Enigma Otiliei(George Calinescu)

    Enigma Otiliei de George Calinescu a aparut in 1938. Opera este un roman realist-obiectiv balzacian.

    Cartea se înscrie in realism de tip balzacian prin: tematica, personaje tipice, fixarea evenimentelor
într-un timp și spațiu bine determinate, viziunea critica asupra realității sau perspectiva narativa.

    Timp si spatiu bine determinate: Actiunea incepe in vara lui 1909, intr-o seara la sfarsitul lui iunie.
Puțin după orele 10, Felix Sima se afla pe Strada Antim căutând o anumită adresa.Indici: Paris Bucuresti

    Romanul este scris la persoana a III-a din perspectiva naratorului omniscient și omniprezent,
neimplicat.

    Tema romanului este balzaciana, realista, socială, tema moștenirii, a îmbogățirii, a foamei de avere.

    Personajul principal este Otilia Marculescu.

    Statutul social: este fiica celei de a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, este o tanara studenta la
Conservator

    Statutul moral: este imaginea eternului mister feminin. Iubeste hainele de lux, detesta inteligența
feminină, tânăra fata este o ființa a contrariilor rămânând pentru cititor o enigma.

    Din punct de vedere psihologic traieste drama singuratatii deoarece este iubita de tanarul Felix, insa
urata de clanul Tulea. In casa din strada Antim, Otilia va trai o experiența fundamentala care o va
maturiza: experiența iubirii.

    Caracterizare directa: Felix o considera frumoasa, inteligenta, talentata, altruista. Costache o

considera inca un copil. Aglae si Aurica o catalogheaza ca fiind o femeie usoara.

    Caracterizare indirecta(se realizeaza prin fapte si comportament):    Faptele o arată altruistă, grijulie
fata de cei apropiați ( îl convinge pe Costache ca nu vrea sa fie trecută in testament, nu vrea sa frâneze
cariera lui Felix ) și chiar și fata de adversari ( dăruiește pianul Auricăi ).

    Trasatura principala este caracterul misterios(titlu).

    Prima scena: scena in care îl primește pe Felix, autorul ii face un portret prezentând o ca pe o ființa a
contrariilor. Fata are un ton măsliniu, ochii foarte albaștri, e copilăroasă, dar are o stăpânire
desăvârșita de femeie.

    O a doua secvența este cea in care Otilia și Felix poarta dialogul    care precedă plecarea definitivă a
fetei la Paris. Personajul masculin își mărturisește incă o dată sentimentele față de tânăra Otilia, o
iubire sinceră, pură, platonică, proiectată la nivel spiritual-fiind dispus să se căsătorească cu ea.

    O prima scena este chiar la început, când Felix sosește in casa unchiului. Pătrunzând in casa, tânărul
absolvent asista la o scena de familie și are prilejul sa observe atmosfera sumbră in care singura rază e
“verișoara Otilia”. Aglae îi percepe pe cei doi ca dușmani la moștenirea fratelui ei, datorită observației
potrivit căreia Costache face “azil de orfani”.
              Un alt episod semnificativ este cel in care Costache face un atac de apoplexie și întreaga familie
Tulea ocupa casa, temându-se ca nu cumva Felix sau Otilia sa pună mâna pe bani. Dând dovada de lipsa
de compasiune față de fratele său, Aglae și ceilalți cauta prin casa salamul ascuns și se ospătează la
căpătâiul lui și vorbesc despre moartea lui.

    Titlul inițial al cărții, “Părinții Otiliei”, pune in prim plan tema balzaciana a eternității. Titlul sub care
apare cartea, “Enigma Otiliei”,    scoate in evidentă personajul feminin și tema moderna a eternului
mister feminin. Titlul prezintă misterul omului, misterul vieții însăși. De altfel, Felix spune “nu numai
Otilia este o minune, ci și destinul însuși”. Ultima replica a lui Pascalopol in ceea ce o privește este:
“Pentru mine este o emigma.”

    In conturarea personajului autorul utilizează mijloace clasice și mijloace moderne. Personajul este
construit balzacian din exterior spre interior, de la mediul in care trăiește, ținuta vestimentara, portret,
descrierea camerei, dar, spre deosebire de celelalte personaje sta sub semnul tehnicii oglinzilor
paralele și accentuează “enigma Otiliei”.

    Compoziția urmărește regulile clasice bazându-se pe cronologie și simetrie. Romanul este alcătuit din
20 de capitole fără titluri cu incipit modern și descrieri multiple. Descrierea străzii Antim este un incipit
realist-balzacian. Replica lui Costache “Aici nu sta nimeni.” deschide perspectiva absurda a cărții.

    Fără îndoială ca opera “Emigma Otiliei” este o opera foarte importantă, opera realist-balzaciana, in
care autorul își exprima viziunea critica asupra lumii, viziune potrivit căreia intr-o societate in care
banul este valoarea suprema, omul este doar o caricatura.

    In concluzie, prin Otilia, Călinescu a creat imaginea omului, in general, căruia nu ii poți cunoaște
întregul, așa ca nu întâmplator autorul spunea “Flaubertizand, as putea spune ca, Otilia sunt eu.” Otilia
reprezintă o lume in care trăiește fiecare dintre noi.