HIPOGONADISM

Introducere în gonade și hormoni

sexuali
Gonadele sunt organele de reproducere primare
masculine și feminine. Gonadele masculine sunt testiculele,
iar gonadele feminine sunt ovarele. Aceste organe ale
sistemului reproducator sunt necesare reproducerii
sexuale, deoarece sunt responsabile de producerea gametilor
masculini și feminini .
Gonadele produc, de asemenea, hormonii sexuali necesari
pentru creșterea și dezvoltarea organelor și structurilor
reproductive primare și secundare.
Ca o componentă a sistemului endocrin , atât gonadele
masculine, cât și cele feminine produc hormoni sexuali.
Hormonii sexuali masculini și feminini sunt hormoni steroizi
și, ca atare, pot trece prin membrana celulara a celulelor țintă
pentru a influența expresia genelor din celule.
Producția de hormoni gonadali este reglată de hormonii
secretați de hipofiza anterioară din creier. Hormonii care
stimulează gonadele să producă hormoni sexuali sunt cunoscuți
sub numele de gonadotropine . Hipofiza secretă hormonul
luteinizant al gonadotropinelor (LH) și hormonul
foliculostimulant (FSH) .
Hipogonadismul este definit ca deficitul de testosteron,
cu semne sau simptome asociate, productie de spermatozoizi
sau ambele. Hipogonadismele masculine definesc insuficiența
secreției de androgeni, a spermatogenezei sau a ambelor
componente ale funcției testiculare.
 Clasificare- hipogonadisme masculine

Hipogonadisme hipogonadotrope (hipotalamice sau hipofizare):

prepubertare și postpubertare;
Hipogonadisme hipergonadotrope (anomalii ale
spermatogenezei sau ale spermatogenezei și funcției celulelor
Leydig): prepubertate și postpubertate;
Hipogonadisme mixte: în general postpubertar.

Hipogonadismele de cauză gonadală (hipogonadismul primar)

presupune incapacitatea testiculilor de a raspunde la hormonul
foliculo-stimulant (FSH) si la hormonul luteinizant (LH). Cand
hipogonadismul primar afecteaza productia de testosteron, acesta
este insuficient pentru a inhiba productia de FSH si LH. Ca urmare,
nivelele de FSH si de LH sunt crescute. Cea mai frecventa cauza a
hipogonadismului primar este sindromul Klinefelter.
Hipogonadisme de cauză hipofizară (hipogonadismul
secundar) : incapacitatea hipotalamusului (sau hipofizei)
de a produce destul FSH si LH. In hipogonadismul
secundar nivelele de testosteron sunt scazute, dar cele de
FSH sau LH sunt la limita inferioara a normalului sau sub
aceasta.
Hipogonadismele prepubertare se caracterizează prin
absența sau slaba dezvoltare a caracterelor sexuale
secundare, azoospermie, comportament sexual absent sau
foarte moderat exprimat.
Hipogonadismele postpubertare se caracterizează prin
morfotip normal, involuția de intensitate variabilă a
caracterelor sexuale secundare, diminuarea libidoului.
 Cauze / simptome/tratament

Cauza poate fi o afectiune testiculara (hipogonadism primar)

sau a axului hipo-talamo-hipofizar (hipogonadism secundar).
Ambele pot fi congenitale sau dobandite, ca rezultat al inaintarii in
varsta, bolii, medicamentelor sau altor factori.
Simptomele hipogonadismului
Varsta si momentul diagnosticarii deficitului de testosteron
determina tabloul clinic: hipogonadism congenital, cu debut in
copilarie si cu debut la varsta adulta.
Deficitul de testosteron cu debut in copilarie are putine
consecinte si, de obicei, nu se poate depista decat prin intarzierea
pubertatii.
Cand ajung la varsta adulta, pacientii au slaba dezvoltare
musculara, voce pitigaiata, scrot mic, crestere redusa peniana si
testiculara, par pubian si axilar putin si absenta parului de pe
corp.
Hipogonadisme hipogonadotrope- sindromul olfacto-
genital (Kallamann-De Morsier )

incidența este de 1/10.000 de nou-născuți de sex masculin.

Incidența la sexul feminin este foarte redusă;
cauza: deficitul secreției hipotalamice de Gn-RH ,hormon
responsabil de secreția a doi hormoni gonadotropi: hormonul
foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH) (FSH,
LH sunt eliberați de glanda hipofiză anterioară) ;
se asociază cu anosmie și hipoosmie (trebuie testată prin
olfactometrie);
pubertatea nu apare și subiectul dezvoltă habitus eunucoid
cu talie înaltă, membre inferioare și superioare lungi, centura
scapulară slab dezvoltată, centura pelvină largă, ginecomastie;
Investigații:
biologice: Testosteron, FSH, LH scăzute, Testul la Gn-RH
este pozitiv, stabilind sediul hipotalamic al defectului;
olfactometria probează deficitul complet/parțial al simțului
olfactic.
Tratament:
administrare de androgeni în doze progresiv crescute;
spermatogeneza se poate induce prin administrare de Gn-
RH pulsatil sau prin administrarea unor secvențe de
gonadotrofină corionică și gonadotrofină menopauzală sau
FSH recombinat.
Prognostic- bun
Hipogonadisme hipergonadotrope - Sindromul Klinefelter

prezența unui cromozom X suplimentar;

este cauza a 20% dintre azoospermii și este identificat frecvent
la subiecții cu tulburări comportamentale sau delincvenți;
Aspect clinic:
sindromul nu poate fi anticipat înainte de pubertate, exceptând
slabele performanțe școlare ale subiectului.
pubertatea este tardivă și incompletă. Scheletul prezintă
proporții anormale, masa musculară este redusă sau normală dar
forța musculară este constant redusă.
pilozitatea facială este absentă/redusă, pilozitatea de pe torace
este absentă iar cea pubiană subdezvoltată;
disociație peno-orhitică: penis normal dezvoltat, testicule mici;
deficit intelectual moderat sau comportamentul antisocial;
subiecții au tendința de a dezvolta tiroidită autoimună,
obezitate cu intoleranță la glucoză, boli pulmonare cronice,
varice, osteoporoză, carii precoce;
infertilitate, libidou deficitar;
pe fondul ginecomastiei, cancerul mamar înregistrează o mare
frecvență;
se înregistrează o creștere semnificativă a mortalității, de 40%
Date de laborator:
FSH foarte crescut, LH crescut sau normal, Testosteronul la
limita inferioară a normalului, azoospermie.
Tratamentul vizează dezvoltarea completă a caracterelor
sexuale secundare la pubertate și menținerea acestora prin
substituție androgenică. Infertilitatea este definitivă, fără soluție
terapeutică. Se recomandă diagnostic prenatal.
 Alte hipogonadisme:

• arsurile întinse, maladiile cronice grave sau intervențiile

chirurgicale de amploare pot determina, de asemenea, deficit
gonadotrop;
• exercițiul fizic intens și prelungit (atleți) pare să reducă prin
testosteronul, prolactina și cortizolul secretați ca urmare a
stresului antrenamentelor- nivelul pulsațiilor de Gn-RH/LH.
• etilismul cronic;
• hipogonadismul parțial al bărbatului vârstnic (hipogonadism
cu debut tardiv)
 Hipogonadism feminin

Ovarele se formează sub influența unei gene inductoare situate pe

brațul scurt al cromozomului X, începând de la 6 săptămâni de
gestație.
Hipogonadismul feminin apare atunci când ovarele produc
puține hormoni sexuali, cum ar fi estrogenul și progesteronul.
Dezvoltarea foliculului ovarian, ovulația și formarea corpului
galben- reprezintă un ciclu de evenimente care se desfășoară
pe o durată de 28-30 zile, cunoscute sub denumirea de ciclu
ovarian, care cuprinde o fază foliculară dominată de secreția
de estrogeni și o fază luteală dominată de producția de
estrogeni și progesteron, centrate de ovulație.
 Hipogonadisme hipogonadotrope

 Sindromul olfacto-genital (sindromul Kallmann):

 rar la femei, absenta dezvoltării caracterelor sexuale
secundare, amenoree primară și anosmie;
 tratament: administrarea ciclică de estrogeni (estradiol
natural sau estrogeni de semisinteză) și progesteron;
 Anorexia nervoasă:
 siluetă foarte subțire; modificări caracteristice ale
comportamentului alimentar cu reducerea ingestiei de
alimente sau alimentare exagerată urmată de provocare de
vărsături sau administrare de laxative;
afecțiunea este determinată de perturbări ale sistemului
nervos central care alterează simultan centrul foamei și
gonadostatul;
există deficit de FSH, LH, sindrom de T3 scăzut, crește
cortizolul plasmatic;
tratament: psihoterapia, cu încurajarea alimentării normale,
eventual facilitată de stimulatori ai apetitului și terapia cu
progestative pot determina creșterea în greutate
 Amenoreea de exercițiu:
poate să apară la atletele de performanță care au și greutate
redusă;
reducerea greutății sub un indice de masă corporală de
18kg/m2 se asociază cu amenoreea
Amenoreea de stres: survine în condițiile unui traumatism
psihologic important.
Amenoreea „post-pilulă”- survine după contraceptive orale,
prin inhibiția de durată a hipotalamusului gonadotrop.
 Hipogonadisme hipergonadotrope
Sindromul Turner- disgenezia gonadală cu cariotip 45X și
variantele sale.
reprezintă cea mai frecventă formă de amenoree primară;
este cea mai frecventă cauză de avort în primele luni de gestație;
hipostatură, absența caracterelor sexuale secundare, infantilism
genital, sindrom plurimalformativ;
dinți supranumerari, unghii scurte și convexe,strabism, scolioză,
HTA, afecțiuni renale, afecțiuni tiroidiene (hipotiroidie), infecții
otice
Tratament:
stimularea creșterii, inducerea caracterelor sexuale secundare
(administrare de estrogeni),
Boala polichistică ovariană (BPCO)
etiopatogenie incomplet elucidată, principala cauză de infertilitate
endocrină;
tulburări menstruale, bradimenoree, spaniomenoree, hemoragii
funcționale;
afecțiunea debutează frecvent în adolescență prin tulburări menstruale
nesistematizate
Tratament: restabilirea ciclurilor, tratamentul hirsutismului sau a
infertilității.
Pubertatea : stadiul dezvoltării umane în care se produce maturizarea
sexuală și achiziționarea fertilității.
Pubertatea precoce : apariția oricărui semn de maturație sexuală la o
vârstă mai mică- sub 8 ani la fete și 9 ani la băieți.
pubertatea precoce adevărată;
falsa pubertate precoce;
Pseudopubertatea poate fi:
izosexuală, derulată în sensul sexului genetic și gonadic
al subiectului;
Heterosexuală : pubertatea produce sexualizarea
subiectului în sens opus sexului său genetic (feminizare la
băieți, masculinizare la fetițe)
Tratament: obiective:
detectarea și terapia leziunilor responsabile;
oprirea maturizării sexuale precoce pentru prevenirea
maturizării scheletice și compromiterea înălțimii (taliei)
finale;
prevenirea tulburărilor emoționale;
reducerea riscului de abuz sexual și sarcină la fete;
diminuarea riscului de cancer de sân asociat cu
pubertatea precoce la fete.
Triptorelin, Leuprolid acetat...
Pubertatea întârziată -
absența caracterelor sexuale secundare până la vârsta de 16 ani
sau lipsa dezvoltării pubertare până la vârsta la care se
declanșează în mod normal pubertatea la populația considerată;
un risc pentru dezvoltarea ulterioară a osteoporozei;
Etiologie: congenitală (boli cronice din copilărie, talasemia,
hipotiroidie, anorexia nervoasă, deficit ponderal sever, exercițiu
fizic intens),
Tratament: tratament cu androgeni la băieți sau estrogen și
progesteron la fete.
MULTUMIM!