Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Condiţiile de viaţă, ritmul vieţii şi obligativitatea de asimilare a noului antrenează noi forme
de manifestare a patologiei psihice: suprasolicitare, stres, stări reactive de tip nevrotic, anxios,
depresii, afecţiuni psihosomatice, tulburări de comportament, conduite de tip deviant,
sociopatii, creşterea violenţei, toxicomanii şi perversiuni sexuale. Toate acestea constituie un
tablou sumbru al vieţii comunităţii umane a secolului XX, în plină expansiune a civilizaţiei.
Creşterea riscului de boli psihice prin înmulţirea factorilor morbigenetici ridică serioase
probleme. Acţiunile de igienă mintală sunt sigurele care pot contribui eficient şi imediat la
ameliorarea condiţiilor de viaţă.
Igiena mintală are astăzi nu numai o funcţie individuală, ci şi o importantă funcţie socială,
comunitară. Ea este învestită cu autoritatea de a controla şi proteja starea de sănătate mintală
a individului, precum şi a comunităţii sociale de indivizi. Ea are rolul de a promova factorii
de sanogeneză, de a oferi recomandări pentru ameliorarea vieţii, de a planifica activitatea şi
de a stabili o normă psihosocială adecvată conduitelor umane. Aşadar, igiena mintală devine
o componentă esenţială a modelului sociocultural al societăţii respective. Ea trebuie să
constituie unul din sectoarele oricărei societăţi moderne, civilizate, întrucât prin scopul pe
care şi-1 propune - menţinerea şi dezvoltarea stării de sănătate mintală - promovează
principiile unei cultivări a echilibrului sufletesc prin măsurile de psihoprofilaxie a bolilor
psihice. Igiena mintală se revelează ca un important factor de protecţie şi progres social; ea
reprezintă şi un mijloc de educaţie, de formare a individului, de protecţie şi adaptare a
acestuia la noile condiţii ale unei lumi în mişcare şi evoluţie, contribuind astfel la progresul
general al societăţii.
Igiena mintală trebuie să constituie nu numai un exerciţiu mintal, însuşirea unei sume de
cunoştinţe teoretice despre om şi sănătatea mintală, ci şi un instrument de acţiune practică în
activitatea de promovare a stării de sănătate mintală şi de combatere a bolilor psihice atât la
individ, cât şi în cadrul comunităţii social-umane.
Deşi ramură a medicinii, igiena mintală, prin valenţele sale multiple, reprezintă un important
instrument în activitatea psihologului, a defectologului, a asistentului social şi a sociologului.
Ea nu este o activitate simplă, obişnuită. Acţiunea de igienă mintală se întemeiază pe un
program de psihoprofilaxie, care implică activitatea unei „echipe terapeutice" complexe, cu
caracter inter-disciplinar, în care activitatea medicului, a psihiatrului şi a psihologului se
împleteşte cu cea a infirmierei, a asistentei sociale, a defectologului, a sociologului, a
juristului şi a economistului.
Orice acţiune de igienă mintală este o cooperare lărgită, în care statul este obligat să
intervină, susţinând-o moral şi material. Este în interesul instituţiilor de stat şi
guvernamentale să promoveze acţiunea de igienă mintală, pentru prevenirea creşterii riscului
bolilor psihice, devianţelor socio-patice, violenţei, toxicomaniilor, alcoolismului,
perversiunilor sexuale. Este mult mai uşor să previi decât să combaţi, să tratezi tulburări
psihice sau sociopatice, o dată apărute. Este preferabil să menţii, chiar cu eforturi materiale, o
societate sănătoasă, decât să te confrunţi cu probleme majore de sănătate mintală sau devianţă
antisocială.
Rolul igienei mintale, individuală sau colectivă, este de a favoriza adaptarea, evitarea sau
anularea conflictelor şi a tensiunilor interpersonale, a traumatismelor psihice, de a accepta,
înţelege şi interioriza interdicţiile normative ca pe nişte măsuri de protecţie, reprezentat sub
forma unor modele de gândire sau de conduite simbolice generale. În procesul de „civilizare
a individului", igiena mintală va avea rolul psihosociocultural de formare şi menţire a.stării
de sănătate mintală. Ea trebuie să faciliteze acceptarea interdicţiilor normelor cetate nu ca pe
o frustrare, ci ca pe o „necesitate", văzând în ele nu forme de presiune factori formativ-
educativi ai modelului sociocultural. în această perspectivă, igiena n. înfăţişează deopotrivă
ca o doctrină teoretică şi ca o acţiune practică, integrată mediului sociocultural, având rol de
facilitare a adaptării cetăţenilor comunităţii umane la factorii dinamici în continuă schimbare
ai progresului psihosocial.
Igiena mintală, prin caracterul şi funcţiile sale, depăşeşte limitele stricte ale medicinei.
Dincolo de aceasta, ea ne dezvăluie o altă dimensiune, mult mai complexă, psihologică,
socială, cultural-morală şi pedagogică, a vieţii individului şi a societăţii. Pe lângă aspectele
sale doctrinare, ea trebuie să fie, în primul rând, un instrument de acţiune practică, permanent
prezent în viaţa cetăţeanului şi a cetăţii.
Datoria de a respecta valoarea omului prin măsuri de formare, protecţie şi stimulare stă în
centrul igienei mintale. Prin aceasta, ea îşi afirmă virtuţile umaniste universale dintotdeauna
în toate ariile culturale, ea este astăzi mai necesară şi mai actuală ca oricând.
5. Metode şi obiective
Având la origine un caracter interdisciplinar, igiena mintală îşi alege metodele din domenii
diferite, de predilecţie medico-psihosociale, corespunzător cu obiective care şi le propune.
Principalele obiective pe care şi le propune acţiunea de igienă mintală sunt următoarele:
a) prelucrarea ştiinţifică a măsurilor privind întărirea sănătăţii publice şi slab formelor de
psihoigienă la persoanele de vârste diferite şi în diverse sectoare de activitate, cu aprecierea
nocivităţii fiecăruia dintre ele ;
b) studiul condiţiilor sociale şi de mediu general care contribuie la răspândirea bolilor
mintale;
c) instituirea unor metode sociopsihiatrice, demografice şi medico-sociale de depistare precoce a
bolilor mintale, extinderea acestora, raportul dintre diferitele lor forme, dinamica psihosocială a
acestora, tendinţele de evoluţie statistico-demografice etc.;
d) stabilirea principiilor şi a metodelor de asistenţă, precum şi organizarea cores punzătoare
a reţelei spitaliceşti şi ambulatorii de psihiatrie ;
e) fundamentarea teoretică şi stabilirea metodelor de educaţie a maselor largi ale
comunităţii sociale în domeniul igienei mintale, prin asimilarea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor necesare întăririi şi păstrării unei stări de sănătate mintală optimă;
f) studiul factorilor etiologici complecşi ai bolilor mintale (aspectele genetice, biologice,
psihologice, sociale, economice etc.), precum şi al mecanismelor de acţiune a acestora;
g) cercetarea şi instituirea unor măsuri constând în întreprinderea unor investigaţii
minuţioase în domeniul posibilităţilor de transmitere a unor boli psihice ereditare, în scopul
stabilirii legilor de transmitere ereditară a trăsăturilor de caracter şi comportament, a defectelor
psihopatologice ale personalităţii, precum şi a influenţelor nocive care ar putea acţiona asupra
concepţiei sau în perioada de gestaţie. Dintre acestea, menţionăm: sfaturi adresate familiilor
tratate psihic sau cu risc genetic în acest sens;
sfaturi adresate familiilor pe linia consangvinităţii; sfaturi de igienă mintală pentru tinerii
căsătoriţi; răspândirea în rândul populaţiei a cunoştinţelor de igienă mintală, cu caracter de
educaţie sanitară; introducerea obligatorie a certificatelor prenupţiale de apreciere a stării de
sănătate mintală; acordarea unor sfaturi genetice în cazurile de afecţiuni fizice mutilante, boli
infecţioase sau cronice (tuberculoză), intoxicaţii cronice (alcoolism, stupefiante, medicamente
psihotrope), influenţe morale şi sociale negative etc.;
h) cultivarea în rândul populaţiei a unei mentalităţi conform căreia starea de sănătate mintală
optimă este condiţia esenţială a dezvoltării armonioase şi echilibrate (fizică, intelectuală şi
socială) a membrilor comunităţii umane respective;
i) instituirea unui program larg de sănătate mintală bazat pe specificul problemelor comunităţii
umane respective, pe necesităţile acesteia;
j) depistarea precoce a tulburărilor mintale şi instituirea imediată a unor măsuri adecvate de
combatere a acestora;
k) organizarea reţelei de asistenţă spitalicească şi ambulatorie, a organismelor de postcură şi de
recuperare, care urmăresc reducerea morbidităţii, a perioadei de evoluţie a bolii, favorizând
readaptarea socială, familială şi profesional-şcolară a bolnavului mintal;
1) adoptarea unor măsuri speciale de recuperare a deficienţilor psihic, de reorientare
profesională etc.;
m) rezolvarea problemelor psihosociale ale copiilor inadaptaţi social, cu tulburări mintale sau de
dezvoltare somatică, prin instituirea unor măsuri psihoigienice de ordin medico-psihiatric şi
medico-pedagogic.
Igiena mintală utilizează o gamă complexă şi variată de metode.
Metodele de apreciere a stării de sănătate mintală au caracterul unor investigat: urmăresc
precizarea stării de sănătate mintală, factorii care o influenţează, dinar acesteia etc.
Metodele de influenţare a sănătăţii mintale reprezintă acele metode psihoprofilactice de
igienă mintală ce urmăresc păstrarea, protejarea şi stimularea sanogenezei, cu combat
concomitentă a factorilor morbigenetici.
Metodele de apreciere a stării de sănătate mintală
a) Metodele sociologice (E. Durkheim, R. Pressat, V. Trebici, J. Poirier, E. Stoetzel) constau
în: studii demografice şi etnoculturale privind structura socială a populaţei şi dinamica
acesteia în raport cu sănătatea mintală; ancheta socială a persoanei, în familie, la locul de
muncă, în cadrul grupului comunitar căruia îi aparţine aceasta; sondajele de opinie publică şi
de apreciere a atitudinilor societăţii faţă de sănătatea mintală şi boala psihică; analiza acţiunii
mass-media în raport cu sănătatea mintală;
b) Metodele psihosociale (J.M.G. Wilson şi G. Junger, M. Audisio, D. Apple, R.G. Barker,
R. Bastide, J.L. Moreno, J. Picat, D.D. Reid, J. Zubin) urmăresc analiza aspectelor de sano-
sau morbigeneză în cazul unei populaţii şi constau în: metode de analiză a dezvoltării somato-
psihice a populaţiei, formarea personalităţii, crizele de dezvoltare sau de involuţie, ritmul şi
factorii etapelor de dezvoltare, caracterul involuţiei; metodele epidemiologice urmăresc
analiza stării de sănătate mintală a populaţiei, morbiditatea prin bolile psihice, factorii de risc,
precum şi formele cele mai adecvate de corectare a acestor aspecte.
c) Metodele psihologice de investigare psihodiagnostică a sănătăţii mintale (J. Delay, P.
Pichot, A. Meili, A. Porot) sunt reprezentate prin scale de evaluare, chestionare, teste de
inteligenţă sau de personalitate aplicate unui mare număr de subiecţi în scopul evaluării
nivelului general de sănătate mintală.
d)Metodele psihiatrice (J. Delay şi P. Pichot, H. Ey, A. Porot) urmăresc nivelul de boală
psihică, formele şi dinamica acesteia. Ele se bazează pe examenul clinico-psihiatric. R. Amiel
şi F. Lebigre au propus un chestionar intitulat Test rapid de apreciere a sănătăţii mintale, în
scopul depistării precoce a tulburărilor.
A. Izvoare
• Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti;