Suedia este o tara democratica, alegerile parlamentare se fac o data la 4 ani

Aparatul administrative al Suediei se diferentiaza de celelalte prin urmatoarele cracteristici

Are strusctura administrative duala, orientata pe politica ministerelor si numeroase agentii
executive independente.
Descentralizare puternica cu responsabilitati mari la nivel regional si local
Suedia este o monarhie constitutionala cu o forma parlamentara de guvernare
In suedia seful statului este regale, acesta este neimplicat in politica si fara drept de exercitare a
puterii politice.
Regale are doar doua functii onorifice
Deschiderea sesiunii anuale, dar fara a participa la dezbateri, si fara drept de semnatura pentru
niciuna din deciziile guvernamentale
Propune noul prim ministru
Constitutia se bazeaza pe un sistem de norme pentru fiecare nivel ierarhic
In varful ierarhiei se afla legile fundamentale. Legea fundamentala nu poate fi amendata sau
abrogate decat dupa parcurgerea unei proceduri specifice.
Următorul nivel în cadrul ierarhiei este ocupat de legile ordinare. O lege
ordinară nu poate fi amendată ori abrogată decât de o altă lege ordinara.

În domeniile specifice, prezentate în legea referitoare la modalitățile de

guvernare, Parlamentul poate autoriza Guvernul să emită regulamente cu statut
ordinar (delegare). Pentru legile care se referă la mandatare (împuternicire),
Parlamentul nu poate autoriza Guvernul să emită regulamente cu caracter ordinar,
dar poate să delege Guvernului sarcina și implicit responsabilitatea pentru
aprobarea tipului și nivelului taxelor.
Din 1971, Parlamentul a fost constituit dintr-o singură cameră cu 349 de
locuri, din care 310 sunt ocupate de reprezentanți ai districtelor electorale
existente, iar 39 sunt rezervate partidelor, proporțional cu rezultatele obtinute în
alegeri. Parlamentul suedez este ales de catre popor o data la 4 ani
Parlamentul are un Prezidiu format dintr-un Purtător de Cuvânt propriu
(Talman) și alți trei purtători de Cuvânt ai Deputaților. Purtătorul de cuvânt, ca și
coordonator al activității Parlamentului, provine din rândurile membrilor partidelor
politice

Guvernul Central

Consultă liderii partidelor parlamentare și purtătorii de cuvânt ai acestora

înainte de a face propunerea pentru numirea Primului Ministru. Parlamentul
votează apoi această propunere. Propunerea se aprobă dacă majoritatea este în
favoarea ei. Primul Ministru numeste apoi miniștrii Cabinetului.
Biroul Primului Ministru este format din aproximativ 55 de persoane și este
divizat în doua:
a. Unitatea de Informare Publică și Consultanță;
b. Departamentul de Legislație.

Ministerele sunt, de regulă, de dimensiuni mici, unele nu depășesc 200 de

persoane. Miniștrii au ca sarcină principală participarea la procesul de
fundamentare a politicii Guvernului. Ei iau decizii și pregătesc propunerile care
urmează a fi transmise pentru discuție în Parlament.
Un alt motiv pentru care ministerele sunt mici ca dimensiune este rolul
important jucat de numeroasele comisii și comitete care operează alături de ele.
Există în prezent aproape 200 astfel de comitete și comisii care au activitate
permanentă.
În prezent există 13 ministere cu un număr aproximativ de 1700 de angajați,
fără Ministerul Afacerilor Externe care reunește aproximativ 800 de persoane.