Sunteți pe pagina 1din 12

Secţiunea 1

Aspecte introductive privind obligaţia legală de întreţinere


1. PRECIZĂRI PREALABILE
Obligaţia de întreţinere poate izvorî direct din lege - caz în care poartă denumirea
de „obligaţie legală de întreţinere” - sau din contractul de întreţinere 1 - situaţie în care se
poate vorbi despre „obligaţia contractuală de întreţinereAceasta din urmă formează
obiectul analizei dreptului civil.
Deşi, tradiţional, se vorbeşte doar despre obligaţia de întreţinere, în mod firesc,
există şi „dreptul la întreţinere”, corelativ acestei obligaţii 2.
2. 1.1.Noţiunea de obligaţie legală de întreţinere
Obligaţia legală de întreţinere este îndatorirea impusă de lege unei persoane de a
asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, precum şi a mijloacelor necesare
educării, învăţăturii şi pregătirii profesionale (în cazul copilului care solicită întreţinere de la
părinţi sau de la alte persoane)'1.
3. Fundamentele obligaţiei legale de întreţinere
Obligaţia legală de întreţinere se fundamentează pe sentimentele de solidaritate şi
întrajutorare, pe prietenia şi afecţiunea care caracterizează relaţiile de familie şi regulile de
convieţuire socială, care impun ca persoanele între care există asemenea relaţii să nu
rămână indiferente în cazul în care unele dintre ele s-ar afla în nevoie, din cauza
incapacităţii de a munci4.
Obligaţia legală de întreţinere este:
a) fie un efect al rudeniei;
b) fie un efect al calităţii de soţ sau fost soţ;
c) fie efectul unor relaţii asimilate, sub anumite aspecte, cu relaţiile de familie.
4. Caracterele juridice ale obligaţiei legale de întreţinere 1
Obligaţia legală de întreţinere are următoarele caractere juridice 2:
1. este imperativă
Legea stabileşte: categoriile de persoane între care există obligaţia legală de
întreţinere; condiţiile în care se datorează; limitele între care se stabileşte întreţinerea;
1 Cu privire caracterele juridice ale obligaţiei legale de întreţinere, vezi, spre exemplu: A. Pricopi. op. cit., pp.
301-303; A. Bacaci. C. Hageanu, V. Dumitrache, op. cit., pp. 232-237; A. Corhan. op. cit., pp. 402-409; E.
Fiorian, Dreptul familiei, ed. a IlI-a, Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2010, pp. 359-365.
2 Definind „legală" această obligaţie, nu am reţinut, separat, „caracterul legal al obligaţiei de întreţinere” -
reglementat de art. 513 C. civ.

1
ordinea în care se datorează întreţinerea; modul de executare etc.
Fiind prevăzute în scop de ocrotire, normele legale privitoare la obligaţia de
întreţinere sunt imperative. Drept consecinţă, părţile nu pot înlătura sau restrânge prin acte
juridice această obligaţie.
În principiu, convenţiile şi actele unilaterale de renunţare definitivă la dreptul de
întreţinere nu sunt valabile'’.
Codul civil interzice renunţarea la dreptul de întreţinere pentru viitor’. Din
interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii rezultă că renunţarea 1a întreţinere pentru
trecut este valabilă şi ea rezultă din faptul de a nu se solicita întreţinerea sau de a nu se
pune în executare hotărârea judecătorească.
Acordarea întreţinerii într-un cuantum superior celui prevăzut de lege este
admisibilă, dacă, în acest mod, nu se nesocotesc drepturile altor persoane.
2. este personală
Acest caracter rezultă din faptul că obligaţia de întreţinere este reglementată numai
între anumite categorii de persoane, strict determinate de lege, pentru a satisface nevoile
lor personale.
Din caracterul personal al acestei obligaţii decurg următoarele consecinţe 1:
a) obligaţia legală de întreţinere este incesibilă, atât activ, cât şi pasiv, în condiţiile
legii;
Aşa fiind, nu sunt aplicabile anumite dispoziţii privind transmisiunea şi transfor-
marea obligaţiilor cum ar fi, de exemplu, cele privitoare la cesiunea de creanţă 6 sau la
novaţie2.
b) obligaţia legală de întreţinere este netransmisibilă moştenitorilor, atât activ, cât
şi pasiv;
Ca excepţie, moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor
sau care i-a dat întreţinere fară a avea obligaţia legală, este ţinut, în măsura valorii
bunurilor moştenite, să continue întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt
dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor 3.
c) creanţa de întreţinere este insesizabilă, în condiţiile legii;

1 Pentru reglementarea anterioară, a se vedea: A. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, op. cit., p. 232; Plenul
TS, dec. de îndrumare nr. 2/1973, în RRD nr. 6/1973, p. 97.
în practică a fost considerată valabilă convenţia prin care părinţii au stabilit contribuţia fiecăruia la cheltuielile
impuse de creşterea şi educarea minorului sau cea prin care părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul să fie
scutit, parţial sau total, de plata întreţinerii, dar numai temporar, până se va redresa material, dacă printr-o
asemenea convenţie nu se nesocotesc drepturile copilului. Plenul TS, dec. de îndrumare nr. 17/1962. în Culegere
de decizii pe anul 1962, pp. 29-31.
2 A se vedea art. 1.609 şi urm. C. civ.
3 A se vedea art. 518 alin. (1) C. civ.

2
d) creanţa de întreţinere este exceptată de la regula compensaţiei legale, fiind
admisibilă însă compensaţia judecătorească1;
e) obligaţia legală de întreţinere nu poate face obiectul acţiunii oblice J.
Creditorii celui obligat la întreţinere vor putea însă cere, pe această cale, reducerea
sau sistarea întreţinerii, dacă au intervenit împrejurări care să justifice o asemenea
măsura*.
3. este, în principiu, reciprocă
Obligaţia legală de întreţinere are caracter reciproc între următoarele categorii de
persoane: a) soţ şi soţie şi foştii soţi (inclusiv în cazul constatării nulităţii căsătoriei
putative, dacă ambii soţi au fost de bună-credinţă); b) rudele în linie dreaptă; c) fraţi şi
surori.
Obligaţia legală de întreţinere are caracter unilateral în următoarele situaţii 2:
a) obligaţia de întreţinere a soţului de rea-credinţă, faţă de soţul de bună-credinţă,
în cazul căsătoriei putative;
b) obligaţia de întreţinere a soţului vinovat exclusiv de desfacerea căsătoriei faţă
de celălalt soţ, după expirarea unui an de la data desfacerii căsătoriei;
Timp de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ din culpa exclusivă a
unuia dintre soţi obligaţia de întreţinere are caracter reciproc.
c) obligaţia de întreţinere a soţului divorţat şi recăsătorit faţă de celălalt soţ
divorţat, care nu s-a recăsătorit;
d) obligaţia de întreţinere a soţului care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt
soţ faţă de acel copil;
Dacă întreţinerea a fost acordată cel puţin 10 ani, copilul poate fi obligat să dea
întreţinere celui ce l-a întreţinut, obligaţia dobândind caracter reciproc.
e) obligaţia de întreţinere a moştenitorului persoanei obligate la întreţinerea unui
minor sau care. fără a avea obligaţia legală, i-a acordat întreţinere, faţă de acel minor, în
măsura valorii bunurilor moştenite, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt
în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor;
f) obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copilul minor şi cel major aflat în
continuarea studiilor până la vârsta de 26 de ani;
g) obligaţia de întreţinere a celui care se face vinovat de fapte grave, contrare legii
sau bunelor moravuri faţă de cel care avea îndatorirea de a-i acorda întreţinere, faţă de
acesta (care nu mai are obligaţia de a o acorda);
1* Compensaţia este reglementată de art. 1.616-1.623 C. civ.
2 A. Corhan. op. cit., pp. 405-406; E. Florian. op. cit., p. 311; A. Pricopi, op. cit., p. 302.

3
h) obligaţia de întreţinere a celui care a luat un copil pentru a-I îngriji sau proteja
temporar, conform Legii nr. 272/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
4. este cu executare succesivă
Acest caracter este impus de însăşi menirea ei, de a satisface nevoile actuale ale
beneficiarului, care se reînnoiesc zi de zi. Din caracterul succesiv al executării obligaţiei de
întreţinere decurg următoarele consecinţe:
a) întreţinerea se acordă, în principiu, de la data introducerii acţiunii în justiţie; 1
Dacă introducerea acţiunii a fost întârziată din cauza debitorului, întreţinerea se
poate acorda şi pentru trecut.
b) pentru fiecare prestaţie de întreţinere în parte curge un termen de prescripţie
distinct.
Cu titlu de excepţie, întreţinerea poate fi acordată sub forma unei prestaţii unice,
globale, doar dacă sunt motive temeinice şi în măsura în care debitorul întreţinerii
are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.
Sub imperiul reglementării vechi, în practică s-a decis că părţile pot conveni ca
pensia de întreţinere stabilită în sarcina debitorului sub forma unor prestaţii periodice să fie
înlocuită prin depunerea anticipată a sumelor datorate, urmând ca plata să se facă
periodic, la termenele stabilite, dacă este în interesul creditorului întreţinerii 2.
5. este variabilă
Caracterul său variabil priveşte cuantumul, felul şi modul de executare, în funcţie de
modificările ce intervin în nevoile creditorului şi posibilităţile debitorului. Drept urmare, ea
poate fi mărită sau, după caz, micşorată ori chiar suprimată.
6. este divizibilă
Obligaţia legală de întreţinere este divizibilă, atât activ, cât şi pasiv.
In privinţa divizibilităţii active, art. 523 Cod civil prevede următoarele: „Când
cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinere tuturor celor care sunt în drept să o
ceară, instanţa de tutelă, ţinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate
hotărî fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se
împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. In acest caz, instanţa
hotărăşte, totodată, modul în care se împarte întreţinerea între persoanele care urmează a
o primi".
In ceea ce priveşte divizibilitatea pasivă, art. 521 alin. (I) Cod civil prevede că:
„In cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să
1 Art. 532 alin. (1) C. civ. prevede că:,,Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată ’.
2 A se vedea, spre exemplu, Plenul TS, dec. de îndrumare nr. 2/1973, în Culegere de decizii pe anul 1973. p. 12.

4
întreţină aceeaşi persoană, ele vor contribui la plata întreţinerii, proporţional cu mijloacele
pe care le aii'.
Ca excepţie de la caracterul divizibil, obligaţia de întreţinere este guvernată de
regula solidarităţii, în următoarele situaţii:
1. părintele poate porni acţiunea împotriva oricăruia dintre copiii săi, în caz de
urgenţă, urmând ca acela care plăteşte să se întoarcă împotriva celorlalţi obligaţi pentru
partea fiecăruia, conform art. 521 alin. (2) Cod civil;
2. părinţii sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigu-
rându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională 1;
3. moştenitorii persoanei obligate la întreţinerea unui minor sau care, tară a avea
obligaţia legală, i-a acordat întreţinere, sunt obligaţi solidar faţă de acel minor, fiecare
dintre ei contribuind proporţional cu valoarea bunurilor moştenite, potrivit art. 518 alin. (2)
Cod civil.
7. este complexă
Obligaţia legală de întreţinere nu este limitată doar la simpla obligaţie alimentară,
având menirea de a satisface şi nevoile de locuinţă, tratament medical etc., precum şi
nevoile spirituale, iar în cazul obligaţiei de întreţinere a copiilor, şi mijloacele necesare
pentru educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională.
Secţiunea a 2-a Persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere şi
ordinea în care datorează întreţinerea
1. 1.3.Persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere
Legea stabileşte sfera persoanelor între care există obligaţia legală de întreţinere.
Astfel, potrivit art. 516 Cod civil, obligaţia de întreţinere există între:
a) soţ şi soţie;
b) rudele în linie dreaptă;
c) fraţi şi surori2;
d) foştii soţi;
e) părintele vitreg şi copilul vitreg;
0 moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-
a dat întreţinere acestuia fară a avea obligaţia legală şi acel minor.

1
J
A se vedea art. 499 alin. (1) C. civ.
2 Nu prezintă relevanţă împrejurarea că aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori, după caz, din adopţie. De
asemenea, este irelevant dacă persoanele respective au aceiaşi părinţi ori sunt cosanguini (doar după tată) ori uterini
(doar după mamă).

5
2. ORDINEA ÎN CARE SE DATOREAZĂ ÎNTREŢINEREA1
2.1. Regulile care guvernează ordinea în care se datorează întreţinerea
Cum vocaţia la întreţinere există faţă de mai multe persoane, este necesar să se
stabilească împotriva cărei categorii de persoane să se îndrepte cel îndreptăţit la
întreţinere.
In alţi termeni, este vorba despre ordinea în care se datorează întreţinerea.
Această ordine este guvernată de următoarele reguli J:
a) persoanele obligate la întreţinere nu pot fi acţionate în justiţie decât în
succesiunea expres şi imperativ stabilită de legiuitor;
Prin urmare, mai întâi întreţinerea se cere de la prima categorie de persoane
obligate şi numai dacă niciuna dintre aceste persoane nu poate presta întreţinerea, se
cere de la următoarea categorie.
b) dacă persoana obligată la întreţinere în principal se găseşte în imposibilitate
totală de a o acorda, întreţinerea se poate cere de la persoana obligată în ordinea imediat
următoare, obligaţia acesteia fiind subsidiară;
c) dacă imposibilitatea de a acorda întreţinerea este numai parţială, persoana care
datorează întreţinerea în ordinea imediat următoare va putea fi obligată de instanţa de
tutelă să o completeze.
2.2. Ordinea de plată a întreţinerii
întreţinerea se datorează în următoarea ordine’:
a) soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi;
b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt
mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat este obligat
înaintea celui mai îndepărtat;
c) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor;
d) soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ (părintele vitreg)
datorează întreţinere acelui copil, după părinţii fireşti;
e) copilul vitreg întreţinut cel puţin 10 ani datorează întreţinere faţă de soţul
părintelui său care l-a întreţinut, într-o ordine care poate fi asimilată cu aceea în care un
copil firesc datorează întreţinere părintelui său 2;
f) dacă soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ are copii fireşti
sau adoptaţi, trebuie să ceară mai întâi întreţinere de la aceştia şi, numai după aceea, de
la copilul pe care l-a întreţinut timp de 10 ani (copilul vitreg);
1'Nerespectarea ordinii stabilite de lege conduce la soluţia respingerii acţiunii, ca inadmisibilă. în acest sens, a se
vedea, spre exemplu: TJ Argeş. dec. civ. nr. 700/1976, în RRD nr. 1271977, p. 48.

6
g) moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui copil sau care, în
absenţa vreunei prevederi legale, i-a dat acestuia întreţinere, are obligaţia să-l întreţină - în
limita valorii bunurilor moştenite - cât timp este minor, dacă părinţii copilului sunt morţi,
dispăruţi sau în stare de nevoie;
Aşadar, obligaţia moştenitorului se plasează după aceea a părinţilor.
h) după încetarea adopţiei, adoptatul poate cere întreţinere numai de la rudele
sale fireşti sau, după caz, de la soţul său'1.
Cu titlu exemplificativ, indicăm în continuare situaţii privind ordinea de plată a
întreţinerii.
2.3. Situaţii speciale privind ordinea de plată a întreţinerii
2.3.1. Situaţia persoanelor obligate concomitent la întreţinere către aceeaşi
persoană
Dacă mai multe persoane sunt obligate să presteze întreţinerea, în acelaşi timp şi în
aceeaşi ordine, aceleiaşi persoane, obligaţia lor este divizibilă.
împărţirea întreţinerii nu se face în mod egal, ci proporţional cu mijloacele
fiecăreia.'1 După cum s-a arătat mai sus3, de la principiul divizibilităţii există excepţia de
solidaritate, în cazurile prevăzute de lege.

7
ORDINEA DE PLATĂ A ÎNTREŢINERII PENTRU SOŢ

8
2. ORDINEA DE PLATĂ A ÎNTREŢINERII PENTRU FOSTUL SOŢ

9
3. ORDINEA DE PLATĂ A ÎNTREŢINERII PENTRU COPIL

p.441
2. ORDINEA DE PLATĂ A ÎNTREŢINERII PENTRU PĂRINTELE
NECĂSĂTORIT

10
p.442
2.3.2. Situaţia persoanelor îndreptăţite concomitent la întreţinere faţă de
aceeaşi persoană
O persoană care este obligată să presteze întreţinere mai multor persoane, în
acelaşi timp, se poate afla în următoarele cazuri:
1. dacă dispune de mijloace suficiente, va acorda întreţinere tuturor
persoanelor îndreptăţite;
2. dacă nu are asemenea posibilităţi, instanţa de tutelă, ţinând seama de
nevoile fiecăruia dintre creditori, va hotărî, după caz. ca:
a) întreţinerea să se plătească unei singure persoane;
b) întreţinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele
îndreptăţite a o primi. In această variantă, instanţa va stabili modul de împărţire.
Cel ale cărui nevoi nu au fost astfel acoperite va putea cere completarea
întreţinerii de la alte persoane obligate, potrivit legii 1.

1 A se vedea art. 522 şi 523 C. civ.

11
Secţiunea a 3-a Condiţiile obligaţiei legale de întreţinere 1' 1. PRECIZARE
PREALABILĂ
Condiţiile obligaţiei legale de întreţinere se raportează atât la persoana
creditorului, cât şi la persoana debitorului acestei obligaţii.

BIBLIOGRAFIE

Lupașcu, Dan., Crăciunescu, Cristina Mihaela, Dreptul familiei, Editura Universul


Juridic, București, 2012,

12