MODULUL VI

Predarea – componentă operațională a procesului didactic

TEMA 2
Analizați predarea, ca act de comunicare pedagogică eficientă din
perspectiva paradigmei școlii moderne!

Ca formă de comunicare didactică, predarea constă într-un sistem de operaţii de

selectare, ordonare şi adecvare la nivelul de gândire al elevilor, a unui conţinut informaţional
şi de transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, în scopul realizării cu eficienţă
maximă a obiectivelor pedagogice.
Comunicarea didactică este baza pe care se desfăşoară procesul de predare. Prin
comunicarea didactică se realizează interacţiunea profesor -elev, precum şi anumite tipuri de
relaţii care influenţează procesul de predare: relaţii de schimb informaţional, de influenţare
reciprocă, de cooperare, de preferinţă sau respingere a emiţătorului de mesaj didactic. În acest
caz, prin diferitele tipuri de feed-back are loc reglarea şi autoreglarea procesului de predare.
Subsumandu-se din punct de vedere explicativ-stiintific, modelului comunicational al
procesului de invatamant, predarea ca act de comunicare pedagogica are ca obiect de studiu:

- participantii la actul de comunicare (emitator - receptor),

- canalul de comunicare,
- procesele de codare si de decodare a mesajelor,
- relatiile dintre repertorii (gradul lor de congruenta, depasirea barierelor de
comunicare, tipurile si formele de comunicare, comunicarea verbala dar si comunicarea
nonverbala, empatia, etc.
Functionalitatea metodelor si mijloacelor de învatamânt în cadrul comunicarii
educationale se manifesta si prin faptul ca acestea apar nu numai în cadrul aspectelor
metodice, ci si ca elemente de baza în transmiterea informatiei, în structurarea formativa,
evaluare, rationalizare si management.
Profesorii zilelor noastre pun mare accent pe comunicare, atât datorită schimbărilor
petrecute la nivel economic, social, cultural, cât şi pentru că învăţământul este centrat acum
pe elev, iar acesta se poate forma adecvat numai într-un cadru care să îl încurajeze şi să-i
valorifice la maximum potenţialul de fiinţă socială.
Metode didactice care stimulează direct dorinţa de participare a elevilor la actul
comunicării sunt metodele gândirii critice. Acestea au meritul de a implica activ fiecare
membru al grupului format, fie că vorbim de clasa întreagă, fie că ne referim la munca pe
grupe mici.
Spre exemplu, în predarea câmpului lexical, dacă se va lucra frontal – cum se
obişnuieşte în mod tradiţional – doar o parte din elevii clasei vor participa la activitatea
instructiv-educativă, deci implicit la actul comunicării. Pentru a determina participarea
întregului grup am aplicat cu succes, metoda RAI (răspunde/ aruncă/ întreabă), adaptată
sub forma exerciţiului energizant intitulat „Mingea vorbitoare”: o minge de burete era
aruncată de la un elev la altul, fiecare rostind la primirea mingii un cuvânt din câmpul lexical
propus de mine sau chiar de către primul elev care a primit mingea. Astfel, elevii toţi au fost
antrenaţi, creându-se totodată şi o atmosferă relaxată, de joc, lucru deosebit de important în
special pentru elevii cu CES.
Acesta este doar un exemplu de stimulare a comunicării în cadrul grupului, exemplu
concret, despre care putem afirma, atât eu cât şi alte cadre didactice care l-au aplicat, că are
rezultate, atât la nivel cognitiv, cât şi la nivel afectiv (elevii devin mai relaxaţi şi poate fi
aplicat rapid în momente când dascălul simte o stare tensionată în colectivul pe care-l
îndrumă) şi, nu în ultimul rând, la nivel psiho-motor (elevii se mişcă atunci când aruncă şi
prind mingea).