anxietatea, stresul, situaţia de criză.

Lipsa cunoaşterii – cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată, despre sine, despre
alţii, despre obiceiurile dăunătoare.

Manifestări de dependenţă

Tegumente modificate

– reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii;

– cianotice – coloraţie violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii.

Modificări de frecvenţă a pulsului

– tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului; numărul pulsaţiilor pe minut, depăşesc valorile de

100-150-200.
– fiziologic tahicardia se înregistrează în urma: efortului fizic prelungit, stărilor emoţionale
exacerbate, traumelor psihice, etc.
– patologic tahicardia se înregistrează în urma:
-afecţiunilor cardiace (miocardita, colaps circulator),
dezechilibrului hormonal;
-pierderilor masive sanguine (hemoragii), accidentelor
vasculare cerebrale;
-hipertermiei = evoluţia ascendentă a frecvenţei pulsului este paralelă de obicei cu cea a
temperaturii (pulsul, creşte cu 10 b/min pentru un grad de temperatură);
– pulsul tahicardic înregistrează puseuri paroxistice ce trebuiesc
obligatoriu notate în foaia de temperatură.
– bradicardie – numărul pulsaţiilor pe minut scade sub valoarea de 60-40 b/min.
• bradicardia se înregistrează în urma:
– hipertensiunii intracraniene, hemoragie cerebrală, tumori  cerebrale, meningite;
– miocardite acute, intoxicaţie cu tonicardiace (digitală), hipoxie cardiacă;
– hipoxie cerebrală (deficit de oxigenare cerebrală cu pierdere de conştientă şi crize convulsive).

Modificări de amplitudine (volum) al pulsului

Se disting:
– puls amplu , care izbeste cu forta degetul- puls magnus;
– puls mic, slab perceptibil- puls parvus;
– puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil- hipotensiune, şoc;
– puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice;
– puls alternant – undă normală este urmată de undă cu amplitudine mică, apare în leziuni
miocardice severe;
– puls cu amplitudine mică „tardus et parvus” în stenoza aortică;
– puls paradoxal: dimimuarea până la dispariţie a undei pulsatile în inspir.

Modificări de tensiune a pulsului

– se disting;

– puls dur (puls durus), greu comprimabil;

– puls moale (puls mollis), usor perceptibil.
– depinde de hipo/hipertrofia ventriculului stâng care determină creşterea/ scăderea cantităţii
sanguine împinsă în artere prin forţa de contracţie a inimii.

Modificări de celeritate

Se disting;
– puls celer – unda pulsatila apare si dispare cu rapiditate;
Pulsul “ celer et altus” ( Corrigan) este pulsul cu amplitudine mare si viteza in ascensiune si mai
ales in coborare crescuta. Este caracteristic insuficientei aortice;
– puls tardus – pulsul care se palpeaza un timp mai indelungat , deoarece distensia arterei se
face cu intarziere;
Pulsul “ tardus et parvus” este pulsul cu amplitudine mica si de o durata mai mare, caracteristic
stenozei aortice.

Cauze:
• tromboza/stenoza vaselor arteriale;
• afectarea elasticitatii vaselor arteriale (arterioscleroza vasculară determină puls tard);
• afecţiuni cardiace: puls „celer et altus” cu undă rapidă: insuficienţa aortică, sindrom
hiperchinetic.

Modificări de ritm al pulsului

– puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii;

– puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză;
– puls inegal inechidistant şi inechipotent în fibrilaţia artrială;
– puls bigeminat: a doua undă apare la un interval mai scurt şi de amplitudine mai mică –
extrasistolie şa.

Modificări ale tensiunii arteriale

– hipertensiune arterială = creşterea valorilor T.A. peste valorile normale;
– hipotensiune arterială = scăderea valorilor T.A. sub valorile normale;
– modificări ale T.A. diferenţiale = variaţiile T.A. max. şi T.A. min. nu se fac paralel;
– T.A. diferită la segmente simetrice (braţ stâng, drept).

Deficitul de puls

– desemneaza diferenta dintre frecventa ventriculara si numarul pulsatiilor radiale;

– se intalneste in fibrilatia atriala cu frecventa ventriculara rapida, cand nu toate contractiile
cardiace sunt eficiete, unele neputandu-se transmite la periferie.

Hipoxemie
– scăderea cantităţii de oxigen din sânge.

Hipoxie – diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi.

Edeme – acumulare de lichid seros in tesuturi.
Varice – dilatari ale venelor supericiale.
Hemoroizi – dilatarea plexurilor nervoase anale si din partea inferioara a rectului cu aparitia de
fenomene inflamatorii si trombotice.
Durere – precordiala, in afectiuni ale arterelor si venelor.
Claudicatie intermitenta – durerea (de tipul crampelor) resimtita la nivelul membrelor (mai
frecvent la nivelul gambelor).
Parestezii
– furnicături şi amorţeli la nivelul degetelor.

Intervenţiile asistentei medicale – pacientul cu circulaţie inadecvată

Elemente de supraveghere si interventii specifice

Obiectivele vizeaza:
• pacientul sa prezinte circulatie adecvata;
• pacientul sa fie echilibrat psihic;
• pacientul sa exprime disparitia durerii;
• sa fie prevenite complicatiilor imediate si tardive ale pacientului;
• sa fie promovate confortului fizic si psihic al pacientului;
• sa fie asigurat un aport nutritional adecvat;
• sa fie combatute infectiile;
• sa fie favorizate circulatia arteriala, venoasa;

Interventiile autonome si delegate ale asistentului medical

• Asigura pacientului un maxim de confort fizic si psihic.

• Explica pacientului necesitatea repausului la pat.
• Supravegheaza functia respiratorie si circulatorie pentru asigurarea unei bune oxigenari.
• Invata pacientul:
– sa intrerupa consumul de alcool si tutun;
– sa aiba alimentatie usor digerabila bogata in fructe, zarzavaturi, sa asigure un aport caloric
corespunzator nevoilor reale si sa cuprinda toti compusii principali ai alimentatiei, inclusiv
vitamine si saruri minerale;
– sa reduca grasimile si clorura de sodiu din alimentatie;
– sa evite frigul, umezeala, stresul psihic;
• Supravegheaza functiilor vitale si a starii mentale, notarea functiilor vitale in foaia de
temperatura.
• Ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale.
• Aplica tehnicii de favorizare a circulatiei: exercitii active, pasive, masaje, mobilizari.
• Pregateste pacientul pentru examinari radiologice, explorari functionale, etc..
• Recolteaza produse biologice pentru examinari de laborator.
• Efectueaza bilantul hidric.
• Administreaza medicatia prescrisa: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare,
hipotensoare, antianginoase, anticoagulante.
• Urmareste efectul medicamentelor.
• Pregateste preoperator, acorda ingrijiri postoperatorii pentru pacientul cu interventie
chirurgicala.
• Educa pacientul privind prevenirea recidivelor.
• Aplica masuri de prevenire a efectelor imobilizarii.
• Informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate sa-l
depuna, asupra importantei continuarii tratamentului medicamentos si asupra modului de viata pe
care va trebui sa-l urmeze dupa examinare.

Hipertensiunea arterială

• hipertensiunea arterială este un sindrom clinic;

• reprezintă creşterea valorilor tensionale peste 140 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi peste 90
mm Hg pentru tensiunea diastolica, indiferent daca numai una dintre valori este crescuta;
• manifestari pentru urgenta hipertensivă sunt:
– durere toracică, dispnee, cefalee, redoare de ceafă;
– vărsături exacerbate, stare confuzională, crize comiţiale.
• hipertensiunea arterială reprezintă un important semn în afecţiuni:
– cerebro-vasculare, renale,.endocrine, etc.
• asistenta medicală trebuie să cunoască urgenţa datorată valorile tensionale crescute ce trebuiesc
prompt scăzute existând riscul de: edem pulmonar acut, edem cerebro-meningeal, hemoragie
meningeală sau cerebrală.

Hipotensiunea arterială

• hipotensiunea arterială este un sindrom clinic;

• reprezintă scăderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolică si sub 65 mm
Hg pentru tensiunea diastolică;
• forţa de contracţie a inimii este diminuată;
• pereţii vasculari prezintă relaxare crescută;
• hipotensiunea arterială reprezintă un important semn în afecţiuni: valvulare stabilizate,
endocardite, miocardite, tulburări endocrine, hemoragii, dezechilibru hidroelectrolitic (diaree,
vărsături);
• hipotensiunea arteriala cronica nu este grava. Problemele reale apar cand tensiunea scade brusc
si creierul este privat de fluxul sanguin necesar oxigenarii sale. Apare de obicei la ridicarea
brusca in pozitie ortostatica din pozitie de decubit sau semisezand. Este cunoscuta sub numele de
hipotensiune posturala, hipotensiune ortostatica sau hipotensiune ortostatica mediata neuronal.