II.

Jocurile didactice utilizate la lecţiile de biologie

Motto : “Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul “ ( L. Blaga )

Platon considera că cei care se ocupă de instruire şi educaţie trebuie să se ia în

consideraţie că “ structura sufleteasca a copiilor are nevoie de distracţii . De aceea ,
instruirea trebuie sa poarte un caracter de joc , adică să fie plăcută pentru ca astfel
să fie supuse observării înclinaţiile ereditare ale fiecărui copil .
Scopul lucrării : A demonstra în urma investigaţiilor , că jocurile didactice au o
contribuţie eficientă în dezvoltarea capacităţilor cognitive şi creatoare a elevilor şi
reprezintă un mijloc de acumulare a cunoştinţelor biologice .
Jocurile didactice reprezintă o filiere aparte în comportamentul strategiilor
interactive moderne, combinînd armonios dinamismul şi voinţa ameliorativă înaltă
cu realizarea unor obiective concrete ale lecţiei. Simbioza organică a
psihomotorului şi cognitivului în cazul utilizării acestor metode de instruire poate
fi considerată unul din punctele lor esenţiale. Jocul fiind o caracteristică proprie
fiecărui copil, este prin forma sa o motivaţie extrem de elocventă. Pentru ca aceasta
să aibă o valoare autentică, este importantă calitatea sarcinii pe care o conţine şi
care trebuie să vizeze nemijlocit schema studiată.
Jocurile pot fi utilizate la orice etapă a lecţiei: la evocare, accentul fiind
plasat pe momentul motivaţional; la realizarea sarcinii didactice, pentru
transmiterea dinamică şi atractivă a cunoştinţelor şi formarea abilităţilor noi; la
reflecţie pentru durabilitatea învăţării, pentru transformarea cunoştinţelor propuse
în achiziţii simple ale elevului.
Succesul încadrării respectivelor tehnici în proiectarea şi realizarea actului
didactic depinde de o multitudine de factori esenţiali, fiind următorii:
a) Selecţia jocurilor didactice în funcţie de obiectivele lecţiei, de
particularităţile de vîrstă şi intelectuale ale elevilor (priorităţile tipurilor de
intelegenţă, a stilurilor de învăţare etc);
b) Calitatea sarcinii didactice (concordanţă între sarcină şi obiectivele
operaţionale concrete), vizarea anumitor niveluri taxonomice, proiectate de
profesor;
c) Explicarea concisă şi clară a procedurii jocului.
Prezenţa acestor diminuiază riscurile ce intervin inevitabile în cazul aplicării
jocurilor didactice.
În cadrul lecţiei de biologie pot fi folosite următoarele jocuri :
Crossword- din engleză înseamnă cross- încrucişat, word-cuvînt-cuvinte
încrucişate. Specificul crosswordului constă în aceea că cuvintele în anumite locuri
se încrucişează, adică o oarecare literă se găseşte într-un punct de intersecţie a 2
cuvinte.
De exemplu: Complectînd corect veţi obţine pe verticală A-B denumirea
organului de zbor al păsărilor:
1.Proeminenţa sternului
2.Osul de care se prind coastele.
3.Unul din oasele centurii scapulare.
4.Învelişul corpului păsărilor.
5.Osul rezultat din unirea claviculelor dreapta şi stînga.
c a r e n ă
s t e r n Ciainword- în traducere din
c o r a c o i d engleză ar însemna un lanţ de
p e n e cuvinte. Spre deosebire de
f u r c a crooword, cuvintele nu se
încrucişează, dar urmează unul
după altul în formă de lanţ de cuvinte, în care ultima literă din primul cuvînt devine
prima literă din cuvîntul următor:
1.Ovul fecundat. 2.Mişcări orientate a plantelor. 3.Schimb de substanţe (Totalitatea
reacţiilor chimice din organism). 4.Diviziunea celulelor sexuale. 5.Vizicule
pulmonare. 6.Reacţie sporită la substanţe chimice (alergeni). 7 Ştiinţa despre
relaţiile dintre organisme şi mediu. 8.Stabilirea noului loc de trai pe un organism
viu.
Jocul cu mingea fermecată – se foloseşte la etapa conexiunii inverse. Profesorul
adresînd întrebarea, aruncă o minge de gumă spre un elev, care trebuie s-o prindă
şi să dea răspuns la întrebare, apoi să arunce mingea spre profesor. Mingea poate fi
aruncată şi de elevi, adesînd şi formulînd ei însăşi întrebări corecte din punct de
vedere ştiinţific.
Sculptura colectivă. Clasa se împarte în 2-3 grupuri, sau poate fi recomandată
pentru tema de acasă, să redea printr-o sculptură din plastilină, sîrmă, hîrtie etc. Un
anumit obiect, fenomen,un eveniment biologic. De exemplu : confecţionaţi din
sîrmă:
a) scheletul unui cîine;
b) o moleculă ADN;
c) organite celulare.
Modelaţi din plastilină structura florii indicînd petalele, sepalele, pistilul, staminele
etc.
Cuvîntul-ţintă: pe spatele fiecărui elev profesorul fixează o foaie pe care este
scrisă o noţiune din temele unui model. Elevii formează perechi, determinînd
noţiunea scrisă pe spate, adresîndu-se întrebări indirecte.
De exemplu: clasa a VIII-a , subiectul "Organitele bimembranare", noţiunea-
cloroplastid.
1.Este proces sau organit?(organit)
2.Este organit propriu celulei vegetale sau animale ?(vegetale)
3.Este unimembranar sau bimembranar?(bimembranar)
4.Realizează procesul de fotosinteză ?(da)
5. Este cloroplastidul?(da)
Construirea turnului. Elevii sînt repartizaţi în grup numericomogene,
solocitîndu-se să construiască un turn înalt şi durabil din foi tăiate cu o anumită
configuraţie, scriind pe foaie cele mai importante fraze din modulul trecut. Este un
joc competitiv, deoarece grupul termină activitatea, atunci cînd turnul cade, iar
învingător este numit grupul, turnul cărora este mai de durată, au mai multe idei
scrise şi mai corecte. Avantaje: elevii anihilează monopolizarea, selectează
variantele corecte, resping ideile neadevărate, cedează propria idee în favoarea
unei mai eficiente, experimentează toleranţa. Dezavantaje: există riscul unor
conflicte de colaborare şi cooperare incipiente; uneori activitatea poate dura o oră
academică.
Salut din roluri: elevilor li se propune să-şi asume la dorinţă rolul unui biolog,
sau a unui animal, plantă, organit etc. După o scurtă pregătire ei prezintă pe rînd
"personajul" fără a-irosti numele (prin cuvinte, mimică,gesturi) pentru ca ceilalţi
elevi să-l poată recunoaşte. Avantaje: diminuează plictiseala, se evidenţiază elevii
care au studiat suplimentar, elevii află detalii fără a fi impuşi, îşi dezvoltă
abilităţile de prezentare.
Procedeu memorie – copiilor li se propune un şir de noţiuni biologice pentru
a fi memorate în ordinea consecutivă într-un timp limitat. Este o exersare şi
dezvoltare a memoriei, asociindu-le conform anumitor opţiuni comune.
Scrie mai multe - elevii trebuie să scrie cît mai multe noţiuni de specialitate
în limita temei studiate într-un timp limitat. Avantajele: această tehnică permite
profesorului să determine rapid elevii care au însuşit tema şi calitatea însuşirii în
dependenţă de termenii numiţi; dezvoltă atenţia, memoria şi rapiditatea elevilor.
Cine ştie- cîştigă. Clasa se împarte în trei echipe care vor concura.
Profesorul adresează întrebări, la care răspund elevii care primii au ridicat petonul
sau mîna în sus. Fiecare răspuns corect valorează 5 puncte. Învinge echipa care are
un punctaj mai mare. O altă variantă poate fi: de exemplu la sfîrşitul modului
"sisteme vitale" profesorul poate împărţi clasa în 5-6 echipe. Fiecare membru al
grupului se ridică în mod consecutiv în ordinea aşezării lor în bănci şi scrie pe
tablă cîte un organ al sistemului vital indicat de profesor. Învinge echipa care
prima s-a isprăvit cu sarcina şi au fost respectate ordinea organelor sistemului
respectiv.
Adaugă cuvinte. Elevii primesc fişe sau postere pe care este scrisă o noţiune din
tema trecută. Elevii completează fişa cu toate noţiunile care au anumite puncte
tangente, după care explică interpătrunderea, interrelefarea acestora
Loto ortografic. Profesorul distribuie grupelor cartonaşe cu propoziţii
incomplete. În locul cuvîntului-lipsă sînt rezervate manşoane (buzunăraşe) în care
elevii selectează şi introduc cuvintele necesare, pentru ca afirmaţia să fie corectă.
Ping-pong. Elevii sînt aranjaţi în 2 rînduri faţă în fatţ. Fiecare elev aruncă mingea
primită elevului de vis-a-vis, denumind o anumită noţiune, celălalt trebuie să
determine anumite aspecte ale acestei noţiuni, stabilite de profesor. De exemplu:
elevii din I rînd numesc un animal, elevul din faţă determină filemul sau clasa din
care face parte sau : plantă- familie, organ-sistem de organe, proces-organ care îl
realizează etc.
Vreau să devin milionar la fel împrumutată de la televiziunea rusă, acest
joc (de alt fel ca şi oricare altul) poate fi petrecut în afara orelor de curs în timpul
săptămînii biologiei. Profesorul sau elevul pregătit adresează participantului ales
din doritorii prin rapiditatea şi cunoştinţele profunde de care se va deosebi,
întrebările la început nostime, apoi tot mai complicate se vor remunera cu o sumă
care eventual se dublează după fiecare răspuns corect, ajungîndu-se la apogeu –
1 milion (care este echivalent cu nota zece).
Altă categorie de jocuri sînt jocurile didactice de masă , confecţionate de
sinestătător sau cu ajutorul părinţilor . Pentru a le face comode şi mai durabile
trebuie să întzroducem în construcţia lor anumite modificări . De exemplu , la
rezolvarea unor enigme se face pe carton sau placaj .
La tema „Moluştele” (cl. 8) , propun elevilor următorul joc didactic cu folosirea
placajului :
Melcul , scoica , sepia , plimbîndu-se prin apă s-au rătăcit . Găsiţi calea ce-a mai
scurtă pentru a conduce fiecare moluscă la casa ei (autoare Boldurat Cristina).

În acest caz , tradiţional , ne folosim de creion , pentru a determina calea şi elevii

sînt nevoiţi să şteargă linia trasată , de aceea jocul se face pe placaj , pe care se
lucrează cu cretă , ceea ce duce la păstrarea materialului didactic mai mult timp .
Un alt joc folosit la subiectul „Diversitatea plantelor şi animalelor din Republica
Moldova” este „La fiecare pas – o pasăre (plantă)” respectiv la tema studiată (ideea
Creciun Mihaela).
Reprezentanţii fiecărei echipe merg prin clasă şi numesc la fiecare pas cîte o
denumire de pasăre sau plantă .Cîştigă acel participant care a numit , de exemplu ,
în 2 min cele mai multe specii .
Un alt joc ce prezintă mult interes e jocul „Cine sînt” :
Unui elev pe spate i se prinde un desen , ce reprezintă o plantă de cartofi , un
liliac, vultur , plantă de măcieş ş.a. în dependenţă de tema la care folosim jocul .
Elevul jucător , pune întrebări la care clasa trebuie să răspundă numai prin „da”
sau „nu” .În baza răspunsurilor elevul deduce ce reprezintă desenul de pe spate .
De exemplu , fişa de pe spatereprezintă un liliac .Elevul întreabă clasa:
- Sînt plantă - clasa „Nu”
- Sînt terestru - clasa „Nu”
- Sînt acvatic - clasa „Nu”
- Sînt aerian - clasa „Da”
- Sînt pasăre - clasa „Nu”
- Sînt mamifer - clasa „Da”
- Sînt liliac - clasa „Da”
Acest joc didactic dezvoltă la elevi gîndirea logică şi reactualizarea materiei
cunoscute deja.
La minutele de relaxare elevii cu placere se includ în jocuri de tipul „Harababură”
(autor H. Razgooro, citat de M. Ţîpruş , 1978)
În cadrul lui toate versurile din poiezie despre păsări , plante , animale sînt
împărţite în două coloane . Primele cuvinte din fiecare rînd sînt scrise în stînga , iar
continuare – în dreapta , pe nişte fîşii aparte . Fîşiile sînt încurcate , de aceea se
primeşte o absurditate . Sarcina jucătorilor din echipe e să aşeze corect fîşiile ,
pentru ca fiecare să se afle la locul ei şi drept urmare să capete sens .
În clasa VIII subiectul : Recapitularea modulului „Diversitatea în lumea vie”
poate fi folosit jocul : „ Determină clasa ( familia , reprezentantul , etc.).
Jucătorii se aşează în cerc . Conducătorul cu o minge în mînă se află în centrul
cercului . El aruncă mingea unui jucător , spunînd , de exemplu , „clasa
gasteropodelor „melcul de livadă” .Conducătorul aruncă mingea altui jucător ,
schimbînd denumirea clasei , de exemplu , „bivalve” , primeşte mingea înapoi cu
un reprezentant din clasa respectivă , „ scoica” , primeşte mingea înapoi cu un
reprezentant din clasa respectiva , „scoica” . Jocul continuă conform timpului
acordat la începutul jocului .
„Sistemele vitale” e un joc ce poate fi folosit în clasele 6.7 la modulele respective.
Participă 2 echipe a cîte 10 persoane ce se aliniază în rînd cu faţa în aceeaşi
direcţie . Pentru fiecare echipă sînt scrise pe tablă sistemele de organe .Jucătorilor
li se împart fişe , pe care sînt nominalizate organe a diferitor aparate ale corpului .
Fişele au nişte sforicele pentru a le fixa la piept .
Cel care conduce jocul rosteşte un anumit organ .Jucătorul cu fişa respectivă iese
în faţă şi stă acolo pînă vine în faţă următorul organ , apoi se aşează în ordinea
cuvenită conform sistemelor de organe .
Cel care conduce jocul rosteşte un anumit organ.Jucătorul cu fişa respectiuvă iese
în faţă şi stă acolo pînă vine în faţa următorul organ , apoi se aşează în ordinea
cuvenită conform sistemelor de organe.
Cîştigă echipa ai căror jucători sînt mai mulţi în faţă , deoarece ei s-au orientat mai
bine şi mai rapid în sistemul respectiv de organe.
Jocul „Tema o spune conducătorul” poate fi folosit la orişice subiect .
Conform regulilor lui, jucătorii formează un cerc . Conducătorul stă în mijlocul lui
cu o minge . El numeşte tema , la care trebuie de ales cuvintele şi aruncă mingea
unui dintre jucători . Dacă bunăoară a fost anunţată tema „Sistemul respirator” acel
care prinde mingea trebuie s-o întoarcă de îndată celui care conduce şi să numească
o structură din sistemul respirtor , de exemplu „aleole” . Următorul jucător
întorcînd mingea trebuie să numească un alt organ , de exemplu plămîni etc. .Nu se
admite repetarea structurilor numite . După 2-3 min tema se schimbă.
Răspunsurile vor fi rapide şi concrete timp pînă ce conducătorul numără pînă la
trei. Cel caren-a reuşit să aleagă la timp cuvîntul potrivit iese din joc .
La subiectul „Nutriţie la plante” de exemplu folosesc jocul „Telefonul defectat”
(autor Istrati Toma) .Acest joc stimulează atenţia , agerimea şi memoria elevilor.
În cadrul lui clasa se împarte în două – trei echipe a cîte 8-10 persoane.
Conducătorul ( profesorul) alege o definiţie pe care o transmite în şcoaptă
conducătorilor echipelor . Aceştia la rîndul lor o transmit mai departe unul altuia .
Ultimii jucători din fiecare rînd trebuie să rostească cu glas tare ceea ce li s-a
transmis „prin telefon” .
Va ieşi învingătoare echipa care va termina mai înainte să transmită definiţia şi
nu-i va schimonosi textul . De exemplu , definiţia :” Procesul de trecere a
substanţelor nutritive din intestin în sînge se numeşte absorbţie” .
La temele care conţin un număr mare relativ de termeni pentru a-i memora mai
uşor folosesc jocul didactic „Ia repetă!” (ideea Gheorghiţă Gabriela). De exemplu ,
subiectul „Structura celulei” , clasa 8 unde elevii au de memorat organele
necunoscute de ei pînă acuma.
Elevii se aşează pe scaune , formînd un cerc . Unul din ei numeşte tema
respectivă : „Celula” . Următorul numeşte cuvîntul precedent , adică „celula” şi
adaugă un organit al celulei – „nucleului”. Al treilea jucător le repetă pe cele două
spuse , adăugînd denumirea unui alt organit – „mitocondriile” etc. Fiecare jucător
enumeră organitele enumerate pînă acum şi adaugă altul nou . Dacă cineva încurcă
ordinea – iese din joc . Devine învingător acela , care are o memorie şi o atenţie
mai bună .
La lecţiile netradiţionale ( lecţii-victorine , lecţii-concurs , lecţie- seminar , ş.a.)
propun elevilor din timp să pregătească ghicitori la subiectul respectiv (pot să le
culeagă din literatură , dar şi mai bine să le compună singuri).
Unele jocuri pot fi propuse în cadrul lecţiei la etapa relaxării , în cadrul căreia
elevii se relaxează prin joc , aproape neconştientizînd că judecă , gîndesc sînt atenţi
. Aceste jocuri pot fi acomodate la subiectele studiate.
Jocul „Vieţuitoarele din grădina Zoologică” . Toţi participanţii au cîte un creion şi
o foaie de hîrtie . Se înţeleg că fiecare dintre ei trebuie să scrie în coloniţă în decurs
de 4-5 minute cît mai multe denumiri de animale , insecte , peşti ,păsări (în
dependenţă de tema lecţiei la care se propune jocul) . După expirarea celor 5 min ,
la semnalul conducătorului toţi pun creionul pe bancă apoi cineva citeşte pe rînd
cuvintele sale . Cuvintele care figurează la mai mulţi jucători – se şterge de pe
foaie . Apoi fiecare jucător îşi numără cuvintele rămase ( nerepetate de alţii ) . Se
consideră învingător acel jucător , căruia îi rămîn în listă mai multe cuvinte .
Un alt joc propus la etapa de relaxare este „Desene tăiate” , care constă în
combinarea porţiunilor de ilustrate tăiate , care fiind unite într-un tot întreg permit
obţinerea figurii iniţiale. Salată de cuvinte. Fiecare grup primeşte o mulţime de
fişe, pe care sînt scrise cîte un cuvînt. Elevii trebuie să contrapună noţiunile, să le
asocieze, astfel încît să obţină cîteva enunţuri corecte din punct de vedere ştiinţific.
Foto instantaneu: profesorul prezintă elevilor un şir de imagini, cerînd de
la elevi ca să le ordoneze după o anumită modalitate, idee, plan. Citirea pe
diagonală (insuliţe). Profesorul recomandă elevilor să citească cuvintele întîlnite pe
diagonalele imaginare ale foii (sau insuliţe aparte) şi să determine obiectivele
lecţiei. Totul se petrece într-un timp foarte redus (1 min), după care se stabilesc
corectitudinea, comparîndu-le cu cele scrise sau spuse de profesor.
Cuvîntul interzis. Jocul poate fi petrecut atît în mod frontal, cît şi în perechi
sau în grup. Esenţa jocului este următoarea: un elev trebuie să pronunţe un şir de
noţiuni – elemente ale temei învăţate. Unul din ele nu trebuie să corespundă temei-
acesta şi va fi cuvîntul interzis. Acest joc mobilizează atenţia elevilor, deoarece
trebuie să asculte foarte atent cumulul de cuvinte, spus din repeziciune şi să-l
identifice anume pe acel interzis, să oprească vorbitorul şi să aibă o rezervă de
noţiuni, pe care le-ar exprima colegilor, adică să-i ia locul.
Domino biologic. Elevii primesc fişe de domino pe care sînt lipite cîte e
cuvinte, restabilindu-se o definiţie sau un enunţ. În caz de necesitate,regulile
jocului se vor stabili împreună cu elevii în aşa fel, ca ei să fie interesaţi în
activitate. Elevul care în timpul jocului obţine un punctaj mai mare va fi notat.
Pentru a evita conflictele din timpul jocului, fiecare echipă va avea un arbitru
selectat din rîndul elevilor. De exemplu: Biologia, clasa VIII-a, "Celenterate ".
Cel mai cel difuz primitiv tip
1
de sistem 5 2
3
nervos este
4
 Magazinul de flori. "Vînzătorul de flori" (fie că sînt flori vii, plante uscate
sau desene). Cumpărătorii trebuie să numească exact florile. Se practică la
memorizarea speciilor de plante în clasele gimnaziale. Găseşte frunza. Elevilor le
sînt propuse desene cu tulpinile sau/ şi forma coroanei copacilor, iar ei trebuie să
aleagă din frunzele propuse şi să le asocieze corect. Este o tehnică care impune
memorizarea speciilor de plante din republică sau din alte zone.
Jocul imitativ deschide orizonturi noi liceenilor, îi pune să cerceteze, se
mediteze, să-şi dezvolte imaginaţia, logica verbală etc. Dar elevii vor fi antrenaţi
plenar dacă există o consecutivitate tipografică şi metodică, dacă au pornit de la
simplu la compus. Jocul imitativ presupune, din partea profesorului, o îmbinare
armonioasă a cercetării fundamentale cu cea aplicativă. Elevilor li se propune să-şi
imagineze şi să intre în roluri de ziarişti, pădurari, primari, să alcătuiască un set de
întrebări sau/şi răspunsuri, vizînd problemele ecologice din regiune.
Jocul didactic urmăreşte confruntarea elevilor cu realitatea: el serveşte drept mijloc
didactic de dezvoltare a gîndirii profesionale creative prin capacitatea de a analiza
situaţiile pedagogice, prin sesizarea, formularea corectă şi rezolvarea problemelor
profesionale. Obiect al jocului devine imitarea unor condiţii concrete, adică
modelarea unor procese reale şi unor activităţi profesionale. Importantă este
alegerea jocului care să contribuie cel mai eficient la înţelegerea modului de
rezolvare întemeiată, urgentă şi calitativă a situaţiilor pedagogice ce apar pe
neaşteptate, să corecteze deciziile adoptate pe baza empirice, să aplice cunoştinţele
căpătate anterior.

Anexa
Cubul este o figură geometrică cu 6 feţe care poate fi confecţionat dintr-o cutie şi
acoperit cu hîrtie, indicînd pe cele 6 feţe cuvinte-cheie sau îmbinări de cuvinte cum
ar fi: descrieţi, comparaţi, asociaţi, analizaţi, argumentaţi etc. O altă variantă ar fi
corespunderea feţelor cubului cu unul din numerele de la 1 la 6. Elevul interogat
aruncă cubul răspunzînd la întrebarea cu numărul respectiv notat pe partea de sus a
cubului.

2
comparaţii
3
1
argumentaţi

Jocul "Puzzle" . Profesorul divizează materialul care urmează a fi învăţat în mai

multe părţi. Fiecare elev din fiecare grup este solicitat să lucreze cu o anumită
parte. Fiecare elev studiază partea propusă, ca să se familiarizeze cu ea suficient
pentru a o prezenta colegilor de grup. Elevii din fiecare grup lucrează împreună
pentru a stabili odinea cea mai bună în care pot fi prezentate informaţiile deţinute
de dînşii. Ei desriu secvenţele pot şi pot să-şi pună întrebări, dar nu au voie să se
uite în textul celorlalţi. După ce materialul a fost organizat, elevii discută
conţinutul lui ca despre un întreg, încercînd să rezolve problema, să descopere
implicaţiile etc. Ei trebuie să fie pregătişi pentru a recompune informaţiile, dacă în
timp ce lucrează, descoperă o secvenţă mai bună.
Anagrama – se deosebeşte de celelalte jocuri prin faptul că într-un cuvînt oarecare
, schimbînd locul unor litere sau silabe , fără a le schimba cu litere noi , se capătă
un cuvînt absolut nou . În anagramă se pot cifra şi cuvinte , care fiind citite de la
dreapta la stînga , reprezintă alte cuvinte cu sens nou .
De exemplu :
Sînt loc de odihnă , de plimbat
Iar invers – peşte căutat
(parc-crap)
Aşa ori invers – nici nu-mi pasă
Rămîn aceeaşi păstăioasă . (bob)
Sînt măsură de lungime
Folosită în vechime
Invers de mă vei citi
De ajutor la scris ţi-oi fi . (cot – toc )
Metagramă . În metagramă se poate cifra un cuvînt oarecare . Dacă schimbăm în
acest cuvînt o literă căpătăm un alt cuvînt.
Cu S – abia ma duci în spate
Cu M – prind bine bila bucate
Cu R – au cleşte la picioare
Cu L – sînt ape stătătoare
(lac – rac – mac- sac )
Cu „S” sînt un arbust ştiut
Cu „Ci” la păsări mai văzut
Cu „T” la scris ajută des
Cu „F” – ţi-i frig ? Te încălzesc
( toc – foc – cioc – soc )
Logogriful se deosebeşte de metagramă prin aceia , că în cuvintele lui nu se
înlocuieşte o literă cu altă literă , ci din cuvîntul dar trebuie să se excludă o literă
sau mai multe sau să se adauge la el litere noi pentru a afla cuvîntul căutat .
Exemplu : Tema „Filmul Angiosperme” clasa VIII
La capete mă retezi
Pe roţi îndată – ai să mă vezi
Dacă – mi adaugi „E” cumva
Pe ogoare mă vei cultiva
Dar de mă laşi aşa cum sînt ,
Te-oi ajuta să urci oricînd.
( Scară-car-secară)
La studierea organelor plantei în cadrul temei „Nutriţia la plante” , clasa a 6-a se
foloseşte jocul didactic „Loto botanic” .
În cadrul lui sînt necesare cîteva fişe mari , împărţite în pătrăţele , şi un complect
de fişe mici ( atîtea cîte pătrăţele sînt pe fişele mari) . Pe fişele mici se scriu
întrebări , iar pe fişele mari – răspunsurile (uneori în formă de desene ).
Pe fişele mici se desenează frunze de arbuşti şi arbori , bunăoară de : stejar , fag ,
mesteacăn , arţar, alun, tei , mălin , iar pe fişele mari se scriu denumirile acestor
copaci şi arbuşti sau sînt date imaginile lor. Participanţii trebuie să determine cărui
copac îi corespunde frunza .
Pentru un astfel de loto pot fi folosite nu numai desene , dar şi frunze uscate .
Există o îmbinare de cuvinte , o întrebare foarte scurtă : „De ce ?” Cu dînsa începe
orice discuţie . Dacă omul nu ar fi rostit această întrebare , poate noi pînă acuma
am fi crezut că Pămîntul e plat , că stă în nemişcare şi nu l-am fi avut niciodată pe
Copernic şi Darwin. Oamenii ştiu de acum foarte multe . Dar noi mergem înainte şi
întrebarea „De ce „ ? deseori e pusă şi în zilele noastre .
Cuvîntul rebus e de origine latină luat din zicătoarea „non verbes sed rebus” – nu
cu cuvinte , dar cu ajutorul obiectelor , şi înseamnă o ghicitoare – glumă , în care
textul cifrat se dă în formă de combinări de litere , cifre , şi alte compoziţii . În
rebus se pot cifra denumirile subiectelor la ore , fraze , care indică anumite definiţii
biologice , termeni biologici , ghicitori , ş.a.
Pentru prima dată rebusul a apărut în Franţa în anul 1582 . În Rusia primele
rebusuri au apărut în anul 1845 , pe paginile revistei „Ilustraţii” .
Rebusurile sînt de mai multe categorii . Mă voi opri la cele folosite mai frecvent în
practica mea de predare .
Modalităţi de alcătuire şi dezlegare a unui rebus:
a) Dacă obiectul este inversat ( cu capul în jos) , atunci şi denumirea lui
trebuie citită invers. De exemplu , la tema „Încrengăturile Artropode” (cl.8)
b) Dacă o literă este scrisă pe altă literă ea trebuie citită adăugînd prepoziţia
„pe” .
De exemplu subiectul „Diversitatea zborului la păsări „ clasa a 7
(Răspuns Pe-n-e)
Tipologia rebusurilor este foarte mare , şi cunoscînd regulile cu atenţie şi
răbdare se pot dezlega uşor chiar şi cele mai complicate .
În dependenţă de complexitatea lor , rebusurile se atribuie la sarcina didactică
de nivelul 3 şi 4 .