REZOLVARE MODEL TEST - EXAMEN DE TITULARIZARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT 2018

BIOLOGIE
SUBIECTUL I – 30 puncte
A.
1.a); 2.c); 3.a); 4.a).

B. două caracteristici ale telofazei I a meiozei

a) –cromozomii bicromatidici au ajuns la capetele fusului de diviziune, care se va dezorganiza;
- cromozomii se despiralizează și decondesează refăcând filamentul de cromatină, membrana nucleară
se reorganizează.
b) Argument: Parenchimul acvifer este întâlnit la plantele din regiunile aride (xerofile) sau care trăiesc în
zone sărăturoase (halofile), fiind adaptate pentru depozitarea apei cu săruri minerale dizolvate în ea. Sunt
alcătuite din celule vii, mari, lipsite de cloroplaste, cu vacuole mari, care au în sucul celular mucilagii pentru
a reține apa, cu citoplasmă puțină și pereți subțiri, celulozici.
c) două enunțuri cu următoarele conținuturi:
- Structura celulei procariote
- Sisteme de organe implicate în realizarea funcţiilor de nutriţie la amfibieni
1. Structura celulei procariote este mult mai simplă decât structura celulei eucariote, deoarece materialul
genetic nu este organizat într-un nucleu, iar dintre organitele celulare prezintă doar ribozomi, cu aceeași
structură cu a ribozomilor eucariotelor. F
Structura celulei procariote este mult mai simplă decât structura celulei eucariote, deoarece materialul
genetic nu este organizat într-un nucleu, iar dintre organitele celulare prezintă doar ribozomi, cu structură
diferită de structura ribozomilor eucariotelor. A
2. Sistemele de organe implicate în realizarea funcțiilor de nutriție la amfibieni sunt reprezentate de
sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul circulator și sistemul excretor. A

C.
a) CV = 3600 ml; VC = 500 ml; VIR = VER = VR
Se calculează capacitatea volumul expirator de rezervă (VER):
CV = VC + VIR + VER 3600 = 500 + (VIR+ VER) VER = (3600 – 500) : 2 = 1550 ml aer
Se calculează volumul rezidual (VR): VR = VER = 1550 ml
…Se calculează capacitatea pulmonară totală (CPT):
CPT = CV + VR = 3600 + 1550 = 5150 ml aer
b) Formulare cerință: Ce reprezintă volumul rezidual?
Rezolvare cerință: Volumul de aer care rămâne în plămâni chiar și după o expirație completă (forțată);
nu poate fi evacuat din plămâni la subiectul în viață.

SUBIECTUL al II-lea – 30 puncte

Eseu: Tiroida
Localizare și structură tiroidă. Tiroida, cea mai mare glandă endocrină din organism (25-30 g),
situată median la baza gâtului, este o glandă nepereche și are aspect simetric. Are forma literei H,
fiind formată din doi lobi dispuși vertical, legați între ei printr-o porțiune numită istm. Țesutul
glandular tiroidian este constituit dintr-un număr mare de celule epiteliate organizate sub formă de
foliculi tiroidieni care au un aspect sferic, la periferie prezintă tireocite și în centru coloid, un
material vâscos și omogen cu rol în depozitarea hormonilor. Acesta conține o proteină numită
tireoglobulina, al cărei constituent principal este aminoacidul tirozină, cu rol esențial în formarea
hormonilor tiroidieni. Volumul tirocitelor este variabil, în funcție de starea de activitate, în repaus
au aspect turtit, în activitate au aspect înalt.
Formarea tiroxinei și triiodotironinei. Rolurile tiroidei sunt legate de secreția hormonilor tiroidieni.
Glanda tiroidă este singura structură din organism capabilă să acumuleze iod, utilizat în sinteza hormonilor
tiroidieni: T3 (triiodotironina) și T4 (tetraiodotironina / tiroxina). Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru
dezvoltarea sistemului nervos, creșterii și dezvoltării staturale și sexuale optimă. Sinteza hormonilor
tiroidieni depinde de aportul zilnic de iod, astfel ingestia adecvată de iod având o importanță deosebită în
acest sens. Tireoglobulina din coloidul tiroidian conține tirozinaza, care este iodată pe parcursul a patru
etape: iodocaptarea (transportul iodului în celula foliculară tiroidiană), organificarea iodului (oxidarea
iodului sub acțiunea tiroid-peroxidazei), iodarea tirozinei (formarea monoiodtirozina și diiodtirozina în
prezența apei oxigenate) și cuplarea tirozinelor iodate care conduc la formarea tironinelor (T3 și T4). Pentru
producerea hormonilor tiroidieni este necesar ca tiroglobulina să reintre în celula foliculară și să suporte un
proces de proteoliză.
Transportul tiroxinei și triiodotironinei. Pe măsura producerii hormonilor tiroidieni, aceștia vor fi
depozitați în foliculii tiroidieni, cu aspect sferic. Când organismul are nevoie de hormonii tiroidieni, glanda
tiroidă îi eliberează în fluxul sanguin în cantități adecvate nevoilor metabolice ale celulor. Hormonii ajung
ușor în interiorul celulelor țintă și se atașează de receptori speciali situați la nivelul acestora.
Acţiunea hormonilor tiroidieni asupra: - sistemelor circulator, nervos
- metabolismului: proteic, glucidic, lipidic;
Hormonii tiroidieni au rol în dezvoltarea organismului și a sistemului nervos. În timpul vieții
intrauterine, hormonii tiroidieni influențează formarea gonadelor. Principalele efecte ale
hormonilor tiroidieni asupra unor sisteme și metabolismului sunt:
-sistemul nervos: formarea tecii de mielină la nivelul axonilor și a sinapselor; produc iritabilitate,
neliniște;
-sistemului circulator: cresc forța de contracție a miocardului, frecvența cardiacă și debitul cardiac;
-metabolism:
- glucidic: cresc absorbtia intestinala a glucozei, gluconeogeneza si glicogenoliza avand un
efect hiperglicemiant;
- proteic: stimulează sintezele proteice;
- lipidic: intervin în lipoliză (înlătură colesterolul din sânge) și scad rezervele adipoase.
Material suplimentar! Alte efecte ale hormonilor tiroidieni:
- efect calorigen în toate celulele corpului (mai puțin creier, testicul, uter și splina) datorat
creșterii ratei metabolismului bazal;
- rol esențial în dezvoltarea fetală, hormonii tiroidieni ai mamei fiind incapabili să traverseze
placenta în cantitățile necesare fătului, astfel tiroida proprie trebuie să asigure secreția hormonală
începând cu luna a IV-a de viață intrauterine;
- efect de stimulare a ventilației pulmonare;
- efect de stimulare a motilității intestinale;
- efect asupra maturării testiculare în perioada prenatală;
- efecte asupra musculaturii scheletice prin creșterea tonusului și forței de contracție;
- efect de stimulare a eritropoezei.

Exemplu de boală provocată de: hiposecreţia de hormoni tiroidieni – denumire; două caracteristici
Hiposecreţia are efecte diferite la copii şi la adulţi: (de ales o boală + 2 caracteristici)
- la copii - nanism ce poate fi însoţit de cretinism: deformaţii osoase, defecte ale dentiţiei, piele uscată şi
îngroşată;
- la maturitate - mixedem: - înfiltrarea ţesuturilor cu apă, electroliți şi alte substanţe;
 - creştere în greutate, căderea părului, piele uscată şi îngroşată.
hipersecreţia de hormoni tiroidieni – denumire; două caracteristici
Hipersecreţia de hormoni duce la apariţia bolii Basedow - Graves. Simptomele: (de ales două caracteristici!)
-exoftalmie (globi oculari proeminenţi),
-creşterea în volum a tiroidei,
-pierderea în greutate,
-nervozitate, tremurături ale mâinilor,
-piele caldă şi umedă.

Reglarea secreţiei de hormoni tiroidieni, în cazul scăderii concentraţiei de hormoni tiroidieni din
sânge
Activitatea tiroidei este controlată și influențată de glanda hipofiză, care este influențată la
rândul ei de hipotalamus. Astfel, hipofiza obține informații despre activitatea tiroidei în mai multe
moduri: sesizează nivelul hormonilor și răspunde direct hormonilor T4 care circulă în sânge, dar
poate răspunde și hipotalamusului, care produce propriul hormon – TRH (Thyrotropin Releasing
Hormone, hormon care elibereaza tirotropina). TRH stimulează producția de TSH în glanda
pituitară (hipofiză). Această rețea de comunicare dintre hipotalamus, glanda pituitară și glanda
tiroidă este denumită axa hipotalamică-pituitară-tiroidiană (HPT).
TSH (tirotropina) este hormonul responsabil de stimularea tuturor etapelor de sinteză și
secreție a hormonilor tiroidieni. Astfel, chiar și mici modificări în concentrația hormonilor
tiroidieni vor determina modificări în sens invers, adică creșterea concentrației de TSH hipofizar,
care la rândul său stimulează tiroida să producă T3 și T4 și să se dezvolte. Scăderea nivelului
plasmatic al al hormonilor tiroidieni reprezintă elementul care determină stimularea secreției de
TSH. Nivelurile de TSH din sânge cresc sau scad în funcție de existența unei cantități suficiente
de hormoni tiroidieni care să îndeplinească nevoile organismului. Astfel, un nivel ridicat de TSH
determină tiroida să producă mai mulți hormoni, după care cantitatea de TSH scade, ajungând la
un nivel constant. Pe de altă parte, un nivel scăzut de TSH avertizează tiroida să încetinească
producția. La adult, nivelul normal de TSH din sânge este de 0,45 - 4,12 mlU/L.
Deci, TSH reprezintă un paramentrul foarte specific și sensibil pentru controlul funcției
tiroidiene, precum și pentru detectarea unor afecțiuni ale axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene,
funcția tiroidei fiind astfel stimulată prin feed-back negativ.
SUBIECTUL AL III-LEA
Proiectarea demersului didactic centrat pe elev, prin care se poate forma/dezvolta competenţa
specifică precizată în secvenţa “Circulaţia mare şi mică”

 un exemplu de metodă didactică utilizată , având în vedere:

- metoda: observaţia
- o caracteristică:
În realizarea observării independente, asigurarea individualizării muncii elevilor se face cu
ajutorul fişei de lucru sau fişei de observaţie. Fişa de lucru este concepută de profesor în mod
logic, fiind multiplicată pentru toţi elevii, scrisă pe tablă sau proiectată. Fişa cuprinde mai
multe cerinţe sau sarcini de lucru, indicaţii, explicaţii, întrebări. Folosirea fişei de lucru trebuie
să se facă în aşa fel încât să asigure asimilarea corectă a cunoştinţelor şi dezvoltarea operaţiilor
gândirii logice.
- argumentul utilizării:
Metoda observaţiei independente este o verigă esenţială în cunoaşterea prin acţiune a lumii
vii, se află în strânsă legătură cu alte metode, mai ales cu experimentul de laborator, observaţia
independentă devenind astfel un procedeu al experimentului. Observarea organismelor, a
proceselor şi fenomenelor biologice reprezintă deseori premise ale problematizării. Prin
observaţie este favorizată o percepţie polimodală iar datele sunt supuse reflecţiei personale.
Sensul progresului în utilizarea acestei metode este dat de trecerea elevului de la o observaţie
spontană sau dirijată către cea organizată şi independentă.
- modul în care contribuie la formarea competenţei:
După modul de efectuare a observaţiilor, acestea pot fi asupra unor modele (mulaje, machete,
diorame etc) sau asupra unor materiale imagistice (planşe, diapozitive, filme, fotografii etc).
Pentru secvenţa aleasă, pot fi utilizate mulaje sau machete cu inima şi vasele de sânge, planşe
care reprezintă sistemul circulator sau filme didactice care reprezintă mica şi marea circulatie.
 două exemple de activităţi de învăţare adecvate conţinuturilor din programa şcolară:
1. Descrierea activității: observarea sensului de transport al sângelui în cadrul circulaţiei
pulmonare şi sistemice
Sarcinile de lucru: Urmăreşte filmul “Inima şi sistemul circulator” care poate fi găsit la
adresa web: http://............. și răspunde apoi la următoarele întrebări:
a) Ce rol are inima?
b) Cum se numesc vasele de sânge care pleacă de la inimă precum şi cele care ajung la inimă?
c) Ce fel de sânge pleacă de la inimă înspre plămâni? Dar de la inimă înspre celule? Care
crezi că este explicaţia?
2. Descrierea activităţii: identificarea vaselor de sânge care fac parte din mica şi marea
circulaţie
Sarcinile de lucru: Observă imaginea din fişa de activitate (imagine cu sistemul circulator)
şi completează legenda cu numele vaselor de sânge indicate.
 o formă de organizare a activităţii didactice: individuală
argumentarea folosirii acesteia în realizarea activităţilor de învăţare propuse
 Un exemplu de mijloc de învăţământ: mulajul, mijloc obiectual, informativ-
demonstrativ, obiect confectionat special al carui potenţial pedagogic poate fi valorificat
în funcţie de metodele şi procedeele de instruire, pentru realizarea eficientă a sarcinilor
proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare
-secvenţă: reactualizarea cunoştinţelor dobândite anterior
-modalitate de integrare în secvenţa didactică: elevii vor avea de identificat pe
mulajul cu organismul uman, inima şi vasele de sânge, ca reactualizare a cunoştinţelor
dobândite în clasa a X-a la lecţiile de anatomie și fiziologie comparatăa sistemului
circulator
 evaluarea competenţei specifice:
1. un tip de item: item cu alegere duală (cu răspuns alternativ)
-avantaj: măsoară intr-un timp relativ scurt un volum semnificativ de rezultate ale
învăţării
-regula de proiectare: se vor evita în proiectarea itemilor de acest tip enunţurile lungi şi
complexe, elemente redubdante, nefuncţionale în relevarea ideii principale a itemilor
precum şi utilizarea limbajului meadecvat particularităţilor de vârstă sau terminologia
foarte specializată.
-enunţ: Citeşte cu atenţie afirmaţia următoare. Dacă apreciezi că este adevărată,
încercuieşte litera A; dacă apreciezi că afirmaţia este falsă scrie litera F si modific-o parţial
pentru ca aceasta să devină adevărată.

Marea circulatie porneşte din ventriculul stâng şi cuprinde artera aortă şi venele
pulmonare. F
Propoziția este falsă. Modificarea propusă pentru a deveni adevărată:
Marea circulatie porneşte din ventriculul stâng şi cuprinde artera aortă şi venele cave.

2. al doilea tip de item: itemi de tip eseu

-avantaj: oferă o viziune globală asupra capacităţilor “de construcţie” ale celui evaluat şi
permite evaluarea acelor obiective care vizează originalitatea, creativitatea, caracterul
personal al răspunsului.
-regula de proiectare: se formulează sarcina de lucru într-un mod clar, precis, în termeni
de performanţă aşteptată.
-enunţ: Alcătuiţi un eseu cu tema “Mica şi marea circulaţie sanguină”, de maxim 3-
4 fraze, în care să se regăsească 6 noțiuni specific acestei teme, după următorul plan:
 precizarea vaselor de sânge implicate în marea circulaţie
 prezentarea vaselor de sânge implicate în mica circulaţie
 legăura venelor şi arterelor mari cu inima
 rolul circulaţiei în organism.