TEHNICI COMPUTERIZATE UTILIZATE ÎN REABILITAREA ORALĂ

1. INTRODUCERE
Perioada în care trăim se caracterizează printr-o schimbare completă a relației medic
stomatolog – pacient, de la o relație de tip paternalist în care medicul stomatolog decidea planul
de tratament optim pentru pacient la o relație în care autonomia individuală este promovată până
devine libertate negativă. Astfel, prin actul de acord informat, medicul îi oferă pacientului
libertatea de a decide planul de tratament optim, pacientul fiind informat despre toate posibilele
consecințe ale acestuia. Această schimbare se datorează tranziției accelerate spre un nou tip de
societate, societatea cunoașterii, în care informația este disponibilă la un click distanță.
Pătrunderea mentalității consumeriste în stomatologie a dus la apariția intervențiilor
cosmetice dentare, situație în care conceptul de beneficiu al tratamentului este discutabil.
Cabinetul stomatologic s-a transormat astfel dintr-o instituție medicală într-o afacere. Acest
fenomen a condus la apariția unui marketing agresiv al cabinetului pentru care sunt folosite toate
canalele de informare (rețelele de socializare, mass media, presa). Faptul că internetul le dă
pacienților posibilitatea să vadă cazuri clinice online a dus la situații în care aceștia ajung
oarecum să impună medicului planul de tratament dorit. Pentru a se menține în piață, medicul
stomatolog, în special cel care a lucrat în sistemul vechi este obligat să se adapteze. Schimbarea
mentalității sale de la conceptul paternalist la conceptul consumerist și de la conceptul medical al
stomatologiei la conceptul de business este foarte dificilă.
O modalitate prin care se poate realiza această transformare este reprezentată de
informatizarea cabinetului, de introducerea și folosirea celor mai noi tehnologii stomatologice și
de marketingul acestora. Posibilitățile de utilizare a tehnologiilor computerizate în stomatologie
și modul în care acestea pot aduce succesul cabinetului stomatologic prin oferte de servicii
stomatologice adaptate solicitărilor din piață sunt numeroase.
Stomatologia astăzi - deseori numită "stomatologie digitală" - deține soluții de înaltă
tehnologie, ușor de implementat, imaginate în urmă cu 30 de ani sau mai recente. Clinicienii cu
experiență de zeci de ani se pot uita înapoi la progresele din stomatologie și pot afirma în mod
clar că profesia a înregistrat o importantă creștere tehnologică. Cu toate acestea, medicina
stomatologică pare a fi cu mai mult de un deceniu în urmă în ceea ce privește adoptarea sau
integrarea noilor tehnologii pe scară largă, comparativ cu ingineria biomedicală, industria de
automobile și aeronautică. Cu toate că această afirmație poate frustra pe unii utilizatori și
producători ai noilor tehnologii stomatologice, o comparație cu tehnologiile utilizate în alte
industrii avansate demonstrează clar această prăpastie. Dacă alte industrii au adoptat tehnologii
mai noi și mai bune, de ce rămâne stomatologia în urmă? Unde se află situată profesia noastră
față de noile tehnologii și unde am putea ajunge?
Adoptarea tehnologiei digitale de către profesia dentară a fost lentă, dar constantă și pare
să fi fost cel puțin guvernată în parte de teoria "difuzării inovației" susținută de Dr. Everett
Rogers în 2003. Acesta descrie cum diferite tehnologii au fost adoptate de utilizatorii de
tehnologie pe parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea și începutul secolului
douăzeci și unu. Două dintre cele mai importante principii ale adoptării tehnologiei sunt
conceptele de prag și masă critică. Pragul este o trăsătură a unui grup și se referă la numărul de
persoane dintr-un grup care încep să folosească o tehnologie sau să se angajeze într-o activitate
înainte ca o persoană interesată să adopte tehnologia sau să se angajeze în această activitate.
Masa critică este o altă caracteristică a unui grup și apare în momentul în care suficiente

1
persoane din grup au adoptat o inovație permițând astfel o creștere viitoare auto-susținută a
adoptării inovării. Pe măsură ce tot mai mulți utilizatori inovatori adoptă o tehnologie cum ar fi
radiografia digitală, percepția beneficiilor tehnologiei duce la creșterea numărului utilizatorilor
până când tehnologia devine în cele din urmă ceva obișnuit.

1.1.Definirea stomatologiei digitale

Stomatologia digitală poate fi definită într-un sens larg ca fiind orice tehnologie sau
dispozitiv stomatologic care încorporează componente digitale sau controlate de calculator, spre
deosebire de cele mecanice sau electrice. Această definiție largă poate varia de la cea mai des
intâlnită zonă a stomatologiei digitale - CAD / CAM (proiectare asistată de calculator / producție
asistată de calculator) – la cele recunoscute mai greu ca fiind tehnologii digitale, cum ar fi
administrarea controlată de protoxid de azot.
Există multe aplicații clinice, computerele fiind foarte utile pentru medicii stomatologi în
practica lor profesională, cum ar fi păstrarea și recuperarea înregistrărilor pacientului, evaluarea
pacienților, examinarea și planificarea tratamentului, motivarea și conștientizarea pacientului și
proiectarea lucrărilor protetice folosind tehnici CAD -CAM. Calculatoarele sunt foarte utile în
tehnica radiodiagnosticării (RVG), diagnosticarea clinică și planificarea tratamentului, stocarea
fotografiilor pacientului, radiografii și modele de studiu, tehnici computerizate de imagistică,
cefalometrie computerizată.

1.2.Adoptarea și integrarea tehnologiei digitale

Examinarea altor industrii și progresele tehnologice anterioare demonstrează că, în

general, durează până la 25 de ani pentru ca o nouă tehnologie să fie acceptată și utilizată pe
scară largă. În cazul în care stomatologia digitală este acum percepută ca viitorul stomatologiei,
este și ea în urmă cu 25 de ani?
Stomatologia, în comparație cu industriile mai mari menționate anterior, este extrem de
mică din punct de vedere al veniturilor financiare, al potențialului de creștere a pieței de capital
și al investitorilor nondentali din exterior. Ca atare, unele dintre progresele tehnologice
dezvoltate în alte industrii sunt lent integrate în stomatologie datorită interesului global relativ
mic și a contribuției financiare necesare pentru transferul tehnologiei, astfel încât să se obțină
rezultate mai eficiente și îmbunătățite în stomatologie. Cu toate acestea, chiar dacă există
tehnologii mai noi și mai bine utilizate în alte industrii, astăzi stomatologia se află în fruntea
tehnologiei disponibile în industria noastră, iar mai mulți clinicieni ar trebui să devină parte a
majorității timpurii. O parte integrantă a înțelegerii viitorului tehnologiei dentare implică
observarea și înțelegerea noilor tehnologii în alte industrii și modul în care această tehnologie
poate fi integrată în stomatologie.

1.3.Avantajele stomatologiei digitale

Fiecare zonă a stomatologiei digitale are avantaje în comparație cu dispozitivul sau

tehnica convențională. Cu toate acestea, unele avantaje pot fi diminuate de creșterea costurilor
sau a sensibilității tehnicii.
Pentru a fi considerat un avantaj clar, domeniul stomatologiei digitale trebuie să includă
trei aspecte:

2
  Eficiență îmbunătățită – cost manoperă / timp de lucru,
 Îmbunătățirea preciziei în comparație cu metodele anterioare,
 Un nivel ridicat de predictibilitate a rezultatelor.
Unele domenii ale stomatologiei digitale nu au una sau mai multe din aceste caracteristici
și ar putea fi îmbunătățite cu ușurință prin adoptarea sau integrarea tehnologiilor din alte industrii
sau prin eliminarea încercărilor de a îmbunătăți tehnologia mai veche, depășită și de a
implementa o tehnologie mai nouă, perturbatoare.
1.4.Dezavantajele stomatologiei digitale

Principalul dezavantaj al stomatologiei digitale este costul. Adoptarea de noi tehnologii

necesită adesea o investiție de capital mai mare, în special în etapa de "inovator" sau "adoptator
timpuriu". Cu toate acestea, dacă noua tehnologie îndeplinește criteriile de mai sus pentru a fi
considerată un avantaj, atunci rentabilitatea investiției poate fi mărită dacă aceasta este
implementată corect.
Una dintre capcanele obișnuite în adoptarea noii tehnologii dentare este lipsa dorinței
clinicianului și a echipei de a fi instruiți corespunzător. Unii clinicieni vor achiziționa o nouă
tehnologie, dar nu vor citi niciodată manualul de utilizare sau nu vor căuta o instruire avansată cu
privire la modul de funcționare eficientă a tehnologiei, adesea ducând la eșecuri și abandonuri
rapide. Neînțelegerea noii tehnologii alimentează ritmul de adopție mai lent. Acest scenariu
poate fi evitat cu ușurință prin participarea la cursurile de bază și avansate în aceste domenii ale
tehnologiei - nu doar la minimul solicitat de CMDR pentru menținerea licenței dentare.

1.5.Clasificarea domeniilor stomatologiei digitale:

1.5.1.Tehnologii folosite în scop diagnostic

 Imagistică digitală
 Diagnosticul cariei dentare
 Analiza ocluziei și diagnosticul disfuncției temporo-mandibulare
 Fotografia digitală
 Determinarea culorii dinților

1.5.2.Tehnologii folosite pentru planificarea tratamentului

 Softuri pentru planificarea tratamentului implanto-protetic

 Digital Smile Design

1.5.3.Tehnologii folosite în scop terapeutic

 Endodonție – tehnologia ultrasonică de preparare a canalelor radiculare

 Protetică
o Amprentare digitală
o CAD - CAM
 Implantologie

3
 o Ghidul chirurgical
o Robotul

1.5.4.Tehnologii folosite în scop administrativ

 Managementul pacienților
o Programare
o Fișa pacientului
o Educație stomatologică
 Managementul stocurilor
o Comenzi
o Inventar
 Contabilitate
 Marketing

1.5.5.Tehnologii folosite în scop diagnostic

Tehnologiile folosite în scop diagnostic sunt numeroase. Doar o parte din acestea au
devenit uzuale, costul lor reprezentând un impediment pentru utilizarea pe scară largă.

1.5.5.1. Imagistica digitală

Radiografia digitală este cea mai comună tehnologie dentară avansată cu care pacienții au
contact în timpul procesului diagnostic. Radiografia digitală este utilizată de 60% dintre medicii
dentiști din Statele Unite.
Avantajele radiologiei digitale:
- reducerea poluării mediului înconjurător prin eliminarea substanțelor chimice folosite
pentru developare și fixare, cum sunt substanțele pe bază de iodură sau bromură de argint;
- îmbunătățirea preciziei în procesarea imaginilor;
- reducerea timpului necesar pentru captura și vizualizarea imaginilor, care crește
eficiența tratamentului pacientului;
- reducerea dozei de radiații la care este expus pacientul;
- îmbunătățirea capacității de a implica pacientul în procesul de diagnostic și de
planificare a tratamentului cu co-diagnosticare și educația pacientului;
- software-ul de vizualizare permite îmbunătățirea dinamică a imaginii;
- comunicarea ușoară cu colaboratorii;
- spațiu redus de depozitare a imaginilor radiologice.
Cu toate acestea, pentru ca medicii stomatologi să beneficieze de aceste avantaje,
acuratețea diagnosticului radiologic obținut prin utilizarea sistemelor digitale trebuie să fie cel
puțin la fel de fiabilă și de precisă ca și cea obținută cu film radiologic (Wenzel, 2006).
Sunt două elemente principale care conduc medicii stomatologi către utilizarea sistemelor
digitale:
- utilizarea pe scară largă a calculatoarelor în stomatologie
- dozele reduse de radiații în radiografia digitală.

4
 Tipurile de radiografii digitale folosite actualmente sunt:
- radiografia digitală directă cu senzor intraoral;
- tehnica digitală indirectă cu plăcuțe PSP;
- radiografia panoramică digitală directă;
- cefalometria digitală directă.

Achiziţionarea imaginilor digitale constă în convertirea imaginii în date numerice, printr-

un sistem analog digital şi readucerea pe ecran a imaginii digitale memorate pe calculator printr-
un convertor digital analog. Rezoluţia imaginii este limitată la un număr de puncte (pixeli), date
orizontale şi verticale. Cu cât sunt mai multe puncte, imaginea este mai clară. Imaginea este
definită printr-un număr de nuanţe de gri. Un considerent important pentru compararea
sistemelor radiologice digitale este numărul de pixeli al imaginii. În general, sistemele cu un
număr mai mare de pixeli necesită o capacitate mai mare de stocare a computerului datorită
dimensiunilor mai mari ale fișierelor. Sistemele digitale inițiale au avut inițial 8 biți cu 256 de
nuanțe de gri, care pot părea suficienți deoarece ochiul uman poate detecta doar aproximativ 20
până la 30 de nuanțe de gri în orice moment în orice imagine; cu toate acestea, majoritatea
sistemelor digitale azi generează imagini de 12 sau chiar 16 biți, adică imagini care au 4.096
până la 65.536 de nuanțe gri.
Profesia dentară deține mai multe tipuri de aparate cu raze X decât orice altă profesie,
pacientul fiind expus destul de mult la radiografii. Dozele de radiații sunt foarte mici în
radiologia stomatologică, dar astăzi pacienții așteaptă să fie educați și să li se răspundă la
întrebările despre siguranța radiografiilor pe care le recomandăm, ceea ce face parte din
responsabilitatea noastră profesională.
Pentru a putea comunica cu pacientul referitor la riscurile radiografiilor stomatologice,
trebuie definiți câțiva termeni.
 Sistemul Internațional utilizează Gray (Gy) sau milliGray (mGy) și microGray (μGy)
pentru a descrie cantitatea de radiație care este absorbită de pielea pacientului (doza la intrarea
radiației în piele) sau de organele interne. Această doză este măsurată cu dispozitive cum ar fi
camerele de ionizare sau dozimetrele stimulate optic (OSL) purtate de personal.
 În corp sunt diferite tipuri de țesuturi, iar toate au un răspuns sau o sensibilitate diferită
la radiații (de exemplu, glanda tiroidă a copilului pare a fi cel mai sensibil țesut care se află în
calea fasciculelor cu raze X în timp ce nervul mandibular matur poate fi țesutul cel mai puțin
sensibil din regiunea maxilo-facială). Doza echivalentă este un termen care cuantifică efectul
radiației asupra diferitelor țesuturi ale corpului când sunt expuse la radiații din diverse surse,
Doza echivalentă se exprimă în Sieverts (S), milliSieverts (mSv), microsieverts (μSv).
 Doza eficientă este un termen folosit pentru a compara riscul examinărilor
radiografice. Acesta este cel mai important termen cu care trebuie să fie familiarizați medicii
stomatologi, deoarece acesta este termenul care contabilizează tipul de radiații utilizate (în
diagnostic) și tipul țesuturilor expuse la razele X ale fasciculului de examinare, indiferent dacă
este vorba de un bitewing, panoramică, CBCT sau o radiografie pulmonară. Folosind acest
termen, putem compara riscul unei radiografii panoramice cu riscul unei CT abdominale sau a
unui CT de cap și așa mai departe.
 Acronimul ALARA înseamnă Radiografie realizată cu cea mai mica doză posibilă. În
profesia dentară, medicii stomatologi și tehnicienii radiologi tind să utilizeze tehnici radiologice
acceptate medical care păstrează dozele de radiație scăzute și care nu iradiază nejustificat
operatorul aparatului de radiologie.

5
 Când pacienții ne întreabă cât de sigur este un anumit examen radiologic, de fapt ne
întreabă care sunt șansele ca iradierea respectivă să producă un cancer fatal. Mai mult, atunci
când fizicienii medicali estimează riscul razelor X în descrierea dozei echivalente măsurate în
Sieverts și microSieverts pentru stomatologie, ei vorbesc despre riscul de dezvoltare a unui
cancer fatal. Riscul este de obicei dat de rata de apariție a cancerului la un milion de radiografii.
Pentru a afla cu exactitate acest număr, medicul trebuie să cunoască procentul de fond al
cancerului letal în populație. In conformitate cu Societatea Americană de Cancer, o persoană,
bărbat sau femeie, din populația Statelor Unite, are o șansă de 40% de a dezvolta cancer în
timpul vieții; în plus, rata de fatalitate a acestui grup este de 50%; prin urmare, în general, rata
cancerului fatal în Statele Unite este de 20%, sau 200.000 de cancere la un milion de oameni.
Dacă un milion de oameni ar fi avut o expunere pentru o radiografie panoramică, iar rata
cancerului determinat de panoramică la cei un milion de oameni ar fi fost de 0,9 per milion,
atunci rata totală a cancerului se schimbă de la 200.000 de cancere per milion la 200.000.9 per
milion. Deci riscul de cancer în cazul radiologiei stomatologice este într-adevăr foarte mic – un
risc de apariție a cancerului de 0.00045%.
Deoarece trăim într-o adevărată mare de radiații ionizante, o persoană obișnuită
primește aproximativ 8 μSv de doză eficientă de radiații ionizante pe zi (NCRP, 2009). O
expunere panoramică are o doză eficientă de aproximativ 16 μSv; dacă se împart 16 μSv cu 8
μSv pe zi, rezultatul este de 2 zile de doză echivalentă. Utilizând această metodă, cantitatea de
doză eficientă în examinarea panoramică medie este egală cu aceeași cantitate de radiații pe care
o persoană obișnuită o primește pe parcursul a două zile de stat afară.

Utilizarea sistemelor 2D în practica zilnică

Utilizarea imaginilor standard intraorale și extraorale pentru stomatologia clinică este
disponibilă de mulți ani. Acestea se folosesc pentru diagnosticul cariei dentare, bolilor
parodontale, diagnosticul endodontic, detectarea și evaluarea patologiei orale și maxilo-faciale și
evaluarea tulburărilor de dezvoltare craniofaciale.
În prezent există multe sisteme excelente de radiografie digitală intraorală, printre care
Kodak, Dexis, Schick, Gendex, ScanX etc.

Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT)

Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) este, fără îndoială, progresul cel mai
interesant în radiologia orală, de la radiologia panoramică din anii 1950- 1960 și chiar de la
descoperirea razelor X de către Roentgen în 1895. Conceptul utilizării unui fascicul conic de raze
X pentru a genera imagini tridimensionale (3D) a fost folosit cu succes în imagistica vasculară
încă din 1980, apoi în stomatologie. Rezultatul final al procesării imaginilor digitale este
reprezentat atât de volume 3D, cât și de reconstruirea multiplanară a țesuturilor (MPR), care pot
fi evaluate în cele trei planuri standard: axial, frontal și sagital. În plus, CBCT redă și o curbă
panoramică în interiorul arcadelor dentare care este similară cu o imagine panoramică 2D cu
excepția lipsei suprapunerii structurilor (figura 1.4). Orice structură poate fi evaluată de la orice
unghi 360 de grade dorit. Avantajul major al CBCT este capacitatea de a vizualiza orice structură
anatomică mineralizată, în orice unghi. Aceste imagini au magnificație zero, și dacă nu există
artefacte sau pacienți cu o mulțime de restaurări dentare, aceste structuri anatomice pot fi
vizualizate fără distorsiuni.
Imagistica tridimensională a devenit un instrument esențial de diagnosticare și este
considerată standardul de aur în stomatologia implantară.

6
 Avantajele CBCT
 permite vizualizarea tridimensională a regiunii de interes și a anatomiei relevante a
maxilarului, cum ar fi sinusul maxilar și nervul mandibular,
 poate fi utilizată pentru estimarea densității osoase alveolare,
 depășește limitele modalităților tradiționale de imagistică bidimensională și oferă o
mărire uniformă, vederi multiplanare și studierea simultană a implanturilor multiple.

Dezavantajele CBCT
 artefact de întărire a fasciculului sau scatter datorită structurilor metalice adiacente sau
datorită mișcării pacientului în timpul analizei,
 costuri ridicate asociate cu examinările CT,
 doza de radiație relativ ridicată la pacient,
 creșterea dozei de radiații la pacient în comparație cu imaginile panoramice.
Este datoria medicul care indică CBCT să fie informat în ceea ce privește dozele de
radiații ale examinărilor CBCT pe care le comandă. Anterior, în acest capitol, au fost menționate
dozele echivalente comparative pentru diferite tipuri de radiografii. Conceptul ALARA trebuie
aplicat de fiecare dată, de aceea un CBCT trebuie bine justificat.
Medicul stomatolog ar trebui să-și pună următoarele întrebări:
(i) Care este diagnosticul probabil?
(ii) Este posibil ca informațiile obținute din CBCT să îmbunătățească rezultatul
tratamentului?
(iii) Care este riscul pentru pacient?
(iv) Merită riscul îmbunătățirea rezultatului tratamentului?
Din fericire, în aproape fiecare caz, riscul pentru pacient este atât de mic încât
informațiile diagnostice obținute din CBCT au o valoare mare față de riscul CBCT. Pe de altă
parte, dacă nu există un o problemă de diagnostic, atunci riscul depășește beneficiul (nu există un
beneficiu definit pentru pacient, dacă există nici o întrebare de diagnostic); prin urmare, nu se
recomandă CBCT.
 un alt dezavantaj al tehnicii este faptul că, datorită radiației împrăștiate, numai
țesuturile cu densitate mare cum ar fi osul și dinții sunt văzute în mod clar și fiabil în imagini
CBCT, în timp țesuturile moi cum ar fi ganglionii limfatici și vasele de sânge nu pot fi
vizualizate. În CBCT, raportul semnal / zgomot (SNR) este de aproximativ 15-20%. Această
caracteristică a CBCT conduce la imagini cu detalii excelente pentru țesuturile cu densitate mare
și nici o detaliere a țesuturilor cu densitate scăzută. Acest lucru pare să fie un dezavantaj, dar
CBCT este utilizat în special pentru planificarea implanturilor, analizarea dinților cu probleme
endodontice, patologii ale țesuturilor dure din regiunea maxilo-facială, care nu necesită evaluarea
țesuturilor moi în detaliu. Pentru evaluarea țesuturilor moi se folosesc alte tehnici, cum ar fi
rezonanța magnetică nucleară (RMN) sau ultrasunetele (echografiile).
Printre opțiunile excelente se numără unitățile CT de la Imaging Sciences International
(iCAT), Sirona (Galileo), Carestream (Kodak), Gendex Dental Systems (Gendex), Planmeca
(ProMax) și multe altele.

7
 1.5.5.2.Tehnologii digitale folosite pentru diagnosticul cariei dentare

 Diagnosticul radiologic al cariei dentare

Sistemul Logicon este disponibil pe piață din 1998, fiind actualizat de mai multe ori.
Software-ul Logicon conține în baza sa de date dinții, cu imaginile clinice, radiografiile și
modelele histologice cunoscute pentru carii; pe măsură ce un dinte este radiografiat și o regiune
interproximală de interes este selectată pentru evaluare, această bază de date este accesată în
scopuri comparative. Software-ul crează în format grafic o hartă a densității dintelui, oferindu-i
medicului stomatolog probabilitatea ca dintele să fie sănătos sau cariat. În plus, medicul poate
ajusta nivelul de rezultate fals pozitive, sau specificitatea testului, pe care este dispus să o
accepte. Gakenheimer a folosit sistemul Logicon din 2005 ca parte a sistemului său Trophy de
radiologie digitală într-un cabinet de stomatologie generală timp de 3 ani, concluzionând că
sistemul este foarte util, în special când este folosit ca dispozitiv de diagnostic asistat de
calculator, fiind denumit "al doilea aviz computerizat". O pierdere minimă de 30-40% din
structura dentară este necesară pentru detectarea radiologică a cariei dentare.

 Metode non-radiologice pentru diagnosticul cariei dentare

Transiluminarea (CariVu )
DEXIS CariVu (KaVo Kerr) este un dispozitiv compact și portabil de detectare a cariei,
care utilizează tehnologia brevetată de transiluminare pentru identificarea leziunilor carioase
ocluzale, interproximale și recidivante.
Fluorescența cantitativă indusă de lumină (QLF)
S-a demonstrat că smalțul dinților are o fluorescenţă naturală. Utilizând o cameră
intraorală bazată pe un senzor CCD cu software special dezvoltat pentru captarea și stocarea
imaginilor (QLFPatient, Inspektor Research Systems BV, Amsterdam, Olanda), fluorescența
cantitativă indusă de lumină (QLF) măsoară (cuantifică) diferențele de refracție dintre smalțul
normal și cel demineralizat, smalțul poros cu zone carioase și zona demineralizată prezentând o
fluorescență mai mică. Cu ajutorul unui colorant fluorescent care poate fi aplicat pe dentină,
sistemul QLF se poate utiliza și pentru a detecta leziunile dentinare în plus față de leziunile
smalțului. Un avantaj major al sistemului QLF este că aceste schimbări în nivelurile de
mineralizare a dinților pot fi urmărite în timp comparând măsurătorile fluorescenței și ale
imaginilor la mai multe intervale de timp.
Sisteme similare QLF
- SOPROLIFE Detector de carii și cameră intraorală
SOPROLIFE (Sopro, La Ciotat, Franța) este un aparat cu două dispozitive, funcționând
atât ca un dispozitiv de detectare a cariilor, cât și ca o cameră intraorală cu magnificație.
SOPROLIFE nu este dependent de software, deci funcționează cu cele mai multe programe de
gestionare a imaginilor și este compatibil cu toate stațiile SOPRO.
În scop diagnostic, tehnologia de auto-fluorescență a SOPROLIFE detectează zonele
cariate ocluzale sau interproximale, chiar și în stadiile incipiente, care pot fi adesea ratate de
razele X.
În scop terapeutic, SOPROLIFE diferențiază în mod clar țesuturile sănătoase de țesutul
infectat, facilitând medicului escavarea doar în zonele afectate. SOPROLIFE este compatibil cu
Windows® 32/64 bit și Mac OS® / Apple®

8
 - CamX Spectra
Dispozitivul pentru detectarea cariilor Spectra este un dispozitiv non-invaziv care ajută la
diagnosticarea cariilor dentare și îmbunătățește acceptarea cazurilor printr-o educație mai bună a
pacienților. CamX Spectra Caries Detection Aid utilizează tehnologia de fluorescență pentru a
vizualiza și descoperi carii incipiente, precum și pentru vizualizarea plăcii bacteriene și a
tartrului.
Fluorescența laser
DIAGNOdent (KaVo) utilizează proprietatea de laser fluorescență pentru detectarea
cariilor. Tehnicile de laser fluorescență se bazează pe înregistrarea refracției diferențiate a
luminii care trece prin structura dintelui sănătos față de structura cariei dentare. Dezavantajul
potențial al DIAGNOdent este incidența crescută a măsurătorilor fals positive în prezența
marmorațiilor din șanțuri și fosete, a tartrului și plăcii bacteriene, a sigilărilor și obturațiilor
prezente pe dinți. Totuși, fiind comparată cu alte tehnici, cum ar fi ECM și QLF, tehnologia
DIAGNOdent a avut o specificitate extrem de ridicată.
Conductanța electrică (ECM)
Conceptul de bază în tehnologia conductivității electrice este existența unei diferențe de
conductivitate între dintele sănătos și smalțul demineralizat din cauza modificărilor în
porozitate, deoarece saliva pătrunde în porii smalțului demineralizat și mărește conductivitatea
electrică a dintelui. Unul din primele dispozitive moderne de diagnostic al cariei dentare a fost
monitorul electronic al cariei dentare (ECM), un dispozitiv cu frecvență fixă utilizat în 1990, fără
prea mult succes în clinică.
Spectroscopia cu impedanță de curent alternativ
Dispozitivul CarieScanPro (CarieScanLLC, SUA) utilizează mai multe frecvențe
electrice (spectroscopie cu impedanță de curent alternativ) pentru a detecta și a diagnostica
cariile ocluzale și de suprafațe netede. Fiabilitatea diagnosticului cariei cu acest dispozitiv este
mai precisă și mai sigură decât ECM și nu interferă cu petele și decolorările smalțului. Se pare că
are un potențial bun ca tehnologie de detectare a cariilor.
Radiometrie fototermică, indusă de laser cu domenii de frecvență în infraroșu și
luminiscență modulată (PTR / LUM)
Această tehnologie a fost recent aprobată de către FDA fiind cunoscută ca sistemul
Canary (Quantum Dental Technologies, Inc., Toronto, CA). Se bazează pe absorbția luminii
laserului în infraroșu de către dinte cu măsurarea ulterioară a variației temperaturii, nu mai mare
de 1°C. Această conversie de la energia optică la energia termică permite transmiterea de
informații foarte precise în ceea ce privește densitatea dintelui la adâncimi mai mari decât cele
obținute prin tehnicile vizuale. Dispozitivul are o sensibilitate mai bună pentru detectarea cariilor
decât radiografia, metodele vizuale sau tehnologia DIAGNOdent.

1.5.5.3.Tehnologii digitale folosite pentru analiza ocluziei și diagnosticul disfuncției

temporo-mandibulare: T-scan

Unul dintre cele mai inovatoare sisteme de analiză ocluzală cantitativă a fost dezvoltat de
Maness în 1987. Acesta este sistemul T-Scan (TEKSCAN, SUA), un dispozitiv computerizat
capabil să interpreteze cantitativ informația produsă de contactele ocluzale. Cu ajutorul unui
software specializat, sistemul T-Scan transmite către computer informațiile obținute de un senzor
intraoral care înregistrează contactele ocluzale pe un film subțire Mylar. Senzorul de înregistrare
este introdus în cavitatea bucală între arcadele dentare, pentru a surprinde în timp real datele

9
referitoare la forța ocluzală și secvențele de timp, atunci când subiecții fac intercuspidare
maximă sau mișcări ocluzale dinamice (lateralitate cu contacte dento-dentare sau protruzie).
Software-ul procesează datele ocluzale ale pozițiilor ocluzale înregistrate și le transpune grafic în
două și trei dimensiuni. Datele referitoare la forța ocluzală înregistrată oferă medicului informații
valoroase despre zonele de contact ocluzal. Prin analiza contactelor ocluzale este posibil să se
determine secvența și momentul în care dinții sunt în contact și mărimea forței de ocluzie în
momentul respectiv.
De la introducerea sa pe piață, sistemul a suferit multe modificări de hardware și software
astfel încât versiunea actuală T-Scan lll (versiunea 7) este mult îmbunătățită față de cel mai vechi
sistem T-Scan l. T-scan analizează ordinea în care se produc contactele ocluzale măsurând
simultan dimensiunea forțelor ocluzale cu care se produc aceleași contacte, din momentul
primului contact ocluzal, până la poziția de intercuspidare maximă. Prin urmare, poate evalua
contactul inițial ocluzal, ordinea tuturor contactelor ocluzale și dimensiunea forței ocluzale
pentru fiecare contact. Sistemul permite evaluarea variațiilor forțelor ocluzale în timpul
mișcărilor ocluzale. Informațiile oferite de T-scan permit realizarea unor ajustări ocluzale ghidate
de computer, cu scopul îmbunătățirii ocluziei dentare. Tehnologia Tscan permite observarea
ocluziei și obținerea unui diagnostic ocluzal mai precis decât prin tehnicile clasice. Multe din
contactele dento-dentare din ocluzie sunt atât de subtile încât nu pot să fie identificate prin
observație simplă. T-scan este foarte util în prevenirea consecințelor disfuncției ocluzale prin
obținerea unor date precise referitoare la contacte premature și interferențe ocluzale, care permit
o ajustare minimă a acestora, obținând rezultate fiabile ale echilibrării ocluzale.

1.5.5.4.Fotografia digitală

Formularea unui diagnostic corect necesită revizuirea informațiilor și a datelor

pacientului și acest lucru este posibil prin utilizarea camerelor digitale.
Avantajele camerelor digitale față de aparatele de fotografiat convenționale:
- accesarea imediată și promptă a imaginilor prin intermediul calculatorului;
- erorile de fotografiere pot fi văzute instantaneu și corectate în aceeași întâlnire,
- fără probleme de iluminare,
- fără echipament suplimentar,
- economică,
- fără cheltuieli de filmare și prelucrare a acestora,
- pot fi transferate cu ușurință prin poștă electronică pentru consultare interdisciplinară,
- sunt ușor de păstrat fără probleme de decolorare a filmelor, de întreținere a modelelor de
studiu și de lucru.
- înregistrările digitale sunt foarte importante în rezolvarea cazurilor de medicină legală.
Fotografia digitală este descrisă ca imaginea stocată într-un format de fișier computerizat,
denumit fișier de imagine digitală. Acesta este un format de fișier alcătuit dintr-o imagine grafică
în locul datelor de text sau de program. Imaginile digitale pot fi înregistrate sub formă de imagini
bitmap (JPEG, PNG, GIF, TIFF și BMP) precum și imagini bazate pe vectori folosite în
programele Paint sau de fotografie. DICOM înseamnă Digital Imaging and Communications in
Medicine, și este un program standardizat ce oferă un limbaj comun pentru formatarea și
schimbul eficient de date medicale și dentare.
Actualmente, camerele digitale pot fi împărțite în: a. aparate de fotografiat compacte și b.
aparate de fotografiat profesionale, în funcție de cunoștințele tehnice necesare pentru utilizarea

10
lor și domeniul de utilizare. Camerele foto profesionale (SLR - Single Lens Reflex) sunt în
general mai durabile și oferă opțiuni mai bune pentru schimbarea calității imaginii în funcție de
nevoi și împrejurimi. Aceste camere sunt alcătuite din următoarele componente importante, cum
ar fi:
- Lentila: un obiectiv cu zoom de 35 mm care are setări "macro" care permit focalizarea
obiectelor și a organelor apropiate și concentrarea până la o mărire chiar de 1: 1. Ele
standardizează, de asemenea, scalele Westminster.
- Bliț cu două puncte, inel bliț: are capacitatea de a schimba unghiul blițului, de a reduce
reflexia și de a da fotografii cu profunzime și textură.
Privind aceste beneficii, tehnologia digitală a schimbat perspectiva unui medic dentist în
ceea ce privește colectarea datelor, educația academică și aspecte legate de tratament. Camerele
intraorale sunt disponibile pentru a capta imaginea unui dinte sau a diferitelor leziuni din
cavitatea bucală în diferite unghiuri și în câteva secunde. Prin urmare, un set complet de
fotografii intra și extraorale sunt recomandate pentru fiecare pacient atât înainte cât și după
tratament, împreună cu înregistrările video ale procedurilor efectuate.
În fotografia digitală filmul este înlocuit de un senzor electronic care captează imaginea,
adică dispozitiv cuplat (CCD) sau semiconductor de oxid de metal complementar (CMOS).
CCD-urile sunt utilizate în mod obișnuit deoarece sunt mai sensibile la lumină, dau o calitate a
imaginii mai bună decât senzorii CMOS, dar sunt mai scumpe de fabricat și necesită putere mai
mare. Un senzor digital este format din milioane de diode fotosensibile mici numite pixeli care
sunt coordonate într-o matrice. Fiecare pixel are o valoare numerică care corespunde celor 256
de nuanțe de gri pentru un singur punct din imagine. Aproximarea digitală a imaginii se face
urmărind conversia analogică la cea digitală în cadrul senzorilor prin care poate fi reconstruită o
copie a imaginii originale. Pentru a înregistra culorile, un filtru roșu, verde sau albastru este
amplasat peste senzorul individual. Aceasta afectează rezoluția aparatului foto și ajută la
obținerea unor imagini mai mari. Recomandarea pentru obținerea unei imagini de calitate este ca
acesta să aibă cel puțin 24 de biți de adâncime a culorii și o rezoluție între 500 și 700 dpi.
O nouă inovație a ajuns în domeniul stomatologiei numită fotogrametrie prin care
proprietățile geometrice ale obiectelor pot fi extrase din imaginile fotografice. Aceasta și-a
demonstrat remarcabil utilitatea pentru studierea tridimensională a ocluziei arcadelor dentare, a
dinților și a dimensiunilor lor în ortodonție sau protetică.

Recomandări pentru fotografia clinică

o Pentru a obține o fotografie dentară digitală bună, standardizarea este foarte
importantă, adică iluminarea consistentă, expunerea, poziționarea pacientului, perspectiva,
profunzimea câmpului și fundalul.
o Fotografiile trebuie păstrate și prezentate în mod adecvat pentru a fi utilizate în
publicații.
o Sunt utilizate trei tipuri de camere digitale, cum ar fi camera de filmat de 35 mm
cu macrolens și inel bliț, camera video intraorală (camera Orthoscan) sau aparate digitale
extraorale de 5 și 6 megapixeli.
o Pentru fiecare pacient sunt necesare câteva poziții de fotografie: vederea frontală
care include profilul complet al feței și întreaga dentiție, vederile laterale și oblice laterale,
ocluzale mandibulare-maxilare și o vedere de profil de trei sferturi pentru scopuri estetice.
o Pentru o fotografie corectă, sunt necesare mai multe pregătiri, și anume:
pregătirea pacientului, pregătirea fundalului și a cavității orale, pregătirea camerei.

11
 Utilizările fotografiei clinice sunt multiple:
• Documentație legală,
• Comunicare,
• Portofoliu de pacienți,
• Marketing.
Telestomatologia este un nou mijloc de telecomunicații și schimb de informații medicale
sau dentare în zone îndepărtate pentru supravegherea, diagnosticarea și rezolvarea problemelor
de sănătate orală. Fotografiile digitale pot fi transferate cu ușurință dintr-un loc în altul prin
intermediul internetului. Totuși, datorită evoluției scanerelor digitale, imaginile dentare pot fi
modificate, permițând introducerea de restaurări false, imagini patologice periapicale sau
coroane dentare false. Stomatologii, cercurile editoriale și companiile de asigurări ar trebui să fie
conștienți de acest fapt și să coreleze informația din fotografia digitală cu constatările clinice. Un
studiu efectuat pe 10 fotografii pre și post-tratament, a arătat că o astfel de manipulare a imaginii
prin intermediul software-ului a fost greu de detectat și de corectat. Prin urmare, trebuie aplicată
o abordare sceptică, pentru a putea depista astfel de fraude în stomatologia clinică și cercetare.

1.5.5.5.Determinarea culorii dinților

În ultimii ani, mai multe dispozitive electronice de determinare a culorilor dinților, cum
ar fi spectrofotometre și colorimetre, au fost disponibile în stomatologie.
Actualmente există două metode de evaluare a culorii dinților: metoda vizuală și
metoda instrumentală.
o În metoda vizuală, care este încă cea mai populară metodă pentru stomatologi,
culoarea este selectată prin compararea culorii dinților cu culorile dintr-o cheie de culori de la
diverși producători, urmată de alegerea celei mai apropiate culori.
o Metoda instrumentală folosește spectrofotometre care funcționează prin
măsurarea curbei de reflexie spectrală sau de transmisie a unei probe. Ele sunt utile în măsurarea
culorii suprafeței. O prismă dispersează lumina albă dintr-un bec cu filament din wolfram în
spectrofotometru într-un spectru de lungimi de undă cuprinse între 5 și 20 nm. Cantitatea de
lumină reflectată dintr-un specimen este măsurată pentru fiecare lungime de undă din spectrul
vizibil. Spectrofotometrele au o durată de viață mai lungă decât colorimetrele și nu sunt afectate
de metamerismul obiectului. Spectrofotometrele au fost introduce în practica stomatologică
pentru a compensa dezavantajele metodei vizuale:
- erorile medicului stomatolog în selecția nuanțelor;
- chei de culori incomplete, care nu pot reda multitudinea de culori ale dinților naturali.
Factorii care afectează percepția umană a culorii, cum ar fi oboseala, îmbătrânirea,
emoțiile, problemele fiziologice, condițiile de lumină ambientală și metamerismul, pot cauza
probleme în selecția vizuală a nuanțelor de culoare. Mai mulți factori, inclusiv textura suprafeței,
transluciditatea și culoarea mediului înconjurător, fac selecția nuanțelor pentru dinții naturali și
mai dificilă.
Spectrofotometrele sunt printre instrumentele cele mai exacte, utile și flexibile pentru
determinarea culorii dinților. Însă fiabilitatea și precizia acestor instrumente în potrivirea precisă
a nuanțelor dentare sunt controversate. Există mai multe studii care compară cele două metode
de determinare a culorii dinților, însă concluziile sunt controversate din cauza utilizării diferitelor
instrumente sau a diferitelor metode de comparare.

12
 Exemple de spectrofotometre folosite în stomatologie: Vita Easyshade (VITA
Zahnfabrick, Bad Sackingen, Germany) și Shadepilot (Degudent, Hanau, Germany).

1.5.6.Tehnologii folosite pentru planificarea tratamentului

1.5.6.1.Softuri pentru planificarea tratamentului implanto-protetic

Programe computerizate pe bază de CT pentru planificarea tratamentului cu implante

Software-ul de planificare a tratamentului cu implanturi dentare permite nu numai o
vizualizare nedistorsionată tridimensională a maxilarelor în planuri axiale, sagitale, coronale,
panoramice și secțiuni transversale, dar realizează chiar reconstrucții tridimensionali reformatate.

Avantaje:
 Planificarea digitală și fabricarea unui wax-up virtual, a poziției implantului, design-ul
bontului protetic, a ghidului chirurgical, a restaurării provizorii și a restaurării finale
 Permite determinarea dimensiunii implantului, a rezemării și a restaurării provizorii
 Avertizează asupra eventualelor complicații prin evidențierea inexactității în selectarea
mărimii sau poziției implantului în timpul planificării virtuale, care poate fi ușor rectificată
folosind software-ul
 Asistă în anticiparea, ghidarea și planificarea procedurilor, cum ar fi alveolectomie,
alveoplastie, poziționarea implantului în situații cu limitări anatomice, vizualizarea cantității de
os disponibilă în fiecare zonă și ajută la selectarea site-ul ideal donator de grefe osoase, locația
grefei, forma și volumul grefei, tehnica de sinus-lift și plasarea implanturilor într-o intervenție
chirurgicală într-o singură etapă, tratamentul maxilarelor atrofice, precum și plasarea
implanturilor transzigomatice.
 Permite stocarea planului de tratament și a tuturor celorlalte date ale pacienților de pe
computer
 Demonstrarea planului virtual de tratament pentru pacient este posibilă.
Dezavantaje:
 Necesită timp pentru a înțelege modul în care funcționează programul,
 Cost ridicat de investiție,
 Necesită o localizare exactă a markerilor naturali sau artificiali în imagine care să
corespundă cu realitatea pentru o înregistrare corectă a pacientului.

Exemple de programe disponibile în comerț:

o Procera-Software® (Nobel Biocare, Göteborg, Suedia)
o CoDiagnostiX® (IVS Solutions AG, Chemnitz, Germania)
o Ghid simplu (Keystone-Dental, Burlington, MA, SUA)
o SICAT (SICAT GmbH și Co. KG, Brunnenallee, Bonn, Germania)
o Planificarea implantului virtual (BioHorizons, Birmingham, SUA)
o ImplantMaster ™ (I-Dent Imaging Ltd., Hod Hasharon, Israel)
o Simplant®, SurgiCase® (Materialize Inc., Leuven, Belgia)
o Implant3D Media Lab Software (Media Lab Srl, Follo (SP), Italia)
o DentalSlice (Bioparts, Brazilia)
o Scan2Guide sau S2G (iDent, Ft. Lauderdale, Florida)

13
 o Software-ul Tx Studio (i-CAT, Imaging Sciences International, Hatfield, PA) etc.

În 2013, Martins și Lederman au evaluat eficacitatea planificării virtuale cu ajutorul

software-ului DentalSlice și au arătat că un ghid chirurgical planificat pe DentalSlice a fost
eficient pentru poziționarea implanturilor și pentru cuantificarea și localizarea grefei osoase, cu o
rată de succes de 100%. În 2012, Nkenke et al. chiar a promovat implementarea software-ului
virtual de planificare a implantului dentar în curriculum-ul de licență dentară al Universității
Erlangen-Nuremberg, Germania, pe baza evaluării acceptării pozitive a software-ului de către
studenți.

1.5.6.2.Programe de planificare a intervențiilor de estetică dentară (tip Digital Smile

Design)

Digital Smile Design (www.digitalsmiledesign.com) este un program de planificare a

tratamentului de estetică dentară, realizat prin intervenții de ortodonție și protetică (fațete,
coroane), care permite vizualizarea imaginii digitale a rezultatului tratamentului. Programul
folosește imagini ale arcadelor dentare estetice pe care le extrage dintr-o bibliotecă de imagini.
Ulterior, după prelucrarea acestora, se poate trece la obținerea unui mock-up, care este o
replică din compozit sau acrilat a viitoarelor lucrări protetice estetice. Mock-up-ul se poate
obține în cabinet prin imprimarea 3D a sa direct din Digital Smile Design (DSD), sau în
laborator, prin utilizarea fișierului digital trimis din program.
La fel ca Digital Smile Design sunt și alte programe ca 3D Lynx (Varese, Italia, www.3d-
lynx.com), 3Shape TRIOS Smile Design (www.3shape.com).

1.5.7.Tehnologii folosite în scop terapeutic

1.5.7.1. Lasere

Laserele diodă reprezintă o tehnologie care încorporează caracteristici computerizate,

cum ar fi programarea tipurilor de tratamente, ceea ce simplifică foarte mult utilizarea lor. Numai
în ultimii ani costul laserelor diodă a scăzut la un nivel în care are loc apariția "majorității
timpurii" a utilizatorilor de lasere stomatologice.
Avantajele hemostazei excelente, utilizarea universală în jurul tuturor restaurărilor,
procedurile chirurgicale simplificate fac ca acest domeniu al stomatologiei digitale să fie foarte
dorit. Tendința actuală este laserul mic, portabil, fără fir, cu diodă cu costuri reduse, cum ar fi
NV1 (Discus / Philips) și iLase (Biolase). Alte versiuni cu cablu, cum ar fi Navigator (Ivoclar),
EpicX (Biolase) și Picasso (AMD) rămân populare și eficiente.
Progresele laserelor includ folosirea extinsă în aproape toate domeniile stomatologiei
(parodontologie, odontoterapie, endodonție, protetică, patologie orală, chirurgie dento-alveolară,
implantologie). Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a valida numeroase utilizări, dar
mulți utilizatori nu numai de lasere diode, ci și de alte categorii (CO2, Nd: YAG, erbium etc.) au
integrat laserele foarte eficient în cabinetele lor și observațiile lor par să se coreleze cu
pretențiile.
Utilizarea în parodontologie, endodonție, chirurgie, protetică și stomatologie generală a
atras atenția sporită a universităților și a specialiștilor. Progresele viitoare vor urmări integrarea
lor în cadrul unitului dentar, asemănător lămpilor de fotopolimerizare, diagnodentului și

14
camerelor intraorale, precum și altor programe software similare cu cele din alte domenii ale
stomatologiei digitale.

1.5.7.2.Amprenta digitală

Amprenta digitală a îmbunătățit mult procedura amprentării și a evaluării corectitudinii

preparației. Având posibilitatea de a scana dintele preparat și de a-l vizualiza pe monitorul
computerului pot fi eliminate problemele asociate cu amprentele convenționale.

Avantajele amprentei digitale:

o Medicul dentist poate vedea o imagine mărită de înaltă rezoluție a preparației
dentare, exact ceea ce este prezent în cavitatea orală și nu doar o reprezentare negativă. Această
vizualizare îmbunătățită permite medicului dentist să observe și să evalueze, în cel mai mic
detaliu, calitatea preparației, cât timp pacientul este încă în cabinet. Conicitatea preparației,
calitatea marginilor preparației, pragurile, spațiul inter-ocluzal, pot fi vizualizate și evidențiate
prin coduri de culoare. Acestea pot fi corectate dacă e necesar, iar o nouă amprentă digitală poate
fi făcută în câteva secunde.
o Medicul dentist primește feedback imediat, munca sa evitând vizite suplimentare,
noi amprente, iar pacientul este cruțat de inconvenientele anesteziei suplimentare, evicțiunii
gingivale și ale reconstituirii provizorii.
o Din aproximativ 40 milioane de amprente convenționale luate în fiecare an, mai mult
de 50% dintre acestea nu înregistrează întreaga margine a preparației, afectând astfel calitatea
restaurării finale (Christensen, 2005). Toate materialele de amprentare disponibile în prezent
prezintă un anumit grad de schimbări dimensionale care creează distorsiuni și inexactitate în
restaurarea finală. Amprentarea digitală elimină variațiile dimensionale ce pot apare în urma
prizei materialului de amprentă convențional, precum și distorsiunile materialului de amprentă.
Cercetările au demonstrat că acuratețea amprentelor digitale este clinic comparabilă cu cea a
amprentelor convenționale.
o Amprenta digitală permite obținerea unui model fizic, dacă acesta este necesar.
Pentru aceasta, unele companii oferă modele stereolitografiate (tipărite 3D) sau frezate pe baza
datelor din amprenta digitală. Modelele obținute în urma amprentelor digitale nu sunt turnate în
gips, precum cele fabricate din materiale convenționale, ceea ce elimină riscul de inexactități
suplimentare datorate dilatării gipsului și posibila deplasare a bonturilor individuale când sunt
secționate din model. Dimpotrivă, modelele fabricate din amprentele digital sunt produse
folosind un material poliuretanic, imprimat în straturi pentru a construi modelul sau prin frezarea
unui bloc solid de material. Modelele obținute prin tehnica CAD-CAM sunt acceptabile din
punct de vedere clinic (discrepanță de ~ 50 μm) fiind comparabile cu modelele de gips.
Discrepanța față de bontul real intră în intervalul acceptabil din punct de vedere clinic pentru
discrepanțe marginale ale modelelor sau restaurărilor ceramice.
o Amprentele digitale îmbunătățesc eficiența și profitabilitatea cabinetului
stomatologic, fiind chiar și cu 20 de minute mai rapide decât cele convenționale. Refacerea unei
amprente digitale durează doar câteva secunde, fiind ieftină comparativ cu timpul necesar și
costul materialelor necesare pentru refacerea unei amprente convenționale.
o Amprentele convenționale trebuie dezinfectate înainte de trimiterea lor la laboratorul
dentar. În mod evident, nu este nevoie de a dezinfecta o amprentă digitală; totuși, camera are
nevoie de o dezinfecție corespunzătoare sau sterilizare.

15
 o Amprentele digitale sunt mai puțin costisitoare și mai ușor de stocat, deoarece nu
ocupă spațiu fizic.
o Senzația de vomă este foarte redusă în cazul amprentei digitale, deoarece nu există
nici o scurgere a materialului de amprentă în gura pacientului.
o Abilitatea de a fabrica coroane, punți, inlay-uri, onlay-uri și fațete care să fie aplicate în
cavitatea bucală într-o singură ședință, face amprenta digitală un instrument de marketing
excelent pentru practica dentară.

Dezavantajele amprentei digitale:

o Incapacitatea de a accesa zona cu aparatul foto digital. Capul camerei este prea
mare sau pacientul nu are capacitatea de a deschide gura destul de larg. Dimensiunile și greutatea
camerei variază de la un sistem la altul, dar tendința de dezvoltare este spre un cap cât mai mic.
o Lipsa cooperării cu pacienții. Este necesară participarea pacientului pentru capturarea
unor imagini adecvate.
o Încă este necesară evicțiunea gingivală pentru înregistrarea cât mai fidelă a
marginilor preparațiilor subgingivale deoarece în prezent nu există nicio system digital capabil să
capteze o imagine prin țesut, salivă și sânge.
o Costurile de achiziție sunt relativ ridicate, dar pot fi plătite la un flux de lucru
adecvat.
o Similar cu amprentele convenționale, o evaluare critică a situației clinice individuale
înainte de amprentă este esențială și trebuie să ne gândim că nu toate situațiile clinice sunt
potrivite pentru amprentele digitale în acest moment (ex. edentația totală).
Exemple de scanere intraorale: Trios 3 (3Shape), Medit i500, Odeon (Opera System,
Monaco).

1.5.7.3.CAD-CAM (proiectare asistată de computer / fabricare asistată de computer)

CAD-CAM pentru cabinetul dentar și pentru laboratorul dentar este deja prezent la o
majoritate incipientă și va accesa în curând marea majoritate. Tehnicienii dentari au descoperit
lucrările protetice realizate prin tehnologia CAD-CAM mai repede decât medicii stomatologi,
realizând avantajele acestora. CAD-CAM este o tehnologie mai rapidă și mai economică,
previzibilă, consistentă și relativ precisă comparativ cu tehnologiile convenționale. Rentabilitatea
investiției poate fi foarte bună dacă se lucrează în echipă.
CEREC Sirona (Germania) a fost disponibil de aproape 30 de ani, iar progresele recente,
atât cu CEREC, cât și cu E4D, demonstrează în mod clar faptul că tehnologia CAD-CAM are un
rol important pentru conducerea profesiei în stomatologia digitală. Îmbinarea procedurilor, cum
ar fi inserarea implanturilor și încărcarea imediată, fac ca prin intermediul combinării tehnologiei
de la diferite firme, medicii stomatologi să facă mai mult în mai puțin timp.
Progresele viitoare în CAD-CAM vor alinia mai bine stomatologia cu ceea ce majoritatea
altor industrii utilizează CAD-CAM pentru a obține rezultate cât mai previzibile, luând în
considerare toate variabilele. Acestea includ proiectarea automată a restaurării bazate pe toți
factorii ce țin de pacient, cum ar fi: tipul de ocluzie, arcadele dentare, uzura, vârsta, mișcările de
ocluzie, ATM, design bazat pe estetică și aspectul dorit.
Pentru ca aceste progrese viitoare să aibă loc, producătorii vor trebui să adopte și să
integreze în continuare tehnologii din alte industrii și să creeze căi de creștere a investițiilor prin
trecerea de la "adoptorii timpurii" la "majoritatea timpurie".

16
 În prezent, există mai mult de opt companii care oferă imagistică intraorală, cele mai
recunoscute și utilizate fiind CEREC (Sirona), E4D (D4D Technologies), LAVA COS (3M) și
iTero (Cadent / Align). Fundația CR (CLINICIANS RAPORT) a studiat toate aceste sisteme de
scanare și s-au dovedit a fi la fel de precise ca și tehnicile convenționale (adică modelele de
gips). Cele mai multe sunt mai precise, mai rapide și mai ușoare. Nu este vorba despre: "Oare
CAD-CAM și amprentele optice vor înlocui amprentele elastomerice (adică VPS, polieter)?", ci
"Când?"

CAD-CAM în implantologie
Transferul planului de tratament virtual în tratamentul real al pacientului a fost posibil
prin tehnica CAD / CAM, ce poate fi utilizată în două sisteme de chirurgie ghidată, și anume:
(1) sistemul "static" sau "bazat pe șabloane", care transmite informația referitoare
la locul unde trebuie inserate implanturile folosind "șabloanele chirurgicale" sau ghidurile
chirurgicale implantologice în timpul intervenției chirurgicale, ghiduri fabricate prin tehnologii
de prototipare rapidă, cum ar fi imprimarea tridimensională și stereolitografia, sau de frezare
computerizată,
(2) tehnologia dinamică sau "navigația chirurgicală / navigația asistată de calculator",
care transmite planul de tratament virtual în câmpul operativ cu ajutorul instrumentelor de
vizualizare a imaginii pe un monitor de calculator.
Avantajele tehnologiei CAD / CAM sunt:
- facilitează procedurile chirurgicale minim invazive cu ghiduri chirurgicale (CGIS),
împreună cu îmbunătățirea considerabilă a predictibilității chirurgiei implantului,
- permite încărcarea imediată postimplantară, prin posibilitatea obținerii înainte de
intervenția chirurgicală a modelelor de studiu și a restaurărilor individualizate.

1.5.7.4.Chirurgia implantară ghidată de computer - sistem static (CGIS)

Sistemul static, care utilizează un șablon / ghid chirurgical static pentru a reproduce
poziția implantului virtual în câmpul chirurgical, poate fi de două tipuri, în funcție de tehnologia
CAD / CAM utilizată pentru producerea ghidului chirurgical.
Exemple ale unora dintre aceste sisteme disponibile sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Sisteme statice ce folosesc Sisteme statice ce folosesc

tehnologia de prototipare rapidă tehnologia CCD – computer
driven drilling
Cyrtina Guide (Oratio, Olanda) EasyGuide (Keystone Dental,
USA)
ILUMA DigiGuide (IMTEC, SUA) GPIS (GPI Technology,
Germania)
Implant Master (I-Dent Imaging, SUA) Impla 3D (Schutz Dental Group)
Scan2Guide (I-Dent Imaging, SUA) Implant 3D (Med 3D, Elveția)
Simplant Master (Materialize Dental, Belgia) NobelGuide (Nobel Biocare, SUA)
Simplant Planner (Materialize Dental,
Belgia)
Simplant Pro (Materialize Dental, Belgia)

17
 Chirurgia implantară ghidată cu ajutorul unui șablon chirurgical (CGIS) are următoarele
avantaje:
 frezele de osteotomie sunt precis ghidate,
 ghidează chirurgul în locația și angulația exacte pentru a insera implantul pe baza
planului de tratament virtual,
 permite o intervenție chirurgicală fără ridicarea unui lambou, care implică mai puțină
sângerare, mai puțin edem, reducerea timpului de vindecare și a durerii postoperatorii,
 ajută la conservarea țesutului dur și moale și menține circulația sângelui la locul
intervenției,
 a crescut considerabil precizia inserării implantelor,
 sunt evitate structurile vitale,
 intervenția chirurgicală durează mai puțin.
Cele mai frecvente dezavantaje și limitări asociate cu CGIS includ:
 eroare la achiziția de date sau procesarea incorectă a imaginii,
 abaterile de la pozițiile planificate ale implanturilor, în special în porțiunile coronale și
apicale ale implanturilor, precum și la angulația implantului,
 fixarea inexactă a ghidului care duce la deplasarea lui în timpul forajului,
 erori mecanice cauzate de angularea burghielor în timpul forajului,
 schimbarea poziționării instrumentelor chirurgicale datorită deschiderii reduse a gurii,
 fractura ghidului chirurgical,
 complexitatea întregului sistem,
 costul total al instrumentelor necesare, inclusiv programul software și șabloanele
chirurgicale,
 potențialul de leziuni termice secundare din cauza reducerii accesului irigării externe în
timpul osteotomiei în tehnica de inserare a implantului fără lambou cu ghid chirurgical,
 nu permite modificarea intraoperatorie a poziției implantului.

Prin urmare, trebuie luate numeroase precauții de fiecare dată când se aplică această
tehnică. Cu toate acestea, odată cu progresul spre CNIS multe dintre limitările și dezavantajele
tehnicii CGIS au fost evitate.

1.5.7.5. Navigația chirurgicală implantară asistată de computer - sistem dinamic (CNIS)

Navigația chirurgicală implantară asistată de calculator implică combinarea unui sistem

de navigație chirurgical care reproduce poziția implantului virtual direct din datele CT cu un
sistem optic de urmărire a frezei eliminând nevoia ghidului chirurgical intraoral.
Există mai multe sisteme de navigație sau de urmărire a poziției frezei disponibile în
implantologie, dar puține îndeplinesc cerințele chirurgiei asistate de calculator în ceea ce privește
precizia (aproximativ 1 mm în 1 m3), fiabilitatea și utilitatea clinică.
Sisteme de navigație chirurgicală:
- Artma (Eurodoc Telemedizin Anwendung, Viena, Austria)
- DenX Image-Guided Implantology (Image Navigation, Ierusalim, Israel)
- IVS coDiagnostiX (IVS Solutions, Chemnitz, Germania)
- Robodent (RoboDent, Garching, Germania)
- VISIT (Universitatea din Viena, Austria)

18
 În navigația chirurgicală implantară asistată de calculator, markerii naturali și artificiali
utilizați în timpul scanării radiologice ca puncte de referință sunt necesari pentru înregistrarea
instrumentelor. Sistemul optic de urmărire a frezei a fost considerat mai bun decât sistemul de
urmărire electromagnetică folosit anterior, datorită câmpului electromagnetic ce se produce în
timpul funcționării motorului fiziodispenserului, care împiedică vizualizarea directă a
neoalveolei. Senzorii atașați atât la pacient, cât și la piesa chirurgicală transmit informații
tridimensionale de poziție unei camere sau unui detector care permite calculatorului să calculeze
și să afișeze instantaneu poziția virtuală a instrumentelor în raport cu datele de imagine și
permite, de asemenea, vizualizarea mișcărilor instrumentelor în timp real de către chirurg prin
intermediul unor senzori avansați.
Navigația chirurgicală implantară asistată de calculator are multe avantaje față de CGIS:
 permite modificări intraoperatorii în poziția implantului, planul chirurgical virtual poate
fi modificat în timpul intervenției chirurgicale, iar clinicianul poate utiliza sistemul de navigație
pentru a vizualiza simultan anatomia pacientului, ceea ce îi permite să evite obstacolele,
defectele care nu sunt evidente pe scanarea pre-chirurgicală,
 urmărirea frezei permite vizibilitatea continuă a acesteia pe ecranul calculatorului în
toate cele trei dimensiuni (x, y și z),
 ea depășește alte limitări ale CGIS, cum ar fi leziunea termică secundară, deplasarea
sau fractura ghidului etc.
Deși tehnologia CNIS (cu sisteme de urmărire optică) a fost utilizată pe scară largă cu o
precizie remarcabilă, are și ea dezavantaje:
 este sensibilă la reflexii și la interferența cu linia de vizibilitate dintre senzori și
camerele de luat vederi care reprezintă o linie de vizibilitate între dispozitivul de urmărire și
instrumentul care urmează să fie urmărit, ceea ce nu este întotdeauna convenabil mai ales cu
poziționarea tipică a chirurgului dentar și asistentei și, prin urmare, poate împiedica urmărirea
instrumentelor,
 mai scump și necesită un echipament foarte scump,
 necesită o tehnică riguroasă intraoperatorie,
 curbă semnificativă de învățare.
Cu toate acestea, în comparație cu CNIS, care poate costa aproximativ 60 000 - 200 000
dolari (288 000 – 960 000 lei), CGIS este mai puțin costisitor. Este posibilă externalizarea
realizării ghidului chirurgical, deoarece o companie de la distanță poate fabrica șablon
chirurgical, eliminând necesitatea cumpărării unui echipament foarte scump de către medic.

1.5.7.6.Robotul implantolog

Se presupune că roboții sunt mai exacți și mai fiabili decât o ființă umană și pot funcționa
ca parte a unui sistem interactiv, sunt imuni la radiații și pot fi programați automat pentru
protocoale de documentare, evaluare și instruire. În zona craniului, sistemele robotizate au fost
deja luate în considerare pentru realizarea neoalveolelor pentru implanturi dentare cu oprire
automată, pentru frezarea suprafețelor osoase, pentru efectuarea tăieturilor profunde pentru
osteotomii și pentru a permite cu precizie tridimensională transportul segmentelor osoase sau
transplant CAD / CAM etc. O secțiune parțială a proiectului de chirurgie dentară asistată de
robot a fost deja încercată pentru dezvoltarea unui sistem complet asistat de chirurgie implantară
navigată, ghidată și asistată.

19
 2.TEHNOLOGII FOLOSITE ÎN SCOP ADMINISTRATIV
Folosit inițial în contabilitatea și programarea pacienților, calculatorul a devenit nelipsit
din cabinetul stomatologic. Actualmente, utilizarea computerelor în partea de afacere a
cabinetului stomatologic permite practicianului să câștige experiență și încredere în modul în
care computerele pot crește eficiența și fiabilitatea financiară a cabinetului. Următorul pas în
computerizarea cabinetului stomatologic a fost utilizarea lui în partea de clinică, fiind folosit
pentru îngrijirea pacientului. Primele două componente ale pacientului dental virtual au fost fișa
electronică a pacientului și radiografia digitală.
Toate programele de calculator create pentru scop administrativ au un modul pentru
managementul pacienților, care cuprinde programările, fișa pacientului cu datele personale,
istoricul medical, date extrase din examenul clinic, planul de tratament, rechemarea pacienților
dar și alte module ca:
- Modul fiscalizare – în care pot fi incluse notele de plată ale pacienților și care poate fi
cuplat la casa de marcat;
- Modul gestiune – în care pot fi introduse facturile, care poate fi corelat cu stocurile;
- Modul salarizare – permite calcularea salariilor medicilor angajați și colaboratori;
- Modul raportare – extrage rapoarte contabile, referitoare la stocuri, referitoare la eficiența
cabinetului.
Exemple de programe: DentManager, IStoma, dROOT, QDental, Dentuno, Charisma etc.
Softurile administrative folosite în cabinetul de stomatologie pot fi integrate în
calculatorul cabinetului sub mai multe forme: fie sunt cumpărate și inserate în programul
calculatorului, utilizate pe acel calculator, sau într-o rețea (plătite o singură dată sau sub formă de
abonament lunar), fie sunt sub formă de aplicații, care pot fi puse pe calculator sau telefonul
mobil și toate datele sunt în cloud iar plata se face pe bază de abonament.

 Mutarea datelor în cloud

Avantaje
-Costurile mai mici ale calculatorului – poate fi utilizată orice marcă de calculator cum ar
fi Mac sau PC
-Nu este nevoie de putere mare de procesare, calculatorul poate fi mai puțin costisitor, are
mai puțină memorie și un procesor mai economic și mai eficient.
-Există actualizări software instant, Nu se instalează software,
-De fiecare dată când este accesat sistemul este utilizată cea mai recentă versiune, nu sunt
întârzieri din cauza hardware-ului și a serverelor care trebuie să fie închise pentru a instala o
actualizare.
-Există o capacitate de stocare nelimitată, indiferent de cât de mare crește cabinetul, nu
este necesară mai multă memorie sub formă de unități de hard disk și discuri pentru a se adapta
la baza de date extinsă a pacientului.
-Utilizatorul se poate conecta de pe orice computer și își poate actualiza notele sau
programele de oriunde. Documentele și aplicațiile sunt identice, indiferent de computerul sau
dispozitivul utilizat.
-Cloud computing oferă fiabilitate ridicată asupra datelor. Dacă la cabinet se întâmplă un
incendiu, o inundație sau o spargere, datele nu sunt afectate, deoarece există în cloud.

20
 Dezavantaje
-Principalul dezavantaj al cloud computing este securitatea. Există temerea că, atunci
când informațiile din cabinet sunt mutate în cloud, se pierde controlul asupra securității. Cu toate
acestea, companiile de software dentare care găzduiesc software-ul Web au măsuri de securitate
mai bune decât ceea ce dentistul poate realiza intern, acestea ar trebui să includă ultimele măsuri
de securitate pe o bază continuă pentru a menține datele în siguranță.
-Dacă este utilizat un software dentar bazat pe web, acesta necesită o conexiune de date
constantă, dar conexiunile la Internet sunt încă dificil de găsit, deci software-ul dentar bazat pe
Web va funcționa cu conexiuni de viteză redusă.
 Fișa electronică a pacientului
Administrarea dosarelor medicale și a pacienților
Implementarea calculatoarelor în fiecare cabinet și pe tot parcursul activității
stomatologice este prima și cea mai frecventă adoptare a stomatologiei digitale. În cele mai
dezvoltate țări, acest lucru a atins stadiul "majorității timpurii" deoarece toate criteriile pentru a fi
un avantaj au fost îndeplinite.
Stomatologii care nu au adoptat încă stomatologia digitală ar trebui să se gândească la
acest pas, deoarece software-ul îmbunătățit, adaptat altor industrii, permite ca această tehnologie
să fie accesibilă, să atingă cea mai rapidă rată de adoptare și să ofere o rentabilitate ridicată a
investiției.
 Educație stomatologică
Educația digitală a pacienților crește rapid. Viitorul în acest domeniu va dezvălui
tehnologii și metode de comunicare deja disponibile în alte industrii, cum ar fi computerul și
instrucțiunile de software activate prin voce și / sau touch screen, video live și recuperarea rapidă
a fotografiilor și componentelor educaționale, prezentarea video 3D cu și fără monitoare sau
tablete, și consultarea și educația la distanță, prin calculator.
Există multe opțiuni eficiente pentru educația digitală a pacienților, inclusiv CAESY
(Patterson), Guru (Schein), DDS GP pentru iPad (Kick Your Apps), Consult-PRO Chairside
(Consult-PRO) ) sondaj de la mai mult de 1.000 de dentiști a arătat ca 80% ar lua in considerare
cumpărarea unui iPad sau tabletă pentru educația pacientului.
 Comenzi prin comandă vocală
Chat bot -primul furnizor de software dentar pentru a livra comenzi vocale, fără folosirea
mâinilor. Cu aceasta tehnologie, furnizorii de servicii stomatologice pot avea o productivitate si
o calitate îmbunătățită in timp ce furnizorii si laboratoarele vor accelera procesul de vânzare.
Sistemul este proiectat astfel încât persoana care a plasat comanda să poată răspunde solicitărilor
specifice unui produs de la un agent de voce sau un chat-bot. Fiecare interacțiune ulterioară
urmează un flux conversațional inteligent bazat pe protocol. După finalizarea comenzii, aceasta
poate fi trimisă prin intermediul unui mesaj furnizorului sau laboratorului, sau sistemul poate fi
personalizat astfel încât acesta să poată merge direct într-un sistem electronic de comandă
existent.
 Marketing
Marketing-ul digital este foarte mult implementat deoarece se consideră că o mare parte
din utilizatorii de calculator dar și de telefon mobil își obțin informațiile din mediul digital. Ca
urmare, orice cabinet ar trebui să aibă un site specializat în care să prezinte cabinetul, cu tipurile
de servicii pe care le acordă, medicii care lucrează, programul, adresa, cum se poate contacta
cabinetul, etc.

21