Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cartesitipar
Cartesitipar
net/publication/337716975
CITATIONS READS
0 202
1 author:
Elena Chiaburu
Universitatea Alexandru Ioan Cuza
10 PUBLICATIONS 10 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
All content following this page was uploaded by Elena Chiaburu on 03 December 2019.
CARTE ªI TIPAR
ÎN ÞARA MOLDOVEI
Colecþia Historica este coordonatã de prof.univ.dr. Alexandru-Florin Platon
ISBN 978-973-703-570-7
CARTE ªI TIPAR
ÎN ÞARA MOLDOVEI
2010
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
CHIABURU, ELENA
Carte ºi tipar în Þara Moldovei /
Elena Chiaburu. - Ed. a 2-a - Iaºi : Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-703-570-7
002(498.3)
655(498.3)
INTRODUCERE
gravori, viaţa şi activitatea lor sînt astăzi bine cunoscute. Întrepătrunderea cărţii
tipărite cu a celei manuscrise fiind un fenomen care a durat pînă tîrziu, în secolul al
XIX-lea, copiştii au beneficiat şi ei de o cercetare ştiinţifică (pînă la anul 1800).
Meşteşugul tipografic a fost înfăţişat în contextul meşteşugurilor medievale
româneşti, dar au fost lămurite şi unele elemente de detaliu ale tehnicii tipografice.
Pînă la începutul secolului al XIX-lea, cenzura manifestată în tipografiile româneşti
şi în comerţul cu cartea a fost menită să protejeze interesele statului şi preceptele
religiei creştin-ortodoxe, deoarece tipografia s-a aflat sub patronajul Domniei şi al
Bisericii. Chiar dacă în legătură cu acest subiect există unele opinii ce merită a fi
discute, instrucţiunile scrise au apărut abia odată cu Regulamentul Organic.
Deciziile de imprimare a cărţilor aparţineau Domniei şi Bisericii, care îşi realizau
prin intermediul tiparului anumite programe politice şi culturale. În cadrul acestor
programe, rolul îndeplinit de Ţara Românească şi Moldova în susţinerea credinţei
ortodoxe în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea prin
exportul de carte scoasă de atelierele tipografice în limba greacă şi arabă ce au
lucrat în primul rînd în beneficiul comunităţilor ortodoxe vorbitoare ale acestor
limbi din Imperiul Otoman, este recunoscut şi de istoricii străini. Mentalitatea în
virtutea căreia s-a acordat ajutorul este caracteristică aşa-numitei epoci a
„Bizanţului după Bizanţ“, în care domnii români se considerau succesori ai
împăraţilor bizantini, asumîndu-şi misiunea de protectori ai creştinătăţii ortodoxe.
Ţările Române au fost continuatoarele tradiţiilor culturale bizantine şi protectoare
ale creştinismului din această zonă, protecţia avînd şi importante substraturi
politice: rezistenţa antiotomană, antireformată şi anticatolică.
Pe plan intern, semnificaţia politică şi culturală a daniilor domneşti şi
mitropolitane de carte este bine stabilită, s-au publicat şi cîteva documente graţie
cărora, chestiuni privitoare la contextul introducerii tiparului, înfiinţarea atelierelor
tipografice din Ţările Române, provenienţa şi componenţa instalaţiilor tipografice
etc., au fost lămurite încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Referindu-ne la Ţara
Moldovei, au fost elaborate studii asupra atelierelor tipografice de la mănăstirile
Trei Ierarhi (din vremea lui Vasile Lupu şi cea grecească de la începutul secolului
XIX), Sf. Sava şi Cetăţuia (în limbile greacă şi arabă) şi de la Mitropolia din Iaşi,
de la Episcopia de Rădăuţi, mănăstirea Neamţ şi Chişinău.
Este acceptat astăzi faptul că de modul de desfacere a producţiei
tipografice s-a îngrijit factorul care a investit banii necesari imprimării cărţilor. Se
admite şi că negustorul specializat care să preia cartea din atelierul tipografic şi să
o desfacă la piaţă nu a existat pînă spre începutul secolului al XIX-lea şi că, de
regulă, cărţile se distribuiau direct din tipografii sau din cămara domnească. Se ştie
şi că din secolul al XVIII-lea cărţile se vindeau în dughenele negustorilor, laolaltă
cu alte mărfuri. Legat de aceste aspecte este şi fenomenul cultural tradiţional al
colportajului cărţilor, care a beneficiat de o masivă studiere. S-au făcut şi cîteva
încercări de studiere a comerţului cu cartea în Ţările Române, precum şi a
INTRODUCERE 7
pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, pînă la 1859, în patru volume (Iaşi,
Editura „Demiurg”, 2008 – 2009. Vechile însemnări de pe cărţi, manuscrise şi
tipărite, reprezintă un izvor de importanţă covîrşitoare pentru istoria culturii şi cea
politică, economică şi socială, relevînd aspecte esenţiale pentru cunoaşterea istoriei
româneşti pînă la mijlocul secolului al XIX-lea. Ele oferă informaţii cu privire la
viaţa culturală, stăpînirea funciară, producţia agricolă, categorii sociale, dări,
monedă, preţuri, circulaţie monetară, metrologie istorică, politica economică a unor
domni, meşteşuguri, organizarea muncii, căi de comunicaţie, mijloace de transport
etc. Mentalul colectiv, psihologia de masă şi cea individuală, comportamentul
uman, aflate în strînsă legătură cu sistemul socio-economic şi nivelul dezvoltării
culturale, îşi găsesc şi ele reflectarea în însemnările de pe vechile cărţi. Provenite
de la mii de persoane de pe întreg cuprinsul ţării, însemnările au o încărcătură
emoţională mai pronunţată decît multe alte categorii de izvoare. Autorii
însemnărilor devin observatori care semnalează fapte şi consemnează date ce nu
surprind poate, fenomenul istoric în ansamblu, dar mijlocesc, ceea ce alte izvoare
istorice oferă cu zgîrcenie şi de obicei indirect, contactul cu viaţa cotidiană, cu
receptarea diferitelor evenimente de către contemporani, cu mentalitatea acestora.
Fără însemnări, nici istoria cărţii şi a tiparului nu poate fi elaborată în mod veridic.
Însumarea anilor de cercetare asiduă a impus concluzia că încercarea de a
creiona destinul cărţii vechi începînd din momentul în care a fost scrisă şi pînă cînd
ea a ajuns în mîinile cititorilor presupune o muncă de proporţii uriaşe şi că pentru
conturarea complexităţii fenomenului şi determinarea locului cărţii şi a tiparului în
societatea românească a secolelor XVII-XIX, ansamblul documentelor care ar
trebui cercetate este atît de mare, încît nici o minte organizată nu l-ar putea
cuprinde. De fapt, scrierea istoriei cărţii nici nu poate fi opera unei singure
persoane. Întreprinderea nu poate reuşi decît dacă subiectul este redus la unele
dintre faţetele sale, care să fie investigate sistematic şi din conjugarea eforturilor
mai multor cercetători să se obţină imaginea cît mai completă şi corectă a locului şi
rolului cărţii într-o societate. De aceea, am considerat necesară reluarea chestiunii
de pe o bază documentară mult mai solidă, rezultată în urma dobîndirilor
documentare şi informaţionale a anilor scurşi de la prima ediţie a lucrării. Modul de
abordare va fi acelaşi, pornind de la producerea imprimatelor, dar atunci cînd noile
informaţii documentare o impun, vom nuanţa şi chiar vom corija anumite ipoteze
enunţate în prima ediţie a cărţii noastre. La fel ca în prima ediţie, studiul va urmări
cu precădere situaţia din Ţara Moldovei, dar, avînd în vedere faptul că organizarea
meşteşugurilor şi dezvoltarea tehnicii era unitară în spaţiul românesc medieval şi în
cel înconjurător, de care cel moldovean nu poate fi despărţit, referirile la întregul
spaţiu românesc vor fi mai numeroase. Perioada cercetată va fi extinsă de la
introducerea tiparului aici pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, folosind, în plus, şi
trimiteri documentare anterioare atunci cînd nevoile de argumentare o impun.
Procedăm astfel, din cauză că suportul documentar folosit este mult mai amplu:
INTRODUCERE 9
dacă în prima ediţie au fost folosite pentru argumentare doar cărţile tipărite în Ţara
Moldovei pînă la 1829, de această dată, pe lîngă acestea vom folosi şi cărţile
tipărite în afara Ţării Moldovei, precum şi manuscrisele care s-au aflat pe teritoriul
său în perioada cercetată, indiferent de locul în care au ajuns ulterior.
Lucrarea este concepută astfel încît să ilustreze atît etapele parcurse de un
manuscris pentru a deveni imprimat şi de aici mai departe, pentru a ajunge la
cititori, cît şi organizarea şi funcţionarea unei tipografii medievale. În ceea ce
priveşte cartea, acesta va fi considerată în primul rînd din punct de vedere
economic, ca un produs tipografic, pentru obţinerea căruia sînt necesare anumite
cheltuieli, are un preţ şi nişte destinatari şi abia în al doilea rînd ca purtător al unor
idei. O astfel de cercetare în care să se acorde întîietate tipografiei ca întreprindere
aflată în slujba celor două instituţii bogate şi puternice ale ţării, Domnia şi Biserica,
este necesară din cauză că multe aspecte ale ei sînt încă puţin cunoscute. Pînă în
pragul epocii moderne, istoria cărţii este şi mai mult legată de istoria tiparului decît
pentru perioadele mai noi, deoarece cunoaşterea procesului de producere a cărţii, a
tehnicii tipografice, a funcţionării propriu-zise a unui atelier şi a caracteristicilor
avute de tipografia medievală ca întreprindere în slujba Domniei şi a Bisericii, pot
ajuta la surprinderea mai nuanţată a influenţelor pe care cartea le-a avut asupra
societăţii. Dar tiparul nu producea doar cărţi, ci şi alte imprimate, numite generic
foi volante. De aceea, pentru obţinerea imaginii complete asupra modului în care
tipografia a participat la viaţa cultural-politică şi economico-socială a unei epoci şi
a unei ţări, este necesară studierea şi a acestui gen de tipărituri.
Investigaţia nu poate fi întreagă fără cunoaşterea caracteristicilor
meşteşugului tipografic, a ceea ce îl apropia sau îl distanţa de alte meşteşuguri
medievale. În plus, studiul cărţii vechi trebuie să cuprindă şi aspecte referitoare la
funcţia ei socială, generată de valoarea pe care a avut-o în comunităţile unde a
circulat şi de conţinutul de idei.
Chestiunile care vor fi abordate în această nouă ediţie a cărţii sînt aceleaşi
ca şi în prima ediţie: tehnica tipografică şi legătoria de carte; organizarea producţiei
tipografice; preţul şi valoarea cărţilor; acte şi foi volante imprimate; patronajul
asupra tipăriturilor şi distribuţia cărţilor; aria de răspîndire a cărţii tipărite în Ţara
Moldovei; meşterii şi meşteşugul tipografic; relaţiile dintre tipar, biserică şi şcoală.
Privitor la problemele tehnicii tipografice şi ale legătoriei de cărţi vor fi
prezentate părţile ce alcătuiesc o instalaţie tipografică, tehnica de obţinere a
ilustraţiilor, cerneala tipografică, teascul, imprimarea propriu-zisă şi corectura,
precum şi ipotezele privitoare la influenţa artei caligrafice moldoveneşti asupra
formei grafice a tiparului chirilic.
Legătoria de carte este tratată ca un subiect distinct deoarece, de regulă,
cărţile părăseau atelierul tipografic nelegate, iar legătura s-a practicat în afara
tipografiei, de persoane a căror ocupaţie principală era alta. În Ţara Moldovei,
10 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
laolaltă cu şcoala. Prin urmare, o cercetare a oricăreia dintre cele trei instituţii
amintite, nu ar fi completă fără abordarea, fie şi sintetică, a celorlalte două. De
aceea, vom reliefa rolul deţinut de tipografia din Ţara Moldovei în opera de
cultivare şi susţinere a ortodoxiei medievale româneşti şi a celei sud-est europene şi
orientale în acelaşi timp, ţinînd seama de factorii social-politici care au concurat la
editarea cărţilor, iar apoi vom creiona raporturile dintre tipar şi şcoală. Vom aborda
doar segmentul editorial al cărui conţinut depăşeşte domeniul strict teologic sugerat
de titlurile cărţilor tipărite, pentru a se încadra în ceea ce am putea numi
ortodoxism militant. Încercarea este posibilă, deoarece tipăriturile cele mai
reprezentative apărute la Iaşi în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului
al XVIII-lea constituiau replici date de ortodoxie valurilor de cărţi pe care Reforma
le răspîndea în Transilvania, iar prozelitismul catolic în Peninsula Balcanică şi în
Orient. Mai întîi, vom analiza procesul de susţinere a ortodoxiei româneşti, cu
precădere a celei din Transilvania, în faţa religiilor reformate şi catolice, implicit a
conştiinţei de neam româneşti. Este vorba de o direcţie internă în care vom înfăţişa
activitatea editorială a mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei, în timpul cărora s-au
stabilit ariile de acţiune ale tipografiei din Ţara Moldovei şi s-a consolidat
ortodoxia românească prin introducerea limbii române în cult. Vom sintetiza şi
contribuţia tiparului din Ţara Moldovei de la mijlocul secolului al XVIII-lea şi
primele decenii ale celui următor la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe, prin şcoală şi
prin participarea la activităţi administrative, generatoare de înnoire.
Cercetarea se va încheia cu urmărirea sprijinului acordat ortodoxiei sud-est
europene şi orientale prin aprovizionarea cu cărţi religioase. Este important de
subliniat faptul că pentru asigurarea acestui sprijin, în Ţara Moldovei au existat
tipografii care au lucrat exclusiv în beneficiul comunităţiilor ortodoxe externe
ameninţate de erezii. Este vorba de tipografiile în limba greacă şi arabă de la
mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf. Sava. Vom analiza rolul jucat de tiparul din Ţara
Moldovei în diferitele sale forme lingvistice la susţinerea ortodoxiei medievale,
apreciind indirect contribuţia lui la cristalizarea conştiinţei de neam a popoarelor
amintite. Cercetarea noastră în această din urmă direcţie se va concentra asupra
secolului al XVII-lea şi a primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, care a fost
perioada marilor confruntări religioase în care a fost antrenată şi Ţara Moldovei.
Ulterior, disputele interconfesionale şi-au pierdut amploarea în aria europeană şi
orientală, determinînd renunţarea, din partea Ţării Moldovei, la programele
orientate spre lumea ortodoxă răsăriteană şi concentrarea lor în spaţiul românesc.
Chiar dacă s-au mai tipărit uneori lucrări dogmatice şi de polemică religioasă care
au avut un puternic impact asupra cititorilor contemporani, epoca programelor
editoriale militante de anvergură se opreşte la mijlocul secolului al XVIII-lea. Din
timpul mitropolitului Iacob I Putneanul, activitatea tipografică din Ţara Moldovei a
început să fie influenţată de concepţiile luministe europene. Deşi tipografia era
subordonată instituţiilor oficiale, iar tipăriturile au, în marea lor majoritate un
INTRODUCERE 13
1
Iorga, Vechiul meşter de tipar; idem, Tipografia la români.
2
Bianu, Mitrofan Episcopul Huşilor şi al Buzăului; Mihăescu, Mitrofan episcopul de Huşi;
Şerbănescu, Antim Ivireanul tipograf; Picot, Notice bibliographique; Dan, Mihail
Strelbiţchi; Chiaburu, Mihail Strelbiţchi; Stoide, Duca Sotiriovici.
3
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova; Tomescu, Tipografia
duhovnicească; Simedrea, Tiparul bucureştean; Mircea, Tipografia de la Blaj.
4
Molin, Dezvoltarea tehnică; idem, Stema tipografului; idem, Cerneala în trecut; Vîrtosu,
Terminologia tipografică.
16 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
5
Oprescu, Grafica românească; Bunescu, Tehnica grafică; Tomescu, Forma grafică a
cărţii rom.; idem, Arta tiparului rom.; Molin, Ilustraţia în vechea carte bisericească;
Carmazin-Cacovschi, Gravuri în lemn; Vornicescu, O xilogravură din anul 1661;
Morărescu, Xilografii epocii brîncoveneşti; Sabados, Ursul - un zugrav moldovean;
Vornicescu, Identificarea unui xilogravor; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj; Molin,
Xilografiul Petru Papavici - Rîmniceanu; Bacâru, Vechi legături de cărţi.
6
Xenopol, O scrisoare; Tanoviceanu, Tocmala tipografilor; Dragomir, Relaţiile bis. rom.
cu Rusia; Bogdan, O scrisoare din 1679; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri; Mihail,
Contribuţii la BRV, I-II.
7
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii; Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi; Bulat,
„Tiparniţele” moldoveneşti; idem, Tipografiile moldoveneşti; Grigoraş, Primele cărţi
tipărite la Trei Ierarhi; Tomescu, Tipografia grecească.
8
Simonescu, Mucarade, Tipar românesc pentru arabi; idem, Le monastere de Cetătzuia;
idem, Cărţi arabe; idem, Impression de livres arabes; Gheorghiţă, Tipografia arabă din m-
rea Sf. Sava; Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia; Norocel, Mitropolitul Veniamin
Costachi; Lemny, Tipografia de la Rădăuţi; Ivan, Tipografia de la m-rea Neamţ; idem,
Istoricul tiparniţei de la M-rea Neamţ; Berechet, Vieaţa unei tipografii basarabene;
Tomescu, loc. cit.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 17
făcea în afara tipografiei, de persoane a căror ocupaţie principală era alta. În Ţara
Moldovei, atelierele de legătorie au apărut pe lîngă tipografii abia la începutul
secolului al XIX-lea. Prin urmare, nu se poate vorbi de legătură de editor, ci doar
de legături de amator şi de legături de lux, potrivite dorinţei posesorilor.
Abordarea acestor probleme se face sincronic şi diacronic pentru a
demonstra identitatea situaţiei existente în Ţara Moldovei atît cu cea din Ţara
Românească, cît şi cu cea europeană, scopul investigaţiei fiind valorificarea
informaţiilor utile pentru cercetarea istoriei tiparului din Ţara Moldovei pînă la
mijlocul secolului XIX.
Cercetarea se întemeiază, în primul rînd, pe studiul documentelor de
arhivă, prin care au fost depistate inventare, contracte tipografice şi acte de
cancelarie privitoare la producţia tipografică. Obligatorii pentru cunoaşterea
corectă a problemelor sînt culegerile de documente9, corespondenţa unor
personalităţi istorice implicate în activitatea tipografică10, precum şi numeroasele
însemnări de pe cărţile tipărite în Ţara Moldovei sau aflate pe teritoriul acesteia în
perioada cercetată11. În scopul obţinerii coerenţei necesare analizei, au fost
consultate lucrări referitoare la istoria cărţii, a tiparului şi la tehnica tipografică în
general12, a literaturii13 şi a bisericii româneşti14. Pentru a detalia unele aspecte
tehnice ale instalaţiei tipografice şi a evidenţia uniformitatea tehnicii medievale în
spaţiul european, vom folosi şi informaţii cuprinse în monumentala operă de
sinteză a secolului XVIII, Enciclopedie ou dictionnaire raisonne des sciences, des
arts et des metieres, tome II-XV, Paris, 1751-1772.
Chiar dacă unele documente se referă la ateliere din Ţara Românească sau
Transilvania, au fost folosite deoarece tehnica tipografică a evoluat destul de puţin
pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, iar uniformitatea tehnică şi relaţiile cultural-
economice permanente dintre Ţările Române fac ca informaţiile să fie valabile şi pentru
Ţara Moldovei, acele documente contribuind la susţinerea unor ipoteze.
9
Hurmuzachi, Iorga, Studii şi doc., Supl. II, vol. I-III; Codrescu, Uricariul, vol. III;
Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. III-V.
10
Xenopol, op. cit.; Bogdan, op. cit.; Dragomir, op. cit.; Bănescu, Stareţul Neonil.
11
Marian, Inscripţiuni; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu; Bodinger, Cartea rom.
veche în BCU Iaşi; Corfus, Insemnări de demult; Dudaş, Cazania lui Varlaam; Mureşianu,
Cartea veche din Banat; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II; Dreghiciu, Mârza,
Cartea veche rom. în j. Alba; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu.
12
Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria
cărţii; Buluţă, Scurtă istorie a editurii; Olteanu, Din istoria şi arta cărţii; Ştrempel, Relaţii
româno-ruse; Romanescu, Istoria unei cărţi; colecţiile publicaţiilor periodice: „Arhiva
grafică”, Bucureşti, 1920-1921, „Anuarul graficei române”, Bucureşti, 1924-1931; „Artă şi
tehnică grafică“, Bucureşti, 1932-1939.
13
Iorga, Istoria lit. religioase; idem, Istoria lit. rom..
14
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei; Iorga, Istoria bis., I; idem, Istoria lit. rom.;
Tomescu, Scurtă povestire istorică; Porcescu, M-rea Neamţ.
18 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
TEHNICA TIPOGRAFICĂ
Se compunea din trei elemente: materialul de cules, ce includea literele
mobile şi materialul alb, obţinute prin turnarea unui metal topit într-o matriţă,
cerneala grasă şi teascul sau presa tipografică. Primele ateliere tipografice din Ţara
Moldovei erau dotate în mod similar celor existente în Europa, deoarece
meşteşugul a fost adus din străinătate. Odată cu importarea meşteşugului s-au
adoptat şi numele uneltelor şi deprinderile de lucru ale meşterilor străini.
Documentele indică faptul că termenii de bază folosiţi în domeniul tipografic au
rămas aceiaşi în întreaga perioadă analizată: „tipografie”, „tiparniţă“, „a tipări”
(germ, drucken); „istrument” (lat. instrument), „şruv” (germ. schraube, saxon inf.
schruve), „litere” sau „slove” (lat. litera, v. slav. slova), „teasc” (v. slav. pritisk).
Materialul de cules se împărţea în două grupe mari: caracterele de tipar şi
materialul alb. Caracterele de tipar se compun din literele alfabetului, semnele şi
accentele gramaticale, notaţiile matematice, din semnele convenţionale din
geometrie, astronomie, fizică etc., precum şi din linii de diferite dimensiuni, iniţiale
ornate, vignete şi alte ornamente tipografice. Ornamentele de dimensiuni mari,
precum şi figurile alegorice sau mitologice se numeau clişee. Materialul alb
consta din fîşii sau bucăţi din plumb, aramă, alamă sau aliaj tipografic ori chiar din
lemn, cu o înălţime mai mică decît caracterele, fără nici un desen sau relief, care
serveau numai pentru spaţiere şi umplerea golurilor dintre litere, cuvinte, rînduri şi
coloane. Prin urmare, orice formă tipografică se compunea dintr-un număr de
caractere, care se imprimau, şi material alb, care nu se imprima, fiind folosit doar la
aranjarea şi potrivirea exactă a formei15.
Litera. Figura imprimată pe hîrtie, care poate fi o literă, o cifră sau un
semn ortografic, se numeşte tip. Blocul decupat şi conţinînd în planul iniţial copia
unui tip se numeşte literă. Litera este clişeul unui tip. În perioada cercetată, pînă
tîrziu, literele s-au turnat manual, una cîte una. Cea dintîi maşină de turnat litere
(maşină de mînă) a fost inventată abia în 1820 de Wiliam M. Johnson la Londra şi
construită efectiv în 1840 la New-York. În Europa, asemenea maşină a fost folosită
pentru prima dată la Berlin, abia în 184516.
Teorii privitoare la influenţa manuscriselor moldoveneşti asupra
tiparului chirilic.
În literatura de specialitate există unele teorii cu privire la influenţa
exercitată de caligrafia moldovenească în procesul dezvoltării tiparului chirilic, în
sensul că aceasta a determinat factura grafică a incunabulelor chirilice. În
continuare, vom prezenta pe scurt aceste teorii, care au mai fost examinate de noi
cu altă ocazie17.
15
„Arhiva grafică”, anul I (1920), nr. 7, p. 4.
16
Bunescu, Tehnica grafică, p. 91; AGR, 1924, p. 55.
17
Chiaburu, Influenţa artei caligrafice moldoveneşti, p. 122-123.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 19
18
Chiţimia, Primele tipărituri sl.-rom., p. 1027-1031; Molin, Tiparniţa de de la Cracovia,
p. 756-758.
20 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
19
Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 25, 132-134.
20
Bogdan Petriceicu Haşdeu, Un tezaur de tipo-xilografie română de pe la 1550, „Traian”,
I (1869), nr. 27, p. 107, Iorga, Istoria românilor în chipuri şi icoane, p. 35.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 21
românească pe care caligrafii-artişti din timpul domniei lui Ştefan cel Mare îl duc
mai departe, perfecţionîndu-l. După aceea, tipograful Macarie(1508) îl ia ca model
pentru tipăriturile sale, utilizîndu-l prin toate elementele componente în
Liturghierul tipărit în 1508“21.
Virgil Molin aduce alte argumente în favoarea teoriei influenţei
moldoveneşti asupra tiparului chirilic al lui Macarie, bazîndu-se pe examinarea
comparativă a reproducerilor realizate după Tetraevanghelul monahului Gavriil,
scris în 1429 în mănăstirea Neamţ şi a Tetraevanghelului lui Macarie, tipărit la
1512. Ductul literelor are particularităţile manuscriselor moldoveneşti (predilecţia
pentru decorativ, caracteristică fiind litera „M cu poale”) care sînt comune şi
cărţilor lui Macarie. Autorul combate ipoteza că Macarie, lucrînd în Ţara
Românească, manuscrisele primite de el drept originale ar fi munteneşti, din cauză
că în Ţara Românească, în acea perioadă, doar mănăstirea Bistriţa era producătoare
de manuscrise împodobite. Dar aşezarea monahală ctitorită de boierii Craioveşti a
fost întemeiată abia la 1497 şi a fost dărîmată de Mihnea cel Rău în 1509.
Refacerea mănăstirii Bistriţa a avut loc după un deceniu, astfel încît acolo s-ar fi
putut organiza un atelier de copişti la o dată ulterioară activităţii tipografice a lui
Macarie. Chiar şi aşa, manuscrisele cunoscute ca fiind realizate la mănăstirea
Bistriţa preiau aproape identic stilul şi tehnica practicată cu o sută de ani înainte în
Ţara Moldovei, astfel încît direct sau indirect, originalul lui Macarie poartă pecetea
creaţiei specifice formelor de miniatură moldovenească22. Dacă Macarie a imitat
prin tipar cartea manuscrisă de tradiţie moldoveană şi, la rîndul lui, a avut o
înrîurire puternică asupra tiparului chirilic din Transilvania, atunci se poate
considera că tradiţia manuscrisului moldovenesc, preluată de Macarie şi adaptată la
condiţiile multiplicării mecanice, a pătruns în toată aria geografică locuită de
români. Din acest punct de vedere, tiparul lui Macarie este o remarcabilă legătură
şi continuitate între tradiţia culturală moldovenească şi creaţia munteană.
Obţinerea propriu-zisă a literei
Se făcea prin sistemul „poanson-matriţă-literă“. Pentru fiecare semn
tipografic se realiza un poanson din metal dur în vîrful căruia se săpa după desen
un semn tipografic. Lovind cu poansonul alt metal mai puţin dur (aramă, alamă), se
obţinea o matriţă reprezentînd „floarea” unei litere întipărită în acel metal. Matriţa
se aşeza apoi într-un „calup” şi se turna peste ea, cu o linguriţă de fier, un metal
moale sau un aliaj tipografic format din 70% plumb, 25 % antimoniu şi 5% cositor,
topit la o temperatură joasă. Astfel, litera putea fi obţinută în numărul de bucăţi
necesare pentru imprimarea unei cărţi. În matriţă, semnul tipografic apare în relief,
la fel ca pe poanson. Primul metal folosit la obţinerea literelor a fost plumbul, un
21
Theodorescu, Prima tipografie a Ţării Româneşti, p. 985-1003; idem, postfaţă la: Flocon,
Universul cărţilor, p. 406.
22
Molin, Tradiţia artistică a Moldovei, p. 309-310.
22 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
metal ieftin, cu punct de topire coborît (337˙C) şi foarte plastic. În timp, s-a
observat că el este maleabil şi puţin rezistent la uzură şi compresiune şi i s-a
adăugat un procent de cositor, metal ce are proprietatea de a mări aderenţa la
cerneală a suprafeţei aliajului rezultat. În continuare, un aliaj superior s-a obţinut
prin adăugarea antimoniului, metal care măreşte duritatea şi rezistenţa produsului
(dar şi fragilitatea, antimoniul fiind casant). Noul aliaj are şi proprietatea că la
răcire se dilată uşor, umplînd foarte exact forma în care este turnat, eliminînd astfel
eventualele sufluri şi porozităţi. La Chişinău, aliajul tipografic se numea gart23.
După ce se scotea din matriţă, litera se prindea într-o menghină, se decupa
cu fierăstrăul şi se finisa cu pile de mărimi diferite, de pilitorii şi curăţitorii de
slovă. În tipografia de la Bucureşti a mitropolitului Neofit Criteanul, la 1
decembrie 1742, existau următoarele unelte folosite la finisarea literelor: „o
menghină mare, un cleşte mare, un cleşte mai mic, patru ciocane: două mai mari şi
două mai mici, patru dălţi, două fierăstraie, două spitelnice, două sule, un perghel
<compas> mic, <…> un topor, o pilă mare, şase pile mici, trei pile mai mici, 24
pile mititele, o pilă oablă“24. În Lista de teascurile, literile, instrumentele i alte
mobile ale tipografiei luate de Gheorghe Asachi de la Mitropolia Moldovei în anul
1829 şi pe care „urmează după zece ani a da ocîrmuirei spre a forma o tipografie
oficială”, apar „ciocane, cleşti, pile“25, folosite şi la finisarea materialului turnat.
Elementele tehnice ale literei tipografice s-au constituit încă din secolul
al XV-lea şi documentele de arhivă dovedesc faptul că tipografii români le
cunoşteau în perioada analizată. Pentru dimensionarea literei şi a accesoriilor se
folosea un sistem de măsură bazat pe punctul tipografic, valabil pînă azi. Potrivit
acestuia, mărimea unei litere este determinată de mărimea corpului său, exprimată
în puncte. Un punct tipografic este egal cu 0,376 mm, 12 puncte constituie un
multiplu numit cicero, iar 48 puncte un alt multiplu, egal cu patru cicero, numit
quadrat. De pildă, o literă al cărei corp este de 10 puncte se numeşte corp 1026.
Elementele principale ale literei tipografice sînt: floarea literei, adică
trunchiul de con care rezultă din racordarea suprafeţei active (copia tipului) cu
suprafaţa neutră ce are ca bază conturul clişeului; linia literei, adică latura de la
baza imaginii imprimate; înălţimea florii, adică distanţa dintre planul imprimabil şi
cel neimprimabil deci, înălţimea trunchiului de con; piciorul literei sau baza
paralelipipedului opusă planului superior; grosimea literei, care este dată de
dimensiunea bazei paralelă cu linia literei. Grosimea variază la acelaşi corp după
felul literei: cea mai mică la i şi cea mai mare la M; corpul literei sau lungimea
23
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 877-878. Bunescu, Tehnica grafică, p. 93 ; Mihail,
Contribuţii la BRV, II, p 764-766.
24
Simedrea, op. cit., p. 921.
25
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 9.
26
Bunescu, op. cit., p. 92; Vezi şi „Arhiva grafică”, anul I (1920), nr. 7, p. 4.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 23
27
Olteanu, Din istoria şi arta cărţii, p. 230-232, sub voce.
28
Bunescu, op. cit., p. 94-95. Iată cum erau definite quadratul şi regletul în Enciclopedia
franceză: „Quadrat, piece de fonte de caractere de l'imprimerie, dont chaque forte de
fonte, ou corps de caractere est assorti. Ces pieces, qui sont plus basses de quatre lignes que
la lettre et de differente grandeur pour la justification des lignes, remplissent celles dont les
mots n'en contiennent qu' une partie et dont le restatant paroit vide à l' impression, elles
forment de même des alinea, le blanc de titres et ceux qu' occasionnement assez
frequemment les ouvrages en vers” (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme,
1765, p. 637, sub voce. „Reglettes: les imprimeurs nomment aisi certaines petites tringles
de bois, de la largeur de sept à huit lignes et réduites au rabot à l' epaisseur des differens
corps de caracteres de l' imprimerie; on appelle regletts celles qui se comprennent depuis le
feuillet jusqu' au petit canon: on dit une reglette de petit-romain, de cicero, c' est à dire que
la reglette considerée par la force de son épaisseur, appartenant pour cette raison à une
sorte de caractere, on la nomme reglette de tel caractere, comme il est dit dans l' exemple ci
dessus: on se sert des reglettes pour blanchir les titres dans differens ouvrages, mais il est
toujour mieux d' employer des cadrants autant que l' on le peu de justesse du bois, si bien
24 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Tipuri de litere. Pentru a tipări o carte, un atelier era dotat cu mai multe
tipuri de litere şi de albitură, care se stabileau în funcţie de manuscris. Mai întîi, se
controla dacă manuscrisul avea grafia uniformă, apoi se numărau literele de pe un
rînd şi rîndurile de pe o pagină. Prin înmulţirea acestor elemente se afla numărul de
litere de pe o pagină, care se înmulţea cu numărul paginilor manuscrisului şi se
obţinea numărul total de litere al întregului manuscris29.
Cercetînd una din marile reuşite ale artei tipografice moldoveneşti din
întreaga perioadă analizată, şi anume Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), Florian Dudaş a identificat nu mai puţin de 79 de tipuri de litere iniţiale care
se repetă frecvent. La sfîrşitul capitolelor, în spaţiul rămas liber au fost imprimate
vignete de diferite mărimi, la rîndul lor de şapte tipuri. Cartea s-a tipărit cu cerneală
roşie şi neagră, cu literă mare şi mică. Partea I, cu Triodul şi Penticostarul este
tipărită numai cu literă mare, care, probabil că nu a fost suficientă, astfel încît
partea a II-a, a Duminecilor de peste an este tipărită cu două tipuri de caractere: cel
mare din prima parte, folosit pentru textul Evangheliilor şi unul mai mic şi nu atît
de frumos tăiat. Acesta din urmă este folosit în exclusivitate în partea a III-a, care
cuprinde sărbătorile fixe ale Sinaxarului. Nemaiavînd literă mare, în această parte
nu se mai reproduc textele evanghelice, dar, în schimb, aproape fiecare sărbătoare
are o gravură ilustrînd Cazania praznicului30.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Ţara Moldovei, sub
influenţa rusă, s-a produs separarea literelor destinate tipăriturilor civile de cele
bisericeşti. În anul 1785, mitropolitul Iacob Stamati refăcînd atelierul Mitropoliei,
l-a dotat cu „litere politiceşti”. Astfel de litere, numite de Martin Bodinger
caractere „laice” s-au folosit pentru imprimarea unei serii a Octoihului (Iaşi, 1786).
Exemplarul aflat la BCU „M. Eminescu” Iaşi conţine caractere mici folosite la titlu
şi text deosebite de cele folosite la „învăţături”, iar caracterele cu care s-a tipărit
textul „învăţăturilor” sînt cursive în unele exemplare şi drepte în altele31.
Menţiunea întrebuinţării unor litere diferite pentru tipăriturile bisericeşti şi
pentru cele civile există în actul de înfiinţare a tipografiei de la Chişinău din anul
1814, potrivit căruia: „tipografia duhovnicească din Basarabia va avea atît litere
bisericeşti cît şi civile”. Cu caractere bisericeşti urmau să se imprime „acele cărţi
necesare pentru slujba bisericească şi care aparţin ciclului bisericesc, ca Biblia,
Ceasloavele, Mineele şi diferite învăţături bisericeşti”. Cu caractere civile trebuiau
imprimate „gramaticile trebuincioase pentru seminar şi alte cărţi şcolare”.
travaille qu' il soit, qui quand on le supposeroit de la derniere perfection, est sujet à l' user, à
des incidens continuels et de toute nature” (Ibidem, tome quatorzieme, p. 31).
29
Romanescu, Istoria unei cărţi, p. 43-45.
30
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 51; Popa, Cazania lui Varlaam, p. 77.
31
Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti, p. 76; Bodinger, Cartea rom. veche în
BCU Iaşi, p. 176.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 25
32
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 267-268.; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 765.
33
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 935.
34
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1947, f. 4 şi 9.
35
Stoicescu, Cum măsurau strămoşii, p. 271, 278 şi urm.
36
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 148; idem, Istoria bis. rom., vol. I, p. 309.
26 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
37
„Basile, voïvode, par la grâde Dieu, hospodar hereditaire des Pays Moldaves. Nous
souhaitons à tous nos frères bourgeois de Lemberg, nos tre-grâcieux Seigneurs, bonne santé
et toute benediction divine. On nous a remis la lettre de Vos Graces, dans laquelle Vos
grâces daignent declarer ne pas defensre de foudre des caractéres pour notre imprimerie et
ne refuser rien de l'imprimerie de Vos Grâces qui puisse nous être necessaire. En l'
acceptant de la part de Vos Grâces avec reconnaissance, nous sommes disposé à
reconnaître, a l' ocassion, ce service, et, en suivant les traces de nos predecesseurs de faire
des largesses pour l' eglise de Vos Graces et pour d' autres, des que Vos Graces nous auront
envoyé le registre des objets necessaires. Envoyant maintenant dans l' affaire de ces
caracterés, nous prions que Vos Grâces venillent donner leur concours au prêtre et a notre
douanier qui s' y rendent et leur avancer meme de l' argent, s' ils en avaient besoin, bien que
nous leur ayons donné deux cents ecus; nous assurons Vos Grâces que nous tacherons de
vous montrere reconnaissant de ce service. Nous recommandons nos services à Vos Grâces.
Donné a Iassy, le 12 janvier 1641. De Vos Grâces, me gracieux Seigneurs, l' ami et voisin,
Basile, voïvode. A nos tres- gracieux Seigneurs, voisins et frères, les bourgeois de
Lemberg, à l' eglise de la Sainte Immaculée, près la confrérie de la ville” (Hurmuzachi-
Iorga, Documente privitoare la istoria românilor, Supl., II, vol. III: 1641-1703, p. 1).
38
Panaitescu, Petru Movilă, p. 54 ; Iorga, Istoria lit. religioase, p. 148 ; Xenopol. O
scrisoare, p. 326.
39
La 29 martie 1642, Frăţia îi scria lui Vasile Lupu: „după cererea Măriei Tale, îţi trimitem
prin fratele nostru Vasile Krasovski matriţele (literele) scrisului grecesc din tezaurul
Bisericii, deosebit de frumos reparate <subl. ns>. Le-am fi trimis încă de mult; vinovat de
întîrziere este părintele Berejanski. Deşi nu a avut scrisoare de la Măria Ta pentru acest
lucru, i-am arătat încredere, dar nu am voit să încredinţăm mîinilor sale acest tezaur al
Bisericii, preferind să ţi-l aducă trimisul nostru. El s-a supărat şi ne-a poruncit să nu mai
trimitem nimic, spunînd o să mai găsim noi şi în altă parte. Aşa că am oprit trimiterea. Dar
acum, în urma scrisorii părintelui Poceţki egumenul, scrisă în numele Măriei Tale, le-am
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 27
sensul de matriţe este corectă, fie şi numai dacă ţinem seama de faptul că, cu 254
de litere nu se putea imprima nici o carte, indiferent de dimensiunile ei, şi cu atît
mai puţin nu se putea susţine o activitate tipografică de cîţiva ani, în care două
dintre cărţile imprimate au avut dimensiuni monumentale (Cazania lui Varlaam şi
Pravila lui Vasile Lupu). Faptul că atelierul de la Trei Ierarhi a primit matriţe după
care s-au turnat litere la Iaşi oferă în bună măsură explicaţia faptului că imprimarea
Cărţii româneşti de învăţătură a durat din anul 1641 şi pînă în primele luni ale
anului 1643. Aşa cum se va vedea în continuare, în epocă, litera de tipar se uza
relativ repede, motiv pentru care s-au turnat mai multe rînduri de litere, iar textul
s-a cules şi s-a imprimat de mai multe ori. Astfel se pot explica şi diferenţele
grafice ale unor pagini din exemplare diferite.
Vasile Leonovici a fost trimis ca să îi înveţe pe localnici meşteşugul
turnării literelor. Confirmarea că la Iaşi s-au trimis matriţe şi nu litere este oferită
de alt pasaj al scrisorii către Leonovici: „ne spui că lipsesc douăzeci de accente. E
cu neputinţă. Accentele sînt aceleaşi pentru literele ruseşti şi pentru cele greceşti
<…>. Vă trimitem, deci, o probă executată înaintea trimiterii matriţelor”40.
Se pare, însă, că meşterii de la Iaşi nu au reuşit să toarne litere bune şi a
apărut suspiciunea că matriţele nu ar fi fost noi: „cît despre spusa lor, că literele
<recte matriţele> sînt vechi şi uzate, aveţi acolo <ca dovadă a contrariului>
Gramatica greacă tipărită cu aceleaşi litere, pe care v-a dat-o Procopovici. Arătaţi-
o, dacă e nevoie, Măriei Sale domnului <…>. Dacă noi am fi trimis literele
tipografiei înainte să se fi trimis de la Kiev, n-ar mai fi fost atîta vorbă. Dar de
partea cui e greşeala? De partea noastră, care am amînat mereu”41. Rezultă că
meşterii lioveni au adus cu dînşii o carte imprimată cu litere turnate în matriţele
trimise pentru a fi fosite ca model. Ţinînd seama de nivelul tehnicii tipografice, aşa
cum vom demonstra în alt loc, în prima jumătate a secolului al XVII-lea nu era
posibilă imprimarea mai multor cărţi cu aceleaşi litere, din cauză că se uzau destul
de repede.
Faptul că la Liov s-au turnat litere / matriţe pentru atelierul de la Iaşi este
consemnat în Letopiseţul Frăţiei stavropighiene, scris de Dionisie Zubryki: „la
dorinţa domnului Moldovei Vasile, Frăţia a turnat pentru el, în tipografia ei, litere
de tipar cu caracter slav. După litere a trimis pe un preot şi un funcţionar. Domnul,
în scrisoarea din 12 ianuarie <1641>, a rugat să i se ceară ajutor cînd ar avea lipsă
de bani şi să i se trimeată o însemnare a lucrurilor de care biserica are nevoie”42.
trimis numaidecît prin fratele nostru, căci dorinţa noastră este ca Domnul să fie slăvit prin
cărţile publicate în tipografia Măriei Voastre, nu numai în slavonă, ci şi în greacă”
(Panaitescu, Petru Movilă, p. 69-70).
40
Ibidem.
41
Ibidem.
42
Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam, p. 758; Rusu, Tipografia în Moldova, p. 259.
28 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
43
Bogdan, O scrisoare din 1679, p. 489-490.
44
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 200; idem Istoria lit. rom., p. 29.
45
Grigoraş, Contextul, p. 765; Lăudat, 350 de ani de la naşterea lui Dosoftei, p. 52;
Ciobanu, Dosoftei, p. 85.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 29
46
Bogdan, O scrisoare din 1679, p. 490; Dragomir, Contribuţii la relaţiile bis. rom. cu
Rusia, p. 1190-1191;
Codrescu, Uricariul, III, p. 102-104.
47
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 104; Bianu, Mitrofan episcopul Huşilor şi al
Buzăului, p. 44-45 şi 48.
48
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 891.
49
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 46.
50
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 33.
51
Apud Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 54-55.
30 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
tatăl său Ieremia lucrînd în atelierul Mitropoliei din Iaşi în deceniul trei al secolului
al XVIII-lea, unde, desigur, turna litere şi l-a învăţat pe fiul său meşteşugul.
Menţiunea documentară directă a unui tipograf din Ţara Moldovei care îşi
turna singur literele datează din vremea lui Constantin Racoviţă, de la 30 martie
1750. Este un document prin care se confirmă altul mai vechi, emis de Constantin
Mavrocordat la începutul deceniului patru al secolului al XVIII-lea şi anume,
privilegiul acordat lui Duca Sotiriovici. Actul respectiv menţionează că tipograful
urma să importe plumb şi antimoniu (germ. „spiessglanz”), elemente componente
ale aliajului tipografic: „pentru cît plumb, stiglos şi hîrtie va aduce pentru treaba
tipografiei nici un ban vamă să nu dea”52.
Deşi apare menţionat la 8 decembrie 1740 în Condica de casă a
mitropolitului Neofit Criteanul unde, la „cheltuiala ce se face pentru tipografie”
apare „o tigaie de topitul plumbului, una <pentru> antimoniu“, mitropolitul Tit
Simedrea afirma că meşterii români nu cunoşteau antimoniul la mijlocul secolului
XVIII şi că nu se ştie cînd a intrat acest element în componenţa aliajului tipografic
la noi53. Cu toate acestea, Duca Sotiriovici cunoştea antimoniul, obţinînd un aliaj
tipografic superior, documentul citat probînd faptul că tipografii români erau la
nivelul tehnicii moderne a epocii. În deceniul patru al secolului al XVIII-lea în
Ţara Moldovei lucrau cîţiva tipografi munteni şi ardeleni: Barbu bucureşteanul,
Grigore Stan braşoveanul şi Cosma ieromonah vlahul. Aceştia au lucrat în
tipografia Episcopiei de la Rădăuţi (1744-1747), contemporană cu cea a lui Duca
Sotiriovici şi în cea a mitropoliei din Iaşi. Cosma ieromonah a lucrat şi în atelierul
lui Duca Sotiriovici. Pe la 1750, toţi s-au întors la Bucureşti, unde apar menţionaţi
în acte relative la tipografie. Grigore Stan braşoveanul şi Barbul bucureşteanul
turnau litere, deoarece, cu siguranţă că în atelierul de la Bucureşti au lucrat în
condiţii similare celor din Ţara Moldovei. Lipsa menţiunii clare a antimoniului în
documentele analizate se poate explica prin folosirea simultană a aliajelor care
conţineau antimoniu cu aliaje formate numai din plumb şi cositor, atunci cînd
acesta nu se putea procura. Este posibil ca menţiunile referitoare la antimoniu să fie
indirecte. În 1789, din Ţara Românească i se cerea tipografului sibian Hochmeister
o „mostră de plumb întărit pentru trebuinţa de a se face slova de tipar, aici în Ţara
Românească“, deoarece „noi o avem făcută numai din plumb moale şi din
cositor”54. Plumbul respectiv ar putea fi întărit cu antimoniu, pe care tipografii
germani l-au utilizat primii.
La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în tipografia de la Iaşi a lui Iacob II
Stamati lucra Pavel clopotarul adus special de la Episcopia Huşilor tocmai pentru
meşteşugul său de turnător de metale. În anul 1804, în atelierul mitropolitului
Veniamin Costachi erau doi turnători de litere. Ştim că în atelierele de la
52
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 393.
53
Simedrea, op. cit., p. 879-879 şi 921.
54
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 45-46.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 31
55
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 44-45; Tomescu, Tipografia duhovnicească,
p. 259 şi 264; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847/f. 4.
56
Ciuchindeal, Începuturile presei româneşti, p. 352; Papacostea-Danielopolu, Carte şi
tipar, p. 184-185; Giurescu, Istoria românilor, vol. 3, partea a 2-a, p. 911.
57
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 26;
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 921 şi 938; Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764-766.
32 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
întîi <…>; trei sorturi de stampe, fiecare cîte 45, pentru matriţe necesare la turnatul
literelor pentru table, adunări şi cuvinte pentru clasele a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a şi a
6-a, de asemenea şi pentru table de citire; <…> trei sorturi de stampe pentru
matriţe necesare la turnatul cifrelor: mari, mijlocii şi mici, cîte 9, în total 27. <În
total> s-au turnat diferite sorturi de litere, cifre, spaţii, capitale, în greutate de 884
oca“. În anul 1829, tipografia lui Gheorghe Asachi avea nu mai puţin de „2000
deosăbite matrice şi stampe a deosăbitelor caractere menite a vărsa litere”58.
Turnarea literelor era operaţiunea cu durata cea mai mare din atelierul
tipografic medieval. La tipografia mănăstirii Colţea din Bucureşti, în anul 1748,
„doi tipografi <…> păn-au făcut slova grecească <…> au lucrat de la fevruarie 20
dni pîn-la iulie 20”, împreună cu „patru feciori ce au vărsat slovă şi au pilit în patru
luni ce au lucrat” şi „opt liuzi ce au curăţit slova <…> patru luni”59.
Operaţiunea de turnare a literelor era şi costisitoare. După cum rezultă
dintr-un document referitor la tipografia Mitropoliei din Bucureşti, „cheltuiala ce
s-au făcut la vărsatul slovei <…la> octomvrie 23, anul 7258 <1749> a fost
următoarea: <din> 250 ocă slovă veche i 10 ocă cositor i şapte ocă plumbu au ieşit
slovă noao ocă 233 i zgură ocă 18 i scăzămînt oca 1460; 40 taleri s-au dat plată la
doi dascăli, Barbului i lui Grigorie; pol taleri bani 48 mîncarea lor la 79 zile, cîte
bani şase pe zi de om; şapte pol taleri bani 48 li s-au dat vin, pe zi de om cîte ocă
una, ocaoa po bani şase; şapte pol taleri bani 48 li s-au dat iar lor de om pe zi o oca
de făină, oca po bani şase, tot pe acestea 79 de zile; 15 taleri s-au dat simbrie la trei
feciori, pă luni doi pol de om po lună taleri doi pol; opt pol taleri bani 16 pol61 li s-
au dat iar la aceştia trei pentru bucate, de om bani patru pol de zi; 11 pol taleri bani
46 pol, li s-au dat lor făină, de om ocă una pe zi, la zile 79, ocă po bani şase; cinci
pol taleri bani 51 li s-au dat pe zi de om vin oca pol po bani trei, la zile 79; 36 bani
li s-au dat sare oca 12 pe luni doi pol62; trei pol taleri bani 30 s-au cumpărat zece
care de lemne în 10 săptămîni, pe săptămînă cîte care unu, po bani 4563; 80 bani s-
au cumpărat mîncarea la patru inşi ce au curăţăt slova; patru taleri s-au dat vin la
doi <inşi> pe zi cîte ocă pol po bani trei; 13 taleri bani 90 s-au cumpărat 10 oca
cositor64; doi taleri s-au cumpărat şase oca plumbu. Total taleri 137 pol bani 18”65.
58
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar
29/1847, f. 4.
59
Documentul a fost editat de Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 25, şi de Simedrea, op.
cit., p. 936, cu deosebiri. Neavînd acces la original, doar vom semnala acele deosebiri.
Astfel, la Simedrea s-a lucrat „pîn-la iunie 20 dni”.
60
La Iorga, op. cit., p. 22, pasajul este neclar: „4.250. O slovă 100 ocă cositor 1: la ocă
plumb a ieşit slove nouă ocă 233, zgură ocă 18, 1 lipsă, scăzămînt ocă 14”.
61
Ibidem: „bani 6”.
62
Ibidem, p. 22: „sare oca pe luna 2 pol”.
63
Ibidem, urmează: „bani 45 pol bani s-au cumpărat lumînări pol”.
64
Iorga, loc. cit.: „15 taleri 90 s-au cumpărat 1 ocă cositor“.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 33
65
Ibidem, p. 22-23; Simedrea, op. cit., p. 938-939.
66
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764-766.
67
Şi acest act a fost editat de Iorga, op. cit, p. 25, şi de Simedrea, op. cit., p. 936, cu
deosebiri: la Simedrea „au ieşit slovă grecească ocă 36”, faţă de 136 ocă la Iorga, ultima
cifră fiind reală; la Simedrea, cantitatea de zgură este de 26 ocă, în timp ce la Iorga sînt
numai 25. Mai departe, Iorga precizează: „au adus şi Ghinea şi Ionică ocă 26”, în timp ce la
Simedrea: „au adus şi Ghinea şi Iordache ocă 27 pilitură“.
34 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
turnare, din cinci-şase litere turnate, abia iese una sau două bună, după cum se
cade, şi stampe nu avem, ca să batem alte matriţe“68.
Pînă la începutul secolului al XIX-lea, alături de literele de metal, în
tipografii au existat şi litere din lemn. În inventarul cu obiectele pe care Mihail
Strelbiţchi le-a dăruit mănăstirii Neamţ în anul 1800 figurează atît litere de plumb,
cît şi de lemn69. În acest caz, este vorba probabil de litere majuscule şi iniţiale
ornate folosite în primul rînd la ilustraţiile cărţilor.
Păstrarea literei se făcea în zeţărie, în case de litere, numite în
terminologia epocii căşti de litere. Acestea erau nişte cutii dreptunghiulare din
scînduri, cu despărţituri al căror număr corespundea cu cel al literelor alfabetului
(chirilic, grec) şi al albiturilor. Alfabetul chirilic are 42 de slove, plus semnele
diacritice sau prosodiile: spiritele lin şi aspru, accentele (ascuţit şi grav, chendima,
isonul), vrahia, iericul şi paiericul, titla şi trema. Acestora li se mai adaugă
semnele de punctuaţie şi de ortografie: punct, două puncte etc., precum şi cîteva
elemente de albitură, astfel încît o casă de litere trebuia să aibă aproximativ 50 de
despărţituri pentru o garnitură de litere70.
Într-un atelier lucrau simultan cel puţin două echipe de tipografi; prin
urmare, era nevoie de mai multe garnituri de litere şi, implicit, de mai multe case
de litere. În inventarul tipografiei de la mănăstirea Colţea din Bucureşti figurau
„patru căşti de lemn întru care stă slova” şi „opt căşti de litere”. Comparativ cu
acesta, atelierul preluat de Gheorghe Asachi de la Mitropolie în anul 1828, era mult
68
Bănescu, Stareţul Neonil, p. 87-88.
69
Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 5.
70
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 10-13.
Pentru comparaţie, iată descrierea casei de litere din Enciclopedia franceză: „case ou casse
est une espece de table en deux parties, formant ensemble un quarré de deux piés neuf à dix
pouces de long sur deux piés cinq a fix pouces de large. Chaque partie est entourée et
traversée dans sa largeur de tringles de bois de dix á douze lignes de large, sur un pouce et
derni de hauteur, qui fontentailles a certaines distances pour recevoir les extremités de
petites reglettes de bois environ de deux lignes d'epaisser, et un peu moins hautes que le
tringles; lesquelles en se traversant, forment sur le fond de la table nombre de cassetins ou
compartiments, qui servent à placer les differentes lettres dont une fonte doit être assortie.
La partie inferieure, appellée bas de casse, est partagée en cinquante-quatre cassetins de
differente grandeur, destinés pour les voyelles et consonnes minuscules, les espaces, les
quadrats, les quadratins etc. La partie superieure, qu'on applle haut de casse est divisée en
98 cassetins toux egaux, 49 de chaque côté, destines pour les capitales ou majuscules, les
petites capitales, les letres accentuées, quelques lettres doubles etc. Quand on dresse une
casse pour y travailles, ou la pose sur deux treteaux, beaucoup plus élevés sur leur piés de
derriere que sur ceux de devant; ce qui fait que la partie la plus basse, qui contient les lettres
les plus courantes, est la plus proche du compositeur et la partie la plus éloignée est la plus
haute et est celle qui renferme dans le discours, comme les capitales, les lettres accentuées
et lettre double” (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, Tome second, 1751, p. 740-741).
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 35
mai bine înzestrat, avînd „20 caste pentru zeţari şi păstrarea literii <în valoare de>
700 lei şi 6 ucpuri (vincheler) pentru zeţari”71.
Casa de litere stătea pe regală şi avea dedesupt alte patru case, unde se
păstrau fundamentele sau şifurile cu table (formă, compoziţie, zeţuire) încă
neîmpărţite şi galioanele cu table nepuse în pagină. Fundamentele sau şifurile
serveau pentru păstrarea şi transportul zaţului şi îmbinarea zaţului cules. Iniţial, ele
au fost confecţionate din scînduri de esenţă tare şi aveau dimensiuni minime de 50
x 70 cm. Avînd stinghii de lemn ceva mai late decît înălţimea literelor în marginile
lăţimii, permiteau suprapunerea mai multor table cu zaţ, fără atingerea zaţului de
fundamentul anterior sau posterior. Mai tîrziu, au început să fie confecţionate din
bucăţi de tablă de fier de mărimi diferite, închise în trei laturi de un chenar de fier
de 3 cicero înălţime72.
Instalaţia tipografică pe care Gheorghe Asachi trebuia să o înapoieze
Mitropoliei Ţării Moldovei după zece ani de folosinţă urma să includă „şase regale
pentru caste, <ce costau> 400 lei; doă regale pentru forme <care costau> 120 lei”73.
Aspectul grafic al cărţii şi ilustraţiile.
La început, cartea tipărită imita arta caligrafică atît prin tăietura literei, cît
şi prin ilustrare, frontispicii, iniţiale, vignete. Arta lui Gavril Uric de la mănăstirea
Neamţ, din secolul al XV-lea a constituit modelul cărţilor celui dintîi tipograf
român, Macarie, pentru ca, mai tîrziu, cartea tipărită să îi influenţeze, la rîndul său,
pe caligrafii secolelor XVII şi XVIII.
În secolul al XVII-lea s-au stabilit forma grafică şi elementele ornamentale
şi ilustrative care vor predomina în cartea românească şi în secolul al XVIII-lea:
cartea tipărită în Ţara Moldovei are foaie de titlu, spre deosebire de cea tipărită în
secolul anterior în Ţara Românească şi Transilvania care, la fel ca incunabulele, nu
avea acest element. Tot atunci s-a introdus numerotarea foilor şi apoi a paginilor,
aşa încît cartea tipărită se apropie ca formă de prezentare de cea din zilele noastre.
Paginile de titlu ale tipăriturilor din secolul al XVII-lea sînt fastuos
ornamentate: în părţile laterale se află fie medalioane de sfinţi, fie colonade unite
uneori printr-o arcadă; în părţile de jos şi de sus există scene cu subiecte religioase,
influenţate în unele cazuri de elemente realiste. De pildă, pagina de titlu a Psaltirii
(Iaşi, 1680) are în partea de jos o scenă războinică. Ideea cadrului paginilor de titlu
vine de la tipăriturile liovene şi kievene aduse de meşterii tipografi chemaţi de
Vasile Lupu. Treptat, paginile de titlu ale cărţilor româneşti încep să se
deosebească de ale celor ucrainiene prin bogăţia ornamentelor folosite cu gust.
Colonadele sînt decorate cu elemente specifice Renaşterii, întîlnite şi în Occident:
motive botanice, figuri omeneşti, delfini, lei, totul armonios îmbinat.
71
Simedrea, op. cit., p. 935; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
72
Simedrea, op. cit., p. 878; „Arhiva grafică”, anul II (1921), nr. 5, p. 6.
73
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
36 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
74
Popa, Cazania lui Varlaam, p. 21, 28, 70, 72, 74 şi 76; Tomescu, Arta tiparului
românesc, p. 29-32; idem, Forma grafică a cărţii româneşti, p. 31-36.
75
Molin, Xilograful Petru Papavici-Rîmniceanu, p. 200; idem, Ilustraţia în vechea carte
bisericească, p. 687-689; Vornicescu, O xilogravură din 1661, p. 302; Bunescu, Tehnica
grafică, p. 63.
76
Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 23 şi 25; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 247;
Mihail, Molitvenicul mitropolitului Dosoftei, p. 318-319.
38 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
în Liturghia apărută tot în acel an; Liturghia (Chişinău, 1815) are titlul încadrat de
un frontispiciu format din împletituri de flori şi frunze identic cu cele din Ceaslovul
(Chişinău, 1817) şi din Mineiul de obşte (Chişinău, 1819). Plăcile gravate puteau fi
folosite chiar mai mult de un secol. A fost cazul gravurilor făcute de Sandu, fiul lui
Irimia la Blaj între anii 1765 şi 1767, care au fost folosite între anii 1802 şi 1814.
La tipografia mănăstirii Neamţ, înfiinţată în primul deceniu al secolului XIX, s-au
folosit clişee care au fost săpate de Ionichie (Ioan) Bacov, între anii 1678 şi 170077.
Uneori plăcile gravate se mai şi deteriorau, crăpînd sub presiunea teascului.
Tehnica xilografică. Blocul (placa) de lemn pe care se grava, se tăia în
lungul lemnului. Xilograful avea în faţă bucata de lemn aşezată pe o perniţă
învelită în piele de antilopă şi garnitura de cuţitaşe, rulete, ace şi dăltiţe cu care
săpa sub o lupă, desenul în lemn. Cu un cuţitaş se scobeau spaţiile albe, pînă
rămîneau în relief numai liniile (trăsăturile) imaginii. Gravura se săpa în lemn cu o
grosime egală cu înălţimea literelor, iar la capete rămînea o parte nesculptată, în
lungime, care se fixa în presa tipografică. Lemnul este un material potrivit pentru
gravură şi dacă i se aplică un strat de cerneală, imaginea se poate reproduce pe
hîrtie prin apăsare în teasc. Pentru a reda întreaga imagine, se imprima întîi o parte
a xilogravurii, apoi se întorcea pe cealaltă, subiectul fiind desfăşurat pe ambele
părţi. În timp, xilogravura a devenit o artă auxiliară celei tipografice, iar muncitorul
care făcea operaţiunea se mai numea halcograf.
Arta gravurii în lemn a avut o mare înflorire la începutul secolului al XIX-
lea la tipografia mănăstirii Neamţ. Pentru a învăţa meşteşugul, monahii Ghervasie
şi Nectarie au fost trimişi la Kiev. Gravori renumiţi au mai fost: ierei Simion, care
a sculptat între 1809 şi 1829, clişeele sale fiind împrumutate chiar şi tipografiei de
la mitropolia Bucureştilor; monahii Ghervasie (1817-1844), Teodosie (1821-1856),
Atanasie rabotnic, care a lucrat în timpul stareţului Ioan, pe la 1810; Neculai;
Simion fratele ş.a. La mănăstirea Neamţ s-a imprimat o lucrare de mare importanţă
grafică, Evanghelia din 1821. Rod al colaborării celor mai buni gravori, Ghervasie
monahul şi Simeon ierei, cu cei mai buni tipografi ai vremii din Ţara Moldovei,
această carte fost prima Evanghelie ilustrată tipărită în Ţările Române.
După 1860, gravura în lemn încetează, „poate şi pentru că au început să
pătrundă în lumea noastră cărţi cu literă nouă, latină, care nu iubeşte atîta decoraţie
ca litera chirilică a mănăstirii”78.
77
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 76; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p.
23; Tomescu, Arta tiparului românesc, p. 29-32; idem, Forma grafică a cărţii româneşti, p.
31-36; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj, p. 175-177; Mureşianu, Cartea veche din Banat, p.
75; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195.
78
Molin, Xilograful Petru Papavici-Rîmniceanu, p. 199-210; idem, Ilustraţia în vechea
carte bisericească, p. 689-690; Ivan, Cărţi de ritual, p. 263; idem, „Ascultări călugăreşti”,
p. 435; Tomescu, Scurtă povestire despre m-rea Neamţ, p. 38-39.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 39
79
Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome septieme, 1757, p. 892. Uneltele folosite la
gravură erau: „la pointe à graver, les fermoirs et gouges, les trusquin l'entaille, le maillet, le
racloir, l'equerre, les regles simples et paralleles, la sauffe regle, le compas simple et à plusieurs
pointes, les porte-crayons, un marteau leger, le garde-vue, la mentonniere, la petit brosse, la
presse à tremper le papier, une petite balle, une pierre à huile, une pierre douce, une meule
de grais montée, un petit broyon, un marbre, un rouleau garni de drap, un etau, des scies à
main, une varlope, un rabot, un valet et un établi solide. La pointe a graver se fait avec un
ressort de pendule, d'un tiers de ligne ou environ d'epaisseur, ou le fait détremper au feu, ou
le coupe par bouts de la longe sur de la fente du mache” (Ibidem, p. 890-891).
80
Şerban, Olteanu, Meşteşugurile în Ţara Românească şi Moldova, p. 286.
81
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 21;
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 921, 940-941. In socotelile tipografiei de la Chişinău din
1822, pentru imprimarea Tablelor lancasteriene apar şi „3 ½ ocă nuci de cerneală, cîte 11
lei şi 16 para(le) <în total> 38 lei” (Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764-766).
82
Simedrea, op. cit., p. 935; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 5.
40 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
prin încălzire. Spre a elimina apa din ulei, în căldări se punea ceapă sau felii de
pîine care se rumeneau de la căldura uleiului83.
Cerneala litografică era de mai multe feluri, în funcţie de consistenţa care
trebuia obţinută şi de aceea avea o compoziţie diferită faţă de cea folosită la tipărit.
În primul rînd, trebuie să conţină substanţe grase hidrofobe care să permită fixarea
ei pe suprafaţa activă a formei şi respingerea sa de pe suprafaţa neutră umezită în
prealabil. În lista cu „utenzilii pentru o litografie“ pe care a înfiinţat-o Gheorghe
Asachi la Institutul Albinei Româneşti în deceniul trei al secolului al XIX-lea, sînt
menţionate „şese cutii de teneche, una pentru pocost tare, una pentru supţire, una
pentru negreală de conversaţie, una pentru negreală supţire au moale”84.
Cerneala se păstra în „bliduri pentru cerneală“, făcute din lemn sau în
căldări. La tipografia de la mănăstirea Colţea din Bucureşti existau şi „două pietri
pre care stă cerneala“. Litografia lui Gheorghe Asachi avea „două căldări de aramă,
una pentru pocost şi una pentru cridă şi tuş; o formă pentru turnatul cridei şi alta
pentru tuş; un vas mic pentru tuş“85.
Teascul tipografic.
Era o cioplit din lemn de stejar sau de păr. Pentru prima tipografie din Ţara
Moldovei, teascul, uneltele şi cîţiva meşteri au fost aduşi de la Kiev şi Liov.
Provenienţa străină a acestora oferă o explicaţie pentru întreruperea producţiei
tipografice în Ţara Moldovei între anii 1646 şi 1679. Instalaţia tipografică a lui
Vasile Lupu a fost în mare parte distrusă în urma incendiului provocat de cazaci în
anul 1650, iar după înlăturarea din scaun a domnului, meşterii tipografi ucrainieni
au părăsit ţara. Prin urmare, au dispărut atît prototipul, cît şi persoanele capabile să
îl reconstruiască. Din acest motiv, mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să ceară o
tipografie completă de la Moscova.
Pe măsură ce producţia tipografică s-a extins şi a căpătat stabilitate,
tipografii au învăţat să construiască şi ei teascuri tipografice. Primul meşter
moldovean despre care ştim că şi-a lucrat singur teascul a fost Mitrofan, pe vremea
cînd lucra în atelierul de la mănăstirea Cetăţuia. Argumentul este oferit de prefeţele
cărţilor pe care el le-a tipărit acolo, în care este numit „meşterul tiparelor” şi
făcătorul tiparelor”86.
Tipuri de teascuri. Teascurile de lemn au existat în atelierele tipografice
româneşti pînă în secolul al XIX-lea. În anul 1799, mitropolitul Iacob II Stamati a
reînnoit tipografia Mitropoliei din Iaşi dotînd-o cu patru teascuri din lemn, iar la
1807, tipografia mănăstirii Neamţ începea să funcţioneze tot cu teascuri din lemn.
83
Simedrea, op. cit., p. 940; Molin, Cerneala în trecut, p. 6.
84
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
85
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 21;
Simedrea, op. cit., p. 940-941; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
86
BRV, I, p. 239 şi 245.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 41
Tocmai în anul 1847, pentru acest din urmă atelier s-a achiziţionat de la Viena o
maşină de tipărit cilindrică, unică în Ţările Române la acea dată87. Tipul presei
tipografice inventate de Johannes Gutenberg s-a menţinut şi în Europa pînă la
începutul secolului XIX, suferind doar modificări neînsemnate. Astfel, după presa
construită din lemn a urmat cea ferecată în fier, apoi cea construită în întregime din
fier, dar principiul fundamental a rămas acelaşi: presiunea unei plăci de lemn sau
de fier asupra formei înnegrită manual, cu ajutorul unor tampoane. Abia în anul
1800, lordul Charles Stanhope a inventat presa tipografică din fier, iar în 1814 a
fost inventată prima maşină tipografică cu aburi, cel dintîi produs al acesteia fiind
ziarul Times din Londra, care, la 20 noiembrie 1814, a fost imprimat mecanic88.
Cercetînd corespondenţa mitropolitului Dosoftei cu patriarhul Ioachim al
Moscovei pentru obţinerea unei tipografii, aflăm că mitropolitul solicita în anul
1679 „un şirof <şurub> cu teascul care apasă hîrtia pe litere şi litere”89. Urmare a
cererii, „în anul de acum <1679> decembrie în 16 <…> s-au slobozit din casa
tipografiei, în Ţara Moldovei, cătră Dositei mitropolitul aceleiaşi ţări, prin trimisul
Ivan Bilevici, o maşină tipografică cu toate uneltele ei, pentru tipărirea cărţilor, iară
ce anume unelte şi de ce preţ, se însamnă aicea: una maşină tipografică de lemn, pe
alocuri fericată cu fieru <…>. Şi cătră ea de toate uneltile: un teasc şi un urehu,
greutatea în ele 4 puduri de aramă <…>; un torel cumpănind 2 puduri 21 griveni şi
giumătate grivenu aramă <…>; un piamu în cumpănă de un pud fără un pătrariu
<…>; unelte de aramă în cumpănă 7 puduri, 11 griveni şi giumătate de grivenu
<…>; o ladă de lemn cu şuruburi de fieru, iară în ea nişte cadrurele de fieru cu
şuruburi şi două marzane de fier şi trei marzane de lemn, două fraşchete de fier şi
un tiupari de lemn încleit cu piele de viţăl; în ea două conţuri de hîrtie, două
postavuri porumbii <…> şi unelte de fier: manivelă, colvreţ patru ferecat cu fieru;
la manivelă încuietoare în ştocoldă, patru stele de fier şi în ele patru cuie întărite,
patru veriţi la stele, două chiotori sub colovreţu şi o cheie tot de fier“90.
Tipografia domnească de la mănăstirea Colţea din Bucureşti era formată
din: „două teascuri de lemn, bune, cu toate lemnile lor; două fundamenturi de
acioaie vărsate; două călcători, iar de acioaie vărsate, cu opt cîrlige de fier şi cu opt
şuruburi iar de fier şi cu patru cercuri, iar de fier; patru druguri mari de fier; 12
şuruburi mari de fier; 12 sucale de fier91; două tobe căptuşite pă muche, cu
87
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 106; Ivan, Tipografia m-rii Neamţ, p. 419; idem,
Istoricul tiparniţei de la m-rea Neamţ, p. 318.
88
AGR, 1924, p. 54; Molin, Maşina de tipar, p. 5-6.
89
Bogdan, O scrisoare din 1679, p. 492; Dragomir, Relaţiile bis. rom. cu Rusia, p. 1192.
90
Codrescu, Uricariul, vol. III, p. 102-104.
91
Document editat de Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 20-21 şi de Simedrea, Tiparul
bucureştean, p. 940-941, cu deosebiri. La Iorga, p. 20, după cele „patru cercuri iar de fier”
urmează: „patru şuruburi mai măricele iar de fier, două druguri mari de fier, două şuruburi
mari de fier, două sucale de fier”.
42 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
ferestrile iar de fier şi cu toate şurupurile lor de fier, deplin; două ramce de fier,
ramca cu cîte 17 şuruburi iar de fier92; un ciocănel de fier; două pietri pe care stă
cerneala; o piatră mare care stă deasupra hîrtiei; un vintile de fier; patru căşti de
lemn întru care stă slova; o tingire de leşie, ocă 1 pol93; o sobă pentru cerneală; patru
şoflege cu pănăchiţele lor; o tingire pentru pocor ocă trei litre94“. Teascul tipografic
din ţările europene era asemănător95.
În prima jumătate a secolului XIX, Gh. Asachi a avut instalaţii tipografice
moderne construite preponderent din metal. În 1829, „lista de teascurile, literile,
instrumentele i alte mobile ce dumnealui postelnic Gheorghie Asachi urmează după
zece ani a da ocîrmuirei spre a forma o tipografie oficială“ conţinea „trei teascuri
de fier vărsate Stanhope sau Dingler <…> cu trei rame de fier cu fereşti <şi>
reghistruri trebuincioase, un teasc mai mic iarăşi de fier, numit Handpresse, iarăşi
cu ramă, reghistruri etc.”. Asachi a folosit şi prima instalaţie litografică din
Moldova, la puţin timp după inventarea ei. Litografia sau tiparul chimic a fost
descoperită de Alois Senefelder, în 1796. În anul 1800, ea a fost folosită în Franţa,
în 1805 în Germania şi Italia, iar în 1828 în SUA. Pentru litografie, Asachi a
cumpărat în 1829 „o presă de fier bine construită, care să aibă cumpene, curele
trebuincioasă, cum şi un privaz cu piele întinsă; cinci pietre, dintre care două mari
pentru rubrici, registruri, hrisoave, tablouri etc.; patru valuri, unul pentru lucruri
săpate, unul pentru lucruri scrise sau desinate cu tuş, unul pentru colorul roş şi unul
pentru albastru precum şi un tablou; trei diamante“. Institutul Tipo-litografic al
Albinei Româneşti avea o „prese repede-tipă care tipăreşte de 24 ori 40000 coale, 4
presse stampe de fieru vărsat, 1 presă comisională, 2 presse mici de fieru de mînă
purtătoare, 3 prese de lemnu, 1 presse litograficu cu 87 pietre. <În total> 12 prese
cu toate aczesorii, în valoare de 10291 florini de argint, 24 creiţari“96. Se observă că
atelierul lui Gheorghe Asachi căpăta atributele unei mici întreprinderi capitaliste.
92
La Iorga, op. cit., p. 21: „două ranice de fier, ranice cu cîte trei şuruburi iar de fier”.
93
Ibidem: „ocă 18”.
94
Ibidem: „o tingire pentru pocor 1 <i> trei litre”. La Simedrea, op. cit.: „o tingire pentru
pocos”. Termenul corect este pocor, păcură.
95
Pentru comparaţie, prezentăm teascul tipografic descris în Enciclopedia franceză:
„presse d' imprimerie <…> c'est une machine trés composée; ses pieces principales de
menuiserie sont les deux jumelles, les deux sommiers, la tablette, le berceau, les petit
poutres ou bandes, le rouleau, le coffre, la table, le chevalet, les patins, le train de derriere et
les etançors. Les principales pieces de serrurerie sont: la vis, l' arbre de la vis, le pivot, la
platine, la grenouille, le barreau, les contonierres ou cornieres, les pattes ou crampons, la
broche du rouleau, la clé de la vis, les clavettes et les pitons. Les presse ne sont pas
egalement construites dans toutes les imprimeries ou de France, ou des pays etrangeres,
mais les parties, quoique de configuration un peu differente, ont toutes le même objet et
même effet” (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme, 1765, p. 320-321).
96
Mărăcine, Imprimarea planografică, p. 70-72; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi,
Dosar 29/1847, f. 4-6; Ibidem, Dosar 29/1849, f. 9
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 43
Imprimarea propriu-zisă.
După încheierea pregătirilor, începea etapa de imprimare. Aceasta consta
din două operaţiuni principale: cules textul, adică facerea compoziţiei, asamblarea
caracterelor sau zeţuirea şi tipărirea caracterelor pe hîrtie. Zeţuirea era
îndeletnicirea de bază a zeţarului, numit într-o însemnare de la începutul secolului
al XIX-lea alcătuitor de slove.
Zeţarul culegea din căsuţa de litere aşezată înclinat pe regală, într-un
culegar, vingălac (vimpălău, ucpuri sau vincheler), stînd în picioare înaintea
regalului. Culegarul a fost confecţionat la început dintr-o bucată de lemn de fag şi
cuprindea doar un rînd, dar cu timpul a devenit mai încăpător. S-a păstrat o
descriere din 1683 a unui culegar din metal, cu 6 rînduri. În anul 1829, tipografia
lui Gheorghe Asachi avea „şese ucpuri (vinchelere) pentru zeţari”97. La
începuturile imprimeriei, regalul era un simplu raft fără case. Descrierea cîtorva
tipuri de culegare este oferită de Enciclopedia franceză98. În timpul culesului,
meşterul tipograf mai folosea: linia de cules sau zeţ-linia (numită dreptariu de
alamă); galionul (şiful) şi sula tipografică; tenaclul (port-manuscrisul) cu
divizoriul, fundamentul şi lada cu material reformat99.
Cînd textul şi ilustraţiile erau culese în formatul stabilit, rezulta o tablă,
formă sau compoziţie, care se bătea cu un bătător sau o călfuţă pentru a elimina
spaţiile dintre litere, cuvinte şi albitură, aliniind perfect textul. Forma se lega strîns
97
Ştrempel, Catalogul, IV, p. 366; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 940-941; Arh. St.
Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
98
„Composteur = instrument d' imprimerie si particulier a l'ouvrier compositeur. C' est un
morceau de fer ou de cuivre, plat, poli, de neuf à dix pouces de long, sur cinq à six ligne de large,
et portant un reîn d de deux a trois lignes de haut dans toute sa longueur; il est terminé à son
extremite anterieure en forme d' equerre; l' autre extremite en est arrondie: le corps est une espece
de lame percée de plusieurs trous, de distance en distance pour recevoir par-dessous une vis et par
-dessus l' ecrou de cette vis. Cet écrou est echancré par des deux côtés et destiné a serres ou
dessere deux petites coulisses de trois ou quatre ponces de long posées l'une sur l'autre et sur la
lame, dout ele n'excedent par la largeur, maintenues entre la vis et l'ecrou et appuyées contre le
reîn d, avec ecquel leur extremités anterieures forment une autre equerre: ces coullises, ou plus ou
moins avancée sur la lame, determinent la longueur des lignes d'une page. C'est dans l'espace qui
laissent entr' elles les deux équerres, que le compositeur tient de la main gauche, qu' il pose le pié
de la lettre qu'il leve de la main droite jusqu'a ce qu'il ait rempli sa ligne. Il y a une autre sorte de
composteur qui sert à composer de la note, des vignettes, de l'algebre; il ne differe du premier, qu'
en ce que celui ci porte un reîn d de douze a quatorze lignes geometriques, ce qui donne la faculté
de pouvoir y faire entre cinq a six lignes de composition les unes sur les autres. Il z a aussi un
composteur de bois de prés de deux piés de longueur, fait pour composer des grosses lettres ou
caracteres des affiches (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme, 1765, p. 774).
99
Simedrea, loc. cit.; Molin, Dezvoltarea tehnică la începuturile tiparului, p. 168-169.
Succesiunea mişcărilor şi a operaţiunilor zeţarului în timpul culesului sînt prezentate
detaliat în Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome septieme, p. 608-620.
44 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
100
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; Simedrea, loc. cit.; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond
Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9; Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome troisieme, p. 232.
101
Ibidem, tome huitieme, p. 615-620, pentru modul cum se acţiona teascul tipografic.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 45
ediţii. La sfîrşit, tabla se desfăcea, slovele se spălau cu leşie, cu ajutorul unor perii
sau bureţi, se ungeau cu untură sau grăsime de porc şi se împărţeau în case,
aşteptînd zeţuirea altei coli102.
O dată imprimată şi uscată, coala tipografică se fălţuia (îndoia) şi se cosea
împreună cu altele în trataje sau caiete tipografice, obţinîndu-se o carte dezlegată
sau broşată. La operaţiune se foloseau sfoara, săpunul şi cleiul amintite în
documente103. Numărul de îndoituri ale hîrtiei pentru alcătuirea „colilor” sau
„caietelor” unei cărţi constituie formatul tipografic, o standardizare unitară în evul
mediu european care constituie astăzi un element care permite datarea tipăriturilor.
Foile cărţii se mai numeau frunze. Preotul Apostol Şerban din Novaci
mărturisea cum a întregit un Tetraevanghel din anul 1579: „a scris cît trebuia <…>,
lipsind cîteva frundze <şi> a legat-o pe cum i-a fost putinţa”. Un catalog de cărţi şi
manuscrise din biblioteca mănăstirii Neamţ dintre anii 1800 şi 1825, avea o rubrică
privitoare la „cîte frunze”, adică foi, are cartea104.
Corectura tipografică.
Editarea unei cărţi începea cu imprimarea unei coli de probă, numite prubă,
care era verificată de probar. Acesta citea textul imprimat, căutînd greşelile făcute
de zeţar în timpul culesului, şi eventualele caracterere căzute sau deplasate în
timpul imprimării. Cel care se îngrijea de corectitudinea imprimării se numea
diorthositor sau „îndreptătoriul tiparelor” şi spre deosebire de prubar, îndrepta şi
textul manuscris, nu doar greşelile de cules. Nu întîmplător, diorthositorii erau
persoane foarte culte. Mitrofan Gregoras mărturisea într-o scrisoare către patriarhul
Dositei Notara la 27 decembrie 1718, cît de mult lucra la o carte: „în cartea ce este
la noi, a sinoadelor ecumenice şi locale, îndreptăm numeroase greşeli ale
canoanelor, dar în tipar ne folosim de toate canoanele din carte, pentru că în acea
carte <trebuie> sigur să se ştie adevăratul număr, care <este>: al cincilea sau al
treizecilea, şi pe urmă celelalte, număr care în şirul şi rînduiala canoanelor ce avem
nu e acelaşi. Dar şi lipsa de sintaxă şi în cele aşezate chiar toate fiind mare, adesea
ne scapă şi ne sileşte a o lua de la capăt. Ba chiar şi unele rubrice ale capitolelor sînt
greşite şi chiar în tabla din această carte <…> şi, ca să spun adevărul, <şi> stilul
evlaviei e de îndreptat <…> şi astfel a se apuca de corectură. Cît rămîne la mine şi
rîvna mea pentru carte, cu nădejdea lui Dumnezeu sper <a da> o aşezare bună a
cărţii şi să se vadă tabla mult muncită a lui potrivită în toate privinţele pentru ochii
iubirii Tale părinteşti; iar cele mai de nevoie, care acum nu se pot însemna în foi, se
vor face în tipar. Apare de multe feluri virtutea cărţii, mai ales înţelepciunea cu
102
Simedrea, op. cit., p. 878-881 şi 940; Flocon, Universul cărţilor, p. 149.
103
Simedrea, op. cit., p. 896, 936-937; Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708;
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 21 şi 24,
cleiul este numit „ruşină“.
104
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 53 ; Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii Neamţ, p. 416.
46 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
privire la cele dumnezeieşti şi omeneşti a autorului. Pentru aceea răbdăm cît putem
judecăţile care sînt grozave şi laborioase, dar nu întrec plăcerea sufletească ce ni
vine de la acea carte, pentru care şi nădăjduim a pune capăt bun cărţii”105.
La începutul secolului al XIX-lea a apărut aşa-numitul exemplar-semnal,
tipărit pe hîrtie mai ieftină, pe care se făcea corectura, într-un document al lui
Gheorghe Asachi fiind menţionată „hîrtia pentru prube”106.
Acurateţea tipăririi. Simpla cercetare a cărţilor româneşti surprinde prin
corectitudinea imprimării. Preocuparea pentru calitatea tipăririi se vădeşte încă de
la început, la 27 aprilie 1642, conducătorul tipografiei de la mănăstirea Trei Ierarhi
din Iaşi reproşînd Frăţiei stavropighiene din Liov, furnizoarea literelor, că „lipsesc
douăzeci de accente“. Prima tipăritură de la Iaşi, Cartea românească de învăţătură
(1643), are numerotate doar foile, nu şi paginile, iar coalele tipografice au sigle de
numerotare. Există şi greşeli de numerotare a foilor. Punctuaţia este puţin logică, în
sensul că s-a pus punct şi unde nu era nevoie, acesta avînd rolul, la fel ca în actele
şi manuscrisele vremii, doar de respiraţie. Litera mare după punct apare foarte rar,
virgulele fiind şi ele puţine, dar particularităţile grafice ale Cărţii româneşti de
învăţătură (Iaşi, 1643) arată că a fost supusă corecturii. Pe un exemplar făcînd
parte din seria A, în rîndul 14 din prima pagină, cuvîntul ateri a fost corectat în a
doua pagină, în forma a trei. În numeroase exemplare, la fila 107 recto, s-au
strecurat două greşeli de tipar. În rîndul 13, expresia „cruce au biruit Satana“ fiind
greşită, în urma corecturii, peste primele două cuvinte s-a aplicat o bandă de hîrtie
cu textul imprimat corect: „cu ce au”. Mai jos, în rîndul 17, greşeala „cu lemnul
cucei birui” a fost corectată în mod identic: „cu lemnul crucei birui”. Metoda
corectării erorilor de tipar prin aplicarea unei benzi de hîrtie deasupra a fost folosită
la distanţă de peste un veac şi de Evloghie monahul în prefaţa Adunării de multe
învăţături (Iaşi, 1757), unde propoziţia „tălmăcirii de pre altă limbă am scos-o”, a
fost acoperită cu o fîşie de hîrtie pe care scrie: „alcătuită din multe scripturi”107.
Cea dintîi tipăritură moldovenească în care s-a introdus errata este
Psaltirea slavo-română imprimată de tipograful Mitrofan în 1680108. Preocuparea
acestuia pentru corectitudinea exprimării se regăseşte şi în rugămintea formulată
pentru iertarea greşelilor în Mineiul pe luna Septembrie, imprimat la Buzău în anul
1698, f. 132: „iar noi, cu umilinţă, fraţilor, vă rugăm, ştiinţă făcîndu-vă, că la acest
dumnezeiesc lucru fiind noi ostenitori cu meşteşugul tipografiei, multe lunecături
vom fi făcut, unele pentru asemănările slovelor, care nu prea fac osebire unele de
către altele, cum Л de cătră A, Б de cătră В, И de cătră Н, Є de către С şi altele,
105
Hurmuzachi-Iorga, Documente, XIV, 3 p. 138-139, LXXXIX.
106
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 11.
107
Panaitescu, Petru Movilă, p. 70; Popa, Cazania lui Varlaam, p. 21; Dudaş, Cazania lui
Varlaam, p. 81 şi 86; BRV, II, p. 139-140.
108
BRV, I, p. 226.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 47
carele unele pentru graba citirii la prube (căci acest lucru s-au lucrat cu mare
sîrguire), altele pentru supărarea nopţii, că şi noaptea o am făcutu-o în unele vremi în
loc de zi, altele pentru multa osteneală, fiindu-ne firea îngreuiată, nu le vom fi prins
de veste, ce le vom fi trecut”109.
Lipsa greşelilor de tipar din cărţile vechi se explică prin nivelul înalt de
cultură al tipografilor români. În plus, în atelierele tipografice mănăstireşti, pe lîngă
munca diorthositorului, se mai făcea o corectură colectivă. La mănăstirea Neamţ,
după masă, şpalturile erau aduse în trapeză şi fiecare călugăr verifica textul110.
Un anumit rol în controlul formei grafice a cărţilor îl aveau domnul şi
mitropolitul sub auspiciile căruia se tipăreau. La 25 septembrie 1703, mitropolitul
Theodosie al Ţării Româneşti trimitea episcopului Damaschin de la Buzău, care se
pregătea să tipărească un Apostol, o scrisoare în care, după ce îl informează că îi
trimite două tocuri de hîrtie pentru a i se tipări şi lui 25 de exemplare, adaugă: „şi
să nu le tipăreşti şi <pe> acestea cum sînt celelalte Apostoale, de iaste tabla
îngustă, de au rămas atîta cîmp fără treabă. Ci cît ţin liniile cele de pe margine să
fie tot slovă şi să mai adăogaţi şi din jos vreun rînd, ca să vă mai sporească şi
pentru hîrtie, că vezi Frăţiia ta că să face cheltuială multă“111. Noţiunea de „tablă
îngustă“ nu se referă la „tabla cuprinsului”, aşa cum consideră Emil Vîrtosu, ci la
forma culeasă, zaţul, care în însemnările de epocă este denumită „tablă“.
Domnul Scarlat Callimachi a intervenit în schimbarea aspectului grafic al
Codului Donici (Iaşi, 1814). Manuscrisul era gata la 3 decembrie 1813 şi avea titlul
Adunare din pravilele împărăteşti sau alegire cuprinzătoare foarte în scurt de cele
mai trebuincioase pravile alcătuite cu mare lesnire spre înţelegerea şi ştiinţa tuturor.
Alcătuită de dumnealui boier A(lecu) D(onici), s-au scris la anul de la Hristos
1813”. Imprimarea a început în 1814 în tipografia Mitropoliei din Iaşi, iar după ce
s-a imprimat un număr de file au fost arătate domnului care a fost nemulţumit de
aspectul lor grafic. De aceea, la 25 mai 1814, i-a scris mitropolitului că titlul cărţii
nu este potrivit cu conţinutul şi a hotărît că toate filele tipărite pînă atunci să se dea
„dumisale biv vel agăi Mihalachi Sturzăi şi în locul acestora să si puie această de
mai jos epigrafi: „<<Adunare cuprinzătoare în scurt de pravilele cărţilor
împărăteşti spre înlesnire celor ce se îndeletnicesc întru învăţătura lor, cu trimitere
către cărţi, titlu şi capul împărăteştilor pravili>>. Într-acest chip dar, să dă voie a se
tipări acia carte”. O notiţă tipărită la errata cărţii dă de ştire că: „tabloul al treilea,
pomenit la sfîrşitul paragrafului 56 nu a fost pus în carte, din pricina săpăturii
neregulate şi urîte a halcografului, care, deşi a luat plată foarte bună, a săpat urît
109
Ibidem, p. 368. Ilustrînd foarte bine dificultăţile întîmpinate în tipărirea unei cărţi, textul
lui Mitrofan a fost reluat, cu mici modificări şi de alţi tipografi (Antologhionul, 1737 şi
Penticostarul, 1743, ambele imprimate la Rîmnic; Ibidem, p. 53 şi 76).
110
Tomescu, Scurtă povestire despre m-rea Neamţu, p. 38; Porcescu, M-rea Nemţ, p. 195.
111
Vîrtosu, Terminologia tipografică, p. 449.
48 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
chipul Domnului, care pentru aceasta a fost din nou săpat la Viena“112. Desigur, era
vorba de o lucrare a gravorului grec Dimitrie Kondoleo, care mai semnează unele
gravuri în cărţile greceşti ale vremii.
Durabilitatea instalaţiilor tipografice. Teascurile tipografice se
distrugeau uşor, deoarece piesele erau din lemn şi ardeau foarte des. Aşa s-a
întîmplat, probabil, în anul 1650, cînd Iaşii au fost atacaţi de cazacii lui Timuş
Hmelniţchi şi în 1687, cînd tătarii au incendiat şi ei oraşul. Tipografia mitropoliei a
ars şi în anul 1753, Iacob I Putneanu fiind nevoit să construiască un imobil nou.
Este posibil ca atelierul din Iaşi să fi fost devastat şi în 1788 de armata rusă de
ocupaţie. În 1821, pentru a evita distrugerea din cauza Eteriei, materialul tipografic
de la mănăstirea Neamţ a fost strîns în lăzi şi ascuns de tipografii Gherontie şi
Gherasim „de n-au ştiut nici servitorii”, iar litera şi „colile trase din Evanghelia cea
mare au fost îngropate”. Despre acest fapt a fost informat şi mitropolitul Veniamin
Costachi: „cu cuviinţă am socotit a înştiinţa pe preosfinţia voastră şi în scris, că
sfintele Evanghelii ale Preosfinţiilor Voastre lipindu-le bine şi gătindu-le, gata de a
se coasă, aşa teslim făcîndu-le, le-am pus prin oarecare ascunzătoare locuri şi pînă
acum sînt păzite, cu darul lui Dumnezeu, deplin”. Gherontie ar fi vrut să treacă
Evanghelia în Bucovina, să o pună la adăpost în „magazinul împărătesc” din
Cernăuţi, dar stareţul mănăstirii Neamţ, Ilarie, cu care tipograful nu era în relaţii
prea bune, s-a opus, motivînd că din astfel de încercare „va pătimi toată mănăstirea,
va pătimi şi tipografia cu ale sale”113. Dintre piesele tipografice, rezistenţa cea mai
mare o aveau plăcile gravate, care foloseau la imprimarea mai multor cărţi, uneori
chiar decenii la rînd şi în mai multe centre tipografice din Ţările Române.
LEGĂTORIA DE CARTE.
Forma finală a cărţii se obţinea prin legare. Subiectul este important
deoarece, alăturată altor elemente de datare şi localizare, legătura poate confirma
sau infirma unele ipoteze asupra locului şi timpului imprimării unei cărţi. În plus,
legătura poate oferi informaţii care, de obicei, nu se găsesc în textul cărţii: posesori,
circulaţie, legăturile culturale dintre cărturarii unei epoci etc. Examinarea motivelor
decorative ale legăturilor, inspirate de multe ori din ilustraţia textului,
demonstrează relaţiile cărţii cu diferite arte decorative. Aceste relaţii au unit într-un
cerc cultural cuprinzător tipografi, gravori, legători de carte, sculptori în lemn sau
piatră, zugravi şi chiar pe cei (cele) care brodau.
Locul în care se legau cărţile. În ciuda unor opinii cu caracter
generalizator conform cărora „cartea veche la români, ca şi în alte ţări, se lega în
112
Rădulescu, Juristul Andronachi Donici, p. 23 şi urm.; Molin, Cărţi şcolare tipărite în
Ţările Române, p. 40.
113
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei, p. 228; Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam;
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 106; Ivan, Tipografia de la m-rea Neamţ, p. 318.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 49
114
Simonescu, Buluţă, Scurtă istorie a cărţii, p. 54.
115
„ Această svîntă carte ce să chiamă Evanghelie de învăţătură <…> o amu cumpărat eu <…>
Anastasie episcopul de Rădăuţi şi am cheltuit de o am înfrumşiat pre den afară cu ce au trebuit şi
am dat la svînta mănăstire la Moldoviţa <…>. În zilele <…> domnului nostru Ion Vasilie
voievod <…> în anul 7152 <1644> luna martie 20 dzile” (Marian, Inscripţiuni, p. 457).
116
Porcescu, M-rea Neamţ, p. 196. Potrivit socotelilor tipografice, în anul 1821, Sfîntul
Efrem Sirul „un tom <…> iaste 14 lei legat cu meşină“ (Ivan, Cărţi de ritual, p. 266). Din
socotelile făcute la imprimarea Bucoavnei din 1822 aflăm că s-au legat în meşină 1200 de
bucăţi (Mihail, Contribuţii la BRV, p. 770-771).
117
Bănescu, Stareţul Neonil, p. 78; Geck, Gutenberg şi arta tiparului, p. 88.
118
Molin, O legătorie de carte, p. 421-423.
50 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
119
Bielz, Istoricul legătoriei de cărţi din Transilvania, p. 6-7; Mitric, Cartea rom. veche în
j. Suceava, Ed. II, p. 208.
120
Vezi Cartea românească de învăţătură vîndută în 8 iunie 1760 la Surduc cu 15 florini,
cea din Budacu, vîndută „dezlegată toată, răsipită“ şi cea cumpărată la Corlata, în 26
decembrie 1785, cu 5 lei (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 268, 308; Mitric, Cartea rom.
veche în j. Suceava, vol. I, p. 58).
121
Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816) s-a cumpărat în 5 iulie 1818 la Botoşani cu „3600 bani
cumpărătura şi 1800 legătura” (Corfus, Insemnări de demult, p. 217). Exemple referitoare
la legarea Cărţii româneşti de învăţătură: „în ştiinţă să fie că s-a stricat această sfîntă carte,
anume Ucitelnă şi a plătit de o au legat <…> 1767 dechembrie 4 zile”. „Această carte,
anume Ucitelnă, s-a înnoit cu cheltuiala popii Ion din Budurlău <…> anul 1674 ghenarie
15”. „Dezlegîndu-se această sfîntă Păucenie s-au sculat sătenii <din Idicel, MM> de au legat-o
<…> anii Domnului 1759”. „Legatu-s-au aciastă Cazanie acum a doa oară cu chieltuiala
dumnealui Ştefan Sâmbotin şi jup(înesii) dum(nealui) Dumitra <…> de la satul Budila <…>;
1774 avgust 23, Braşov”. „Această Cazanie s-a legat a doua oară prin osteneala dumnealor
creştinilor celor milostivi <din Mărcuşa CV> la anul 1802 iunie 29”. „La anul 1841 iulie 6, Ion
<a> lui Tudor Sfătul <din Pianu de Sus> a plătit de a legat această Cazanie a doua oară“.
„Această sfîntă carte am legat-o a treia oară <în Borşa, MM>, 1790 februarie 15” (Dudaş, op. cit.,
p. 207, 216, 298, 321, 338, 340; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 71).
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 51
122
Vezi în Anexă, legătorii de cărţi; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 264.
123
În sec. XVIII, Cartea românească de învăţătură „îmbrăcatu-o-au diacul <…>“ (Dudaş,
op. cit., p. 400).
52 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1578; pe coperţile 2-3 ale exemplarului de la Prislop (BN) s-au lipit 4 file de text
dintr-un manuscris de Molitvenic din secolul al XVIII-lea, dintre care una are
frontispiciu, iar alta este numerotată 18; la fel, exemparul de la Reciu (AB) are
lipite pe coperţile 2-3, file dintr-un Molitvenic românesc din secolul XVIII, iar în
legătură fragmente de manuscris slavon; pe coperta exemplarului de la Pogăceaua
(MS) s-au lipit fragmente manuscrise slavo-române din secolele XVI-XVII. În
coperţile interioare ale unui Triodion (Bucureşti, 1726) s-a găsit un fragment dintr-
o Carte românească de învăţătură, şi invers, la copertarea unui manuscris al
Rînduielii tîrnosaniei de la sfîrşitul secolului al XVII-lea s-a introdus la f. 1
liminară o pagină din Liturghierul tipărit la Iaşi în 1697124. Cercetarea legăturilor
păstrate din perioada cercetată relevă faptul că exemplarele aparţinînd marilor
comunităţi monastice erau împodobite mai pretenţios, comparativ cu cele ale unor
biserici sau persoane particulare.
Uneltele de legătorie erau simple şi se transmiteau din generaţie în
generaţie: ştampile de diferite forme (plate, ovale, cilindrice, linii drepte etc.)
confecţionate din metal (aramă sau fier), dălţi, cuţite şi pile de mărimi variate.
Catagrafia instrumentelor pentru legatul cărţilor aflată în biblioteca Episcopiei de
Argeş în anul 1862 cuprindea: „cinci bucăţi de aramă pe care se află sculptate
Învierea Domnului <Isus> Hristos şi cei patru Evanghelişti; un gherghef de cusut
cărţile, cu patru cutii în şuruburi; un teasc cu scripet; unul idem cu drugi de fier; o
maşină pentru teascuri în două bucăţi; un vîrtej pentru custura care taie hîrtia, fără
custură; o custură care taie prin metodu vîrtejului hîrtia; un scripete <pe> care-l
întrebuinţează la facerea de flori pe cărţi; unul idem fără scripeţi; cinci peceţi
pentru colţuri; două pile: una gogoneaţă şi una lată; un ciocan mic de fier; două
dalte; un boldu; o pecetie mică pătrată cu mîner de lemn; un hierăstrău; o rîndea
mare, două idem mai mici; două şurupelniţe cu şapte cuie; un dinte de porc; 50
table puse pe mucava pentru învăţătura copiilor”, toate acestea încăpînd „într-un
coş de nuiele curăţate”. Alături de asemenea unelte, documentele indică folosirea
în legătorie şi a unor materiale precum sfoara, săpunul, cleiul şi mucavaua125.
Fiind create de călugări, uneltele de legat se numeau fiare mănăstireşti, iar
prin extindere, unele tipuri de legături se numeau legături mănăstireşti. Copistul şi
legătorul de cărţi Ioniţă Voiţa suceveanul numea fiarele de legătorie peceţi. Mulţi
călugări aveau uneltele lor proprii de legătorie. Potrivit însemnărilor de pe cărţi,
spre mijlocul secolului XIX, legătoria mănăstirii Neamţ s-a îmbogăţit prin donaţiile
124
Dudaş, op. cit., p. 39-63; 241, 248, 309, 328, 337, 341, 351, 358, 386; Simonescu,
Scurtă istorie a cărţii, p. 54; Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 54-55; Ştrempel, Cat. ms.
rom. BAR, vol. I, p. 325.
125
Vîrtosu, Terminologia tipografică, p. 450; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 936-937;
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708; Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158;
idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 21 şi 24.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 53
de unelte făcute de cîţiva monahi legători. Însemnări identice făcute în două ms.
româneşti din biblioteca mănăstirii Neamţ: Nr. 190, f. 41, 67 şi 69 şi Nr. 172, f. 24
v., arată că „sfinţia sa ieromonahul Serafim Suceveanul au dat instrumenturi la
legătoria de cărţi, care fac preţul 20 galbeni, la anul 1842”. Ms. nr. 190, f. 84 v.,
pomeneşte de schimonahul Lavrentie care, pe lîngă alte donaţii „au mai dat toate
strumenturile legătoriei de cărţi, la 1850”, iar Ms. nr. 172, f. 29 v., arată că
Lavrentie a fost el însuşi legător. În fine, în Ms. nr. 190, f. 126 v. şi Nr. 172, f. 50,
s-a însemnat că „ierei Grigorie“ sau „iconomul Grigorie ot Iaşi au dat 55 stemuri de
tipariu Psaltichiei la tipografie“126. Desigur, aceşti monahi au fost şi legători de cărţi.
Valoarea legăturii de carte. Legătoria de carte a fost o operaţiune
scumpă127, sumele plătite variind în funcţie de materialul folosit, de mărimea cărţii
etc. Preţul legăturilor fiind mare, uneori, la fel ca în cazul cumpărăturii cărţii, şi
pentru legarea ei era nevoie ca sătenii dintr-o localitate să se asocieze pentru a
putea plăti. Spre exemplu, în anul 1779 august 8, pentru reînnoirea legăturii Cărţii
româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643) în satul Vama (SV) „au datu 1 leu Mihalachi
Tămpăscu, dă bani pentru legarea Cărţii româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643); 1 leu
Toader Bosancu; 1 leu Vasile Bosancu; 10 părale Grigore Bădale; 10 părale
Păntelei Rele; 5 părale Chiruţu Paşcan; 5 părale Mihai Homoranu; 10 părale Petre
Rele; 7 părale Ştefan Lipan; 4 parale Ursu Balmuş; 1 pătrare mălai Nechita
Botezatu, să fie pomeniţi la sfînta biserică“128. Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) „au cumpărat
aceşti oameni: preot Vasili Corciovă au dat patru lei, 9 potroni a dat baba Safta
cămăraşa, 3 pot(ronici) Gheorghe Negrul, 3 pot(ronici) Apostol Necula, 3 pot(ronici)
preotu <…> Costache <…>, iar la legat Lupu Corciovă <…>, că acum am legat”129.
O mărturie interesantă privitoare la legătura unei cărţi ne-a rămas de la
copistul şi legătorul Ioniţă Voiţă Moldoveanul. În 1766 noiembrie 16, se afla în
satul Susani (MM), unde locuitorii cumpăraseră mai demult un Ceaslov (Iaşi,
1750) „drept cinci vonaşi şi un mărieşi“ şi „au mai datu la unu ovrei unu zlot de l-
au legat cu piroane, pogîneşte”. Cartea era uzată şi „fiind lipsă patru hîrtii, le-am
scris eu. Deci pîntru acee scrisoare ce-au fost lipsă şi în locul piroanelor am pus
peceţi cum să cade, creştineşte, mi-au dat doi mărieşi. Iară peste tot, şapte vonaşi şi
şapte potori şi o găină la poganu”130 a costat legătura acelei cărţi. Uneori, legătorii
lucrau gratuit, caz în care ţineau să-şi consemneze fapta.
Consecinţa firească a înmulţirii tipăriturilor şi a scăderii nivelului artistic al
acestora în secolul al XVIII-lea în domeniul legătoriei a fost ieftinirea şi
standardizarea lucrărilor şi apariţia cărţilor broşate.
126
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 46 şi 64 ; Ivan, Istoricul tiparniţei de la Neamţ, p. 510.
127
Vezi în Anexă evoluţia preţurilor pentru care s-au legat unele cărţi din Ţara Moldovei.
128
Marian, Inscripţiuni, p. 28.
129
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 58.
130
Bîrlea, Insemnări din Maramureş, p. 70.
54 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
***
Informaţiile necesare studiului tehnicii tipografice din atelierele Ţării
Moldovei se găsesc în inventare şi socoteli tipografice şi relevă unitatea
românească şi europeană în acest domeniu. Elementele unei instalaţii tipografice
erau literele mobile, obţinute prin turnarea unui metal topit într-o matriţă, cerneala
grasă şi teascul sau presa tipografică. Forma grafică a tiparului chirilic a fost
influenţată de la apariţie de litera manuscriselor miniate moldoveneşti rezultate ale
şcolii de copişti de la mănăstirea Neamţ, al cărei reprezentant de seamă a fost
Gavriil Uric. Se pare că atît întemeietorul celei dintîi tipografii chirilice, Sweipold
Fiol (Cracovia, 1491), cît şi cel dintîi tipograf de pe pămîntul românesc, Macarie
(1508-1512), au folosit ca modele pentru gravarea literelor manuscrise provenite
din Ţara Moldovei. Iniţial, literele au fost obţinute prin importul matriţelor
necesare, o dată cu instalaţiile tipografice. Deşi turnarea literelor era o operaţiune
costisitoare şi de durată, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea s-a reuşit
confecţionarea matriţelor şi turnarea literelor în tipografiile ieşene. Ieromonahul
Mitrofan a fost primul tipograf care a gravat matriţe reuşite şi a turnat efectiv litere
în Ţara Moldovei. Pe măsură ce tehnica tipografică s-a dezvoltat, tipografii au
întrebuinţat şi ei varietăţile de litere existente pe plan european.
Cerneala tipografică era produsă în fiecare atelier de pilcar, iar ilustraţiile
cărţilor tipărite se obţineau prin producerea unui clişeu. Pînă la introducerea
clişeului fotozincografic în secolul al XIX-lea, acesta consta dintr-o gravură în
lemn de păr, buxus sau chiparos, esenţe care aveau o rezistenţă mare, permiţînd un
număr considerabil de impresiuni, între 25000 şi 30000.
Teascurile de lemn au existat în atelierele tipografice româneşti pînă la
mijlocul secolului al XIX-lea. Lemnul fiind puţin durabil, de multe ori instalaţiile
tipografice au fost distruse în incendii sau năvăliri străine. Forma grafică a
tipăriturilor moldoveneşti se remarcă prin acurateţe şi estetică aparte, datorate în
primul rînd gradului ridicat de cultură al meşterilor tipografi şi colaborării lor cu
cărturarii epocii.
Legarea cărţilor în secolele XVII-XIX se făcea manual, de obicei după ce
imprimatul părăsea atelierul tipografic, şi era relativ scumpă. Legătoria se
încadrează între artele minore şi a urmat, în linii marii, curentele de dezvotare ale
domeniilor de artă înrudite. Repertoriul ornamental era influenţat de sculptura în
lemn şi în piatră, de miniaturistică, de broderie şi de gravura de carte. Pe măsură ce
producţia tipografică s-a dezvoltat, s-a ajuns la o analogie între elementele
decorative tipărite în cărţi şi cele de pe coperţi, întemeiată pe apropierea
meşteşugurilor şi, de multe ori, pe identitatea celor care executau gravurile pentru
ilustraţii şi cele pentru legături. Legătorii de cărţi proveneau atît din rîndul
clericilor cît şi al mirenilor şi practicau legătoria ca pe o ocupaţie auxiliară alteia de
bază, din cauză că obiceiul medieval nu admitea ca o persoană să practice simultan
două meşteşuguri diferite.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE
1
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 150-160; idem, Tipografia la români; idem, Scrisori şi
zapise de meşteri; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 845-943; Tomescu, Tipografia
duhovnicească, p. 267-268; Simonescu, Din activitatea tipografică a Bucureştilor, p. 118-
135; Tomescu, Arta tiparului românesc, p. 368 ş. a.
2
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708; Mihail, Contribuţii la BRV; Rosetti,
Cenzura în Moldova.
56 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
3
Cronica Ghiculeştilor; Axintie Uricariul.
4
Codrescu, Uricariul, vol. X; Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria românilor, Supl. II,
vol. I-II ; Hurmuxachi-Iorga, Doc., vol. XIV, partea I şi a III-a (Doc. greceşti) şi vol. XV,
supl. 2; Iorga, Studii şi doc., vol. VI-VII; Tomescu, Catagrafia Basarabiei; Cat. doc. Ţării
Româneşti, vol. IV; Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V.
5
Cantemir, Divanul; Antim Ivireanul, Opere; Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui
Veniamin Costachi.
6
Tomescu, Istoria cărţii româneşti; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria cărţii; Cartea
Moldovei; Buluţă, Scurtă istorie a cărţii româneşti; Olteanu, Din istoria şi arta cărţii;
Flocon, Universul cărţii.
7
David, Tipărituri rom. în Basarabia; Balaur, Biserici; Ciobanu, Cultura românească în
Basarabia; Păcurariu, Legături bisericeşti.
8
Dudaş, Cazania lui Varlaam; Mureşan, Cazania lui Varlaam; Popa, Cazania lui Varlaam;
Cantemir, Divanul.
9
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei; Dan, Putna; Frăţiman, Proilavia; Bodogae,
Ajutoarele româneşti la Athos; Ionescu, Istoria arhitecturii, vol. II; Grigoraş, Curtea şi bis.
domnească din Iaşi; Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 57
10
Frăţiman, op. cit., p. 147-154.
58 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
zapis cu ea, care va fi înfăţişat Cancelariei tutorilor pentru străini şi vor putea
atunci să ceară ajutor bănesc şi cercetîndu-se afacerea, cu bună seamă că nu li se va
refuza”. Punctul 6 reproduce doleanţa formulată de petenţi, după care urmează
rezoluţia. Moldovenii spuneau că „avem noi din neamul nostru în Iaşi, pe un
oarecare Emanoil Constantinov, elevul traducătorului Miroliub şi fratele drept al
împuternicitului în toate afacerile noastre, Mihail Constantinov, om învăţat în
limba elină apla, în limba greacă, limba românească şi cea latină, care ne va fi nouă
de trebuinţă din primele începuturi, nu numai ca corector în viitoarea tipografie a
noastră şi învăţător copiilor noştri, ci şi ca secretar al întregii noastre obştii. Pentru
aceasta, cerem ca să fie dată poruncă să i se deie lui plată în fiecare an din
cancelaria gubernială a guberniei Kiev şi să avem voie a-i face ştiut despre aceasta,
căci dînsul aceasta aşteaptă de la noi”. Rezoluţia a fost: „în cei dintîi doi ani după
colonizare se poate, însă nu mai mult de 120 ruble pe an, după Manifest, iar după
aceia ei singuri vor fi datori a căuta mijloace pentru a se plăti pe socoteala obştii
întregi, atît cît ei vor hotărî, întreţinerea lor şi a altora din veniturile obşteşti”11. Din
documente nu rezultă că vreo tipografie românească a funcţionat în zonă, dar actul
este important pentru că a fost inspirat de realităţile româneşti.
Localuri tipografice. Instalarea unei tipografii începe cu amenajarea unui
local. De regulă, atelierul tipografic era instalat în incinta unei mănăstiri, într-o
clădire proprie, împreună cu chiliile tipografilor. În Ţara Moldovei au funcţionat
tipografii la Iaşi, Rădăuţi, Movilău, Dubăsari, mănăstirea Neamţ, la Chişinău şi la
Cernăuţi, Cetăţuia, Sf. Sava). La Iaşi, au existat ateliere tipografice la mănăstirile
Trei Ierarhi, Cetăţuia, Sf. Sava şi la Mitropolie, acesta din urmă avînd mai multe
sedii de-a lungul timpului, dintre care amintim biserica Sf. Nicolae Domnesc şi Sf.
Gheorghe. Cel dintîi atelier tipografic din Iaşi a fost instalat pe Uliţa Ciubotărească,
alături de feredeu şi de colegiul de la Trei Ierarhi. În vremea lui Dosoftei, tipografia
a fost mutată la Mitropolie. Duca Sotiriovici, primul tipograf mirean proprietar de
atelier, avea şi el casa în mahalaua Feredeielor12. Aceasta a fost zona în care a
funcţionat tipografia din Iaşi în întreaga perioadă analizată, deoarece se ştie că în
evul mediu, obiceiul era ca meşterul să îşi aibă casa împreună cu atelierul.
Afirmaţia că tipografia mitropolitului Dosoftei a funcţionat casa cu arcade
din Iaşi (aşa-numita „casă Dosoftei”) este fără temei documentar, neexistînd nici o
menţiune în izvoare13. Clădirea a fost atribuită, după caracteristicile sale
arhitectonice, vremii lui Alexandru Lăpuşneanu sau, potrivit unei interpretări
curioase a unui hrisov al ui Antonie Ruset din 1677, domniei acestuia, care ar fi
construit-o ca reşedinţă a mitropolitului Dosoftei, devenind astfel, „primul palat
mitropolitan din Iaşi”. Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în 1966 la
11
Frăţiman op. cit., p. 155.
12
Cartea Moldovei, p. 20.
13
Ionescu, Istoria arhitecturii, vol. II, p. 68; Grigoraş, Curtea şi bis. domnească din Iaşi, p. 26.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 59
zidul de incintă al bisericii Sf. Nicolae domnesc şi la clădirea adăugată acestuia mai
tîrziu, au înlăturat definitiv aceste opinii. Imobilul din strada Anastasie Panu, nr.
69, din Iaşi este o casă negustorească din secolul al XVIII-lea, făcînd parte dintre
acele case „cu portice către stradă” care impuneau un caracter specific oraşelor
moldoveneşti. După incendiul din anul 1753, tipografia Mitropoliei a fost instalată
pe Uliţa Mare, lîngă actuala biserică Sf. Gheorghe, denumită Mitropolia Veche,
construită, la rîndul ei, pe ruinele unei biserici mai vechi, numită Biserica Albă,
într-un imobil construit în acel scop. Tipografia Mitropoliei a mai fost reorganizată
în timpul mitropolitului Iacov II Stamati. Andreas Wolf, medicul mitropolitului
între anii 1792 şi 1798, bun cunoscător al oraşului Iaşi, spune că Mitropolia era o
mică biserică lîngă Uliţa Mare cuprinsă într-un zid de incintă. În curte, în stînga,
era locuinţa Mitropolitului, reparată de Iacov II în 1797 fiindcă arsese. În incintă
mai erau cîteva încăperi mici pentru secretari, diaconi şi slujitorime, precum şi
tipografia refăcută tot de mitropolitul Iacov. Atelierul lui Gheorghe Asachi a
funcţionat mai întîi în nişte case închiriate de la vornicul Iordache Drăghici, iar în
anul 1834 s-a mutat într-o clădire nouă, proprietatea lui Asachi14.
La mănăstirea Neamţ, tipografia a fost instalată iniţial în casa „de peste
Magherniţa“, unde era o legătorie de cărţi, probabil lîngă spălatoria care exista la
sfîrşitul anilor '60 ai secolului trecut. Veniamin Costachi a construit în 1809 un
corp de chilii cu etaj, pînă la Pirg, iar tipografia a fost mutată, motiv pentru care
acele chilii s-au numit multă vreme „stăreţia“ şi „tipografia veche”. Acolo a
funcţionat tipografia nemţeană pînă în vremea stareţului Neonil, care mutat-o în
localul vechii bolniţe Sf. Pantelimon, pe care a prefăcut-o în tipografie, „făcînd
bolte în casele acelea a tiparului şi alte siguranţii”. În 1843, Neonil a început
construcţia unui corp de chilii „mai din jos de odaie”, „într-un etaj”, pe trei laturi,
cu „largi cerdacuri împrejur”, şi a mutat tipografia, care a rămas acolo pînă la
secularizare. La Chişinău, a fost amenajată o construcţie „din piatră tare, cu toate
pentru a aşeza înlăuntru ei atelierul tipografic şi chilii pentru tipograf şi lucrător”15.
Investiţiile necesare instalării şi funcţionării unei tipografii
Erau considerabile şi nu au putut fi făcute de meşterii tipografi, pînă tîrziu,
la mijlocul secolului XVIII şi chiar după această dată. Este sugestiv că la 9 august
1636, mănăstirea Govora a primit 1000 de galbeni din partea domnului Matei
Basarab pentru a aduce dascăli şi tipografi care să tipărească şi să copieze cărţi16.
Tot în prima jumătate a secolului XVII, domnul Ţării Moldovei Vasile Lupu, prin
scrisoarea din 12 ianuarie 1641, adresată Frăţiei stavropighiale din Liov mulţumea
pentru turnarea matriţelor, anunţînd că a trimis 200 de taleri pentru a achita
14
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 96, 99, 269, 372-374; Iorga, Gheorghe Asachi
ca tipograf şi editor, p. 2; Codrescu, Uricariul, vol. X, p. 114.
15
Ivan, Tipografia de la Neamţu, p. 324; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 259-261.
16
Arh. St. Bucureşti, M-rea Govora, XXVI/1 (cf. Cat. doc. Ţării Româneşti, vol. IV, doc. 821).
60 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
comanda17. În plus, domnului i s-a cerut de Frăţie să-i acopere biserica cu plumb18.
Tiparniţa primită de mitropolitul Dosoftei de la Moscova în anul 1670 a fost la fel
de scumpă, deşi suma plătită este redată diferit de cercetători: Theodor Codrescu
spune că a costat 135 ruble, 44 altine şi 6 bani şi că lui Ivan Bilevici, care a adus-o,
i s-a făcut „un dar de 159 ruble”, în timp ce N. Grigoraş aprecia că mitropolitul a
plătit 241 de ruble19. Ştirile infirmă părerea lui Gabriel Ştrempel că „tipografia i-a
fost dăruită lui Dosoftei, n-a fost cumpărată”20. În 1680, înfiinţarea tipografiei
greceşti de la mănăstirea Cetăţuia a costat 600 de lei. Şi această sumă a fost
menţionată diferit: patriarhul Dositei Notaras a consemnat că i-a dat ieromonahului
Mitrofan 60 de lei; N. Iorga, indică 100 de lei, într-un loc şi 600 de lei în altul.
Credem că suma reală trebuie să fi fost 600 de lei21.
Corespondenţa mitropolitului Dosoftei cu patriarhul Moscovei conţinînd
inventarul tipografiei primite în decembrie 1679, şi amintitul text al patriarhului
Dositei Notara în care spune că i-a dat ieromonahului Mitrofan 60 de lei pentru
construcţia tipografiei de la mănăstirea Cetăţuia l-au făcut pe Doru Bădără să
afirme, după ce, printr-o metodă proprie face echivalenţe monetare imaginare, că
„în structura cheltuielilor legate de producţia de carte, înfiinţarea unei tipografii nu
pare să fi atins valori foarte ridicate”. Afirmaţia este tributară necunoaşterii
mecanismelor societăţii medievale, deoarece sumele indicate de documente, în
contextul epocii, sînt apreciabile. Din alt punct de vedere, echivalarea unor monede
care circulau în 1679 în Rusia, cu altele din anul 1711 din Ţara Românească, cu o
aproximare de 199-24022, este inacceptabilă într-o lucrare de nivel ştiinţific. Lăsînd
la o parte metoda de calcul, admitem că „aceste sume <necesare pentru instalarea
unei tipografii> erau accesibile lui Constantin Brîncoveanul“, dar nu putem accepta
că erau la îndemîna oricărui tipograf şi nici că la mănăstirea Snagov au funcţionat
succesiv o tipografie domnească şi una particulară (a lui Antim Ivireanul, care ar fi
fost „proprietar” de tipografie).
În altă parte a lucrării, autorul amintit opinează că tipografia condusă de
Antim Ivireanul la mănăstirea Snagov din Bucureşti ar fi fost „prima tipografie
înfiinţată din iniţiativă privată” în Ţările Române, „proprietatea particulară” asupra
acesteia fiind certă. Afirmaţiile trădează lipsa unor cunoştinţe elementare de istorie
medie. Antim Ivireanul nu a putut fi proprietar de tipografie stricto sensu,
deoarece, cleric fiind, se supunea unor reguli diferite de cele laice, condiţia de
17
Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria românilor, Supl. II, vol. III, p. 1.
18
Panaitescu, Petru Movilă, p. 70.
19
Codrescu, Uricariul, vol. III, p. 102-104; Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 102-104;
Grigoraş, Contextul, p. 765.
20
Ştrempel, Relaţii româno-ruse, p. 18.
21
Iorga, Istoria bis., vol. I, p. 40; idem, Istoria lit. rom. vol. I, p. 32; Erbiceanu,
Bibliografia greacă, p. 821-842.
22
Bădără, Tiparul românesc, p. 55, 57.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 61
23
Bădără, Tiparul românesc, p. 56, 58-59, 63 şi 115. In timp ce cartea de faţă era la editură,
într-un articol violent şi agramat: Ceva despre monopolul asupra tiparului din Ţările
Române, 1508- 1714, publicat în „Analele Brăilei”, Serie nouă, An X, nr. 10, 2010, p. 381 -
386, Doru Bădără atacă cu vulgaritate opiniile noastre din prima ediţie. Dată fiind
importanţa subiectului, îl vom clarifica într-un studiu separat publicat cît de curînd.
24
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 87.
62 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
25
Ivan, Istoricul tiparniţei de la M-rea Neamţ, p. 510.
26
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 4-5 şi 9; idem, Fond
Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 4.
27
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847,f. 12.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 63
28
Ibidem, f. 7, 9.
29
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764.
64 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
30
Ibidem, p. 765-766.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 65
31
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 765-766 şi 770-771.
32
Ibidem, p. 768.
66 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
33
Aici, cu sensul de galbeni.
34
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 4, 8-9 şi 12-13.
35
Ibidem, f. 12-13.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 67
36
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 10.
68 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
pe an fac……………188400……
adăogîndu-se ecstraordinare tipăriri 11600
coale 200000….
a 8 par(ale) coala, fac pe an …………..40000 lei.
Cătră acestea se adaoge ţinerea canţeleriei, secretar, arhivar, scriitor, ţinerea
corespondenţei cu toate Instanţiile Prinţipatului, şi anume:
- secretariul ……………..4800
- arhivar………………….2400
- scriitor………………….1200
- curier…………………….600
- cheltuiala canţeleriei ……1000
10000 10000
pe an 50000 lei”37.
Se observă că sumele erau mari, neputînd fi alocate de meşterul individual
fără o susţinere financiară suplimentară. Din această cauză, pînă la mijlocul
secolului al XVIII-lea, cheltuielile presupuse de imprimarea cărţilor erau suportate
de Stat. Indicaţii în acest sens oferă prefeţele cărţilor. Toate cărţile imprimate în
timpul lui Vasile Lupu au fost susţinute băneşte de dînsul. Cărţi scoase cu finanţare
domnească au fost şi: Psaltirea în versuri (Uniev, 1673); Psaltirea sl.-rom. (Iaşi,
1680); Molitvenicul de-nţeles (Iaşi, 1681); Liturghia (Iaşi, 1715); Ioan Damaschin,
Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715); Condacul (Iaşi, 1745).
Multe cărţi au fost scoase cu cheltuiala mitropolitului: Psaltirea (Iaşi,
1731); Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751); Tîrnosania (Iaşi, 1752);
Penticostarul (Iaşi, 1753); Molitvenicul (Iaşi, 1754); Antologhion; Alfavita
sufletească (Iaşi, 1755); Apostolul (Iaşi, 1756); Sinopsis (Iaşi, 1757); Psaltire (Iaşi,
1757); Liturghia (Iaşi, 1759); Ceaslovul (Iaşi, 1763); Molitvenicul (Iaşi, 1764);
Psaltirea (Iaşi, 1766); Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1768). Participarea financiară
a mitropoliţilor la producţia tipografică a sporit din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea. Mare susţinător al producţiei tipografice a fost Veniamin Costachi: între
cheltuielile Mitropoliei ieşene din 1 mai 1815 - 1 aprilie 1816, figurează „6562 lei
daţi în trebuinţa tipografiei“38. Multe cărţi au apărut cu cheltuiala episcopilor39.
Informaţii concrete privitoare la susţinerea financiară de stat a producţiei
tipografice conţine contractul încheiat de Gheorghe Asachi la 1 aprilie 1839. Pentru
evitarea arbitrariului şi a nemulţumirilor generate de declararea şi decontarea
banilor „se statorniceşte o tarifă de acele hîrtii cari au a se tipări cu tot materialul şi
ostineala dumisali proprietariului tipografiei spre a sluji de regulă, adică:
37
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 11.
38
Turcu, Cheltuielile unui mitropolit, p. 40.
39
BRV, I, p. 139, 209, 226, 237, 497, 501; Ibidem, II, p. 71-72, 79, 87, 112, 119, 121, 123,
126, 130-132, 137, 139, 141-142, 145, 160, 197, 221 240-241; Ibidem, IV, p. 65, 71-72.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 69
- 10 par(ale): cîte zăci parali coala la Tăbliţele pentru preţurile curente, hîrtie vînătă;
- 10, cîte zăci parali coala la Cuvintele preînălţatului Domn în prilejul dischiderii
Adunării Obşteşti, hîrtie tricapelo;
- 5, cîte cinci parale eczemplariul de Povolenie, pe giumătate coală hîrtie leonă,
împreună cu cămeşa ei;
- 10, cîte zăci parale eczemplariul de Bileturi pentru alegire la Obşteasca
Obicinuita Adunari, pe hîrtie velină grasă de Paris litografisită cu stemă;
- 40, cîte patruzăci parale pentru Titlurile adeveritoare alegerii de mădulari la
Obşteasca Obicinuita Adunari, pe hîrtie bună velină;
- 200, cîte dousute parale pentru Tabla la Obşteasca Adunari, hîrtie velină mari;
- 20, cîte douzăci parale coala pe eczemplariul de Pasaporturi moldovineşti şi
greceşti, pe hîrtie velină;
- 2 ½ cîte dou parale pol pe eczemplariul de Bileturi pentru întoarcirea supuşilor
streini la urma lor, pe giumătati coală, hîrtie leon;
- 10, cîte zăci parali eczemplariul pentru Scutirea cinurilor de gios a Miliţiii, pe o
coală hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăci parali eczemplariul pentru Bileturile neguţătorilor turci, pe hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăci parali pentru litografiia Poroncilor domneşti, împreună cu hîrtiia;
- 8, cîte opt parale pe coala de hîrtie vînătă cu rubrice întrebuinţată la facirea
Catagrafiei, fiind numărul piste o mie coale;
- 10, cîte zăci parali pentru Ofisuri domneşti la Postelnicie;
- 1½, cîte o para şi giumătate de coală pentru legătura a orice broşură de cele
tipărite în trebuinţa ocîrmuirii. Plata acestor osebite hîrtii tipărite se va faci de cătră
Visterie la închierea fieştecăruie termin de trii luni, după vidomostiile înfăţoşate de
dumnealui proprietariul tipografiei şi cercetate de Control”40. Se observă că
producţia tipografică se aşeza tot mai mult pe baze capitaliste.
De la jumătatea secolului al XVIII-lea încep să contribuie băneşte la
tipărirea unor cărţi şi persoane particulare: Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) a
apărut cu cheltuiala lui Constantin Razul mare vornic, Ştefan Bosie a plătit
imprimarea Adunăriide rugăciuni (Iaşi, 1751), banii pentru scoaterea Slujbei Sf.
Timotei (Iaşi, 1752) au fost daţi de grămăticul Iliaşcu, Nicolae Mauroeides a
suportat imprimarea Mrejei apostolice (Iaşi, 1756), iar Ceaslovul (Iaşi, 1777) a
apărut cu banii paharnicesei Ianicăi fiica lui Radul Racoviţă fost mare logofăt41.
Alături de sumele primite de la autorităţi şi de la alţi participanţi la
imprimare, tipografiile au folosit o parte din banii obţinuţi din vînzarea cărţilor.
Două informaţii plasate la mare distanţă cronologică susţin afirmaţia: în
precuvîntarea Învăţăturilor preste toate zilele (Cîmpulung, 1642) se îndemna la
cumpărarea cărţii, precizîndu-se că banii adunaţi vor fi folosiţi „spre cheltuiala
40
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 49-51 şi 61-62.
41
BRV, II, p. 112, 119, 221 şi IV, p. 71-72.
70 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
ş-altor cărţi care iară vor fi de treaba dumnilorvoastre”42. Mai tîrziu, mitropolitul
Veniamin Costachi spunea în prefaţa Vieţilor sfinţilor pe luna septembrie (m-rea
Neamţ, 1807): „cărţile Lunilor prin sineş să se tipărească, adecă tipărind părinţii o
carte a unei Luni, să o vânză celor ce vor vrea să le cumpere, dând preţul pentru
dânsa ca, cu acela, adecă cu banii aceiia Luni să să poată tipări alta, şi cu ai aceiia
alta, şi aşa până ce să vor sfârşi toate ceale şase. Şi acum, sfârşindu-să de tipărit
Luna lui Septemvrie, <…> primiţi-o, prea iubiţi cetitori şi <…> daţi preţul deplin,
ca să poată tipări şi pre cealelalte şi le veţi lua deplin, nu numai pre cealea şase de
la dînşii, ci şi pre cealelalte care să tipăresc de noi”43.
Meseriile din atelierul tipografic. În faza iniţială a tipografiei în Europa,
tipograful era un meşter complet care făcea singur toate operaţiunile: turnarea
literelor, gravura, prepararea cernelii şi imprimarea propriu-zisă. Consecinţa era
durata relativ lungă a tipăririi unei cărţi, motiv pentru care N. Iorga spunea că în
Ţările Române, „zeţarul, turnătorul de slove, săpătorul în lemn <…> nu erau
lucrători deosebiţi, ci acelaşi om era în stare să îndeplinească toate aceste
lucruri”44. Tipografii care coordonau activitatea unui atelier trebuiau să ştie toate
operaţiunile, dar imprimarea unei cărţi nu putea fi decît rezultatul unei munci de
echipă. Afirmaţia este susţinută de prefeţele cărţilor apărute chiar în secolul al
XVI-lea, diviziunea muncii în atelierele tipografice producîndu-se deja, la mijlocul
acelui secol. Diaconul Coresi a imprimat la Tîrgovişte Triodul Penticostar
împreună cu 10 ucenici, iar numărul ucenicilor pe care i-a avut la Braşov a fost
variabil. Dacă la tipărirea Evangheliarului românesc (1561) şi a celui slavon
(1562) a fost ajutat doar de Tudor diacul, la Sbornicul slavon (1568) şi la Triodul
slavon (1578) a avut cîte cinci ucenici, iar la Octoihul slavon (1574), opt ucenici45.
În secolul XVII, în atelierul de la Trei Ierarhi exista, deja, diviziunea muncii:
zeţarul culegea textul, prubarul făcea corectura, drugarul mînuia teascul, iar
pilcarul ungea cu pelca cerneala pe textul cules de zeţar şi ajuta la alte operaţiuni.
Atelierul tipografic de la Trei Ierarhi a fost condus de Sofronie Pociaţchi,
dar el nu a fost singur. Un document din 9 februarie 1676 este scris de Stratul „fost
tiparnic”, care a lucrat, desigur, la Trei Ierarhi, între anii 1642 şi 1646. Studiul
prefeţelor şi al colofoanelor cărţilor imprimate în Ţara Moldovei în secolul XVII
îngăduie cunoaşterea echipei tipografice din vremea mitropolitului Dosoftei,
condusă de ieromonahul Mitrofan şi din care făceau parte, alături de tipografii
Nicolae, Ursu şi Andrei, ucenicii Chiriac Moldoveanul şi Gheorghe Valahul46.
42
Duţu, Cărţile de înţelepciune, p. 19.
43
Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui Veniamin Costachi, p. 113-114.
44
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158.
45
BRV, I, p. 48, 58, 60, 68-69 şi IV, p. 167-169.
46
Arh. St. Bucureşti, A.N. MMDCXCI/93; vezi şi XLVII/184, 1679 martie 23, m. 514;
BRV, I, p. 237, 239, 245, 251, 262, 280, 296 şi 340; Panaitescu, Petru Movilă, p. 44.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 71
47
Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 17.
48
BRV, II, p. 85.
49
Ibidem, II, p. 79, IV, p. 240-241; Tanoviceanu, op. cit., p. 707-713; Lemny, Tipografia de
la Rădăuţi, p. 317.
50
Tomescu, Arta tiparului rom., p. 29-32; Istoria României, vol. III, Bucureşti, 1964, p. 368.
72 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
lucrători îşi propunea să lucreze şi Mihail Kogălniceanu, în anul 1839. Prin urmare,
din punctul de vedere al numărului de lucrători şi al organizării muncii, tipografia
se încadra în categoria manufacturilor51.
Organizarea muncii.
Activitatea zilnică era coordonată de meşterul tipograf. Un regulament de
la mijlocul secolului al XVIII-lea stipula că eforului şi administratorului tipografiei
îi revenea întreaga responsabilitate asupra funcţionării atelierului. El răspundea de
toate cheltuielile şi mijloacele din atelier, se îngrijea de unelte, lemne, ulei, hîrtie,
expedierea cărţilor etc., şi era angajat prin contract de învoială încheiat cu patronul
tipografiei (domn, mitropolit sau episcop). După stabilirea contractului referitor la
lucrarea ce trebuia executată, prelua uneltele pe bază de inventar amănunţit. La 24
iulie 1749, tipografia de la mănăstirea Colţea „s-au dat în seama Barbului i în
seama lui Grigore“, meşteri tipografi bine cunoscuţi, care lucraseră la Rădăuţi şi la
Iaşi. La începutul secolului XIX, în atelierul de la Chişinău, regula a fost inclusă în
regulamentul de înfiinţare: „tipograful este dator să supravegheze ordinea şi
aranjamentul tipografiei, care i se va da în deplină răspundere cu toate instrumentele şi
lucrurile tipografice, după inventar”52.
Pornind de la chestiunea inventarului, Doru Bădără face o afirmaţie care îl
frapează pe orice cunoscător al epocii, şi anume că atelierele tipografice puteau fi
închiriate de oricare doritor cu dare de mînă53. Faptul că meşterii tipografi preluau
atelierul pe bază de inventar atunci cînd contractau o lucrare şi că la acoperirea
cheltuielilor necesare imprimării unor cărţi participau şi alte persoane în afara
domnului şi a mitropolitului, nu înseamnă că atelierul tipografic era închiriat. În
Ţările Române, în secolele XVII-XVIII, nu au existat meşteşuguri de închiriat
(arenda este o practică mult mai tîrzie, specifică perioadei capitaliste).
La terminarea contractului, meşterul tipograf preda uneltele pe baza
aceluiaşi inventar. În anul 1715, la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, eclesiarhul urma să
primească înapoi tipografia de la meşterul Constantin, iar în atelierul de la Bucureşti a
mitropolitului Neofit Criteanul s-au notat „dichisele şi sculele tipografiei care sînt în
seama eclesiarhului” <la> 1 decembrie 1742: „o menghină mare, un cleşte mare, un
cleşte mai mic, patru ciocane: două mai mari şi două mai mici, o pilă mare, şase
pile mici, trei pile mai mici, 24 pile mititele, o pilă oablă, patru dălţi, două
fierăstraie, două spitelnice, două sule, un perghel <compas> mic, o tigaie mare de
fier pentru vărsatul slovei, şi mititele, un topor, patru perii, 184 mătrăci de aramă,
51
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 44-45; Tomescu, Tipografia duhovnicească,
p. 264; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Olteanu, Şerban, op. cit., p. 286; Istoria României,
vol. III, p 368.
52
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 173; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 940-
941; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 765; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 262.
53
Bădără, Tiparul românesc, p. 196.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 73
54
Hurmuzachi-Iorga, Documente, vol. XIV, partea I, p. 693, DCLX; Simedrea, op. cit., p. 921.
55
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p 262-263.
56
Ibidem, p. 120.
57
Ibidem; Simedrea, op.cit., p. 921. Îndatoririle meşterului tipograf din Apusul Europei,
numit prote, au fost descrise în Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme, p.
503, şi erau aceleaşi în Apusul ca şi în Răsăritul Europei.
74 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
58
BRV, vol. I, p. 290, la Bucureşti; p. 406, la Iaşi; p. 417, la Rîmnic; vol. II, p. 361, 439 şi urm.
59
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 17-18.
60
Iorga, loc. cit.; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 262.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 75
61
BRV, vol. IV, p. 185.
62
Grigoraş, Dările personale, p. 305.
63
O Carte românească de învăţătură a fost cumpărată la 15 august 1645 din Iaşi, „la
camara Vasilii voievod”, de popa Ştefan (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 192-193 şi 314).
64
Cronica Ghiculeştilor, p. 177-178; Axintie Uricariul, p. 158.
65
Şerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, p. 694.
76 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
66
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V., p. 393. La 10 februarie 1741, Domnul hotăra ca plata celor
doi suiulgii, fraţii Dima şi Constantin, să fie de 30 lei pe lună, un atlas şi un postav subţire
pe an, „tainuri de pîine şi de orzu <…> şi tainul de carne <…>, iar în zilele de săcu să ia
parale şi <…> de lumînări” (Ibidem, p. 6-7. La Andreescu, Ştiri noi asupra aducerii apei la
Iaşi, p. 264, plata este doar de 10 lei).
67
Aşezămîntul lui Antim, p. 335-336.
68
Bădără, Tiparul românesc, p. 56.
69
Simedrea, op. cit., p. 921; Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de
meşteri, p. 17.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 77
70
Simedrea, op. cit., p. 936-939; Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi
zapise de meşteri, p. 22.
71
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 264.
72
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 768.
73
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 4.
74
Ibidem, f. 5-10.
78 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
para; Timotei Dudceac (din ţinutul Hotin, satul Işnovăţ) <pentru> 4 luni <a primit>
100 lei; Iacov Covalschi ţăran (din ţinutul Izmail) <pentru> 4 luni <a primit> 100
lei; Nestor Ploşniţă dascăl (dascăl al doilea din Bravicea, ţinutul Orhei, posluşnic la
m-rea Frumoasă) <pentru> 4 luni <a primit> 100 lei; Sava Arunchevici ponomar
(din ţinutul Hotin, satul Cobalcic) <pentru> 1 lună <a primit> 25 lei; Gheorghe
Popovici posluşnic (fiu de preot) <pentru> 1 lună <a primit> 25 lei; monah
Damaschin <pentru> 3 luni <a primit> 75 lei; preotul Nicolai <pentru> 1 lună 10
zile <a primit> 39 lei 13 1/3 para. Total = 1470 lei. În afară de aceştia, în rîndul al
doilea au lucrat: monah Irinarh, pentru 5 luni <a primit> 75 lei; monah Anastasii
<pentru> 2 luni 15 zile <a primit> 37,20 lei; monah Epifanii <pentru> 2 luni <a
primit> 10 lei. Total = 122,20 lei. Meşterului la turnatul literelor şi lucratul
stampelor cîte 31 lei 26 para <pentru> 5 luni <i s-au dat> 158 lei 13 2/3 para;
monahului Averchie tîmplar <i s-au dat> 16 lei 26 2/3 para; <lui> Gheorghie
fierarul <i s-au dat> 116 lei 6 2/3 para; monahului Iosif care a lucrat stampele <i s-
au dat> 45 lei; bucătarului <pentru> 4 luni <i s-au dat> 40 lei; monahului Ignatie
tipograful <pentru> 9 luni <i s-au dat> 40 lei; arhimandrit Ioanichie conducătorul,
tipografului <i s-au dat> 112 lei 20 para. Total = 2441 lei 5 para”75. Cel mai bine
plătiţi erau meşterii tipografi şi zeţarii, care puteau fi aceiaşi persoană, iar după ce
s-a produs diviziunea muncii, un meseriaş bine plătit a fost şi turnătorul de litere.
Dintr-un document din decembrie 1762 aflăm că banii plătiţi tipografilor
erau incluşi în preţul de vînzare al cărţilor: mitropolitul Ţării Moldovei Gavriil
Callimachi a împrumutat o sumă de bani pentru a imprima Evanghelia (Iaşi, 1762).
După apariţie, cărţile au fost trimise la Episcopii pentru a fi distribuite contra sumei
de 7 lei şi 50 de bani bucata. În preţ „n-am socotit nimic dobîndă, fără numai
cheltuiala ce s-au făcut şi plata tipografului”76.
Plata în natură a tipografilor includea hrana zilnică şi unele materiale
necesare lucrului: lemne de încălzit, clei, sfoară etc. Din Însemnările din Condica
de casă a mitropolitului Neofit Criteanul rezultă că în 1740, popa Udrea a fost
angajat „jăţar la tipografia de sus <din Bucureşti> şi să-i dea pă lună cîte taleri trei
noi şi mertic după obicei: pită şi vin şi bucate”77. Tocmala tipografilor din 1747
este şi mai explicită cu produsele pe care le primeau tipografii pentru munca lor:
„mertic lor să le dăm fieştecăruia pe zi cîte o oca de făină, atît la feciori cît şi la
tipografi. Şi pentru bucatele lor, acum la post să le dăm bucate de post de aice, iar
cînd va veni de va fi la dulce, atunci le vom da bucate de dulce. Şi sare să le dăm
pe lună ocă 10; şi acum la post să le dee fasole, list de legume şi varză şi ceapă ocă
cinci la lună. Şi să le dăm şi vin: la tipografi pe zi ocă două i la feciori ocă una. Şi
un dărvar. Pe săptămînă să <li> să dea cîte un car de lemne, şi din sară să le dăm
75
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766.
76
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100. Doc. original.
77
Simedrea, op. cit., p. 921.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 79
cîte o lumînare, iar cînd vor lucra şi noaptea, fiind noaptea mare, să le dăm mai
mult. Să le dăm pe lună şi cîte o jumătate de ocă de drojdie de untdelemn şi săpun
ocă una. Macava, după cum va fi cartea de mare, şi sfoară de legatul tablilor să le
dăm. O ţigancă să le dăm să le facă de mâncare”78.
Menţiuni documentare din diferite perioade relevă un aspect important al
modalităţilor de plată a tipografilor: alături de bani şi alimente, ei primeau un
număr de cărţi. În timpul mitropolitului Antim, tipograful avea dreptul „să ia şi 10
cărţi cu hîrtia stăpînească şi feciorii cîte o carte”79. Potrivit Tocmalei tipografilor
din 1747, meşterii aveau dreptul „să-şi puie la fieşcare carte <ediţie> cîte 100 de
cărţi cu hîrtia lor, jăţarii cîte patru cărţi, ceilalţi feciori cîte trei, iar mai mult să nu
fie volnici a pune; iar de vor pune ei şi vom afla noi, să se lipsască şi de ale lor”80.
Prevederile Tocmalei sînt confirmate de tirajul Evangheliei imprimate la Bucureşti
în anul 1749: „710 ale Mitropoliei81, 100 ale dascălilor <Grigore Stan Braşoveanul
şi Barbu Bucureşteanul>; opt la doi jăţari cu hîrtia lor; şase la doi drugari cu hîrt(ia)
lor; şase la doi pilcari, iar cu hîrtia lor82; cinci la cei ce au lucrat la tipograf, iar cu
hîrtia lor; cinci ale eclisiarhului cu hîrtia sa”83. În anul 1814, la Chişinău, monahul
Ignatie tipograful primea din tipăriturile mari (apărute în 1200 de exemplare), cîte
10 exemplare legate, iar din cele mici, cîte 20. Din lucrările mari, ceilalţi lucrători
nu primeau nimic, iar din cele mici numai cîte un exemplar. Pentru oricare alte
tipărituri (paşapoarte, ordine etc.), tipograful primea 10 lei, în timp ce plata
celorlalţi lucrători rămînea la aprecierea primului84.
Numărul destul de însemnat de cărţi tipărite la care aveau dreptul meşterii
tipografi arată că tirajele erau apreciabile, documentele infirmînd teoriile mai vechi
potrivit cărora tirajele medii ale cărţilor tipărite în Ţările Române în perioada
analizată ar fi fost de 150 bucăţi.
Un document din 26 august 1715 sugerează că tipografii puteau imprima
un număr de exemplare chiar fără ştirea patronului atelierului. Mitrofan de Nissa,
conducătorul tipografiei de la Episcopia Râmnicului, îi scria indignat, patriarhului
Hrisant Notara: „iar cărţile ce le avem aici sînt 22 şi s-au trimis la Bucureşti 78 pe
lîngă cele 400. Iar dacă fără ştirea noastră tipograful a tipărit mai mult decît ştim
noi, el e îndrăcit astfel, legat cu lanţuri, iar noi n-avem de unde şti adevărul, ci
numai al Ungrovlahiei (mitropolit), căci tipografia de aici începe cu picioarele”85.
78
Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 17-18.
79
Aşezamîntul lui Antim, p. 335-336.
80
Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 18.
81
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 23: „610 ale Mitropoliei”.
82
Ibidem, pilcarii nu sînt menţionaţi.
83
Ibidem, p. 23-24; Simedrea, op. cit., p. 941, tot cu deosebiri.
84
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 264.
85
Iorga, Studii şi documente, vol. XIV, partea a 3-a, p. 119.
80 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
86
Grigoraş, Imunităţile şi privilegiile fiscale în Moldova, p. 63.
87
Aşezămîntul lui Antim, p. 335-336.
88
BRV, II, p. 112, 119 şi 221.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 81
dea bisericii al patrulea ban”89. Prin urmare, cînd nu existau comenzi oficiale,
tipograful era liber să lucreze pe cont propriu, cu obligaţia de a plăti Mitropoliei un
sfert din venitul obţinut din desfacerea cărţilor. Confirmarea acestei prevederi în
Ţara Moldovei este oferită de Mihail Strelbiţchi, care, la sfîrşitul secolului XVIII a
editat cîteva cărţi al căror autor a fost el însuşi90.
Dacă iniţiativele lui Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi au fost facilitate
de faptul că au avut instalaţii tipografice proprii, în schimb, la începutul secolului
al XIX-lea accesul la tipar s-a lărgit în asemenea măsură încît chiar simpli lucrători
în atelier au finanţat apariţia unor cărţi. Liturghia (Iaşi, 1818) a fost imprimată de
„ieromonahul Stratonic ce-am fost cheltuitoriu”, zeţar în atelierul mitropolitan din
Iaşi. Împreună cu monahul Antonie, el a şi cules textul cărţii. Mîna lui Damaschin
(Iaşi, 1830) a apărut cu cheltuiala unui tipograf numit tot Antonie. Mai mult chiar,
au folosit tiparul particulari care doreau să difuzeze ştiri prin intermediul foilor
volante. La 8 octombrie 1820, Alexandru Beldiman a scos în tipografia Mitropoliei
din Iaşi o Înştiinţare pentru cărţi tipărite, iar la 5 august 1826, tot la Iaşi, „Monsio
Bartolomeiu Bacsu“ a tipărit un Afiş pentru reprezentaţie de scamatorie91.
Se impune reluarea opiniilor potrivit cărora în 1741, Mihail Racoviţă ar fi
impus cenzura civilă în Ţara Românească. Între anii 1740 şi 1742, domnul a dat
cîteva acte relative la producţia tipografică, ce trebuie studiate integral şi în
succesiune cronologică. La 20 octombrie 1740, popa Stoica Iacovici, tipograf în
Bucureşti, mărturisea că a sustras din tipografia Mitropoliei două stampe cu care a
tipărit 107 antimise pe care a încercat să le vîndă „pentru cîştig”. Drept pedeapsă, a
fost caterisit la 4 noiembrie 1740 şi spre a evita astfel de fapte şi circulaţia a unor
obiecte de cult nesfinţite, Mihail Racoviţă a emis actele despre s-a spus că au
instituit cenzura. La 3 decembrie 1741, domnul interzicea tipărirea cărţilor fără
aprobarea arhiereului locului, cele tipărite pînă atunci urmînd să fie mai întîi
cercetate şi apoi distribuite. Mitropolitul a fost însărcinat „să cerceteze cu
amănuntul ca, unde va găsi vreo sculă au slove sau verice dichis ce au fost de mai
înainte vreme la tipo-grafia Sfintei Mitropolii, să le ia şi să le ducă iar la urma lor,
după cum au fost şi mai-nainte”. În anul următor, prin hrisovul din 20 iulie 1742, se
hotăra ca atelierele să funcţioneze în incinta Mitropoliei sau a Episcopiilor sub
controlul ierarhilor pentru ca „dreptul care-l aduce tipografia să fie dat Preasfinţiei
Sale, care mai presus de toţi ceilalţi are a întîmpina şi a îndrepta greutăţile care vin
asupră-i şi se ivesc pentru el de fiecare dată, drept neînsuşit întru nimic, de nici o
persoană şi supt nici un motiv. Căci cel ce ar îndrăzni să smulgă Bisericii un drept
strein lui este răspunzător în faţa legii”92. Mihail Racoviţă a restabilit autoritatea
89
Aşezămîntul lui Antim, p. 335.
90
Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 329-330.
91
Bodingher, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 325; BRV, III, p. 365 şi IV, p. 154-155.
92
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 73; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria cărţii, p. 64-
65; Simedrea, op. cit., p. 922-924 şi 930-931.
82 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
93
Simonescu, Buluţă, Scurtă istorie a cărţii, p. 73.
94
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCIV, f. 11.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 83
95
Rosetti, Arhiva senatorilor, p. 134-135; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p 262, 267.
96
Rosetti, Cenzura în Moldova, p. 1; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75,
97
Jumară, Circulaţia cărţilor străine, p. 277.
84 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Tirajul.
Reprezintă elementul fără de care nu se poate surprinde corect impactul
cărţii şi al tiparului în viaţa social-politică, economică şi culturală a epocii. Corelat
cu circulaţia, tirajul constituie un indiciu important despre rolul tipăriturii în
afirmarea sau cristalizarea unor idei care frămîntau societatea la un moment dat. În
cazul actelor oficiale şi al foilor volante, cunoaşterea tirajului permite aflarea
contribuţiei tipografiei la difuzarea informaţiilor oficiale, a ideilor noi şi la
modernizarea societăţii. Lucrul este posibil deoarece tirajul ilustrează măsura în
care imprimatul devine accesibil diferitelor pături sociale, oferind date despre
situaţia politică, structurile fiscale şi social-economice, viaţa culturală şi religioasă
a unei epoci, numărul exemplarelor imprimate dintr-o lucrare fiind determinat de
conţinut şi adresabilitate.
Deşi importanţa cunoaşterii tirajelor este evidentă, din cauza rarităţii
datelor directe, de cele mai multe ori cercetătorii au evitat subiectul, investigaţia a
rămas în faza informaţiilor tangenţiale iar opiniile nu sînt unitare. Constantin
Şerban credea că pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, tirajul a avut o medie de
150 de bucăţi. Referindu-se la o singură carte, Liturghia (Iaşi, 1759), Constantin
Turcu presupunea că ea a avut un tiraj de 100 de bucăţi98. Cifrele amintite nu pot fi
reale, fiind prea mici. Mircea Tomescu a numărat pentru perioada 1508-1830
aproximativ 2100 de titluri, apărute în 1 575 000 exemplare, stabilind o medie a
tirajului de 750 de exemplare pentru fiecare carte99, Octavian Şchiau considera că
lucrările se tipăreau între 500 şi 1000 de bucăţi, la fel ca Ştefan Lemny, care arăta
că „faţă de tipăriturile din veacurile XVI-XVII, cu tiraje între 100 şi 500 de
exemplare, cele din veacul XVIII au avut pînă la 500-1000 exemplare, ajungînd
spre sfîrşitul secolului să depăşească limita din urmă, adesea pînă la două-trei mii
de exemplare”100. Cornelia Papacostea-Danielopolu afirma că în cazul unor cărţi
fundamentale şi mult căutate, precum Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), tirajul trebuie să fi fost de 1000 de bucăţi. Autoarea respinge aserţiunea că
tirajele cărţilor fundamentale ale ortodoxiei erau egale cu numărul localităţilor cu
biserică ortodoxă română, ceea ce ar presupune tiraje de cîteva mii de exempare101.
În mod sigur, aşa cum vom vedea mai departe, numărul satelor era elementul
principal luat în calcul la stabilirea tirajelor. Unele tipărituri trebuiau să ajungă în
fiecare biserică şi mănăstire ortodoxă din Ţara Moldovei, în şcoli, la Domn şi la
mitropolit, la autori, traducători şi tipografi, dar şi în afara ţării, fapt care ne obligă
să admitem ca posibile tiraje de pînă la 4500-5000 de exemplare.
98
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova, p. 286; Turcu, Cărţi,
tipografi şi tipografii, p. 30.
99
Tomescu, Cartea veche românească, p. 593.
100
Lemny, Sensibilitate şi istorie, p. 24.
101
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 110 - 111.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 85
102
Iorga, Studii şi doc., vol. VII, p. CXCV-CXCVI; Hurmuzachi, Documente, Supl. II,
partea a 3-a, p. 84-85.
103
BRV, IV, p. 65.
104
Păcurariu, Legături bisericeşti, p. 113.
105
David, Tipăriturile româneşti, p. 15-16, 26, 28; Ciobanu, Cultura românească, p. 60 şi
Popovschi, Istoria bisericii din Basarabia, p. 86, afirmă că Molitvenicul a avut doar 1200
de ex.; Ciurea, Iacob Stamati, p. 138-139.
86 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
106
Ciobanu, loc. cit.; Popovschi op. cit., p. 86; la David, op. cit., p. 30: sînt 500 de
exemplare Te-deum, iar la Popovschi ar fi fost un Te-deum, cu 300 de ex. şi un Te-deum de
Crăciun în 1500 de bucăţi.
107
David, op. cit., p. 37, 43, 46, 52-57; Ciobanu, op. cit., p. 51 şi 60; Mihail, Acte în limba
română, p. XXI; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766 şi 770; Popovschi, op. cit, p. 86.
108
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DXXXXV/59.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 87
polemică religioasă ce se adresau unui public mai instruit, aveau tiraje mai mici, în
raport cu destinatarii lor.
Potrivit Arhivei Consistorului din Chişinău, Condica de formele
înştiinţărilor, în anul 1812, cînd au anexat partea dintre Prut şi Nistru, autorităţile
ţariste au verificat situaţia bisericilor de aici. Studiind datele privitoare la dotarea
cu cărţi, se obţin, indirect, ştiri despre tipăriturile care trebuiau să existe în mod
obligatoriu într-o biserică: „nu se află Penticostar şi Triod”; „numai Apostol
lipseşte”; „lipseşte Mineiul”; „Octoih şi Apostol lipsesc”; „lipseşte Octoih şi
Ceaslov”109. Asemenea publicaţii trebuiau să existe în fiecare biserică, dar o dată
achiziţionat, un exemplar se folosea mulţi ani. Pe de altă parte, dacă fiecare biserică
trebuia să aibă cărţile necesare, în schimb, cercetarea cataloagelor a arătat că, de
multe ori, într-o mănăstire se cumpărau mai multe bucăţi ale aceleiaşi cărţi, fapt de
care trebuie să se ţină seama cînd se aproximează tirajul unei ediţii. Într-un catalog
al mănăstirii Neamţ, dintre imprimatele din Ţara Moldovei figurează şi „3 Alfavite
tipărite la Iaşi;<…> 3 Azbucoavne în Iaşi tipărite <…> 2 Gheografii tipărit(e) în
Iaşi; <…>10 <bucăţi> 7 Taine biseariceşti tipărite; <…> 50 Theofilact, Evanghelie
tîlcuită, tipărit(e) în Iaşi, dat(e) de părintele mitropolit Veniamin“. Cele 50 de
bucăţi din lucrarea lui Teofilact au fost trimise acolo în toamna anului 1806110.
Elementul de bază în calcularea tirajului cărţilor cu adresabilitatea şi
utilitatea cea mai mare era numărul satelor şi, mai ales, al bisericilor lor, la care se
adăuga bisericile din oraşe şi mănăstirile ortodoxe din ţară. Dincolo de hotare,
cărţile în limba română se vindeau în special în Transilvania, dar şi la mănăstirile
ortodoxe de la Muntele Athos, din Orient şi din Ucraina.
Documentele oferă confirmarea acestor aproximări. Un act din anul 1759
arată că o carte (Liturghia, Iaşi, 1759), trebuia „să se împartă în toată ţara, prin
toate satele ce vor fi biserici <…>. Şi de aceste cărţi să se dé şi pe la mănăstirile de
Ţară şi pe la mănăstirile greceşti, fiindcă şi aceste supt păstoria Mitropoliei noastre
se află. Şi pe la schituri, cum şi pe la besearicile domneşti şi boiereşti”111. Nu ştim
cîte sate erau la acea dată în Ţara Moldovei, deoarece creşterea numerică a fost
fluctuantă, dar s-a ajuns pînă la aproximativ 2500 sate spre sfîrşitul secolului al
XVIII-lea. Potrivit Catagrafiei din 1810, în Ţara Moldovei erau 2222 tîrguri şi sate
cu 2312 biserici de mir, 203 mănăstiri şi schituri112. În ce priveşte numărul satelor
şi al bisericilor dintre Prut şi Nistru, partea anexată în anul 1812 de Imperiul Rus,
ştirile sînt contradictorii. Ştefan Ciobanu informează că în Basarabia existau 749
biserici în 755 sate şi oraşe, în timp ce Nicolae Popovschi precizează că erau 775
109
Popovschi, Istoria bisericii din Basarabia, p. 13.
110
Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii Neamţ, p. 419, 421 şi 430; Tomescu,
Mitropolitul Grigorie al IV-lea, p. 113.
111
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCLX/43, f. 89-91.
112
Ciurea, Evoluţia aşezărilor, p. 128; Tomescu, Catagrafia Basarabiei, p. 57.
88 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
113
Ciobanu, Cultura românească, p. 22; Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia, p. 13-
14 şi 52; Ungureanu, Despre breslaşi, p. 259-260.
114
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 19 şi 54.
115
Furtună, Preoţimea românească, p. 187.
116
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 129.
117
Mihail, Tipărituri româneşti în Basarabia, p. 16.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 89
dovedit că satile cu număr de lăcuitori piste 50 se suie la 917, iară cele cu un număr
mai puţin la 898, după care s-au văzut un neagiuns la suma cu care d(umnealui) aga
Asachi se bizuise <…de> şase mii lei pe an”. Aflarea numărului satelor şi, prin
extindere, al bisericilor, era esenţială pentru fundamentarea corectă a tirajelor,
deoarece satele şi bisericile asigurau desfacerea masivă a imprimatelor. Stabilirea
unor tiraje neconforme cu realitatea ar fi generat cheltuieli inutile, care cu greu se
mai puteau amortiza. Pentru a preveni un astfel de neajuns, Mihail Kogălniceanu a
obţinut în 1840 ca în contractul său să se prevadă că „visteria va da de iznoavă
pliroforie gios iscălitului de cîte sate se află în Prinţipat, pentru ca se pociu prigăti
numărul eczemplarilor trebuincioase”118. Deşi cei doi cărturari se aflau deja în plin
secol XIX, cînd tipografia se înscria pe trasee capitaliste, cunoscînd rigoarea care
reglementa meşteşugurile medievale, este obligatorie presupunerea că şi
predecesorii lor îşi stabileau tirajele tot în funcţie de categoriile de destinatari. În
toate cazurile, sumei de cărţi cu destinaţie colectivă, i se adăuga un număr
suplimentar destinat şcolilor şi achiziţiei de persoane particulare, clerici sau mireni,
din Ţara Moldovei şi zonele învecinate. Tirajul final se obţinea prin adăugarea unui
număr de exemplare ce reveneau Domnului, Mitropolitului şi tipografilor. Tocmala
tipografilor din 1747, stipula că partea cuvenită acestora din urmă depăşea uneori,
100 de exemplare. De aceea, presupunem că lucrări ca Liturghia din 1759 şi
Evanghelia din 1762 au avut un tiraj de 4500-5000 de bucăţi.
Un argument indirect în sprijinul tirajelor menţionate este furnizat de
tipografia de la Chişinău, care scotea în mod obişnuit tiraje de 1200-1500 de bucăţi
numai pentru partea Ţării Moldovei dintre Prut şi Nistru, dintre care unele erau
retipărite după un an, ceea ce însemna că necesarul era considerabil mai mare. Aşa
cum s-a arătat mai sus, în Basarabia de după 1812, numărul bisericilor era de
aproximativ 800, ceea ce înseamnă că, în unele cazuri, se imprimau cărţi într-un
număr aproape dublu faţă de cel al bisericilor. Acesta trebuie să fie criteriul de
înmulţire a bisericilor pentru a fixa tirajul. Chiar dacă ţinem seama de faptul că ne
aflăm la începutul secolului XIX, cînd numărul ştiutorilor de carte era mai mare,
comparativ cu epocile anterioare, şi de faptul că autorităţile ţariste urmăreau
înlocuirea vechilor tipărituri româneşti cu altele noi, conforme cu spiritul
ocupanţilor, care trebuiau să ajungă în toate bisericile şi şcolile, tirajele erau
însemnate. Se pare că pînă la moartea mitropolitului Gavriil, în 1821, la Chişinău
s-au tipărit cărţi în 19 320 de exemplare, în valoare de 222 340 lei119.
Tirajul obişnuit în tipografiile din Ţara Moldovei pentru tipăriturile cu
adresabilitate şi utilitate maximă a rămas constant în jurul a 4500-5000 de
exemplare, pînă la sfîrşitul perioadei analizate, deoarece, chiar dacă numărul
118
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 38.
119
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 86.
90 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
tiparului românesc confundă noţiunile şi, constatînd unele deosebiri grafice între
exemplarele aceleiaşi publicaţii, cred că s-au imprimat mai multe ediţii. Deşi,
indiscutabil, unele cărţi s-au imprimat în mai multe ediţii şi chiar în tiraje
suplimentare, de cele mai multe ori, deosebirile grafice existente între unele
exemplare ale aceleiaşi publicaţii trebuie explicate prin condiţiile tehnice din
atelierul respectiv. Ştirile documentare sugerează faptul că în secolul al XVII-lea,
în tipografiile din Ţara Moldovei se lucra cu un singur teasc şi cu o cantitate destul
de mică de literă, iar imprimarea se făcea după culegerea fiecărei coli. De aceea,
uneori, din cauza insuficienţei garniturilor de litere sau a gravurilor, datorate uzurii,
se înlocuia una sau alta din cele folosite la primul zaţ.
Cele mai multe controverse privesc imprimarea Cărţii româneşti de
învăţătură care s-ar fi făcut fie în mai multe ediţii, fie în mai multe tiraje, între anii
1641 şi 1643. Controversele sînt datorate tocmai deosebirilor grafice. Exemplarele
acestei tipărituri au fost împărţite în două serii, notate A şi B, în funcţie de
conţinutul şi aspectul grafic al foii de titlu, paginaţie şi verso-ul filei 280.
Exemplarele din seria A au titlul încadrat de două coloane, în cîmpul de sus sînt
reprezentaţi Sf. Gheorghe şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, iar în medalion sînt Sf.
Trei Ierarhi. Pe f. 280 verso începe învăţătura la Duminica a 13. Exemplarele din
seria B au titlul încadrat de gravuri reprezentîndu-i pe Evangheliştii Matei, Marcu,
Luca şi Ioan, pe Sf. Trei Ierarhi, pe Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Ioan cel Nou de
la Suceava şi Sf. Cuvioasă Parascheva. În medalionul central superior este
reprezentat Iisus Hristos Binecuvîntînd. Textul acestei serii este mai îngrijit,
aspectul grafic mai perfecţionat şi mai bogat ilustrat. Pe verso-ul f. 280 începe
învăţătura la Duminica a 19-a. Alături de aceste exemplare majoritare, au fost
depistate şi unele exemplare particulare, avînd fie foaia de titlu cu anul de apariţie
1641, iar epilogul cu data 1643, fie avînd gravuri suplimentare ori alte
particularităţi ce sînt, de fapt, erori tipografice.
Cercetînd un număr de exemplare cu astfel de diferenţe, Gavril Hango
afirma că s-au imprimat nu mai puţin de 4 ediţii. La rîndul lor, Ioan Bianu şi Nerva
Hodoş presupuneau că imprimarea a început în anul 1641 şi că în 1643, cînd s-a
terminat de tipărit toată cartea, titlul părînd prea simplu, s-a retipărit împreună cu
prefaţa, întrebuinţîndu-se cerneala roşie. Cartea s-a tipărit cu greutate, iar greşelile
de tipar şi mai ales cele de paginaţie s-au imprimat pe parcursul imprimării, fără a
se renunţa la filele (respectiv colile tipografice) conţinînd greşeli fără prea mare
însemnătate, fiind vorba, în consecinţă, de o singură ediţie120. Atanasie Popa,
referindu-se la foaia de titlu cu anul 1641, susţinea că aceasta, avînd textul
imprimat numai cu cerneală negră, conţine anul gravării şi nu al tipăririi,
deoarece şi pe prima foaie de titlu este gravat anul 1642, iar al tipăririi de 1643.
Florea Mureşanu consideră că lucrarea s-a tipărit în două ediţii prime, A şi B, cu
120
BRV, I, p. 536-537.
92 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
două foi de titlu, datate diferit (1641, 1643) şi cu diferenţe (recte greşeli!) în
numerotarea foilor. Autorul sesisează faptul că diferenţele nu sînt identice la cele
două tipuri, în exemplarele A cele mai multe găsindu-se în partea întîia a cărţii.
Există greşeli şi în titlurile paginilor, în ornamentaţie şi iniţiale121. Octavian Şchiau
scria că „cele două serii, A şi B, deşi nu înregistrează deosebiri esenţiale, dovedesc
că lucrarea s-a tipărit de două ori. Este greu de acceptat că şi seria B s-a tipărit în
anul 1643. Credem că cea de a doua serie a ieşit de sub tipar la un an sau chiar doi
după cea dintîi, la cererea repetată a cumpărătorilor. Menţinerea aceluiaşi an, 1643,
reprezintă o garanţie pentru cumpărător că e vorba de aceeaşi lucrare”122. Augustin
Z.N. Pop credea că diferenţele de aspect şi datare se explică prin tragerea a patru
tiraje. Florian Dudaş consideră, din contra, că toate exemparele sînt ale unei
singure ediţii, dovedită de colofonul unic de la 1643. Diferenţele arată „imprimări
perfecţionate ale aceluiaşi text, în aceleaşi condiţii tipografice, folosindu-se o serie
de plăci sau forme de tipar diferite din punct de vedere grafic şi ornamental mai
perfecţionate, care exprimă conlucrarea autorului cu meşterii tipografi. <…>
Laolaltă, ambele serii de exemplare, tipuri de tipărituri sau tiraje (A, B, inclusiv
exemplarele particulare) ieşite de sub teascul tiparniţei din Iaşi la 1643 alcătuiesc
ediţia princeps a Cărţii româneşti de învăţătură a lui Varlaam”123.
Ipoteza lui Octavian Şchiau, potrivit căreia seria B a Cărţii româneşti de
învăţătură s-ar fi tipărit în cursul anilor 1644-1645, nu rezistă unei cercetări mai
atente. Motivul principal îl constituie dotarea tehnică a atelierului tipografic de la
mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, care abia se înfiinţase, cu unelte aduse din import.
Pentru tipărirea concomitentă a aceastei lucrări monumentale, a celor Şapte taine, a
Paraclisului Născătoarei de Dumnezeu, precum şi pentru pregătirea Pravilei lui
Vasile Lupu ce urma să iasă în 1646 era nevoie de mai multe echipe de tipografi,
care, cu siguranţă nu au existat. La aceasta trebuie adăugată repeziciunea cu care se
uza litera de tipar, fapt ce ar fi impus existenţa unei cantităţi foarte mari de litere.
Concluzia lui Florian Dudaş că cele două serii A şi B, precum şi
exemplarele particulare alcătuiesc o singură ediţie este corectă. Greşelile de tipar
au fost îndreptate pe parcursul tipăririi, pe măsură ce au fost depistate şi s-au
înlocuit unele garnituri de litere şi gravuri uzate sau deteriorate. Diferenţele
semnalate nu se datorează neapărat conlucrării strînse a autorului cu meşterii
tipografi, ci dotării tehnice şi, implicit, organizării muncii în cel dintîi atelier
tipografic din Ţara Moldovei. Spre mijlocul secolului XVIII, norma zilnică de
lucru într-un atelier tipografic a fost fixată la o coală pe zi, pentru întregul tiraj al
cărţii, dacă atelierul era dotat cu cel puţin două teascuri. Dar această normă de
lucru, care asigura şi uniformitatea imprimării, nu exista în momentul introducerii
121
Popa, Cazania lui Varlaam, p. 12, nota 7; Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 119-127.
122
Şchiau, Circulaţia Cazaniei lui Varlaam, p. 524.
123
Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam, p. 759; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 42-43.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 93
124
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 7; Mihăescu, Mitrofan episcop de Huşi, p. 317.
125
Cantemir, Divanul, p. LXXXI şi LXXXIX.
94 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
126
Olteanu, Din istoria şi arta cărţii, p. 336.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 95
calitatea hîrtiei este şi ea diferită. Deşi este posibil ca tipăritura să fi avut două
ediţii127, în lipsa unor informaţii sigure, înclinăm tot spre explicaţia bazată pe
echipele diferite de tipografi şi pe insuficienţa materialului tipografic ce a
determinat înlocuirea gravurilor. O Învăţătură sau povăţuire pentru facerea pîinii
păstrată la BCU „M. Eminescu” din Iaşi are prefaţa traducătorului Al. Beldiman
înaintea paginii de titlu, nu ca greşeală de legătură, ci tipărită anume în acest fel,
după cum arată şi custodele. La Chişinău, în anul 1816, Catehismul s-a tras în 3000
de bucăţi, dar litera de aceeaşi mărime fiind insuficientă, titlurile s-au cules cu
caractere de mărimi diferite. La fel s-a procedat şi cu Ceaslovul din 1817, cînd cele
1200 de bucăţi au fost imprimate cu caractere de două mărimi.
Prezenţa ori absenţa a numelor de tipografi în unele exemplare ale aceleiaşi
tipărituri poate fi explicată prin aceea că zeţarii care semnau erau şi meşterii ce
coordonau imprimarea. Prin urmare, nu credem că un exemplar din Liturghia (Iaşi,
1759), face parte dintr-un tiraj diferit doar pentru că pe pagina de titlu este semnat
„Grigorie Stanovici tipograf“, în timp ce în descrierea din BRV numele tipografului
nu apare. Afirmaţia este susţinută şi de o Liturghie (Iaşi, 1818), care pe ultima filă
conţine cîteva versuri cu acrostih, necitate în BRV, vol. III, p. 227-238, ce formează
numele tipografilor: STRATONIC şi ANTONIE128. La fel, prezenţa simultană a
unor gravuri semnate şi a altora nesemnate în cuprinsul aceleiaşi ediţii, se poate
explica prin faptul că autorul gravurii semna în zaţul pe care îl alcătuia chiar el.
Este posibil şi ca unii zeţari să îl indice pe autorul gravurii, iar alţii nu.
Tehnica tipografică a căpătat repede atributele fundamentale pe care le
păstrează şi astăzi. Astfel, numărul ediţiei unei lucrări se preciza, dacă era cazul
reeditării. Vieţilor sfinţilor din luna octombrie s-a reeditat la mănăstirea Neamţ în
1809, pe carte specificîndu-se: „a doua oară s-au tipărit cartea aceasta a Lunii lui
octo(m)vrie după cea tipărită întîi, însă puţine, numai cît s-au împlinit lipsa”. În
anul 1827, cînd s-a imprimat la Chişinău Instrucţia blagocinului, în colofon s-a
scris: „s-au tipărit la Preasfîntul Sinod, la anul 1820. Iară de pre cea slavonească
s-au tălmăcit pe limba moldovenească şi s-au tipărit în Duhovniceasca Tipografie a
Basarabiei, în Chişinău, la anul 1827”. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături, vol. III
(m-rea Neamţ, 1823), de la BCU „M. Eminescu” din Iaşi, are o notă inexistentă în
BRV, vol. III, p. 243-246: „cartea cea întîi a Sfîntului Efrem Syrul cuprinde coale
122. A doa, 124 pol. Iară aceasta a treia, 162 pol. Cîte un leu pe 10 coale socotim
că fieşte carele va judeca cu cuviinţă a da, că aminterlea să păgubeşte
tipograf(ia)”129. Nu ştim dacă provine din alt tiraj, dar semnalăm diferenţa.
127
Bodinger, op. cit., p. 67, 85, 176 şi 226; Dan, Putna, p. 83; BRV, II, p. 315; Furdui,
Tipărituri rom. vechi în BAR-Cluj, p. 104.
128
Bodinger, op. cit., p 105, 325 şi 329; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 26-27 şi
31; Constantinescu -Iaşi, Tipărituri vechi rom. necunoscute, p. 11.
129 129
Sinescu, O carte necunoscută, p. 704-709; Bodinger, op. cit., p. 321.
96 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
130
Iorga, Studii şi documente, vol. VI, p. 44.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 97
provincii în care sînt mori pentru facerea hîrtiei se află unii din persoanele cele de
frunte, de binefăcători, care între alte bune iconomii orînduiesc a nu le lepăda, ci a
se strînge prin slujitorii şi slujnicele casei lor pînzeturile cele ce nu sînt de altă
treabă, şi la venirea adunătorilor fabricanţi le dau în dar morii de facerea hîrtiei. Iar
dumnealui tipograful Ekhardt voieşte acest fel de pînzeturi ori cu bani gata după
cumpănă, ori celor ce vor voi, schimbă cu hîrtie curată, cu tipărite tabele pentru
mitrice, conscripţii, protocoale şi cu cărţi bisericeşti şi bucoavne a le plăti, adică:
1-tăiu: pentru un cantariu sau ţentner de învechite rufe de pînză albă,
subţire, din care se face hîrtia cea delicată, numită hîrtia de poştă, 2 lei 30 creiţari şi
pînă la 3 lei în argint;
2-le: pe un cîntar sau ţentner rufe de cămăşi, mînişterguri, ştergare, şervete
şi alte ce sînt de pînză de in sau curată cînepă, din care se face hîrtia cea bună
canţlarească, 1 leu 40 creiţari argint;
3-le: rufe de pînză proastă, groasă, măcar de cîlţi, din care se face folea,
adică hîrtie străcurătoare, cîte 40 creiţari în argint. Acelor ce nu or putea aduna
aceste feluri de ferfeniţe pînă la măsura de cîntare sau ţentinere li se vor plăti după
preţul cel mai sus pus prin împărţire de funti sau după ocă.
Deci, ca pentru un obiect amînduror părţi trebuitori şi de obşte folositor,
poftitori poroncim preacuvioşiilor sale nacialnicilor şi prin preacuvioşiile sale
tuturor mădularilor monastireşti, preacucerniciilor sale protoprezviterilor şi tuturor
preoţilor din această <…> a noastră Eparhie ca să iconomisească <…> şi de acum
înainte toate peticile şi pînzăturile din a lor rupte cămeşi, menişterguri, ştergare,
şervete şi tot felul de pînzeturi învechite sau rupte să nu le lepede, ci în oarecare
traiste proaste, putini sau în alte învechite vase să le strîngă, ca la venirea
adunătorilor de la numita fabrică să le deie pre arătata mai sus plată, după feliu şi
după cumpănă”. Episcopul Isaia Băloşescu mărturisea că „foarte plăcut ar fi nouă
ca să apuce preoţii Eparhiei noastre întru această treabă acel obicei care îl au preoţii
eparhiei din marele prinţipat Ardealului, adică: molitvele sale însuşi, în loc de plata
taxiei epitrahilului cu bani gata pentru unile din preoţeştile slujbe, precum: sfinţirea
apei, molitve, acatisturi, sorocouste şi alte sfinte slujbe să primească de la
poporănii lor acele <…> rufe <…> şi să le aducă molitvele sale <…> să le trimită
la domnul tipograf”131.
Revenind la tehnica obţinerii hîrtiei, cîrpele erau triate, rupte în bucăţi mici
şi supuse unei fermentaţii pentru eliminarea grăsimilor. După fermentare, erau
zdrobite în butoaie umplute cu apă şi săpun, cu ajutorul unor ciocane, pînă la
dizolvarea completă într-o pastă celulozică lichidă. Pasta, diluată în continuare, se
încălzea într-o cadă în care se introducea apoi, forma, adică o reţea deasă din fire
de aramă. Acea sită reţinea pasta, lăsînd să se scurgă apa. Era foarte important ca
pasta de hîrtie să fie întinsă într-un strat egal, pentru a obţine o hîrtie uniformă.
131
Vornicescu, Contribuţii la BRV, p. 294-296.
98 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
După ce se scurgea apa, forma se scotea din cadă, se elimina cadrul, iar forma se
răsturna pe un fetru, rezultînd o foaie de hîrtie crudă. Fetrurile se stivuiau unele
peste altele şi se presau pentru a elimina apa din foi, dîndu-le mai multă
consistenţă. Foile erau, apoi, uscate în aer liber şi încleiate în funcţie de necesităţile
de folosire. La sfîrşit, foile de hîrtie se satinau sau se netezeau şi se strîngeau în
pachete. Dispoziţia formelor, care lăsau urme în foaie, constituind filigranul, oferă
astăzi date preţioase pentru aflarea provenienţei hîrtiei132.
Deşi s-au întreprins cîteva studii valoroase privitoare la fabricarea hîrtiei în
Ţările Române133, o lucrare monografică nu există. În spaţiul moldovean, cea dintîi
fabrică de hîrtie a apărut în anul 1828, în partea de nord aflată sub administraţie
austriacă, la Văscăuţi, pe apa Ceremuşului, iar în restul Ţării Moldovei nu s-a
produs hîrtie pînă în anul 1841, cînd Gheorghe Asachi a înfiinţat o fabrică de hîrtie
pe moşia Petrodava, lîngă Piatra Neamţ. Din această cauză, nevoile de hîrtie ale
statului moldovean şi ale particularilor au fost satisfăcute prin import. Cunoaşterea
problemelor legate de aprovizionarea cu hîrtie ale tipografiilor moldovene este
dificilă, deoarece impune o cercetare de sine stătătoare a comerţului cu hîrtie în
Ţările Române. În plus, analiza nu ar fi completă fără informaţiile obţinute prin
examinarea individuală a cărţilor imprimate în Ţara Moldovei păstrate în biblioteci
şi arhive şi care trebuie să urmărească, în primul rînd, filigranele, pentru a lămuri
cît mai precis de unde provenea hîrtia pe care s-au imprimat.
În cele ce urmează, vom prezenta problemele principale ale aprovizionării
cu hîrtie a tipografiilor din Ţara Moldovei, într-o abordare cronologică, pe baza
ştirilor disparate din unele publicaţii periodice şi a datelor obţinute prin cercetarea
unor foi volante existente în Arhivele Statului Iaşi.
Hîrtia necesară cancelariei domneşti şi atelierelor tipografice s-a adus din
Polonia, de la Moscova, de la Veneţia, din Transilvania şi din Imperiul Otoman,
provenienţa ei fiind indicată, de regulă, de filigran. Procurarea hîrtiei din
străinătate, pe lîngă aspectul scumpetei, mai avea un neajuns: putea provoca goluri
în producţia tipografiilor dacă condiţiile de transport erau grele sau morile îşi
întrerupeau producţia din cauza războaielor.
Pentru provenienţa hîrtiei de tipar din vremea lui Vasile Lupu, studiile
parţiale efectuate asupra filigranelor unor exemplare arată că tipografia de la
mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi s-a aprovizionat din locuri diferite. Florea
Mureşanu indică o provenienţă polonă, turcească şi nemţească a hîrtiei folosite la
imprimarea Cărţii româneşti de învăţătură, D. Rusu afirmă că Vasile Lupu a adus
132
Flocon, Universul cărţilor, p. 143-145.
133
Ionescu, Contribuţii la studiul întrebuinţării hîrtiei, p. 77-90; Jako, Paleografia latină,
p. 178-183; idem, Începuturile folosirii hîrtiei, I, p. 675-678 şi II, p. 369-374; Popovici,
Începuturile industriei de hîrtie în Moldova, p. 87-110; Popescu, Filigrane, p. 58-62;
Fabrici de hîrtie, p. 51-56.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 99
hîrtie de tipar din Transilvania, iar C. D. Fortunescu consideră că s-a folosit mai
ales hîrtie de la fabrica din Schweidnitz, din Silezia. Nu ştim de unde provine hîrtia
folosită în 1644 la imprimarea celor Şapte taine, dar este identică cu cea pe care s-a
tipărit Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, în 1645 134. În orice caz, în vremea lui
Vasile Lupu, Ţara Moldovei a făcut un comerţ intens cu hîrtie.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, tipografiile din Ţara Moldovei
au folosit hîrtia turcească, numită pergament sau pergamentoasă, cu un luciu
puternic, foarte groasă, plăcută la vedere şi la pipăit, cu suprafaţa aproape netedă şi
egală şi avînd ca filigran trei semilune suprapuse, inegale ca mărime. Hîrtia
turcească era o hîrtie de lux şi s-a folosit mai ales la mănăstirea Cetăţuia. Însuşi
patriarhul Dositei, coordonatorul acelui atelier mărturisea: „aflîndu-ne în
Adrianopol la anul 1683, am trimis hîrtie la Iaşi“. Mitropolitul Antonie al Ţării
Moldovei cumpăra hîrtie de la Danzig prin intermediul Frăţiei Ortodoxe din Liov.
Scrisoarea lui din 23 aprilie 1735 se referă la „hîrtia cumpărată <...> de la pan
Watson <...> o sută de coale de hîrtie Watson“, care trebuiau transportate pe
cheltuiala Frăţiei pînă la Cernăuţi”135.
În secolul al XVIII-lea, frecvent folosită a fost o hîrtie albă numită tricapel,
tîrcapel, tîrcapelă, tercapel, tricapelo, după filigranul constînd din trei pălării de
cardinal. Din a doua jumătate a acestui secol s-a folosit hîrtia veneţiană, fabricată
special pentru tipar, avînd în filigran un leu stînd şi privind în faţă, motiv pentru era
denumită în documente „hîrtie leul“ sau „leon”. Acest tip de hîrtie avea o culoare
albă foarte pronunţată, cu dungi paralele, apropiate şi foarte aparente şi era mai
scumpă: „se cumpără coala cu cinci parale în loc de trei, cum se cumpără
tîrcapele”. Mihail Strelbiţchi a folosit hîrtie furnizată de armata rusă, de calitate
superioară şi, potrivit filigranelor, fabricată în ani diferiţi (1788, 1790, 1791)136.
Ştirile documentare asociate cu studiul filigranelor imprimatelor de la
începutul secolului XIX arată că tipografiile se aprovizionau cu hîrtie din
Transilvania. Atelierul Mitropoliei din Iaşi se aproviziona de la Braşov. Un
exemplar din Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803), diferit de cel descris în BRV, este
imprimat pe o hîrtie în care, sub semnul heraldic al Braşovului din filigran este
scris cu litere de mînă numele german: „Cronstadt”. La fel, hîrtia pe care s-a
imprimat Cartea de dăscălie dată de mitropolitul Veniamin Costachi lui Alexandru
din satul Iteşti, ţinutul Neamţ, la 10 noiembrie 1823, are filligranul „1822
Cronstadt”. Evangheliile din Săptămîna Patimilor (m-rea Neamţ, 1821) sînt tipărite
134
Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 21; Rusu, Tipografia în Moldova, p. 260;
Fortunescu, Istoria tiparului – sec. XVIII, p. 116 ; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 246.
135
Erbiceanu, Bibliografia greacă, p. 823; Panaitescu, Începuturile tipografiei în Ucraina,
p. 418.
136
Popescu, Filigrane, p. 58; Virtosu, Paleografia româno-chirilică, p. 856; Ciuchindel,
Începuturile presei româneşti, p. 352.
100 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
pe o hîrtie care are în filigran stema oraşului Făgăraş (un vultur bicefal, pe care se
sprijină o coroană şi care ţine în gheare o sabie şi un buzdugan), avînd în dreapta
inscripţia „FOGARAS 1810”, ceea ce înseamnă că tipografia mănăstirii Neamţ
aducea hîrtie de la Făgăraş, dar şi din străinătate, de la Viena şi Praga, prin vămile
de la Galaţi şi de la Burdujeni. Unităţile de măsură cu care se comercializa hîrtia
erau „topul” şi „risul”137.
Importul hîrtiei de tipar, la fel cu a celorlalte materiale necesare atelierului
tipografic, era exceptat de la plata taxelor vamale. Acest lucru rezultă din hrisovul
dat de domnul Constantin Racoviţă tipografului Duca Sotiriovici, la 30 martie 1750
şi reînnoit la 20 mai 1756: „pentru cît plumb, stiglos şi hîrtie va aduce pentru treaba
tipografiei nici un ban vamă să nu dea”138. Dînd privilegiul, domnul s-a întemeiat
pe obiceiul împămîntenit de a acorda tipografiei scutiri fiscale.
Hîrtia era transportată de la graniţă spre tipografii cu carul. La 20 aprilie
1821, mitropolitul Veniamin Costachi îi scria egumenului mănăstirii Bogdana,
Dositei, că vine Antonie ipistatul tipografiei mitropoliei. După rezolvarea
treburilor, „cuvioşia sa chir Antonie avînd a trece de acolo la Braşov pentru
cumpărarea hîrtiei ce trebuie la tipografie. La întoarcerea sa făcîndu-ţi ştire că au
dat hîrtie la margine, să te îngrijeşti ca, cu carele monastirii să o ridici de acoalea şi
să o trimiţi aicea în Mitropolie, ca să nu se mai îngreuieze cheltuiala cu chiria”139.
În tipografiile din Ţara Moldovei s-a folosit şi hîrtie nemarcată, adică fără
filigran, a cărei provenienţă este greu de stabilit. Cîteva foi volante păstrate la
Arhivele Statului din Iaşi sînt imprimate pe astfel de hîrtie. Hrisovul pentru
locuitorii moşior mănăstireşti emis de Constantin Mavrocordat, a fost tipărit la 12
ianuarie 1742, la Iaşi, pe hîrtie albă, subţire, fără filigran. Nici hîrtia pe care au fost
imprimate Pastorala dată de Gherasim Clipa episcopul Romanului la 10 februarie
1820 şi Cărţile de preoţie ale lui Meletie episcopul Romanului, din luna iulie a
anului 1827 şi din 5 noiembrie 1829, nu este marcată140.
Menţiuni documentare mai bogate despre aprovizionarea cu hîrtie avem
pentru tipografia de la Chişinău. Hîrtia folosită era de mai multe feluri: nemţească,
olandeză şi „hîrtie proastă“, adică ieftină. În 1822, namestnicul Basarabiei, general-
locotenentul Inzov a dat tipografiei 195 topuri de „hîrtie mare nemţească“, ce a fost
folosită la imprimarea a 600 exemplare de Table de învăţătură, dar au mai rămas 3
stope141 şi 6 desti. La 30 noiembrie 1822, arhimandritul Ioanichie, conducătorul
137
Furdui, op. cit., p. 104 ; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCXCII/12; Simonescu, op. cit., p.
255; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu Moldova, p. 109.
138
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 393.
139
Cocora, Tipar şi cărturari, p. 123-124.
140
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCXXII/34, DCVIII/93, MLXII/48 şi 57.
141
Stopa (lb. rusă) = top de hîrtie; top (lb. tc., bg.) = pachet ambalat de coli de hîrtie sau de
carton, care cuprinde de obicei 250, 500 sau 1000 coli (cf. Mic dicţionar enciclopedic,
Bucureşti, 1986, p. 1761.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 101
142
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766 şi 772-773.
143
Ibidem, p. 768-772.
144
Bacâru, Filigranele cărţilor tipărite la Câmpulung, p. 73; Iorga, Studii şi doc., vol. XIV,
partea a 3-a, p. 119-120.
102 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
***
Organizarea producţiei tipografice a fost unitară pe teritoriul românesc şi
similară cu cea din Europa, explicaţia constînd în faptul că meşteşugul tipografic a
provenit din străinătate, iar circulaţia cărţilor şi schimbul de meşteri în spaţiul
românesc şi în cel ortodox, în general, au contribuit la uniformitatea tehnicii.
Alături de meşterii străini, în primul atelier tipografic din Ţara Moldovei au lucrat
şi localnici, funcţionarea unei tipografii presupunînd deja, în secolulul al XVII-lea,
diviziunea muncii.
Cheltuielile băneşti mari presupuse de funcţionarea tipografiilor au făcut ca
acestea să nu poată fi înfiinţate decît de cele două instituţii bogate şi puternice ale
ţării, Domnia şi Biserica. La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ţara Moldovei a
apărut, totuşi, primul tipograf proprietar de atelier, Duca Sotiriovici. Alt tipograf
care a avut atelier propriu a fost Mihail Strelbiţchi, la sfîrşitul aceluiaşi secol.
Mărimea investiţiilor necesare funcţionării unei tipografii oferă şi una din
explicaţiile preţurilor mari ale cărţilor tipărite în întreaga perioadă cercetată.
Producţia tipografică se desfăşura aproape continuu, activitatea fiind
coordonată de meşterul tipograf. Cînd existau comenzi, programul de lucru era
permanent, cu excepţia duminicilor şi a sărbătorilor religioase. Spre mijlocul
secolului al XVIII-lea, norma de lucru a fost stabilită la o coală pe zi pentru
întregul tiraj al cărţii, asigurîndu-se uniformitatea grafică a tipăriturii. Spre a
urgenta ritmul de imprimare, textul era cules de două sau mai multe echipe de
tipografi şi imprimat paralel.
Numărul de lucrători dintr-un atelier tipografic era varia între 10 şi 30. Un
teasc trebuia deservit de un zeţar, un drugar şi un pelcar. În atelierul medieval mai
existau: turnătorul, pilitorul şi curăţitorul de slovă, gravorul (numit şi halcograf),
corectorul (numit şi diorthositor sau prubar), pisătorul de chinovar şi cîţiva
lucrători necalificaţi. Din pricina numărului mic de lucrători, din care o parte erau
clerici iar alta mireni, nu se poate vorbi de existenţa unei categorii sociale a
meşterilor tipografi.
Lucrătorii erau plătiţi în bani şi în natură şi se bucurau şi de scutiri fiscale.
Cel puţin pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, plata în bani se făcea de la
cămara domnească. Scutirile fiscale se acordau lucrătorilor tipografi mireni şi
tipografiei în ansamblu. La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ţările Române a
apărut sistemul salarizării tipografilor, dar tipografia nu s-a supus decît într-o
măsură redusă reglementărilor economice care au marcat meşteşugurile în epocă.
Pînă la începutul secolului al XIX-lea, în producţia tipografică din Ţările
Române nu au existat reglementări scrise privitoare la cenzură. Forma sub care s-a
manifestat cenzura a fost cea generată de monopolul Statului şi al Bisericii asupra
acestei activităţi şi presupunea interdicţia imprimării unor lucrări neconforme cu
doctrina ortodoxă şi cu interesul statului. Condiţia fiind îndeplinită, tipografii
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 103
Cărţile s-au numărat dintotdeauna printre bunurile cele mai scumpe ale
societăţii medievale, fiind asimilate, simbolic, cu obiectele de cult. Ele aveau o
valoare bănească mare în comparaţie cu alte produse, o arie de circulaţie foarte
largă în timp şi în spaţiu, au întrunit calităţile unui etalon de schimb general-
acceptat, au fost obiect de tezaurizare şi s-au lăsat moştenire. Ca orice marfă,
cărţile erau supuse regulilor pieţei: puteau fi vîndute, schimbate cu altele care
aveau o valoare egală şi lăsate zălog. Preţurile lor puteau fi achitate în bani sau în
compensaţie cu produse agricole, cu animale, prin efectuarea unor munci agricole
şi chiar a unor servicii religioase. Însemnările probează nenumărate cazuri în care
pentru a cumpăra o carte era nevoie de eforturi financiare apreciabile. Nu o dată s-
au făcut eforturi colective pentru a achita preţul unei cărţi. Din aceste motive,
cunoaşterea preţurilor ajută la surprinderea măsurii în care cărţile erau accesibile
diferitelor pături sociale şi în care tipografia pătrundea în rîndul acelor pături.
Problema preţurilor se regăseşte în majoritatea lucrărilor consacrate istoriei
cărţii româneşti. Bogata literatură privitoare la însemnările de pe cărţi şi la
circulaţia cărţii în secolele XVII-XIX abundă în ştiri despre preţurile lor1. De cele
mai multe ori, astfel de lucrări sînt doar descriptive, fără ca autorii să studieze
multiplele influenţe pe care preţul unei cărţi le-a avut asupra traseului urmat în
timp şi a comunităţii care a cumpărat-o. În plus, atunci cînd cercetătorii au abordat
subiectul, cvasi-totalitatea lucrărilor încep din momentul în care cartea tipărită a
ajuns pe piaţă şi constituia obiectul unui schimb comercial între diferite persoane.
Din acest motiv, chestiunea este studiată sintetic, prin subordonarea unei teme mai
largi, cum fi: istoria cărţii româneşti, a tiparului2 şi a unor tipărituri reprezentative3,
funcţia socială a cărţii tipărite, contribuţia acesteia la afirmarea şi consolidarea
unităţii de neam a românilor4 şi, pe un plan mai larg, a ortodoxiei5.
Noţiunea de preţ este definită din punct de vedere economic, potrivit căruia
preţul reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi, din cauză că înainte de a fi
1
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I-IV, bibliografia aproape exhaustivă a chestiunii.
2
Tomescu, Istoria cărţii româneşti; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria cărţii; Ciobanu,
Cultura rom. în Basarabia; Mihail, Contribuţii la BRV, I-II; idem, Acte în limba română;
Simedrea, Tiparul bucureştean; Tomescu, Tipografia duhovnicească ş.a.
3
Mureşan, Cazania lui Varlaam; Popa, Cazania lui Varlaam; Dudaş, Cazania lui Varlaam.
4
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar (cu o bibliografie foarte bogată); Şchiau, Cărturari
şi cărţi; Duţu, Coordonate ale culturii; Cândea, Raţiunea dominantă; Netea, Conştiinţa
originii comune; Stoicescu, Unitatea românilor; Dudaş, Vechi cărţi româneşti călătoare;
idem, Insemnări pe bătrîne cărţi de cult; Leu, Cartea şi lumea rurală în Banat ş.a.
5
Păcurariu, Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania.
PREŢUL CĂRŢILOR 105
6
Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol. XIV, partea a 3-a; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII şi
XVIII; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV; idem, Sama
Vistieriei Moldovei din 1776.
106 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
7
Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Bucureşti, 1997;
Gheorghe Zane, Economia de schimb în Principatele Române, Bucureşti, 1930; Giurescu,
Istoria românilor, vol. III, partea a II-a; Instituţii feudale, sub voce; Dudaş, Cazania lui
Varlaam; Ciurea, Evoluţia aşezărilor.
8
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 936-937.
9
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766, 768 şi 770-771.
PREŢUL CĂRŢILOR 107
de exemplu, nefiind mai scumpă decît cea necesară pentru o singură bucată. Acest
preţ trebuie împărţit la tiraj pentru a afla preţul fiecărui exemplar în parte, din acest
punct de vedere. În schimb, hîrtia şi manopera au valori variabile, deoarece
cantitatea de hîrtie şi munca depusă pentru imprimarea a 100 de bucăţi costă de 100
de ori mai mult decît imprimarea uneia singure. Partea reprezentată de hîrtie în
costul fiecărui exemplar se măreşte proporţional cu cifra tirajului, în timp ce partea
compoziţiei se micşorează în aceeaşi măsură. Rezultă că pentru a fi rentabilă, o
tipografie trebuia să realizeze tiraje mari.
Costurile generate de aprovizionarea cu materialele tipografice şi de
manoperă au fost înfăţişate în capitolele anterioare astfel încît vom examina doar
aprovizionarea cu hîrtie. Preţul hîrtiei constituind elementul cel mai important în
costul oricărui imprimat, cheltuielile legate de aprovizionarea cu hîrtie aveau o
pondere însemnată în ansamblul cheltuielilor unei tipografii, iar costul
imprimatelor era influenţat de calitatea hîrtiei, deoarece o hîrtie mai fină era mai
scumpă decît una obişnuită.
Ştirile referitoare la hîrtia folosită în tipografiile din Ţara Moldovei în
perioada cercetată sînt puţine, incomplete şi dispersate din punct de vedere
cronologic. Potrivit listei de preţuri confirmată de Dieta Transilvaniei din 1642, o
legătură de hîrtie costa 3 florini10. Acesta era preţul de vînzare al hîrtiei aduse de
aici pentru tipografia lui Vasile Lupu de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, dar nu
ştim care au fost cheltuielile de transport.
Avem cîteva ştiri privitoare la consumul de hîrtie şi la cheltuielile generate
de aprovizionarea cu această materie primă a tipografiilor pentru secolul XVIII. La
26 august 1715, pe cînd lucra în tipografia episcopiei Buzăului, Mitrofan de Nisa îl
informa pe patriarhul Dositei al Ierusalimului despre consumul de hîrtie „pentru
numărul celor 500 de cărţi <…>: la fiecare din cele 500 de cărţi, în 39 pe lîngă
jumătate orînduite fac la un loc numărul de coli tipărite 19750, care face 26
<topuri> de hîrtie şi 250 de coli. Iar topurile de hîrtie trimise <…> erau 20, şi alte
şase topuri de hîrtie şi 250 de coli adăugîndu-le al Ungrovlahiei <mitropolit>“11.
La 1735, mitropolitul Antonie al Ţării Moldovei cumpăra hîrtie de la
Danzig prin intermediul Frăţiei Ortodoxe din Liov, preţul unei coli de hîrtie era de
2 lei şi 25 bani, iar cheltuielile cu transportul pînă la Liov urma să le suporte Frăţia.
În anul 1747, în tipografia mănăstirii Colţea s-au notat sumele plătite pentru hîrtie:
„lei 30, am dat pentru şapte topuri de hîrtie - 1747 martie 13; lei 100, am dat încă
pentru 25 topuri - martie 16. Cu cei 100 de lei de mai sus s-au luat numai 24 topuri,
pentru că o parte s-a cumpărat cu patru lei <…> aprilie 8, 1747”12. Cheltuieli
detaliate pentru aprovizionarea cu hîrtie au fost făcute în anul 1822, la tipografia
10
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 117-118.
11
Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol. XIV, partea a 3-a, p. 119-120, nr. LXXVI.
12
Panaitescu, Începuturile tipografiei în Ucraina, p. 418; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 933.
108 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
13
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 768-772.
14
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829, f. 26.
15
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100 (doc. original). La Mosor, Gavriil
Callimachi, p. 772 şi Xenopol, Casa Callimachi, p. 138, preţul este „de lei 7 unul”. Suma
reală. este cea din documentul citat de noi.
16
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 227; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p.
103; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 100-101; Mosora, Hanga, Cat. cărţii
rom. vechi din BCU Cluj, p. 77.
PREŢUL CĂRŢILOR 109
Potrivit unui raport din 1 ianuarie 1823, „Bucoavnele costă 20 parale exemplarul,
dar se vînd <cu> cîte 2 ½ lei <…>; Liturghierul costă, pe hîrtie olandeză, 12 lei 14
para(le) exemplarul, se vinde cu 35 lei lei <…>; Liturghierul, pe hîrtie proastă,
costă 9 ½ lei, se vinde cu 30 lei <…>; Te-Deumurile cele mari costă 2 lei 35
para(le) exemplarul, se vinde cu 6 lei <…>; Catehizisul costă 432 para(le)
exemplarul, se vinde cu 3 lei <…>; Te-Deum la Crăciun costă 17 para(le)
exemplarul, se vinde cu 2 lei <…>; Registrul panahizilor costă 15 para(le), se
vinde cu 1 leu <…>; Psaltirea costă 7 lei 17 para(le) exemplarul, se vinde cu 20 lei
exemplarul <…>; Mineiul de obşte costă 8 lei 31 para(le) exemplarul, se vinde cu
40 lei <…>; Gramatica ruso-moldovenească costă cîte 1 leu 17 para(le)
exemplarul, se vinde <cu> 5 lei 20 para(le) <…>; Trebnicul (Molitvelnicul) costă 9
lei 14 para(le) exemplarul, se vinde cu 20 lei <…>; broşura alăturată la Molitvelnic
despre unirea altor confesiuni către biserica ortodoxă costă 1 leu 37 para(le), se
vinde cu 8 lei <…>, astfel ca Molitvelnicul cu broşura să se vîndă cu 20 lei”17. Prin
urmare, cărţile se vindeau cu un preţ mai mare decît dublul costului în tipografie.
Elementul de bază în fixarea preţului unui imprimat era coala tipărită.
Corespondenţa purtată în anul 1821 de Ghervasie, ieromonahul tipograf de la
mănăstirea Neamţ cu duhovnicul Serafim de la mănăstirea Hangu, oferă informaţii
în acest sens. Arătînd preţul lucrării Sfîntul Efrem Sirul, Ghervasie scria: „un tom
<…> iaste 14 lei legat cu meşină. Tomul I iaste de 115 coale şi al doilea de 120.
Faceţi socoteală cum să află hîrtia şi cheltuiala tiparului şi veţi vedea ce cîştig avem
noi”. În 1823, cînd a apărut şi vol. III al cărţii, pe un exemplar aflat la BCU „M.
Eminescu” din Iaşi s-a făcut o menţiune care conţine cîteva diferenţe: „cartea cea
întîi a Sfîntului Efrem Syrul cuprinde coale 122, a doua, 124 pol, iară aceasta a
treia, 162 pol. Cîte un leu pe 10 coale socotim că fieşte carele va judeca cu cuviinţă
a da, că aminterlea să păgubeşte tipografia”18. Tot în anul 1821, preţul Evangheliei
era anunţat de Gherontie tipograful la 100 de lei19, dar nu cunoaştem însemnări
privitoare la preţul acestei cărţi care să infirme sau să confirme informaţia.
Cheltuielile materiale se raportau tot la numărul de coli imprimate. Aşa
proceda Gheorghe Asachi în 1839, cînd făcea „însemnarea lucrului tipografiei,
socotindu-se dupre coale tipărite: Foaia Sătească, a 2 200 ecs(emplare) pe
săptămînă, cu 2 suplementuri pe lună <cuprinde> 13 200 coale; Buletinul Ofiţial, a
250 ecs(emplare) pe lună <cuprinde> 2 000 coale; două Suplemente, <a> 500
ecs(emplare pe lună), <cuprinde>500 (coale), <care fac în total> 2 500. <În total,
pe lună> 15 700 coale, <care> pe an fac 188 400 (coale). Adăogîndu-se
ecstraordinare tipăriri 11 600 (coale), <rezultă în total> 200 000 (coale), a 8
par(ale) coala, fac pe an 40 000 lei”. Cărturarul, dorind „a îmbina trebuinţa cu
17
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 772-773; idem, Acte în limba română, p. XXII.
18
Ivan, Cărţi de ritual, p. 266; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 321.
19
Ivan, op. cit., p. 263.
110 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
20
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 11 şi 22.
21
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii, p. 30.
22
BRV, I, p. 108, 127 şi 135.
23
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 237, 260, 262, 348 şi 401; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 42.
PREŢUL CĂRŢILOR 111
vînzare a fost fixat de la început la 4 galbeni sau la echivalentul lor, în cazul plăţii
în alte monede.
Începînd cu secolul al XVIII-lea, fixarea preţurilor de vînzare a cărţilor
imprimate este dovedită de însemnările de pe cărţi şi documentele de arhivă care
atestă desfacerea lor dirijată. Din însemnări pot fi cunoscute preţurile cu care unele
dintre cărţi au fost cumpărate chiar în anul apariţiei şi care reprezintă, de cele mai
multe ori, preţul de vînzare stabilit oficial. Deşi nu se spune de unde s-a făcut
cumpărătura, dată fiind distanţa cronologică mică dintre aceasta şi apariţie, credem
că achiziţia s-a făcut direct de la producător. Prin achiziţie directă înţelegem atît
cumpărătura din tipografie, cît şi cea prin intermediul structurilor administrative ale
statului şi ale bisericii desemnate să se ocupe cu distribuţia cărţilor în diferite locuri
din ţară.
Din cauza circulaţiei monetare diverse în perioada cercetată, la fel cu
preţurile tuturor mărfurilor, şi preţul cărţilor se achita în monede diferite care
însumate, dădeau echivalenţa necesară. Diversitatea speciilor monetare folosite
pentru exprimarea preţurilor cărţilor este accentuată de faptul că vînzările se făceau
în mai multe locuri din ţară, stabilite ca puncte de desfacere de autorităţi şi nu doar
în localitatea în care se afla atelierul tipografic.
Practica vînzării cărţilor cu preţuri prestabilite este probată de însemnările
făcute pe ele. Ştim că Penticostarul tipărit în anul 1753 la Iaşi „s-au orînduit de
măria sa Vodă, cu cheltuiala sfinţiei sale părintelui mitropolitului Iacov şi cu
osteneala sfinţiei sale părintelui episcopului <de Huşi> de s-au dat pe la sate <cu>
preţul cîte 15 lei pol <…>. Eu, cu porunca părintelui episcopului ot Huşi, Gavri(l)
monah ot Huşi, le-am împărţit, let 7261 <1753> aprilie 9”24. Distribuţia fiind
dirijată de autorităţile statului, episcopului de Huşi i-au mai fost trimise de
mitropolitul Gavriil Callimachi şi 115 Evanghelii tipărite în 1762, la Iaşi, ca să le
vîndă „cu preţul de lei 7 unul”25. Procedura de stabilire a preţului cărţilor este
descrisă într-un document referitor la Liturghia tipărită în 1759 la Iaşi: după ce
imprimarea s-a încheiat, o comisie formată din marii boieri a fost însărcinată de
Domn să stabilească preţul şi modalităţile de vînzare a cărţii. Comisia a ţinut seama
de faptul că publicaţii similare se aduceau din Ţara Românească şi se vindeau cu
12 şi 13 lei. Pentru evitarea concurenţei şi asigurarea desfacerii cărţilor proprii s-a
stabilit ca acestea să se vîndă cu doar 10 lei26.
Analiza însemnărilor privitoare la preţul de vînzare al cărţilor arată că spre
sfîrşitul secolului al XVIII-lea, din cauza înmulţirii tipăriturilor, preţurile se
menţineau constante o perioadă lungă. Ceaslovul (Iaşi, 1797) s-a vîndut în anul
imprimării cu 22 de lei, dar avea acelaşi preţ la 10 septembrie 1798, la 26
24
Balaur, Biserici, p. 27-28.
25
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772; Xenopol, Casa Callimachi, p. 138.
26
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100 (doc. original).
112 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
27
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova; Corfus, Insemnări de demult, p. 210 şi 223;
Antonvici, Doc. bîrlădene, vol. I, p. 343; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 160;
Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii Dobruşa, p. 61.
28
Inscripţii, în IN, 1928, p. 253; Mitric, op. cit., II, p. 69.
29
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 227; Mitric, op. cit., p. 103; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane
din Basarabia, p. 100-101; Mosora, Hanga, Catalogul cărţii rom. vechi în BCU Cluj, p. 77.
30
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 53-55.
31
Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii Dobruşa, p. 61.
PREŢUL CĂRŢILOR 113
Catehizisul <…> se vinde cu 3 lei unul, se poate lăsa fără reducere; Te-Deum la
Crăciun <…> se vinde cu 2 lei unul, se poate lăsa fără reducere; Ceaslovul <…> se
vinde cu 35 lei, dar se poate vinde cu 25 lei; Registrul panahizilor <…> se vinde
cu 1 leu, se poate lăsa fără reducere; Psaltirea <…> se vinde cu 20 lei exemplarul,
se poate vinde cu 15 lei; Mineiul de obşte <…> se vinde cu 40 lei, se poate vinde
cu 18 lei; Gramatica ruso-moldovenească <…> se vinde <cu> 5 lei 20 para(le), se
poate vinde cu cîte 3 lei 20 para(le); Trebnicul (Molitvelnicul) <…> se vinde cu 20
lei, se poate vinde cu 17 lei; broşura alăturată la Molitvelnic despre unirea altor
confesiuni către biserica ortodoxă <…> se vinde cu 8 lei, se poate vinde cu 3 lei,
astfel ca Molitvelnicul cu broşura să se vîndă cu 20 lei”32.
Preţul cărţilor în timpul tranzacţiilor ulterioare imprimării.
Cartea tipărită se supunea legilor economice la fel ca orice marfă: putea fi
vîndută pe bani sau în schimbul unor produse agro-alimentare, a unor animale, a
efectuării unor munci agricole şi a unor servicii religioase; putea fi schimbată pe
alta cu valoare egală şi lăsată zălog. Informaţiile referitoare la preţurile cărţilor sînt
foarte bogate dar, în ciuda materialului documentar imens, studiul este dificil.
Împrejurările diverse, cele mai multe necunoscute, au influenţat preţul cu care s-a
vîndut o carte: decisivă era nevoia de bani a posesorului, care putea fi forţat să o
dea cu un preţ mult sub cel real, dar şi starea fizică a cărţii, una nelegată sau cu
pagini lipsă costînd mai puţin decît cea legată, întreagă şi bine păstrată. Pe de altă
parte, exprimarea preţului în monede diferite: lei, galbeni, ughi, taleri, bani, florini,
zloţi, horgaşi, măriaşi etc. face ca studiul să fie greu de întreprins în lipsa unui
etalon monetar de referinţă.
Din cauza diversităţii speciilor monetare în circulaţie în Ţările Române, se
impun cîteva precizări legate de circulaţia monetară a perioadei analizate. Ca
urmare a căderii sub suzeranitate otomană, Ţările Române au fost lipsite de dreptul
de a bate monedă. În secolul, economia monetară a Ţărilor Române a fost dominată
de circulaţia talerilor din Ţările de Jos care în cîmpul de pe avers purtau imaginea
unui leu ridicat pe labele din spate, motiv pentru care au fost denumiţi taleri cu
leul, taleri-lei, apoi simplu, lei. Alături de taleri, în Ţările Române au circulat multe
monede din ţările vecine. Transilvania a continuat să emită monedă, încît acolo au
predominat florinul şi dinarul, alături de care circulau destule monede străine. În
timp, în Ţările Române, talerul-leu s-a impus ca monedă de cont, avînd ca diviziuni
paraua (40) şi banul (120), asimilate din sistemul turcesc dar în practică înlocuite
cu monede ale altor ţări, în funcţie de raportul comercial de valoare. Prin urmare,
tranzacţiile comerciale, plăţile şi impozitele se estimau în lei şi se făceau prin
intermediul monedelor străine în circulaţie. Dacă o pereche de boi costa 30 de lei în
1780, plata se făcea în diferite monede a căror valoare nominală însumată trebuia
să fie 30 de lei, spre exemplu 7 galbeni şi 80 de parale.
32
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 772-773; idem, Acte în limba română, p. XXII.
114 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Sub acelaşi nume se puteau ascunde monede din ţări diferite. Galbenul
avea sensul generic de monedă de aur şi denumea diferite valute. De aceea, în
documente şi în însemnări apar galbeni „turceşti”, „ungureşti”, „olandezi”,
„împărăteşti”, „venetici” (veneţieni), „ţechini” etc. Diversitatea speciilor de
monede de aur pe piaţa românească a generat un sistem complicat de schimburi
valutare şi a fost izvor de speculaţii. Valoarea numeroaselor specii de galbeni a
variat în funcţie de greutatea şi titlul monedelor, dar şi sub influenţa legii cererii şi
a ofertei şi a devalorizării argintului. De aceea, un tabel riguros şi complet al
cursului lor nu poate fi întocmit. Iată, totuşi, cîteva echivalenţe din perioada care ne
interesează: în anul 1716, 1 galben unguresc era egal cu 4 lei, în timp ce în 1780, se
schimba cu doar 3,80 lei; în 1787 cu 4 ½ florini; în 1790, 1 galben valora 5 florini;
la începutul secolului XIX, galbenul venetic valora 10 taleri şi 10 parale; galbenul
austriac valora 10,35 taleri, galbenul olandez 10 taleri, iar cel turcesc 2,90 taleri.
Un termen generic pentru monedele de aur era şi zlotul şi de ceea existau:
zloţi „tătăreşti”, „leşeşti”, „nemţeşti”, „turceşti”, ungureşti” etc. Iată cîteva dintre
echivalenţele întîlnite în documente pentru zloţi: în anul 1684, un zlot era egal cu
un leu, în 1711, era egal cu un florin şi 20 de dinari sau cu 93 ½ bani româneşti; în
1714, se plătea un leu cu 1,70 zloţi; în 1718, un zlot valora 80 de aspri; la 1720, în
Oltenia un zlot valora un florin şi 6 creiţari. În acea perioadă, existau două feluri de
zloţi: vechi, de 88 de aspri şi nou, de 90 de aspri; în 1775, un zlot valora ½
caragros, iar în secolul XIX, pentru un zlot de argint se plăteau 30 de parale.
Florinul, moneda de aur emisă de oraşul Florenţa în 1252 a fost imitată de
majoritatea statelor europene. Românii l-au cunoscut mai întîi în Transilvania, iar
de aici a pătruns şi în celelalte Ţări Române, cu denumirea de florin unguresc. În
secolul XVIII, în Transilvania au circulat chiar doi florini: unul imperial sau
unguresc, în valoare de 50 creiţari sau 100 dinari, şi un florin renan, de 60 creiţari
sau 120 dinari. La fel cu alte monede de aur, şi florinul a devenit sinonim cu
„monedă de aur” şi a purtat diferite denumiri: „olandez”, „nemţesc”, „unguresc”,
„tătărăsc”. Greutatea lui metalică legală a variat după locul de emisiune şi s-a
reflectat în cursul pe piaţa comercială. De aceea, dăm cîteva echivalenţe
înregistrate pe piaţa românească: în 1645, florinul era evaluat în Ţara Românească
la 130 bani; în 1775, florinul olandez avea 104 ½ aspri turceşti; în 1797, un florin
nemţesc se schimba contra 1,20 florini ungureşti, iar în 1810, florinul era cotat la
13 ruble. Florinul unguresc s-a numit din a doua jumătate a secolului al XVII-lea în
Transilvania potura, poltura sau kurtaforint. În 1672, valoarea nominală a groşiţei,
pînă atunci de 5 dinari, a fost ridicată la 6 dinari. Prin urmare, florinul renan care
era de 20 groşiţe şi fusese echivalent cu 100 denari, începe să aibă valoarea de 120
dinari. Oamenii, obişnuiţi cu sistemul decadic, ţineau socoteala veche (100 dinari).
Deoarece florinul unguresc devenise mai mic cu 1/6 decît florinul renan, a început
să i se spună kurtaforint sau poltura forint, adică „florin mai mic”.
PREŢUL CĂRŢILOR 115
33
Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului, vol. I; Zane, Economia de schimb; Giurescu, Istoria
românilor, vol. III, partea a II-a, p. 617-631; Instituţii feudale din Ţările Române.
Dicţionar, sub voce; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 112, nota 159; Stoide, Caproşu,
Relaţiile Braşovului cu Moldova; Ciurea, Evoluţia aşezărilor, p. 141.
34
Mosora, Hanga, Cat. cărţii rom. vechi din BCU Cluj, p. 12 şi 165; Dulgheru, Însemnări
ms. din Prahova, p. 407; Corfus, Însemnări de demult, p. 214.
116 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
35
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 110-112.
36
Dulgheru, Însemnări ms. din Prahova, p. 407.
37
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 201, 218, 232, 243, 276-277; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 41-45.
PREŢUL CĂRŢILOR 117
în 1809 să se dea cu 12 lei. Ceaslovul (Iaşi, 1797) s-a vîndut în anul apariţiei cu 22
lei; în anul 1802, preţul a ajuns la 30 lei, dar în 1803 a scăzut la 20 de lei, reuşind
să atingă nivelul de 30 lei abia în 182938.
Vînzătorii care au redus preţurile aveau nevoie urgentă de bani şi au
acceptat sume inferioare preţului real al cărţii. Unul din vînzătorii Cărţii româneşti
de învăţătură, popa Lascu din Daia (BV) mărturisea acest fapt, la 24 octombrie
179239. Preţuri scăzute ale cărţilor se constată şi în perioadele în care în zonele
unde sînt înregistrate tranzacţiile avuseseră loc calamităţi naturale sau epidemii ce
au distrus producţiile agricole sau au provocat moartea animalelor, determinînd un
deficit de produse agroalimentare ori foamete. Cartea românească de învăţătură s-
a vîndut la 20 noiembrie 1731, în satul Peşterea (HD) doar cu 8 lei, însă „pe o
foamete“40. Prin urmare, cifrele nu exprimă întotdeauna preţul real al cărţii. Dacă
tranzacţiile au loc în ţări diferite, la date şi în monede diferite, aprecierea preţului
este aproape imposibilă. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) a
fost cumpărat în anul 1823, în Ţara Românească, de egumenul mănăstirii Cozia cu
10 taleri, iar în 1826, în Ţara Moldovei, la Hilişău (BT), cu 7 lei41.
Pentru a aprecia corect preţurile, ar trebui ştiută starea cărţii în momentul
vînzării, dacă era legată sau nelegată. Conform unor opinii, deosebirile mari de preţ
în intervale temporale sau geografice mici s-ar explica prin valoarea legăturii, care
putea fi obişnuită sau ferecată, caz în care costa de cîteva ori mai mult decît cartea
în sine42. Ipoteza este corectă în cazul cărţilor cu legături scumpe, dar fără
precizarea existenţei lor, nu se poate generaliza. Ştim şi că la începutul secolului
XIX, legătura unei cărţi putea fi jumătate din preţul ei. Psaltirea (m-rea Neamţ,
1816) a fost cumpărată „în 3600 bani cumpărătura şi 1800 legătura <…> la anii de
la mîntuirea lumii 1818 iulie 5 <…> în Botoşani“43. Ipoteza trebuie verificată
începînd cu secolul XVIII, cînd consecinţa firească a înmulţirii tipăriturilor şi a
scăderii nivelului artistic al acestora se manifestă şi în legătorie, operele de artă în
domeniu fiind destul de rare. De regulă, cărţile se vindeau nelegate, dar au existat
şi cazuri în care s-au vîndut doar părţi dintr-o carte. Secolul XVIII fiind marcat de
războaiele ruso-austro-turce, armatele au adus însemnate cantităţi de monedă, astfel
38
Idem, Cazania lui Varlaam, p. 212 şi 319; idem, Vechi cărţi rom. călatoare, p. 58;
Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 101; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava,
vol. III, p. 117, 119, 121, 131, 133; Corfus, Însemnări de demult, p. 210.
39
A dat cartea unei rude pentru 16 florini, preţ mult diminuat, „fiindu-mi lipsă de
şasprezece florinţi La altul p(e) aceşti bani nu aş fi lăsat-o” (Mitric, op. cit., vol. III, p. 131
şi 133; Corfus, op. cit., p. 210).
40
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 411.
41
Corfus, Însemnări de demult, p. 220-221.
42
Dudaş, op. cit., 108.
43
Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816) s-a dat „în 3600 bani cumpărătura şi 1800 legătura <…>
la anii de la mîntuirea lumii 1818 iulie 5 <…> în Botoşani” (Corfus, op. cit., p. 217).
118 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
încît s-au cumpărat cărţi şi în monedele trupelor străine. A fost cazul Psaltirii (Iaşi,
1766), care a fost cumpărată în 1797 cu „2 ruble ruseşti şi <…> nemţeşti”44.
Preţuri achitate în compensaţie.
Valoarea mare a cărţilor rezultă din compararea lor cu alte bunuri ale
vremii, alături de achiziţionarea pe bani existînd multe învoieli pentru plata în
compensaţie. Cercetarea însemnărilor oferă destule cazuri în care preţul unei cărţi
era compus din bani, animale, produse agro-alimentare, munci agricole şi chiar
servicii religioase. Asemenea situaţii arată că acei cumpărători făceau mari eforturi
financiare şi chiar fizice pentru a intra în posesia cărţii.
Preţuri exprimate în bani, animale şi produse agro alimentare.
Numeroase exemplare ale Cărţii româneşti de învăţătură au fost plătite în acest fel:
la 15 ianuarie 1674, la Budurlău (SJ), tipăritura a fost cumpărată cu 18 florini, o
mierţă de grîu, una de bob şi un caş; în 1682, la Boju (CJ), s-au dat pe ea 18 florini
şi un caş; în 1713, a fost cumpărată de popa Ion din Sidriaş (MS) cu 17 florinţi şi
două mierţe de grîu; între anii 1720 şi 1721, în tîrg la Suceava s-au plătit 6 lei şi un
cal, în total 12 lei; la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost cumpărată cu „o jîreadă
de iarbă şi 13 florinţi”, preţ achitat prin contribuţia întregului sat Ţigău (MS); în
Luduş (MS), la 8 martie 1762, s-a cumpărat cu 8 florini, două ferdele de porumb,
10 potori şi 7 bani. De obşte gheografie (Iaşi, 1795) a fost cumpărată în 1796, „în
sare şi patru parale“. Psaltirea în versuri a mitropolitului Dosoftei a fost luată în
schimbul unei „părechi de călămări“45, între anii 1752-1753 (văleat 7261).
Preţuri exprimate în munci agricole şi în bani. Avînd nevoie de un
Ceaslov (Iaşi, 1777) de 6 lei, dar neavînd bani, dascălul Ifrimie Petricu din Breb s-a
înţeles cu vînzătorul, la începutul secolului XIX, „să-i cosască 4 fălci <de fîn> şi
să-l şi adune, adecă să le căpiţească şi să-i mai dea 20 de parale“46.
Preţuri exprimate în produse agro-alimentare şi animale. S-au practicat
de la începutul producţiei tipografice. Referindu-ne doar la Cartea românească de
învăţătură, în octombrie 1643, popa Gheorghe din Dorohoi, în loc de 4 galbeni, a
luat-o cu a 35 de capre. Între anii 1654 şi 1655, tipăritura s-a cumpărat în Suceava
în schimbul unei iepe înşeuate, care valora 25 de florini; la 4 decembrie 1687,
Grigore Săbădaşul din Nuşfalău (MS) şi fratele său Ionuţ au dat pe carte 34 de
mierţe de grîu; la 24 aprilie 1736, sătenii din Muntele Someşului au cumpărat-o cu
10 oi şi 8 miei; în 1741, la Sîmpetru de Cîmpie s-a plătit cu grîu şi ceară în valoare
de 10 florini; la 12 martie 1783 s-au dat pe carte trei cîble şi jumătate de grîu47.
44
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 116-117, însemnare incompletă.
45
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 326, 340, 398, 307; Mosora, Hanga, op. cit., p. 9 şi 125;
Ureche, Circulaţia Cărţii româneşti de învăţătură, p. 174; Marian, Inscripţiuni, p. 105.
46
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 46.
47
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 63, 208, 372; Corfus, Insemnări de demult, p. 193;
Păcurariu, Legături bisericeşti, p. 95.
PREŢUL CĂRŢILOR 119
48
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 273, 278, 286; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 102.
49
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 284.
50
Bîrlea, op. cit., p. 201, 225; Dulgheru, Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407; Iorga,
Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 295; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 194.
120 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
51
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 274 şi 405; Marian, Inscripţiuni, p. 104-105; Bîrlea,
Însemnări din Maramureş, p. 26; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 77 şi 268.
52
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 29; Corfus, Însemnări de demult, p.
223; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 155; Bodinger, op. cit., p. 118; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. II, p. 120.
PREŢUL CĂRŢILOR 121
carte făcea parte din averea unei persoane sau a unei comunităţi, putînd fi
valorificată oricînd. Spre a se proteja de asemenea eventualitate, preotul Aftănasie
de la Curteşti a scris pe o Liturghie (Iaşi, 1759): „cine s-ar ispiti, dinu preoţi, sau
diiaconi, sau cliricii, sau feciorii dăjdieri, sau săteni, sau oricine ar hi, ca să o ieie
să o zălogească sau să o puie undeva pentru nescareva belele, de aice de la Sfîntul
Ierarhu Neculai din Curteşti, sau din cei ce fură bisericile, tîlhari, să fie anaftima ca
şi Ariia şi proclet ca Iuda cel ce au vîndut pre Hr(istos) şi să fie legat de 318 Părinţi
şi de şapte săboară, şi să aibă pîrîş la judecată pe Sfetii Neculai”53.
Amanetări legitime. În cataloagele de însemnări, numeroase amanetări se
referă la Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643). În 1718, exemplarele de la
Budeşti (BN) şi Huduc (CJ) au fost lăsate zălog pentru 13 horgoşi, la acelaşi
cămătar! În a doua jumătate a secolului XVIII, a fost lăsată la Cîmpeni (AB) pe 24
florini şi la Hodac (MS) pe 17 florini; în 1751, s-a dat în Apalina (MS) pentru 8
florini; în 1753, la mănăstirea Nicula (CJ) s-a amanetat pentru 9 mărieşi; în 1757,
la Poiana (TM) s-a dat pentru 9 florini şi 6 şustaci; în 13 ianuarie 1759, la Ruşii
Munţi s-au luat pe un exemplar 8 florini; la 15 iunie 1760, exemplarul de la Săozeş
(CJ) a fost lăsat pentru 7 florini; în 20 septembrie 1778, la Bahnea (MS), a fost
zălogită pentru 20 de florini; la 1807, alt exemplar a fost lăsat la Ticuşu (BV) pe 3
husoşi. În anul 1817, biserica satului Feldioara (BV) a trebuit consolidată, costul
întreprinderii fiind 22 de zloţi. Cea mai mare parte a sumei, 21 de zloţi, a fost
plătită de Ilisei Lăpădat, care a primit în schimb cartea bisericii „pănă i să va da
bani, iară pănă <atunci> să stăpînească cu pace”54. Lăsate amanet au fost şi alte
cărţi. Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1824) „este dreaptă a mè <…>. Teodor
<…>. 1830 iulii 6”, dar mai jos cineva lămureşte: „deşi iaste această carte a lui
Teodor al <…>, dar esti amanet la mine <…>. 1830 sep(temvrie) 8. Gheorghe”.
Unui caz mai aparte de amanetare a fost supus un Penticostar (Bucureşti, 1768) din
Mănăileşti (j. Lăpuşna): „adecă eu, Ioniţă a preutului Feodor, am dat această carti
opt lei pol, am pus-o amanet drept opt lei jumătate păn la Sfîntu Ghiorghie şi
nefiind bani la zio însămnată, să rămîie a satului”55 (şi urmează înşiruirea sătenilor
care l-au împrumutat pe Ioniţă).
Amanetări frauduloase. Frecventă era însuşirea cărţilor unei comunităţi
de urmaşii donatorilor, care nu mai voiau să recunoască dania, cum s-a întîmplat cu
Cartea românească de învăţătură de la Boholţ (BV). La 8 iunie 1744, „feciorii
popii Mihai <…> au avut judecată cu sătenii, cu buhorţenii, şi neputînd jura, au
rămas cartea slobodă a sătenilor şi a bisericii din Bohorţi”56.
53
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 105, nr. 285 / 3.
54
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 196, 211, 231, 245, 297, 329-330, 345, 357; Mârza,
Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 74-76; Iorga, Studii şi doc., vol. XVIII, p. 99.
55
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 367; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II,
p. 187.
56
Şchiau, Circulaţia Cazaniei lui Varlaam, p. 531.
122 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Amanetări ilegale de cărţi putea face unul din membrii familiei posesoare
de drept, fără ştirea celorlalţi57. Cîteodată, unii membri ai familiei ştiau ce s-a
întîmplat cu cartea aflată în proprietate comună, alteori însă, nu. Cartea
românească de învăţătură a fost a preotului Naşcu din Budac pînă în 1720, după
moartea lui a fost vîndută la tîrg de soţie, fără ştirea fiilor, dar aceştia au aflat şi au
luat-o înapoi58. Cărţile putînd fi cumpărate în comun de cîteva familii înrudite, au
existat cazuri de zălogire a lor de către o familie fără ştirea comunităţii. La 1782,
preotul Mihăilă Popovici din Simeria după ce, cu mai mulţi ani în urmă, primise
spre folosinţă o Carte românească de învăţătură, a considerat-o a lui, iar sătenii au
fost nevoiţi să o răscumpere59.
Motivele pentru care cărţile au fost amanetate erau diferite, dar toate se
subordonau lipsurilor materiale şi financiare60.
Răscumpărarea cărţilor.
Uneori, cărţile amanetate au putut fi răscumpărate. Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) a fost scoasă de la amanet de multe ori61, dar alte cărţi au
rămas amanet pentru totdeauna, fiind vîndute sau pierzîndu-li-se urma
proprietarilor de drept.
Furtul cărţilor şi recuperarea lor. Din cauza valorii mari pe care o
aveau, cărţile au fost furate de multe ori, în împrejurări diferite.
57
Între anii 1723-1724, Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) „au rămas de la Nenea răposatul
<…> şi după moartea Nenii s-au sculat unchiul meu, preutul, şi au luat-o şi au ţinut-o la
dînsul multă vreme. Apoi eu, trebuindu-mi cartea, ştiindu că au rămas de la Nenea, i-am dat
strînsoare să dea cartea. Iară el nevoind să dea cartea, zicînd că au dat surorii mele Ilenii 2
zloţi pe vremea unei fomeţi” (Dulgheru, Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407).
58
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 117; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 109-110;
Ureche, Circulaţia Cărţii româneşti de învăţătură, p. 170.
59
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 119; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 109.
60
Şapte taine (Iaşi, 1644) „mi-au fost dată pentru aceşti bani” <şapte măriaşi, împrumutaţi
de popa Lup din Soat lui Ion fiul lui Mărtin cînd s-a preoţit>. În 1701, o Psaltire în versuri
(Uniev, 1673) se zălogea în satul Finteuşu Mare (MM) pentru doi stupi „cu bici”, care
valorau 4 florini şi 8 bani (idem, Cartea veche românească în Bihor, p. 192; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 15).
61
În a doua jumătate a secolului XVII, protopopul Matei din Ibăneşti a zălogit un exemplar
în satul Hodac, dar a murit înainte de a-l recupera. Cartea a fost răscumpărată de locuitorii
din Ibăneşti, care au dat-o urmaşului protopopului, diacul Chirilă. Popa Aldea din Şinca a
ţinut zălog 16 ani alt exemplar al cărţii, din 1729 şi pînă în 1745, cînd a fost răscumpărat de
popa Mihai, cu 8 florini. Ioan Radu şi soţia sa Elisabeta au răscumpărat şi ei un exemplar,
pe care l-au dat bisericii de la Şeica Mare. Pe alt exemplar, „la numărul 112, la învăţătura la
Sîmbăta Mare, s-au scris să să ştie că această Căzanie fiind pusă zălog de răpăusatul Manu
Lup cel bătrîn la popa Grolomean pe 3 husăşi, o am scos eu, Ioan, junerele protopopului
Manu Mitişcă“ (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 117-118 şi 383; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 110; Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 81-82).
PREŢUL CĂRŢILOR 123
Furturi comise de hoţi. De cele mai multe ori, cei care îndrăzneau să fure
o carte erau hoţi de rînd. Obiect a numeroase furturi a fost Cartea românească de
învăţătură. Dintr-o însemnare aflăm că „fiind răpită de un fur tăinuit, neştiut de
nimeni, din bisărica satu(lui) Sărăţeni, din curgerea a o sîmţîtoari somă de ani, dară
cu totul fiind înstreinată, nimine din pravoslavnicii hristiiani şi poporăni <ai>
numiţii bisărici nu s-au învrednicit a faci osteneală, măcar cu întrebare şi cercetare
pentru înstreinare ei. Însă eu, iscălitu gios, ajungînd în vîrsta deplină şi avînd puţină
<…>“. Cartea din Păingeni (NT) a fost furată în 1766, dascălul Sandu a căutat-o,
pînă să o dobîndească a trecut prin şase soboare de judecată şi a cheltuit 17 florini.
Dascălul Vasile din Tătăraşi s-a luptat cu răufăcătorii pentru alt exemplar şi s-a
considerat îndreptăţit să scrie, la 4 mai 1824 că „este a mea, dreaptă, cîştigată cu
măciuca la codrul Iaşului”62.
Furturile de cărţi în timpul năvălirilor străine erau frecvente. Cartea
românească de învăţătură a „scos-o Indrei Braşoveanul de la robia tătarilor în
zilele lui Mihai voievod, în anul 7225 <1717> martie 15. Umblînd <cu> popa
Ştefan prin Iaşi, am întrebat ba de unul şi de altul, cu multă strădanie am găsit-o de
am scos-o din a doua robie în cîşlegii Crăciunului“. Luat de tătari a fost şi
exemplarul bisericii Sf. Vasile din Tătăraşi, pe care Ifrim, ginerele beiului din
Cehoveni l-a răscumpărat din Ţara Căzăcească. Altă carte a fost „găsită în steagul
tătărilor, cînd au prădat Ţara Moldovii pînă la Siretu, cînd a fost neamţu cu cătane
în Cetatea Neamţului, la văleat 7225 <1717> ghenar 14, fiind domnu Mihai vodă,
<de ierei Teodor>. Şi am dat doi lei de am legat-o, fiindu strîcată de acea pradă“.
La 12 septembrie 1725, ieromonahul Atanasă, egumenul mănăstirii Bogdana scria
pe exemplarul mănăstirii: „fiind răzliţită din vremili răsco(a)lilor şi aflîndu-s(ă)
nişte oamini, s-au luat de s-au dat iară la mănăstiri” 63.
O însemnare interesantă s-a făcut pe o Evanghelie (1682) de la biserica
Adormirii Maicii Domnului din Huşi (VS), între anii <1716 septembrie – 1717
august> (văleat 7225): „ această carte spun tătarei că au luatu din Ţara Rumâniască,
că d-ar fi fost din ţara noastră nu ar fi adus la noi, pentru că să aude de scos. Şi este
robită din robie d-a trie oară, şi au vinit un tatar şi am răscu(m) părat-o”64. În fine,
„într-această zi 14 <septembrie> zile (sic!) au prădat tătarii Ţara Moldovei şi
această carte <Ceaslovul, Rădăuţi, 1745> au fostu roabă“65.
La începutul secolului al XIX-lea, în vremea agitată a înăbuşirii mişcării
eteriste, turcii au furat multe cărţi din bisericile şi mănăstirile pe carte le-au prădat.
62
Corfus, Însemnări de demult, p. 224; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 118; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 9.
63
Dudaş, op. cit., p. 425; Mosora, Hanga, op. cit., p. 13 şi 58; Filip, Cartea rom. veche în
Bibl. Kirileanu, p. 37.
64
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 410.
65
Ibidem, vol. I, p. 412.
124 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Chiriacodromionul (m-rea Neamţ, 1811) de la biserica Sf. Teodori din Iaşi „l-au
răscumpărat de la turci Vasile sin Theodor şi cu soţiia sa <… şi> au dat 10 lei la
turci pentru această carte”. Ceale 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) „feind robită de
cătră (turci...) în vreme răzmireţii care au fost anul 1821, dar de unde nu să ştie, şi
aflîndu la acei turci, Niţă l... sîn Pe(tru) şi cu un Costandin creşmariu o au
răscumpărat cu cît au putut, şi pentru a lor iertare de păc(ate ş)i veşnică pomenire o
au afieros(it) bisericii Sfîntului Ierarh Necolai gospod din oraşul Iaşii”, la 22 mai
1823. La 24 septembrie 1824, Antohi Sion fost mare căminar consemnează
povestea unei Psaltiri (Iaşi, 1817) pe care a răscumpărat-o de la turcii care au jefuit
mănăstirea Secu: „la anul 1821, prin slobozire dumnezăiască, năvălind oştile
otomaniceşti în pămîntul Moldaviei asupra aportaţilor greci, ce de la sine să sculasă
cu oşti de adunătură să ia împărăţie din mîna turcilor, şi lovindu-să în multe locuri
aice în ţară iar tot sfărîmat. Cînd la cea de pe urmă, mai rămînînd un trup de
această adunătură în munţii Dornii, din ţinut Sucevii, s-au pogorît şi arzînd Tîrgul
Neamţului, prădînd şi tîrgul Fălticeni, s-au ajuns în mănăstire Secului şi
încungiurîndu-i oştile otomaniceşti cu tunuri. Iar fiind închişi cîtăva vreme bătîndu-
i cu necontenire şi nemaiputînd suferi s-au închinat deşchizînd porţile şi intrînd
turcii înlăuntru cu săbiile <rupt>, i-au pus pe toţi supt sabie. Şi împreună cu
nelegiuiţii aceştie au pierit şi 22 călugări şi alt norod nevinovat ce era închişi în
mănăstiri la o vremi ca aceia, iar mănăstirea s-au prădat de istov arzîndu-o cu foc în
toate părţile, băgînd şi în besărică fîn şi dînd foc au ars şi sfintile icoani şi toati
altile ce s-au putut strica, de foc mistuindu-să în cenuşă. Atunce, întru întoarcire
oştilor de la mănăstiri, întîmplîndu-mă în Roman, trecător la Ieşi <rupt>, am găsit
la un turc <rupt> această Psaltire împreună şi cu alte cărţi besăriceşti şi le-am
cumpărat din mîna turcului drept 40 lei <rupt>. Pricina cum au căzut la mine
această Psaltire am însămnat aice şi, mai ales că nu le-am cumpărat într-ascuns
<rupt> a mulţi oameni cinstiţi, fiind de faţă şi sfinţia sa arhimandritul Gherasim,
sf(intei) mănăstire Precista din Roman, la leat 1821 săptembrie 14. Iar amu, după
ce, din milostivire dumnezeiască, lucrurile s-au îndreptat şi ţara de supt cumplita
<rupt>, oblăduitor ţării pe măria Ioan Sturza voievod. Atuncea apucîndu-să şi sfîntul
săbor a sfintei mănăstiri Neamţul şi Secul pentru înnoire şi merimetisirea sfintei
mănăstiri Secul, am afierosit şi eu această Psaltire iarăşi sfintei mănăstiri ca precum
dintru întăi au fost rînduită la besărica cea săbornicească al Sf. Ioan Botezătoriul să fie şi
după aceasta pentru pomenirea mea şi a părinţilor miei şi a <rupt>, de alt neam
agiutîndu-mă a o răscumpăra din mînile jăfuitorilor, ferindu-mă şi de mii de primejdii
întru acea cumplită vremi de peire ce venisă asupra pămîntului acestuia”66.
Furturi de cărţi săvîrşite de persoane aparent onorabile. Uneori, cărţile
erau însuşite de persoane bine situate în societatea vremii. Cartea românească de
învăţătură „au găsit-o popa Grozav la popa Dârzu şi au scos-o cu gîlceavă şi au
66
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 560.
PREŢUL CĂRŢILOR 125
dat-o la biserică”. Istoria lui Numa Pompiliu (Iaşi, 1820) are cîteva cîteva
însemnări pe ultima f.: „această carte este a lui protopop Popovici şi cine să va
întîmpla să o fure să fie afurisit de toţi Sfinţii Apostoli şi de Dumnezeu. Anu 1839
martie 24”. Altă mînă a notat mai jos: „să (se) ştie că am cumpărat-o de la
dumnealui (sic!) cucoana Marghioliţa Beldiman di la Miroslava”, dar mai jos,
cineva cu altă grafie scrie: „nene Petrache, cartea aceasta am cumpărat-o de la
cucoana Marghioliţa Beldiman, dar eu m-am încredinţat că au furat-o şi apăi iscălit.
Fecioru Drumeşului” 67. Un caz aparte s-a petrecut cu Evanghelia (Iaşi, 1742)
cumpărată imediat după apariţie (văleat 7251) de Ion Dediulescul ispravnic cu 12
lei şi donată schitului Coşula „însă nescrisă de mine intăiu”. Dania nefiind
consemnată grafic, „mai pe urmă, fiindu preotu la sfînta bisărica unu călugăr,
anume popa Enache <…>, au datu răvaşu la măria sa Mateiu Grigorie Ghica-vodă,
jăluindu că nu are Evanghelie la besărecă şi aru fi găsitu această Evanghelie de
vîndutu. Mărie sa Mateiu-vodă au poruncitu şi ne-au dat banii şi au pusu şi pecetie
măriii sale, după cum să vede”68. Se vădeşte o dată în plus importanţa însemnărilor
pentru certificarea proprietăţii asupra cărţilor, scrierea pe carte fiind o regulă pe
care ispravnicul Ion Dediulescul nu a respectat-o.
Confirmarea este oferită de cărţile bisericii Sf. Dimitrie din Suceava:
„acest Treod (Iaşi, 1747) este a sfintei biserici a lui Sfeti Dimitrie den tîrgu <…>
cumpărat cu banii de milostenie de la creştini, cu osteneala epitropilor sfintei
bisericii şi s-au scris la condica bisăricii la rîndu şi s-au iscălit şi epitropii bisăricii;
let 7271 <1763> martie 1. Şi în ştiinţă să fie că toate cărţile sfintei bisărici a lui
Sfeti Dimitrie sînt scrisă pe margini şi iscălite de epitropi şi puse toate la condica
bisericii, Costandin <…> epitrop”. Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) „este a sfintei
biserici a lui Sfeti Dimitrie din tîrgu den Suceava cumpărată de epitropii bisericii şi
s-au scris la condica bisericii şi s-au iscălit şi epitropii bisericii. Leat 7271 <1763>
iulie 25. Costandin Gîndul, cupeţ epitrop”. Evanghelia (Iaşi, 1762) „este a sfintei
biserici a marelui mucenic Dimitrie den tîrg, din Sociava, cumpărată cu bani de
milostenie a epitropilor şi a altor creştini. Şi s-au scris şi la condica bisericii <…>
Şi s-au iscălit şi epitropul biserici, la v(ă)leat 7271 <1762> sept(embrie) 14”69.
Recuperarea cărţilor înstrăinate. Cărţile fiind valoroase, de obicei se
încerca recuperarea lor. Cum s-a văzut mai sus, efortul se făcea şi dacă o carte
fusese răpită de armatele străine în trecere prin Ţările Române, la acţiune
participînd uneori grupuri de săteni70. S-a păstrat o însemnare din care rezultă, în
67
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 425; Antonovici, Doc. bîrlădene, I. p. 303; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 58, 210-211.
68
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 180.
69
Ibidem, p. 50, 57, 105.
70
Cartea românească de învăţătură de la Boziaş (BN) „a fost răpită în răutăţile cele de
cînd au robit tătarii, cînd o au apucat nişte tîlhari. Deci, eu, protopopul Lup ce am şezut în
Boziaş, am răscumpărat-o cu multă cheltuială şi am îmblat trei scaune şpăneşti şi am dat 23
126 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
mod surprinzător, că o persoană care a redobîndit o carte prin eforturi proprii a fost
pedepsit de clericul superior căruia îi era subordonat. Dascălul Sandu din Poca
povestea: „să se ştie că această Păucenie <Cartea românească de învăţătură> a
fost răpită şi am găsit-o la popa Lup de la Toldal. Şi am cheltuit 14 florinţi pînă o
am căpătat, în Poca 3 soboară, la Toldal un sobor, la Sântioara la alt sobor, la
Cozma alt sobor, la şase soboară am cheltuit. Şi m-au bintuit popa Vasile cel Negru
de la Fil(i)piş(u) Mare pentru ce nu am dat la mîna dumisale sau la curatori, că
dumnealui era protopop atunci, şi m-au bintătuit 3 florinţi. Şi la birăşag au fost:
popa Micul de la Ercea, juratul; 2, popa Sandu de la Moişa; 3, diaconul Petre de la
Fil(i)pişu Mare; 4, popa Onu de la Băla; 5, popa Gheorghe de la Vadu Sântioara; 6,
Ungur Mărian de la Băla; 7, Ceu Crăciun, că la casa lui a fost judecata. Şi am scris
eu, dascăl Sandu de la Poca <…> 1766 <…>. Şi peste tot am cheltuit bani gata 14
florinţi şi 2 mărieşi”71. Interesantă, din punctul de vedere al mentalităţii este
însemnarea făcută pe un Sinopsis (Iaşi, 1757): „această cărticică iaste de bitang şi
cine o va căpăta să cetească pă dînsa, apoi să <o> dea şi altora, pînă să va prăpădi
de tot, că nu are stăpîn”72.
Procese pentru recuperarea cărţilor. Dreptul de proprietate asupra
cărţilor înstrăinate nu se putea stabili, uneori, decît prin procese judiciare.
Soboarele de judecată erau constituitedin înalţi ierarhi alături de care veneau
martori cunoscători ai chestiunii disputate. Asemenea procese au fost numeroase,
dar vom exemplifica numai cu cîteva care au avut ca obiect cărţi din Ţara
Moldovei73. Cei care îşi disputau o carte se aflau în diferite relaţii de proprietate
faţă de dînsa: locuitorii aceluiaşi sat 74, satele cu preoţii sau cu urmaşii acestora75;
de florinţi colaţ, precum ştie Ciorba Costin şi Heanţu Ionu, că lor le-am dat 2 florini de au
îmblat cu mine pănă am dobîndit” (Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 207).
71
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 407-408.
72
A nimănui, găsită, fără stăpîn; (Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p 110).
73
Popa Dumitru mărturisea în anul 1706 că pentru a dobîndi o Carte românească de
învăţătură a trebuit să intervină „cu legile” înaintea soborului prezidat de protopopul Costin
din Vidrasău (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 119; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 112).
74
Pentru Cartea românească de învăţătură se judecau în anul 1687, Boldor Marian cu Ion
din Geoagiu de Sus (HD) „înaintea protopopului Rusului. Şi a fost de faţă popa Ioan din
Bolna, popa Vadeş din Rapolt, popa Anghel din Simeria, popa Mihai din Vorţa, popa
Marian din Bozeş, popa Gheorghe din Mada şi birăul din Geoagiu cu doi oameni, cu
Mănariu Dumitru şi cu Constantin”. Cîştig de cauză a avut Boldor Mărian, care a trebuit să
achite 44 de florini pentru a reintra în posesia cărţii (Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 102).
75
Un astfel de proces a avut loc în 1744 pentru stăpînirea unei Cărţi româneşti de
învăţătură: „această carte <de la> besear(ica) Buholţului, ţiindu-să ficiorii popii (Mi)hai că
ar hi la ei, pe opt florinţi, au avu(t) judecată cu săteanii, cu bohorţeanii, şi neputînd jura, au
rămas cartea slobodă a săteanilor şi a besearicii de l(a) Bohorţu” (Ibidem, p. 59). La fel s-a
întîmplat şi cu exemplarul bisericii din Voila în anul 1738 „această carte au judecat să fie a
bisericii Şircheiţii <…>. Aceasta am giu(de)cat noi, săb(o)rul preoţesc. Eu, notareş
PREŢUL CĂRŢILOR 127
două sate între ele76; fraţi sau rude, dar nu întotdeauna solicitanţii unor cărţi au avut
cîştig de cauză în mod necondiţionat.
La fel cu oricare proces civil sau penal al epocii, şi în cazul proceselor
pentru cărţi se aplica autoritatea lucrului judecat. Precizarea s-a făcut pe Cartea
românească de învăţătură aflată în litigiu la Rogoz77. Chiar dacă nu se ajungea
mereu la judecată, însemnările arată că, uneori, cărţile erau folosite şi pentru
stingerea unor pricini dintre două persoane, adică aşa cum s-ar spune astăzi, pentru
achitarea unor amenzi78.
Posesorii de cărţi
Se impune operarea unei distincţii între preoţi şi biserici sau între călugări
şi mănăstirea în care vieţuiau, însemnările ilustrînd faptul că tipăriturile celor dintîi
erau deosebite de ale lăcaşului de cult, care aparţineau comunităţii. Cărţile bisericii
erau cumpărate prin eforturile financiare sau materiale ale satului sau parohiei si
rămîneau în dotarea acesteia generaţii de-a rîndul. Acelaşi regim era aplicat şi
cărţilor provenite din donaţii79. În schimb, cărţile cumpărate de preoţi erau ale lor
săb(o)r(u)lui mare, protopop Ionaşcu Vineţeanul” (Păcurariu, Legăturile Bis. ortodoxe din
Transilvania, p. 96).
76
O Carte românească de învăţătură a fost cumpărată de Văşcu Ionaşcu din Lăpuşul
Românesc, care a dat-o satului în timpul lui Sava Brancovici, dar a ajuns mai tîrziu în
Rogoz, iar urmaşii donatorului o cer pentru biserica din Lăpuş. Neputînd-o obţine de la
sătenii din Rogoz, Văşcu Alexe i-a chemat în judecată în faţa mitropolitului Varlaam al
Transilvaniei. Hotărîrea luată la 4 decembrie 1689 a fost scrisă chiar pe carte: „noi, vlădica
Varlaam, avînd sobor de eparhie în vidicul Lăpuşului, în Rogoz, şi veniră înaintea noastră
Văşcu Alecse din Lăpuşul Românesc şi cu sătenii din Rogoz, aducînd lucrul acestii cărţi
<…>. Socotindu-l toţi, de toate părţile, s-au împăcat aşa: această carte să rămînă la biserica
Rogozului şi să fie pomană lui Văşcu Ionaşcu şi Văşcu Alexe şi rămăşiţelor lor” (Şchiau,
Circulaţia Cazaniei lui Varlaam, p. 530).
77
„Cine s-ar mai ridica după această împăciuială să caute lucrul acestei cărţi, să nu poată
păn-nu va pune două sute de florini: o sută vlădiceşti, o sută şpăneşti” (Şchiau, op. cit., p.
530; Păcurariu, Legăturile Bis. ortodoxe din Transilvania, p. 95-96).
78
Pe un Molitvenic (Iaşi, 1749) preotul Ursu a notat la 21 noiembrie 1769: „acest
Molitvenic al meu, carile am cumpărat de la preosfinţia sa părinte(le) mitropolit Nechifor şi
l-am dat pentru o precină ce-am avut cu <un> părinte şi pentru această precină am dat acest
Molitfelnic la mîna părintelui Ioan Cos(te) a preotului Ioan <să fie> pe veci” (Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 65). Pe Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie
(m-rea Neamt, 1808) citim: „Ioan mai mare frate iaste această carte a mè, am dat-o lor
pentru o pricină” (Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 203).
79
La 22 iunie 1777, Evanghelia (Bucureşti, 1775) „am cumpărat-o eu, Ilie, împreună cu
Mihalachi, din tîrgul Dorohoiului, şi am dat-o danie sfintii biserici din Roşcani, ca să fie
spre pomenirea noastră şi a părinţilor noştri. Şi noi am dat-o sfintii biserici, iar nu vreunui
preutu”. Liturghia (Iaşi, 1794) „se închină <m-rii Sf. Ilie din Chişinău, de ierei Antonie şi
preoteasa Ana> şi oricari dintre preuţi ar sluji sfintele taine să nu o ia să fie a sa, că iaste
dreaptă a sfintei bisărici a Sfîntului Ilie”. O însemnare interesantă s-a făcut la 12 octombrie
128 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
personale, folosite în biserică doar pe timpul vieţii cumpărătorului, iar după moarte
erau luate înapoi de urmaşi. La fel se întîmpla cu cărţile donate preoţilor în nume
personal de persoane particulare80, precum şi în cazul monahilor. De aceea, cînd un
călugăr de la mănăstirea Putna a cumpărat în 1755 un Molitvenic (Iaşi, 1754) şi a
dorit ca după moarte cartea să revină mănăstirii, a precizat: „însă fieştecarea părinte
sau frate din mănăstire să aibă voia a o lua la cetire şi la trebuinţele în mănăstire”81.
Confiscarea cărţilor de autorităţi.
Valoarea mare a cărţilor rezultă şi confiscarea lor de către autorităţi în
schimbul neîndeplinirii unor obligaţii fiscale, procedeu obişnuit în Ţările Române.
Încă din 1645, Matei Basarab preciza într-un act prin care Preda şi Udrişte primeau
satul Dăeşti din Vîlcea, că le-a dat satul spre a-i despăgubi pentru că au plătit dările
unor locuitori fugiţi82. Tîlcul liturghiei (Iaşi, 1697) „s-au loat zaloc (sic!) de la un
popa de la Podoleni pentru 25 parale, dijma fînului“, la 26 octombrie 1760. Un
Penticostar (Iaşi, 1754) „l-au luat goştinarii di la Solca pentru banii goştinii, că ne-
au pus solcanii o năpasti şi am plătit”83. Se observă că tipăritura a fost confiscată
chiar în anul apariţiei.
Confiscarea devenise atît de frecventă în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, încît atunci cînd s-a distribuit Antologhionul (Iaşi, 1755), domnul Matei
Ghica a cerut să se scrie pe carte: „şi poruncim domnie me: carte aceasta, adic(ă)
Mineiul, dindu-s(ă) la bis(e)ric(ă), a bis(e)ricii să fie în veci, şi nim(eni) să nu
cutez(e) a-l lua, nici Mineiul, nici alte cărţi bisericeşti, nici pentru dajde
domne(a)sc(ă), nici pentru poclonu vlădicesc, nici pentru alte dăjdi (ale) preoţilor,
nici pentru alte ceva. Iar care n-ar păzi porunca şi ar lua-o din bis(e)ric(ă), cărţi
bis(e)ric(eşti), hotărim să fie cu mare urgie, să s(e) pedepsească ca un călcător de
lege. Şi această poruncă să s(e) scrie în to(a)te Mineil(e) ca s(ă) fie stătăto(a)re şi
păz(itoare şi) porunca aceasta într-alt chip să nu fie”. Confirmarea este oferită de
1745 pe un Apostol (Bucureşti, 1743): „această sfîntă carte ce să cheamă Apostolu iaste a
preutului Mihail den Dorna”. Dedesupt, altă mînă a intervenit: „ba este a sfintii beserici din
Dorna, să fie în veci nemutată într-alte locuri streine, cumpărat de Simioneşti şi dat la
beserica pomană. Deci, să nu zîcă că-i a popii, ce a beserici, să se ştie” (Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. I, p. 212 şi vol. II, p. 271 şi 553).
80
Un Molitvenic (Iaşi, 1764) „este proprietate dreaptă a lui Anania Iacubovici, preot. S-au
lăsat în biserica din satul Clit, spre întrebuinţare numai” (Mitric, op. cit., II, p. 68). Tîlcul
evangheliilor (m-rea Neamţ, 1823) „nu este de obştie, ci este a mé, a mult păcătos(ului)
mohah Miftodie potcapierul, cumpărată pre banii mei, iar nu a obştie şi cine va îndrăzni să
o despartă şi să o ia de la mîna mé, acela neiertat să fie” (TC, anul I (1916), nr. 10, p. 157).
81
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 70.
82
„Şi dăjdile lor au rămas în spinarea slugilor domniei mele ce scriu mai sus, de le-au tot plătit ei
de la casa lor, fără voia lor, cu bani gata şi cu vite, cu vaci, cu boi, cu cai şi cu oi şi cu stupi şi cu
haine, pînă şi cărţile şi odăjdile bisericii au luat pînă s-au umplut multă samă de bani,
29000, de au dat pentru dînşii” (Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea a 2-a, p. 637).
83
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 67; Corfus, Însemnări de demult, p. 198.
PREŢUL CĂRŢILOR 129
84
Balaur, Biserici, p. 35; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 45 – 46.
85
La 24 februarie 1772, Gavril Ilău nota pe o Evanghelie (Iaşi, 1762) că cel care „ar da-o
pentru orice dajde să fie blăstămat de Domnul Hris(tos) şi de Maica Precista”. Ioana
uşeroaie, donînd un Octoih (Bucureşti, 1773) în Valea Adîncă (SV), a cerut ca „nici din
slugile vlădiceşti să nu aibă voia să o ia pentru dajde preoţilor” (Mihail, Cărţi, ms. şi icoane
din Basarabia, p. 100-101; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 299-300).
86
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 256.
130 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
învăţătură costa la Surduc (SJ) 15 florini, nelegată. Cum s-a văzut, în anul 1762,
Evanghelia (Iaşi, 1762) s-a vîndut cu 7 lei şi un ort la Şerbeşti (NT) şi cu 7 lei şi un
zlot la Preuteşti (SV). În schimb, în Transilvania, Cartea românească de învăţătură
se vindea la Luduş (MS) cu 8 florini, două ferdele de porumb, 10 potori şi 7 bani.
În 1775, Cartea românească de învăţătură se vindea la Băbdiu (CJ) cu 21 de
florini, iar la Voslăbeni (HG) cu 16 florini, în timp ce Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682-
1686) se dădeau la Caşin (BC) cu doar 7 lei. În anul 1780, Psaltirea (Iaşi, 1743)
costa la Baia Mare (MM) 4 florini, în timp ce Cartea românească de învăţătură de
dădea la Frata (MS) contra unui sărindar de 12 florini. În 1784, Triodul (Iaşi, 1747)
se vindea la Borşa (MM) cu 20 florini, iar Antologhionul (Iaşi, 1755) se vindea
schitului Dărmăneşti (BC) cu 15 lei, în timp ce Cartea românească de învăţătură
se dădea în Sălciua de Jos (AB) cu 30 florini, iar în Poiana Aiudului (AB) cu 20
florini. În 1786, Evanghelia (Iaşi, 1762) se cumpăra în Groşi (SM) cu 10 florini,
dar Cartea românească de învăţătură de la Coveş (SB) costa 58 florini. În anul
1795, Liturghia (Iaşi, 1794) se dădea la Gura Galbeni (BC) cu 5 lei şi jumătate, în
timp ce Cartea românească de învăţătură se dădea în Huduc (MS) cu 9 florini,
însă vînzătorul avea nevoie de bani, iar preţul cărţii era inferior celui real. În 1801,
De obşte gheografie (Iaşi, 1795) se vindea la Bucureşti cu 6 taleri, în timp ce
Cartea românească de învăţătură de la Sălcuţa (BN) costa 9 zloţi. În 1802,
Catavasierul (Iaşi, 1792) costa 3 lei şi jumătate, în timp ce Cartea românească de
învăţătură de la Daia costa 16 florini. În 1803, Înfruntarea jidovilor imprimată la
Iaşi, costa 150 de parale, dar Cartea românească de învăţătură se plătea cu 12
florini la Boholţ (BV) şi cu 16 florini la Voslăbeni (HG). În 1824, Molitvenicul
(Iaşi, 1764) costa 13 lei, în timp ce Cartea românească de învăţătură se vindea
încă, la Fineiu (CJ) cu 17 florini renani87.
Preţurile cărţilor şi ale unor mărfuri şi servicii - abordare comparată.
Cercetarea însemnărilor de pe cărţi şi a documentelor de arhivă permite
efectuarea unor comparaţii între preţurile cărţilor şi cele ale unor mărfuri în
anumite perioade şi zone geografice. Pentru Transilvania, cunoaştem unele preţuri
de la mijlocul secolului al XVII-lea, deoarece Dieta din 1642 a confirmat lista de
preţuri adoptată în timpul lui Gabriel Bethlen, în 1625. Din acest mercurial cu
preţurile maximale la sute de mărfuri şi servicii rezultă, de pildă, că o pereche de
boi costa între 12 şi 30 florini, o vacă stearpă costa 6 florini, iar o vacă cu viţel
87
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom., p. 78, 565; Mitric, Cartea rom. veche în j.
Suceava, vol. I, p. 67 şi vol. II, p. 55, 76, 103; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II. p.
227; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 109-110, 190, 198-199, 212, 231, 248, 268, 276, 279,
280, 286, 319, 349, 374, 411, 426; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 54, 58; Braicu,
Bunea, Cartea rom. veche în Sibiu, p. 44 şi 95; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 64; Bîrlea,
op. cit., p. 44; Mîrza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 45; Pop, Mărturii
strămoşeşti, p. 53; TC, anul I (1916), nr. 8, p. 126; Corfus, Insemnări de demult, p. 211;
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti, p. 123.
PREŢUL CĂRŢILOR 131
88
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 117-118; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 68.
89
Mitric, Cartea rom. în j. Suceava, vol. II, p. 68-69; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU
Iaşi, p. 67; Caproşu, Sama Vistieriei Moldovei din 1776, p. 540.
90
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 254, 282 şi 389.
91
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 120.
132 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
***
Studiul cărţii tipărite din punctul de vedere al însemnătăţii acesteia în
societatea românească şi sud-est europeană în perioada amintită nu poate fi
complet fără abordarea a două elemente: preţul şi valoarea ei. Studiul preţului
presupune analiza celor două elemente componente: costul şi preţul de vînzare.
Costul se compune din cheltuielile de lucru şi de aprovizionare cu materialele
necesare şi o sumă suplimentară pentru a se obţine rentabilitatea tipografiei.
Deoarece distribuţia cărţilor era dirijată de autorităţile statului şi ale bisericii, preţul
fixat de tipografie reprezenta baza preţului cu care acestea erau apoi, vîndute.
Preţul de vînzare era mai mare pentru cumpărătorii colectivi (sate, mănăstiri) decît
pentru cei particulari.
Pentru aprecierea corectă a preţurilor de vînzare a cărţilor comparativ cu
alte mărfuri este necesară cunoaşterea unor elemente suplimentare: starea cărţii în
momentul vînzării, dacă s-a vîndut legată sau nelegată, a contextului în care au
avut loc tranzacţiile comerciale, a motivelor care au determinat vînzarea şi, mai
ales, a echivalenţei monetare. Necunoscînd întotdeauna asemenea elemente se
constată că, simultan, aceeaşi carte avea preţuri variabile în timp şi în spaţiu: un
exemplar sau exemplare diferite dintr-o ediţie au avut un preţ la tipografie şi altul
cînd s-au schimbat între posesori particulari; sînt multe vînzări-cumpărări de cărţi a
căror evoluţie nu a fost liniară, iar variaţiile de preţ sînt greu explicabile, mai ales
atunci cînd se produc în interiorul unei ţări şi sînt exprimate în aceeaşi monedă.
Dacă tranzacţiile au loc în ţări diferite, la date şi în monede diferite, aprecierile sînt
şi mai dificile. Pe măsura trecerii timpului de la apariţie, preţul unei ediţii a crescut,
dar alterori preţul a scăzut. Odată cu trecerea unui număr de ani de la imprimare,
intervenea faptul că o carte devenea rară, în unele cazuri chiar atît de căutată încît
se începea multiplicarea ei manuală, prin copierea originalului tipărit. Se observă şi
că distanţa faţă de centrul tipografic în care a apărut cartea determină creşterea
preţului acesteia. Indiferent de aceste necunoscute, în întreaga perioadă analizată,
cărţile s-au numărat printre bunurile cele mai scumpe ale societăţii.
Preţul mare al cărţilor rezultă şi din practica amanetării şi confiscării lor de
autorităţi, în schimbul neachitării unor obligaţii fiscale. De multe ori, cărţile au fost
furate de hoţi sau chiar de persoane aparent onorabile. Faptele erau favorizate de
lipsa menţiunilor vînzare - cumpărare sau de proprietate care, făcute pe carte,
căpătau puterea juridică a unui contract. Nu în ultimul rînd, în timpul războaielor
sau al năvălirilor străine, cărţile erau furate, numărîndu-se printre capturile de
seamă. Pentru recuperarea lor, proprietarii parcurgeau distanţe lungi sau se judecau
cu cei pe care îi puteau dovedi că şi le-au însuşit în mod ilegal.
VALOAREA CĂRŢILOR
1
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I – IV, bibliografie exhaustivă.
2
Iorga, Studii şi doc., vol. XVIII, p. 59 şi 102; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în
BCU Cluj, p. 12; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 338; Cartea rom. veche în BCU
Bucureşti, p. 18.
134 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
den vălet 1741; Ceaslovăţ rusesc, let 1757; Triod tvetn(ic) scrise cu mîna mamii,
den vălet 7231 <1722> noiemvri 20; Obştiei rusescu scris cu mîna, den vălet 7251
<1742> oct(ombrie) 4 dni; Molitvenic rusesc tiparnic de cele mici; Prolog de iarnă,
vălet 7190 <1682>; Paremie pe-nţeles; Acafister rusesc; Psaltire pe-nţeles tipărită
în Ard(eal), în Belgrad; de-n Triod posna scrise cu mîna mamii, nişte trătaje;
Catavasier ce s-au tipărit la Rădăuţi; Mineie ce s-au tipărit în Ţara Munten(ească),
den văleat 7251 <1742-1743>; Carte ce se chiiamă Alfavita; Predoslovie de vălet
7203 <1695> mai 20; Divanul lumii; Hronograf; nişte trătaje de a optăle săbor”. Se
pare că Neculai Holban a mai avut şi alte cărţi pe care le-a lăsat copiilor săi, o
însemnare nedatată de pe Octoihul tipărit la Iaşi în anul 1749 informînd că „această
carte, ce să cheamă în limba elenească Paraclitichi, iar în limba românească
Octoih, mi-au dat mie de la părintele meu răpăosat, Neculai Holban”3.
Molitvenicul (Iaşi, 1754) a fost lăsat moştenire mai multor generaţii de
preoţi: „este a mea, a preotului Gheorghie din Bouşori ot ţinu(tu)l Vasluiului,
ocolul Crasnii, şi-mi este Molit<venicul de la> tătîni-meu, popa Antohi, ci au trăit
şi au răposat la moşia lui în Popeşti, în ţînutul Fălciiului, ocolul Crasnii <…> şi
acum am dat Molitvenicul acesta ginirelui nostru, preotului Vasăle din Vineţăşti ot
ţănutul Fălceiului, ocolul Crasnii, ca să să ţie să slujască pi dînsul <…>. Iar de mi
s-ar tînpla mie a muri, să aibă ginerele, popa Vasăle, a da Molitvenicul gheţălor
copii, lui Toderică sau Tomuşorului <…>. Let 7302 <1793> oct(ombrie) 26”. Un
Apostol (Iaşi, 1753) „este al meu, dăruit de uncheşul meu, Alexandru
Gheorghiescul dascăl, <…> ca să fie al meu şi a copiilor mei. În Vicov de Sus, la
10 oct(m)vrie 1844”. Alfavita <sufletească> (Iaşi, 1755) „este a popii Apostului şi
au datu fiului său, lui Savei“4. O însemnare interesantă a făcut preotul Gheorghe
Antiohiviciu Aracsicu, la 24 septembrie 1779, pe un Apostol (Bucureşti, 1774) pe
care l-a cumpărat „de noo, în 17 lei pol, ca să fei odoru în veci feciorilor mei şi
nepoţîlor şi strănepoţîlor. Iar fetele şi ginerii şi oricini di partea fetelor treabă cu
cartea să nu aibă. Iată că am scris diiată şi de rostu le-amu spusu”, după care
urmează un blestem straşnic. În aceste cazuri, cărţile se lăsau moştenire pe linie
bărbătească acelor membri a familiei care le puteau folosi şi care erau de obicei,
preoţi, dar cercetarea însemnărilor de pe cărţi a permis depistarea şi a unei situaţii
opuse, în care un fiu îi dă părintelui său o carte, Istoria Alexandrului celui Mare
(Movilău, 1796): „această carte a mea am dat-o tatii, eu, Pavel a Tăutului şi am pus
să se ştie şi jos degetul”5. Exemplele oferite probează din nou că regimul
proprietăţii, căreia i se supunea şi cartea, era riguros stabilit.
3
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCLIV/10; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava,
vol. II, p. 55.
4
Mitric, op. cit., p. 73, 82-83; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 78.
5
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 307 – 308; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU
Iaşi, p. 202.
VALOAREA CĂRŢILOR 135
6
Mitric, op. cit., vol. II, p. 112.
7
Corfus, op. cit., p. 208; Mitric, op. cit., vol. II, p. 89; TC, anul III (1934), nr. 2, p. 29.
8
Mitric, op. cit., vol. I, p. 57, 71.
9
Năsturel, Bibl. Patriarhiei din Alexandria, p. 520; Corfus, Insemnări de demult, p. 211.
136 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
evenimente politice, sociale sau personale din viaţa deţinătorilor se scriau pe cartea
care dăinuia, ştirile putînd ajunge la urmaşi. Era frecventă expresia conform căreia
mîinile care au scris vor putrezi, „dar cuvîntul Domnului va fi viu în veac”;
„numele ne-or pomeni” etc.10. Înregistrarea vînzării-cumpărării se făcea tot pe
cartea care ţinea loc de contract comercial şi de act de proprietate. Vînzînd o Carte
românească de învăţătură diacului Simion din Bobahalma, preotul Patrichie din
Hîrlău a scris pe ea „ca să n-aibă val pe unde va merge” noul posesor. Pe cea
cumpărată de popa Ion din Sidriaş, vînzătorul nota: „aceasta eu scriu, Dumitraşcu,
de să va tîmpa să aibă popa Ion vo supărare de <la> cineva de această carte, la
mine să vie, că eu am vîndut-o”11. Menţiunea donaţiei se făcea tot pe carte şi s-a
văzut mai sus că lipsa ei putea avea ca efect chiar anularea gestului. Ca orice
tranzacţie comercială, şi vînzarea-cumpărarea cărţilor se făcea cu martori, care
beau şi un adălmaş12.
Protejarea spirituală a cărţilor.
Cartea putînd fi înstrăinată în diferite împrejurări, modalitatea cea mai
frecventă de protecţie a ei era de natură spirituală. Se folosea blestemul fixat
grafic deoarece scrisul avea în societatea românească medievală un prestigiu
deosebit, era trainic, putea forţa veşnicia. Într-o vreme în care gîndirea era
dominată de Biserică, afurisenia şi anatemizarea celor care ar fi îndrăznit să aducă
atingere în vreun fel integrităţii fizice a cărţilor erau foarte eficiente. Imprecaţiile,
inspirate din istoria şi hagiografia creştin-ortodoxă, erau dintre cele mai
înfricoşătoare şi îi vizau pe toţi cei care ar fi putut schimba, într-un fel sau altul
destinul cărţii şi se aplicau deopotrivă cărţii manuscrise şi tipărite. În consecinţă, o
lungă perioadă de timp, imprecaţiile se refereau la buna păstrare a cărţilor
acolo unde au fost aşezate de la început, de către ctitori, prin danie, în
biserici şi mănăstiri, ori în familie. Dreptul de ctitorie fiind bine statornicit iar
circulaţia cărţilor între cititorii individuali fiind redusă, era incriminată mai
degrabă schimbarea locului fixat iniţial de către donator şi deteriorarea bogatelor
ferecături, decît furtul. Cel dintîi blestem pe o carte din Ţara Moldovei, făcut un
Tetraevanghel slavon (1495), susţine aserţiunea. Cumpărat de Ştefan cel Mare şi
oferit bisericii ctitorite de el în Borzeşti, la 3 noiembrie 1495, ca să-i fie
„pomenire nestrămutată pînă stă acest hram”, marele domn ameninţa pe „cine va
10
Braicu, Bunea, Cartea veche rom. ]n Sibiu , p. 99; Marian, Inscripţii, p. 104.
11
Corfus, Insemnări de demult, p. 186; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU
Cluj, p. 9.
12
O carte românească de învăţătură (Iaşi, 1643) a fost vîndută de Alexa Macarie din
Maierău unui grup format din „Crămene Dumitru, Cerebe Dămianu şi Crăstea Toader,
Crăstea Dămian şi Mari(n) Toader şi Durei Onu <…> dereptu 12 florini şi 51 de bani şi o a
lu(a)t cu adălmaş. Adălmaşul l-au grăitu pătrupop Dumitru şi popa Dumitru cel bătrîn şi
Bele Niculae de la Poşaga şi Mat[t]e(i) Gavrilă de-i însoţău, aceste au fost într-adălmaş“
(Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 71-72).
VALOAREA CĂRŢILOR 137
strica şi va clinti această pomenire, fie episcop sau popă sau oricine, unuia ca
acela să-i fie potrivnică Sfînta Născătoare de Dumnezeu în ziua înfricoşatei
judecăţi a lui Hristos”. Următoarea imprecaţie apare tocmai în 1512, pe o
Evanghelie slavonă de la m-rea Neamţ. Grămăticul Dimitrie, scriind „cu dania şi
învăţătura mitropolitului Teoctist din Suceava”, îl înspăimînta pe „cine ar cuteza
să-l ia de la acest sfînt lăcaş şi să-l ducă undeva aiurea, ori să-l vîndă, să fie
neiertat de Domnul nostru Isus Hristos şi de smerenia noastră”. Într-o duminică,
la 3 iunie sau iulie 1519, Matiiaş cămăraşul de vistierie din Suceava, care a
cumpărat un Tetraevanghel, „l-a înnoit a doua oară” şi l-a dat în biserica Sf.
Nicolae din Suceava pentru sănătate şi iertarea păcatelor, cerea şi el ca
manuscrisul „să fie neclintit de la acea biserică a Sfîntului Nicolae în vecii
vecilor. Dacă cineva ar încerca să-l strice sau să-l vîndă, să fie blestemat de
Dumnezeu şi de Preacurata Maica Domnului şi de 318 Părinţi de la Nicheia şi de
Sfîntul Părinte Nicolae şi de toţi sfinţii”13. Observăm că spre deosebire de Ştefan
cel Mare cei doi donatori au trecut în rîndul infracţiunilor generatoare de pedepse
preaînalte, şi vînzarea cărţii. Prin urmare, practica apăruse, iar cei ce puteau cădea
în asemenea păcat erau mai ales vieţuitorii lăcaşului care adăpostea odorul. Fapta
era condamnabilă din cauză că potrivit dreptului medieval, daniile ctitoriceşti
confereau dreptul de stăpînire asupra bunurilor cedate, cei miluiţi avînd doar
dreptul de folosinţă asupra lui, nu însă şi proprietatea.
Abia la 25 mai 1528, monahul Evloghie, dăruind un Apostol mănăstirii
Sălăgeni, trece în rîndul faptelor rele şi furtul fiind, totodată, mult mai explicit cu
pătimirile din Veacul de Apoi: „cine va îndrăzni să o strice sau va risipi dania şi
întărirea noastră sau o va fura, ori o va vinde, să fie blestemat de Dumnezeu
făcătorul cerului şi al pămîntului şi de Preacurata lui Maică şi de cei 12 Sfinţi
Apostoli de frunte şi de 318 Părinţi care sînt la Niceea. Şi să-i fie soarta cu Iuda şi
cu anatema şi sîngele lui Dumnezeu asupra lui“14.
Pedepsele invocate pentru hoţii de cărţi erau atît de cumplite15 din cauză că
aceşti răufăcători erau asimilaţi hoţilor de odoare. În însemnări, acest lucru s-a scris
în mod explicit. La o dată ulterioară anului 1661 martie 28, cineva a notat la p. 5
din volumul III al lui Ioan Hrisostomul, Opere (Eton, 1612): „şi aceasta împreună
cu celelalte de lîngă ea este a domneştii şi dumnezeieştii mănăstiri a celor Trei
Ierarhi din Iaşi, dăruită de preafericitul ctitor Vasile voievod, şi cine ar înstrăina-o,
să aibă pedeapsa pîngăritorilor de lucruri sfinte”16.
13
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 21 – 22, 36 – 37, 41.
14
Ibidem , 45 – 46.
15
Pentru savoarea ei, iată imprecaţia popii Aron din Varviţă care a cumpărat un Penticostar
(Rîmnic, 1743) şi l-a blestemat pe „cine s-ar afla să o fure să fie afurisit de 318 Sfinţi cei
din Nicheia şi se intre dracul într-însu, să zbiere ca măgariu cînd îl mîncă lupii” (ibidem, p. 519).
16
Ibidem, p. 255.
138 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
17
Ibidem, p. 103, 413, 455 – 456.
VALOAREA CĂRŢILOR 139
acole păn-să va aşeza lucrurile, şi aşezîndu-să, iar să mergă unde au fostu mai
nainte, la mănăstire Bogdănii”18.
Cunoscînd, probabil, asemenea întîmplări, preotul Dumitrache din Puţeni
s-a asigurat că Octoihul (Bucureşti, 1734) pe care îl avea, „întîmplî(n)du-s(e) vreo
primejduire, adec(ă) ca se s(e) prăpădească, sau de s-ar robi, sau furîndu-s(e) de
cineva, şi văzind oricine din creştini tipicul acesta, ori auzind cetindu-s(e) de
cineva şi înţelegîn(d) prin tipic acest mai sus nume şi nevrînd ca se o vădească ş-ar
tăgădui-o, unul ca acela se fie neiertat de D(o)mnul şi Dumnezeul şi Mîntuitoriul
nostru I(su)s H(risto)s şi de Precurata şi Prenevinovata sa Maică şi de Sf(i)nţii
Apostoli şi de 318 Oteţi cei de la Nichie şi se fie despărţit de Sf(î)nta Troiţă şi se
aibă bubele lui Ghiez şi cutremurul lui Cain; fierul, arama se putrezască, iar trupul
aceluie om să ste întreg în veci de veci, amin. Iar cine o va colăci, acela om se fie
iertat şi bl(a)gos(lo)vit de D(o)mnul H(risto)s şi de toţi sf(i)nţii”19. Se observă că
păcatul era considerat mult mai grav dacă prădătorul ar fi ştiut să citească pe carte,
ar fi înţeles cui aparţine, dar ar fi continuat să ignore dreptul asupra ei.
O situaţie mai aparte înfăţişa la 10 septembrie 1581 Teofan mitropolitul
Sucevei: „cu bunăvoirea dumnezeiască, acest Tetraevanghel l-a făcut şi l-a ferecat
Ion Golia marele logofăt, şi chinuindu-l Iancul voievod, nefiind vinovat, în sfîrşit i-
a tăiat capul şi i-a luat toate averile şi acest Tetraevanghel, şi după aceasta fiind
gonit Iancu din domnie, a fugit în oraşul Liov. Atunci şi eu, Teofan mitropolitul
Sucevei, am fugit de frica lui Iancul, şi răpind leahul toate averile lui, şi văzînd şi
acest Tetraevanghel răpit de strein, şi scîrbindu-mă cu duhul cum îl defaimă streinii
latini, şi ca să nu piară amintirea ferecătorului lui, l-am răscumpărat de la leah, dînd
leşilor 100 ughi pentru Tetraevanghel, şi neputînd să-l scot de la ei, şi încă silindu-i
domniţa, şi cu mare greutate abia l-am scos din mîinile leşilor, şi am mai adăogat,
dînd încă 100 taleri, încît puţin de nu mi-am dat tot al meu, şi l-am răscumpărat.
Atunci m-am întors înapoi şi am venit în ţara mea şi l-am dat la biserica zidită de
mine, cu hramul Cinstitului Prooroc Mergătorul înainte şi Botezătorul Ioan în
mînăstirea Rîşca. Aşadar, cine din fiii panului Golăi îl va lua, sau soţia lui, şi
voiesc să-l plătească, pentru amintirea părinţilor lor, ci să dea banii de mai sus, 100
ughi şi 100 taleri mînăstirei Răşcăi, şi după plată sunt slobozi să-l ia. Iar altfel, cine
se va ispiti să-l mute din biserică, acela să fie blestemat, de trei ori blestemat de
Domnul Dumnezeu, de Botezătorul Ioan şi de smerenia noastră”20. Din analiza
însemnării rezultă că nici măcar faptul că o danie provenea dintr-un rapt nu
justifica anularea ei fără plata preţului corect.
Pînă la mijlocul secolului XVIII, din ansamblul însemnărilor editate, cele
privitoare la furt nu deţin ponderea cea mai mare, aspect care la prima vedere ar
18
Ibidem, p. 412 – 413.
19
Ibidem, p. 472.
20
Ibidem, p. 98.
140 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
părea surprinzător. Exista, însă, o diferenţă semantică între însuşirea cărţii pentru
sine, cu sensul de luare în stăpînire pentru uzul propriu sau, în orice caz, acţiune
fără finalitate comercială explicită, şi furt. Pentru a putea fi categorisită drept furt,
acţiunea ar fi trebuit înfăptuită cu forţa sau pe ascuns, de cineva fără legătură cu
familia donatorului şi să aibă drept scop vînzarea preţiosului obiect spre a obţine
nişte venituri ilicite. Adăugînd la toate acestea şi semnificaţia furtului de odoare,
sustragerea cărţilor devenea un păcat extrem de grav din punctul de vedere al
mentalităţii creştine. De aceea, însemnările de pe cărţi sugerează că practica a
apărut ceva mai tîrziu şi că era destul de rară, motiv pentru care a fost şi mai greu
acceptată de trăitorii vremurilor amintite. Deosebirea a fost făcută de numeroşi
donatori. În 1550, monahul Ioan, scriind o carte a lui Efrem Siriul, Cuvîntări, a
donat-o mănăstirii Voroneţ, locul său de postrig. În finalul însemnării, monahul
avertiza: „dacă cineva ar îndrăzni să clintească dania mea sau s-o ia sau s-o vîndă
de la sfînta mănăstire şi de la sfînta biserică, să fie blestemat şi îndepărtat de la
legea sfîntă şi de la dogmele celor 318 Sfinţi Părinţi cei de la Niceia şi de Sfîntul
Mucenic al lui Hristos, Gheorghie“. La 3 octombrie 1575, Ion Golia mare logofăt şi
soţia Ana donau un Tetraevanghel unei biserici, prevenindu-l pe “cine se va ispiti
să-l ia sau să-l dea altcuiva, <că> acela are să dea răspuns înaintea groaznicei şi
nepărtinitoarei judecăţi a lui Hristos”. Monahul Misail atunci cînd a dăruit o
Psaltire (1579) mănăstirii Neamţ a precizat: „iar după moartea mea, cine se va
ispiti să îndrăznească să o ia de la această mănăstire sau s-o vîndă în altă parte sau
s-o facă să fie a sa, acela să fie blestemat de 318 Părinţi cei din Nicheia şi să fie la
un loc cu Iuda şi cu iudeii care au strigat: ia-l, ia-l, răstigneşte-l!; şi sîngele lui
asupra lor; şi să se afle la judecată cu cel de trei ori blestemat cu Arie şi Evnomie şi
Dioscor şi Sevir cel fără cap şi să stea la cumplita judecată a lui Hristos de gît cu
cei cărora le spune Domnul: plecaţi de la mine, blestemaţilor!, în focul veşnic
pregătit diavolului şi îngerilor lui; şi să fie neiertat de noi în veci”. La rîndul lui,
fostul episcop de Roman, Eustratie, a dat să se scrie Pravila retorului Lucaci, ms.
(1581), pe care, „după petrecerea mea, las această carte sfintei mănăstiri Putna
<...>. Iar cine ar încerca s-o ia sau s-o risipească de la sfînta mănăstire, unul ca
acela să fie risipit de mînia lui Dumnezeu precum a fost risipit Iuda trădătorul”21.
Mitropolitul Anastasie Crimca scria în mod similar pe cărţile cu care şi-a
înzestrat ctitoria, mănăstirea Dragomirna. La 6 septembrie 1609, înaltul prelat
scria pe un Tetraevanghel: „cine ar voi să şi-o însuşească sau să o fure sau să o
vîndă de la sfînta mînăstire, acela să fie proclet, blestemat şi de trei ori blestemat,
anatema, maranata, de la Domnul şi Dumnezeul nostru şi de la Preacurata lui
Maică şi de la toţi sfinţii şi să fie lepădat de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Sfîntul
Duh la înfricoşatul Judeţ”. La fel, pe Liturghia dăruită la 6 iunie 1616, ctitorul
afurisea: „iar dacă cineva o va lua sau o va fura sau o va vinde de la sfînta
21
Ibidem, p. 62-63, 88, 91, 95 – 96.
VALOAREA CĂRŢILOR 141
22
Ibidem, p. 146 – 147, 163 – 164, 172 – 173, 553.
23
Ibidem, p. 141.
24
Ibidem, p. 77 – 78, 132 şi 138 – 139.
142 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
25
Ibidem, p. 100.
26
Ibidem, p. 161 – 162.
27
Ibidem, p. 426 – 427.
VALOAREA CĂRŢILOR 143
28
Ibidem, p. 73 – 74 şi 90.
29
Ibidem, p. 81, 84–85, 104.
144 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
30
Ibidem, p. 72, 87 – 88, 557.
31
Ibidem, p. 103 – 104, 147-148, 406 - 407.
32
Ibidem, p. 103 – 104, 159.
VALOAREA CĂRŢILOR 145
Chiar dacă avea acordul să ia o carte, dar nu o mai înapoia, făptuitorul tot
intra sub incidenţa mîniei divine. Dînd un Tetraevanghel mănăstirii Solca, Ştefan
voievod, fiul lui Ştefan Tomşa, era foarte ferm: „cine o va lua din sfînta mănăstire
pentru oarecare trebuinţă sau cu binecuvîntarea soborului sau şi fără binecuvîntare
şi nu va înapoia-o iarăş la mînăstire, unul ca acela să fie afurisit şi de 3 ori afurisit
de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata şi Purure Fecioara Maica lui Hristos şi de
Sfinţii Primi Apostoli Petru şi Paul şi de toţi sfinţii. În anul 7124 <1616>, luna
august 1”33. În schimb, cei care îşi recunoşteau greşeala şi aduceau cartea, erau iertaţi.
Nici chiar cel care împrumuta o carte pentru a învăţa de pe dînsa nu era
iertat dacă nu avea acordul posesorului de drept. „Iar dacă cineva o va vinde sau o
va lua şi o va tăinui de spre sfînta biserică, să fie neiertat de Dumnezeu şi de Sfîntul
Ioan. Iar cel ce o va lua pentru învăţătură, şi el iarăşi să nu o ia fără binecuvîntarea
iereului, şi iarăşi să o dea în mîinile lui, ca să-l binecuvînteze Dumnezeu şi să-i
descopere lui toată înţelepciunea Duhului Sfînt, scrisă în cartea aceasta”, scria
Dimitrie pitar pe un ms. Din cărţile Vechiului Testament (sec. XV), pe care l-a
dăruit Bisericii Albe din Iaşi la 10 februarie 160634.
Însuşirea cărţii şi mutarea ei din locul unde a fost donată iniţial era de
neînchipuit pentru simţul comun, neputînd fi altceva decît rezultatul unui imbold
diavolesc asupra omului. Episcopul Efrem al Rădăuţilor a scris pe un
Tetraevanghel, o Psaltire şi un Octoih, în anii 1613, 1614 şi 1624 că „cineva
<numai> cu îndemnare diavolească ar îndrăzni să-l ia şi să-l strămute de la
mănăstire în alt loc, <pentru fapta lui meritînd> să fie blestemat de Domnul
Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pămîntului, şi de Preasfînta lui Maică şi de 318
Sfinţi Părinţi de la Nicheea şi de toţi sfinţii şi să aibă parte cu Iuda”. La rîndul lui,
Anastasie episcopul Rădăuţilor scria pe Liturghierul (1641) dăruit mănăstirii
Moldoviţa: „cel ce din uneltire diavolească se va atinge să-l ia şi să-l mute din
locul acesta în altul, unul ca acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de
Preacinstita (Sa) Maică. Şi să-i fie pîrîş Arhanghelul Gavriil la înfricoşata
judecată a lui Hristos”. Episcopul s-a considerat obligat să fie la fel de protector şi
cu cea dintîi tipăritură din Ţara Moldovei, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), pe care a cumpărat-o pentru a înzestra mănăstirea Moldoviţa, locul său de
postrig, la 20 martie 1644. „Iar cine-l va îndemna diavolul de să va ispiti a lua pri
însa şi a o muta di la acesta loc într-altul sau a o vende cuiva, acela ca să fie
blăstămat de Domnul Dumnedzeu şi de Preacurata a lui Maică şi să-i fie lui părâş
Arhanghelul Gavriil la înfricatul giudeţul lui Hr(istos) şi de nişte păcătoşi ca noi
să fie neiertat în veaci”35. La 8 iulie 1646, Gavriil hatmanul şi cneaghina lui,
Liliana înzestrau mănastirea Agapia, ctitoria lor, cu o Evanghelie ms., pe „care au
33
Ibidem, p. 164 – 165.
34
Ibidem, p. 136 -137.
35
Ibidem, p. 153, 156, 176, 198, 218.
146 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
36
Ibidem, p. 224, 260, 266 – 267.
37
Caproşu, Chiaburu, op. cit., p. 68 – 69, 112 – 113.
VALOAREA CĂRŢILOR 147
38
Ibidem, p. 394 – 395, 421, 453.
39
Ibidem, p. 510, 561.
148 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
tăgădui-o, sau preut sau miren, cine ar ascunde-o şi n-ar vre să o dia iar la
mănăstire la Besărecani, să fie afurisit şi neiertat în viaci. <...> Sava episcopul de
Roman, cînd s-a întreba, să să dé”40.
Legată cu straşnice blesteme era păstrarea cărţii în familie. Posesorii
particulari de cărţi fiind mult mai puţini pînă spre mijlocul secolului XVIII, şi
însemnările cu acest subiect sînt mult mai puţine în această perioadă, comparativ
cu alte categorii de însemnări. În 1551, popa Ioan şi Stan au cumpărat un
Tetraevanghel „să le fie rugă lor şi femeilor lor şi copiilor lor şi părinţilor lor şi
nepoţilor lor. Şi apoi s-a trudit şi popa şi Stan şi au spus cuvinte copiilor lor, fiilor
şi fiicelor şi nepoţilor şi rudelor lor, tuturor, să nu vîndă această rugă, să fie
îndreptare înaintea Domnului. După aceea, blestemă popa şi Stan pe tot neamul
pentru această carte, dacă cineva o va lua, sau din fii sau din fiice sau din rudele
lor sau hoţul care o va fura, sau cine o va vinde sau cine o va cumpăra, să fie
blestemat de 318 Sfinţi Părinţi cei de la Niceea şi să fie osîndit înaintea Domnului
la înfricoşata judecată”. În 1562, popa Ghiliman a cumpărat un Sbornic cu 40 de
zloţi, „întru ruga sa şi a soţiei sale Tudora <….>, cine va vinde această carte să fie
blestemat de 3 sute Părinţi, cei de la Nicheia”41.
Cărţile fiind scumpe, scrise cu trudă42 şi dobîndite mari eforturi băneşti, se
regăseşte uneori în însemnări şi anatemizarea furtului cărţilor aflate în posesia
persoanelor particulare. În 1579, diacul Ştefan a scris pentru popa Ivaşcu din
Berledeşti un Tetraevanghel, primind în schimb un bou. „Iar cine ar fura această
carte, să fie blestemat de Sfinţii 318 Părinţi cei de la Niceea, să fie blestemat de
învăţătura celor 7 Soboare, precum şi anathema, în acest veac şi în cel viitor”. La 8
septembrie 1597, Dosoftei arhimandritul mănăstirii Putna dă de pomană ucenicului
său, ieromonahul Theodor, o Psaltire şi un Ceaslov. „Şi după plecarea mea dintru
cele de aici, cu blestem am lăsat-o să fie a ucenicului meu <...>. Iar cine va
îndrăzni să o ia, să fie blestemat şi neiertat de Dumnezeu şi de noi”43. O persoană
intrată în cinul monahal nu mai putea fi numită particulară, din cauză că făcea parte
dintr-o comunitate şi se supunea regulilor impuse de dreptul canonic. Dania lui
Dosoftei a fost însă posibilă, deoarece monahii puteau avea pentru folosinţa
personală cărţi diferite de cele ale lăcaşului în care vieţuiau, pe care aveau voie să
le transmită altor monahi. Mitrofan episcopul de Roman îşi informa atît
contemporanii cît şi urmaşii în acest sens. Între 1609 septembrie 1 şi 1610 august
31 (7118), prelatul a cumpărat o Carte de cîntări „şi a dat-o ucenicului său,
40
Ibidem, p. 406.
41
Ibidem, p. 66, 75 – 76.
42
La 1515, diacul Gavril mărturisea: „această carte <Tetraevanghel> am scris-o pentru 12
zloţi, şi am scris în multă strîmtoare, şi în familie şi în grea muncă, fratelui meu mai mic şi
al doilea, popa Streşină de la Sărăcineşti”.
43
Ibidem, p. 94, 108.
VALOAREA CĂRŢILOR 149
ieromonahul Varlaam, să fie lui pentru slăvirea în cîntece a lui Dumnezeu cel într-o
Treime slăvit, pînă ce el va fi în acest trup muritor. Şi cui va vrea să o dea sau
iarăşi să o vîndă, să-i fie cu bună voie, iar cine l-ar ameninţa sau l-ar dojeni, acestea
să cadă pe capul lui şi să fie neiertat de Domnul”44.
Nu erau îngăduite nici tranzacţiile cu cărţi provenite din danii. La 31 mai
1807, cumpărînd mai multe cărţi, printre care şi Tîlcul Sfintei Evanghelii (Iaşi, 1805)
pentru biserica din Adjudul Nou, tîrgoveţii au formulat interdicţia: „iar care s-o bucura
la precupia vînzării să dea samă înaintea Maicii noastre Precestii, şi vînzătorii, şi
cumpărătoriul”45. Cărţile fiind scumpe, înstrăinarea lor devine tot mai frecventă
încît de la un anumit moment, imprecaţiile încep să îi vizeze nu doar pe vînzătorii
exemplarelor provenite din donaţii sau furt, ci şi pe cei care ar fi ispitiţi să
cumpere asemenea bunuri. După 1567, Vlad şi cu sora lui, Marina, cumpără un
Pracsiu, ms. şi îl dau de pomană popii Iacob. „Iar cine o va vinde sau o va cumpăra
să fie anafthema şi de trei ori blăstemat şi de către 318 Părinţi care sînt în Nicheia
şi de 12 Apostoli să fie afurisit”. La 18 decembrie 1598, Gligorcea Crăciun mare
vornic dona mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos un Tetraevanghel grec din
sec. X – XI, punînd unele condiţii testamentare şi precizînd: „dacă cineva va
îndrăzni a strica întocmirea şi aşezămîntul nostru, să aibă a da seamă în faţa
straşnicei şi fără făţărnicie judecăţi a lui Hristos de toate păcatele lor. Vînzătorii sau
cumpărătorii să fie blestemaţi de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata lui Maică şi
de trei ori blestemaţi de cei 318 Sfinţi şi Purtători de Dumnezeu Părinţi de la Niceia
şi de cei patru Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan, şi de toţi sfinţii şi să aibă
parte cu necuratul şi blestematul Arie şi cu părtaşii lui”46. Însemnările de acest fel
fiind foarte multe, ne limităm doar la aceste exemple.
Cea dintîi menţiune cunoscută a unei cărţi zălogite din Ţara Moldovei
poate fi doar aproximată, după 1491. Este vorba de Tetraevanghelul lui Alexandru,
fiul lui Ştefan cel mare, ms. (1491). Alexăndrel a pus să se scrie pe carte că „fiul
lui Ştefan voievod, Ioan Alexandru <...>, a răscumpărat acest Tetraevanghel care a
fost în zălog”, fără a lămuri împrejurările. La 9 august 1558, popa Loghin din
Boureni, după ce a scris un Octoih şi l-a dat bisericii din sat, îl afurisea pe cel care
„ar vinde-o sau ar cumpăra-o sau ar pune-o zălog, să fie blestemat de Dumnezeu şi
de 12 Apostoli şi de 4 Evanghelişti şi de trei sute şi optsprezece Părinţi cei de la
Niceia. Numai copiii mei să aibă voie cu ea”. Observăm că fiind preot de mir şi
supunîndu-se unui regim diferit de cel monahal, popa Loghin păstrează dreptul de
folosinţă asupra cărţii pentru urmaşii săi. La 12 mai 1650, popa Ioan Albu a scris
şi el pe un Apostol ms. (1650), donat „la hramul Sfîntului Arhistrateg al lui Hristos
Mihail, pe vecie, ca să nu fie îndepărtată de la acest sfînt hram. Iar dacă cineva o va
44
Ibidem, p. 145.
45
Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 194-195.
46
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 78 – 79, 110.
150 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
vinde sau o va pune zălog, să fie blestemat în vecii vecilor de 318 Sfinţi Părinţi
purtători de Dumnezeu, cei de la Nicheia”47.
Autorii blestemelor îi ajută pe cercetători să afle categoriile de răuvoitori
ce îşi însuşeau cărţile sau doar frumoasele lor podoabe. Între aceştia se aflau, cu
precădere, familiile donatorilor şi monahii. Cei dintîi stricau daniile, probabil, din
cauza vreunui litigiu decurgînd din dreptul de moştenire ori de protimisis. Din
acest motiv, Ana călugărită Patavina, cînd a cumpărat un Tetraevanghel ms. (sec.
XVI), cu 28 de zloţi şi l-a dat „pentru sănătatea sa şi pentru sănătatea copiilor săi şi
pentru iertarea păcatelor lor şi a tuturor celor vii şi morţi”, s-a asigurat că nimeni
nu-i va strica dania, punîndu-l pe popa Zaharia din Zahaicani să enumere pe toţi
posibilii contestatari: „iar după viaţa noastră, pe cine-l va alege dintre copiii noştri,
dintre nepoţii noştri şi dintre strănepoţii noştri şi din părinţii noştri, să fie această
carte nevîndută, ci să se înveţe cu ea pentru sănătatea lor şi pentru iertarea
păcatelor lor. Şi cine va vinde această carte, iar el să fie blestemat în acest veac, şi
în viitor să fie anathema de cei 318 Părinţi de la Niceia. Şi a scris această scrisoare
popa Ivan de la Zahaicani, puţin la minte”48. La 5 februarie 1535, Mathei mare
vistiernic, dăruind un Tetraevanghel mănăstirii Dobrovăţ pentru sufletul său şi al
fratelui său Sima vistiernic, care plătise scrierea iar el ferecătura, nu ezită să-şi
blesteme familia dacă ar îndrăzni să nu respecte ofranda: „cine s-ar încumeta din
fiii noştri sau oricine din neamul nostru să ia sau să strice această danie a noastră,
acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pămîntului, şi
de Preacurata lui Maică şi de toţi sfinţii care au plăcut lui Dumnezeu”. La 8 aprilie
1578, Grigore Ghenghea a cumpărat o Liturghie ms. şi a dat-o „în mănăstirea lui
Iosif, unde este hramul Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu, ca să fie lui
pomenire, şi soţiei sale Anesia, şi copiilor lor, şi părinţilor lor. Şi nimeni din
neamul meu sau din fiii mei sau oricine, să nu o clintească de la sfînta biserică. Iară
cine ar vrea să clintească să fie tovarăş vrăjmaşului, adică al diavolului, să trăiască
cu el în chinurile veşnice”. În anul 1550 ieromonahul Chiprian, egumen şi stareţ, a
cumpărat un Tetraevanghel şi l-a dat mănăstirii Doamnei, numită şi Pantocrator, de
lîngă Botoşani, cerînd ca „nimeni să nu-l strice cît va fi mănăstirea. Iar cine va vrea
să-l strice, sau din copiii noştri, sau din călugări cît va sta mănăstirea, acela să fie
blestemat de Dumnezeu şi de Sfînta Născătoare de Dumnezeu şi de 318 Părinţi
care au fost la Nicheea”. La 22 iunie 1613, Stefca şi soţia lui Dolca, au cumpărat
un Tetraevanghel ms. (1613) pe care l-au dăruit bisericii Adormirii Maicii
Domnului din Botoşani, „pentru sufletul părinţilor săi şi pentru sufletul său şi al
soţiei sale <...>. Iar după viaţa lui, cine-i va fi fiu sau fiică sau neamul lui sau
oricine va fi, să n-o ia de la sfînta biserică. Iar cine va încerca să o ia, iar acela să
fie blestemat şi nimicit de cei 4 Evanghelişti şi de cei 318 Sfinţi Părinţi şi de cei 12
47
Ibidem, p. 16, 73 – 74 şi 229 – 230.
48
Ibidem, p. 114 – 115.
VALOAREA CĂRŢILOR 151
Apostoli şi să aibă trai cu diavolii cei turbaţi”. La 15 august 1652, Apostol şi soţia
lui, Ana, din Năreşti, au cumpărat Apostol ms. (1652), pe care l-au dat de pomană
la biserica din satul Dolheni. „Iar după moartea mea, cine va rămîne, sau neamul
nostru sau fraţii mei sau surorile mele şi nurorile mele şi nepoţii mei, cine se va
alege mai apropiat, să nu vîndă sfînta carte, şi s-o întărească. Iar cine ar încerca s-o
fure sau s-o vîndă, să fie blestemat şi de trei ori blestemat şi anathima, de Sfinţii
Părinţi 318 care sînt la Nicheia“. După cîteva decenii, între 1586 septembrie 1 şi
1587 august 31 (7095), Ioachim patriarhul Antiohiei a dat un Tetraevanghel ms. lui
Gheorghe episcop de Rădăuţi care, la rîndul lui, l-a dăruit mănăstirii Suceviţa,
stigmatizîndu-i pe „cine se va încumeta să îl ia, sau episcop sau cineva dintre
călugări, iar acela să fie neiertat de Hristos Dumnezeu, Mîntuitorul nostru Iisus
Hristos şi de 318 Părinţi cei din Nicheia şi să fie socotit ca Iuda Iscariotul”49.
La o dată ulterioară anului 1604, un Tetraevanghel a fost cumpărat de
fraţii Carp şi Simeon cu familiile lor, pentru satul Nesteroveţ. Din însemnarea cu
blestem pot fi aflate alte categorii de posibili stricători de danii: „cine va îndepărta
această carte cu numele Evanghelie din acea sfîntă biserică, nici fecior, nici
prieten şi nici preot, dacă o va îndepărta, apoi cu el voi avea judecată înaintea
judecăţii lui Hristos, cînd Hristos însuşi va veni să judece viii şi morţii”. La un
moment dat, cartea a ajuns în posesia medelnicerului Iordache de la Paşcani, care
a donat-o bisericii din Cîrligi. Bun cunoscător al moravurilor vremii sale,
medelnicerul s-a asigurat şi el că oricare dintre cei care „s-ar ispiti să o înstreineze
de la ace sfîntă beserică unde au dat-o titorii, să fie afurisitu şi anathima şi
aranathima şi blăstămat de Tatăl şi de Fiiul şi de Duhul Sfîntu şi d(e) toate cetile
îngereşti şi de trei sute şi opt oteţi carii sintu la Nechidie (sic!) şi de Sfinţii Vasili
cel Mare, Gligorie Bogoslovu şi Ion Zlataust şi de toţi sfinţii. Oricine s-ar greşi să
o ie de la biserică, ori călugăru, ori preut, sau diacu, sau alţii din prostime, şi dacă
va înţelege scriptora şi n-o va băga în samă, să o ducă de unde poronceşte
scriptora, să fie afurisito de Dumnezeu şi de noi caria am scris aice”. Reiese că
păcatul era mult mai grav dacă prădătorul ar fi ştiut să citească pe carte, ar fi
înţeles cui aparţine, dar ar fi continuat să ignore dreptul asupra ei. Acelaşi lucru îl
sublinia şi Iachim, la sfîrşitul secolului XVI, cînd a cumpărat şi a dăruit un
Tetraevanghel bisericii din satul Petricani, „să fie nestrămutat în veci din biserică;
iar cine s-ar încumeta să-l fure sau altfel să-l îndepărteze din sfînta biserică
împotriva acestui înscris al nostru, acela să fie blestemat de Hristos şi de 318
Sfinţii Părinţi şi să-i fie pîrîş Sfîntul Mihail la straşnica judecată a lui Hristos”50.
Interdicţia de înstrăinare se aplica deopotrivă cărţii manuscrise şi tipărite.
Fostul staroste de Putna, Broştog şi soţia Candachia au cumpărat un Tetraevanghel
imprimat la Bucureşti în anul 1574, de ieromonahul Lavrintie. „Şi a dat această
49
Ibidem, p. 50 – 51, 61 – 62, 101, 155 – 156, 252.
50
Ibidem, p. 126, 132 – 134.
152 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
carte la sfînta biserică să-i fie lui pomenire şi să fie ajutor în ziua judecăţii
cumplite. Iar apoi, cine s-ar găsi din fiii mei, care s-au născut din corpul nostru, să
vîndă acela această carte sau din rudele noastre, iar să fie proclet şi anatema de cei
318 Părinţi din Niceia şi de 12 Apostoli, ci să lase şi acela această carte la sfînta
biserică, să fie pomană”51.
Prima tipăritură din Ţara Moldovei, Cartea românească de învăţătură, a
fost legată cu straşnice blesteme. Iată afurisenia scrisă în 1701 pe exemplarul
dăruit de Ioan Moldoveanul în Gura Negrii: „nime să nu o înstrăineze, iar de se va
întîmpla, <…> acela să fie blăstămat de Dumnezeu şi de Maica Precista şi de
Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi 318 cei din Nicheia şi alalţi sfinţi părinţi a 7
soboară mari a toată lumea şi de toţi alalţi sfinţi şi de ceata drepţilor. <Să fie>
despărţit şi înstrăinat de tot binele vecinic, ca Sodoma şi Gomora, afurisit,
trecleat, procleat, anatemat. Fierul rugineşte, piatra mucezeşte, lemnul putrezeşte,
iar trupul aceluia să nu putrezească, ce să fie legat întru păcatul lui şi să fie partea
lui cu Iuda, vînzătoriul lui H(risto)s, şi cu Arie, hulitoriul lui H(risto)s, şi cu toţii
ereticii carii-s fiii pierirei. Iară cei care veţi citi şi veţi învăţa dintr-această carte să
fiţi drepţi şi zapisul nostru să nu-l stricaţi, <ca> să nu vă luaţi blăstămul ce-i mai
sus scris”. „Cine să va afla să ia această carte <de la Burzuc> să-i fie capul de
piatră şi piatra de cap”, cel care "va risipi pomana” de la Aţintiş să fie blestemat
de Dumnezeu „şi să fie pe dînsul biciurile ce sînt scrise în cartea aceasta”. Cel
care ar fi furat exemplarul de la Vad-Copalnic era blestemat „să fie negru ca
dracu”, la fel cu cel care ar fi cumpărat exemplarul donat la Poiana Aiudului şi
care risca să fie „drac întunecat, iară cine se va ţine cu dînsele şi nu va pomeni pe
Palcău Ion să fie anatema cu tot ce are el”52.
Practica a fost permanentă de-a lungul perioadei cercetate. Cel care ar fi
înstrăinat Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) de la mănăstirea
Sf. Ilie din Suceava urma „să fie supt blăstămul lui Sf(întul) Ilie”, patronul
mănăstirii, iar cel care ar fi furat Psaltirea (Bucureşti, 1756) de la biserica din
Şarul Dornei, era blestemat „să nu-i fie dat nici într-un fel”. Cine s-ar fi ispitit să
fure Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie (m-rea Neamţ, 1807) de la schitul
Gorovei ce îl avea ca patron pe Sf. Ioan Botezătorul era blestemat „să fii muncit
de el pînă l-a răpune cu totul <…> să să muncească în veci”53.
Imprecaţia ţintea nu doar înstrăinarea, ci şi păstrarea necorespunzătoare a
cărţilor. Trăind într-o vreme în care cărţile erau împodobite cu bogate ferecături,
Petru Rareş a vrut să se asigure că Tetraevanghelul pe care l-a dat mănăstirii
51
Ibidem, p. 86.
52
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana, p. 117-118; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p.
105-106; Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 75-76.
53
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 81 şi II, p. 86; Cartea veche rom. în
BCU Bucureşti, p. 136.
VALOAREA CĂRŢILOR 153
54
Ibidem, p. 51 – 52, 327 – 328 şi 526.
55
Corfus, op. cit, p. 196; Dudaş, Ms. rom. medievale, p. 117; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 105; Dima, op. cit., p. 205; Caproşu, Chiaburu, op. cit., I, p. 516.
154 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
56
Caproşu, Chiaburu, op. cit., I, p. 375.
57
Ibidem, p. 87, 246.
58
Dudaş, Memoria vechilor cărţi, p. 302, nr. 738.
VALOAREA CĂRŢILOR 155
***
59
Năsturel, op. cit., p. 520.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE
1
BRV, vol. I-IV; Bibl. analitică a periodicelor româneşti, vol. I, 1-3.
2
Dumitrescu, Foi volante; Vereş, Orînduieli rom. vechi tipărite în Ardeal; Repertoriul
actelor oficiale; Mihailovici, Tipărituri rom. în Basarabia; Bodea, Preocupări economice
şi culturale; Tomescu, Calendarele româneşti; Brătescu, Grija pentru sănătate; Mihail,
Acte în limba română.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 157
oficial, precum şi cele ale unor emitenţi particulari ce au avut un rol informativ
(înştiinţări, învăţături pentru difuzarea cunoştinţelor medicale sau de utilitate
practică, rugăciuni, apeluri, manifeste, proclamaţii, afişe). Legat de toate acestea,
vom aborda probleme referitoare la tiraje, preţuri, aprovizionarea cu materiale
tipografice, modalităţi de distribuţie şi cenzură, dar şi la emitenţi, conţinutul şi
limba tipăriturilor.
Folosim denumirea convenţională de foi volante, dchiar dacă multe din
imprimatele cercetate au mai mult de o foaie imprimată fiind, de fapt, broşuri. Deşi
practica tipăririi actelor şi a foilor volante continuă, evident, şi după 1829, am
stabilit această limită cronologică a analizei deoarece dezvoltarea presei în limba
română şi intrarea societăţii româneşti în procesul de modernizare ca urmare a
aplicării Regulamentului Organic în 1832, au contribut la pierderea importanţei
principale a acestui gen de tipărituri. Pe de altă parte, actele administrative şi de
stare civilă devenind obligatorii, au fost produse pe scară largă în tipografii.
Capitolul are o Anexă cu lista cronologică a imprimatelor. Marea lor
majoritate este cunoscută cercetătorilor culturii româneşti din perioada amintită dar
în urma cercetărilor efectuate în biblioteci şi arhive ieşene am descoperit şi noi alte
exemplare, pe care le indicăm la locul potrivit. Lista cuprinde: emitentul; titlul;
data şi locul tipăririi (semnul < > marchează datările şi localizările noastre); limba
textului; referinţe bibliografice. Foile volante au un caracter efemer, fiind supuse
distrugerii într-o măsură mult mai mare decît cărţile, încît multe din ele nu s-au mai
păstrat. În plus, arhivele şi bibliotecile adăpostesc numeroase imprimate
necunoscute, ce vor fi depistate de cercetări viitoare, motiv pentru care lista nu
poate fi exhaustivă.
Temeiurile documentare principale sînt oferite de documentele de arhivă,
izvoarele narative3, colecţiile de documente4, cataloagele de biblioteci5. Au fost
necesare însă şi lucrări de istorie a mişcării eteriste6, a bisericii ortodoxe7, a presei8,
de istorie economică şi a fiscalităţii9, dicţionare10.
3
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei; Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei; <Pseudo> Enache
Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovei; Docan, O povestire în versuri.
4
Codrescu, Uricariul, vol. VII-VIII; Iorga, Studii şi doc., vol. VI, partea a II-a; VII, partea
a III-a şi XI; idem, Doc. Callimachi, vol. I-II; idem, Acte şi fragmente, vol. II, Bucureşti,
1896; Furnică, Din istoria comerţului; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Ghibănescu,
Surete şi izvoade, vol. III-XVII; Eteria în Principatele Române; Tomescu, Catagrafia
Basarabiei; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-III; Colecţia dr. C. I. Istrati;
Dragnev, Moldova în epoca feudalismului, vol. VIII; Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice
Iaşi, vol. I-II; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V.
5
Bianu, Caracaş, Nicolaiasa, Cat. ms. rom. BAR, vol. I-III; Ştrempel, Cat. Ms. Rom., vol. I-IV;
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj.
6
Camariano, Chansons et opuscules; idem, O preţioasă proclamaţie a eteriştilor; Berindei,
Revoluţia din 1821; Rîpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste.
158 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
7
Ciurea, Iacov Stamati; Popovschi, Istoria Bis. din Basarabia; Dan, Putna.
8
Haupt, Courrier de Moldavie; Simonescu, Contribuţii la BRV; idem, Primul ziar tipărit;
Iorga, Istoria presei româneşti.
9
Pavlescu, Economia breslelor; Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei; Corivan, Aşezămîntul
fiscal al lui Constantin Mavrocordat; Ungureanu, Despre breslaşi; Camariano-Cioran,
Măsuri fiscale şi administrative; Mărieş, Supuşii străini din Moldova; idem, Abuzurile
consulilor în Moldova; Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu Moldova.
10
DLRO; Grigoraş, Instituţii feudale; Instituţii feudale.
11
Grigoraş, Instituţii feudale, p. 107-138; Instituţii feudale, p. 355, sub voce.
12
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 402; <Pseudo> Enache Kogălniceanu,
Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 40.
13
Corivan, Aşezămîntul fiscal al lui Constantin Mavrocordat, p. 53; Grigoraş, Instituţii
feudale, p. 127 şi urm.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 159
14
Iorga, Studii şi doc., vol. VI, partea a II-a, p. 215-216, 317 şi 324.
15
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 254 şi 264.
160 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
înapoi, şi răsura ce-aţi luat, iarăşi să o daţi oamenilor înapoi”. Nişte ungureni se
plîng şi ei că „fiind oameni streini, dumnealor zlotaşii li-au dat pecete deplin, cîte 3
lei de om, şi nu i-au pus ca să s(ă) cisluiască cu alt sat, să li cad(ă) mai uşor”. La 4
februarie 1742, i se scria medelnicerului Jora să ia înapoi peceţile date unor feciori
de bîrsani de la Soveja găsiţi la Covurlui care îşi uitaseră acasă peceţile date iniţial.
În schimb, la 16 februarie 1742, chiar domnul îi cerea ispravnicului de Bacău să-i
treacă pe holteii mai înstăriţi între căsaşi16.
Domnul urmărea cu mare atenţie împărţirea peceţilor şi adunarea dărilor,
iar atunci cînd afla de anumite nereguli, intervenea pentru înlăturarea lor. O serie
destul de lungă de astfel de intervenţii au avut loc în anul 1742. La 22 februarie
1742 i se scria ispravnicului de Roman să îi ia unui om din Văscani pecetea dată de
cercători în locul celei pierdute; la 23 februarie, zlotaşilor de la ţinutul Iaşi să îi
scadă pe locuitorii din Zania de birul unui sătean mort, a cărui pecete s-a pierdut,
iar la 24 februarie îi scria ispravnicului de Roman pentru un om din Zăiceni care şi-
a pierdut pecetea şi este pus la bir în două locuri. La 25 februarie, li se scria
zlotaşilor din ţinutul Cîrligătura cu privire la un om care şi-a pierdut pecetea şi i s-a
dat alta de cercători; la 27 februarie i se poruncea starostelui de Cernăuţi să ia
peceţile date fiilor lui Toader Moţoc, deoarece sînt mazili vechi; la 9 martie i se
poruncea ispravnicului de Vaslui să dea unui om din Dumeşti altă pecete în locul
celei pierdute şi cercătorilor din ţinutul Tutova să verifice doi oameni din Rădeni
care şi-au pierdut peceţile, iar a 11 martie, i se scria lui Iordache Mavrodin mare
cupar să dea unui om altă pecete în locul celei pierdute şi să nu-i mai ia alţi bani
pentru ea. La 12 martie, cercătorilor de la ţinutul Tutova li se poruncea să ia
pecetea dată unui om care şi-a găsit-o pe cea pierdută. A doua zi, la 13 martie, li se
poruncea cercătorilor de la ţinutul Fălciu să nu ia banii unor oameni pentru peceţile
date în locul celor pierdute. La 16 martie, domnul a poruncit cercătorilor din ţinutul
Neamţ să nu ia bani unui om din Calu pentru pecetea care i-a ars o dată cu locuinţa,
celor din ţinutul Bacău să nu ia bani unor oameni din Blăgeşti pentru peceţile date
în locul celor pierdute şi cercătorilor de la ţinuturile Dorohoi şi Hîrlău să dea unui
om din Şipote altă pecete în locul celei pierdute. După trei zile, la 19 martie,
domnul trimitea alte ordine cercătorilor din ţinuturile Bacău, Neamţ şi Putna să
cerceteze cazurile oamenilor care şi-au pierdut peceţile, să le înlocuiască şi să nu le
ia bani pentru cele date în loc, iar a doua zi, la 20 martie, li se dădeau dispoziţii
similare cercătorilor din ţinutul Sucevei. La 23 martie li se poruncea cercătorilor de
la ţinutul Tutova să nu ia bani unui om din Mînzaţi pentru pecetea pierdută şi să
restituie unuia din Grăjdeni şi altuia din Ruşi banii luaţi pentru pecetea dată în locul
celei pierdute, şi cercătorilor din ţinutul Bacău să restituie unui om din Ardeoani
banii luaţi pentru pecetea pierdută. La 28 martie s-a trimis poruncă cercătorilor de
16
Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 156; Iorga, op. cit, p. 224, 309, 324 şi 326, 407 şi
410; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 84 – 85, 89, 113, 123, şi 127.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 161
la ţinutul Neamţ să nu ia bani unui om din Davideni, căruia un argat i-a furat
pecetea. La 29 martie li se poruncea marelui căpitan de Dorohoi să ia peceţile date
unor oameni veniţi din raia, deoarece urmau a fi scutiţi de bir pînă în luna mai şi
cercătorilor de la ţinutul Putna să restituie banii luaţi unui om din Scurta, care şi-a
pierdut pecetea. La 30 martie i se poruncea marelui căpitan de Covurlui să ridice
peceţile date de unor oameni dintr-o slobozie domnească. La 5 aprilie 1742 li s-a
poruncit cercătorilor de la ţinutul Bacău să restituie banii luaţi unui evreu din Tîrgu
Ocna care nu avea pecetea la el şi comisului Dinu Catargiu să înapoieze banii luaţi
de la doi săteni din Bălăneşti care şi-au pierdut peceţile. La 7 aprilie, cercătorilor
din ţinutul Suceava li s-a poruncit să restituie unui sătean din Boldeşti banii luaţi pe
pecetea dată în locul celei care a ars odată cu casa lui, iar la 8 iunie, starostelui de
Putna i s-a cerut să scadă pe un om din Păuneşti de banii pentru pecetea pierdută.
La 10 iunie, zlotaşilor de Covurlui li s-a cerut să scadă de la bir pe un holtei din
Oasăle care îşi pierduse pecetea, iar starostelui de Putna să scadă de la bir pe soţia
unui bucătar domnesc, deoarece soţul ei îşi plătea pecetea în Iaşi. La 18 decembrie
1742, i se răspunde credincerului Hrisoscul, zlotaş la ţinutul Fălciu, că nu trebuia să
dea peceţi oamenilor fugiţi de la Băhnari şi Bălţaţi. Condica mai aminteşte despre
„un om din Maxut <ţ. Hîrlău> căruia i-a ars casa şi pecetea” şi despre unul „carele,
mergînd la tărgu Roman ş-au uitat pecetea” şi i s-a dat alta17.
Explicaţia abuzurilor constă în faptul că, în anul 1742 fiind mare nevoie de
bani, s-au împărţit peceţi fiecărui locuitor acolo unde se găsea, dar, separat, s-au
lăsat peceţi şi la satele de care aceştia aparţineau, aproximativ 5000 de oameni
primind cîte două formulare18. Numai în acest fel s-au distribuit cam 10000 de
formulare. Iată alte cîteva exemple: la 13 martie 1742, domnul trimitea poruncă
cercătorilor de la ţinutul Fălciu pentru un om din Stănileşti căruia din greşeală i s-au
dat două peceţi, iar la 30 martie, zlotaşilor din ţinutul Covurlui le scria cu privire la
un om din Ionăşeni, ţinutul Putna, căruia, la poclonul steagului i s-au dat peceţi în
două locuri. La 3 aprilie, marele spătar Manolache Costachi era şi el înştiinţat în
legătură cu un om din Oancea, ţinutul Covurlui, căruia i s-au dat două peceţi, iar la
7 aprilie, zlotaşilor din ţinutul Vaslui li se cerea să scadă de bani pe un om căruia i
s-au dat două peceţi. Acestora din urmă li se mai scria o dată, la 24 mai, pentru un
om căruia i s-a dat pecete şi la ţinutul Tecuci. A doua zi, la 25 mai, ispravnicului de
Neamţ i se trimitea şi lui o carte domnească pentru un om din ţinutul Bacău, căruia
i s-au dat două peceţi, pe două nume. La 8 iunie, i se scria marelui căpitan de
Tecuci să ia pecetea dată unui cioban din ţinutul Putna, căruia i s-a dat pecete şi în
satul său, iar starostelui de Putna pentru un holtei din Păuneşti care plătea două
peceţi, pe cea pierdută şi pe cea dată de cercători. La 27 ianuarie 1743, marele
17
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 101, 126-129, 136-137, 139, 141, 143;
145-147-149 şi 152-153, 155, 160-163, 195, 302.
18
Instituţii feudale, p. 355, sub voce.
162 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
căpitan de Dorohoi scrie că a trimis la Domnie nişte cîmpulungeni cărora le-a dat
peceţi, iar vornicul de Cîmpulung le-a dat şi el alte peceţi albe19.
Inevitabil, au existat şi cazuri de evaziune fiscală. Tîrgoveţii din Vaslui s-au
plîns domnului „pentru slugili şi argaţii turcilor de la Vasluiu, dzicînd că nu vor să
dé agiutor la mezil şi la alte poronci dimpreună cu tîrgoveţii. Ce i s-au scris să
triimită dumnalui <Ştefan Roset mare paharnic> şi s(ă) plinească banii peceţilor
deplin de la dînşii şi în cislă cu tîrgoveţii să nu-i puie, ci să-şi plătească peceţ(i)le
lor osăbit”. La fel, serdarului turc de la Galaţi i se scrie „pentru 7 oamen(i), slugi
turceşti de acolo <…> carii i-au luat peceţ(i), şi acmu pun pricină şi nu vor să-ş(i)
plătiasc(ă) banii”. Se pare că uneori, chiar slujbaşii însărcinaţi cu distribuţia au
făcut abuzuri în sensul neînregistrării unor persoane, un vornicel fiind trimis la
ocnă pentru că „n-au scos oaminii toţi la peceţi, ci i-au făcut raileni şi bijinar(i)”20.
Un pecetluit dintr-o perioadă ulterioară (văleat 7262) sugerează că existau
mai multe tipuri de formulare pentru aceeaşi categorie fiscală. Documentul în
cauză are următorul conţinut: „ţinutul .. văleat 7262 .. ocolul .. / .. satul .. numele ..
porecla .. / vite patru .. părul .. / au plătit văcăritul într-acest an”. Formularul a fost
completat cu mîna, scriindu-se numele birnicului: Ioniţă, poreclit Vasîlachi,
domiciliul: satul şi ocolul Nicoreştilor din tinutul Tecuci; felul vitelor pentru care a
fost impus la plata văcăritului: boi, unul vînăt galben, unul bălţat-murg, unul vînăt
şi unul floren21. Suma achitată nu este specificată. Se observă că numărul vitelor a
fost tipărit, ceea ce înseamnă că erau formulare şi pentru alte numere de vite.
Condica lui Constantin Mavrocordat oferă cifre parţiale despre numărul
imprimatelor fiscale: la 22 februarie 1742, lui Ioniţă Sturdza fost mare sulger i s-au
trimis 100 de peceţi de holtei; la 25 februarie i se scria unui zlotaş din ţinutul
Vaslui că nu va primi mai mult de 400 de peceţi de holtei pentru tot ţinutul; tot în
acel an, starostelui de Cernăuţi i s-a comunicat „pentru peceţ(i) de Câmpul Lungul,
că i s-au triimis 500 pece(ţi) de căsari şi 300 de holt(ei)”22. Pornind de la aceste
cifre, credem că tirajul peceţilor imprimate în vremea lui Constantin Mavrocordat a
fost în jur de 20 000-25 000 de exemplare.
De la începutul secolului al XIX-lea avem ştiri despre uniformitate în acest
domeniu. La 29 noiembrie 1834, mitropolitul Veniamin Costachi îi scria lui
Sofronie episcop de Huşi că peceţile noi se fac numai la Iaşi, pentru a fi uniforme
în toată ţara, iar la 12 decembrie 1834, Ioan Casul îi scria episcopului de Huşi că a
primit comanda peceţilor satelor, care costă 3 sorocoveţi bucata, iar pentru cele 170
care îi revin trebuie să trimită banii pînă la 20 ianuarie 183523.
19
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 141, 155, 163, 182-183, 192, 314.
20
Iorga, op. cit., p. 350; Ibidem, p. 245.
21
Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. IV, p. 175.
22
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 128; Iorga, op. cit., p. 339 şi 410.
23
Gârneaţă, Doc. Vaslui, p. 190 – 191, nr. 762 şi 764.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 163
24
Iorga, op. cit., p. 215-216.
25
Ibidem, p. 218; BAR, Ms. Rom. 237, f. 947 r.
26
Grigoraş, Instituţii feudale, p. 128-130; Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, vol. I,
p. 16-73; Pavlescu, Economia breslelor, p. 355, nota 1; Instituţii feudale, p. 416, sub voce;
164 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei, p. 27-28; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXXIII/90
şi MLXVIII/230.
27
BRV, IV, p. 74; Iorga, Doc. Callimachi, vol. I, p. 422; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet
CCCCXVI/119.
28
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXXII/102 şi DLXXXVIII/123.
29
Cronica Ghiculeştilor, p. 533; Camariano-Cioran, Măsuri fiscale şi administrative în Moldova,
p. 506 şi urm.; Ungureanu, Despre breslaşi, p. 259; Ciurea, Evoluţia aşezărilor, p. 30.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 165
30
Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 406; Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 160.
31
Iorga, op. cit., p. 308 şi 320; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 145, 160.
32
Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, p. 267-274.
166 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
contribuabililor din vremea lui Constantin Mavrocordat era apropiat de cel din
timpul lui Matei Ghica (18 000), ţinînd seama şi de faptul că în vremea celui dintîi
circa 10000 de formulare s-au dat în dublu exemplar, credem că tirajul
formularelor fiscale imprimate în timpul domnului reformator a fost în jur de
25000 – 30000 de exemplare.
Ceea ce ştim sigur este că în anul 1822, în atelierul de la Chişinău s-au
imprimat 4 860 formulare fiscale, conform evidenţei contribuabililor pe ţinuturi şi
protopopii: „Ţinutul Orhei = 1 450 pecetluite; Ţinutul Hotin = 1 200; Ţinutul Iaşi =
1 000; Protopopia Bender = 220; Protopopia Acherman = 220; Protopopia Reni =
220; Protopopia Ismail = 200; Protopopia Bolgrad = 250”33.
Acte de supuşenie.
Formulare imprimate s-au folosit şi pentru supuşii străini. Cunoaştem trei
cărţi de protecţie imprimate emise de Agenţia Consulară Austriacă în Ţara
Moldovei, din 1 ianuarie 182334.
Emise de consulatele străine înfiinţate la Iaşi după tratatul de pace de la
Kuciuk-Kainargi din 1774, astfel de acte apărau interesele străinilor şi s-au numit:
patente, cărţi de protexie, paşapoarte, adeverinţe, mărturii, bilete. Tirajul lor
nu era corelat cu numărul real al celor îndreptăţiţi să aibă statutul de supus străin şi,
implicit, avantajele conferite de acesta. Sudiţii erau scutiţi de plata impozitului
personal, iar pentru mărfurile comercializate plăteau o taxă vamală de numai 3%
percepută o singură dată, la desfacerea mărfii. Aveau şi un regim juridic
preferenţial, procesele lor fiind de competenţa exclusivă a consulatului străin, iar la
cele avute cu pămîntenii erau asistaţi de dragoman. În schimbul privilegiilor, sudiţii
erau obligaţi să plătească doar o taxă anuală consulatului protector, iar cînd aveau
procese suportau unele cheltuieli de cancelarie. La început, cărţile de protecţie
trebuiau să aibă o valabilitate doar de un an, iar paşapoartele chiar şi mai puţin35.
Cu toate acestea, documentele arată că ele au fost folosite de posesori pe
parcursul mai multor ani. De pildă, Catagrafia de tot n(umer)o ce să află în ciastia
albă din tîrgul Vasluiului, menţiona la categoria sudiţi şi pe „Ivanciu Andronic,
sîrb de religie grecească din Vaslui, cu patenta d(umnea)lui aghent Lipa, din 1827,
ghenar 1, no. 340, cuprinzătoare că este din Bănat“. La Catagrafia de tot n(umer)o
lăcuitorilor ce să află în ciastia roşie din tîrgul Vasluiului, între sudiţi figurau:
Solomon sin Pascal Gruber, „jidov sudit austriecesc cu patentă din 1827 ghenar 1,
33
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764.
34
Iorga, Studii şi doc., vol. VII, p. 146-147; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCCXCVII/7,
BCU „M. Eminescu”, Iaşi, Doc. CCCII.
35
La BCU „M. Eminescu”, Iaşi, Doc. CCCII, o carte de protecţie din 1817, emisă de
Agenţia Consulară Austriacă pentru Matov Cogadici are imprimat în chenar dreptunghiular:
„are putere de un an”. Paşaportul mitropolitului Grigorie Ieropoleos emis la 3 ianuarie 1825
la Chişinău, îi permitea să treacă graniţa pe la Sculeni şi să stea în Moldova cu slujitorul său
Ioan Sinescu doar 4 luni (Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCII/37).
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 167
no. 327”; Iancul Goldştein, cu „patenta 1827 ghenar 1, no. 330”; Berl Iancu
Goldştein, cu „patenta 1827 ghenar 2, no. 329”; Moisă Helman zet Iancul, cu
„patentă 1827 ghenar 2, no. 329”; Idel Heman zet Haham, cu „patente 1827 ghenar
2, no. 331”; Iţic Gruber zet Pascal, cu „patente 1817 ghenar 1, no. 325”; Leiba
Helman brat Idel, cu „patenta 1823 ghenar 2, no. 20”; Samoil Smiad, cu „patenta
1816 iuli 16 no. 21080”; Ştefan Cost. Luda, grec cu „patenta lui Lipă, 1827
ghenar” şi Neculai Chiriac Hagioglu grec cu „patente 1827 no. 337”36.
După Condica liuzilor, în 1803, deşi datele sînt incomplete, în ţinutul
Suceava şi în oraşul Iaşi erau 540 sudiţi, iar în Catagrafia de la 1808, numărul
sudiţilor din oraşul Iaşi era de 522. În anul 1814, tot în oraşul Iaşi, numai sudiţi ruşi
erau în număr de 401. Conform altor catagrafii, între anii 1820 şi 1821 erau 1935
sudiţi capi de familie, între anii 1824 şi 1826 erau 2017 sudiţi, iar în 1829 erau
2932 de sudiţi capi de familie37.
Consulii din Iaşi şi Bucureşti au dat patente de protecţie şi pămîntenilor, în
schimbul unor sume de bani. Traficul cu patente era justificat de articolul XI din
tratatul de la Kuciuk-Kainardgi, prin care Poarta autoriza consulii ca, în relaţiile cu
autorităţile locale, să folosească dragomani pămînteni, numiţi „beratlii” sau
„oameni cu patentă“. Consulii ruşi şi austrieci au acordat patente de protecţie unui
număr mai mare de persoane decît ar fi fost necesar pentru legăturile lor cu
localnicii. Sudiţii constituind o categorie privilegiată din punct de vedere fiscal,
obţinerea actelor era, în multe cazuri, frauduloasă şi cu consecinţe asupra vistieriei
ţării. Pentru înlăturarea evaziunii fiscale generate de cărţile de sudiţie şi de
protecţie s-au făcut verificări repetate pentru a-i depista pe falşii sudiţi sau
protejaţi. Rezultatul unei verificări este Catagrafia sudiţilor din Moldova din anii
1824-1825, numită şi Condica sudiţilor, care a înregistrat 2282 supuşi străini. Cifra
este relativă, nereprezentînd numărul real al supuşilor ci situaţia prezentată de
consulatele străine din Iaşi. Din totalul supuşilor declaraţi, abia 510 aveau acte legale.
În partea referitoare la oraşul Iaşi din Condica sudiţilor pe anul 1824-1825,
majoritatea (1772) aveau acte false, obţinute contra cost. Agenţia austriacă deţine
întîietatea în vînzarea abuzivă a actelor, cu 1216 patente false din totalul de 1514
emise. Se pare chiar că nu exista o evidenţă a documentelor emise şi că numerele
de înregistrare se atribuiau aleatoriu: în anul 1823, 99 de patente au fost eliberate
cu număr de înregistrare dublu, 14 cu număr triplu, 4 cu număr de înregistrare
repetat de patru ori şi 2 cu numărul atribuit de cinci ori. În plus, tot din anul 1823
sînt menţionate 15 formulare nenumerotate şi vîndute cu rubrici necompletate. În
1824, nr. 3150 a fost atribuit la nu mai puţin de 21 de patente, din care 11 au fost
emise de agentul consular J. Lippa, care a mai dat în acel an încă 64 acte
incomplete. La 2 ianuarie 1827, patenta cu nr. 329 a fost atribuită la două persoane.
36
Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, p. 267-274.
37
Mărieş, Supuşii străini din Moldova, p. 126.
168 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
38
Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, vol. II, p. 10, 13, 22, 43, 60, 64, 117, 160, 205,
236, 282-434; Mărieş, Supuşii străini din Moldova, p. 112; Mărieş-Agapi, Din abuzurile
consulilor în Moldova, p. 291-300.
39
Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu Moldova, p. 67-68.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 169
nedatat şi nr. 59 din 1823, date de Secretar, nr. 75 din 1823 şi 11 din 1824, date de
Viceconsul. Cunoaştem 10 acte nenumerotate şi nedatate din care trei emise în
dublu exemplar, un nr. 28 nedatat, nr. 91 din 1821, 116 şi 19 imprimate
nenumerotate emise de Consulatul francez în 182440. Paşapoarte s-au emis şi la
Chişinău, de guvernatorul Basarabiei (nr. nesemnate: 1390 din 1814, 390 din 1817,
549 din 1819, 1619 din 1820, 179 din 1821, 2875 din 1822, 2836 din 1823, 3106 şi
unul nenumerotat din 1824; senatorul Miloşăvici (nr. 409 din 1811 şi 439 din
1812); Laibe sovetnicul Ocîrmuirii Oblastiei Basarabiei (nr. 3277 din 1814);
generalii Marco Tucicov (nr. 332 din 1812) şi Bahmetev (unul nenumerotat din
1816 şi nr. 1371 din 1820); Magistratul Movilăului (nr. 1288 din 1821, 2230 din
1823) şi Graful Voronţov (nr. 110 din 1824)41. Ţinînd seama de mărimea cifrelor
prezentate, desigur că agenţiile consulare au apelat şi la tipografiile din Iaşi sau
Chişinău pentru uşurarea activităţii de multiplicare a actelor.
Acte administrative.
Au fost multiplicate masiv o dată cu începutul secolului al XIX-lea, dar au
avut tiraje mai reduse, deoarece destinaţia lor, deşi colectivă, era restrînsă la
categoria socială însărcinată cu aplicarea măsurilor prevăzute de ele. Este cazul
instrucţiunilor adresate unor slujbaşi, a actelor referitoare la organizarea şi
funcţionarea unor servicii, a măsurilor de prevenire a îmbolnăvirilor de ciumă, a
organizării carantinelor, a vînzării lumînărilor etc. Înştiinţarea pentru pricini
judecătoreşti din 1823 a fost tipărită „în trebuinciosul număr de exemplearuri <care
s->au triimis către toate locurile de prisustvii aceştii oblastii cîte unu, iar
orăşăneştilor politii cîte trii, pămînteştilor ispravnici cîte zăci şi cătră dvoreanschii
predvoditeli spre a face cunoscut tututor dvorenilor şi pomeşcicilor prin dumnealor
giudecătorii ţinuturilor cu podpisci 10 eczemplearuri, <…> iar spre a să înştiinţa de
aceasta pe mînăstiri şi feţile duhovniceşti s-au triimis 5 eczemplearuri <…> cătră
duhovniceasca Dicasterii din Chişinău”. În hrisovul dat slujbaşilor desetnici de
Ioan Sandu Sturza la 12 iulie 1826, se spunea: „desătnicii, mergînd la fieştecare sat,
să aibă a chema pe vornicul satului şi întru fiinţa şi a sătenilor ce să vor întîmpla pe
la casăle lor, să le cetească toate ponturile”42.
Dintre actele privitoare la epidemiile de ciumă care bîntuiau la începutul
secolului XIX, amintim Anaforaua lui Mihail Grigorie Suţul din 1 martie 1820,
referitoare la flagel, care trebuia „să se trimaţă cătră dregătorii ţinuturilor, ca, prin
40
Caproşu, Ungureanu, op. cit., p. 18, 39, 63-64, 198-199, 207, 216, 223, 263, 265, 273,
275, 278-279, 285, 291, 293, 302, 367, 369, 373, 376, 386, 403, 407, 438, 446- 448, 450,
452-454, 466, 469-470, 474, 480-481 (cîte 2 ex.), 482-484 (2 ex.), 485-486 (2 ex.), 487-488
(2 ex.), 492, 501-503, 509-510; Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, p. 273; Arh. St.
Iaşi, Doc., Pachet CCCCXVIII/129.
41
Caproşu, Ungureanu, op. cit., p. 211, 213, 221, 234, 245, 314, 326, 364, 366, 436, 463,
274, 286, 305, 331, 342-343, 545.
42
Mihail, Acte în limba română, p. 176; Arh. St., Iaşi, Doc., Pachet DCCLXXII/3.
170 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
zapciei ocoalelor să se cetească în fieştecare sat întru auzul tuturor şi apoi să se dea
exemplariul în mîna stăpînului moşiei sau a orîndariului, iar de va fi satul răzăşesc,
în mîna celui mai întîi între răzeşi şi să ia adeverinţă care să se trimiţă cătră
domneasca noastră vistierie”43.
Adresabilitatea şi modalitatea de publicitate a actelor imprimate.
Tirajele fiind corelate cu adresabilitatea, aceasta determina modul de
publicitate al imprimatelor. Textele cu adresabilitate colectivă se făceau publice
prin citire repetată în locuri de adunare, în primul rînd în biserici. Rezultă că
tipăriturile acestea au avut tiraje corelate cu numărul satelor, oraşelor, ţinuturilor şi,
mai ales, al bisericilor. Numărului i se adăuga, la fel ca în cazul cărţilor, o cifră
suplimentară, pentru ierarhii interesaţi de anumite foi volante. Instrucţiile pentru
scrierea metricilor şi a vedomostiilor (Chişinău, 1823) urmau „să se tipărească
trebuinciosul numer de ecsempleriuri: adecă pre limba moldovenească 750 şi
rusască 250, după numerul bisericilor, protopopilor şi blagocinilor şi celorlalte feţe
cui se cuvine; asemenea să se tipărească pentru fieşte care biserică şi formele spre
povăţuire cum să se scrie pomenitele trebi în condica Metricii şi cum să se facă
mărturiile de primiirea peciurilor”44.
Stabilirea tirajului în funcţie de numărul satelor, oraşelor şi al bisericilor
este susţinută şi de numeroasele foi volante păstrate în biblioteci şi arhive. Mihail
Grigorie Suţul i-a cerut mitropolitului Veniamin Costachi „să tipărească de tot satul
cîte un exemplariu” din Anaforaua din 1 martie 1820. La 4 iunie 1828, iconomul
Nicolai de la protopopiatul ţinutului Sucevei raporta că „am triimis la prot(opopul)
Iordache la Paşcani şi la protop(opul) Gheorghie la Hărmăneşti cărţi tipărite după
numărul satelor ce au <şi> am triimis prin protopopiatul mieu cîte o carte tipărită,
anume, de toată bisărica “. Probabil că documentul se referă la Ponturile ca să nu
dea preoţii zaherea, deoarece, la 10 iunie 1828, alt iconom, Dimitrie de la un
protopopiat neprecizat, informa şi el că a primit la 1 iunie 1828 „30 coale tipărite,
Ponturile ca să nu dea preoţii zaherea, pre care îndată le-am şi împărţit pre la
bisărici”45. Cele 30 de coale urmau împărţite cîte una în fiecare sat din protopopiat.
La Chişinău, în anul 1818, Ponturile pentru îndatoririle ţăranilor trebuiau
tipărite într-o „sumă de exemplearuri care să ajungă pentru toate locurile de
presustvie, pentru politii şi pentru toate obştiile satelor să le trimită pe la locurile
cuviincioasă, pentru ca stăpînii moşiilor şi sătenii să poată şti cu amănuntul
îndatoririle amînduror părţilor”. Înştiinţarea în legătură cu plata dărilor în monedă
rusească (1825), tipărindu-se „trebuinciosul număr <…> să li trimată <…> tuturor
<…> lăcuitorilor oblastii Bassarabiei, <…> pren toate poliţiile orăşăneşti:
Chişinău, Bălţu, Benderul, Izmailul, Akkermanu, Hotinul, Chilia şi Renii, cîte 12,
43
Arh. St., Iaşi, Doc. CCCCIX/124.
44
Tomescu, Diferite ştiri, nr. 1-4, p. 30.
45
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet, CCCCIX/ 124. Ex. are imprimat „No. 47”; Pachet DCXXIX/147, 148.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 171
46
Mihail, Acte în limba română, p. 168 200, 217; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 771-772.
47
Ciobanu, op. cit.p. 40-41; la David, Tipăriturile rom. în Basarabia, p. 30-57 sînt 500 ex.
Te-deum; Tomescu, Diferite ştiri, p. 19, 33, 37; Popovschi, Istoria bis. din Basarabia, p. 3;
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 763-764, 768, 770, 773, 777-778; idem, Acte în limba
română, p. 2, 13, 16, 268; BRV, IV, p. 145.
172 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
48
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 48 – 49 şi 58.
49
Ibidem, f. 25.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 173
50
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, p. 219, nr. 555 şi p. 234, nr. 599; Dragnev,
Moldova în epoca feudalismului, p. 207; Iorga, Studii şi doc., VI, p. 241; Dan, Putna, p. 94 şi 220.
51
Manifestul lui Alexandru I (1823) „la satul Apaciul, la biserica cu hramul Mai Marilor
Voievozi, dat la luna Ghenar 4”. Pe o Înştiinţare pentru organizarea ocolaşilor (1826) s-a
notat: „această Obiavlenie <anunţ> să <se dea> în satul Apaciu la biserica cu hramul Mai
Marilor Voievozi”. La fel, o Arătare pentru rînduirea recensămîntului (1828) „ s-au dat la
satul Apaciul” (Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 220, 236 şi 242). Pe
o Poruncă a mitropolitului Gavriil ca să fie trimişi copiii clericilor la şcoală (1815), s-a
scris: „după poronca ce mi s-au trimis ca să împart cîte un exemplar pe la fieştecare
biserică, supt număr 679 s-au dat la satul Creminciucu, băsărica cu hramul Sfîntului Ierarh
Neculai. <…> 1815 apr(ilie) 23”. Înştiinţarea pentru plata dărilor în monedă de argint
(1827) „s-au dat aceasta la satul Crimenciucu, a(nul) 1817 deche(m)vrii 7 zile, la bisărica
Sfîntului Nicolai”. Înştiinţarea în legătură cu schimbările fiscale (1825) „să va citi la
Cremenciucă în Sfînta biserică cîte de trii ori în fieştecare biserică în fiinţa norodului”. Pe
un extras din Statutul carantinei (1818) s-a scris: „la satul Crăminciucu”. Înştiinţarea
pentru organizarea ocolaşilor (1826) „s-au dat la satul Criminiciuc, biserica cu hramul
sfinţălor mai marilor Voievozi. An 1826 mart 9”. Înştiinţarea în legătură cu starea militară
a Basarabiei (1828) „s-au dat aceasta la biserica <…> la sat Criminiciuc, la an 1828 mai 16
zile” (Tomescu, Diferite ştiri p. 33, 37; Mihail, Acte în limba română, p. 268). Pe o
Poruncă către feţele bisericeşti de a nu primi dezertori (Iaşi, 1808) s-a cerut: „schit(ul)
Horodişte să trimată raport fără în(tîrziere). Am scris aice eu, ce mai jos m-am iscălit, la
anul 1814 aug(ust), schitului Horodişte năcialnic, Victor ieromonah”. De pe un Ucaz
referitor la înfrîngerea Franţei (1814), aflăm că „ am primit Ucazurile acestea în schitul
Horodiştii, noiem(brie) 8, 1814. Nacialnic Victor ieromonah”. Înştiinţarea privitoare la
luarea cailor de olac (1827) „la mănăstirea Horodişte s-au primit în 1828 luna martie 6 zile”
(Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 504-506).
52
idem, Acte în limba română, p. 198, 226, 274, 280, 321; BCU „M. Eminescu” Iaşi, Doc.
CCXCII.
174 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
53
Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 504-506 şi II, p. 759, 770, 773, 774; idem, Acte în limba
română, p. 1, 11, 12, 16.
54
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 65.
55
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, Iaşi, 1986, p. 119.
56
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCXXIX/148.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 175
1823 urma să devină publică „prin cetirea lor în trii rînduri prin toate bisăricile”. În
schimb, pe Ucazele Sf. Sinod al Bisericii Ruse despre celebrarea înfrîngerii Franţei
(Chişinău, 1814 şi 1817) s-a precizat că urmau să fie citite în biserică în fiecare an
numai la 25 decembrie şi la 14 septembrie. Uneori, foile volante se afişau pe uşa
bisericii: Înştiinţarea pentru epidemia de ciumă (Chişinău, 1813) urma „să o scoată
preuţii <…>. şi să o cetească în bisărică şi pe urmă să o lipească la uşa bisăricii, să
stei pentru aducire aminte”. Alteori, anunţurile trebuiau citite în oraş, în zilele de
tîrg ori în iarmaroace. Înştiinţarea pentru plata dărilor în monedă rusească
(Chişinău, 1825) urma răspîndită „prin publicarisiri în trei rînduri pren toate
politiile orăşăneşti: Chişinău, Bălţu, Benderu, Izmailul, Akkermanul, Hotinul,
Chilia şi Rennii“, iar Dezminţirea unor zvonuri (Chişinău, 1826) trebuia să se facă
prin „cetirea ei în <…> zilele de tîrg şi prin iarmaroace”. Cîteodată, anunţul era
însoţit de bătaia clopotelor. Pe Manifestul lui Alexandru I cu privire la încheierea
păcii cu Franţa (Chişinău, 1814), trimis mănăstirii Căpriana s-a specificat:
„primindu-l, mai întîi cetindu-să în mănăstire, apoi veţi face şi molebin şi cu
tragirea clopotilor toată zioa”. La fel, pe Ucazul prin care hotăra efectuarea
rugăciunilor de mulţumire s-a scris: „în toată zioa aceasta să se tragă clopotile”57.
Imprimatele religioase.
Tiraje mari au avut textele importante pentru Biserica Ortodoxă. Avînd în
vedere împrejurările în care a fost editat Decretul Patriarhului Partenie la 20
decembrie 1642 (Sinodul de la Iaşi care a reunit conducerea întregii Biserici
Ortodoxe), conţinutul (redă Mărturisirea de credinţă a mitropolitului Kievului
Petru Movilă) şi politica lui Vasile Lupu de sprijinire a Ortodoxiei, desigur că
tipăritura a avut un tiraj suficient de mare pentru a fi difuzată în Ţările Române şi
în restul lumii ortodoxe. La începutul secolului XIX, un tiraj destul de mare aveau
cărţile de hirotonie sau de preoţie. Cartea de preoţie dată de mitropolitul Iacov II
Stamate lui Ignat din satul Mărcăuţi, ţinutul Orhei, la 11 mai 1801, are scris la
cotor „Nr. 714”. Cartea de preoţie dată de mitropolitul Veniamin Costachi lui
Eftimie din satul Horodişte, ţinutul Dorohoi, la 4 august 1819, are scris cu mîna în
partea dreaptă, la mijloc, între cele două chenare tipografice, „N. 974”, iar cea dată
lui Constantin, fiul lui Vasilie din satul Ciofrăceşti, ţinutul Neamţ, la 16 noiembrie
1816 are „N. 760”. O circulară tipărită din 17 iunie 1802, Îndrumări pentru sfintele
Taine, prin care Iacov II Stamati dădea îndrumări preoţilor cum să procedeze la
spovedanie şi cum să-i îndemne pe credincioşi să respecte posturile, desigur că a
fost trimisă tuturor parohiilor din eparhia Mitropoliei Ţării Moldovei58.
57
Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 518 şi II, p. 759, 773-774, 777; idem, Acte în limba
română, p. 1, 13, 176, 217-218, 281, 314, 320, 321; Tomescu, Diferite ştiri, p. 19;
Popovschi, Istoria bis. din Basarabia, p. 3.
58
Idem, Contribuţii la BRV, I, p. 503 ; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCCXCVI/21 şi LXI/7;
Ciurea, Iacov Stamati, p. 177.
176 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
59
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXVII/86 şi Pachet CLXXVII/4; Dan, Putna, p. 104.
60
Mihail, Acte în limba română, p. 10-11; idem, Contribuţii la BRV, I, p. 510; Arh. St. Iaşi,
Doc., Fond Mitropolia Moldovei, Dosar 2/1829, f. 5 şi Peciuri, A/1829; idem, Tr. 228, op.
316, dosar 4.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 177
de registre care au doar prima pagină imprimată, iar următoarele sînt liniate cu
creionul61. Cercetarea documentelor de arhivă permite cunoaşterea cu aproximaţie
a tirajelor acestor tipărituri, care, la fel cu celelalte acte, au fost corelate cu numărul
bisericilor din ţară. Acelaşi Ilie iconomul de la Botoşani raporta Mitropoliei la 19
iunie 1829 că a primit „120 coale hîrtie cu tipărite linii cu începutul vidomostiilor
şi a mitricilor şi 240 coale după fila al doilea şi partea a doua şi a treia a mitricilor”.
În august 1829, protoiereul din Dorohoi înştiinţa şi el Mitropolia că primise „80 coale
cu tipărite linii cu începutul vidomostiilor şi a mitricilor şi 160 coale după fila al doilea a
vidomostiilor”. La 1 martie 1831, Episcopia de Huşi primea „820 coale pentru 270
biserici, cu enorii, ce sînt în amîndouă ţinuturile acestei eparhii”62.
Cercetările în arhive au dezvăluit că în Ţara Moldovei s-au folosit unele
acte de stare civilă imprimate şi anterior anilor 1829-1832. Cunoaştem mai multe
peciuri de cununie, adică autorizaţii tipărite date de Mitropolie pentru a se celebra
căsătoria, cel mai vechi cunoscut fiind din anul 1806, dat preotului Neculai din
satul Hangu, ţinutul Neamţ63. Prin intermediul Dicasteriei se tipărea un formular
standardizat în care se lăsa loc liber pentru competarea de mînă a numelui preotului
care celebra căsătoria, a satului, a mirelui, a părinţilor săi şi al miresei. Peciurile
tipărite după 1812 la Chişinău pentru partea Ţării Moldovei rămase dincolo de Prut
au păstrat acelaşi conţinut. Peciurile de cununie erau de două feluri: moldoveneşti
şi de robi sau ţigăneşti. Cele moldoveneşti erau simple (fără nici o precizare sau
pentru cazul în care mirele era la a doua cununie), de holtei, de vădane şi de
văduvoi. Cu aceste acte, Biserica asigura evidenţa naşterilor, căsătoriilor şi
deceselor, impunînd şi respectarea canoanelor religioase. Adresa Dicasteriei
Mitropoliei Moldovei din 20 martie 1829 preciza că vidomostiile şi mitricele se
înfiinţează „pentru a şti toţi hristiianii carei să ispovedesc şi să împărtăşăsc şi acei
carei nu au nici o purtare de grijă pentru datoriia lor cé creştinească“64. Totodată, se
evitau pericolele căsătoriilor bigame sau între persoane de religii diferite, apărute în
urma modificărior suferite de hotarele Ţării Moldovei, a tulburărilor cauzate de
războaiele de la sfîrşitul sec. XVIII - începutul sec. XIX şi a trecerii locuitorilor din
Bucovina şi Basarabia în Ţara Moldovei. Potrivit unui document din 5 ianuarie
1828, Alexei Jăltuhin s-a căsătorit cu Axinia deşi mai avea o soţie legitimă în satul
Alba din Basarabia, de unde fugise fără paşaport, iar dintr-unul din 7 aprilie 1828
rezultă că un bucovinean s-a cununat în Ţara Moldovei fără ştirea protopopului, iar
61
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829; Vezi Fondul Isprăvnicia ţin.
Sucevei, Tr. 288, op. 316, dosar 4/1829, Della vidomostiilor celor născuţi, căsătoriţi şi
morţi din ţin. respectiv şi Fondul Isprăvniciei ţin. Neamţ, dosar 100/1829, care conţine
Della pentru cei din nou născuţi şi morţi şi pentru nunţile ce se fac, începută după Cartea
Divanului primită la 1829 martie 20 întocmită pentru acel ţinut.
62
Idem, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829; idem, Peciuri, A/1829.
63
Ungureanu, Actele de stare, p. 84-89. La Arh. St. Iaşi, se află multe peciuri neinventariate.
64
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829.
178 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
la întoarcerea în Bucovina s-a cununat încă o dată cu altă femeie. Încasarea taxei
plătite cu ocazia căsătoriei aducea Mitropoliei şi un venit bănesc important. La 20
martie 1830, Athanasie fost iconom al Herţei a întocmit o listă a peciurilor de
cununie eliberate în iulie 1829-februarie 1830 şi a banilor adunaţi, 560 de peciuri,
„cîte un leu de peciu am luat”. În 1829, pe o Învoire de cununie de la protopopia
ţinutului Orheiului s-a notat ca mai mult de trei lei să nu îndrăznească a cere pe un
pecetluit. Conform altei opinii, se pare că peciurile de cununie costau 2 lei65.
Imprimatele politico-militare.
Ne vom referi la foile volante în limba greacă sau bilingve (română-
greacă) apărute între anii 1814 şi 1821 care au contribuit la pregătirea şi
desfăşurarea mişcării eteriste, la cele emise de autorităţile statului moldovean ca
reacţie la această mişcare şi la publicaţiile emise de autorităţile ruse în perioada
ocupaţiei dintre 1828 - 1834. Deoarece tipografia greacă din Viena lucra tot mai
greu din cauza înăspririi cenzurii în timpul cancelarului Metternich, înfiinţarea unei
tipografii la Iaşi, în afara graniţelor Imperiului Habsburgic, a fost de mare
importanţă pentru greci. Epitropul tipografiei, Emanuel Vernardos din Creta,
membru activ al Eteriei, a dus o campanie de propagandă prin tipar a mişcării. Spre
a crea o atmosferă favorabilă Eteriei, încă din anul 1814 a tipărit Imnurile şi odele
lui Rhigas Velestinliul, cunoscutul militant al luptei de eliberare în sud-estul
Europei, iar în 1821, cu puţin timp înaintea venirii lui Alexandru Ipsilanti la Iaşi, a
imprimat o culegere de cîntece patriotice în limba greacă pe foi volante. Vernardos
a redactat şi a imprimat în numele eteriştilor şi o Proclamaţie adresată popoarelor
balcanice, prin care anunţa sosirea unui „timp strălucit” şi îndemna la răscoală
pentru înlăturarea „sclaviei şi tiraniei”, a „lanţului cumplit” care îi ţinea pe toţi
încătuşaţi. Pentru a asigura mijloacele financiare necesare mişcării, el a imprimat în
anul 1820 nişte bilete de prenumerant. Un bilet valora 100 de galbeni olandezi, era
anonim (depunătorul era „un iubitor de neam şi de frumos”), iar primele subscripţii
în sprijinul Eteriei s-au făcut la 1 ianuarie 1821. Tirajul biletelor a fost mare, fiind
cunoscute nr. 1164, 1289 şi 3095, astfel încît şi suma colectată trebuie să fi fost
considerabilă66. Emanuel Vernardos a imprimat şi documentele capilor mişcării
eteriste, la Iaşi scoţîndu-se atît cele necesare mişcării în Moldova, cît şi unele din
cele care i-au pregătit desfăşurarea în Ţara Românească67.
65
Idem, Doc., P. DCXXIX/37 şi 95; Ibidem, Pachet CMIV/12; Tomescu, Diferite ştiri, p.
38; Popovschi, Istoria bis. din Basarabia, p. 4.
66
BRV, III, p. 112; Berindei, Revoluţia din 1821, p. 110; Camariano, O preţioasă
proclamaţie, p. 97-98; Rîpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste, p. 779.
67
Vezi în Anexă: ordine de zi şi proclamaţii prin care li se comunicau eteriştilor măsurile
organizatorice sau se făceau îndemnuri la luptă şi ordine de zi şi proclamaţii adresate
grecilor din Moldova şi din Ţara Românească, în „numele Patriei”, să lupte sub steagul
libertăţii pentru a scăpa de situaţia în care se aflau. Proclamaţia lui Alexandru Ipsilanti
prilejuită de intrarea în Ţara Românească este datată martie 1821, Iaşi.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 179
68
BRV, III, p. 387 şi 389; Iorga, Acte şi fragmente, vol. II, p. 572.
69
Gârneaţă, Doc. Vaslui, p. 172, nr. 655, 179 – 180, nr. 700 şi 182, nr. 713.
180 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
străinătate. Ca ştiri locale, nr. 1 arată felul cum s-a sărbătorit la Iaşi recunoaşterea
titlului de „grand hatman” acordat de împărăteasa Ecaterina a Rusiei, mareşalului
Grigore Alexandrovici Potemkin. Nr. 2 înfăţişează impresia pe care a făcut-o la Iaşi
vestea morţii împăratului Austriei Iosif al II-lea şi a arhiducesei Elisabeta. Nr. 3
descrie „un flacon de cristal“ trimis în dar de împărăteasa Elisabeta mareşalului
Potemkin, la Iaşi. Nr. 4 anunţa îmbolnăvirea lui Potemkin, iar ultimul număr
conţine ştiri despre cutremurul înregistrat la Iaşi. Ca ştiri externe, ziarul prezintă
evenimente petrecute la Paris, Londra, Bruxelles, Viena, Roma, Frankfurt pe Main,
Aix-la-Chapelle, Gand, în America etc.70.
În ce priveşte caracterul şi destinaţia ziarului, opiniile sînt împărţite: N.
Iorga numea gazeta „un buletin al armatei ruseşti”, Dan Simonescu o considera
gazetă a armatei ruse destinată informării străinătăţii şi a ofiţerilor ruşi, în timp ce
Gheorghe Bezviconi aprecia că a fost vorba de primul ziar de informaţie locală şi
externă tipărit în Principate71. Gh. Haupt credea că ziarul a fost o foaie politică de
informare generală, urmărind să servească planurilor politice ale lui Potemkin ce
visa la înfiinţarea regatului „Dacia nouă“ sub protectorat rusesc. Potemkin căuta să
atragă opinia publică din Moldova, publicarea acestei foi făcînd parte din măsurile
culturale întreprinse în acest scop. Potrivit opiniilor autorilor menţionaţi, ziarul a
fost imprimat într-o tipografie de campanie a trupelor ruse, aparţinînd Colegiului
Militar din Petersburg şi dotată cu caractere chirilice şi greceşti. Potemkin, hotărînd
publicarea unui ziar în limba franceză şi, eventual, tipărirea unor cărţi, manifeste
etc. la Iaşi, ar fi adus această tipografie în anul 1790, după ce, în prealabil,
procurase litere latine de la Lwow. S-a afirmat chiar că tipografia avea litere latine
doar pentru culegerea unei pagini pe o coloană şi litere greceşti pentru două
coloane72. Tipograful care ar fi cules Courrier de Moldavie ar fi Ivan Ghennih, ce
lucrase în atelierului Colegiului Militar la tipăriturile străine. Tipografia de
campanie s-ar fi aflat la Iaşi pînă la 15 decembrie 1790, cînd a fost mutată la
Tighina, spre a fi readusă la Iaşi, în anul 1791. Între anii 1790 şi 1791, pe lîngă
Courrier de Moldavie, în această tipografie de campanie s-ar fi imprimat şi unele
cărţi, precum Cercetarea creştinismului şi Eseu despre om.
Sigur că ziarul Courrier de Moldavie a apărut la ordinul comandantului
rus, care asigura şi aprovizionarea cu hîrtie şi garnituri de litere ruseşti, dar credem
că imprimarea a făcut-o Mihail Strelbiţchi, eventual în colaborare cu Ivan Ghennih.
Este puţin probabil ca prinţul să fi venit însoţit de o echipă proprie de tipografi şi
cu o tipografie de campanie pentru a imprima un ziar destinat societăţii moldovene,
70
Docan, O povestire în versuri, p. 465; Haupt, Courrier de Moldavie, fasc. 1; Simonescu,
Contribuţii la BRV, p. 252.
71
Iorga, Istoria presei româneşti, p. 14 ; Simonescu, Primul ziar tipărit, p. 346; Bezviconi,
Relaţii româno-ruse, p. 174.
72
Haupt, loc. cit.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 181
atîta timp cît aici exista o producţie tipografică bine dezvoltată. Mihail Strelbiţchi
era un tipograf renumit, avea şi o instalaţie tipografică ambulantă cu care s-a
deplasat la Movilău şi Dubăsari, era implicat în politică, avea relaţii apropiate atît
cu membrii înaltei societăţi moldovene cît şi cu comandamentul rus şi a urmat
armata rusă în campaniile din timpul războiului ruso-austro-turc, fiind chiar,
traducătorul generalului Rumeanţev pentru limba română73.
Courrier de Moldavie a fost primul ziar din sud-estul Europei. Cel dintîi
ziar grecesc, Efimeris, a apărut în anul 1790, la Viena, editat de fraţii Markides
Puliu. În acelaşi an a apărut şi primul ziar sîrbesc, Srpske Novin, în timp ce primul
ziar bulgăresc a apărut mult mai tîrziu, în 1884, la Smirova. Ceva mai devreme
apăruse cel dintîi ziar turcesc, Spectateur d' Orient, în 1825, dar era redactat în
limba franceză de Alexandre Blanc74.
În anul 1815, pentru a anunţa deschiderea tipografiei de la Chişinău,
Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolitul Basarabiei a imprimat separat Prefaţa la
prima carte tipărită, Liturghia, şi a difuzat-o în ţară sub formă de foaie volantă75. În
1829, Gheorghe Asachi a început pregătirile pentru editarea Albinei româneşti,
gazetă politică şi literară bisăptămînală apărută la Iaşi între 1 iunie 1829 şi 29
decembrie 1849. Obţinînd aprobarea administraţiei ruse de ocupaţie, la 17 aprilie
1829, Gheorghe Asachi a imprimat o Înştiinţare despre gazeta românească din
Iaşi, care a fost difuzată sub forma unei circulare litografiate şi invita la
abonamente prin prenumeraţie. Pentru a facilita abonamentele, redacţia Albinei
Româneşti a imprimat invitaţii-tip pe foi volante. Cunoaştem invitaţia „cătră cinstit
dumn(ealui) starostele Mălinescul în Botoşani“, din 1829. Totuşi, printr-o altă
Înştiinţare dată în ziua de 15 mai 1829, se anunţa că „din neprevăzute împiedecări
ce nu atîrnă de Redacţia Albinei Româneşti”, publicarea nu a putut începe la 15 mai
1829, dar că gazeta va apărea „fără sminteală“ la 1 iunie şi prenumeraţia va fi
valabilă pînă la 15 ianuarie 1830. Tot în mai 1829, Gheorghe Asachi a imprimat
trei foi volante intitulate Novitale de la armie, conţinînd ştiri de pe front, urmate la
1 iunie de primul număr al Albinei româneşti şi cîteva Înştiinţări cătră binevoitorii
prenumeranţi76, imprimate ce au deschis o nouă etapă în cultura română.
Tiparul a fost un element important al politicii de schimbare a organizării
administrative a Basarabiei, după anexarea ei de Imperiul Rus. Sugestiv este faptul
că pentru realizarea programului au lucrat mai multe ateliere tipografice: tipografia
exarhală (numită din 1822, duhovnicească), tipografia „Ocîrmuirii oblastei” din
73
DLRO, p. 234, sub voce; Ciuchindel, Începuturile presei româneşti, p. 352 ; Mihail,
Contribuţii la BRV, I, p. 503; Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 85.
74
Russo, Studii istorice greco-române, I, p. 359-362.
75
Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, p. 37.
76
Bibliogr. analitică a periodicelor, I, p. 55-56; Asachi, Opere, p. XXIV; DLRO, p. 11, sub
voce; Iftincă, Husar , Gheorghe Asachi, p. 95.
182 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Chişinău şi cîteva tipografii de campanie ale armatei ruse aflate la Odesa, Vadu lui
Isac etc., dar şi tipografiile de la Sankt Petersburg. În primii ani au fost imprimate
doar proclamaţii despre războaiele napoleoniene şi anunţuri referitoare la familia
imperială rusă, cu finalitatea bine precizată de a convinge opinia publică de justeţea
politicii ţariste. Ulterior, s-au imprimat şi difuzat în ţară texte administrativ-juridice
care fixau statutul noii provincii. La 29 aprilie 1818 a fost publicat aşezămîntul
administrării provinciei. Tot în 1818 s-a imprimat legislaţia agrară: Alcătuire
ponturilor pentru îndatoririle sub care sînt supuşi cătră stăpînii moşiilor ţăranii
sau lucrătorii de pămînt, în tipografia „Ocîrmuirii oblastei”.
Organizarea din punct de vedere social-administrativ a continuat cu
stabilirea categoriilor sociale, a rangurilor sau treptelor, necunoscute pînă atunci în
societatea românească. A fost alcătuită o Comisie pentru „cercetarea dovezilor
dvorenilor din Basarabia”, iar la 26 martie 1819 s-a imprimat în tipografia exarhală
din Chişinău o Înştiinţare a acelei Comisii despre ordinea în care ţinuturile îşi vor
prezenta dovezile de nobleţe şi se enumerau actele necesare solicitanţilor lor. Altă
categorie de legiuiri difuzate prin tipar a fost cea obligaţiilor fiscale ale ţărănimii:
în 1924 s-a anunţat anularea dării pe tutun, pentru a stimula cultivarea acestei
plante, modificarea cursului oficial al monedei ruseşti şi încetarea circulaţia
monedelor turceşti în Basarabia. În 1827, s-a retipărit Sobornicescul hrisov al lui
Alexandru Mavrocordat din 1785, cu traducere paralelă în limba rusă, deoarece era
legea care cuprindea obiceiul pămîntului, ceea ce arată că administraţia rusă nu se
putea dispensa încă de legile locale.
Cenzura.
Actele şi foile volante au fost imprimate de diferiţi emitenţi şi au un
conţinut variat. Lucrul a fost posibil, deoarece pînă la Regulamentul Organic în
Ţara Moldovei forma sub care s-a manifestat de cenzura în producţia tipografică a
fost cea care interzicea publicarea unor lucrări neconforme cu doctrina ortodoxă.
Nici chiar atunci cînd unii meşteri au fost implicaţi în politică, domnii Ţării
Moldovei nu au intervenit spre a le interzice producţia tipografică. După cum s-a
văzut anterior, Mihail Strelbiţchi a fost nevoit la un moment dat, să fugă din Iaşi pe
ascuns pentru a scăpa de persecuţia hătmăniei, iar într-o alta etapă, Emanuel
Vernardos a fost membru marcant al mişcării eteriste, dar ambii şi-au desfăşurat
nestingheriţi activitatea editorială, chiar în slujba unor autorităţi exterioare statului
moldovean. Cenzura a fost legiferată în scris în domeniul tipografic la 1814 în
partea Ţării Moldovei dintre Prut şi Nistru de autorităţile ruse de ocupaţie, la
Chişinău, iar cenzura politică în accepţiunea sa modernă s-a introdus prin
Regulamentul Organic, începînd din 1833.
Aprovizionarea cu materiale tipografice.
Acest tip de imprimate se putea realiza în orice moment, deoarece fiind
lucrări de mică întindere, zaţul şi tipărirea se făceau rapid. La 1 decembrie 1822,
tipografia de la Chişinău a primit comenzi pentru 600 de exemplare din Rînduiala
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 183
77
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 768, 770.
78
Se cunoaşte o coală din anii 1745-1746 (văleat 7254), care conţine patru forme diferite de
pecetluit (Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 44; BAR, Ms. Rom. 237, f. 947 r.).
79
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 393.
80
La Ciobanu, Cultura rom. în Basarabia, p. 74, suma cheltuită a fost de 4618 ruble şi 52
copeici şi au fost folosite 93 482 coli de hîrtie.
81
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766, 768 şi 773.
82
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75.
184 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
83
Ibidem, Pachet CCXCII/12, original, hîrtie îngălbenită, groasă, 37 x 23,5 cm, difolio,
cerneală neagră.
84
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 768, 770-778 ; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCXVII/63.
85
Mihail, op. cit., p. 768-778.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 185
86
Idem, Acte în limba română, p. XX; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75; idem, Fond
Vistieria Moldovei, Tr. 1423, op. 1619, dosar 1, f. 53.
87
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 772-773.
88
Ibidem, p. 763, 773; BRV, III, p. 3-4 şi IV, p. 145; Brătescu, Grija pentru sănătate, p. 191;
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829 A, f. 5; idem, Tr. 288, op. 318, dosar
4/1829.
186 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
89
Mihail, Acte în limba română, p. 229; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 465.
90
Din instrucţiunile trimise celor ce se ocupau de completarea vedomostiilor şi a actelor
mitricale în anul 1829 aflăm că „hîrtia ce să va strica din greşală, fiind dator cel ce va greşi-
o să o plătească“ (idem, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829 A, f. 26).
91
Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei, p. 27-28; originalul la Arh. St. Iaşi, Doc. Pachet
CCLX/1; DLRO, p. 234; Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829, f. 26.
92
Bibliogr. analitică a periodicelor, vol. I, partea I, p. 48; Tomescu, Tipografia
duhovnicească, p. 264; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 774.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 187
93
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 9.
94
Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XI, p. 133-134; Iorga, Studii şi doc., vol. VI, partea a
II-a, p. 215-217; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 302. Vezi Anaforaua lui
Mihail Grigorie Suţul din 1 martie 1820 (Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCIX/124, hîrtie
alb-gălbuie, groasă, in folio, cerneală neagră, filigran, 46 x 37 cm. Are nr. 47 tipărit).
95
Mărieş, Supuşii străini, p. 131-132, 134.
188 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
96
Mihail, Acte în limba română, p. 314; Tomescu, Diferite ştiri, p. 19, 23; Popovschi,
Istoria bis. din Basarabia, p. 3.
97
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DXCV/60; idem, Pachet CCCCXXVI/79.
98
Idem, Colecţia „Litere, Gh. Asachi”, dosar A/ 272, f. 1; idem, Fond Vistieria Moldovei,
Tr. 1423, op. 1619, dosar 1, f. 11; idem, Doc., Pachet CXXXIII/75.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 189
împrejurări. Din această cauză, în 1841, redacţia gazetei comerciale Mercuriul din
Brăila anunţa abonaţilor săi că nu este vinovată de primirea neregulată a gazetei şi
că în curînd vor dispărea lipsurile de la serviciul poştelor. În 1850, redacţia Gazetei
de Moldavia anunţa că din cauza asprimii iernii, sosirea poştei a fost împiedicată
iar gazeta va apare neregulat99.
***
99
Bibliogr. analitică a periodicelor, vol. I, partea I, p. 56, 66, 77 şi 87.
190 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
desetinii de Ioan Sandu Sturza <Iaşi>, 12 iule 1826, nici nu are numele ţinutului
completat, nemaifiind probabil, distribuit100.
Imprimatele începutului de secol XIX se foloseau, uneori, atît în Ţara
Moldovei cît şi în Basarabia, aşa cum indică înlocuirea manuală a locului de
tipărire şi a datelor calendaristice. Spre exemplu, pe o Gramată de duhovnicie,
imprimată la Iaşi, în 1810, peste cuvîntul tipărit „Iaşi” s-a scris cu mîna „Chişinău”,
anului 181<…> i s-a adăugat cifra 6, reieşind 1816, după lună s-a completat „lui
martie în 10” şi a fost dată preotului Ignatie din satul Mărcăuţi, ţinutul Orhei101.
Deşi tirajele tipăriturilor ocazionale au fost apreciabile, puţine s-au mai
păstrat pînă în astăzi. Principala explicaţie constă în caracterul lor efemer, fiind
supuse distrugerii într-o măsură mult mai însemnată, comparativ cu cărţile. În plus,
exista obiceiul ca preoţii să fie înmormîntaţi împreună cu actele lor de preoţie şi de
duhovnicie. Alteori, pentru a preîntîmpina eventuale abuzuri, actele se strîngeau la
sediul episcopiilor sau al Mitropoliei, erau rupte de-a lungul sau tăiate la mijloc şi
apoi se păstrau un timp. La Arh. St. Iaşi, Fondul Mitropolia Moldovei, Pachetul
120-122 conţine Păuceniile clerului mirean şi monahal adunate la Mitropolie
începînd cu anul 1857. În caz de deces, formularele fiscale erau ridicate de la
familia celui dispărut. Condica lui Constantin Mavrocordat menţionează „un om
ce-au murit, să-l radă de la tablă şi să-i ia şi pecetea. La 30 martie i se poruncea
marelui căpitan de Covurlui să ridice peceţile, oamenilor morţi de prin sate102. Aşa
cum s-a arătat anterior, au existat numeroase situaţii în care contribuabilii îşi
pierdeau formularele fiscale.
Din analiza întreprinsă rezultă că tiparul a fost strîns legat de problemele
societăţii româneşti şi sud-est europene. Este evidentă participarea tipografiei la
difuzarea informaţiilor oficiale, a ideilor noi şi a modernizării societăţi
moldoveneşti. Domnia a folosit tiparul în economie atît pentru uşurarea aplicării
măsurilor fiscale şi sporirea veniturilor colectate, pentru introducerea unor noi
reglementări administrative, cît şi pentru informări oficiale. Biserica a folosit
tiparul pentru răspîndirea unor texte de doctrină religioasă sau normative, pentru
controlul respectării canoanelor religioase şi în scop administrativ-religios.
Mulţumită diversificării activităţii tipografice, ambele instituţii au obţinut beneficii
băneşti. Din aceşti bani se plăteau de multe ori, lefurile unor slujbaşi sau se creau
fonduri pentru diverşii patriarhi orientali veniţi tocmai în acest scop în Ţările
Române. O sursă sigură de bani a reprezentat tiparul şi pentru Consulatele străine.
Tipografia a fost integrată într-un sistem de difuzare a ştirilor, actele şi
foile volante contribuind la dirijarea informaţiilor oficiale şi a măsurilor legislative.
Se poate considera că foile volante din secolele XVIII-XIX au îndeplinit o funcţie
100
BRV, III, p. 446; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCLXXII/3.
101
Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 506.
102
Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 155 şi 330.
194 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1
Chiaburu, Aspectul economic, p. 195-200.
196 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Dintr-un alt punct de vedere, studiul distribuţiei poate contribui la aflarea unor
scopuri necunoscute pentru care au fost realizate anumite produse tipografice şi a
proporţiilor în care acestea au dobîndit finalitatea ce le-a fost atribuită. Din analiza
modalităţilor de distribuţie a tipăriturilor se obţin date despre numărul ştiutorilor de
carte dintr-o perioadă, categoriile sociale din care aceştia fac parte etc.
Cercetările privitoare la cartea românească şi la tipar în perioada amintită
sînt foarte numeroase, iar realizările istoriografice sînt pe măsură. Este cunoscut
faptul că patronajul asupra tipografiei era exercitat de Domnie şi Biserică, instituţii
cărora le aparţineau şi opţiunile pentru imprimarea unor cărţi sau a altora, pînă spre
mijlocul secolului al XVIII-lea tipografia lucrînd potrivit unui program politic şi
cultural fixat de Domnie şi Biserică. Existenţa programului nu exclude aspectul
economic al chestiunii, aşa cum consideră unii cercetători, chiar dacă prefeţele şi
epilogurile cărţilor atestă conştiinţa unor fapte excepţionale şi subliniază efortul
financiar pe care îl implica actul editării şi marea valoare a cărţii, considerată ca un
dar inestimabil2. Cercetarea activităţii diaconului Coresi, tipograful reprezentativ al
Ţărilor Române în secolul al XVI-lea, a impus concluzia că el „a fost nu numai
tipograf, dar şi editor care a vîndut şi răspîndit cărţile prin comerţ“ şi că „e primul
tipograf român producător de carte-marfă”3. Asemenea cazuri în care realitatea
difuzării cărţii contra-cost este afirmată ar trebui să-i îndemne pe numeroşii
cercetători ai chestiunii să caute confirmări ale fenomenului şi pentru veacurile
următoare, ştiut fiind că în întreaga perioadă medievală una dintre caracteristicile
vieţii economico-sociale şi politice a fost continuitatea.
Semnificaţia politică şi culturală a daniilor domneşti şi mitropolitane, ca
modalitate de distribuţie gratuită este bine stabilită. O formă aparte de distribuţie
gratuită, cu o importanţă însemnată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, exportul de carte produsă de atelierele în
limba greacă şi arabă ce au lucrat în primul rînd în beneficiul comunităţilor
ortodoxe vorbitoare ale acestor limbi din Imperiul Otoman, a fost tratată ca auxiliar
al rolului tipografiilor din Ţările Române în susţinerea credinţei ortodoxe în epoca
amintită4. Tratarea în subsidiar a distribuţiei se face în majoritatea lucrărilor
referitoare la istoria cărţii, a bisericii ortodoxe româneşti, arătîndu-se, uneori, şi
felul în care cărţile tipărite ajungeau în mîinile credincioşilor5.
2
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 11.
3
Simonescu, Buluţă, Scurtă istorie a cărţii, p. 21; Duţu, Cărţile de înţelepciune , p. 19.
4
Simonescu, Muracade, Tipar românesc pentru arabi; Simonescu, Le monastere de
Cetzăţuia; idem, Cărţi arabe tipărite de români; idem, Impression de livres arabes;
Gheorghiţă, Tipografia arabă din m-rea Sf. Sava; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al
Ierusalimului; Melinte <Chiaburu>, Tipografia arabă de la m-rea Sf. Sava.
5
Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de Răsărit; idem, Muntele Athos în legătură
cu ţările noastre; idem, Istoria bisericii; Bodogae, Ajutoare româneşti la Athos; Păcurariu,
Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania; idem, Istoria BOR, vol. II; Panaitescu, Petru
Movilă; Furtună, Preoţimea românească.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 197
6
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar; Şchiau, Cărturari şi cărţi; Dudaş, Vechi cărţi
rom. călătoare; Cristache-Panait, Circulaţia cărţii bucureştene; Stanca, Colportajul.
7
Tomescu, Tipografia duhovnicească; idem, Tipografia grecească; Turcu, Cărţi, tipografi
şi tipografii; Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti; idem, Tipografiile moldoveneşti; Băltuţă,
Tipografia greacă de la Cetăţuia; Simonescu, Din activitatea tipografică a Bucureştilor.
8
Fănescu, Comerţul cu cartea; Stoide, Comerţul cu cărţi; idem, Caproşu, Relaţiile
Braşovului cu Moldova.
9
Papacostea-Danielopolu, op. cit; Stoide, Comerţul cu cărţi.
198 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
10
Dumitru Patriche, Tratat de economia comerţului, Bucureşti, 1998, p. 311-312.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 199
11
Iorga, Studii şi doc., vol. XI-XII ; idem, Doc. Callimachi, vol. I-II; idem, Acte şi
fragmente, vol. II; Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., Supl. II, vol. I-III; vol. XIV, partea I-
III; vol. XV, supl. 2; Cat. doc. economice, vol. I; Cat. doc. greceşti, vol. I-II; Furnică, Din
istoria comerţului; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Ghibănescu, Surete şi izvoade,
vol. III-XVII; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-III.
12
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei; Cronica Ghiculeştilor; <Pseudo>-Enache
Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovei; Canta, Letopiseţul Tării Moldovei; Melchisedec,
Cronica Episcopiei de Huşi.
13
La Caproşu, Chiaburu, Insemnări, vol. I – IV, bibliografia aproape exhaustivă.
200 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
urmărind mai puţin un aport documentar nou, dar discutînd aprecierile eronate şi
clişeele istoriografice. În consecinţă, trimiterile la sursele de informare nu vor fi
făcute decît dacă este necesar pentru a certifica o afirmaţie.
Cea mai importantă precizare pe care o considerăm necesară este de natură
terminologică: credem că termenul potrivit pentru analiza chestiunii este cel de
patron, nu de comanditar. În orice domeniu de cercetare, cunoaşterea şi respectarea
proprietăţii termenilor cu care se operează este esenţială. Chiar dacă ultimul este
mult uzitat, „moda” nu poate suplini însemnatele semnificaţii spirituale şi
economice pe care cel dintîi le are.
Domnii şi mitropoliţii Ţării Moldovei au patronat imprimarea cărţilor cu
aproape un secol înainte ca tiparul să apară aici. Se pare că primele cărţi tipărite şi
ilustrate cu gravuri în lemn pentru Ţara Moldovei au fost comandate de Ştefan cel
Mare la Cracovia, în tipografia lui Sviatopolc Fiol, în anul 1483 şi imprimate în
1491. Clerul superior catolic polonez l-a condamnat însă, pe Fiol din cauza
conţinutului ortodox al cărţilor, i-a distrus tipografia şi a ars imprimatele, care nu
au mai ajuns la destinatar. Bine cunoscut este exemplul lui Iliaş al II-lea Rareş
(1546-1551), pentru care tipograful Dimitrie Liubavici a tipărit un Evangheliar şi un
Apostol slavon la Tîrgovişte, în anul 1547. În Apostol, la mijlocul frontispiciului,
figurează stema Ţării Moldovei, iar inscripţia gravată în chenarul ce încadrează
frontispiciul cuprinde numele familiei domnitoare care patrona cartea14.
Autorităţile statului moldovean s-au implicat şi în funcţionarea tipografiei de la
Liov. La 8 octombrie 1590, Frăţia Ortodoxă de acolo cerea de la mitropolitul Ţării
Moldovei, Gheorghe Movilă, ajutor bănesc pentru ridicarea unei biserici ortodoxe,
pentru şcoală şi tiparniţă. Din acel act rezultă că la Liov se construia un imobil
pentru tipografie cu ajutor moldovean. Miron Barnovschi a trimis şi el, în anul
1628 o sumă importantă de bani pentru refacerea tiparniţei de acolo, distrusă de un
incendiu. Octoihul slavon imprimat aici în anul 1630 a fost dedicat domnului Ţării
Moldovei, avînd stema acestuia şi pe cea a mitropolitului Petru Movilă, ruda sa.
Înaintea apariţiei Octoihului, Frăţia Ortodoxă din Liov a imprimat mai întîi, la 23
aprilie 1630, o broşură în grai rutean, Versuri din tragedia patimilor lui Christos, în
a cărei prefaţă tipograful Andrei Skulski aminteşte ajutoarele date Frăţiei de Miron
Barnovschi pentru refacerea tipografiei. El pomeneşte şi despre călătoria sa în Ţara
Moldovei întreprinsă în scopul obţinerii acelor ajutoare. „Această cărticică, spunea
Skulski, prima jerbă a secerişului, primul fruct al muncii întreprinse de tipografia
bisericii, noi o dedicăm Înălţimii Tale, întemeietorul bisericii”15. Din corespondenţa
domnilor Ţării Moldovei cu oraşul Liov rezultă că între anii 1598 şi 1632, aceştia
au acordat de 25 de ori ajutor bănesc Frăţiei stavropighiene.
14
Carmazin Cacovschi, Gravuri în lemn, p. 95; Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 136;
Simonescu, Buluţă, Scurtă istorie a cărţii, p. 18.
15
Panaitescu, Petru Movilă, p. 42; Papacostea-Danielopolu, Demeny, op. cit., p. 77-78.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 201
16
„Iniţiativa înfiinţării unei tipografii putea aparţine unui tipograf, fie chiar deţinător al unei
mici demnităţi monahale <sic!>, cum în aceeaşi ordine de idei, trebuie să reţinem şi
posibilitatea ca şi un străin, Dositei patriarhul Ierusalimului, să înfiinţeze o tipografie în
Moldova, tipografie care să rămînă în continuare proprietatea unei instituţii străine,
Patriarhia Ierusalimului” (Bădără, Tiparul românesc, p. 59-60). În articolul amintit la p. 61,
nota 23, Doru Bădără reia chestiunea cu virulenţă, dar aşa cum am precizat, vom lămuri
lucrurile într-un studiu de sine stătător.
202 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
17
Simplul fapt că funcţiona în biserici şi mănăstiri din oraşe, nu îi conferă tipografiei
caracterul de meşteşug orăşenesc, în epoca în discuţie ea fiind un meşteşug bisericesc.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 203
18
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 9-10 şi 22-23; Tomescu, Cartea veche rom., p. 592.
19
Bădără, Tiparul românesc, p. 60.
20
Antim Ivireanul îi scria patriarhului Hrisant Notara că vistieria Ţării Româneşti suporta
cheltuielile tipăririi cărţilor greceşti destinate lui (Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol.
XIV, partea a III-a, p. 119).
204 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
21
„De vreme ce sînt două şcoli aici în Iaşi, una grecească şi alta slovinească, să fie dator
Mitropolitul cel după vreme a avea purtare de grijă şi necontenită cercetare asupra
dascălilor, ca să puie nevoinţe asupra ucenicilor să-i înveţe precum se cade şi să-i
procopsească, ca cei ce se vor face preoţi dintre dînşii să fie învăţaţi” (Furtună, Preoţimea
românească, p. 156).
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 205
22
Constantiniu, Constantin Mavrocordat, p. 55; Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 16;
Cronica Ghiculeştilor, p. 623.
23
<Pseudo> Enache Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovii, p. 16.
206 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
24
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 923-924.
208 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
25
Idem, Explorări în istoria literaturii, p. 54.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 209
26
Dudaş, op. cit., p. 260, 262, 348, 401.
27
Ibidem, p. 237, 314; Avram, Însemnări pe cărţi vechi rom. în Bibl. Astra, p. 376; Dulgheru,
Insemnări ms. din j. Prahova, p. 409; Grigoraş, Instituţii feudale din Moldova, p. 108.
28
Ieromonahul Lazăr din Kiev cumpăra cartea „din cămara Pecerschii din carele se vînd
cărţile la Podolia <…>, 1725 luna septemvrie 16 zile” (Dudaş, op. cit., p. 192-193, 260).
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 211
29
Dudaş, Ms. rom. din Crişana, p.110; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 149-150;
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 53-54, 69, 81-82, 133 şi 164; Bărnuţiu, Colecţii
sătmărene, p. 86; Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova p. 432.
212 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
30
Molin, Tiparniţa de la Rîmnic, p. 464-465.
31
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 11; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din
Basarabia, p. 44; Inscripţii, în IN, fasc. 7 (1928), p. 253.
32
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p.112.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 213
33
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 262.
34
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 367; Bobulescu, Vieţi de zugravi, p. 38.
35
Mosora, Hanga, op. cit., p. 65.
36
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100.
37
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 427; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p.
160 şi 265.
214 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Cum s-a arătat în alt loc, mitropoliţii supravegheau şi vînzarea cărţile aduse
de peste graniţă.
În cazul tipografiilor care au lucrat în beneficiul patriarhiilor ortodoxe
orientale, distribuţia cărţilor a fost controlată de patriarhi. La 6 martie 1689,
patriarhul Dositei al Ierusalimului îi scria omologului Adrian al Moscovei: „acum
tipărim cărţi în Iaşi, din care vom trimite Sfinţiei voastre 30 de cărţi”. La 12
octombrie 1715, Iustin egumenul mănăstirii Barnovschi din Iaşi îi raporta
patriarhului Hrisant Notara că s-a încheiat imprimarea unei cărţi la Iaşi (probabil
lucrarea patriarhului privitoare la Sf. Ioan Damaschin) „deşi a fost zăbavă, dar
vinovat era tipograful, şi nu eu. Din care-Ţi trimitem două <exemplare>. Trebuia
să trimitem şi altele, dar pînă acum atîtea au ieşit şi s-au dat. Şi pe urmă, avînd
răspuns, vom face după porunca Ta”. Ioan Scarlat, ginerele domnului Nicolae
Mavrocordat, îi scria la 30 iunie 1730 aceluiaşi Hrisant Notara: „am primit cele
zece cărţi Împotriva Latinilor (Iaşi, 1682) ale răposatului preafericit Nectarie, şi le
voi împărţi la cei ce ştiu limba latină, după porunca Ta”38. Patriarhul Hrisant
Notara se interesa îndeaproape şi de activitatea tipografică din Ţara Românească,
intervenind chiar, în distribuţia cărţilor. Cum reiese din scrisoarea lui Antim către
patriarhul Ierusalimului, în august 1714 Hrisant hotărîse să nu „iasă în afară nici o
carte tipărită”. Mitropolitul Ţării Româneşti îşi exprima regretul că neştiind acest
lucru, dăduse 24 cărţi lui Mitrofan de Nissa „pentru osteneala lui, care zice că le
trimite în ţara sa”. Despre cele 24 de cărţi îi scria Mitrofan de Nisa lui Hrisant la 12
august 1714, că le-a trimis „venerabilelor mănăstiri din ţara noastră în dar, ca unele
ce sînt de mare folos părinţilor ce se aflau în ele, care sînt fără învăţătură şi foarte
sălbatici din pricina tiraniei de mulţi ani”39.
Coborînd pe scara ierarhică, imprimatele erau trimise la episcopii.
Penticostarul tipărit în anul 1753 la Iaşi „s-au orînduit de măria sa Vodă, cu
cheltuiala sfinţiei sale părintelui mitropolitului Iacov şi cu osteneala sfinţiei sale
părintelui episcopului <de Huşi> de s-au dat pe la sate <…>. Eu, cu porunca
părintelui episcopului ot Huşi, Gavri(l) monah ot Huşi, le-am împărţit, let 7261
<1753> aprilie 9”. Cîteva zile mai tîrziu, la 17 aprilie, cartea era cumpărată în satul
Străşeni, iar la o dată neprecizată a aceluiaşi an, de sătenii din Vama (SV) 40. Cum
s-a văzut mai sus, episcopul de Huşi a primit de la mitropolitul Gavriil Calimachi
115 Evanghelii (Iaşi, 1762) ca să le vindă. În 1777, cînd era episcop de Roman,
Leon Gheuca a colaborat cu omologul Chesarie al Rîmnicului, care i-a trimis un
legător ambulant cu cărţi tipărite în Ţara Românească să le vîndă în Moldova.
38
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIV, partea I, p. 692-693 şi 1049; Panaitescu,
Patriarhul Dositei al Ierusalimului, p. 101.
39
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIX, partea a III-a, p. 119.
40
Balaur, Biserici, p. 27-28; Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772; Xenopol, Casa Callimachi,
p. 138; Inscripţii, în IN, fasc. 7 (1928), p. 253; Marian, Inscripţiuni, p. 32.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 215
După ce Ioan legătorul a vîndut o parte din cărţi în eparhia Romanului, episcopul
Leon îi scria, la 25 septembrie 1777, omologului său Inochentie al Huşilor „ca să-i
dai voie să vîndă cărţi şi la eparhia sfinţiei tale şi vrînd acum să vie m-am lipsit a
înştiinţa şi eu pe sfinţiia ta”. Alt episcop de Roman, Veniamin Costachi, a
participat şi el la distribuţia cărţilor. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1790 „ s-au dat
de Viniiamin arhiereul Roman(u)lui” <...> „lui Ion dascalului d(e) Pădureni”41.
Mult mai tîrziu, la 29 septembrie 1834, acelaşi Veniamin Costachi devenit
mitropolit, îi scria lui Sofronie Miclescu episcopul de Huşi că au început să se
tipărească în ţară cărţile bisericeşti, pentru a nu mai fi aduse din străinătate. Arătînd
că s-a tipărit Molitvenicul, care costă un galben bucata, cere să comunice cîte
exemplare îi trebuiesc în eparhie. La 12 noiembrie 1834, Gavril Mironovici îl
înştiinţa pe Sofronie că din porunca mitropolitului îi trimite 100 de exemplare
legate din Molitvenic pentru parohiile din eparhie şi cere adeverinţă de primire. La
17 mai 1837, mitropolitul îi amintea episcopului de Huşi că a rămas restanţă cu
suma de 1907 lei pentru cărţile luate de ieromonahul Paisie şi cere să-i trimită
grabnic, deoarece tipografia are nevoie de bani pentru a tipări alte cărţi42.
Episcopiile erau puncte de distribuţie şi pentru cărţile aduse de peste
graniţă. Pe Liturghia (Sibiu, 1798) din Drăguşenii Vechi, Vasile protopopul
Lăpuşnei a notat în anul 1802: „această sfîntă Liturghie ci s-au dat de la sfînta
episcopie den <…rupt> cu preţul 17 lei, adecă şaptesprezece, s-au dat la satul
Drăguşeni, ci au plătit-o cu drepţi bani lor şi este dreaptă a lor”43.
În afară de episcopii, cărţile erau luate de protopopiate, de unde erau
cumpărate de bisericile satelor: Psaltirea (Iaşi, 1766) „s-au dat la satul Cişmăneşti
<şi este> cumpărată de seteni cu bani 3 lei pol 5 par(ale) <…>. Dat(ă) de mine
smeritul iermonah Calistru iconom ot Dorohoi, leat 1766 iun(ie) 18”44. Cum s-a
văzut în capitolul privitor la Acte şi foi volante imprimate, rolul protopopiatelor în
distribuţia acestor imprimate este bine susţinut prin documente de arhivă.
Participarea protopopiatelor la distribuţia cărţilor este explicită în porunca
Dicasteriei Chişinăului şi Hotinului de la 23 noiembrie 1815. Informîndu-i pe
protopopi că s-a tipărit Liturghia (Chişinău, 1815), „Dicasteria va poronci pin toată
eparhiea ca să vii aice spre a-ş(i) lua Leturghii şi de acum înainte să slujască pe
dînsăli, aducînd şi bani pentru dînsăli. Drept aceea ţî să scrii cucernicii tale ca după
primire aceştii poronci îndată să vii însuşi cucerniciea ta sau să trimiţi un preut din
partea cucernicii tale ca să iei Leturghii pentru toate bisăricile ci sînt în protopopia
cucernicii tale, trimiţînd şi bani, cîte 30 lei pentru fiişticare Leturghii”. Între
41
Molin, O legătorie de carte a Rîmnicului, p. 421-423; Cartea rom. veche în BCU
Bucureşti, p. 99.
42
Tezaur arhivistic vasluian, p. 190, nr. 758 şi 761 şi p. 200, nr. 815.
43
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 130.
44
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 119.
216 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
45
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 16.
46
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 289; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din
Basarabia, p. 22; BCU”M. Eminescu”, Iaşi, Doc. CCXCII.
47
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 271 şi 357.
48
Mosora, Hanga, op. cit., p. 158.
49
Bîrlea, op. cit., p. 133 şi 70; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 136.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 217
50
BAR, Doc. Ist., CLLXXXVI/44, original, şi copie în Condica Mitropoliei din anul 1816,
de Toader Gaşpar diac de divan, la Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCLX/43, f. 89-91; Turcu,
Cărţi, tipografi şi tipografii, p. 30.
51
Ibidem.
52
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 229, nr. 651.
218 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
53
Mitric, op. cit., II, p. 50, 57 şi 105.
54
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 208.
55
Amintim doar: Şchiau, Cărturari şi cărţi; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare; Cristache-
Panait, Circulaţia cărţii vechi bucureştene.
56
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, Bucureşti, 1987, p. 25.
57
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 149; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 120.
58
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 527 – 528; Inscripţii, în IN, fasc. 7 (1928), p.
245; Molin, op. cit., p. 421-423.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 219
Aceşti vînzători sînt impropriu numiţi colportori, deoarece ei fac parte din
structurile organizate de distribuţie a cărţilor, de regulă aduse de peste graniţă.
Avînd în vedere faptul că ne aflăm în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, este
la fel de impropriu şi ca „Petre munteanul carele purta cărţi de vîndut” să fie
considerat librar. În acest stadiu al cercetării, prima menţiune a noţiunii de librărie
se referă la Liturghia (Chişinău, 1815), care „s-a cumpărat din libria cărţil(or) ci să
află în dughenili sfintei Mitropolii din Iaşi, astăzi, fevr(uarie) 26, 1843, şi s-au dat
la sf. bisărică cu hramul Sf.. Ierarhu Nicolae din satul Costeştii, oblastia Basarabii”59.
Pentru Ţara Moldovei, cea dintîi menţiune a unui negustor ambulant de
cărţi, numit astfel de către contemporani, cunoscută în acest stadiu al cercetării,
este din 24 septembrie 1779. Preotul Gheorghe Antiohiviciu Aracsicu a scris pe un
Apostol (Bucureşti, 1774) că „am cumpărat-o eu singuru în putenţa mea, de noo, de
la unu neguţătoriu, anumi Lazăr de pi Tazlău, care Lazăr era neguţător de cărţi, de
li aducea din Ţara Rumânească din Bucureşti şi li neguţătorea, adică le vendea mai
scumpu aicea în Ţara Moldovii”. Următoarea menţiune este tocmai din 18 martie
1849, pe o carte apărută cu un secol înainte: Liturghia (Iaşi, 1747) „o am cumpărat
de la un vînzător de cărţi, Dumitru Lesne, împreună cu alte cărţi <…> Suceava
<...>. Luca Popovici, dascal b(isericesc)” 60.
Condiţiile în care astfel de negustori puteau să distribuie cărţile luate din
tipografii sînt înfăţişate în contractul încheiat la Sibiu în 27 iulie 1807 de Ioan
Piuariu Molnar, editorul Mineelor imprimate la Buda în anii 1804–1805, cu
negustorul Procopie Vasile Canusi pentru distribuţia acestora în Ţara Românească:
„adecă eu, cel mai jos iscălit, dau scrisoarea mea la mîna dum(isale) chir Procopie
Vasilie Canusi, precum să să ştie că astăzi i-am vîndut dumisale o sută cincizeci de
Minee de 12 luni, adecă cincizeci dezlegate şi o sută legate. Ceale cincizeci
nelegate le-am tocmit un trup florinţi nemţeşti, optzeci <...>, care fac patru mii de
<...> flor(inţi) nemţeşti. Iară ceale o sută de trupuri legate le-am tocmit cu
dum(nealui) căte flo(rinţi) 94, adecă noaozeci şi patru de flor(inţi) nemţeşti”61.
Deţinînd monopolul distribuţiei Mineelor, observăm că editorul ceda, la rîndul său,
exclusivitatea difuzării cărţilor în Muntenia lui Canusi, cu excepţia a 50 de trupuri
pe care i le datora episcopului Iosif de Argeş, ce făcuse corectura cărţii şi prefaţa la
tirajul destinat Munteniei: „iară eu, Ioan Molnar, doctor de ochi şi profesor, mă leg
înnaintea dumisale chir Procopie Vasilie Canusi ca afară din Mineaele ce sînt dator
preasfinţitului părintelui Iosif, chirio chir episcopului de Argeş, 50 de trupuri, să nu
fiu slobod a vinde nici un Mineiu în partea Ţării Rumâneşti de astăzi înainte. Iară
de va putea dum(nealui) arăta că am vîndut, să fiu datoriu a plăti dum(isale) <...>
cinzeci de flor(inţi). Iară cine va strica dintre noi <...>, ori chir Procopie Vasilie
59
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 266.
60
Ibidem, vol. II, p. 307 – 308 şi vol. IV, p. 376.
61
Iorga, Studii şi doc.,vol. XII: Scrisori şi inscripţii ardelene şi mureşene, p. 162.
220 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Canusi, ori domnul Molnar doftorul, să fie unul altuia trei mii de florinţi nemţi
dator şi platnic să-i dea celuia ce voieşte să stea contractul. Însă eu îi dau voie să le
vînză dum(nealui) în numele mieu în Ţara Rumânească, ca să fie nesupărat la
vînzare”62. Prin extindere, putem considera că pentru acele cărţi care nu erau
imprimate în atelierele tipografice ale Mitropoliei, distribuţia nu s-a făcut cu
participarea structurilor ierarhice proprii ale Statului şi ale Bisericii, ci prin
intermediul negustorilor, dar cu acordul celor două instituţii care controlau
pătrunderea cărţilor străine în ţară.
Cărţile se vindeau uneori şi în dughene, dar erau amestecate cu alte
mărfuri. Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea Neamţ, 1814) au fost cumpărate de
preotul Ioan, sachelarul biserii Uspenia din Botoşani „împreună cu alte unsprezăci,
ce sînt cuprinzătoare preste tot anul, pe care am plătit preţul lor doau sute
şeasăsprezăciu lei, la dumnealui chir Gheorghie Atanăsiu băcalu, tot din Botoşeni”.
La Iaşi şi la Chişinău, dughenile în care se vindeau cărţi erau amplasate pe lîngă
tipografie sau Mitropolie, caz în care puteau fi specializate în vînzarea tipăriturilor.
Dascălul Gheorghie a cumpărat un Catavasier (Iaşi, 1792) „de la dughenile
dumisale mitropolitului Iacov <II Stamati> din tîrgul Ieşului“ la 20 octombrie
1802, Psaltirea (Iaşi, 1807) „iaste cumpărată di căpitanu Postică din tîrgu Iaşului,
di la poarta mitropolitului, la anu 1807 mai 22 şi am dat 13 lei”, iar Descrierea
Moldovei (m-rea Neamţ, 1825) a fost „cumpărată cu cinci lei de la o braşovenie din
poarta Mitropoliii” din Iaşi. În 1822, la Chişinău, vînzarea cărţilor din dugheana
tipografiei era sarcina călugărului Damaschin63, desigur în cadrul a ceea ce în
mediul monastic se numeşte „ascultare” călugărească. În asemenea cazuri, vînzarea
cărţii în dughene arată că numărul ştiutorilor de carte şi al doritorilor de lectură a
crescut şi a apărut nevoia unei persoane care să se ocupe de operaţiune.
Cărţile se vindeau şi direct din atelierul tipografic, începutul făcîndu-l
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643). În Ţara Românească, pe Ceaslovul
slavon din anul 1749 se arată suma de 154 taleri ca fiind costul lucrării şi că s-au
pus în vînzare volumele nelegate cu preţul de un zlot bucata, din care Mitropolia
urma să ia 25 parale, eclesiarhul 3 şi diortositorul 6 bani64. Pentru Ţara Moldovei,
ştirile în acest sens sînt numeroase de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Ghiorghi,
ctitorul bisericii din satul Pleşeşti (SV) a cumpărat Triodul (Iaşi, 1747) „în Ieş, de
la Duca Sotiriovici tipograful, să fie la sfînta besărică ce am făcut noi în Plăşeşti
<...>, la anul <...> 1747”. La 26 octombrie 1780, Mihai, ginerele lui Pagul scria pe
un Catavasier (Iaşi, 1778): „am dat 2 lei pi dinsu la ortografie (sic!) den Ieşi”. La 2
martie 1828, Adoleshia Filotheos (Iaşi, 1815-1819) şi la 10 mai 1827, Liturghia
62
Stoide, Comerţul cu cărţi, p. 163.
63
Corfus, op. cit., p. 109-110; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 225, 345; Cartea
veche rom. în BCU Bucureşti, p. 201; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p.768.
64
BRV, vol. II, p. 109.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 221
(Iaşi, 1818) „este cumpărată din tipografie sfintii Mitropolii”, la fel ca o Carte
folositoare de suflet (Iaşi, 1819), pe care preotul Ioan Vasilovici din Crăteşti, „o am
luat de la Ieşi, din tipografia sfintei Mitropolii în Moldaviia, cu preţ 4 lei. 1825
fevru(ar) 1”. Liturghia (Chişinău, 1815) preotului Alixandru Herescu din Heciu
Nou a fost „cumpărată de la tipografia înaltpreosfinţiei sale mitropolit şi exarh
Gavriil (al) Chişinăulu(i) şi Hotinulu(i), la anul 1821 mart 25 zile. Şi cumpărătura
iasti treizăci şi cinci de lei”. Pentru datoriile presviterilor de popor (Chişinău,
1823) „iaste drept a părintelui Theodor Ciohoran, cumpărată din sfînta mitropolie,
cu 5 lei, la 1823 noiem(brie) 3 zile”. Mineiul de obşte (Chişinău, 1819) „e
cumpărată în tipografia duhovnicească din Chişinău, cu preţul unsprezece ruble şi
patruzeci de copeici”65.
Menţiunea vinderii cărţilor din atelierul tipografic o face şi Ghervasie
ieromonahul din mănăstirea Neamţ într-o scrisoare către duhovnicul Serafim de la
mănăstirea Hangu, în noiembrie 1821: „sfinţia sa, părintele Vucol mi-au spus cum
că de sf(inţia) ta fiind îndatorit, au venit la noi, zicînd că ai scopos să cumperi
trusteale tomurile Sf(în)tului Efrem, două Ev(an)ghelii mari şi pe Sfîntul Isaac şi să
te vestesc preţul lor. Vei şti sf(inţia ta că al treilea tom al Sf(în)tului Efrem încă nu
iaste gata, ce mai iaste încă de tipărit încă ca la zeace coale. Iară celelalte, întăi şi al
doilea, sînt. Cum şi Sfîntul Isaac din vreo zeace ce au mai rămas, de vei grăbi, vei
apuca vreunul. Cum şi pentru Ev(an)ghelii asemenea, iarăşi de vei grăbi. Preţul
unei Evanghelii legată iaste o sută lei, un tom de al Sfîntului Efrem iaste 14 legat cu
meşină şi Sfîntul Isaac, 16 lei legat cu meşină. Iară pentru al treilea tom, fiind încă
negata, va rămînea, măcar că am legat prost vreo 6 şi am dat prin biserici spre
cetire. Preţul acestuia încă nu să ştie, dar socotesc că dezlegat va fi 15 lei. Eu am
pus în lucrare pentru Evanghelii de să leagă, fiindcă ni să cer şi în alte locuri, şi
socotesc că pe la Sfîntul Spiridon poţi trimite după dînsele că să vor afla gata,
trimiţînd împreună şi cuviinciosul preţ. Iară după Sfîntul Isaac şi după I şi al II-lea
tom al Sf(întului) Efrem, măcar şi mîine, că să află gata, asemenea trimiţînd şi
cuviinciosul preţ ce s-au arătat mai sus”66.
Privitor la tipografi, în rîndul distribuitorilor ocazionali ar trebui încadraţi
doar cei care vindeau cărţile primite pentru munca lor. Iată cîteva exemple: popa
Ursul din Tîrgul Neamţ a cumpărat un Molitvenic (Iaşi, 1749) „în Ieşu <de> la
tipograful, de la Clementu“. Liturghia (Iaşi, 1759) „am cumpărat eu, preutul Dincă
Moisăi <...> din Ieş, di la Gligori tipograf”, la 15 august 1763, iar Dimitrie
ieroshimonah, egumenul schitului Brazi, a cumpărat Chiriacodromionul (m-rea
Neamţ, 1811) la 6 ianuarie 1824 „cu 35 lei, de la părintele Antonaş tipograf”67.
65
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. şi vol. III, p. 466; Cartea veche rom. în BCU
Bucureşti, p. 166; Bodinger, op. cit., p. 361.
66
Ivan, Cărţi de ritual, p. 265-266.
67
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 51; Caproşu, Chiaburu, op. cit., vol.
III, p. 550 şi IV, p. 551.
222 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
68
Geck, Gutenberg şi arta tiparului, p. 88.
69
Flocon, Universul cărţilor, p. 173 şi 331.
70
Carataşu, Cat. bibl. unui mare negustor, p. 190; Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu
Moldova, p. 11.
71
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 120.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 223
Vînzarea cărţilor.
În ciuda faptului că bibliografia privitoare la istoria cărţii româneşti şi, mai
ales, la circulaţia acesteia, este foarte bogată, noţiunea de vînzare de carte este
aproape inexistentă. Mai mult, unii autori resping orice conotaţie economică a
funcţionării tipografiilor, considerînd că unicul mobil care a stat la baza producţiei
lor a fost programul politico-religios sau cultural. S-a afirmat chiar, că şi atunci
cînd se vindeau tipăriturile, veniturile obţinute căpătau semnificaţia unor ofrande
aduse Bisericii72. Ţinînd seama de costurile mari presupuse de înfiinţarea şi
funcţionarea unui atelier tipografic, credem că distribuţia cărţilor însemna, în
primul rînd, vînzare. Cea mai mare parte a producţiei tipografice se distribuia prin
vînzare sub controlul direct al autorităţilor patronatoare de tipar şi prin intermediul
structurilor administrative ierarhice aflate în ţară şi care aveau sarcina impunerii
obligativităţii de cumpărare pentru categoriile destinatare ale tipăriturilor.
Procedeul s-a aplicat de la începutul activităţii tipografice şi a fost comun Ţărilor
Române şi întregului spaţiu medieval. Argumentele sînt asigurate de analogia cu
situaţia tipografiilor din spaţiul înconjurător Moldovei şi de însemnările de pe cărţi.
La Braşov, activitatea tipografică a diaconului Coresi, desfăşurată în
cadrele fixate de preceptele religioase reformate ale mijlocului secolului al XVI-lea
a avut, incontestabil, un aspect economic: tipograful a lucrat pe bază de comenzi.
Nu întîmplător, principalele cărţi în limba română: Întrebare creştinească,
Tetraevanghelul şi Pravila au fost tipărite între anii 1560 şi 1562, adică imediat
după 1559, cînd municipalitatea din Braşov a hotărît reformarea Bisericii ortodoxe
a românilor din Şchei şi a apărut posibilitatea valorificării lor. Coresi a mai
imprimat Tîlcul evangheliilor în anul 1565 cu cheltuiala nobilului calvin Forro
Micloş, imediat după ce calvinismul a fost declarat confesiune oficială în
Transilvania, în 1564. Mai mult, Coresi a tipărit cărţi şi pentru unii domni ai
Moldovei şi Tării Româneşti. Evanghelia cu învăţătură din anul 1581 a fost
solicitată de mitropolitul Ţării Moldovei Teofan, împreună cu episcopii, iar la 14
august 1582, Lucas Hirscher judele Braşovului constata într-o scrisoare că
Evanghelia cu învăţătură se „vinde foarte bine” în Moldova şi în Muntenia73. În
Ţara Românească, o notă de pe Tetraevanghelul slavon tipărit de Lavrentie
ieromonahul la Bucureşti în anul 1582, atestă că însuşi tipograful a vîndut cartea
fostului staroste de Putna, Broştog şi soţiei sale, Candachia, care au plătit o sumă
menţionată diferit, 145 sau 200 de zloţi. Cumpărarea s-a făcut probabil în ultima
domnie a lui Petru Şchiopu (1582-1591), deoarece Broştog apare în documentele
interne moldoveneşti ca staroste de Putna în anul 1584. Se observă că vînzarea s-a
făcut din Ţara Românească, de tipograf, unui cumpărător moldovean74.
72
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 11.
73
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XI, p. 656; Vornicescu, Cazaniile noastre, p. 187.
74
Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 139.
224 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
75
BRV, I, p. 108, 127 şi 135; Duţu, Cărţile de înţelepciune, p. 19.
76
Marian, Inscripţiuni, p. 457; Dudaş, op. cit., p. 336; RI, anul VIII (1922), nr. 7-9, p. 146-147.
77
Balaur, Biserici, p. 36.
78
Brătuleanu, Doc. şi inscripţii vechi din biserici, p. 260-261.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 225
79
Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui Veniamin Costachi, p. 113.
80
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 268.
81
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 11.
82
Aşezămîntul lui Antim, p. 335; BRV, vol. II, p. 109; Iorga, Reformatorii, p. 144.
226 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
83
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 930.
84
Bodogae, Ajutoarele româneşti la Athos, p. 203-204.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 227
85
Xenopol, Casa Callimachi, p. 138; Melchisedec, Cronica Episcopiei de Huşi, p. 278;
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772.
86
Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti, p. 359.
87
Ivan, Cărţi de ritual, p. 266; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 321.
88
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 108. Autorul preciza că tipăritura este înecată în
cerneală. Probabil că tipografia a vîndut coli tipografice pe care s-a făcut proba tiparului.
89
Furdui, O tipăritură rom. veche, p. 126; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCLIV/10.
228 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
tipografiei s-au aflat 3774 exemplare pentru suma de 37960 lei. Din acest număr s-
au vîndut 543 exemplare pentru suma de 3598; <sînt> date în cont 549 exemplare,
pentru suma de 3795 lei 5 para(le); <sînt> rămase în dugheană cărţi cu diverse
titluri, 2682 exemplare, pentru suma de 29864 lei 35 para(le)”90. Cum s-a arătat în
capitolul privitor la Actele şi foile volante imprimate, Gheorghe Asachi era foarte
atent cu contabilitatea atelierelor sale tipo-litografice.
Distribuţia gratuită a cărţilor
Exista pentru toate ediţiile tipărite, dar avea o pondere variabilă în
ansamblul tirajului. Din această cauză, abordarea chestiunii se va face în funcţie de
cantitatea cărţilor distribuite. În primul rînd, trebuie ţinut seama de faptul că dintr-o
ediţie tipărită, un număr de exemplare s-a dat gratuit unor categorii de destinatari.
În al doilea rînd, în Ţara Moldovei, pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea au
funcţionat ateliere tipografice în care s-au imprimat cărţi în limbile greacă şi arabă
destinate credincioşilor ortodocşi grecofoni şi arabofoni din Imperiul Otoman, întreaga
producţie tipografică a acestor ateliere difuzîndu-se gratuit comunităţilor amintite.
Cercetătorii cărţii în limba greacă şi arabă imprimată în Ţările Române le-au
descoperit cu precădere în mănăstirile de la Muntele Athos şi din Orientul
Apropiat. Aceasta nu înseamnă însă, că ele nu au ajuns şi în bisericile rurale sau
urbane din sud-estul Europei şi din Orient, ci doar că aceste zone au constituit mai
puţin obiectul unor cercetări sistematice. În plus, într-o biserică, din cauza
întrebuinţării masive, cărţile se puteau degrada sau chiar distruge mai uşor
comparativ cu o mănăstire, unde cărţile erau mai bine păstrate.
Unele prefeţe fac o menţiune care sugerează că tipăritura în cauză s-ar fi
distribuit gratuit. Este cazul Liturghiei imprimate la Iaşi în anul 1715, care „s-au
dat în dar sfintelor biserici”91. Analogia cu prefaţa Cărţii româneşti de învăţătură
(Iaşi, 1643) în care mitropolitul Varlaam spune că a făcut cartea „dar limbii
româneşti”, şi faptul că ea s-a vîndut imediat după apariţie, ne îndeamnă să
presupunem că situaţia Liturghiei din 1715 a fost asemănătoare, prefaţa conţinînd
doar o figură de stil. În caz contrar, ne-am afla în faţa unicului caz de carte în limba
română care s-ar fi distribuit altfel decît prin vînzare.
La momentul apariţiei unei cărţi, un număr de exemplare reveneau
Domnului92 şi ierarhilor sub auspiciile cărora s-a imprimat, autorilor, celor care
contribuiau financiar la apariţia ei, şi tipografilor.
Domnii donau majoritatea cărţilor unor sate, mănăstiri, biserici sau şcoli
din Ţările Române şi din afara acestora, în sud-estul Europei, la Muntele Athos şi
în Orientul Apropiat. Însemnările oferă multe exemple de danii domneşti de-a
lungul perioadei cercetate. Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1696) „iaste a mé, mnogo
90
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 772-773; idem, Acte în limba română, p. XXII.
91
BRV, I, p. 499.
92
La 12 august 1714, Mitrofan de Nissa de la tipografia Rîmnicului îi scria lui Hrisant Notara
patriarhul Ierusalimului: „o carte s-a dat după obiceiu domnului prin al Ungrovlahiei“
<mitropolit> (Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, XIV, partea a-III-a, p. 115-126, LXXIV).
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 229
93
Mosora, Hanga, op. cit., p. 32; Mitric, op. cit., I, p. 73 şi II, p. 55; Cristache-Panait,
Circulaţia în Moldova, p. 427; Marian, Inscripţiuni, p. 71-72; TC, anul VI, nr. 4, 1936, p.
62; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 23 – 24; Porcescu, Activitatea mitropolitului
Dosoftei, p. 804; Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi, p. 334.
94
Mitric, op. cit., II, p. 106-107; Mitropolitul Grigorie al-IV-lea, p. 113.
230 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
mănăstire Putna, 7207 <1698 septembrie 1-1699 august 31>“. Danii bogate a făcut
Iacob I Putneanul, tot pentru mănăstirea Putna, unde fusese tuns în monahism şi
unde s-a retras după ce a renunţat la scaunul mitropolitan. Amintim doar că la 13
aprilie 1760, a dăruit acestui aşezămînt monahal două Penticostare (Iaşi, 1753) şi
un Antologhion (Iaşi, 1756). Deşi la începutul păstoriei sale, mitropolitul Gavriil
Callimachi s-a preocupat de vînzarea cărţilor, a făcut şi el donaţii. La 9 ianuarie
1789, a dăruit o Liturghie (Iaşi, 1759), schitului Rarău95.
Mare donator de cărţi a fost Veniamin Costachi. Cînd era episcop de
Roman, în 1796, el a dăruit un Ceaslov (Dubăsari, 1794), episcopiei de Huşi. Ajuns
mitropolit, Veniamin a dăruit bisericii din Bălăceşti, ctitorită de fratele său Şerban
Negel, un Antologhion (Iaşi, 1806) chiar în anul apariţiei acestuia, la 26 octombrie;
schitului Pocrov, un Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811), la 1 ianuarie 1812;
mănăstirii Rîşca, un Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814) „împreună cu alte zăce
cărţi”, la 10 iulie 1814; schitului Nifon un Kecragarion, la 11 februarie 1815 şi un
Antologhion (m-rea Neamţ, 1825), la 1 iunie 1828; schitului Horaiţa, un Tipicon
(m-re Neamţ, 1816), un Ceaslov, o Liturghie, un Chiriacodromion, o Psaltire şi un
Kecragarion, la 20 iunie 1823; bisericii din Sineşti i-a dat o Psaltire (Iaşi, 1817), la
22 august 1820; schitului Golgotha, cele trei volume din Adoleshia filotheos (Iaşi,
1815-1819), la 8 decembrie 1826, iar la o dată neprecizată, a dăruit mănăstirii
Slatina codul de legi al lui Andronache Donici, Adunare din cărţile impărăteştilor
pravile, imprimat la Iaşi în 181496.
Mitropoliţii au înzestrat cu cărţi şi şcolile din vremea lor, uneori donaţiile
însumînd mai multe exemplare dintr-o tipăritură. În acest loc evocăm doar donaţiile
făcute de mitropolitul Veniamin Costachi la începutul secolului al XIX-lea şcolii
înfiinţate la mănăstirea Socola şi unor elevi ai acesteia. La 2 noiembrie 1803, a
dăruit „şcoalei de la mănăstirea Socola care s-au făcut pentru învăţătura feciorilor
de preoţi”, cartea lui Dimitrie al Rostovului, Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti şi
Descoperirea pravoslavnicei credinţe, imprimate la Iaşi în 1806, „dimpreună cu
alte douăzeci” de cărţi, iar la 1 mai 1816 a dăruit Ceaslovul abia scos la Iaşi.
Mitropolitul a dat şcolii de la Socola şi cărţi aduse de peste graniţă: la 10 februarie
1806 scria pe Retorica imprimată la Buda în 1798 de Ioan Molnar că „dimpreună
cu alte cincizeci şi cinci s-au afierosit la şcoala de la Socola, spre a noastră
pomenire”97.
95
Dulgheru, Contribuţii, p. 162; Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 115; Dosoftei,
Opere, p. VIII; Păcurariu, op. cit., p. 90; Bordeianu, Un exemplar rar, p. 142; Iustin,
Ctitoria Mitropolitului Dosoftei, p. 733; Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii operei lui
Dimitrie Cantemir, p. 1001; Olimpia Mitric, op. cit., II, p. 72, 80 şi 88.
96
Balaur, Biserici, p. 17; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 231, 239, 253; Iorga,
Inscripţii, II, p. 220; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 236, 367; Bobulescu,
Pocrovul, p. 57; idem, Vieţi de zugravi, p. 38; Filip, Cartea rom. veche în bibl. Kirileanu, p. 81.
97
Xenopol, Serbarea şcolară de la Iaşi, p. 279-280; Filip, op. cit., p. 73; Gheorghiţă, Un veac de
la moartea lui Veniamin Costachi, p. 150 1; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 208.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 231
98
Porcescu, op. cit, p. 803; Corfus, op. cit., p. 184; Grigoraş, Duca vodă cel Bătrîn, p. 542;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 19.
99
Arbore, Însemnări pe cărţile din Focşani, p. 58; Balaur, Biserici, p. 36; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 488.
232 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
stareţului Paisie de la Neamţ (m-rea Neamţ, 1817); Evanghelia, Cuvîntul Sf. Efrem
Sirul (m-rea Neamţ, 1818); Carte de învăţătură părintească (Iaşi, 1822)100.
De multe ori, mitropoliţii donau din cărţile care le reveneau, unor persoane
particulare, de obicei feţe bisericeşti. O Psaltire (Iaşi, 1743) a fost „a preutului In
<…> dată de la părintele Mitropolii, Nechefor“, la 23 septembrie 1746. Pe un
Catavasier (Iaşi, 1778), un anonim a notat: „iaste dar di la părintile Mitropolitu,
cîndu m-au diiaconitu la mănăstiri”. Ierei Constantin Suceveanu mărturisea la 9
septembrie 1799 că un Ceaslov (Iaşi, 1780) „mi l-au dat preasfinţia sa mitropolitul
Iacob Stamate, cînd m-am preuţit, dimpreună cu o Leturghie <…> şi Catehismus
pentru sufletul răposatului nepotului preosfinţiei sale logofătul Grigore ce au murit
de ciumă în anul 1799”101. Numeroase donaţii de carte a făcut contemporanilor săi
mitropolitul Veniamin Costachi: Apologhia (Iaşi, 1803) „îmi este dată de
preaosfinţiia sa păr(intele) mitropolitul Viniamin la anul 1804, fiind stariţă al doile
s(fintei) m(ănăstiri) Varaticul. Olembiada shim(onahia), nepoată păr(intelui)
vlădicăi de Rădăuţi, anume Dositheiu Herescul”. Kecragarionul (m-rea Neamţ,
1814) „s-au dăruit de înalt preasfinţitul mitropolit al Moldovei chirio chirio
Veniamin prin mine, cel mai gios iscălit, sfinţii sale maicii shimonahii Ecaterina
Rosăi şi spre neuitarea s-au însămnat, la leat 1823 maiu 7”. Adoleshia Filotheos, 3
vol. (Iaşi, 1815-1819) s-au afierosit de către noi ieromonahului Ghenadie,
nacialnicul schitului Golgotha, 1816 decemvrie 8. Veniamin mitropolitul
Moldovei”. Istoria vechiului şi noului Testament, 3 vol. (Iaşi, 1824) „este dăruită
de părintele mitropolit Veniamin, 1829, iuniu 19, fratelui Gavril din Suceava”.
Ceaslovul (m-rea Neamţ, 1835) „este al mieu, îmi iaste mie dăruit de înalt
preasfinţătul mitropolit Veniamin spre pomenire, în anul în carele m-am îmbrăcat
în schima monahicească în sfînta mitropolie în Iaş, la Soborul Tuturor sfinţilor, la
Paraclis, miercuri, în anul 1835 deche(m)vr(ie) 23. Antim monah schifos”. În
aceeaşi vreme, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a dăruit Descoperirea
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) lui Theodoraş Ioanu „în vreme cînd mă aflam
cliric în Şcoala Socola“. Un Ceaslov (Chişinău, 1817) „esti al meu, a păcătosului
robului lui Dumnezeu Mateiu Răşcanu, care este mie dăruitu de înaltu preasfinţitul
nostru exarhul ş(i) metropolit Basarabii, Chişinăului şi Hotinului spre pomenire
<...>. 1817 dech(embrie) 13”102. Deşi mitropoliţii-patroni de tipografii dăruiau
cărţile în primul rînd feţelor bisericeşti, mirenii nu lipsesc nici ei dintre beneficiari.
Mitropolitul Dosoftei a dat Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) lui Simion, „un
100
Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 39; Vezi şi Anexa şi Indicele general.
101
Mitric, op. cit., II, p. 34-35; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 124; idem,
Inscripţii din bis. Iaşului, p. 12; TC, anul III (1934), nr. 7, p. 108.
102
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti, p. 122; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în
BCU Cluj, p. 226-227; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 239; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. III, p. 414 – 415, 538 şi IV, p. 128; Corfus, Însemnări de demult, p. 178.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 233
păcătos ce-au fost sluga sfinţii sale”, la 5 martie 1687 şi „dumisale marele logofăt
Teodosie Dubău“103.
Tipografiile episcopale sau mănăstireşti trimiteau cărţi şi la Mitropolie.
Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur tipărită în 1745 la Rădăuţi „am dăruit-o sfintei
<…> Mitropolii din Iaşi. Iacov, cu mila lui Dumnezău Episcop Rădăuţului“.
Episcopul Mitrofan de Nissa, care s-a ocupat de atelierul de la Rîmnic, îi scria la 12
august 1714 lui Hrisant Notara că dintr-o carte scoasă în acel an, „22 <de bucăţi>
dorul patriei ne-a îndemnat să le ţinem la noi şi dacă e şi voia părinteştii Tale iubiri
a trimite acestea veneratelor mănăstiri din ţara noastră în dar, ca unele ce sînt de
mare folos părinţilor ce se află în ele, cari sînt fără învăţătură şi foarte sălbatici din
pricina tiraniei de mulţi ani, bine, iar de unde nu, vom fi şi noi între cei ce vor
păstra celelalte cărţi pînă la venirea părinteştii Tale iubiri”. Fireşte, ierarhii puteau
păstra cărţile pentru dînşii. Mitropolitul Dosoftei a avut bibliotecă, iar Molitvenicul
(Iaşi, 1749) „au fost a răpusatului părintelui mitropolit Nechifor”104.
Dreptul de autor. Dimitrie Cantemir, autorul Divanului sau gîlceava
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698), a oferit cartea rudelor şi prietenilor. Un exemplar
l-a dat vistiernicului Ştefan Luca, trimis la Luţk, în Volhinia, să încheie în numele
domnului tratatul de alianţă cu ţarul Petru I în anul 1711. Cînd a primit cartea,
Ştefan Luca era doar logofăt al doilea: „această carte îmi iaste de dar din cărţile ce-
au izvodit mărie sa Dimitrie vodă, vă dni Ion Antioh Cantemir voievod, vălet 7208
septemvrie 1. Ştefan Luca vtori logofăt”. Dimitrie Cantemir a trimis cartea şi în
Transilvania, lui Gheorghe Cantacuzino, fiul domnului Şerban Cantacuzino,
cumnatul său, retras la Braşov după moartea tatălui. Probabil că prin intermediul
lui Gheorghe Cantacuzino s-au trimis alte exemplare cărturarilor braşoveni şi
clerului superior din Transilvania. Ştim şi că secretarul lui Gheorghe Cantacuzino,
Ion logofătul, a trimis unul egumenului mănăstirii Sinaia din Ţara Românească105.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, se implică în producţia tipografică şi
laicii: boieri mici, dieci de cancelarie, dascăli etc. În 1750, Duca Sotiriovici a
tipărit Canonul Sf. Spiridon cu cheltuiala lui Constantin Razul mare vornic.
Influenţa cărţii asupra contemporanilor a fost atît de mare, încît Ştefan Bosie
logofăt de visterie a cumpărat în 1752 un loc în Iaşi „ca să facă o s(fîn)tă rugă
pomenire Sfîntului Spiridon“, adică să înalţe biserica cu acelaşi nume existentă şi
astăzi. Ştefan Bosie s-a implicat şi în producţia de carte, „cu cheltuiala dumisale”,
Duca Sotiriovici tipărind Adunarea de rugăciuni în 1751. Tot în acel an, Slujba
103
Mosora, Hanga, op. cit., p. 22. Privitor la Simion, ar fi interesant de ştiut dacă nu era
acel „Simion tiparnicul“ care a lucrat împreună cu Dosoftei la Psaltirea în versuri (Uniev,
1673).
104
BRV, vol. II, p. 87; Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIV, partea a III-a, p. 116,
LXXIV; Porcescu, op. cit., p. 803; Mitric, op. cit., p. 53.
105
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1001-1002.
234 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Sfîntului Timotei, în limba greacă, avîndu-l ca autor pe dascălul şcolii domneşti din
Iaşi, Neculai Hiliodromen, s-a imprimat „cu cheltuiala preaînvăţatului boier
grămătic” Iliaşcu. În anul 1777, Mihail Strelbiţchi a tipărit un Ceaslov „cu toată
cheltuiala dumisale paharnicesei Ianicăi fiica răposatului Radul Racoviţă biv vel
logofăt“106. În anul 1816, Hrisun engolpion (Mielul de aur), traducere din limba
franceză, a fost prefaţată de Iordachi Boghean fost mare stolnic, iar Jucăria
norocului a fost tradusă din limba rusă şi prefaţată de protoiereul Lazăr Asachi,
tatăl lui Gheorghe Asachi. Lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Scrisoarea Moldovei,
imprimată la mănăstirea Neamţ, a fost tradusă din limba germană, după unele
opinii, de Vasile Vîrnav, iar după altele, de Ion Nemişescu. Cum s-a arătat anterior,
în tipografia greacă a lui Manuel Vernardos au apărut Amorezatul şi Dialogurile lui
Focion, lucrări ce aparţin unor femei, Ruxandra Samurcaş şi Ecaterina Suţu107.
Aceşti parteneri primeau echivalentul drepturilor de autor moderne.
O ştire concretă privitoare la raporturile autorilor sau traducătorilor cu
cărţile imprimate datează din anul 1828, din vremea mitropolitului Veniamin
Costachi. Este vorba de declaraţia acestuia că a plătit suma de bani pe care a
convenit-o cu cîţiva erudiţi greci pentru a imprima Sfinţii Părinţi bisericeşti şi
Comentariile lor în limba greacă: „prin adeverinţa aceasta prezentă a noastră facem
ştiut că, după multe cereri şi rugăminţi a domnului Constantin Levide, relative la
afacerea reimprimării scrierilor teologice a Marilor Dascăli Vasile şi Grigorie cu
Comentariile lor, de cătră profesorul Vardalah, am convenit ca pînă la Sf.
Gheorghie viitor, 1828, să ne dea prototipul ziselor Comentarii şi noi să-i numărăm
domniei sale 7625 lei, adică şapte mii şase sute douăzeci şi cinci, la timpul arătat în
Moldavia. Fără însă a ne da Interpretările ca garanţie, nu ne obligăm să plătim nici
un ban. Deci, spre ştiinţă, am subscris, Veniamin mitropolit Moldaviei, 1828
februar 24”. Autorul Comentariilor şi-a îndeplinit angajamentul, astfel încît,
„plătind dumnealui Constantin Levide lei 7625 spre terminarea socotelei pentru
publicarea scrierilor teologice a Sfinţilor Părinţi Vasilie şi Grigorie, cu
Comentariile lor, de cătră profesorul Vardalah, ne-am lichidat, astfel încît nici eu
nu am mai mult a pretinde în viitor nimica de la domnia sa, nici domnia sa de la
mine. Voi recunoaşte, însă, proprietari Comentariilor de mai sus (care mi s-au
înmînat cu data de astăzi de către Domnia sa în păstrare, sigilate cu sigiliul
preosfinţitului Irinopoliei chir Grigorie), la o a treia parte pe preosfinţitul Irinopolei
chir Grigorie şi pe domnul Constantin Levide. Şi spre dovadă am subscris, în Iaşi,
în 10 mai 1828, Veniamin mitropolit Moldaviei”. La rîndul său, un anume R.A.
doctor nota: „am priimit de la preosfinţitul mitropolit, sfîntul Moldovei, domnul
domn Veniamin, Interpretările amintite mai sus şi declar, în puterea plenipotenţei
ce am din partea domnului N. Levide că în viitor nici o pretenţie nu va fi din partea
106
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 406; BRV, II, p. 112, 119, 221 şi IV, p. 71-72.
107
Cartea Moldovei, p. 89.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 235
domniei sale asupra preosfinţiei sale, nici din partea Preosfinţitului Irinopolei.
Deci, pentru recunoştinţa datorită Preosfinţiei sale, să îndatoreşte că atunci cînd le
va imprima, să dea cîte un exemplar fiecăruia. Şi spre dovadă am dat prezenta
declaraţie cătră preosfinţitul Moldaviei, Iaşi, în 12 august 1839” 108.
Cărţile tipografilor. Cum s-a văzut în capitolul privitor la Organizarea
activităţii tipografice, lucrătorii din tipografii primeau şi ei un anumit număr de
exemplare imprimate ca parte a plăţii cuvenite pentru munca prestată. În afară de
acestea, puteau să tipărească alte exemplare pe hîrtie cumpărată de dînşii, pe care le
puteau vinde sau dona. De pildă, Divanul lui Dimitrie Cantemir a fost dăruit de
tipograful Athanasie lui Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti. Ulterior,
cartea a ajuns la Cosma, monah athonit de la Vatoped, care i-a dat-o lui Mitrofan
de Nissa, pe vremea cînd era egumenul mănăstirii Cotroceni, iar de la acesta,
probabil, a ajuns la mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, unde se păstrează şi
astăzi. Cum s-a mai arătat în alte locuri, Triodul (Iaşi, 1747) „l-am cumpărat eu,
Ilie Munteanul <...> de la Duca tipograful din oraş din Iaşi“. La rîndul lui, popa
Ursul din Tîrgul Neamţului a cumpărat un Molitvenic (Iaşi, 1749) „în Ieşu <de> la
tipograful, de la Clementu“109. Vînzători de cărţi au fost şi cei doi tipografi
proprietari de atelier din secolul XVIII, Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi.
Depozitul legal.
De la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, tipografiile au fost obligate să trimită
un număr de cărţi şi bibliotecilor. Instituţia numită astăzi depozit legal s-a înfiinţat
în timpul mitropolitului Iacob II Stamati, între anii 1792 şi 1795, prin Anaforaua
pentru reforma şcoalelor din Moldova, în care un capitol prevedea ca tipografii să
dea cîte un volum din cărţile tipărite bibliotecii Academiei domneşti. La fel, librarii
erau obligaţi să dea bibliotecii cîte un exemplar din cărţile aduse din străinătate. Se
ştie că prima tipografie din Ţara Moldovei a fost înfiinţată împreună cu şcoala de la
Trei Ierarhi şi că Academia domnească a fost înfiinţată în anul 1714 de Nicolae
Mavrocordat simultan cu tipografia de la mănăstirea Sf. Sava. Prin urmare, deşi nu
avem ştiri documentare directe, în întreaga perioadă analizată cîteva exemplare din
cărţile imprimate erau destinate bibliotecilor de la şcoala domnească, a celor de la
Mitropolie şi de la Episcopii ori mănăstirilor.
Cea dintîi menţiune clară privitoare la depozitul legal s-a făcut în
Hotărîrea de înfiinţare a tipografiei din Chişinău din anul 1814. Punctul 15 al
Hotărîrii stipula ca „din fiecare fel de cărţi sau compuneri tipărite în acea
tipografie, să se trimită cîte un exemplar la Sf. Sinod pentru biblioteca sa”, iar
punctul 16 prevedea ca „din fiecare nouă ediţie de cărţi sau compuneri, tipografia
va înainta la Departamentul Ministerului de Culte şi la Academia Duhovnicească
108
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei, p. 281-282 şi 433-434.
109
Cândea, Dimitrie Cantemir, p. 7; Ghibănescu, Bis. Sf. Nicolae Domnesc, p. 47;
Inscripţii, în IN, 1928, p. 197; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 51.
236 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
din Sankt Petersburg cîte un exemplar, iar la Biblioteca Publică Imperială cîte două
exemplare”. Din actul de la 30 aprilie 1829, prin care Gh. Asachi a primit aprobare
să deschidă tipo-litografia Albinei Româneşti aflăm că „asămine să fie datoriu
d(umnealui) aga Asachi, din toate cele ce să vor tipări la tipo-litografiia
dum(nea)lui a da gratis, fără plată, cîte un ecsemplari pentru biblioteca publică“110.
Distribuţia cărţilor tipărite pentru patriarhiile orientale. În categoria
distribuţiei gratuite trebuie incluse în primul rînd cărţile scoase în tipografiile de la
mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf. Sava, care au lucrat în beneficiul unor comunităţi
ortodoxe orientale. Precizînd că subiectul va fi reluat pe larg în capitolul privitor la
Relaţiile dintre tipar, biserică şi şcoală, amintim doar că patriarhii orientali veneau
în Ţările Române pentru a obţine ajutoare materiale şi financiare, iar înfiinţarea şi
funcţionarea tipografiilor se făcea cu susţinerea financiară a domnilor români şi cu
contribuţia tipografilor locali. În consecinţă, cărţile erau date gratuit şi trimise în
zonele din sud-estul Europei şi din Orient pe cheltuială românească. Faptul este
mărturisit de Antim Ivireanul într-o scrisoare adresată patriarhului Ierusalimului,
Hrisant Notara. La 9 august 1714, mitropolitul arăta că cheltuielile făcute cu
tipărirea cărţilor destinate patriarhului Hrisant erau suportate de vistieria Ţării
Româneşti. Indirect, patriarhii Dositei al Ierusalimului şi Silvestru al Antiohiei
recunoşteau şi ei acest lucru în prefeţele cărţilor imprimate în tipografiile
româneşti111. În plus, menţiunile păstrate despre unele exemplare tipărite la
mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf. Sava atestă tot distribuţia lor gratuită. Aşa cum s-
a văzut în altă parte, la 6 martie 1689, patriarhul Dositei îl informa pe omologul său
Adrian al Moscovei, că îi va trimite cărţi imprimate la Iaşi. Ioan Papadopulos a
dobîndit Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694), deoarece „mi-a dăruit-o preasfinţitul
chir Dositei patriarhul Ierusalimului”. Dositei Notara a mai donat Tomul împăcării
şi Tomul dragostei (Iaşi, 1698) bisericii Companiei grecilor din Sibiu. La rîndul
său, Anghel Summakios din Zante, vorbind despre legăturile sale cu acelaşi
patriarh, nota la 14 aprilie 1708 că a primit cîte un exemplar din toate cărţile scoase
la Iaşi în vremea acestuia. Cărţi tipărite în limba greacă de patriarhul Hrisant
Notara au fost găsite şi la mănăstirea Barnovschi din Iaşi (Tomul bucuriei, În
contra supremaţiei Papei şi Tomul schimbării, care figurează într-un catalog din
anul 1727)112.
În mod gratuit s-au distribuit şi cărţile arabe imprimate în cea de a doua
etapă a funcţionarii tipografiei de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi la mijlocul
secolului al XVIII-lea. Acest mod de distribuţie este diferit faţă de producţia cu
destinaţie internă, care s-a desfăcut în primul rînd prin vînzare. Se ştie şi că limba
110
Tomescu, op. cit., p. 268; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75.
111
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIV, partea a III-a, p. 119; BRV, vol. IV, p. 65.
112
Năsturel, Bibl. Patriarhiei din Alexandria, p. 520; Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol.
XIV, partea I, p. 409; Cicanci, Cărturari greci, p. 50; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 16-19.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 237
arabă s-a studiat la şcoala domnească din Iaşi, la mijlocul secolului al XVIII-lea113.
Prin urmare, un număr redus din cărţile destinate comunităţilor ortodoxe grecofone
şi arabofone de la Muntele Athos şi din Orient au rămas în ţară.
***
Din analiza întreprinsă rezultă faptul că patronajul asupra activităţii
tipografice în Ţările Române a fost exercitat de Domnie şi Biserică, noţiunea de
patron al tipografiei se suprapune peste cea de producător de imprimate şi se referă
la Domnul şi la Mitropolitul ţării. Ei patronau şi finanţau apariţia cărţilor,
înfiinţarea unei tipografii şi procurarea materiilor prime presupunînd investiţii care
nu puteau fi făcute de meşterii tipografi.
În funcţie de predominarea temporară a unuia sau a altuia dintre patroni,
atelierele tipografice au avut cîteva particularităţi. Pînă la mijlocul secolului al
XVIII-lea a predominat patronajul domnesc asupra tipografiei, manifestat atît pe
plan spiritual, cît şi prin finanţarea producţiei. În aceeaşi perioadă, atelierele
tipografice de la mănăstirile Cetăţuia şi Sf. Sava din Iaşi, deşi înfiinţate cu sprijinul
financiar al domnilor Ţării Moldovei, au funcţionat în primul rînd în beneficiul
unor comunităţi ortodoxe din afara spaţiului românesc şi au avut o dublă
subordonare: atît faţă de domnii Ţării Moldovei, cît şi faţă de conducătorii unor
patriarhii locale. Cu toate acestea, ele nu au fost niciodată în proprietatea acelor
patriarhii, motiv pentru care sintagma „tipografie patriarhală” este greşită.
Secolul al XVIII-lea se caracterizează din punct de vedere cultural printr-
un climat de erudiţie şi învăţătură, iar sub raport social-economic, printr-un efort de
eliminare a unor structuri perimate şi de introducere a unora noi. Personalitatea
dominantă a fost Constantin Mavrocordat, ale cărui măsuri reformatoare au
schimbat raportul între cele două instituţii patronatoare de tipar, constituind
premisele dezvoltării producţiei tipografice prin mijloace proprii. De la mijlocul
secolului, instituţia Domniei devine un patron onorific al tipografiei, locul său fiind
luat de Biserică. Aceasta impune concentrarea cărţii asupra spaţiului românesc.
Fenomenul a fost general-românesc, secolul al XVIII-lea fiind epoca de avînt a
tipografiilor episcopale în Ţările Române.
Din timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat, tipografia
începe să iasă din cadrul strict teologic şi să fie folosită în viaţa economico-
administrativă a ţării. Prin urmare, produsele tipografice nu mai sînt exclusiv cărţi,
cu ajutorul tiparului fiind multiplicate şi acte administrative, fiscale sau
informative, emise atît de Stat, cît şi de Biserică.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în vremea ocupaţiilor din
războaiele ruso-austro-turce, tipografia din Ţara Moldovei capătă temporar o tutelă
113
Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol. XIV, partea a II-a, p. 909; Stoide, Contribuţii la
istoria învăţămîntului în Iaşi, p. 111.
238 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1
Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 100.
242 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
deoarece se referă la cîte o singură localitate, iar soarta cărţii, de cele mai multe ori,
nu este urmărită în mod special. De obicei, unele aspecte legate de carte sînt doar
tangenţiale, în studii monografice despre o biserică sau mănăstire. Destul de mult
studiată a fost răspîndirea cărţii româneşti în Basarabia, după 1812. Dintre
contribuţiile de mai mică întindere privitoare la circulaţia cărţii tipărite în Ţara
Moldovei, urmărind, de regulă, aspecte particulare, se cuvin amintite şi cele
privitoare la cîteva tipărituri reprezentative. Zona Dobrogei a fost cercetată de
Tudor Mateescu. Prezenţa cărţii tipărite în spaţiul românesc dincolo de graniţele
acestuia, pînă în Orient, a fost surprinsă de Petre S. Năsturel, Paul Mihailovici,
Marcu Beza, Virgil Cîndea.
Cărţii în limba greacă imprimată în Ţările Române i-a fost consacrat un
capitol special de Cornelia Papacostea Danielopolu şi Lidia A. Demeny, care au
analizat modul cum se difuza în sud-estul Europei, fenomenul mecenatului
colectiv, exprimat de prenumerarea la cărţile în limba greacă, chiar şi de cititorii
români de la începutul secolului al XIX-lea, posesorii de cărţi şi semnificaţiile pe
care le-a avut ajutorul cultural oferit de Ţările Române creştinătăţii ortodoxe prin
imprimarea de cărţi în limba greacă2.
Fenomenul scrierii pe marginea cărţilor a avut proporţii remarcabile,
asigurînd însemnărilor de pe vechile tipărituri şi manuscrise un loc distinct între
izvoarele istorice din perioada cercetată. Reunite, însemnările de pe cartea veche
constituie, potrivit expresiei lui Nicolae Iorga, o istorie scrisă „de cei mici”3. Notele
marginale ale proprietarilor şi cititorilor succesivi demonstrează o intensă circulaţie
a cărţii între Ţările Române şi constituie una dintre expresiile unităţii culturale a
românilor. Însemnările de pe cartea veche permit să se constate că, dacă la
începutul perioadei căreia i se circumscrie cercetarea de faţă, autorii lor erau feţe
bisericeşti sau boieri, în a doua parte a epocii se înregistrează o creştere a
numărului posesorilor de carte provenind din rîndul meşteşugarilor, a negustorilor
şi a altor categorii sociale, ce reflectă atît modificările în structura economico-
socială, cît şi progresul ştiinţei de carte la români4.
Vom examina această bibliografie pentru a înfăţişa spaţiul în care s-a
răspîndit cartea tipărită în Ţara Moldovei. Dacă în capitolul anterior ne-am ocupat
de cărţi din momentul ieşirii lor de sub tipar, în continuare ne vom ocupa de ele de
la momentul în care deţinătorul iniţial le înstrăinează, prin vînzare, cumpărare şi
donaţie, punîndu-le în circulaţie. Examinarea însemnărilor de pe cărţi arată că
actele de cumpărare şi donaţie, de multe ori nici nu pot fi delimitate precis,
deoarece cumpărătorul dona imediat cartea unei biserici sau doar se îngrijea de
2
Lucrările au fost amintite pe parcursul capitolelor anterioare şi sînt enumerate la finele
cărţii, în Abrevieri.
3
Iorga, Istoria ţării prin cei mici, p. 26.
4
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I – IV, bibliografia aproape exhaustivă a chestiunii.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 243
5
BRV, I, p. 137-139.
6
Ibidem, p. 192, 224 şi 265.
7
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 228-229.
244 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
8
Literat, Din Ţara Oltului, p. 121; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 22. Datare
greşită: văleat 7270 = 1760!.
9
O notă scrisă între 1713 septembrie 1 şi 1714 august 31 (văleat 7222) pe Vieţile sfinţilor
(Iaşi, 1682-1686) spune că „este a lui Parthenie ieromonah, cumpărată de la popa Nicodim
cu 5 lei”. Alfavita sufletească (Iaşi, 1755) „este a Sandului Ragaz, au cumpărat-o di la popa
Condorat, 1785”. Antologhionul (Iaşi, 1755) o am cumpărat noi, satul Ungureni ot
Terebiece de la preotul Gavrilaş Borşan ot Bănila ot Suceav(a), şi am dat 25 lei”, în 1777,
iar Ceaslovul (Iaşi, 1797) „este clar preutului Nichifor, cumpărat cu bani drepţi 22 lei de la
preotul <... incomplet>“ (Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 120; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. IV, p. 556; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 78 şi 160).
10
Un Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816), a fost cumpărat la puţin
timp după apariţie de m-rea Dobruşa din Basarabia (Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii
Dobruşa, p. 61).
11
Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) a cumpărat-o „Stratulat, drept trei lei bătuţi, de la un
călugăr, anume Daniil”, iar Ceaslovul (Iaşi, 1797) popii Alexa din Dorna Cozeneşti a fost
„cumpărat de la sf(in)ţiia sa părintele Athanasie iconomul sfintii mănăstiri Slatinii” (Mitric,
Cartea rom. veche în j. Suceava, I, p. 66-67; Iorga, Inscripţii bis. Rom., II, p. 218).
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 245
biserică, fără să noteze anul12. Privitor la mănăstiri, amintim doar că, la 15 iunie
1713, o Carte românească de învăţătură a fost cumpărată de Dumitraşcu din
Sîngiorgiu de la mănăstirea Măjini de lîngă Aiud. Banii obţinuţi de lăcaşurile de
cult din vînzarea cărţilor erau folosiţi, uneori, pentru a cumpăra alte cărţi:
Antologhionul (Iaşi, 1755), a fost vîndut de biserica Sf. Ioan Botezătorul din Piatra
Neamţ şi „banii să-i punem iară în vesteieria besericii”, iar Sfîntul Efrem Sirul (m-
rea Neamţ, 1819), în 3 volume „s-au cumpărat cu banii din discul bisericii Sf.
Ierarhu Spiridon din Bîrlad“13.
Printre vînzătorii de carte s-au aflat mireni cu diferite ranguri şi meserii.
Din cauză că exemplele de acest fel mai sînt oferite în cuprinsul altor capitole, în
acest loc vom relua doar atît cît este necesar pentru obţinerea coerenţei cercetării.
Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) a fost vîndut de „dumnealui
logofăt Zamfirache sin dumnealui logofăt Nicolaie răposat iconomul Anthimului,
în taleri zece <…> 1823 martie 4”. Potrivit unei însemnări de pe alt exemplar,
„<1>826 <ani> sînt de la H(risto)s pînă ce am prins la mînă cartea aceasta în luna
lui mai în zăce zile, cumpărătura în 7 lei de la Iovu croitori ot Hilişău“. Dionisie
Cozianul eclesiarhul Mitropoliei Bucureştilor a cumpărat şi el tipăritura „de la un
creştin din mahalaua Gorganului“ la 8 octombrie 180914.
Cumpărarea cărţilor.
Remarcăm rolul foarte important al comunităţilor în cumpărarea cărţilor.
Înaintea investigaţiei propriu-zise, facem o precizare: de regulă, cînd se studiază
circulaţia cărţii româneşti sînt cercetaţi doar ştiutorii de carte. Există însă, o
deosebire între cumpărători şi cititori, între cumpărători şi ştiutori de carte, din
cauză că de cele mai multe ori cartea era cumpărată pentru a fi donată unor
instituţii eclesiastice. Prin urmare, este greu de operat dihotomia clară între
cumpărătorii de carte şi donatori, deoarece mulţi cumpărători nu achiziţionau şi nu
păstrau cartea pentru ei, ci o donau imediat unei biserici, iar ca posesiune colectivă
cartea devenea un bun accesibil unor pături sociale largi, prin intermediul
ştiutorilor de carte. Din cauza preţurilor mari ale cărţilor, de multe ori oamenii se
asociau pentru a le putea plăti. Asocierea se făcea în cadrul unei familii, al mai
multor familii înrudite sau neînrudite şi chiar între două sate învecinate.
Cumpărătorii cei mai importanţi de carte au fost satele şi comunităţile orăşeneşti
constituite în parohii, caz în care proprietatea asupra cărţii era comună15. De obicei,
12
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 208; Mitric, op. cit., vol. II, p. 76; Amurăriţei,
Circulaţia cărţii vechi rom. în j. Botoşani, p. 195.
13
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 9; Antonovici, Doc. bîrlădene,
vol. I, p. 353.
14
Corfus, Însemnări de demult, p. 221; Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii operei lui
Dimitrie Cantemir, p. 1009 şi 1014.
15
Penticostarul (Iaşi, 1753) „este a sfintii biserici din Arbure şi au cumpărat-o sătenii
pentru ca să fie pomenite sufletele lor în veci”, în 1754, dar „l-au cumpărat <şi> oaminii
246 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
cei care coordonau cumpărarea cărţilor unei comunităţi erau preoţii, însemnările în
acest sens fiind numeroase16. Un rol important în procurarea cărţilor l-a avut
rudenia, din cauza preţurilor mari fiind nevoie de efortul financiar al mai multor
indivizi17.
Comunităţile religioase reprezentate de mănăstiri, cumpărau cărţi la fel cu
parohiile. Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) „am cumpărat
toţi rugătorii întru iermonaşi de la sfînta mănăstire a Sfîntului Ilie, lîngă tîrgul
Sucevei, de la Dumitraşcu stolnic <… drept> patru lei să fie pomenire”, în 1742,
iar un Penticostar (Iaşi, 1753) „s-au cumpărat de noi, epitropii mănăstirii Sfîntului
Spiridon, cu banii mănăstirii”, la 18 aprilie 176818.
Uneori, pentru înzestrarea unei biserici se cumpărau mai multe cărţi o dată:
„Tîlcul evangheliei (Iaşi, 1805), împreună cu un Octoih, cu un Apostol şi cu un
Triod cu Strastierile lui deosebit, cu un Penticostariu, cu un Minei, cu un Ceaslov
de cele de esti bogat, cu o Liturghie bogată, cu o Psaltire, cu o Cazanie sînt
cumpărate de tîrgoveţii Adjudului Nou, fiind iconom spre iconomisirea cumpărării
Ştefan Blănariu şi s-au hotărît să fie a sfintei bisărici”, la 31 mai 180719.
Gicovului şi l-au dat besericii Gicovului de Sus”, la 14 septembrie 1753. Evanghelia (Iaşi,
1762) „au cumpărat-o oamenii ce au fost trăitori la sat la Părteşti toţi, şi au dat-o sfintii
beserici”, la 17 iulie 1766 (Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 67, 79, 103).
16
Cartea românească de învăţătură de la Leordina (MM) „a cumpărat <o parte> preutul
Ignatie, iar a doua parte din această carte oamenii”, la 3 decembrie 1685. Un Triod „este a
sfintei biserici a lui Sfeti Dimitrie den tîrgu <…>, cumpărat cu banii de milostenie de la
creştini, cu osteneala epitropilor sfintei biserici”. Antologhionul (Iaşi, 1755) s-a cumpărat la
Roşia Montană (AB) de popa Ion, fiul diaconului Nică „şi au dat preotul doi orţi împreună
cu poporenii care sînt scrişi la începutul cărţii”, la 29 septembrie 1756 (Bîrlea, Însemnări
din Maramureş, p. 127-128; Mitric, op. cit., II, p. 50; Cristache-Panait, Circulaţia cărţii
rom. tipărite, p. 423 şi 429).
17
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) a fost cumpărată la Borşa (MM) de „Ionuţ
Catamarascul cu soţul său Lupa, frate-său Petrea, soru-sa Ana <…> şi au plătit de legat
nepotu-său Timiş Dumitru cu soţul său Iona, ginere-său, zet (sic!) Nicoară, <cu> soţul său”.
La 15 februarie 1790, cartea a fost legată prin efortul urmaşilor „Ion a lui Pavel a Petri şi cu
soaţa sa Părasca, căci le este mărădic Catarama Cataramascului şi Petri fraţine-său şi tatăl
său Pavel şi fratele lor Pavel” (Bîrlea, op. cit., p. 36-37). Alt exemplar au cumpărat „Freneţă
Simion şi cu giupîneasa dumisale Mărica şi fratele dumisale Freneţă Mihai, Vasile, Ion şi
părinţii dumisale, Ion, Todosie, Dan, Toader, Vasile, Odochie, Todosie, Mărica, Ignat,
Chira, Todosie, Sava şi au dat-o pomană în biserica cea bătrînă în sat în Lupaşul de Sus”
(Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 59-61). La fel s-a cumpărat Ceaslovul
(Rădăuţi, 1745): „aceşti oameni <în frunte cu> preot Vasili Corciova au dat 4 lei <urmează
numele sătenilor> iar la legat Lupu Corciovă” (Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din
BCU Cluj, p. 58).
18
Mitric, op. cit., vol. I, p. 81; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 293.
19
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 194.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 247
20
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 52; Mitric, op. cit. vol. II, p. 68.
21
Simion diacul ungurean „ce iaste di Bobahalma” a cumpărat o Carte românească de
învăţătură de la popa Patrichie din Hîrlău. Costandin Rîmniceanul fost vistiernic al treilea
din Ţara Românească „am cumpărat de la Moldova, în zilele măriii sale Ioan Nicolae
v(oie)v(od)” Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686). Gheorghe „văcari cap(itanului) cel mare
Gligoraşco” a cumpărat şi el cartea la 4 ianuarie 1714. Constantin Adam a cumpărat un
Penticostar (Iaşi, 1753) „dreptu 7 lei poli”, la fel cu Radul Racoviţă „de la satul Fereştii de
<la> ţinutul Vasluiului, la veleto 1759 noiembrie 23”. „Ghiorghi, am cumpărat <Liturghia,
Iaşi, 1759>, di la Niculai Botezatul”. Evanghelia (Iaşi, 1762) a fost cumpărată de Ion
Cantacuzino „ce-am fost spătariu mare”, de Gavril Ilău şi de Sandu Balş. În 1785, Sandul
Ragaz a cumpărat Alfavita sufletească (Iaşi, 1755) de la „dumnealui căpitanului Coman,
boiernaşu mazîl de ruptu, Prahova”, cartea „s-au legat de Constandin ot Ceptura cu parale
22, <la> secte(m)vrie în 20 de zile, leatu 1784”, iar însemnarea a făcut-o „Petrache
cojocariul, fiul căpitanului Coman”. Iazăchil zugrav a avut şi el un Nou Testament (m-rea
Neamt, 1818) (Corfus, Însemnări de demult, p. 103, 186 şi 205; Mitric, Cartea rom. veche
în j. Suceava, vol. II, p. 69, 91; Mihailovici, Cărţi ms. şi icoane din Basarabia, p. 25, 100-
101; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 227; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p.
78, 268).
22
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 20.
23
În 1721, o Carte românească de învăţătură a fost vîndută în „tîrgul Sucevii” de Vasile şi
Sandu slugile mitropolitului Ghedeon, în timp ce alta s-a cumpărat de Dumitraşcu din
Sîngeorgiu „pre bani buni în tîrg în Aiud”, la 15 iunie 1713. Un Triod (Iaşi, 1747) a fost
cumpărat de Irimia Mărian „cu banii mei din tîrgul din Ieş <…> şi l-am adus la casa mé în
Vărzăşti <…> l(eat) 7258 <1750> ap(rilie) 5” (Balaur, Biserici, p. 27).
248 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
24
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 264; Filip, Cartea rom. veche în bibl.
Kirileanu, p. 74; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I, p. 353-354.
25
Iorga, Istoria bis., vol. II, , p. 115.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 249
Viena, în anul 1773 drept model de liturghie pentru cărţile ce urmau a fi tipărite
pentru popoarele unite român, rutean şi croat în tipografia ortodoxă din Viena,
după un exemplar provenit din Baia Mare26.
Donaţia cărţii tipărite
Un aspect semnificativ al funcţiei sociale al cărţii a fost donaţia. La fel cu
achiziţia, dania poate fi împărţită în funcţie de momentul efectuării raportat la data
apariţiei cărţii în: imediată, din tipografie (a fost înfăţişată în capitolul anterior) şi
dania tîrzie, făcută la distanţă cronologică de la apariţie.
Prin semnificaţie politică şi importanţă culturală, se impun daniile
domnilor, făcute unor mănăstiri şi biserici din Ţările Române şi din sud-estul
Europei, la Muntele Athos şi în Orientul Apropiat. Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) „dată iaste de <…> Ioan Gheorghie voievod <…> domn
Ţării Moldoviei, <…> la svînta besea(re)că <…> în sat în Măceu, m(easea)ţa
ghenarie 21, v(ă) leto 7164 <1656>”, iar „Tălcul leturghia (Iaşi, 1797) iaste a me,
mnogo griaşni ermonah Varlaam ot Beasăricani, dată pomană de creştinul domnu
Ioan Antiohie voievod. V(ă)leat 7205, de la H(ristos) 1698 m(ese)ţa feb(ruarie) 20
dni”. Tipăritura a fost donată şi de Mihai Racoviţă, care a scris pe ea: "cini se va
afla să cetească să zică Dumnezeu să ierte păcatele sale aceasta sfîntă Invanghelii,
şi a lui şi a părinţilor lui şi a tatălui, întru veac de veac”. Un Antologhion (Iaşi,
1806) „eu, Ioan George Karagea am bine trimes acest Minei la sfînta şi
dumnezeiasca biserică Izvorul Tămăduirii din satul Domneştii de Jos". Mai jos,
preotul a notat: „acest sfînt şi dumnezeiesc Minei să se ştie că este de la Măria Sa
vodă Caragea, cumpărat şi trimis aici la sfînta biserică Izvorul Tămăduirii, la satul
Domneştii de Jos, şi am scris eu, popa Dinu. Şi l-am primit de cînd s-au tîrnosit
biserica, că m-au făcut şi pă mine popă aici. <…> 1817 ghenarie 1” 27.
Referitor la înalţii ierarhi - donatori de cărţi (mitropoliţi şi episcopi), în
acest loc amintim că ei dăruiau şi cărţi tipărite de înaintaşii lor, aflate probabil în
bibliotecile Mitropoliei sau a Episcopiilor. De pildă, Liturghia (Iaşi, 1759) „s-au
afierosit de noi la schitul Rarău de la Cîmpulung <…>, Gavriil mitropolit Moldovii
<…>, 1789 ian(uarie) 9”. Ştim şi că episcopul Pahomie al Romanului a dăruit
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643), schitului Pocrov28. Cum s-a văzut,
mare donator de cărţi a fost mitropolitul Veniamin Costachi. Semnalăm aici doar
dania făcută ieromonahului Ghenadie de la schitul Golgotha la 8 decembrie 1826:
„această carte (Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos, Iaşi, 1815-1819), împreună
cu alte trei următoare tomuri s-au afierosit de către noi ieromonahului Ghenadie,
nacialnicul schitului Golgotha“29.
26
Moga, Contribuţiuni la tipărirea cărţilor, p. 584-585 şi 591.
27
Brătulescu, Documente şi inscripţii vechi, p. 260-261.
28
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 88 ; Bobulescu, Pocrovul, p. 29.
29
Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 239.
250 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Feţele bisericeşti de rang mic îşi făceau donaţii unele altora; aşezămintelor
monahale - dacă erau călugări; bisericilor - dacă erau preoţi sau diaconi; unor
mireni30. Daniile de cărţi au fost un mijloc de afirmare a unităţii româneşti şi o
componentă importantă a politicii de susţinere culturală a ortodoxiei sud-est
europene şi orientale.
Danii de cărţi au făcut şi boierii. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu
lumea (Iaşi, 1698) „iaste dăruită părintilui chir Nicodim egumen ot Sinaia, de Ion
logofăt al măriii sale Gheorghie beizade Cantacuzino, snă io Şărban
C(anta)c(uzino) voievod, dec(embrie) 27 dni, l(eat) 7223 <1714>. Penticostarul
(Iaşi, 1753) a fost cumpărat de „Radul Racoviţă şi am dat-o la biserica noastră de la
satul Fereştii de <la> ţinutul Vasluiului, la veleto 7267 <1758> noiembrie 23”.
Evanghelia (Iaşi, 1762) „o am cumpărat eu, <…> Ion Cantacuzino, ce am fostu
spătariu mare <…> şi o am dat-o besăricii noastre din Şerbeşti de la ţinut(ul)
Neamţului“, la 11 noiembrie 1762. Aceiaşi tipăritură „am cumpărat-o eu, Sandu
Balş, şi am dat 6 lei pentru ca să fie la biserica noastră de aici din Măşcăteni pentru
pomenirea sufletelor noastre”, în 1782. În virtutea relaţiilor de rudenie, cărţile se
dăruiau şi din Ţara Românească în Moldova. Mineiele tipărite la Buzău în 1698 de
episcopul Mitrofan „le-au adus dumnealui Vasilie Cantacuzino spătariul, carele sînt
date de dumnealui ctitorul Constandin Cantacuzino biv vel stolnic de Ţara
Românească şi le-au dat sfintei mănăstiri Bisericanii <...>. În anul 7209 <1700>,
luna noiembrie 21 zile”31.
30
Cartea lui Nicodim de la Muntele Athos, Pentru păzirea celor cinci simţiri (m-rea
Neamţ, 1826) „iaste dăruită de păr(intele) ieromonahul Nădănoil, părintelui Ilarie monah,
spre viacinica pomenire <…> 1828 ian(uarie) 20”. Un Octoih (Iaşi, 1749) a fost a lui „chir
Macarie, egumen sfintei <mănăstiri> Slatina, cumpărată cu drepţi banii mei, şi am dat-o
pomană la sfînta biserică noo la Capu Codrului <…>, leat 1782 dec(embrie) 6”. Triodul
(Iaşi, 1747) „l-am dat la satul Solca, la biserică <…> leat 1768, martie 25. Venedict igumen
Solcăi”. Penticostarul (Iaşi, 1753) este adus şi dat aicea, la sfînta mănăstire Solca, de noi
<…> Iorest egumen acestii sfintii mănăstiri, ca să fie pomenire în veci; let 7262 <1754>
ap(rilie) 1”. Molitvenicul (Iaşi, 1764) „iasti a mănăstirii Ilişeştilor, pre carile l-au dat
diaconul Petre de la Pătrăuţi pentru pomenirea sufletului <…> la velet 1770 avgust 17”. Un
Apostol (Iaşi, 1756) „l-au cumpărat Vîrlan Bole monah, cu preutul Miron Beşleaga ca să fie
pentru triaba bisericii din Bogdăniţa la care sînt ei ctitori”. Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) a fost
„a me, preot Ştefan Magul ot Loteşti şi de bună voie am dăruit-o Sfinţilor Apostoli Petru şi
Pavel ce să prăznuiesc la Crîngul de Sus, ca să fie pomană”. Ceaslovul (Iaşi, 1777) „este a
părintelui arhimandritului şi igumenului mănăstirii Moldoviţăi chir Venedict <…> şi eu
l-am dăruit dumisale căpitanului Ioan Sava, la let 1784, ap(rilie) 11” (Filip, Cartea rom.
veche în Bibl. Kirileanu, p. 100; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 51, 54,
58 şi 85 şi vol. III, p. 54; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 64).
31
Corfus, Însemnări de demult, p. 190. Datare greşită: 1715; idem, Însemnări de pe ms. şi
cărţi de cult, p. 800; Mihailovici, Cărţi bisericeşti, p. 25. Datare greşită: 1759; Iorga,
Inscripţii din bis. României, II, p. 227; Amurăriţei, Circulaţia cărţii vechi rom., p. 195.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 251
Cărţile preoţilor fiind diferite de cele ale bisericii, de multe ori persoane
particulare făceau donaţii direct preoţilor care nu reuşeau să-şi cumpere singuri
cărţile necesare. Pe o Liturghie (Iaşi, 1759), un donator a scris: „adică eu, Ghiorghi,
am cumpărat această carte, anume Leturghie, di la Niculai Botezatul şi am dat-o
pomană preutului Ioan sin popii lui Mihai“. Tot o Liturghie, dar din anul 1794, „o
au cumpărat anume Niculae Tecăle şi o au dat preutului Costantin sîn ficiorul (sic!)
preutului Dimitrii, satul Adîncata şi a o dat pentru pomenire părinţilor lui şi a tot
neamul său răpăusat, <…> veleat 1796, lunii a lui aprilii 28”. Aceeaşi ediţie a
Liturghiei „am cumpărat-o eu, Toma Zlăvoacă, şi am dat-o pomană dascălului Ioan
ca să mă pomenească <…> anii 1805 ap(rilie)2”32.
Au existat cazuri în care s-au donat chiar mai multe cărţi de aceeaşi
persoană, o dată sau pe parcursul mai multor ani. Lupul Zaharie din Bîrgău (BN) a
dat bisericii din Candreni la 28 februarie 1781 o Carte românească de învăţătură,
iar în 1787, Noul Testament (Alba Iulia, 1648). Potrivit unei însemnări, „s-au
hotărîtu în[n]aintea noastră acestu Minei <Antologhionul, Iaşi, 1755> şi
Evangheliia de Bucureşti de Neofitu mit(ropolitul) să fie a biser(icii) de la Duseşti,
pentru odihna ctitorilor, nescoţindu-se afară. Necolai exarhu Mi(tropoliei). 1779
ghen(ari) 8 dni”. Dintr-o însemnare pe Evanghelia (Iaşi, 1762) de la Comăneşti
(BC), se ştie că a fost dată „să fie pomană pentru sufletile noastre, împreună cu alte
cărţi, let 7271 <1762> decemvrie 10”. Preotul Nicolai Axinia a dăruit mănăstirilor
Secu şi Peonul din munţii Ceahlău, la 24 iunie 1818, cîte un corp de 12 volume ale
Vieţilor Sfinţilor (m-rea Neamţ, 1807-1815)33.
Numeroase au fost femeile donatoare: Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1683) „am
dat-o pomană preutului Miron, eu, Maria Bărgăşiţa <…>, let 7262 <1754> mar(tie)
8”; Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) „l-au cumpărat dumneaei jupîneasa Ecater(ina) a
răposatului Costachi Catacuzino biv vel spat(ar) şi l-au dat la schitişorul domniilor
sale la Almaş“, la 15 august 1751. Canonul Sfîntului Spiridon (Iaşi, 1750) „l-au
datu iubitu soţu miei Nastasiia, fiica răposatului vornicului Dumitraşco Păladi,
bisăricii noastre din Şerbeşti. L(ea)t 7280 <1771> săpt(emvrie) 8”34.
Bisericile şi mănăstirile mai înzestrate au donat cărţi altora mai sărace.
Slujba Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) „aflîndu-se aicea la noi, la Săhăstria Putnii, şi fiind
eu la Botoşani şi întîmplîndu-mi-să mie pentru oarecare trebuinţă de am mers la
preotul Constantin de la biserica Sfîntului Ierarh Spiridon, l-am găsit pre el scriind
Slujba Sfîntului Ierarh Spiridon şi mi-au spus că nu au această Slujbă a Hramului.
Şi atuncea i-am făgăduit eu că voi trimite această Slujbă tipărită. Deci, iată că o
32
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 91 şi vol. III, p. 114.
33
Ibidem, III, p. 59, 64 şi 101; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 74; Bodinger,
Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 264; Iorga, Inscripţii din bis. României, II; p. 124; idem,
Însemnări din bis. Iaşiului, p. 12; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 59, 64, 101.
34
Mosora, Hanga, Cat. cărţii rom. vechi în BCU Cluj, p. 21 şi 58; Iorga, Inscripţii, II, p. 226.
252 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
35
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 72.
36
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 76-78.
37
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 83.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 253
eu, cu bună primiri mea, la bisărica din satul Verpole, pentru pomenirea părinţilor
şi neamului mieu. 1792 noiem(brie) 23”38.
De multe ori cărţile se donau pentru ispăşirea unor păcate concrete. Vâşcu
Ionaşcu din Lăpuşul de Sus „aducîndu-şi aminte că au fostu da(t)u duhovnicul său
pe(n)tru neşte păcate să cu(m)pere o carte”, au luat Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) „şi ou da(t) dere(p)tu că păcate <…> în svă(n)ta beseareca
pomană <…> m(esea)ţă ge(n)var 26 în dzilele craiului Ap(afi) Mihaiu şi a
vlădicului Sava“39.
Au fost cazuri în care cărţile s-au dat pentru stingerea neînţelegerilor dintre
familii sau comiterea unui omor. La 1647, o Carte românească de învăţătură era
cumpărată de mai mulţi „boieri cinstiţi” cu familiile lor din satele Budeşti şi
Vinţeşti (MM), între care şi Mărinca Ioncea cu soţia Ana, „pentru că le-a murit un
cocon nesocotit”, ce ar sugera o sinucidere, păcat pentru care Biserica Ortodoxă
aproape că nu are posibilităţi de iertare. Aceiaşi tipăritură din Obîrşa (Zărand) a
fost dată de familia Mager bisericii din sat „pentru că au greşit de au omorît pe
Flore Pavel din Obîrşa şi o au dat de au făcut pace cu frăţie, lui Pavel cartea să-i fie
pomană sufletească”40. Asemenea danii pun în evidenţă preţuirea deosebită a cărţii
în societatea românească, păcatul uciderii fiind în conştiinţa creştinilor de neiertat.
Moartea unui copil sau a unor rude, cauzată de cele mai multe ori de
numeroasele boli ale epocii erau pomenite şi prin danii de cărţi: <Arătare … pre
scurt a dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ, 1816) „este dată mie gratis din
cărţile moşului mieu, pitarul Ioan Nanul la moartea fiului dumisale Iordache Nanul
<…>. 1839 iunie 1. Piatra <Neamţ>“. La fel, o Psaltire „este a logofătului
Gli(go)re sin popa Gheorghe State ot Şerbăneşti, şi mi-o au dat preotu popa
Iordache de pomană, cîndu au răposat şi Petruţa. Am însemnat ca să se ştie că este
a mea <…>. 1823, în Sîmbăta Sfîntului şi Dreptului Lazăr“. Psaltirea (Iaşi, 1782)
„au fost a răposatului Vasile Ceocârlan, şi fugind el la Moldova au murit, el şi
fimeia lui şi trii copii, într-o vară. Şi trimeţii tată-său pe ast ficior Chirilă să cerce,
au găsit această Psaltiri şi au dăruit-o sfintei bisărici den Pietroase din pentru
iertare păcatelor răposaţilor acii familii toate, fiind îndemnat de mine, smeritul între
preoţi, ierei Dimitrie Sosnovici, paroh, la anii de la H(risto)s 1813”41. Interesantă
este însemnarea de pe o Liturghie (Iaşi, 1794) găsită la biserica Sf. Ilie din
Chişinău de Gheorghe Ghibănescu în anul 1912: „este a preutului Gavrilă din satul
Gura Galbenei şi au cumpărat-o ca să fie de pomenire ficiorilor închinaţi de veci, şi
38
Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 214; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 80-81, 84-85;
idem, Cazania lui Varlaam, p. 206, 300-310; Mosora, Hanga, op. cit., p. 21; Ghibănescu,
Bis. Sf. Nicolae Domnesc, p. 47; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 50.
39
Mureşanu, op. cit., p. 204.
40
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana, p.163-165.
41
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 244; Corfus, Însemnări de demult, p. 88; Mitric,
Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. III, p. 92.
254 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
au însemnat ca să se ştie data feciorului celui mai mic, anume Ştefan răposat.
Aceasta am scris eu, Ştefan dascăl, la anul de la Hristos 1795 noiembrie 6”42.
Donaţiile între rude se puteau face şi cu alte prilejuri. De pildă, „această carte ce să
chiamă Divanul lumii <…> mi-au dăruit fratele mieu cel mai mare, care s-au şi
călugărit, fiind eu mai mic frate dintre toţi, Iordache Sion“43.
Danii de cărţi făceau ctitorii cu ocazia ridicării unei biserici: Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) a fost dată bisericii din Poiana Aiudului
(AB) „să fie pomenit titorul beserecei c-au avut onu fecior popă, deci pănă vor
cînta feciorii lui Palcău Ion şi seminţia a lui de vor fi popi, să ţină cu dănsele, iar a
o vinde să nu o vînză”. Triodul (Iaşi, 1747) „am cumpărat eu şi l-am dat la besărica
de la satul mieu Potîngeni de la ţinutul Iaşii, care bisărică am zădit-o eu din temelie
ca să să cînte sfînta liturghie pentru pomenirea noastră şi a tuturor creştinilor.
Gheorghe Carp ot Visterie, Ion Kog(ălniceanu) paharnic”44. Danii de carte se
făceau cu ocazia sfinţirii unor biserici, de către exponenţii comunităţii sau un înalt
ierarh. Pe Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1697), popa Tănasă a scris: „Ioniţă Cozma din
Crucea <…> mi-au dat-o cînd am sfinţit biserica, velet 7274 <1766> mi(sea)ţe
fevruarie 15 dni”. Un Antologhion (Iaşi, 1755) „Mihalachii Cuparenco ot Călineşti
au dăruit de veci să slujască hramului marelui mucenic Dimitrie <…>, 1794 anul,
în 4 noiem(vrie). Şi biserica s-au sfinţit tot în ziua aceea”. O Psaltire (Iaşi, 1817),
„s-au afierosit de către înalt prea sfinţitul părinte mitropolitul Moldovei chirio
Veniamin Costachi bisericii ce din nou s-au făcut, <în> satul Sineştii a Mitropoliei,
care de înalt preaosfinţia sa s-au şi sfinţit <…>, anul 1820 august 22”45.
Numeroase însemnări arată că tipăriturile erau donate deoarece erau
necesare săvîrşirii serviciului divin şi importante pentru învăţătura de carte 46.
Atributul de carte de învăţătură este subliniat în numeroase cazuri pentru Cazania
lui Varlaam47. Alte însemnări atestă deţinerea ei de către dascăli şi diaconi ce au
42
Ghibănescu, Impresii şi note din Basarabia, p. 85.
43
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1010-1011.
44
Mârza, Dreghiciu, op. cit., p. 75-76; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 78.
45
Mitric, op. cit., vol. I, p. 80 şi II, p. 73; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 253.
46
Un Apostol (Iaşi, 1756) „l-au cumpărat Vîrlan Bole monah cu preutul Miron Beşleaga ca
să fie pentru treaba bisericii din Bogdăniţa”, iar Evanghelia (Iaşi, 1762) „s-au cumpărat de
noi şi s-au dat la sfînta biserică <…> pentru slujba sfintei bisearici <…> din Buninţi, <…>
v(ă)leat 7277 <1769> iunii 7 dni” (Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 85 şi
101-103).
47
În 1648, Toader Onaş cu soţia Ana Iştu dăruiau tipăritura în satul Baica, ştiind că este
„învăţătură tuturor creştinilor şi lumină a toate cărţile”. În anul 1701, negustorul Filip Scrob
dăruia una în Gura Negrii din Munţii Apuseni, considerînd-o „plină de dulceaţă
sufletească”, cerînd preoţilor şi dascălilor ca „pre dînsa cu dragoste să cetiţi şi să
propovăduiţi precum să cade, talantul cel luat să-l sporiţi, sămînţa cuvîntului să înmulţiţi
duminica şi la alte sfinte praznice, cînd va fi poporul strîns”, altminteri „ce folos este de
grădina încuiată şi fîntîna pecetluită, că aceasta-i grădina cu flori sufleteşti, cu bun miros,
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 255
fîntîna cu apa vieţii din care se adapă sufletele credincioşilor” (Dudaş, Cazania lui Varlaam
în vestul Transilvaniei, p. 195; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 79).
48
Idem, Cazania lui Varlaam, p. 140, 141, 143, 219, 275, 399, 421.
49
Mureşanu, op. cit., p. 207; Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 100-101.
256 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
50
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 21.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 257
de simpla afirmaţie, fraza nu conţine nici o dovadă că Ioan Puşcău din Aştileu ar fi
distribuit cărţi, nota bibliografică anexată fiind eronată. La locul citat, figura 50
reproduce „Manuscrisul de la Peţelca (AB) copiat la 1697 în localitate de Vasile
Sturze Moldoveanul“. În continuare, se arată că în anul 1701, „diacul colportor şi
copist Ioan Moldoveanul vindea şi întărea dania unui exemplar al Cazaniei lui
Varlaam în Munţii Apuseni“; în 1704 „diacul satului Galda de Jos (AB) cumpără o
Evanghelie (Snagov, 1697) „de la un călugăr din Ţara Românească“; în 1716,
„colportorul copist Toma din Poieni (CJ) vinde diacului Ioan Moldoveanul,
locuitor în Husasău de Criş (BH), un Octoih manuscris cu suma de 6 florini“; în
1733, „diacul Ioan originar din satul Satu (SB) vinde un Chiriacodromion
(Bucureşti, 1732) în Sălaj“; în 1742, „Dumitraşcu Munteanul şi diacul Anghel din
Sadu (SB) vînd în Sîmboieni (CJ) un Antologhion (Rîmnic, 1737) cu suma de 37
florini, <iar> dascălul Dumitru din Rîmnic vinde lui Şerban Bratu din satul Gura
Rîului (SB) o Evanghelie (Bucureşti, 1742)“51. În consecinţă, toţi cei menţionaţi
aici şi consideraţi colportori de autorul amintit, nu merită acest titlu, ei fiind doar
persoane particulare care, la un moment dat şi din diferite motive, au vîndut o carte
care le aparţinea.
În ceea ce îi priveşte pe ieromonahul Isaia Ieşanul care „purta” cărţi de la
Rîmnic, vînzîndu-le în Ţara Oltului, pe „alt emisar al Rîmnicului <care> duce două
lăzi cu cărţi la Timişoara“, pe „Vlad Râmniceanul, tipograf în Rîmnic apoi în Blaj,
<care> răspîndeşte cărţi în diferite localităţi din Transilvania“, pe dascălul Vasile
Râmniceanul „cel ce umbla cu cărţi”, pe dascălul Nicolae „vînzătoriu de cărţi” şi
pe diacul Alexandru Râmniceanul52, credem că făceau parte dintre distribuitorii
specializaţi de cărţi pe care îi avea tipografia Râmnicului. S-a văzut în cuprinsul
unor capitole anterioare că episcopul Chezarie de Rîmnic a trimis şi în Ţara
Moldovei pe Ioan legător de cărţi cu produsele atelierului tipografic rîmnicean ca
să le vîndă. La fel, Oprea legătorul care ducea la Arad, în anul 1752, 200 de cărţi,
„în schimbul lor tipografia solicitînd doar cheltuiala imprimării şi transportului”53
nu poate fi nici el considerat un simplu colportor, deoarece, în acest caz este vorba
de o cantitate mare de cărţi, luate pe baza unui contract ce îl obliga pe legător să
dea o anumită sumă de bani tipografiei. Oprea legătorul era un distribuitor
specializat de cărţi, nu un colportor.
Există numeroase clişee istoriografice, precum „mărturiile ajunse pînă la
noi dezvăluie cum în jurul tipografiilor, la Rîmnic, Bucureşti, Blaj şi Sibiu, se
formează chiar grupuri de dieci, dascăli şi tipografi colportori care încărcau cărţile
în saci sau lăzi, le transportau (mult mai anevoios decît în vremurile noastre) pe
căile de circulaţie cunoscute, pe altele ocolite ori pe drumurile tăinuite peste munţi,
51
Ibidem, p. 22-27.
52
Ibidem, p. 24-25.
53
Ibidem, p. 25.
258 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
unde le lăsau în anumite locuri din care puteau fi achiziţionate de către cei
interesaţi”, fără a se mai prezenta mărturiile invocate. De fapt, acele grupuri de
dieci, dascăli şi tipografi trebuie consideraţi ca făcînd parte dintre structurile de
distribuţie ale atelierului tipografic, şi nu colportori. Un clişeu istorigrafic este şi
acela că „în marea majoritate a cazurilor, negustorii au procurat cărţile chiar de la
tipografii, din depozitele domniei ori mitropoliei şi din librării, vînzîndu-le apoi
prin pieţe ori cu prilejul marilor tîrguri”54, fără a se dovedi cu mărturii documentare ori
cu argumente logice, izvorîte din cunoaşterea realităţii cercetate.
În ciuda acestor neajunsuri, fenomenul colportajului a existat şi a avut
importanţa sa. Cîteva însemnări de arhivă arată, de pildă, că în secolul al XVIII-lea
au fost organizate chiar puncte de depozitare de cei care făceau transporturi de
cărţi. Este cunoscut exemplul popii Ioneşel din Vinţeşti (MM) care, auzind că „au
lăsat nişte dieci din acei ce purtau cărţi, la popa Gheorghe din Daneş“, şi acesta la
Morar Ion din Băiţa (CJ) nişte tipărituri, merge la Băiţa şi cumpără în 1752 un
Penticostar imprimat la Rîmnic, cu 12 florini55. Din păcate, astfel de însemnări sînt
puţine comparativ cu numărul mare de însemnări editate pînă astăzi, încît
generalizarea ar trebui făcută cu oarecare rezerve.
Fără a neglija importanţa colportorilor în răspîndirea cărţii româneşti vechi,
nici nu trebuie absolutizată importanţa lor în acest domeniu. Dezvoltarea culturii
româneşti în perioada cercetată nu se putea realiza fără o politică promovată în
mod conştient de factorii conducători ai Ţărilor Române şi, mai ales, fără existenţa
unor structuri de distribuţie a tipăriturilor bine organizate. La baza susţinerii
ortodoxiei româneşti şi a dezvoltării conştiinţei de neam, care astăzi ne apar drept
remarcabile, trebuiau să se afle elemente derivînd din organizarea şi autoritatea de
stat şi abia apoi venea rîndul elementului individual care să consolideze aceste
elemente. De aceea, este nepotrivită aserţiunea potrivit căreia „ceea ce n-au putut
îndeplini domnia, instituţiile editoare şi tipografiile în difuzarea cărţilor a dus la
bun sfîrşit marea masă a poporului”56. Dimpotrivă, tocmai domniei şi instituţiilor
editoare le revenea rolul principal în difuzarea cărţii tipărite. Marea marea a
poporului a fost implicată în circulaţia cărţii, dar aceasta nu putea fi „specializată”,
ci avea un caracter liber şi aleatoriu. Lectura atentă a însemnărilor de pe cărţi arată
că ponderea cea mai mare în vînzarea - cumpărarea ulterioară apariţiei cărţilor,
atunci cînd începea circulaţia propriu-zisă, au avut-o tranzacţiile directe între
persoanele interesate, trimiterile la aşa-numiţii colportori fiind destul de puţine.
Ajunşi aici cu argumentarea, se impune semnalarea unor chestiuni
contradictorii. În literatura de specialitate este recunoscut faptul că negustorul de
cărţi propriu-zis şi chiar intermediarul specializat care să preia cartea din tipografie
54
Dudaş, op. cit., p. 22 şi p. 28.
55
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 63.
56
Dudaş, op. cit., p. 20.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 259
57
Literat, Din Ţara Oltului, p. 120-121; Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 209; Păcurariu,
Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania, p. 96; Ilieş, Adam, Divanul, p. 1005 şi 1012-
260 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1013; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXXII/6; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
vol. III, p. 327; Dima, op. cit., p. 99.
58
Mitric, Cartea rom. veche din j. Suceava, vol. II, p. 68; Năsturel, Bibl. Patriarhiei din
Alexandria, p. 520.
59
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 437.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 261
acelaşi an de popa Pătru din Tinăud (BH). În anul 1777, popa Teodor din Vişeu
(MM) aducea din Ţara Moldovei un manuscris al Vieţilor Sfinţilor (Iaşi, 1682-
1686), ascunzîndu-l într-un car cu peşte, dar vameşii l-au găsit şi l-au confiscat.
Întîmplător fiind de faţă, episcopul Muncaciului Andrei Bacinski l-a răscumpărat
cu 6 galbeni, atît cît costase în Ţara Moldovei. Cunoaştem 17 copii ale Divanului
sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698), cea dintîi scriindu-se la Ocna
Sibiului în 1703. La Arhivele Statului din Iaşi se păstrează două copii ms. după
Tîrnosania imprimată de Duca Sotiriovici în anul 1752 şi cîte una după
Sobornicescul hrisov (Iaşi, 1785), Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803), Tipicon (m-rea
Neamţ, 1816) şi Rînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1826)60. Calendarul pe 112 ani al
lui Mihail Strelbiţchi din anul 1785 a fost copiat de Teodorache logofăt, Vasiliu
Ioan (1819), Mihail logofătul (25 aprilie 1829) şi Mihalache Vasiliu Lupoianu (cca.
1829-1831). Posesori ai unor copii au fost dascălul Matei Marcovici din Mihalcea
(1798) şi Gheorghe Vlădescu al doilea vistiernic, care era şi tipograf (1820) 61.
Prin natura preocupărilor, copiştii au avut la îndemînă exemplare ale unor
tipărituri. Vasile Sturze Moldoveanul avea Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), pe care a folosit-o în 1697 la scrierea copiei de la Peţelca (AB) şi Tîlcuirea
liturghiei (Iaşi, 1697) pe care a scris în două locuri comentarii asupra textului. În
anul 1731, Ioan Muncăceanul copia aceiaşi lucrare în satul Cefa (BH) tot după
exemplarul personal, iar Ioan Lengher avea Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi,
1682-1686)62.
Copierea cărţilor a coexistat alături de tipar pînă tîrziu, la mijlocul
secolului al XIX-lea. Paradoxal, un puternic centru de copierea fost la mănăstirea
Neamţ, deşi acolo exista tipografie. În 1801, Gherasim tipograful mănăstirii copia
şi traducea un Miscelaneu religios. Pravila lui Vasile Lupu se copia în 1804, iar
Tîrnosirea bisericii din 1752 s-a copiat în mănăstirea Secu în anul 1814 „de
păcătosul Chiril schimonahul“. La mijlocul secolului se copiau încă, unele din
cărţile mitropolitului Dosoftei: Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) „s-au prescris
prin osîrdia şi chieltuiala pre cuviosului arhimandrit şi stariţ a sfintelor mănăstiri
Neamţului i Secul, chir Neonil pentru biblioteca sf(intei) mănăstiri Neamţul <în>
1853 ghenari 24”. S-a copiat şi Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680): „această
Psaltire în doao limbi, slavoneşte şi moldoromâneşte este tipărită la anul de la
zidirea lumii 7188, iară de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, 1680, care la
anul 1850 va fi de 170 ani. S-au scris spre pomenire în sf(înta) monastire Suceviţa,
60
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 433-480; idem, Ms. rom. din Bihor, vol. I, p. 63; idem,
Vechi cărţi rom. călătoare, p. 163; idem, Ms. rom. medievale din Crişana, p. 50 şi 110;
Ştrempel, Copişti, p. 237; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 113; Furtună, Preoţimea română, p.
128-129; Păcurariu, Legăturile bisericii ortodoxe, p. 92; Ilieş, Adam, Divanul, p. 1004 ;
Arh. St. Iaşi, Fond Manuscrise, nr. 54, 58, 118, 119, 130 şi 1690.
61
Cazan, Texte de folclor medical, p. 60-62.
62
Dudaş, Ms. româ. medievale din Crişana, p. 50-51, 60 şi 76.
262 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
luna mai 29 zile, 1849. Ghenadie Scarba ieromonah“. Dintr-un document de arhivă
aflăm că se ocupau cu scrisul şi femeile. În lista de cărţi pe care Neculai Holban le-
a lăsat moştenire fiului său Vasile, la 9 iulie 1763, apar şi un „Triod tvetn(ic) scrise
cu mîna mamii, den vălet 7231 <1723> noiemvri 20; <…> De-n Triod posna scrise
cu mîna mamii, nişte trătaje”. Alături de aceste două ms. mai figura un „Obştiei
rusescu scris cu mîna den vălet 7251 <1743> oct(ombrie) 4 dni”63.
Biblioteci particulare şi clericale.
Cartea a fost păstrată cu sfinţenie în numeroase biblioteci particulare sau
clericale constituite în mănăstiri, la mitropolie şi la episcopii. Divanul sau gîlceava
înţeleptului cu lumea a lui Dimitrie Cantemir s-a aflat şi în biblioteci domneşti. Un
exemplar păstrat astăzi la British Museum a fost în biblioteca unui „beizade
Alexandros“, iar altul în cea a lui Mihai Constantin Suţu, în domnia lui din
Moldova, la 1793. Cartea conţine o însemnare în care este notată mazilirea lui
Constantin Duca din a doua domnie: „amintire cînd a fost mazilit preaînălţatul
nostru domn Io Constantin Duca voievod, 1703 iunie 14”. Tipăritura se găsea în
Moldova în timpul acestui eveniment, dar se mai putea afla şi în proprietatea cuiva
din anturajul domnului supranumit Duculeţ, care părăsea ţara, judecînd după modul
de formulare al însemnării. Fireşte, nu este exclus să-i fi aparţinut chiar Domnului.
Din secolul al XIX-lea, Divanul a început să-i intereseze nu doar pe amatorii de
lecturi moral-religioase, ci şi pe colecţionari şi bibliofili: Gheorghe Asachi a avut
două exemplare, la fel ca şi Nicolae Istrati în vestita lui bibliotecă de la
Rotopăneşti, care avea în plus o copie manuscrisă a aceleiaşi opere. Alt exemplar a
fost folosit de căpitanul Constantin Oltelniceanu, cunoscut bibliofil. Cartea s-a aflat
şi în bibliotecile Colegiului Sf. Sava din Bucureşti, a colonelului D. Pappasoglu, a
mitropolitului Iosif Naniescu, iar Dionisie Romano episcopul de Buzău a avut în
colecţia sa două copii manuscrise64.
Bogate biblioteci aveau mănăstirile, unele biserici, dar şi mulţi particulari,
feţe bisericeşti sau mireni. Amintim doar că, potrivit catalogului întocmit între anii
1800 şi 1825 în biblioteca mănăstirii Neamţ, din cele peste 850 de cărţi imprimate
în limba română şi greacă, au putut fi identificate ca apărute în Ţara Moldovei „3
Alfavite tipărite la Iaşi; <…> 1 Apologhia în Iaşi tipărite; 3 Azbucoavne în Iaşi
tipărite; <…> 1 Grammatecă theologhicească tipăr(ită) în Iaşi; 2 Gheografii
tipăr(ite) în Iaşi; <2> Divanul lumii tipărit în Iaşi pe 2 limbi: grece(şte) şi
moldov(eneşte); <…> 2 Târnosaniia în Iaşi tipăr(ite); <…> 50 Theofilact,
Evanghelie tâlcuită, tipărit în Iaşi, dat de părintele mitropolit Veniamin“65.
63
Bianu, Cat. ms. rom. din BAR, I, p. 301; Ştrempel, Cat. ms. rom., I, p. 43; Mitric, Cartea
rom. veche în j. Suceava, I, p. 66-67; idem, Cartea ms. rom. din nordul Moldovei, p. 88;
Cucoşel, M-rea Secu, p. 46; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCLIV/10.
64
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1003 şi 1006.
65
Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii Neamţ, p. 417-430.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 263
66
Probabil o donaţie de la domnul Constantin Mavrocordat.
67
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 69-70 şi Anexa cărţii.
264 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
68
Arh. St. Iaşi, Fond Spiridonie, Pachet LXXXII/22.
69
Tagliavini, O Psaltire românească necunoscută, p. 6.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 265
S-a presupus că cei doi Constantin sînt una şi aceeaşi persoană. Drumul cărţii însă
nu se opreşte: în anul 1799 era la Budiul de Cîmpie (azi Papiu Ilarian MS), în
proprietatea lui Ion Ludoşan; în 1818 era la preotul Ioan din Icland (MS); la 18
ianuarie 1830 semna pe ea Andrei Bucur din Bercheş, iar la 10 aprilie 1856
ajungea în posesia protopopului Simion Moldovan din Soporul de Cîmpie (MS)70.
Alt exemplar a fost pînă la 1655 într-o biserică din Suceava, dar în anul menţionat
ajunge în Transilvania, la Bedeciu, de unde este luată cu împrumut în schimbul
altei cărţi, de sătenii din Lăpuşteşti: „aceasta a fost a Bedeciului şi o au dus
Tutelecan la Lăpuşteşti, apoi aici a fost o carte a lor şi apoi au venit dupre cartea
aceasta i am dat a lor. Aceasta e a noastră, a Bedeciului, Cazania”71. Chiar şi din
puţinele exemple oferite aici, se observă că tipăritura a circulat intens, prezenţa ei
pe spaţii atît de largi a prilejuit strîngerea legăturilor dintre Ţările Române, iar
contribuţia sa la istoria culturii româneşti a fost remarcabilă.
Cărţile mitropolitului Dosoftei au circulat şi ele destul de mult în
Transilvania. De pildă, pentru o Psaltire în versuri (Uniev, 1673), primul posesor
cunoscut a fost popa Toma din Cetan (CJ); după 1701, cartea a trecut la Nistor din
Finteuşul Mic, în zona Sătmarului, zălog pentru doi stupi. În 1771, era la Dumitru
Suciu din Frînceni, care în 1778, o împrumuta pentru citit lui Gheorghe Românul,
iar în anul 1789, se afla la Dositei Bota din satul Hideaga (MM). În anii următori,
aparţinea unui preot din Stremţu (AB), iar în 1814 era la Oradea. Viaţa şi
petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686), fiind o carte de lectură, a trecut prin
numeroase mîini. Un drum lung a străbătut cea de la Hondol (HD), care după ce s-a
aflat în folosinţa lui Crăciun Delean din Bucureşti, în anul 1780 a fost dobîndită de
protopopul Toader din Sălişte (SB) şi de logofătul Nicolae din Fizăgi72.
Cartea lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea
(Iaşi, 1698), dăruită de Ion logofătul, egumenului mănăstireii Sinaia din Ţara
Românească, a ajuns în stăpînirea lui Apostol Udrian, care după nume pare a fi
originar din Adrianopole73.
Cum se poate observa din Anexa acestui capitol, o arie întinsă de
răspîndire au avut multe cărţi: Penticostarul (Iaşi, 1753), Antologhionul (Iaşi,
1755), Liturghia (Iaşi, 1759 şi 1794, Chişinău, 1815), Evanghelia (Iaşi, 1762) ş.a.
Dacă numărul localităţilor în care aceste cărţi au ajuns este vizibil mai redus decît
al Cărţii româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643) de pildă, lucrul se datorează, pe de o
parte, faptului că această tipăritură a fost studiată cel mai mult dintre toate cele
apărute în perioada cercetată, iar pe de altă parte că de la mijlocul secolului al
70
Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 119; Păcurariu, Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania, p.
96; Stanca, Cărţi călătoare, p. 20-21.
71
Mureşan, Cazania lui Varlaam, p. 202-203.
72
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 168; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu, p. 101.
73
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1003, nota 17.
266 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
***
redus de exemplare. Din acest punct de vedere, nu orice persoană care aducea
cîteva cărţi dintr-un centru tipografic (însemnările arată că, de cele mai multe ori
era vorba chiar şi numai de o carte), trebuie considerată difuzor specializat. Nici
tipografii nu pot fi consideraţi colportori, pentru că ei făceau parte dintr-o structură
oficială însărcinată cu operaţiunea de difuzare. Caracteristica de difuzor specializat
al cărţilor trebuie atribuită doar acelor persoane pentru care se poate dovedi
apartenenţa la o structură de difuzare.
Studierea traseului urmat de cărţi arată că odată cumpărate ori donate,
multe s-au păstrat în acelaşi loc sau au avut o circulaţie limitată la două-trei
localităţi învecinate cu aşezarea iniţială. Una dintre scrierile cu cea mai largă
circulaţie a fost Cartea românească de învăţătură, pe care însemnările o atestă în
Dobrogea, în Ţara Românească şi în Transilvania, atît în formă tipărită sau
manuscrisă.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG
1
Iorga, Vechiul meşter de tipar; idem, Tipografia la români.
2
O bibliografie cuprinzătoare asupra unor feţe bisericeşti implicate în activitatea
tipografică, la Păcurariu, Dicţionarul teologilor. Mitrofan episcopul Huşilor, a beneficiat de
cele mai multe studii: Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor; Mihăescu, Mitrofan,
episcopul de Huşi; Corora, Tipar şi cărturari. Duca Sotiriovici, a fost înfăţişat de Turcu,
Cărţi, tipografi şi tipografii, de Stoide, Duca Sotiriovici şi de noi, în CI (Serie nouă), XVI,
1997. Mihail Strelbiţchi, a fost studiat încă din 1905 de Picot, Notice bibliographique,
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 269
greci participanţi la activitatea tipografică din Ţara Moldovei le-au fost consacrate
cîteva studii3. Arta grafică şi unii artişti gravori care au contribuit la ornamentarea
cărţilor tipărite au constituit subiectul cîtorva studii, modelele folosite şi sursele de
inspiraţie, viaţa şi activitatea unora dintre ei fiind astăzi destul de bine stabilite4.
Circulaţia meşterilor tipografi dintr-o zonă în alta şi chiar în afara spaţiului
românesc este un subiect bine cunoscut5, la fel ca şi modul de transmitere al
meşteşugului tipografic din generaţie în generaţie, prin lucrul în atelier sub
supravegherea unui meşter. Întrepătrunderea cărţii tipărite şi a celei manuscrise
fiind un fenomen care a durat pînă tîrziu în secolul XIX, copiştii de manuscrise
româneşti au beneficiat şi ei de o cercetare ştiinţifică pînă la anul 18006.
Ţinînd seama de toate acestea, cercetarea de faţă va fi întreprinsă în două
direcţii. Pe de o parte, vom înfăţişa ipotezele cronologice şi locale privitoare la
existenţa meşteşugului tipografic în Ţara Moldovei, anterior domnului Vasile
Lupu, după care vom analiza elementele privitoare la însuşirea meseriei, cauzele
lipsei de organizare profesională a tipografilor şi vom studia succint meşterii
înrudiţi cu tipografii: gravori, legători de cărţi, copişti de manuscrise, zugravi de
icoane şi de biserici din Ţara Moldovei care au contribuit la apariţia unor cărţi. Pe
de altă parte, vom schiţa profilul cultural, situaţia economico-socială a meşterilor
tipografi şi legăturile lor cu societatea înaltă a epocii în care au trăit. Cercetarea îi
priveşte, în primul rînd, pe conducătorii atelierelor şi pe tipografii renumiţi ai
epocii, şi mai puţin pe lucrătorii obişnuiţi, despre care documentele vremii nu oferă
multe ştiri. Capitolul are o Anexă cu lista cronologică a lucrătorilor din tipografiile
Moldovei înregistraţi pe parcursul cercetării şi cărţile pe care le-au imprimat.
Studiul se bazează pe analiza izvoarelor narative7, a colecţiilor de
documente8, a cataloagelor de manuscrise şi de biblioteci9, a însemnărilor de pe
cărţi şi a documentelor de arhivă. Au fost consultate şi lucrări de istorie economică,
informaţiile sale fiind reluate de Dan, Mihail Strelbiţchi; Mihăilescu, Aportul lui Mihail
Strelbiţchi; Eşanu, O faţetă necunoscută a lui Mihail Strelbiţchi; Chiaburu, Mihail
Strelbiţchi; Tomescu, Mitropolitul Grigore al IV-lea.
3
Erbiceanu, Bărbaţi culţi; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului; Cicanci,
Cărturari greci.
4
Oprescu, Grafica românească; Demeny, Filip Moldoveanul; Morărescu, Ursul zugrav;
idem, Ilie Anagnoste; Sabados, Ursul - un zugrav moldovean; Tomescu, Arta tiparului
românesc; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj.
5
Păcurariu, Legăturile bis. din Transilvania; Şchiau, Cărturari şi cărţi.
6
Ştrempel, Copişti de ms.
7
Cronica Banatului; Cronica Ghiculeştilor.
8
Codrescu, Uricariu, vol. X şi XX; Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria românilor, vol.
XV, Supl. 2; Urechia, Doc. dintre 1789-1800; Iorga, Studii şi doc., vol. I-II, VI, VII, XIV-
partea a 3 ; idem, Scrisori şi zapise de meşteri; Cat. doc. Ţării Româneşti, vol. IV; Caproşu,
Doc. Iaşi, vol. III - V; idem, Ungureanu, Doc. statistice, vol. I-II;
9
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I-IV, bibliografia aproape exhaustivă.
270 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
10
Ionescu, Govora, Andrei, Pârnuţă, Istoria învăţămîntului din Oltenia, I; idem, Istoria cărţii şi
tiparului din Oltenia; Marinoiu, Istoria cărţii vîlceve; Pascu, Istoria învăţămîntului, vol. I.
11
Popa, Cazania lui Varlaam; Mureşan, Cazania lui Varlaam; Ştrempel, Relaţii româno-
ruse; Bezviconi, Relaţii româno-ruse; Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar.
12
Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, p. 52.
13
Papacostea, Diaconul sîrb Dimitrie, p. 212.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 271
14
Mareş, A existat o tipografie chirilică moldovenească în anii 1551-1552?, p. 522.
15
Iorga, Istoria bis., vol. I, p. 173-174.
272 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
muntean Mircea Ciobanul. Dar Mircea e soţul Chiajnei, fiica Doamnei Elena. Şi
astfel, nu greşim cînd afirmăm că îndemnul, chemarea, au venit de la Elena, care a
adus, o clipă, în Moldova, unde am văzut că exista un tipar deosebit, pe însuşi
conaţionalul ei, ruda unui vestit meşter de tipar”16. Argumentele invocate de N.
Iorga nu mai pot fi reţinute astăzi. Tetraevanghelul slavon din 1546, deşi tipărit de
un meşter originar probabil, din Ţara Moldovei, Filip Moldoveanul, este lucrat la
Sibiu. Apostolul slavon din 1547 pe care N. Iorga îl consideră tipărit în două ediţii,
din care una alcătuită în Ţara Moldovei de Dimitrie Liubavici, iar alta alcătuită la
Tîrgovişte, a avut, de fapt, o singură ediţie, la Tîrgovişte. Exemplarelor Apostolului
destinate a fi desfăcute în Ţara Moldovei li s-a alăturat un epilog cu numele
domnului Iliaş Rareş şi al doamnei Elena şi o filă avînd un frontispiciu cu
însemnele Ţării Moldovei.
Se ştie că la 12 ianuarie 1605, domnul Ieremia Movilă scria Frăţiei
Ortodoxe din Liov că l-a trimis pe diacul Andrei „să cumpere hîrtie pentru scrierea
cărţilor, cît şi pentru dieci de trebuinţă nouă pentru scrierea cărţilor. Pentru aceasta
rugăm pe măriile voastre, ca să-i fiţi de ajutor, atît pentru a cumpăra hîrtie, cît şi
pentru a căuta dieci care să scrie cărţi”17. Pornind de la acest pasaj, Nicolae Iorga
scria că asta „înseamnă hîrtie de tipar şi dieci tipografi ca vechiul diacon Coresi“18.
Nici această afirmaţie nu poate fi susţinută azi, ce se poate spune sigur este doar că
unii domni ai Ţării Moldovei comandau cărţi în tipografiile din afara hotarelor lor,
la Tîrgovişte şi Sibiu, ori subvenţionau producţia tipografică de la Liov.
Se pare că Miron Barnovschi a vrut şi el să întemeieze o tipografie în Ţara
Moldovei, dar nu a mai avut timp, fiind detronat. Andrei Skulski, angajîndu-se la
tipografia Frăţiei din Liov, specifica în contractul său că lucrase în Ţara Moldovei,
ceea ce înseamnă că probabil în cursul şederii lui aici, Barnovschi începuse
pregătirile pentru înfiinţarea unui atelier tipografic. Ideea a fost reluată de
Alexandru Papadopol-Calimach, care afirma la sfîrşitul secolului al XIX-lea că „în
Moldova, la Iaşi, a fost o tiparniţă foarte veche, unde se tipărise multe cărţi <…>.
Acestea se tipăreau de pe la 1628, însă fără arătarea locului unde, de frica turcilor
<…>. Dar într-o zi se năpustise turci şi tătari peste Moldova, ţara a fost prădată,
arsă şi acea tipografie distrusă”19.
Altă ipoteză care nu a putut fi susţinută nici de documente şi nici de vreun
exemplar tipărit păstrat pînă astăzi este cea privitoare la existenţa unei tipografii
armeneşti la Suceava. În Bibliografia românească veche, vol. IV: Adăogiri şi
îndreptări, p. 24, este menţionată o Evanghelie armenească, Suceava, 1649. Dan
Simonescu se baza pe studiul lui H. Dj. Sirouni, Tipăriturile armeneşti din
16
Iorga, Tipărituri rom. necunoscute, p. 26.
17
Hurmuzachi- Iorga, Studii şi documente, Supl., II, partea a 2-a, p. 343-344.
18
Iorga, Istoria bis., I, p. 257.
19
Papadopol-Calimach, Din istoria tipografiei, p. 5.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 273
20
Dobjanschi, Simion, Arta în epoca lui Vasile Lupu, p. 100, nota 54.
21
Ionescu, Govora, p. 119-121.
22
Cat. doc. Ţării Româneşti, vol. IV, p. 379, nr. 821; Andrei, Pârnuţă, Istoria
învăţămîntului din Oltenia, vol. I, p. 87-88; idem, Istoria cărţii şi tiparului din Oltenia, p.
77; Marinoiu, Istoria cărţii vîlceve, p. 136; Istoria învăţămîntului din România, vol. I, p.
146.
274 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
23
Istoria învăţămîntului din România, p. 146 şi 255.
24
Ionescu, op. cit., p 119-120; Andrei, Pârnuţă, Istoria învăţamîntului din Oltenia, p. 99 şi 114.
25
Panaitescu, Petru Movilă, p. 70.
26
BRV, I, p. 237, 239, 245, 251, 262, 280, 296, 340, 365; Panaitescu, Petru Movilă, p. 44.
27
Aşezămîntul lui Antim, p. 336.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 275
Mai tîrziu, Duca Sotiriovici avea o echipă formată din opt oameni scutiţi
de bir pentru a lucra în tipografie28. Învăţarea meseriei sub îndrumarea meşterului
este susţinută şi de fenomenul masiv al circulaţiei tipografilor între Ţările Române
şi chiar în afara lor.
La fel ca toate meşteşugurile, şi cel tipografic a avut de multe ori un
caracter familial. Fenomenul a fost sesizat de Nicolae Iorga, care l-a plasat în
secolul al XVIII-lea, dar nu trebuie uitat că a existat o familie de tipografi încă din
secolul al XVI-lea: diaconul Coresi şi fiul său Şerban. În secolul al XVIII-lea au
fost doar mai multe cazuri: tipograful Ieremia Marcu din Iaşi a fost urmat de fiul
său Sandu, un meşter apreciat în epocă şi care, la rîndul lui, a organizat tipografia
de la Episcopia Rădăuţilor, împreună cu Grigore Stan Braşoveanul, a contribuit la
refacerea atelierelor Mitropoliei din Iaşi şi al Episcopiei de la Blaj; Mihail
Strelbiţchi a lucrat alături de fiul Policarp şi de ginerele Simion Isoteschi. Deşi
informaţiile nu sînt certe, este posibil ca Mihail Strelbiţchi să fi avut legături cu
familia de gravori polonezi Strzelbicki, Ian (Ioan) şi Teodor. Ian (Ioan) lucra în
1675 la Kiev, iar între anii 1705-1707 şi 1709 la Cernigov. Se presupune că Mihail
Strelbiţchi era nepot al lui Ian şi frate sau văr cu Teodor29.
Dacă tipograful era cleric, deprinderea meseriei constituia una dintre
„ascultările” specifice vieţii monahale. Marele tipograf de la mănăstirea Neamţ,
Gherontie, a fost dat la „ascultare”, în anul 1803, la tipografia Mitropoliei din Iaşi
ca să înveţe meseria. În anul 1823, un alt monah, Dionisie Romano, a fost dat la
„ascultare” în tipografia mănăstirii Neamţ. Între anii 1865 şi 1873, el a fost
episcopul Rîmnicului. Chiriac duhovnicul mănăstirii Neamţ a avut următoarele
„ascultări”: „ucenic la bătrîni, tipograf, tălmăcitoriu de cărţi, igumen Secului“30.
Tipografi localnici.
Este cunoscut faptul că meşteşugul tiparului a fost introdus în Ţara
Moldovei în secolul XVII de meşteri trimişi de mitropolitul Petru Movilă şi de la
Moscova. Petru Movilă a trimis la Iaşi material tipografic şi o misiune de patru
profesori ruteni în frunte cu Sofronie Poceaţski, care au organizat tipografia şi
colegiul de la mănăstirea Trei Ierarhi. Tot din Ucraina au fost aduse şi gravurile
pentru ilustrarea Cărţii româneşti de învăţătură, lucrate de un celebru artist al artei
grafice rutene a timpului, Ilie Anagnoste31. Dintre meşterii veniţi de la Moscova
pentru a lucra în tipografia de la Trei Ierarhi este cunoscut un călugăr Samuil,
28
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 393.
29
Iorga, Tipografia la români, p. 216; idem, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; Tomescu,
Arta tiparului românesc, p. 29-32; Chiaburu, Mihai Strelbiţchi, p. 82; Mihăilescu, Aportul
lui Mihail Strilbiţchi în orientarea laică a tiparului, p. 153-154.
30
Ivan,”Ascultări” călugăreşti, p. 435; Norocel, Relaţii între bis. română şi bulgară, p.
1008; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 162 şi urm.
31
Iorga, Tipografia la români, p. 159; idem, Istoria lit. religioase, p. 148; Panaitescu, Petru
Movilă, p. 43; Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 82-86.
276 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
trimis la Iaşi tot de Petru Movilă mitropolitul Kievului, dar care înainte lucrase în
tipografia de la Moscova. Cu siguranţă că în cel dintîi atelier din Ţara Moldovei,
alături de străini au lucrat şi moldoveni. Afirmaţia este susţinută de mai multe
argumente: practica medievală ca orice meşteşug să se înveţe sub îndrumarea unui
meşter, schimbul permanent de tipografi între diferite centre culturale, documente.
S-au păstrat numeroase acte despre meşteri chemaţi în Ţara Moldovei nu doar
pentru unele lucrări, ci şi pentru a-i învăţa meşteşugul lor pe cei de aici. Oferim un
singur exemplu din timpul lui Vasile Lupu, domnul care a introdus tiparul în Ţara
Moldovei: pentru a construi biserica Trei Ierarhi din Iaşi, acesta a cerut din
Transilvania, de la Bistriţa, „un meşter de ţigle, numai să fie aici şi să dea
îndrumări la ai noştri”32. Prin analogie, trebuie să considerăm că tocmai în calitate
de fost diriguitor al atelierului din Lavra Pecerska a fost adus la Iaşi Sofronie
Pociaţki şi numit conducătorul tipografiei de la mănăstirea Trei Ierarhi.
Teoria cu privire la localnicii care au lucrat împreună cu Sofronie Pociaţski
este susţinută de un document din 9 februarie 1676, scris de Stratul „fost
tiparnic”33, care a lucrat în tipografia de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, între
anii 1642 şi 1646. Există o presupunere conform căreia gravorul Ilie Anagnoste
care a lucrat şi în atelierul de la Trei Ierarhi, ar fi fost român34. Indiferent de
originea etnică, cu siguranţă că artistul a colaborat cu monahi de la mănăstirile
Neamţ şi Secu, recunoscuţi pentru bogata lor tradiţie culturală şi nu este exclus ca
în timpul şederii la Trei Ierarhi, în preajma Colegiului şi a tipografiei, să fi avut
ucenici localnici. La puţin timp după apariţia Cărţii româneşti de învăţătură este
cunoscută activitatea unui alt gravor, Ioan Moldoveanul, despre care se presupune
că ar fi aceeaşi persoană cu Ioan Bacov, adică Ioan din Bacău, cunoscutul gravor
care a lucrat în Ţara Românească35.
Circulaţia meşterilor tipografi era intensă între cele trei Ţări Române şi în
afara acestora, şi invers, din afara spaţiului românesc spre interior. Fenomenul s-a
manifestat încă din secolul al XVI-lea şi s-a datorat, pe de o parte, legăturilor
economice şi culturale care existau în mod firesc între cele trei Ţări Române şi
între acestea şi popoarele de confesiune ortodoxă, iar pe de altă parte, faptului că
tipografia a avut un caracter ambulant. În vestul Europei, tipografii s-au răspîndit
din Maienţa urmînd marile drumuri comerciale, stabilindu-se în centre economice
însemnate, în care exista o reţea comercială organizată şi o clientelă înstărită care
să le garanteze desfacerea tipăriturilor. Amplasarea centrelor tipografice din Ţările
32
Mohov, Doc. medievale rom., p. 143; Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 84;
Hurmuzachi, Doc., vol. XV, Supl. 2, p. 1092.
33
Arh. St. Bucureşti, A.N. MMDCXCI/93.
34
Morărescu, Ilie Anagnoste, nr. 7.
35
Popa, Cazania lui Varlaam, p. 26; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 52-53; Vornicescu,
Identificarea unui xilogravor, p. 30.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 277
36
Mihăiescu, Mitrofan, episcopul de Huşi, p. 331.
37
Panaitescu, Petru Movilă, p. 44.
278 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
38
Bulat, „Tiparniţele“ moldoveneşti, p. 356; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 53; Minea, O
carte şi două tipografii, p. 484-285. Sandu fiul lui Ieremia este confundat de Octavian
Şchiau cu Sandu Bucureşteanul, iar de Cornel Tatai-Baltă cu Sandu copil zăţariul (Tatai-
Baltă, Gravorii de la Blaj, p. 76).
39
Ivan, „Ascultări“ călugăreşti, p. 435; idem, Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Norocel,
Mitropolitul Veniamin Costachi, p. 76.
40
Codrescu, Uricariul, vol. XX, p. 282.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 279
41
Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 3-4; Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti, p. 355; Mihăilescu,
Aportul lui Mihail Strelbiţchi, p. 153; Iorga, Tipografia la români, p. 215; Ştrempel, Relaţii
româno-ruse, p. 34; Frăţiman, Proilavia, p. 141; Păcurariu, Dicţionarul teologilor, p. 422;
Eşanu, Contribuţii la istoria culturii, p. 142; BRV, II, p. 137.
42
Chiaburu, Tehnică şi organizare tipografică, p. 228 şi 239. Informaţii despre munca de
corector a lui Mitrofan se găsesc şi la Al. Andriescu, Locul Bibliei de la Bucureşti în istoria
culturii, literaturii şi limbii române literare, în Monumenta linguae dacoromanorum:
Biblia, 1688, Pars I: Genesis, Iaşi, 1995, p. 7-47; Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara
Românească şi Moldova, p. 185, nota 6.
43
Dragoş Morărescu afirmă că acest ucenic ar trebui identificat cu Antim Ivireanul. Autorul
presupune fără să ofere nici un argument verosimil, că acel Andrei menţionat în vol. II din
Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) ar fi trimisul patriarhului Dositei al Ierusalimului la Iaşi
între anii 1680 şi 1682, cu ms. unor cărţi pe care ieromonahul Mitrofan le-a imprimat la m-rea
Cetăţuia. Cînd Mitrofan a plecat de la Bucureşti, Andrei l-ar fi însoţit iar ulterior, devenit ca
monah Antim, i-a succedat la conducerea tipografiei de acolo (Morărescu, O nouă ipoteză,
p. 41-42). Dar, ucenicul Andrei a fost lucrătorul tipografiei mitropolitane şi nu al celei
subordonate Patriarhiei de Ierusalim care funcţiona la Cetăţuia. În plus, în nici una din
cărţile imprimate la mănăstirea Cetăţuia nu există menţiunea lui Andrei, ceea ce şubrezeşte
serios ipoteza lui Dragoş Morărescu. Ipoteza a fost preluată şi de Părnuţă şi Andrei, în
Istoria, cărţii, presei şi tiparului din Oltenia, Craiova, 1994, p. 91, nota 1. În orice caz, în
Ţara Românească Mitrofan a colaborat cu Antim Ivireanul.
44
Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor, p. 503-504.
280 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
45
Iorga, Tipografia la români, p. 216; idem, Vechiul meşter de tipar, nr. 158.
46
Idem, Vechiul meşter de tipar, nr. 150.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 281
47
Într-o lucrare apărută în timpul cît cartea noastră era la editură, Tiparul şi cartea în Ţara
Românească între anii 1716 şi 1821, Iaşi, Editura „Demiurg”, 2009, Daniela Luminţa Lupu
afirmă în mod greşit că tipografia Mitropoliei din Ţara Românească s-ar fi aflat în relaţii
concurenţiale cu restul atelierelor din Bucureşti şi din ţară, dar economia lucrării de faţă nu
îngăduie dezvoltarea subiectului.
48
Bielz, Istoricul vechii legătorii de cărţi din Transilvania, p. 6-7.
49
Demeny, Filip Moldoveanul, p. 229-241.
282 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
50
BRV, vol. I, p. 365.
51
Iorga, Tipografia la români, p. 215.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 283
menite mai degrabă lecturii distrate a unei femei elegante decît a cuvioşilor
călugări moldoveni <…>. Alături de fiul său Policarp el se amuză să ilustreze cu
alegorii” cărţile. La începutul secolului al XIX-lea, un gravor renumit a fost
Dimitrie Kontoleos, despre care tot N. Iorga spunea că, împreună cu Mihail
Strelbiţchi „căutară să dea acestei arte tradiţionale un caracter modern”52.
Legători de cărţi.
Primii legători de cărţi din Ţările Române au fost călugări, dar ei nu se
ocupau în exclusivitate cu legătoria, deoarece activitatea nu beneficia de suportul
cantitativ care să-i ofere continuitatea şi rentabilitatea necesare unei meserii. Din
acest motiv, feţele bisericeşti-legători de cărţi erau nevoiţi să călătorească prin ţară
în căutare de lucru, ceea ce a făcut ca legătoria de carte să fie o îndeletnicire
ambulantă. Chiar şi atunci cînd un monah se intitula „legător de cărţi” trebuie ţinut
seama că el nu putea fi un meşteşugar în sensul propriu al cuvîntului. Clerici fiind,
legătorii de cărţi nu puteau practica un meşteşug în mod similar unui laic.
Ca urmare a dezvoltării producţiei tipografice şi a înmulţirii manuscriselor
şi imprimatelor ale căror legături trebuiau refăcute, din secolul al XVIII-lea
numărul celor ce se ocupă cu legătoria creşte. Legători de cărţi au fost copişti,
gravori, alţi oameni obişnuiţi cu cartea (preoţi, logofeţi, dieci de cancelarie,
grămătici), dar şi persoane ale căror ocupaţii principale, deşi îndepărtate de carte,
aveau o componentă artistică (meşteri pietrari, pielari, argintari, zlătari,
ceasornicari). Mirenii exercitau îndeletnicirea ocazional şi în conexiune cu alta,
care era de bază: tipografie, argintărie, ceasornicărie, zlătărie, cojocărie, pietrărie,
lemnărie, zugrăvit53 etc., deoarece potrivit obiceiului medieval o persoană nu putea
avea două meserii diferite.
Meşteşugul era împărţit între persoane cu ocupaţii diverse, dar care făceau
parte dintr-un cerc larg de cunoscători ai curentelor culturale ale epocii lor.
Fenomenul oferă una dintre explicaţiile faptului că tiparul şi artele decorative s-au
influenţat în mod reciproc. Procesul a fost general românesc, unele motive
ornamentale din arhitectură şi broderie regăsindu-se atît în legăturile cît şi în
ilustraţiile cărţilor din Ţările Române. Rozeta inspirată din floarea de argenţică
(Dryas octopetala) se întîlneşte pe sculpturile în piatră (cadrul uşii de a biserica din
Pinu, 1648), pe dvera de la biserica Trei Ierarhi, dar şi în cărţile tipărite la Iaşi între
anii 1641 şi 1646 (Cartea românească de învăţătură şi Pravila lui Vasile Lupu), la
Tîrgovişte (Îndreptarea legii, 1652) şi Bucureşti (Cheia înţelesului, 1678).
Modelele chenarelor de ferestre cu frontoane se regăsesc în gravuri de titluri de
carte tipărită la Iaşi în acelaşi secol XVII. Psaltirea tipărită de mitropolitul
Dosoftei în 1680 redă în gravura titlului un fronton de frescă de la mănăstirea
Golia. Exemple se întîlnesc şi în secolul următor, decorurile baroce de la bazele
52
Tomescu, Arta tiparului românesc, p. 31; Iorga, Tipografia la români, p. 218-219 şi 199.
53
Idem, Studii şi doc., vol. VI, p. 45, menţionează chiar un butnar legătoriu, de cărţi, desigur.
284 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
coloanelor din pridvorul bisericii Sf. Gheorghe din Iaşi fiind în raport direct cu arta
contemporană a tiparului54. Influenţa exercitată de carte asupra motivelor
decorative arhitecturale a fost remarcată încă din secolul al XVII-lea, faimosul
cleric franciscan bosniac Marco Bandini arhiepiscop de Marcianopol apreciind
decorul incizat pe banda cenuşie de marmură ce împarte în două biserica Trei
Ierarhi din Iaşi, cu vrejuri şi măşti, drept un decor de carte.
Am considerat utilă acestă digresiune deoarece, un document tîrziu din 27
august 1805 informează că în Ţara Moldovei unii săpători în piatră se ocupau şi cu
legătoria de carte: „nişte legători de cărţi au venit şi leagă cărţile bisericii de aice
<undeva lîngă Iaşi>. Aceşti legători au săpat şi pietrile la Ieşi ce s-au pus pe la
ciosmeli şi a multe pietre de mormînturi au săpat. Deci, de vei socoti, să mi să
triimată în scris ceie ce voieşti dumneata să se puie pe piatra răpăosatii cucoanii, ca
să puie pe zugravul să facă slove mare şi să triimit pe legători la Lărgăşeni ca să
sape slovile”55.
Uneori, legătorii de carte lucrau şi pentru cancelaria domnească. În Sama
vistieriei Moldovei din decembrie 1784, la rubrica Alte cheltuieli sînt trecute şi cele
făcute pentru confecţionarea condicilor Vistieriei şi Divanului: la 3 februarie 1785
s-au plătit „10 lei, 60 bani cheltuiala a 6 condici ci s-au făcut pentru trebuinţa
Visterii, însă 6 lei pe 24 conţuri hîrtie, 4 lei <şi> 60 bani legătoriului de cărţi”56.
Legător de cărţi a fost renumitul tipograf Mihail Strelbiţchi, care era şi un
gravor rafinat. Pe Răstignirea de pe coperta cărţii patriarhului Nectarie,
Întîmpinare în contra primatului papal (Iaşi, 1682), care are o legătură tîrzie,
Mihail Strelbiţchi s-a semnat ierei Mihai. În Biblioteca Mitropoliei Moldovei se
păstrează O Floare a darurilor, ms. (sec. XVIII), fostă al schitului Tazlău, cu
legătură artistică în piele avînd în faţă în medalion icoana lui Iisus Hristos gravată
de „ierei Mihaili Strilbi(ţchi)” şi un Miscelaneu, ms. (1792), fost al schitului
Durău, cu o legătură în scîndură şi piele înnegrită, cu ornamentaţie florală şi
geometrică, la mijloc o gravură imprimată Maica Domnului cu Iisus în braţul drept,
cu inscripţia „ierei Mihail <Strilbiţchi>“. Tot de la dînsul ni s-a păstrat un
Vocabular francez-turc de la începutul secolului al XIX-lea care are săpat în partea
de jos a copertei interioare: „s-au lucrat de popa Mihai în Iaşi”, formulă ce apare şi
pe legătura Litiiariului schitului Doljeşti. Mihail Strelbiţchi a folosit la imprimarea
ornamentelor pe legături ponsoanele pe care le-a folosit la gravurile unor cărţi şi pe
care le-a confecţionat singur. În cazul legăturii Vocabularului francez-turc,
medalionul cu stema Ţării Româneşti este presat chiar cu placa pe care s-a
imprimat stema în Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805). La Arh. St. Iaşi,
54
Bacâru, Vechi legături de cărţi româneşti, p. 57-58; Theodorescu, Civilizaţia românilor
între medieval şi modern, vol. I, Bucureşti, 1987, p. 141 şi 144.
55
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXXIX/10.
56
Caproşu, Sama visteriei din decembrie 1784, p. 107.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 285
Ms. nr. 50 a fost legat de Mihail Strebiţchi în anul 176057. Amintim şi că, fără să
argumenteze, Constantin Şerban spunea că în 1820, în Iaşi erau doar doi legători58.
Zugravi şi tipografi.
Zugravii de icoane şi de biserici au fost numeroşi în perioada cercetată, dar
ne vom referi doar la unul dintre ei, care a lucrat vreme îndelungată în tipografie.
Preotul Ursul, zugrav, a lucrat la Iaşi, în atelierul mitropolitului Dosoftei şi la
mănăstirea Cetăţuia, la Bucureşti, în echipa Bibliei din 1688, la Buzău şi la
Tîrgovişte. Spre sfîrşitul vieţii s-a întors la Iaşi, ultima sa gravură fiind Deisis, în
Învăţături preoţeşti despre taine (Iaşi, 1732), imprimate de Ieremia tipograful59.
Probabil că Ursul s-a întors în Iaşi la începutul anului 1731, dintr-un document din
14 februarie 1731 reieşind că şi-a cumpărat „o casă cu loc cu tot în Uliţa Strîmbă,
între casa Petrii căpitanului şi între casa lui Gheorghiţe Albotă sărdariul <…>
dreptu 20 lei“. La 1 septembrie 1750, Ursul zugrav nu mai trăia; la acea dată
„Mariia preutiasa răpăusat preutului Ursul zugrav“ vindea o altă casă care era „de
baştină preutului meu Ursului şi de cumpărătură”60.
Tipografi – copişti. Dacă meşteri cu diferite specializări au lucrat în
tipografii, au existat cîteva cazuri în care tipografii propriu-zişi au avut şi alte
preocupări, în primul rînd scrierea cărţilor şi a actelor de cancelarie. Unul dintre ei
a fost Duca Sotiriovici, despre care fostul mare logofăt Iordache Cantacuzino
spunea la 15 iunie 1755: „avîndu trebuinţă de cîteva istorii de învăţături şi alte ce
ne-au trebuit a le scoate di pre cărţile greceşti pre limba moldovinească, am pohtit
pre dumnealui Duca Sotiriovici tipograf de le-au scris şi le-au tălmăcit. Şi la alte
scrisori ce ne-au trebuit, greceşti, tot dumnealui ne-au scris”61.
Un copist cu bogată activitate a fost Andriotaxitul. Miscelaneul Istoria
risipirii Ierusalimului şi Istoria etiopicească a lui Iliodor „iaste a dum(i)sa(le)
Constantin Paladie spat(ar) mare în Tîrgul Neamţului. S-au scris cu toată cheltuiala
dum(i)sa(le) în Tîrgul Neamţului, de mine cucernicul şi mult păcătosul
Andriotaxitul, dascal ot Neamţ, tipograf. Leat 1782, iun(ie) 24”. Copistul scria
cărţile contra cost, la f. 2 v. a ms. notînd: „vă înştiinţez cum că aceast(ă f)oarte
frumoasă şi minunată carte ce să chiamă cartea lui Ion Neagoe voievod să află în
iz(v)odu mieu şi iaste scrisă carte mare fiind pe 6 conţuri de hîrtie şi cine îm va
plăti cu cearirea dragostii sale şi cu tocmală, eu aceluia o voi scrie cu iubită a mea
cucernică şi cu plecată dragoste”. Andriotaxitul a copiat şi miscelaneul Viaţa Sf.
Alexe Omul lui Dumnezeu şi Minuni ale Maicii Domnului, în 178462. În anul 1801,
57
Bacâru, Vechi legături de cărţi româneşti, p. 62; Mihail, Ms. rom. din bibl. Mitropoliei
Moldovei, p. 445, nr. 4 şi p. 459, nr. 10.
58
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova, p. 392.
59
Morărescu, Ursul zugrav, p. 26; Sabados, Ursul - un zugrav moldovean, p. 16.
60
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 83-84; Ibidem, vol. V, p. 403-404.
61
Ibidem, p. 579-580.
62
Ştrempel, Copişti de ms., p. 5-6; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 366.
286 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
63
Ştrempel, op. cit., p. 86; Mitric, Cartea rom. ms. din nordul Moldovei, p. 88; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 22.
64
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 83-84, 114-115, 310 şi vol. V, p. 162-164.
65
DRH, A. Moldova, vol. XXVI, nr. 33, 80, 93, 104, 141, 145, 230, 275, 325, 408, 410,
532, 596; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCLX/109-111; Surete şi izvoade, vol. XIX:
Dorohoiul, p. 72, 100 şi 195; Mitric, Cartea rom. ms. din nordul Moldovei, p. 88; Teoctist,
Mitropolitul Iacob Putneanul, p. 485.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 287
secolului al XVIII-lea, cînd influenţa rusă în Ţările Române era destul de mare,
tipograful considera că vechea limbă de cancelarie nu era slavonă, ci sîrbească: „de pe
uricul cel sârbesc l-am scos den cuvînt în cuvînt pe limba moldovenească”66.
Tipografii - oameni înstăriţi.
Provenind din rîndul păturilor sociale înstărite, dar şi mulţumită activităţii
tipografice, meşterii tipografi mireni au avut uneori averi mari. Graţie tipografiei,
aceştia beneficiau de un regim fiscal favorabil. Cea dintîi menţiune cunoscută
privitoare la un meseriaş scutit de dări pentru a lucra în folosul tipografiei datează
din 1714 şi se referă la atelierul de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi. În acel an,
domnul Nicolae Mavrocordat a poruncit „la boieri şi la toţi slujbaşii care veţi
umbla ori cu ce feliu de slujbă a Domniei mele aicea în tîrgul Ieşilor […] pentru
Toader stolerul: iată că Domnia mea m-am milostivit şi l-am iertat să fie în pace şi
în scuteală de ruptă, de bir şi de alte de toate orînduielile cîte vor fi pe alţii în ţara
Domniei mele, nime, întru nimica, să nu-l învăluiască, ce despre toţi să aibă pace.
Numai, el va sluji ce va fi treaba lucrului la tipografie. Măcar de ar şi da la vreun
greu al ţării alţi stoleri, iar acesta tot nu va da. Că cine i-ar face val preste cartea
Domniei mele va fi la mare certare”67.
Tipografului Duca Sotiriovici, adus la Iaşi în preajma anului 1740 de
domnul Constantin Mavrocordat, i s-au oferit privilegii fiscale ca „să poată avé
odihna lui, nebăntuit de către nimene şi să poată lucra necontenit lucrul tipografiei
ca să se îndestuleze ţara de cărţi, lipsită fiind: <…> să fie scutit el cu toată casa lui
<de toate dările> şi să ia şi cîte douăzeci lei pe lună de la Cămara gospod; la Paşti
şi la Crăciun <cîte> un postav i un atlaz. Aşijdere, să scutească 110 stupi de
desetină şi 250 oi de goştină <…> şi opt oameni scutiţi de tot birul ce ar fi pe alţii,
ca să-i fie numai pentru lucrul tipografiei. Aşijdere şi pentru cît plumb, stiglos şi
hîrtie va aduce pentru treaba tipografiei nici un ban vamă să nu dea”68. C. A. Stoide
presupune că hrisovul a fost emis în anul 1749. Actul a fost reînnoit şi în a doua
domnie a lui Constantin Racoviţă, la 20 mai 7264 (1756). Se observă că scutirile îl
priveau atît pe tipograf, cît şi producţia tipografică, prin referirile care se făceau la
cei opt oameni pe care îi avea „pentru lucrul tipografiei” şi la „plumb, spiglos şi
hîrtie”. Pentru prima dată în Ţările Române, privilegiul imprimeriei oficiale se
acorda unui mirean, străin în acelaşi timp. Duca Sotiriovici mai apare şi în Condica
de scuteli din 1763-1764 a lui Grigore Callimachi, între boierii şi slujbaşii
domneşti care s-au bucurat de privilegii datorită situaţiei lor de persoane ce
făcuseră slujbe domniei. Pentru „slujba vădrăritului“, la „scăderi ce s-au făcut la o
samă de boieri, giupănese i altora”, este trecut şi „Duca tipograf”. Între „răsurile ce
s-au dat dum(nialor) boierilor ce au fost zlotaşi pe la ţinuturi cu slujba mucarerului
66
DRH, A, Moldova, vol. XXVI, nr. 524.
67
Iorga-Hurmuzachi, Documente, vol. XV, Supl. 2, p. 1072; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. III, p. 422.
68
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 393.
288 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
şi a altor boieri şi giupănese săraci” şi „la alte locuri”, apare şi „Duca Sotiriovici”
cu „răsură”, adică ajutor de 10 lei69.
Un regim fiscal favorabil aveau şi persoanele care făceau unele servicii
cărturăreşti. Este cazul acelui Osavt călugărul care traducea Penticostarul, desigur
la cererea domnului Constantin Mavrocordat şi care, drept recompensă, i-a permis
să plătească desetina boiereşte pentru 50 de stupi, dîndu-i şi un posluşnic70. De
scutiri fiscale a beneficiat şi Mitrofan pe vremea cînd era episcop de Huşi, dar se
ocupa în continuare de tipografia de la mănăstirea Cetăţuia. La 11 ianuarie 1683,
Duca vodă, domnul Ţării Moldovei îi scuteşte „sv(i)nţiei sale rugătoriului nostru
părintelui Mitrofan ep(i)sc(o)pul de Huşi, un cojocariu şi un mesărciu <…> de
camănă“. Tot atunci, Episcopiei de Huşi îi era scutită „şi o crîşmă mare sau două
mici, ca să fie în pace, de camănă şi de besmen şi de cepărie“71.
În anul 1804, mitropolitul Veniamin Costachi a adus la Iaşi 22 de oameni
din afara hotarelor Ţării Moldovei ca să lucreze în tipografia mitropolitană de la
Iaşi. La fel cu oricare străini aşezaţi în interiorul ţării, acestor lucrători li s-au
acordat unele scutiri fiscale. Mai întîi, mitropolitul a adresat o cerere lui Alexandru
Moruzi „ca să-i dăm douăzeci şi doi de oameni din oameni străini de peste hotar, ce
va găsi pentru lucrul tipografiei. Adică: cinci zeţari, patru drugari, patru pilcari,
patru probari, doi prifăcători, un pisător de chinovar şi unul bucătar, care oameni
aducîndu-i, să-i aşeze ca să fie statornici la tipografie”. Domnul a acceptat,
hotărînd ca oamenii să fie străini cu acte în regulă şi să nu figureze ca plătitori de
dări în Ţara Moldovei: „să-i dăm ajutor de oamenii arătaţi <…>, douăzeci şi doi
oameni străini ce va găsi preaosfinţia sa şi-i va aduce din alte părţi de locuri, de
peste hotar, făr’ de bir în visterie şi făr’ de nici un amestec de dare cu alţi locuitori
ai ţării pentru trebuinţa tipografiei. Carii oameni să aibă adeverinţă şi de la
diriguitorii marginei că sunt adevăraţi streini, aduşi de peste hotar, făr’ de bir”. O
dată veniţi, ei urmau „să fie iertaţi şi scutiţi de tot birul visteriei şi de alte dări şi
havalele ce vor fi pe alţi locuitori, ei niciodată, cît vor fi la slujba tipografiei, să nu
fie supăraţi întru nimic, ca să-şi caute cu toată odihna numai de lucrul acesta.
Pentru care poruncim Domnia mea şi dumisale vel aga, cît şi dregătorilor de
margine şi altor zapcii a(i) oraşului, pentru numărul oamenilor străini de mai sus
arătaţi ce va aduce dintr-alte părţi de la locuri streine, cunoscîndu-se şi adeverindu-
se de streini, să urmaţi întocmai”72. Se observă că străinii urmau să aibă privilegii
asemănătoare cu cele date de Nicolae Mavrocordat lui Toader stolerul, ceea ce
atestă iarăşi continuitatea şi unitatea organizatorică în domeniul tipografic.
69
Ibidem; Stoide, Duca Sotiriovici, p. 393-394; Iorga, Doc. Callimachi, vol. II, p. 95 şi 100.
70
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 264.
71
Arh. St. Buc., Episcopia Huşi, ms. 543, f. 108, cf. Turcu, Episcopul Mitrofan al Buzăului,
p. 284.
72
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei, p. 44-45.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 289
73
Arh. St. Buc., A.N. MMDCXCI/93; Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 90.
74
Iorga, op. cit., p. 90 - 91.
75
Arh. St. Bucureşti, A.N. MDCXIX/4; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 83-84, 174 şi 215.
76
Caproşi, op. cit., vol. V, p. 393.
290 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
77
Ibidem, p. 502-503, 520-521, 579-580 ; idem, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, p. 63-64.
78
Iorga, Reformatorii, p. 144; idem Tipografia la români, p. 214.
79
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 568-570. La Berechet, Descoperirea a două ms. juridice, p.
21-22, nota 2, menţiunea altor folosiri ale operei amintite în instanţele superioare ale
Moldovei pînă la sfîrşitul sec. XVIII.
80
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 534.
81
Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 15-16; Codrescu, Uricariul, tom. X, p. 60; Frăţiman,
Proilavia, p. 45 şi 342; Ciurea, Iacob Stamati, p. 130.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 291
alteia pe care a luat-o din „clironomia lui Mateiu, nepotul de fecior protoiereului
Mihail, pe care au căsătorit-o după un ţigan al Mitropoliei“82. Dacă la început
Mihail Strelbiţchi a lucrat în tipografia Mitropoliei (1772-1785), din anul 1786, în
prefeţele cărţilor pe care le-a tipărit spune că şi-a făcut propria tipografie. Potrivit
prefeţei lucrării Cuvînt contra nicotinei (Iaşi, 1786), el a avut şi un asociat, pe
Gheorghe Hagi din Trikka. În tipografia proprie, Mihail Strelbiţchi a imprimat:
Psaltirea (Movilău, 1786); Dialoguri casnice ruseşti şi moldoveneşti, În scurtă
adunare a numelor, Orînduiala paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 1789); Psaltirea
(Iaşi, 1790); Catavasierul, Ceaslovul (Iaşi, 1792); Abecedarul, Ceaslovul
(Dubăsari, 1794); Istoria Alexandrului celui Mare, Psaltirea (Movilău, 1796). Se
pare că în anul 1792 Mihail Strelbiţchi a imprimat la Dubăsari şi un volum de
versuri intitulat Poezii nouă, al lui Ioan Răducanu Cantacuzino (1757-1828), fost
spătar în Ţara Moldovei, stabilit în Rusia şi ajuns ulterior polcovnic83.
La fel ca Duca Sotiriovici, spre sfîrşitul vieţii Mihail Strelbiţchi a fost
epitropul nepotului Matei, copilul fiului său Policarp şi al Ilenii, fiica lui Ioniţă
Huşanul. În această calitate, a căutat în anul 1807 să întregească moştenirea
copilului dinspre partea mamei. Mai întîi, bătrînul tipograf cunoscut în istoria cărţii
încă din 1756, a trebuit să obţină nişte moşii din ţinutul Tutovei, stăpînite de
postelnicul Toderaşco Mirce, vărul Ilenii, încă din anul 1790. Chestiunea era însă
destul de încurcată şi ar fi impus dezbaterea prin judecată. Bun cunoscător al
legiuirilor şi cu un ascuţit spirit economic, Strelbiţchi a reuşit să evite judecata şi să
ajungă la o înţelegere cu postelnicul Mirce: „văzind eu că acele cumpărături sint
părţi nealese şi nedezbătute despre alţi răzeşi dintr-acele moşii şi cunoscînd însumi
întăi cum după dreptate avea nepotul mieu protimisire, fiindcă maică-sa au ştiut de
acele vînzări şi s-au lepădat în scris de atunce că nu voieşte a răscumpăra, al doilè,
că măcar şi protimisire de va da giudecata a răscumpăra, trebuia să întoarcă banii
cumpărătoriului din averea copilului <…> şi fără a cunoaşte vreun folos dintr-acele
părţi să întru în giudecată cu răzeşii şi să cheltuiescu mai mult decît preţul lor,
pentru aceia am socotit să nu mai intru în giudecată, ci cu bună priimire despre
amîndoao părţile am stătut de am făcut între noi învoială într-acest chip, adică:
dum(nea)lui Toderaşco Mirce ca să nu mai stea aice să cheltuiască giudecîndu-se i
să-şi piarză vreme, cu bunăvoie dumisale au dat 300, adică trei sute lei, în mîna
mea să stea tot în epitropiie mea pentru nepotul mieu Matheiu, împreună cu
cealaltă avere a lui ce este în păstrarea mea, şi eu <…> am dat această scrisoare de
învoilă ca să fie dum(nea)lui cumpărătoriul Toderaşco Mirce şi de acum înainte
vecinic stăpînitoriu de acele cumpărături, fără cît de puţină supărare în urmă despre
nepotul Mathei sau despre alţii din neamul nostru”84. În alt caz de moştenire,
82
Creşterea colecţiunilor Academiei, no. XXXI-XLIII, 1920-1932, Bucureşti, 1936, p. 157.
83
Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 135.
84
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCCXLIV/16.
292 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
tipograful nu a mai avut însă cîştig de cauză. Potrivit unui document din 29
noiembrie 1807 (din care reiese şi că tipograful nu mai trăia), Mihail Strelbiţchi l-a
chemat în judecată pe fostul epitrop al nepotului său, Iordache Mîrzacul blănar din
Iaşi, acuzîndu-l că stăpîneşte ilegal moşia Iuteşti provenită de la Ileana, mama lui
Matei Strelbiţchi şi „că zapisul Ilenii n-ar fi adivărat şi prepune că vînzare aceia s-
ar fi făcut după săvîrşirea ei din viaţă. Au mai găsit pricină că moştenitoriul Matei
fiind nevrîstnic şi supt epitropia cui, s-ar fi căzut să iscălească la acè scrisoare şi, în
sfîrşit au atîrnat a ceri parte din Iuteşti şi de la alte locuri”. Documentele înfăţişate
de Iordachi Mîrzacul au condus la hotărîrea „că asesorul Mihail Strilbischii la
cererea ce face din parte nepotului său Matei Strilbischii, ce-l are supt epitropie, nu
are nici o dreptate”85.
Vasile tipograf a avut două pogoane de vie pe moşia mănăstirii Socola,
lîngă Iaşi, pe care a vîndut-o lui Ghiorghi Ungureanu. La rîndul său, Ghiorghi
Ungureanu a vîndut via cu 150 de lei jupînului Miciu Gazita, la 10 mai 179386.
Fiind ştiutori de carte, cînd erau implicaţi în tranzacţii comerciale,
tipografii îşi scriau singuri actele. Nicolae Iorga observa despre zapisele de
cumpărătură ale Stratului din Glodeni, din 9 februarie 1676 şi 23 martie 1679, că
au fost scrise „foarte elegant”87. De la Mitrofan s-au păstrat două acte de cancelarie
autografe, din 4 şi 25 mai 1686, pe cînd era episcop de Huşi88.
Tipografii - feţe bisericeşti urcau în ierarhia bisericească.
Tipografii care făceau parte din cinul monahal proveneau din rîndul celor
înstăriţi. Această condiţie a lor, coroborată cu o activitate tipografică meritorie i-a
ajutat pe mulţi tipografi clerici să urce în ierarhia eclesiastică. Ieromonahul
Mitrofan a fost stareţul mănăstirii Bisericani, episcop de Huşi şi de Buzău, în Ţara
Românească. Ucenicul său Damaschin a ajuns episcop de Buzău, iar preotul
Teodor Ianovici a fost numit protopop de mitropolitul Nichifor tocmai pentru opera
sa tipografică (Evanghelia, Iaşi, 1741). Cosma Vlahul ieromonah, după ce a lucrat
în tipografiile din Iaşi s-a întors în Ţara Românească, unde a ajuns mitropolit89.
O ascensiune mai puţin obişnuită a avut Mihail Strelbiţchi, care menţiona
în tipăriturile sale diferite ranguri. Preot fiind, a urcat în ierarhia eclesiastică pînă la
rangul de exarh al Mitropoliei din Iaşi90, ceea ce înseamnă că a avut unele atribuţii
85
Idem, Colecţia Litere, K, Pachet CCCLXXIV.
86
Idem, Fond Doc., Pachet CCCLIX/71.
87
Arh. St. Bucureşti, A.N. MMDCXCI/9 şi AN XLVII/184, m. 514; Iorga, Studii şi doc.,
vol. VI, partea a II-a, p. 90.
88
Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor, p.497; Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi,
p. 322-323.
89
Minea, O carte şi două tipografii, p. 484-485.
90
El semna „exarhu Mitropoliii din Iaşi” încă din 1777, în predoslovia Catahisisului
imprimat la Iaşi, deşi în carte o gravură este semnată „protoiereul Mihail Strilb(iţchi)”.
Titlul se regăseşte şi în Psaltirea din 1782, Prăvălioara din 1784, Molitvenicul şi
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 293
Curioznică arătare din 1785, în care semnează şi ca „popa Mihaiu Strelbiţchi”. Cert este că
Mihail Strelbiţchi a avut ranguri eclesiastice concrete, fiind mai întîi protopop. În anul
1786, a ajuns iconomul Mitropoliei, iar în 1789, protoierei al Moldovei şi Basarabiei.
Pornind de la titulatura de exarh au fost formulate opinii conform cărora Strelbiţchi ar fi
fost locţiitorul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni în timpul războiului ruso-austro-
turc. Dar în anii cînd Strelbiţchi semna exarh, mitropolitul Ţării Moldovei era Gavriil
Callimachi. Ceea ce ştim sigur este doar că în 1788, după moartea mitropolitului Leon
Gheuca, ruşii au numit ca „ţiitoriu de locul eparhiei Moldovahiei” pe Ambrosie din
Ecaterinoslav, care nu cunoştea limba şi obiceiurile ţării, astfel încît Strelbiţchi a fost
desemnat drept”informator şi călăuz” al său. Din acest motiv, el s-a autointitulat în 1789
„protopop al Moldovei, Ţerii-Româneşti şi Basarabiei” (Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 183 şi
186; Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 3-4).
91
Cocora, Episcopia Buzăului, p. 162 şi urm .; Tomescu, Mitropolitul Grigorie al IV-lea, p. 5.
92
Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea a -2-a, p. 809; BRV, I, p. 213-214; Iorga,
Istoria lit. rom., vol. I, p. 32; Demetrescu, Hatmanul Lupu Bogdan, p. 394-396.
294 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
arătat în alte locuri, Duca Sotiriovici a imprimat în 1750, Canonul Sf. Spiridon, la
cererea şi cu cheltuiala marelui vornic Constantin Razul, iar în 1751, Adunarea de
rugăciuni, cu banii cămăraşului de izvoade Ştefan Bosie şi Slujba Sfîntului Timotei
cu cei ai boierului gramatic Iliaşcu. Mihail Strelbiţchi a tipărit în 1777, Ceaslovul,
la comanda paharnicesei Ianica, fiica lui Radu Racoviţă fost mare logofăt etc.
Funcţionarea tipografiei în Ţările Române fiind legată de nevoia de cărţi a
Bisericii ortodoxe, conţinutul imprimatelor impunea participarea la producţia
editorială a unor persoane cu înaltă pregătire teologică. De regulă, traducătorii
cărţilor imprimate au fost feţe bisericeşti, unii dintre ei cu o muncă de traducere
intensă. De la episcopul Mitrofan se cunosc două traduceri din limba greacă:
manuscrisele Albina şi o colecţie de Sentinţe religios-filosofice. Cosma ieromonah
Vlahul a tradus Vactiria sau Cîrja arhierească şi Viaţa Marelui Petru, samoderjeţ
a toată Rosia, din limba greacă, iar din slavoneşte a tradus Alfavita sufletească,
tipărită în anul 1755, şi Sinopsis adecă adunare de multe învăţături, tipărit în anul
1757. Duca Sotiriovici a căpătat de la domnul Constantin Mavrocordat sarcina de a
traduce Octoihul din greceşte şi, cum s-a văzut mai sus, a tradus Vactiria sau Cîrja
arhierească împreună cu Cosma ieromonah Vlahul. Duca tipograful a mai tradus
Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) şi Tîrnosania (Iaşi, 1752). Evloghie diortositorul,
bun cunoscător al limbii slavone, a tradus în anul 1760, pentru mitropolitul Iacob I
Putneanul, Vieţile sfinţilor pe lunile septembrie-mai, dar şi acte de cancelarie, iar
tipograful Gherasim de la mănăstirea Neamţ a tradus un Miscelaneu. Arhimandritul
Gherasim de la mitropolia din Iaşi a tradus din limba franceză romanul alegoric
Critil şi Andronius (Iaşi, 1794) şi o culegere de 29 texte de cugetări şi comentarii
filozofice şi morale, din care 14 s-au publicat în anul 1816 în tipografia mitropoliei
din Iaşi sub titlul Hrisun engolpion 93.
O şcoală românească de traducători a existat la sfîrşitul secolului al XVIII-
lea şi primele decenii ale secolului al XIX-lea în mănăstirile Dragomirna, Secu şi
Neamţ. Unii traducători îşi făcuseră studiile la Academia domnească din Bucureşti,
iar alţii erau produsul şcolii organizate de Paisie Velicicovschi în obştea monahală.
Multe traduceri efectuate de Macarie, Gherontie, Grigorie, Ştefan şi alţii au apărut
în tipografiile din Bucureşti, Rîmnic şi Iaşi. După înfiinţarea tipografiei de la
mănăstirea Neamţ, o parte dintre traducerile făcute de dascălii vechi au fost
revizuite şi tipărite de unii dascăli mai noi şi de ucenicii lor. La mănăstirea Neamţ
traducerea, scrierea şi copierea cărţilor era atît de intensă, încît se spunea despre
călugării nemţeni că „asudau traducînd şi tipărind volumele cu duzina”94. Prin
urmare, nu este întîmplător faptul că destui tipografi nemţeni se regăsesc pe cărţile
imprimate în calitate de traducători. Apologhia mitropolitului Dimitrie al
93
Cocora, Episcopia Buzăului, p. 96; Ştrempel, Cat. ms. rom. BAR, vol. I, p. 303 ; Ursu,
Contribuţii la istoria culturii rom., p. 48, 69 178, 282-287.
94
Ursu, op. cit., p. 145-185; Ivan, Veniamin Costachi la M-rea Neamţ, , p. 87.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 295
criptografică în care se citeşte plecînd din centru spre cele patru colţuri, la stînga
sau la dreapta, orizontal sau vertical: „a lui Gherontie iaste tălmăcirea”, pentru
partea de sus, şi „a lui Grigorie iaste tălmăcirea”, pentru partea de jos.
Au fost şi traducători proveniţi din rîndul slujbaşilor statului, în primul rînd
al logofeţilor de cancelarie şi de vistierie. Cele şapte taine ale bisericii şi Pravila
(Iaşi, 1644 şi 1646) au fost traduse din greacă de Eustratie fost logofăt al treilea.
Theofilact fost logofăt de vistierie a tradus Despre lemnul Sfintei Cruci (Iaşi,
1759), iar Thoma Dimitriu al doilea logofăt a tradus Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi,
1768), Alcătuire înaurită (Iaşi, 1771), Învăţătura Ecaterinei a doua (Iaşi, 1773),
romanul Etiopice al lui Heliodor, Întîmplările lui Telemah, Zăbava fandasiei
(primele zece capitole), Rugăciunea neamului grecilor către toată creştineasca
Evropa, Toaca împăraţilor şi Tălmăcire a facerii lui Ioan Plokof, sfetnicul lui
Olstei la pricinile ceste de acum 95 rămase în ms.
Trăind într-un asemenea mediu, tipografii erau persoane instruite. Deşi
informaţiile documentare sînt sporadice, desigur că tipografii au avut biblioteci
proprii, ei primind un număr de exemplare din ceea ce imprimau, iar dacă aveau
posibilităţi materiale puteau să-şi tipărească suplimentar cîte bucăţi doreau. Un
tipograf despre care ştim că avea propria bibliotecă a fost Duca Sotiriovici, el
cumpărînd şi cărţi aduse din străinătate. Doveditor în acest sens este ex-libris-ul de
pe Historiae romana libri, vol. I, de Titus Livius Patavinius, tipărit la Veneţia în
1739: „din cărţile lui Duca Sotiriovici tipograful”. La rîndul lui, expedia în
străinătate o parte din cărţile pe care le imprima, Psaltirea din 1748 aflîndu-se
imediat după apariţie în posesia papii Benedict al XIV-lea (1740-1758). O
bibliotecă proprie a avut, cu siguranţă, şi Evloghie corectorul, deoarece cum s-a
văzut, pe o Liturghie (Iaşi, 1759) a notat: „această sfîntă carte Leturghie amu dat-o
lui Ion zestre pentru pomenirea sufletelor noastre. Evloghie monah diortositor”96.
Alt colaborator al lui Duca Sotiriovici, Cosma ieromonah Vlahul a avut şi el cărţile
proprii, conform însemnării de proprietate în greceşte aflată pe v. primei coperte a
cărţii lui Sevastos Kimenitis, Dogmatiki didascalia (Bucureşti, 1703), exemplarul
de la BCU Iaşi. A avut probabil, şi Îndreptarea legii (Tîrgovişte, 1652), deoarece
particularităţi lingvistice din această carte se regăsesc în textul Vactiriei sau Cîrja
arhiereilor pe care tradus-o din limba greacă97.
Tipografii au donat din cărţile lor unor aşezăminte religioase. Amintim aici
doar pe Mihail Strelbiţchi şi pe Gherontie de la mănăstirea Neamţ. Referitor la cel
dintîi, în biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi s-au găsit nişte Minee slavone pe
lunile mai, septembrie şi noiembrie tipărite la Kiev în anul 1750, avînd pecetea:
95
Ursu, op. cit., p. 173-174, 180-183 şi 189; Norocel, Relaţii între bis. română şi bulgară,
p. 1008-1009; BRV, II, p.445, 470.
96
Georgescu-Tistu, Bibliografia literară, pl. VII; BRV, IV, p. 69; TC, anul III (1934), nr. 2, p. 29.
97
Gaidagis, Însemnări privitoare la istoria românilor, p. 223; Ursu, op. cit., p. 48.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 297
„ierei Mihăilă Strilbiciki dat. 1761”. Gherontie a dăruit mănăstirii Secu „spre a sa
veşnică pomenire”, Prologul pe lunile decembrie, ianuarie şi februarie, imprimat
de el în 1829 şi unui monah nemenţionat de la m-rea Slatina, Cuvintele Sf. Isaac
Sirul (m-rea Neamţ, 1819)98.
Dacă specificul meseriei îi obliga pe tipografi să ştie carte, unii dintre ei
erau chiar erudiţi. Cel dintîi conducător de atelier tipografic din Ţara Moldovei,
Sofronie Pociaţki, a învăţat la şcoala Frăţiei Ortodoxe din Kiev, din 1632 a fost
profesor de retorică la Colegiul înfiinţat de Petru Movilă, iar la Iaşi a fost egumenul
mănăstirii şi directorul Colegiului de la mănăstirea Trei Ierarhi99. Un mare cărturar,
cunoscător al celor trei mari limbi de cultură ale timpului: slavona, greaca şi latina,
a fost creatorul şcolii tipografice moldovene, ieromonahul Mitrofan. În ms. Albina
din 1689, Mitrofan era numit de Nicola gramaticul: „tipograful şi sloveanul
desăvîrşit”. După moda vremii, ocazional a fost şi autor de versuri de închinare la
stema ţării şi la domn (Evhologhion, Buzău, 1699 şi 1701; Psaltirea, Buzău, 1701)
şi de elogiere a mitropolitului (Învăţătura preoţilor, Buzău, 1702). Lui i se
datorează prima ediţe critică din istoria tipografiei româneşti, Dialog contra
ereziilor, de Simeon episcopul Tesalonicului. Volumul se distinge prin eleganţă
tipografică, sobrietate şi o bună adecvare a tiparului a text, cu notarea marginală a
rîndurilor din 5 în 5, aparat critic de subsol şi final, sub formă de indice. Pentru a
avea un instrument de traducere, Mitrofan l-a îndemnat pe logofătul de cancelarie a
lui Constantin Brîncoveanul, Teodor Corbea, să alcătuiască un dicţionar latin-
român, Dictiones latinae cum valachica interpretatione. Cuprinzînd circa 34000 de
cuvinte, dicţionarul lui Teodor Corbea este prima lucrare amplă de lexicografie
alcătuită în Ţările Române. De la episcopul Mitrofan, lexiconul a rămas
succesorului său Damaschin, apoi fiului domnului Ştefan Cantacuzino, marele
comis Radu, emigrat a Viena. Cumpărat de Inocenţiu Micu-Klein, în 1847
manuscrisul era al lui Timotei Cipariu. Conştient de importanţa cărţii în societate,
în prefaţa Psaltirii amintite, Mitrofan mărturisea că a imprimat-o din cauză că
lipsea din biserici, dar „şi pe la şcoale pentru învăţătura copiilor”100. Mitrofan s-a
aflat în relaţii permanente cu învăţaţii epocii sale: mitropoliţii Dosoftei al Ţării
Moldovei, Teodosie şi Antim Ivireanul ai Ţării Româneşti, patriarhul Dositei al
Ierusalimului, Nicolae Milescu spătarul, Şerban Cantacuzino, fraţii Greceanu ş.a.
Prin cărţile imprimate în limba română, Mitrofan a avut o contribuţie importantă la
introducerea limbii române în cult, iar prin cărţile de polemică religioasă în limba
greacă a sprijinit ortodoxia, cu precădere cea sud-est europeană şi orientală.
98
Ghibănescu, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, p. 44; Cucoşel, M-rea Secu, p. 28, nr. 6; Ivan,
„Ascultări” călugăreşti, p. 436.
99
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 148; Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 73; Panaitescu,
Petru Movilă, p. 54-55.
100
Ştrempel, Cat. ms. rom. BAR, vol. I, p. 303, nr. 1357; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 96;
DLR, p. 216; BRV, I, p. 433.
298 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
101
Cândea, Dimitrie Cantemir, p. 7.
102
Ursu, Contribuţii la istoria culturii rom., p. 71.
103
BRV, II, p. 77, 102 şi 112-123, şi IV, p. 72; Bianu, Cat. ms. rom. BAR, vol. I, p. 645-646;
Teleor, Epitalam de la 1749; Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 116).
104
BRV, II, p. 78-79.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 299
din multe lexicoane dimpreună l-am îndreptat”. Cultura lui Duca Sotiriovici a fost
preţuită şi de mai marii vremii: a fost preceptorul fiilor lui Grigore Ghica al II-lea
şi favorit al mitropolitului Nichifor. Ştiind că Nichifor a fost dascălul lui Grigore
Ghica al II-lea, probabil că el l-a recomandat pe Duca să se ocupe de educaţia
copiilor domnului. În hrisovul de întărire pe care Constantin Racoviţă i l-a dat la 30
martie 1750 se spunea despre „mai sus numit(ul) că, aflîndu-se împodobit cu
învăţătura elinească şi latinească şi de altile, ştiind bine şi limba moldovenească,
întru care poate să tălmăcească orice carte, ispitindu-se de domnia mea cu
dinadinsul cu tălmăciré Octoihului celui mare şi cu alte şi s-au aflat vrednic”. Duca
însuşi se considera „meşter şi învăţat”105.
Trăind în legătură atît cu autorii de cărţi, cît şi cu domnii, înalţii ierarhi şi
boierii, tipografii erau întotdeauna la curent cu ideile epocii în care trăiau. În a doua
jumătate a secolului XVIII, un adevărat spirit luminist a fost Mihail Strelbiţchi,
care imprimat cărţi în limba română, bilingve (româno-ruse), în slavonă şi în
greacă. Persoană cu apetit intelectual şi cu lecturi bogate, bun cunoscător al ideilor
la modă în Europa vremii sale, el a imprimat nişte „cărţi ciudate, din cu totul altă
direcţie, hotărît apuseană“ în raport cu ceea ce se tipărise pînă atunci în Ţara
Moldovei. În anul 1785, a alcătuit şi tipărit primul Calendar din Ţările Române,
care conţinea reţete de medicină umană şi veterinară şi diverse sfaturi practice. În
Curioznica şi în scurt arătare din aceaşi an a dat primele noţiuni de anatomie
umană în limba română, în Octoihul imprimat în 1786 a oferit sfaturi pentru cei ce
ar „vrea să se procopsească la Curtea Domnească“, a tipărit tratatul lui Nicolae
Mavrocordat, Contra nicotinei. Autorul acestui opuscul de opt foi era bunicul lui
Alexandru Mavrocordat care domnea cînd Mihail Strelbiţchi a scos lucrarea. Acest
domn era un vechi prieten al ruşilor, la care s-a refugiat de altfel, peste cîteva luni,
pentru a scăpa de furia turcilor, motiv pentru care contemporanii i-au dat porecla de
Firaris (Fugarul). Privitor la relaţiile dintre Mihail Strelbiţchi şi Alexandru
Mavrocordat, N. Iorga spunea că „între el şi Strelbiţchi vor fi fost deci, necontenite
legături. Nu numai un om foarte cult, dar şi autorul unui volum de versuri elenice
tipărit apoi în Rusia, cu nostalgicul titlu Bosforul la Boristene, Constantinopolul la
Nipru, acest Alexandru Ioan-vodă va fi avut gust pentru publicaţiile „curioznice”
ale exarhului rus şi le va fi îndemnat”106.
Mihail Strelbiţchi a făcut diverse combinaţii pentru a putea tipări lucrările
considerate folositoare contemporanilor săi. A imprimat două lucrări în „tipografia
cea politicească” din Iaşi: în anul 1785 traducerea proprie din limba rusă,
Curioznica şi în scurt arătare şi în 1789 o Lecţione, adică cuvîntare scoasă de la
întăie parte a gramaticii, de Toader Şcoleru. N. Iorga presupunea că „tipografia
105
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCLX/4, f 112, CCCLX/2, f 107 şi CCCLX/4, f 109-111;
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii, p. 160-161;BRV, II, p. 77-78.
106
Iorga, Revoluţionarii, p. 13-15.
300 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
107
BRV, II, p. 305 şi 328-329; Iorga, op. cit., p. 14.
108
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 86; Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 168; Bulat,
„Tiparniţele” moldoveneşti, p. 359.
109
Iorga, op. cit., p. 14; Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică, p. 91, nota 30.
110
Bănescu, Stareţul Neonil, p. 76; Tomescu, Scurtă povestire istorică, p. 31 şi 37.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 301
111
Stăniloae, Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, p. 34-36.
112
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 32; idem, Tipografia la români, p. 215; idem, Istoria bis.
rom., vol. II, p. 45; BRV, II, p. 171.
113
BRV, II, p. 445; Ursu, Contribuţii la istoria culturii rom., p. 177-179.
302 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Mitropolia ieşeană (dichiu sau iconom şi duhovnic). Printre corectorii de carte s-au
numărat şi mitropoliţii şi patriarhii. Fară a fi asimilaţi, fireşte, cu lucrătorii de rînd,
ei asigurau puritatea doctrinară a textului. Lucrarea lui Ioan Eugenicos, Discurs
contra hotărîrii Sinodului de la Florenţa (Iaşi, 1694), a fost „transcris din diferite
originale, corectat şi împărţit în capitole şi secţiuni de Dositei patriarhul
Ierusalimului“. Mitropolitul Veniamin Costachi a făcut şi el corectura Liturghiei
imprimate la mănăstirea Neamţ în anul 1819. Vasile ierei prubariul a scris Taina
ascunsă şi acum descoperită sau Catihisis, în care face şi cîteva versuri pe care le
semnează cu numele călugăresc Neofit de la mănăstirea Neamţ, în anul 1803114.
De multe ori, participanţii la producţia tipografică erau şi dascăli. Ioan
Comnenul, care contribuit la imprimarea lucrării lui Ioan Eugenicos, Împotriva
unirii de la Conciliul de la Florenţa în tipografia grecă de la mănăstirea Cetăţuia în
1683, a fost preceptorul copiilor lui Duca vodă. Ioan Molibdos din Perint,
corectorul tipografiei de la mănăstirea Cetăţuia, a fost notarul Marii Biserici din
Constantinopol, era de formaţie medic şi a intrat în serviciul domnului Ţării
Româneşti Constantin Brîncoveanu. Ieremia Cacavela studiase în Leipzig şi Viena
teologia, filosofia şi retorica, ştia principalele limbi de cultură ale epocii: elina
veche, latina, ebraica şi italiana încît se considera îndreptăţit să poarte titlul de
„dascăl elin al Bisericii răsăritene”, a fost şi profesorul fiilor lui Constantin
Cantemir. La mijlocul secolului XVIII, Evloghie amintit mai sus a fost dascăl la
şcoala slavonă din Iaşi. Un dascăl cu bogată activitate pedagogică a fost tipograful
grec Dimitrie Panaiotadi Gobdelas, directorul celei mai înalte instituţii şcolare din
Ţara Moldovei, Academia domnească din Iaşi, şi un prolific autor de manuale
didactice la începutul secolului XIX. A tipărit mai multe Aritmetici, din care una în
greceşte din anul 1811 a fost primită de ţarul Alexandru I, căruia i-a închinat-o, la
fel cu altă lucrare ulterioară. Elemente de aritmetică, tipărite în Iaşi în anul 1818, a
fost mult folosită de elevii şcolii centrale de aici. Alt tipograf grec profesor la
Academia domnească din Iaşi a fost Emanuel Bernard. Venit din Creta, făcuse
studii la universităţi din Germania şi de la Roma şi cunoştea cîteva limbi străine115.
Meşterii tipografi - integraţi în societatea înaltă.
Avînd o cultură remarcabilă şi contacte permanente cu patronii activităţii
tipografice, cu domnii, mitropoliţii, boierii şi diferiţi ierarhi, meşterii tipografi s-au
integrat în societatea înaltă a vremii lor. Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi au
tipărit cărţi cu participarea financiară a unor boieri. În anul 1816, Hrisun engolpion
114
BRV, I, p. 338; Arh. St. Iaşi, Fond Manuscrise, nr. 185. Versurile se află la f. 157.
115
Erbiceanu, Bărbaţi culţi, p. 17; Simonescu, Le monastere de Cetătzuia, p. 363; Grigoraş,
Duca vodă cel Bătrîn, p. 545; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 35;
Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia, p. 579; Iorga, Istoria lit. rom., p. 32; idem,
Tipografia la români, p. 215; idem, Istoria bis., vol. II, p. 45; Constantinescu-Iaşi, Un
dascăl grec la Iaşi, nr. 1, p. 11-18.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 303
116
BRV, II, p. 112, 119, 221 şi IV, p. 71-72; Ursu, Contribuţii la istoria culturii rom., p.
283.
117
Iorga, Studii şi doc., vol. I-II, p. 108.
118
Oprescu, Grafica românească, p. 123; Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică, p. 91,
nota 30; Dan, Mihail Strilbiţchi, p. 7; Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 84.
119
Ciurea, Iacov Stamati, p. 171; Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 228; Ivan,
Tipografia din m-rea Neamţ, p. 426.
304 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
părăsească ţara după 1686”, fugind din Ţara Moldovei odată cu mitropolitul
Dosoftei. Filo-polon şi filo-rus, partizan al războiului împotriva turcilor, a căzut în
dizgraţia domnului Constantin Cantemir şi s-a refugiat în Ţara Românească.
Constantin Brîncoveanul l-a trimis să poarte unele discuţii politice, împreună cu
Cornea Brăiloiu mare ban şi cu Mihai Cantacuzino mare spătar, la Focşani, cu
trimişii lui Duca vodă domnul Ţării Moldovei legate de problema extrădării unui
grup de boieri moldoveni fugari în Ţara Românească120.
Ţările Române aflîndu-se de două ori sub ocupaţie rusă (1769-1774 şi
1778-1792), în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a apărut un curent politic
filo-rus, care urmărea eliberarea de sub jugul otoman cu sprijinul Imperiului Rus,
iar înrîurirea politică şi culturală rusă asupra ţărilor noastre creşte mereu. Din punct
de vedere cultural, centrul care îi atrăgea pe români era Kievul, cu vestita lui
Academie întemeiată de Petru Movilă. În Ţara Moldovei, principalul exponent al
curentului politic filo-rus a fost mitropolitul Gavriil Callimachi, ale cărui idei
politice şi activitate pusă în slujba lor reprezentau, pe un plan mai larg, punctul de
vedere al boierimii moldovene. Legăturile mitropolitului Gavriil cu ruşii au fost
întinse şi temeinice, el manifestîndu-şi ideile de eliberare a ţării de sub jugul
otoman încă înainte de începerea războiului ruso-austro-turc încheiat prin pacea de
la Kuciuk Kainargi. Prin informaţiile trimise comandanţilor armatei ruse şi prin
atitudinea binevoitoare faţă de agenţii acestora, mitropolitul a uşurat victoria
trupelor mareşalului Rumianţev în 1769, contribuind la alungarea turcilor din Ţara
Moldovei. În timpul administraţiei ruse dintre anii 1769 şi 1774, mitropolitul
Gavriil a fost conducătorul ţării şi colaboratorul ruşilor. El a pus tipografia
mitropolitană în slujba autorităţilor ruse şi a imprimat între anii 1769 şi 1771 patru
foi volante, două cu rugăciuni pentru victoria armatei ruse şi două proclamaţii ale
mareşalului Rumianţev pentru locuitorii Ţărilor Române121.
Tipografii acestei epoci s-au integrat curentului filo-rus. Cozma Vlahul
fostul corector al tipografiei lui Duca Sotiriovici şi apoi al Mitropoliei, după ce a
plecat din Ţara Moldovei, pe cînd era episcop de Buzău, în 1769, a fost printre
semnatarii scrisorii adresate de boierii şi unii clerici din Ţara Românească prinţului
Repin, reprezentantul împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, prin care se cerea
atacarea Brăilei pentru a o elibera de turci. În anul 1770, cînd armatele ţariste se
retrag în Ţara Moldovei, episcopul Cozma s-a refugiat la Iaşi odată cu trupele
generalului Zametin. În vara anului 1774, fostul tipograf făcea parte din delegaţia
Ţării Româneşti condusă de mitropolitul Grigorie al II-lea, care mergea la
Ecaterina a II-a să o roage „să-i mîntuie din robia turcilor”122.
120
Iorga, Istoria lit. rom., p. 38; Ştrempel, Relaţii româno-ruse, p. 22; Plămădeală, De la
Gherman din Dacia la Inocenţiu Micu, p. 163; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 93.
121
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 813.
122
Cocora, op. cit., p. 123.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 305
123
Lupeanu-Melin, Evocări din viaţa Blajului, p. 69-79
124
Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 249-250.
125
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 84; Ştrempel, op. cit., p. 34.
306 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
„din rîndul informatorilor săi de pe teren făcea parte, se pare, chiar şi mitropolitul
Ţării Moldovei”126 este exagerată. Lucrurile au stat exact invers: Mihail Strebiţchi a
fost subordonatul Mitropolitului în activitatea de mediere moldo-rusă. Cleric fiind,
haina lui acoperea într-o oarecare măsură secretul unei misiuni extraordinare.
Strelbiţchi însuşi se prezenta pe sine drept „mijlocitorul binelui Moldovei”127.
Activitatea tipografului era cunoscută de slujbaşii hătmăniei care intervin la un
moment dat, determinîndu-l să fugă din Iaşi pe ascuns, fapt mărturisit de Strelbiţchi
într-o scrisoare adresată mitropolitului Leon: „mă rog ca să am iertăciune că fără de
veste m-am dus de la casa mea, măcar că în multe rînduri am tremurat cu trupul şi
cu inima despre nişte slujitori ai hatmanului, care s-a lăudat că mă va juca, nu
popeşte, ci turceşte. Osebit de acestè, pe o slugă a mea o închisese de pre uliţă ca să
mă spuie unde sunt, şi pentru aceea ştire nu ţi-am dat, ca întrebîndu-te, să nu mă
ştii unde sunt şi nici în prepus să nu poţi intra”128. Aşa s-ar putea explica faptul că,
deşi numit iconom la Mitropolie, în 1786 Mihail Strelbiţchi se afla „în târgul
Movilăului între hotarul Rusiei şi al Moldaviei”. Om de încredere al ambelor
partide care pregăteau războiul, el era la curent cu evenimentele: ştiind de călătoria
împăratului Iosif al II-lea al Austriei în Rusia, alegerea Movilăului s-ar putea
datora faptului că aici Ecaterina a II-a s-a întîlnit în 1787 cu Iosif al II-lea. Făcînd
parte din anturajul conducătorilor armatei ruse, Strelbiţchi se va fi aflat şi el acolo.
Fidel pasiunii sale, a luat cu sine şi tipografia.
Strelbiţchi a urmat armata rusă în campaniile din timpul războiului austro-
ruso-turc început în august 1787, ca traducător al generalului Rumeanţev pentru
limba română. La 12 noiembrie 1787, aflîndu-se în Cnijoc, a tradus o scrisoare a
generalului către mitropolitul Leon Gheuca, „pe cît a fost puterea ştiinţei lui de
limba moldovenească”, ceea ce îl determină pe V.A. Urechia să presupună că
Strelbiţchi nu era român din naştere. Rumianţev se temea „să nu se poarte
<scrisoarea lui> pe la tălmăcitorii cei ce nu sînt la o unire cu lucrările cele de
taină”, ceea ce arată că Mihail Strelbiţchi era omul de încredere al acestuia. Mai
departe, Rumianţev îl învăţa pe Strelbiţchi să arate „numai celor ce sînt la o unire şi
la o credinţă cu Biserica Răsăritului, ca să se bucure şi să se împle de nădejde, căci
toate puterile armiei s-au pornit într-această lună noiembrie”129 ca să salveze Ţara
Moldovei din robia sultanului. Altă scrisoare adresată de Strelbiţchi mitropolitului
Leon Gheuca a fost trimisă la 21 februarie 1788 din oraşul polonez Braslav,
împreună cu cea a baronului Elmpta, care încerca să stabilească legături cu
mitropolitul Moldovei. După ce îl informa pe mitropolit despre mersul
126
Urechia, Doc. dintre 1789-1800, p. 13-14; Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 4-5; Eşanu, O
faţetă necunoscută a lui Mihail Strelbiţchi, p. 81.
127
Ciurea, Iacob Stamati, p. 28; Urechia, op. cit., p. 20.
128
Urechia, op. cit., p. 14-16; Ciobanu, La graniţa a trei imperii, p. 78-78.
129
Urechia, op. cit., p. 13-14
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 307
130
Urechia, op. cit., p. 19-21.
131
Eşanu, op. cit., p. 143.
308 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
132
Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 183-184I; dem, Revoluţionarii, p. 14.
133
Frăţiman, Proilavia, p. 22-23 şi 45.
134
Iorga, Revoluţionarii, p. 107; Ionescu, Mic istoric asupra tipografiei, p. 69; Bulat,
„Tiparniţele” moldoveneşti, p. 359; Arh. St. Iaşi, Colecţia Litere, K, Pachet CCCLXXIV.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 309
***
1
Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 19-49.
312 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
2
Iorga, Istoria lit. rom., vol. I, , p. 51.
3
Date provizorii despre aceste ajutoare, la Marin Popescu-Spineni, Procesul mănăstirilor
închinate. Contribuţii la istoria socială românească, Bucureşti, 1936, care arată că în anul
1863 „o cincime din moşia Ţării, 1544 pogoane de vie şi peste 4000 de prăvălii din oraşele
mari erau închinate celor 71 de mănăstiri, 25 de schituri şi 14 biserici închinate Locurilor
Sfinte” (p. 9). Virgil Cîndea a cumulat numeroase cercetări anterioare ale diverşilor autori
în Mărturii româneşti peste hotare, unde sînt prezentate amănunţit variatele danii
româneşti: manuscrise, cărţi tipărite, broderii, obiecte preţioase de cult, ctitorii de lăcaşuri,
şcoli şi locuinţe, subvenţii etc. răspîndite în toată Europa şi în Orient, pentru a sublinia că în
această lungă perioadă condiţia supravieţuirii acestor zone a fost ajutorul românesc.
4
Minea, Sinodul de la Iaşi, p. 521-522.
5
Iorga, Bizanţ după Bizanţ, p. 9; Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 10.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 313
măsură de tipar. Într-o vreme în care gîndirea era dominată de teologie, cărţile de pe
care se învăţa erau religioase, iar dascălii erau clerici.
Cercetarea se va desfăşura pe două direcţii principale: vom adînci analiza
rolului deţinut de tipografia din Ţara Moldovei în opera de cultivare şi susţinere a
ortodoxiei medievale româneşti şi orientale, ţinînd seama de factorii social-politici
care au concurat la editarea cărţilor. Pornind de la realizările istorigrafice
anterioare, vom încerca o mai atentă abordare a producţiei editoriale consacrată
sprijinirii Ortodoxiei desfăşurată în Ţara Moldovei în cadrul polemicilor religioase
care frămîntau viaţa intelectuală a Orientului ortodox, cu atît mai mult cu cît astfel
de polemici aveau întotdeauna evidente implicaţii politice. În ansamblul unei
asemenea analize se impune o corectă apreciere a locului ocupat de tiparul
moldovenesc în cadrul activităţii de susţinere a ortodoxiei medievale.
Vom aborda doar acel segment editorial al cărui conţinut depăşeşte
domeniul strict teologic sugerat de titlurile cărţilor tipărite, pentru a se încadra în
ceea ce am putea numi ortodoxism militant. Încercarea este posibilă, deoarece
tipăriturile cele mai reprezentative apărute la Iaşi în secolul al XVII-lea şi în prima
jumătate a secolului al XVIII-lea constituiau replici date de ortodoxie valurilor de
cărţi pe care Reforma le răspîndea în Transilvania, iar prozelitismul catolic în
Peninsula Balcanică şi în Orient6.
Studiul se va desfăşura în două subdirecţii importante. Mai întîi, vom
analiza procesul de susţinere a ortodoxiei româneşti, cu precădere a celei din
Transilvania, în faţa religiilor reformate şi catolice, implicit a conştiinţei de neam
româneşti. Vom examina activitatea editorială a mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei,
în timpul cărora s-au stabilit ariile de acţiune ale tipografiei din Ţara Moldovei şi s-a
consolidat ortodoxia românească prin introducerea limbii române în cult. Pentru
obţinerea rotunjimii dătătoare de coerenţă cercetării, vom sintetiza şi contribuţia
tiparului din Ţara Moldovei de la mijlocul secolului XVIII pînă în primele decenii
ale celui următor la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe, prin şcoală şi participarea la
activităţi administrative generatoare înnoire. Vom schiţa sumar şi contribuţia
cărţilor moldovene la eşuarea adevăratului scop al unirii religioase a românilor din
Transilvania cu Biserica Romei, impus de Curtea Imperială de la Viena, cel al depărtării
credincioşilor ortodocşi români din Transilvania de românii de peste munţi.
Investigaţia va continua cu urmărirea sprijinului acordat ortodoxiei sud-est
europene şi orientale prin aprovizionarea cu cărţi religioase. Este important de
subliniat că pentru asigurarea acestui sprijin, în Ţara Moldovei au existat tipografii
care au lucrat exclusiv în beneficiul comunităţilor ortodoxe externe ameninţate de
ereziile scizioniste: tipografiile în limba greacă de la mănăstirile ieşene Cetăţuia şi
Sf. Sava din a doua jumătate a secolului XVII şi deceniul doi al secolului XVIII, şi
tipografia în limba arabă de la mănăstirea Sf. Sava din deceniul patru al secolului al
6
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 158.
314 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
XVIII-lea. Vom analiza rolul jucat de tiparul din Ţara Moldovei în diferitele sale
forme lingvistice în acţiunea de susţinere a ortodoxiei medievale, apreciind indirect
contribuţia sa la cristalizarea conştiinţei naţionale a popoarelor amintite.
Cercetarea în această din urmă direcţie se va concentra asupra secolului al
XVII-lea şi a primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, intervalul marilor
confruntări religioase în care a fost antrenată şi Ţara Moldovei. După această
perioadă, disputele interconfesionale şi-au pierdut amploarea în aria europeană şi
orientală, determinînd renunţarea la programele orientate spre lumea ortodoxă
răsăriteană şi concentrarea lor în spaţiul românesc. Chiar dacă s-au mai tipărit
uneori lucrări dogmatice şi de polemică religioasă care au avut un puternic impact
asupra cititorilor contemporani, epoca programelor editoriale militante de
anvergură se opreşte la mijlocul secolului XVIII. Din timpul mitropolitului Iacob I
Putneanul, producţia tipografică din Ţara Moldovei a început să fie influenţată de
concepţiile luministe europene. Prin urmare, deşi fără îndoială tipografia continuă
să fie subordonată instituţiilor oficiale, iar tipăriturile realizate au, în marea lor
majoritate un caracter religios, semnificaţia ideologică a activităţii tipografice se
schimbă, comparativ cu epoca anterioară. De aici înainte, sub influenţa
luminismului, finalitatea imprimatelor urmărea scopuri politice şi sociale evidente
(afirmarea conştiinţei naţionale şi înlăturarea dominaţiei otomane, creşterea
nivelului de instrucţie şi de modernizare a societăţii).
La începutul secolului XIX reînvie tiparul grec de la Iaşi, ca un instrument
pregătitor al mişcării revoluţionare eteriste. Sprijinul românesc pentru popoarele
balcanice în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului XIX capătă forme noi,
adaptate cerinţelor vremii. O formă de sprijin a fost şcoala, în primul rînd
Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi. În acelaşi timp, şcolile ortodoxe din
Imperiul Otoman au fost în permanenţă subvenţionate de români. Din secolul XIX,
Principatele Române au adăpostit activitatea politică a patrioţilor balcanici. Prin
urmare, în partea a doua a capitolului, vom analiza succint activitatea de tipărire a
cărţilor religioase folosite în şcolile propriu-zise, în biserici pentru lămurirea
credincioşilor asupra unor chestiuni de dogme, şi de particulari pentru lectura
proprie. Vom descrie şi cărţile cu un pronunţat conţinut laic imprimate la finele
secolului XVIII şi începutul celui de-al XIX-lea. Din cauză însă că istoria şcolilor
şi a învăţămîntului din Ţara Moldovei reprezintă un subiect de cercetare amplu care
ar merita o tratare separată, vom schiţa doar aspectele principale ale raporturilor
dintre şcoală şi tipar, încît cercetarea să dobîndească rotunjimea necesară.
Cercetarea se bazează pe analiza cărţilor din Ţara Moldovei, studiind
contextul care a generat apariţia lor sau problema pe care imprimarea lor a rezovat-o.
În prima parte ne vom ocupa de lucrările polemice al căror scop militant era
evident şi de cele a căror imprimare era o replică tacită la publicaţii similare editate
de alte confesiuni. În ce priveşte cartea de cult românească, însemnătatea ei la
cultivarea ortodoxiei româneşti fiind subînţeleasă, vom analiza doar apariţia
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 315
7
Cronica Ghiculeştilor; Axintie Uricariul; Codex Bandinus.
8
Studii şi doc., vol. VII şi XVI; Lupaş, Doc. istorice transilvane, vol. I.
9
Seşan, Teologia ortodoxă în sec. XVII, p. 628; Melchisedec, Biserica ortodoxă română în
luptă cu protestantismul, p. 1-2.
316 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
10
Panaitescu, Patriarhul Dositei al Ierusalimului, p. 94; idem, Petru Movilă, p. 116;
Turdeanu, Le livre grec en Russie f. 1-4, p. 69, 150; Dobjanschi, Simion, Arta în epoca lui
Vasile Lupu, , p. 13-14; Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de Răsărit, p. 207-
236; idem, Fundaţiunile domnilor români în Epir, p. 881-916; idem, Fundaţiunile
religioase ale domnilor români în Orient, p. 863-880.
11
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 76-77 şi 256.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 317
12
Vezi: Mechisedec, Biserica ortodoxă în luptă cu protestantismul; Minea, Sinodul de la
Iaşi; Bodogae, Sinodul de la Iaşi; Irineu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi; Seşan, Teologia
ortodoxă în sec. XVII; Movilă, Mărturisirea ortodoxă; Cartojan, Istoria lit. rom. vechi ş.a.
13
„Văzînd Bisericile lui Christos perturbate din cauza Capitulelor de curînd ivite, cu
cuprins calvinic, pretinzînd a fi ale noastre, sub titlul Mărturisirea orientală a credinţei
creştine, nu te-ai lenevit deloc, ci făcînd <în> toate chipurile, nu te-ai lăsat de osteneală
pînă a nu chema locoţiitoriu a preasfîntului şi apostolicului tron ecumenic şi a întreg Sfînt
Sinod de pe lîngă el, cum şi din Rusia reprezentanţi ai Bisericei de acolo, şi aşa, cu aceştia
ai sfîşiat toate dogmele lor cele false, admiţînd şi întărind prin cărţi publice dogmele curate ale
Bisericii orientale, şi aşa descoperind veninul cel ascuns în acele Capitule tuturor fiilor ortodocşi
ai creştinilor, ai ordonat a se face cunoscută în public socotinţa ce are despre aceste dogme
Biserica noastră“ (Melchisedec, op. cit., p. 50-51; idem, Notiţe istorice şi arheologice, p. 228).
318 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
14
Movilă, Mărturisirea ortodoxă, p. III şi XXVII; Fortunescu, Istoria tiparului – sec.
XVIII, p. 117; Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 136, 149-150; Papacostea-Danielopolu,
Carte şi tipar, p. 162; Minea, Sinodul de la Iaşi, p. 527.
15
Irineu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi, p. 519.
16
BRV, vol. IV, p. 23.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 319
Dacă politica religioasă a lui Vasile Lupu a fost îndreptată spre exterior,
activitatea mitropolitului Varlaam reflectă realitatea ofensivei reformate în Ţările
Române, cu precădere în Transilvania, preocuparea sa principală fiind editarea
cărţilor religioase în limba română destinate clarificărilor ideologice. Folosind
expresia tipografului Oprea de pe Octoihul imprimat în anul 1570, Varlaam era un
„cărtulariu”: cunoştea limbile de cultură ale epocii, călătorise în Rusia şi în Ţara
Românească, era interesat de frămîntările religioase şi era conştient de nevoia
creşterii nivelului de cultură al românilor pentru a ajunge la înţelegerea dogmelor
ortodoxe contestate de reformaţi şi de catolici. Pe fondul confruntărilor de idei ale
vremii, cărţile imprimate de mitropolitul Varlaam urmăreau problemele
controversate ale doctrinei creştine, fiind vorba de preocupări apologetice prin
tipărituri. N. Iorga afirma cu deplin temei că apariţia tipografiei în Ţara Moldovei a
fost determinată tocmai de progresul mişcării de reformă în Transilvania17.
Mitropolitul Varlaam s-a ocupat de apărarea ortodoxiei din Transilvania
deoarece era „încă nelămurită într-o mulţime de probleme religioase pe care le
scosese la iveală filosofia ultimelor timpuri aplicată la credinţă, era năpădită de
curentele noi de idei şi, ferindu-se de catolicism, cădea în calvinism”. În plus,
folosind tiparul din Ţara Moldovei „pentru scopurile fireşti ale neamului său”,
Varlaam a urmărit „să apropie prin tipar viaţa sufletească a românilor din
deosebitele ţări”. Campania de Reformă purtîndu-se în Transilvania sub patronajul
oficial al principilor calvini, mitropolitul Varlaam a intuit necesitatea unei replici
tot oficiale. Polemica avea implicaţii politice urmărind păstrarea identităţii de
credinţă şi a unităţii etnice a românilor. Tocmai în acest sens îi scria patriarhul
Chiril Lucaris principelui transilvan Gabriel Bethlen, în vremea cînd mitropolit al
Transilvaniei era Ghenadie, un opozant ferm al propagandei reformate: „domnii
vecini ai ziselor ţări <Moldova şi Ţara Românească> niciodată nu vor îngădui
<aderarea românilor la Reformă> şi foarte sigur vor pune piedici, dacă nu cu
armele, cel puţin cu îndemnuri tainice”18.
În colaborare cu învăţaţii contemporani, mai ales cu Udrişte Năsturel şi
mitropolitul Teofil din Ţara Românească, Varlaam a opus calvinizării Transilvaniei
însăşi realitatea unităţii de neam a românilor şi a acţionat ca mandatar al întregii
Biserici Ortodoxe a lor.
Analiza tipăriturilor lui Varlaam din punctul de vedere care ne interesează
aici, indică parcurgerea a două etape: mai întîi, mitropolitul a imprimat lucrări care
să permită înţelegerea doctrinei ortodoxe (Cartea românească de învăţătură,
Catehismul slavon şi Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu). În a doua etapă, cărţile
17
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 26-27; Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi, p. 205;
idem, Activitatea mitropolitului Dosoftei, p. 803; Iorga, Istoria lit. religioase, p. 149-150.
18
Dudaş, op. cit., p. 26-27; Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 300, 321-322; Lupaş, Doc.
istorice transilvane, vol. I, p. 78.
320 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
19
Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 160-161.
20
BRV, I, p. 139-140; Iorga, Istoria bisericii rom., vol. I, p. 344-345.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 321
21
BRV, I, p. 137-140; Cartojan, Ist. lit. rom. vechi, p. 194; Păcurariu, Dicţionarul
teologilor, p. 470.
22
Iorga, Monarhii, p. 131; Vornicescu, Cazaniile noastre, p. 190.
23
Vornicescu, op. cit, p. 193; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 110.
322 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
24
BRV, I, p. 147-148, 150; Dudaş, op. cit., p. 29; Iorga, Monarhii, p. 133; idem, Istoria
Bisericii, vol. I, p. 325.
25
Iorga, Monarhii, p. 132-133; idem, Istoria Bisericii, vol. I, p. 234; idem, Istoria
literaturii religioase, p. 152-153; Dincă, Varlaam, mitropolitul Moldovei, p. 19-20;
Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea a-2-a, p. 859; Cartojan, op. cit., p. 197-198;
Dudaş, Memoria vechilor cărţi, 31.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 323
26
BRV, IV, p. 201.
27
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 26; Panaitescu, Petru Movilă, p. 47; Papacostea-
Danielopolu, op. cit., p. 69 şi 167; Iorga, Monarhii, p. 279-280
324 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
şi cînd vor fi gata”28. Probabil că tipăriturile nu s-au mai realizat, Gheorghe Duca
părăsind scaunul Ţării Moldovei la mijlocul anului 1672. Dosoftei a perseverat
însă, iar în anul 1673 a tipărit primele cărţi la Uniev. Ioan Neculce spune despre
Dosoftei că „era neam de mazil, prea învăţat. Multe limbi ştia: elineşte, latineşte,
slavoneşte şi altele. Adînc din cărţi grăia, şi deplin călugăr” şi a reuşit să provoace
prin tipar „o adevărată revoluţie bisericească, din cele mai potrivite cu timpul şi
mai folositoare pentru dezvoltarea neamului. Ceea ce spuseseră desluşit, din spirit
calvin, primit cu voie sau fără de voie, Vlădicii ardeleni, în tipăriturile lor pe limba
poporului, ceea ce îngînaseră încă sfios un Varlaam, un Ştefan al Ungrovlahiei în
cărţile româneşti publicate de dînşii, se proclama, se trîmbiţa acum în văzul oricui, cu
puterea unei convingeri ce stăpîneşte viaţa întreagă”29.
Dosoftei a fost singurul dintre prelaţii români din a doua jumătate a
secolului XVII a cărui activitate a avut un plan şi un scop bine definit. Mitropolitul
însuşi mărturisea că „de iznoavă şi cu tot dinadinsul socoteală şi cercetare am făcut
ce carte ar fi deocamdată mai de folos între neamul românesc a să tipări”30. Pe de o
parte, a imprimat cărţi româneşti de cult, necesare clerului, deoarece pînă la dînsul
nu apăruseră astfel de cărţi, Varlaam tipărind numai cărţi de lectură religioasă. Prin
urmare, Dosoftei a urmărit să completeze segmentul de publicaţii neacoperit de
Varlaam, tipărind Preacinstitul acatist, Uniev, 1673; Dumnezeiasca liturghie, Iaşi,
1679; Molitvenic, Iaşi, 1680; Psaltirea de-nţeles, Iaşi, 1680; Tocmala sfintei şi
dumnezeieşti liturghii, Iaşi, 1683; Parimiile, Iaşi, 1683 şi un Octoih rămas
neterminat. În plus, Dosoftei a observat nevoia cărţilor care să poată fi înţelese de
întregul popor român, astfel încît multe cărţi ale sale au în titlu sintagma de nţăles
(Psaltirea slavo-română, Molitvenicul, Liturghia). Încă din 1673, cînd a tipărit
Psaltirea în versuri la Uniev, Dosoftei mărturisea că a urmărit „să poată trage hirea
omului către cetitul ei”, astfel încît „să poată fi mai mare-ndemnare cătră rugă şi
cătră nevoinţa sfintei biserici că aceasta obicei iaste din bătrîni”. Prin urmare,
cărţile erau tipărite în limba română pentru a oferi clericilor posibilitatea de a
înţelege subtilităţile teologice şi a se putea apăra atunci cînd se încerca abaterea lor
de la credinţa ortodoxă31.
Pe de altă parte, mitropolitul Dosoftei a tipărit cărţi de lectură şi îndrumare
religioasă în limba română: Psaltirea în versuri (Uniev, 1673), Viaţa şi petrecerea
svinţilor (Iaşi, 1682-1686). Faptul a fost determinat într-o măsură însemnată de
raţiuni de ordin confesional şi a implicat aspecte polemice evidente: prin asemenea
28
Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 90-91.
29
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 17; Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 402.
30
Iorga, Istoria literaturii române, p. 335; BRV, I, p. 220.
31
Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 395; idem, Istoria literaturii române, p. 183; Bianu,
Originea şi moartea mitropolitului Dosoftei, p. 67; Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi, p.
812; idem, Episcopia Romanului, p. 196-197; Panaitescu, Patriarhul Dosithei al
Ierusalimului, p. 811; BRV, I, p. 212.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 325
cărţi, Dosoftei a urmărit să combată propaganda reformată, iar scopul a fost atins,
în primul rînd, prin Psaltirile sale. Prin conţinut, Psaltirea era o carte ce urmărea
evitarea capcanelor ideologice ale Reformei, care consacrase citirea Psalmilor în
limba înţeleasă de popor. Tipăriturile de acest gen erau destinate mai ales
românilor transilvăneni, unde protestantismul avea adepţi, iar catolicismul,
încercînd să se extindă în Răsărit prin metoda uniaţiei, era o altă primejdie pentru
unitatea ortodoxiei. Românii din Transilvania, aflaţi în contact direct cu
protestanţii, puteau fi influenţaţi de moda rugăciunilor versificate care, deşi
inspirate din psalmi, puneau în umbră textele biblice cu autoritate canonică şi
rînduielile liturgice tradiţionale. În acest fel, Psaltirea şi Biblia păreau izvoare de
credinţă a căror autoritate era discutabilă. Spre a-i feri pe românii ortodocşi din
Transilvania, şi, fără îndoială, pe cei păstoriţi de el însuşi, de versurile religioase
care circulau tot mai mult, Dosoftei a versificat psalmii urmînd textul biblic.
Neavînd însă tipografie în Ţara Moldovei, mitropolitul a fost nevoit să tipărească
mai întîi la Uniev, în anul 1673, Psaltirea în versuri. În această operă a inclus
Paraclisul Maicii Domnului, Canonul din Sîmbăta Paştelor cu toată slujba de seară
în româneşte, Canonul la toţi sfinţii din paraclis, rugăciuni pentru mersul la
cuminecătură, Crezul versificat în limba slavonă şi un Acaftist românesc. În
contextul religios din a doua jumătate a secolului XVII, tipărirea în limba română a
Preacinstitului Acatist a fost determinată atît de nevoia de a înţelege slujba, cît şi
de a consolida cultul Născătoarei de Dumnezeu în conştiinţa românilor ortodocşi.
Cartea a fost atît de mult căutată, încît în 1683 a fost nevoie de a doua ediţie, a
cărei autoritate a fost sporită şi de acordul patriarhului Dosithei al Ierusalimului32.
Importanţa Psaltirii în versuri a fost multă vreme redusă doar la valoarea
literară. Dar, destinaţia ei către întreaga „seminţie românească“, într-o vreme cînd
românii trăiau în state separate, ajungînd aproape să nu mai grăiască „în toate ţările
într-un chip, încă nici într-o ţară toţi într-un chip”, cum mărturisea mitropolitul
Simion Ştefan în Predoslovia din Noul Testament (Alba-Iulia, 1648)33, are şi o
mare valoare politică. Ideea de a sprijini afirmarea limbii române în aria locuită de
români şi de a sluji unitatea neamului prin unitatea limbii este evidentă în toate
cărţile tipărite de Dosoftei. Mai mult decît oricare altă scriere religioasă, Psaltirea
era cea mai indicată să slujească acestui scop, fiind cea mai căutată şi mai citită
carte a Sfintei Scripturi.
În anul 1679, mitropolitul Dosoftei început demersurile pentru înfiinţarea
unei tipografii în Ţara Moldovei. În prima parte a anului 1679, mitropolitul a
adunat materialele tipografice rămase la mănăstirea Trei Ierarhi din vremea lui
Varlaam, după care i-a cerut lui Stancu faurul să-i toarne cîteva garnituri de litere.
32
Scarlat Porcescu, op. cit., p. 202-203; idem, Activitatea cărturărească a mitropolitului
Dosoftei, p. 820; Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 395-396.
33
BRV, I, p. 165.
326 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
34
Erbiceanu, Doc. relative la tipografia mitropolitană din Iaşi, p. 92; Grigoraş, Contextul, p. 765.
35
Porcescu, Episcopia Romanului, p. 197-198 şi 226.
36
BRV, vol. I, p. 222-224; Porcescu, Activitatea mitropolitului Dosoftei, p. 811; Iorga,
Istoria bisericii, vol. I, p. 399; Grigoraş, Duca vodă cel Bătrîn, p. 543.
37
Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 399.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 327
38
Ibidem, p. 234; Dincă, Mitropolitul Dosoftei, p. 14-15; Iustin, Ctitoria Mitropolitului
Dosoftei, p. 737.
39
BRV, I, p. 262-263.
40
Dimaras, Istoria lit. neogreceşti, p. 77 şi urm.; BRV, I, p. 262; Ivan, Patriarhi ortodocşi
în Moldova, p. 680; Porcescu, Activitatea mitropolitului Dosoftei, p. 813.
328 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
41
Dragomir, Contribuţii la relaţiile bis. rom. cu Rusia, p. 1197.
42
BRV, vol. I, p. 346.
43
Iorga, Istoria bis., vol. I, p. 402-403.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 329
pe luni, în fiecare zi a lunii serbîndu-se amintirea unuia din ei. Probabil că cererea
societăţii moldovene a timpului pentru Vieţile sfinţilor era mare, deoarece Dosoftei
mărturisea că a tradus cartea „cu pohta blagocestivilor şi lui Dumnedzeu iubiţi
Domnii Ţării Moldovei: Ioan Gheorghe Ghica voievoda şi Ştefan Vasilie voievoda
şi Evstratie Dabija voievoda şi Ioan Duca voievoda şi Iliaşi Alexandru voievoda şi
Ioan Ştefan Petru voivoda şi Ioan Dimitrie Cantacuzino voievoda şi măria sa Ioan
Antonie Ruset voievoda şi cu pofta dumilorsale cinstiţilor boiarii ţării”44.
Ultima carte de combatere a calvinismului a apărut la cîtva timp după
încetarea activităţii mitropolitului Dosoftei, în anul 1690, dar în Ţara Românească.
Este vorba de scrierea lui Meletie Sirigul, Întîmpinare la principiile catolice,
imprimată de colaboratorul lui Dosoftei, Mitrofan.
Importanţa activităţii tipografice a mitropolitului Dosoftei a fost surprinsă
foarte bine tot de N. Iorga: „dacă prefacerea de dogmă din Ardeal rupsese
legăturile ierarhice cu atîtea silinţi dobîndite, cartea bisericească, menită să străbată
orice graniţă politică, ducînd identitatea de credinţă şi de datină pe lîngă identitatea
de grai şi grafie, dădea neamului nostru de pretutindeni, în altă formă religioasă,
unitatea firească şi legitimă de care el avea nevoie”45. De aceea opera tipografică a
lui Dosoftei, determinată într-o măsură însemnată de confruntările interconfesionale
ale vremii, a avut rezultatele scontate.
Tiparul din Ţara Moldovei şi ortodoxia orientală.
În tot evul mediu, înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Orientale făceau dese
vizite în Ţările Române pentru a obţine ajutor, între altele şi sub forma înfiinţării
unor tipografii cu care să se poată întreţine Ortodoxia ameninţată de prozelitismul
catolic sau protestant în Orientul aflat sub stăpînire otomană. Ţara Moldovei a fost
vizitată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de patriarhii Ierusalimului Paisie
(1649) şi Nectarie (septembrie 1663-aprilie 1664) şi Partenie al Alexandriei. În anul
1693, patriarhii Gherasim al Alexandriei şi Iacob al Bizanţului au oficiat chiar, slujba de
înmormîntare a domnului Constantin Cantemir.
Patriarhul care s-a legat de producţia tipografică din Ţara Moldovei a fost
Dosithei al Ierusalimului. Din timpul acestuia, tiparul grecesc şi-a deplasat centrul
de activitate polemică anticatolică şi anticalvină în Ţările Române, la Iaşi şi la
Bucureşti, unde a beneficiat de concursul decisiv al domnilor şi cărturarilor români.
Ţările Române au fost singurele ţări ortodoxe în care a putut lucra tiparul grecesc
pentru a întări unitatea lumii ortodoxe. Tiparul grec de la Iaşi şi Bucureşti a avut o
funcţie de întărire a ortodoxiei într-o vreme cînd asta exprima însăşi conştiinţa de
neam, căpătînd şi o semnificaţie politică şi culturală. Pe de o parte, el servea drept
substitut al unui tipar autohton grecesc care nu putea să funcţioneze în regimul de
intoleranţă din Imperiul Otoman, iar pe de alta, a avut rolul de tipar misionar şi de
44
BRV, vol. I, p. 245.
45
Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 115.
330 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
46
La Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova, o bogată bibliografie asupra subiectului;
Simonescu, Le monastere de Cetătzuia, p. 359-360; Danielopolu-Danielopolu, Carte şi
tipar, p. 164 şi 259; Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 33.
47
Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 256.
48
Ibidem, p. 160-162; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 359-360.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 331
49
Melchisedec, Biserica română în luptă cu protestantismul, p. 113; Dimaras, op. cit., p.
144; Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 34; Cândea, Prezenţe culturale
rom., p. 10; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360; Iorga, Istoria lit. rom., p. 29.
50
Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360-361; Iorga, Istoria lit. rom., p. 56; idem,
Studii şi doc., vol. VII, p. CLXIII.
51
Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 24; Băltuţă, Tipografia greacă de la
Cetăţuia, p. 581; Iorga, Istoria lit. rom., p. 29; Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti, p. 352.
332 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
fost continuată de nepotul său, alt mare patriarh, Hrisant Notaras, ambii tipărind
cărţi la Bucureşti, Snagov şi Rîmnic, dar şi de alţi cărturari greci care au fost bine
primiţi la curţile domnilor români52.
În anul 1682, la cererea patriarhului Dosithei al Ierusalimului, domnul
Gheorghe Duca a întemeiat la mănăstirea Cetăţuia la o tipografie în limba greacă.
Numită „patriarhală şi domnească”, imprimeria a funcţionat aici pînă în anul 1694,
cînd a fost mutată la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, în case zidite special în acest
scop. Mănăstirea Cetăţuia fusese închinată patriarhiei de Ierusalim încă din anul
1669, în timpul unei vizite a aceluiaşi Dosithei, care încă nu era patriarh.
Mănăstirea Sf. Sava era închinată tot Sf. Mormînt şi a continuat opera de cultură
începută la mănăstirea Cetăţuia53.
Aşezarea tipografiei la mănăstirea Cetăţuia nu a fost întîmplătoare,
deoarece acolo se desfăşura o bogată activitate culturală ce poate fi delimitată în
două perioade importante: cea dinaintea tipografiei (1669-1681) şi cea generată de
funcţionarea tipografiei greceşti (1681-1694). În prima perioadă, mănăstirea
Cetăţuia, fiind închinată Patriarhiei din Ierusalim, a dobîndit prestigiu ca
reprezentantă a Sf. Mormînt în Ţara Moldovei. Patriarhul Dosithei l-a adus la Iaşi
pe Nicolae Kerameus, teolog şi filosof, celebru profesor la şcoala Patriarhiei din
Constantinopol, care a studiat la Veneţia, bun prieten al patriarhului Nectarie al
Ierusalimului şi care a fondat la Iaşi o şcoală similară celei de la Constantinopol.
Nicolae Kerameus a murit în anul 1672 şi a fost înmormîntat în mănăstirea
Cetăţuia, care i-a moştenit biblioteca remarcabilă. Se pare că din biblioteca acestuia
a copiat şi patriarhul Dosithei un tratat conţinînd argumente împotriva supremaţiei
Papii, pe care l-a publicat în anul 1705 la Rîmnic. Alt cărturar renumit legat de
activitatea culturală a mănăstirii Cetăţuia a fost Ieremia Cacavela, care studiase la
Lipsca şi Viena teologia, retorica şi filosofia, era cunoscător al limbilor de cultură
ale epocii: latina, greaca veche, ebraica şi italiana şi a fost profesorul viitorului
domn al Ţării Moldovei, Dimitrie Cantemir. La Cetăţuia a stat în anul 1674 şi
Dosoftei mitropolitul Ţării Moldovei, unde a scris Molitvenicul de-nţăles, imprimat
la Iaşi în anul 1681. În perioada anterioară înfiinţării tipografiei greceşti,
mănăstirea Cetăţuia a fost centrul cultural de fuziune a culturii moldovene cu
interesele ortodoxe în general54. Înfiinţatea tipografiei de la Cetăţuia a fost
considerată de învăţaţii contemporani o replică la „îngîmfarea apuseană“ şi un
52
Bădărau, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 108; Seşan, Sinodul de la Iaşi, p. 635; Cîndea,
Mărturii rom. peste hotare, p. 10; Iorga, Istoria literaturii rom., p. 29; Ivan, Patriarhi
ortodocşi în Moldova, p. 694; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360-361; Bulat,
Românii ortodocşi, p. 21-22.
53
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 108 şi 236; Crăciunaş, în Patriarhia Ierusalimului,
p. 695, scrie în mod eronat că tipografia greacă s-a înfiinţat la m-rea Galata.
54
Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia, p. 579; Iorga, op. cit., p. 32; Simonescu, op.
cit, p. 361.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 333
triumf al Ortodoxiei asupra catolicismului. Într-o epigramă din prefaţa primei cărţi
tipărite aici, Respingerea primatului papal, Nicolae Kerameus spunea:
„Occidentul, în orgoliul său, se lăuda că a fost în trecut superior Orientului Ortodox
în ceea ce priveşte ştiinţa limbii greceşti şi tipărirea de cărţi. După puţin, aceste
două lucruri au fost realizate aici <la Iaşi> pentru credincioşii noştri; lucrurile
acestea sînt lauda lor, iar Dumnezeu <este> al Răsăritenilor”55. Tipografia de la
Cetăţuia a fost prima imprimerie în limba greacă din Orientul Ortodox cu o
activitate militantă. Anterior mai existase o tipografie în limba greacă la
Constantinopol în timpul lui Chiril Lucaris, dar nu lucrase decît foarte puţin. Cărţi
greceşti se tipăreau în ateliere din ţările catolice sau protestante apusene, motiv
pentru care, de multe ori erau suspectate de concesii ideologice făcute mediilor
religioase locale (vezi cazul Catehismului apărut la Geneva în 1629 şi atribuit lui
Chiril Lucaris). În plus, în Apus nu se puteau tipări decît cărţi de cult, operele
polemice nefiind acceptate56.
Potrivit lui N. Iorga, Dosithei a întemeiat tipografia de la Cetăţuia cu banii
săi. Credem că domnul Ţării Moldovei a oferit banii necesari pentru înfiinţarea
tipografiei, aşa cum a finanţat şi funcţionarea ulterioară a acesteia. Ipoteza este
sprijinită de o scrisoare a lui Dosithei din anul 1683către Duca vodă, prin care îl
îndeamna să suporte cheltuielile tipăririi cărţii În contra ereziilor. De altfel, se pare
că Dosithei a fost numit patriarh la 23 ianuarie 1669, cînd avea doar 28 de ani, tot
datorită ajutorului dat de domnul Ţării Moldovei, Gheorghe Duca57.
Atelierul a fost încredinţat unor români cunoscători de limba greacă,
conduşi de Mitrofan, cunoscutul tipograf, care lucra şi la atelierul Mitropoliei.
Conform unor ipoteze mai vechi, tipografia greacă ar fi lucrat în concurenţă cu
atelierul românesc de la Mitropolie58, dar astăzi ştim că tipografia de la Cetăţuia a
colaborat cu atelierul mitropolitan; este suficient să amintim doar că Mitrofan,
tipograful Mitropoliei, a trecut la Cetăţuia şi că a lucrat aici chiar şi după ce a
căpătat rangul de episcop de Huşi.
Cea dintîi carte apărută la mănăstirea Cetăţuia a fost întîmpinarea
patriarhului Nectarie, În contra supremaţiei Papii, tipărită în anul 1682, de
ieromonahul Mitrofan59, pentru combaterea catolicismului sub forma uniaţiei.
55
BRV, I, p. 252; Molin Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 35.
56
Turdeanu, Le livre grec en Russie, p. 70.
57
Iorga, Istoria lit. rom., p. 29; Stănioaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 24-25;
Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova, p. 694; Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările
Române, p. 36; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360.
58
Bădărău, Caproşu, op. cit., p. 108-şi 236.
59
BRV, I, p. 251-254. Doru Mihăescu considera că aceasta a fost prima tipăritură în limba
greacă din Ţările Române (Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi, p. 317). De fapt, primul
imprimat în limba greacă a fost Decretul patriarhului Partenie, care a inaugurat tipografia
de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, în anul 1642, chiar dacă este doar o foaie volantă.
334 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
60
BRV, I, p. 254; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 362-363; Molin, op. cit., p. 35.
61
Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 256-257; Erbiceanu, Bărbaţi culţi, p. 17, scrie că Ioan
Molibdos era „de loc din Perint”; Panaitescu, Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, p. 101.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 335
62
Iorga, Studii şi doc., vol. XVI, p. 409, CCCXXXVII; idem, Istoria bis., I, p. 416-417.
63
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 33.
64
BRV, I, p. 227; prefaţa scrisă în Iaşi, 1685.
65
Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 36-37.
66
Turdeanu, op. cit., p. 72; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 51.
336 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
67
BRV, I, p. 338; Russo, Studii istorice greco-române, II, p. 423, nota 1.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 337
Tomului împăcării (data din josul titlului) dar instabilitatea politică din Ţara
Moldovei ce a avut ca efect şi încetarea finanţării tipografiei, a împiedicat apariţia
cărţii pînă în 1694. Altă lucrare scoasă la mănăstirea Cetăţuia a fost cuvîntarea lui
Ioan Eugenikos împotriva aceluiaşi Sinod de Unire de la Florenţa, la care Ioan
luase parte: Discurs contra hotărîrei Sinodului de la Florenţa, în 169468.
După imprimarea acestor cărţi, Dositei s-a mutat din nou la Bucureşti, dar
s-a întors încă o dată la Iaşi în anul 1698 pentru a publica Tomul dragostei asupra
latinilor, a cărei prefaţă o scrisese în 1697 în Ţara Românească. Cartea, numită de
N. Iorga „o compilaţie războinică“69, cuprinde 25 scrieri din diferite timpuri
împotriva catolicismului: chestiunea primatului papal, a purcederii Sfîntului Duh, a
eucharistiei şi a botezului, între care şi scrieri ale patriarhului Filotei al
Constantinopolului din veacul XV, hotărîri sinodale, scrisori de împăraţi şi
patriarhi, note împotriva unor lucrări de polemică, tratate ale lui Marcu Eugenikos,
duşmanul Unirii proclamată la Florenţa. Cu această carte, opera tipografică în
limba greacă iniţiată de Dositei al Ierusalimului la Iaşi s-a încheiat, după 1698 el
retrăgîndu-se definitiv în Ţara Românească. Deşi a cunoscut o puternică înflorire în
timpul lui Antim Ivireanul, tipografia grecească de la Bucureşti şi-a pierdut
importanţa ca entitate editorială de sine stătătoare pe care o avusese la Iaşi.
În timp ce alte mănăstiri moldoveneşti (Neamţul, de exemplu), au fost
centre de literatură în limba română, mănăstirea Cetăţuia s-a afirmat, dimpotrivă,
ca o instituţie eclesiastică larg protectoare a popoarelor din Orient, într-un moment
în care acestea erau expuse la mari pericole cauzate de tulburări religioase.
Mănăstirea Cetăţuia, la fel ca Snagovul din Ţara Românească, a introdus în
domeniul religios un element nou ce a avut drept consecinţă un aspect important al
culturii româneşti la sfîrşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII: afirmarea
rolului preponderent al românilor în opera de conservare şi progresul pe care l-au
asigurat literaturii ortodoxe în limba greacă70.
Altă etapă în activitatea tipografică militantă la Iaşi a început la mănăstirea
Sf. Sava în anul 1714, în vremea domnului Nicolae Mavrocordat. Contextul este
înfăţişat de cronicarii vremii: „Nicolae vodă s-a bucurat mult de venirea în ţară pe
timpul domniei sale <în 1713>, a unui bărbat atît de învăţat şi sfînt <patriarhul
Hrisant Notara al Ierusalimului>, căci avea de gînd să facă două lucruri bune, care
nu erau în ţară, adică tipografie şi şcoală. Deci a vorbit despre aceasta cu
Preafericitul patriarh, care <…> l-a îndemnat mult să înceapă aceste fapte plăcute
lui Dumnezeu. Şi aşa a trimis Nicolae vodă de a adus meşteri tipografi, atît pentru
68
BRV, I, p. 337-338; Russo, op. cit., p. 185-188; Băltuţă, op. cit., p. 585; Stăniloaie, Patriarhul
Dosoftei al Ierusalimului, p. 50; BRV, I, p. 338; Iorga, Istoria bis., p. 420-421.
69
BRV, I, p. 369; Erbiceanu, Bibliografia greacă, p. 999; Iorga, Istoria lit. rom., p. 56-57;
idem, Studii şi doc., vol. II, p. CCXIII-XXIV; idem, Istoria bisericii, I, p. 421.
70
Molin, op. cit., p. 36-37; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 358.
338 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
slovele greceşti, cît şi pentru cele slavoneşti. Şi clădind case la mănăstirea Sf. Sava
a aşezat acolo tipografia, unde în scurtă vreme s-a început tipărirea cărţilor. De
asemenea, a adus şi dascăli pentru limbile greacă veche şi nouă, pentru slavonă şi
română şi a orînduit ca plata cuvenită lor s-o primească în fiecare an din veniturile
domneşti. Nicolae vodă a făcut şi hrisov domnesc cu pedepse aspre, pentru ca
acestea să rămînă neschimbate şi să poată învăţa aici carte oricine va voi, fără plată.
Şi le-a dat pe amîndouă, atît şcoala cît şi tipografa, în seama preafericitului patriarh
ca să aibă grijă de chiverniseala lor, iar în timpul lipsei patriarhului din ţară să le
poarte de grijă epitropii săi, aleşi dintre egumenii mănăstirilor închinate Sfîntului
Mormînt”71. În acea etapă s-au tipărit lucrări de doctrină ortodoxă: Sinopsis, în
1714 (în limba greacă), Liturghia (textul este slavon, doar tipicul, cîteva rugăciuni
şi o bucată de citit sînt în româneşte) şi Expunerea credinţei ortodoxe de Ioan
Damaschin (în limba greacă), în 1715. Ultima, pînă la p. 231 conţine teologia lui
Damaschin şi, după expresia lui N. Iorga, era o carte „potrivită tocmai pentru
aceste timpuri de luptă“72. După cum îl înştiinţa marele retor Constantin, probabil
îngrijitorul imprimării, pe Hrisant Notara la 8 iulie 1716, lucrarea era cerută şi de
„preosfinţitul din Bethleem“73, Bethleemul fiind un debuşeu obişnuit al cărţilor
imprimate în Ţara Moldovei. Expunerea credinţei ortodoxe a fost imprimată pentru
prima dată în româneşte abia în secolul XIX, de Gherontie şi Grigorie la tipografia
mănăstirii Neamţ.
Tipografia de la mănăstirea Sf. Sava s-a integrat într-o măsură mai mare
decît cea de la Cetăţuia în viaţa culturală a Ţării Moldovei. În atelierul de la Sf.
Sava s-au imprimat şi cărţi destinate românilor (Liturghia), spre deosebire de cel de
la Cetăţuia care a funcţionat în primul rînd pentru ortodoxia orientală grecofonă.
Prin urmare, activitatea tipografică coordonată de domnul Ţării Moldovei Nicolae
Mavrocordat şi de patriarhul Hrisant al Ierusalimului trebuie studiată ca avînd o
legătură de continuitate cu întemeierea şcolii şi a tipografiei de la mănăstirea Trei
Ierarhi de Vasile Lupu, în prima jumătate a secolului XVII şi cu înfiinţarea, la
1679, a unei şcoli domneşti şi a unei tiparniţe la Mitropolie. În primul caz, pentru
înfiinţarea tipografiei, domnia a apelat la Petru Movilă de la Kiev, în al doilea caz,
inţiativa a aparţinut mitropolitului Dosoftei al Ţării Moldovei, dar în cazul
tipografiei de la Sf. Sava, domnul nu a mai recurs la Mitropolia ţării, deşi
mitropolitul Ghedeon apare în prefeţele cărţilor imprimate acolo.
Din Ţările Române, patriarhii Dositei şi Hrisant Notara în colaborare cu
mitropoliţii Dosoftei şi Ghedeon, cu patriarhii Moscovei şi cu învăţaţi greci au
răspîndit în lumea ortodoxă principalele lucrări de doctrină şi de polemică pentru a
opune rezistenţă tezelor catolice şi protestante. Tipografiile în limba greacă de la
71
Cronica Ghiculeştilor, p. 177-178; Axintie Uricariul, p. 158.
72
BRV, I, p. 494, 497-499 şi 501; Iorga, Istoria lit. rom., p. 56-57; idem, Studii şi doc., vol.
VII, p. CCXIII-CCXIV.
73
Hurmuzachi-Iorga, Doc., vol. XIV, 2, p. 791-792; Cicanci, Cărturari greci, p. 46.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 339
74
Bădărău, Caproşu, op. cit., p. 172; Simonescu, Le monastere de Cetăţuia, p. 364;
Turdeanu, op. cit., p. 82-83 şi 87.
75
Vartolomeiu, Rolul Bisericii în dezvoltarea tiparului, p. 80-83;
76
Dimaras, op. cit., p. 145; Duţu, Intelectuali din Balcani, p. 7.
340 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
77
Simonescu, Muracade, Tipar românesc pentru arabi, p. 2; Simonescu, Cărţi arabe, p.
527-528; Gheorghiţă, Tipografia arabă din m-rea Sf. Sava, p. 418.
78
Simonescu, Muracade, op. cit., p. 14; Simonescu, Cărţi arabe, p. 528-529.
79
Simonescu, Muracade, op. cit., p. 6; Păcurariu, Istoria BOR, II, p. 351, 643; BRV, IV, p. 65.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 341
manuscriselor cu texte arabe mai vechi şi revizuirea lor pentru a le pune de acord
cu textele mai noi greceşti, încercîndu-se găsirea formelor celor mai potrivite
pentru exprimarea ideii în limba arabă80. Aşa s-ar putea explica faptul că Silvestru
a revenit în Ţările Române abia între anii 1744 şi 1749. Deşi s-a oprit iniţial la
Bucureşti, cea mai mare parte a activităţii tipografice s-a desfăşurat la Iaşi, între
anii 1745 şi 1747. În final, Silvestru s-a reîntors la Bucureşti.
În legătură cu înfiinţarea tipografiei arabe de la mănăstirea Sf. Sava din
Iaşi datele sînt diferite, dar am rezumat chestiunea în alt loc. Amintim doar că în
prefaţa la Cartea arbitrul adevărului imprimată în anul 1746, împreună cu
Manualul în contra infailibilităţii Papii, patriarhul Silvestru spunea „să se ştie cînd
am intrat în ţările Bogdane, în anul creştin 1735”. O notă în limba greacă pe cele 12
Mineie tipărite la Veneţia între anii 1731 şi 1732, pe care patriarhul Silvestru le-a
dăruit mănăstirii Sf. Sava drept mulţumire că a fost găzduit, lămureşte problema
celei de-a doua veniri a lui în Iaşi: „în anul una mie şapte sute patruzeci şi patru, în
luna mai, am venit în Iaşul ocrotit de Dumnezeu, în timpul domniei prea cinstitului
şi prea înălţatului domn domn Ioan Ioan Nicolai voievod şi am poposit în cinstita
mănăstire a celui între sfinţi părintelui nostru Sava cel sfinţit şi începătorul
pusniciei, în vremea egumeniei prea cuviosului egumen kir Damian“81.
Teodor Holban presupunea că patriarhul Silvestru a înfiinţat tipografia cu
cheltuiala proprie82. Lucrul este puţin probabil, deoarece motivul principal al
venirii lui în Ţările Române era tocmai lipsa mijloacelor materiale şi financiare.
Mai plauzibilă este ipoteza că Silvestru a venit însoţit de cîţiva cunoscători ai
limbii arabe şi a meşteşugului tipografic şi s-a oprit mai întîi la Bucureşti, unde a
recuperat ceea ce mai rămăsese din tipografia arabă a mitropolitului Antim, după
care a plecat la Iaşi. Domnul şi mitropolitul Moldovei i-au asigurat o instalaţie
tipografică nouă la mănăstirea Sf. Sava. Cronica Ghiculeştilor redă şederea lui
Silvestru la Iaşi: „a venit în Moldova şi înalt preasfinţitul şi preapiosul patriarh al
Antiohiei Silvestru. Acesta, petrecînd mai mult timp aici, a primit un ajutor
însemnat atît din partea lui Ioan vodă, cît şi din partea creştinilor. Aceştia alergau la
el cu foarte multă rîvnă, după pilda Domnului, care avea mare respect faţă de
cler”83. Atelierul a fost coordonat de patriarhul Antiohiei dar au participat şi
tipografi români la operaţiunile mecanice care nu presupuneau intervenţia în text,
condiţionată de cunoaşterea limbii arabe (pelcari, drugari, gravori).
Activitatea tipografică a lui Silvestru în Ţara Moldovei a început în 1745
prin tipărirea Condacului (echivalentul în limba arabă a Liturghiei din limba greacă
80
Simonescu, Cărţi arabe, p. 537.
81
Melinte <Chiaburu>, Tipografia arabă de la m-rea Sf. Sava, p. 292-294; Simonescu,
Muracade, op. cit., p. 21; Gheorghiţă, Tipografia arabă din M-rea Sf. Sava; p. 421-422.
82
Holban, Tipografii şi cărţi armeneşti, p. 112;
83
Cronica Ghiculeştilor, p. 603.
342 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
84
Păcurariu, op. cit., p. 644; BRV, IV, p. 65 şi 67; Gheorghiţă, op. cit., p. 420; Simonescu,
op. cit., p. 542; Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova, p. 688.
85
Melchisedec, Biserica română în luptă cu protestantismul, p. 112; Simonescu, Cărţi
arabe, p. 542- 543; idem, Muracade, op. cit., p. 14; Păcurariu, op. cit., p. 644.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 343
ortodoxe din Orient. Deşi nu aveau desfacere în ţară, unele cărţi, mai ales din cele
bilingve, greco-arabe, au rămas şi aici. În Ţara Moldovei erau multe mănăstiri
închinate patriarhiilor orientale care erau des vizitate de numeroşi clerici de diferite
ranguri, dornici să citească în arabă. În plus, la Sf. Sava au existat o şcoală
domnească şi o bibliotecă bogată. Din acest punct de vedere ar trebui abordată şi
problema introducerii studiului limbii arabe în şcoala domnească din Iaşi, în 1742.
Faptul are un caracter cultural mai larg, putînd fi pus în legătură tocmai cu editarea
în Moldova de cărţi în această limbă pentru creştinii arabi din Orient şi cu studiul
unor texte de filosofie veche şi de medicină în limba arabă.
Producţia tipografică de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi menită să
aprovizioneze cu cărţi religioase popoarele arabe din Orient se înscrie în
continuarea unui program ideologic şi, implicit, politic. Cartea ilustrează o
mentalitate în care sentimentul soldarităţii creştin-ortodoxe precumpănea încă
asupra conştiinţei de neam. Tiparul arab de la Iaşi, la fel ca tiparul grecesc, a fost
solicitat din afară şi organizat cu sprijin românesc. Prin activitatea tipografică în
limba arabă, Ţara Moldovei continuă „opera de călăuză a credinţei ortodoxe”86.
Odată cu încheierea activităţii tipografice în limba arabă se încheie şi
epoca marilor programe editoriale militante. Din a doua jumătate a secolului
XVIII, modalităţile de sprijinire a popoarelor sud-est europene capătă semnificaţii
politice tot mai clare, componenta religioasă devenind secundară. După 1750,
raportul de forţe în zona geografică limitrofă Ţărilor Române se schimbă: austriecii
se aflau în Transilvania, Rusia se impune tot mai mult în faţa Imperiului Otoman,
se declaşează seria războaielor ruso-austro-turce, care aduc cu ele ocupaţiile ruse în
Ţara Moldovei şi austriece în Ţara Românească, relaţiile cu Apusul se
consolidează, după 1780 apărînd şi consulii străini în Ţările Române. În asemenea
circumstanţe, problemele religioase capătă aspecte politice afirmate deschis.
Chiar dacă uneori se mai face apel la tipar, percepţia noţiunii de ajutor este
alta. În timpul mitropolitului Iacob I Putneanul, o tipăritură a fost realizată în mod
expres cu intenţia de a fi vîndută, banii obţinuţi contribuind la rezolvarea unei
situaţii băneşti dificile a unei comunităţii ortodoxe. La începutul secolului XVIII,
mănăstirea Xiropotamu de la Muntele Athos era grevată de datorii. Pentru a o salva
de la ruină, vestitul teolog Constantin Cezar Daponte vine după ajutor în Ţările
Române, însoţit de moaştele celor 40 de Sfinţi. Călătoria lui Daponte în Ţara
Moldovei a avut un mare ecou şi mitropolitul Iacob I Putneanul dă o pastorală
pentru a îndemna la sprijinirea mănăstirii Xiropotamu, făcînd cunoscută istoria
Lemnului Sfînt: Despre lemnul sfntei cruci imprimată în tipografia mitropolitană
de la Iaşi, în anul 175987.
86
Holban, op. cit., p. 112; Stoide, Contribuţii la istoria învăţămîntului, p. 111; Minea, op.
cit., p. 527.
87
Bodogae, Ajutoarele româneşti, p. 203-204; BRV, II, p. 144-145.
344 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
88
Mihail, Legături culturale-bisericeşti, p. 44.
89
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 921.
90
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 415.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 345
cărţilor româneşti în bisericile din Maramureş, din care multe scoase la Rădăuţi,
justifică afirmaţia: Catavasierul din 1744 a ajuns în satul Mirese; Ceaslovul
imprimat în anul 1745, a fost semnalat la Dăneşti, Surdeşti, Budeşti-Susani, Săcel,
Săpînţa, Vişeul de Sus şi de jos, Vinţeşti, Deseşti, Borşa, Ieud, Băcicoel;
Antologhionul din 1745, a ajuns la Deseşti91.
Mai concludentă decît circulaţia cărţilor este decizia luată de stăpînirea
habsburgică de a opri intrarea cărţilor ortodoxe în Transilvania, prin care se încerca
limitarea implicaţiilor de ordin naţional generate de legăturile confesionale cu
românii din afara hotarelor imperiului. După puternica reacţiune ortodoxă
provocată de călugărul Visarion Sarai în sudul Transilvaniei în 1744, autorităţile
imperiale şi-au dat seama că unirea religioasă din 1698 cu Biserica Romei nu putea
avea succes între românii transilvăneni atîta timp cît legăturile acestora cu viaţa
spirituală a Ţărilor Române nu vor fi rupte. Prin urmare, au fost elaborate cîteva
decrete (1746, 1768 şi 1770) prin care se interzicea intrarea în Transilvania a
cărţilor venite din tipografiile muntene, moldovene şi ruseşti. Cu toate aceste
oprelişti, cărţile tipărite în Muntenia şi Moldova posterior ordinului imperial din
1746 circulau în toată Transilvania, în timp ce cărţile apărute la Blaj sau la alte
tipografii imperiale erau privite cu neîncredere. Din acest punct de vedere, este
sugestiv faptul că arhiepiscopul Carlovaţului, Pavel Nenadovici, care avea în
subordine şi pe românii din Banat, a apelat la mitropolitul Gavriil Callimachi
pentru a-i tipări la Iaşi, în anul 1765, Îndreptarea păcătosului. Mitropolitul Ţării
Moldovei a suportat financiar atît traducerea manuscrisului din greceşte, cît şi
imprimarea lui de Grigore Stanovici, împreună cu monahul diortositor Evloghie şi
cu zeţarii Ilie şi Damaschin diacon. Acest fapt, coroborat cu intensa circulaţie a
cărţilor imprimate în Ţara Moldovei, l-au determinat pe episcopul unit al
Transilvaniei, Atanasie Rednic, la 9 noiembrie 1771, să se plîngă guvernatorului că
Transilvania a fost invadată de cărţi din Moldova, care strică rosturile tipografiei de
la Blaj. Împrejurările au determinat Cancelaria Aulică din Viena ca prin decretul
împărătesc din 24 februarie 1773 să cheme la o consfătuire pe episcopul unit al
Croaţilor, al Muncaciului şi al românilor transilvăneni, Grigore Maior, ca să aleagă
cărţile ce urmau a fi tipărite în tipografia Orientală din Viena pentru popoarele
unite român, rutean şi croat, să stabilească modelele care trebuiau folosite şi
schimbările ce se impuneau a fi făcute în cuprinsul lor, potrivindu-l cu dogmele
unirii. Interesant este faptul că drept model de Liturghie a fost aleasă ediţia
imprimată la Iaşi în anul 1759, după un exemplar provenit din Baia Mare92.
91
Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 148-150; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 149-
150.
92
Lemny, Tipografia de la Rădăuţi, p. 316-317; BRV, II, p. 164-166; Mosor, Gavriil
Callimachi, p. 773-774; Coravu, Aspecte ale activităţii de tipărire şi răspîndire a cărţilor,
p. 1222; Moga, Contribuţiuni privitoare la tipărirea cărţilor, p. 584-585 şi 591.
346 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
93
Erbiceanu, Xenopol, Serbarea şcolară, p. 12.
94
Iorga, Istoria lit. rom., vol. I, p. 352.
95
Călători străini despre Ţările Române, vol. V, Bucureşti, 1973, p. 327.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 347
96
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 159-161; Codex Bandinus, p. 321.
97
BRV, I, p. 157-158.
98
Ştrempel, Copişti, p. 225 ; Cartojan, Istoria lit. rom. vechi, p. 198-199; Iorga, Monarhii,
p. 136; Cronţ, Dreptul bizantin în Ţările Române, p. 56; Berechet, Legătura dintre dreptul
bizantin şi românesc, p. 119-120.
348 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
99
Axinte Uricariul, apud Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 171-172.
100
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 388.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 349
au fost trimişi prin ţinuturi să cerceteze modul în care preoţii şi diaconii ştiau să
citească în cărţile de slujbă. Tot ca urmare a reglementărilor domneşti, s-a
perfecţionat şi operaţiunea de desfacere a cărţilor, care trebuiau să ajungă în fiecare
sat, biserică şi mănăstire ortodoxă. Ca o consecinţă a măsurilor domnului, „mulţi
preoţi şi diaconi au tras mare folos şi citeau pe întrecute felurite cărţi singuri”101.
Reglementările lui Constantin Mavrocordat în domeniul instrucţiei şcolare
au fost continuate de ceilalţi domni care s-au succedat pe tronul Ţării Moldovei în a
doua jumătate a secolului XVIII. Reorganizatorul şcolii greceşti din Iaşi şi
adevăratul întemeietor al Academiei domneşti a fost Grigore Alexandru Ghica
(1764-1767), şi el un domn iubitor de cultură. Prin hrisovul de la 6 iunie 1765,
domnul a mărit venitul şcolii greceşti din Iaşi, căreia i-a acordat şi venitul plătit
pînă atunci şcolii de la Muntele Athos, care îşi încetase funcţionarea, şi banii
mucarerului pe care îl plăteau ţăranii. În octombrie 1766, acelaşi Grigore
Alexandru Ghica, după expresia lui N. Iorga, „reformă învăţămîntul superior
moldovenesc”. Clerul urma să contribuie la întreţinerea şcolii, plătind cîte patru lei
noi pe an, la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru. Venitul şcolii urma să fie administrat
nu doar de mitropolit ca pînă atunci, ci de o epitropie sub conducerea lui care să se
întrunească o dată pe an. De asemenea, trebuiau să se înfiinţeze cîte o şcoală la
Galaţi şi Botoşani, trei şcoli episcopale la Huşi, Rădăuţi şi Roman, plus încă 23 de
şcoli în principalele oraşe, tîrguri şi ţinuturi din Ţara Moldovei: la Suceava,
Cîmpulung, Neamţ, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Vaslui, Fălciu, Greceni,
Lăpuşna, Chişinău, Orhei, Soroca, Cernăuţi, Cîmpulungul rusesc, Dorohoi,
Botoşani, Hîrlău, Cîrligătura şi în două locuri din ţinutul Iaşilor, în afară de
capitală. La şcoala domnească, pe care Domnul a numit-o într-un act din a doua
domnie, Academie, urmau să predea un „dascăl mare a epistimurilor”, un dascăl
elinesc, un ipodascăl elinesc, un „dascăl ce învaţă carte grecească bisericească”, un
„dascăl lătinesc” şi unul românesc sau „moldovenesc”, care aveau lefuri fixe. Mai
erau prevăzuţi un bibliotecar, un psalt, un „ierochirica grecesc” şi trebuiau să se
întreţină 20 de elevi bursieri. În a doua domnie (1774-1777), Grigore Alexandru
Ghica şi-a completat măsura prin reorganizarea şcolii slavoneşti102.
Cu siguranţă că, folosind un termen modern, a fost conceput şi un plan
editorial care a stat la baza funcţionării tipografiei în Ţara Moldovei pînă la sfîrşitul
secolului XVIII. Astfel se explică faptul că de aici înainte s-au tipărit trei tipuri de
cărţi: de lectură religioasă, de ritual şi manuale şcolare. Cărţile de lectură religioasă
şi de edificare sufletească pentru creştini se adresau preoţilor (Sinopsis sau
Adunarea celor şapte taine, 1747 şi 1751; Mreaja apostolică, 1756; Adunare de
101
Cronica Ghiculeştilor, p. 623; Pseudo-Enache Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării
Moldovei, p. 16; Furtună, Preoţimea românească, p. 150-152; Iorga, Istoria lit. rom., p.
368.
102
Iorga, Istoria lit. rom., p. 367-368.
350 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
103
BRV, II, p. 119-120.
104
Ibidem, p. 140.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 351
105
BRV, II, p. 129.
352 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
106
BRV, II, p. 131; Furtună, Preoţimea românească, p. 162; Păcurariu, Istoria BOR, II, p.
354-355; Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 911-923.
107
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 26.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 353
societăţii vechi româneşti. Ele au deschis larg ferestrele unor noi orizonturi culturii
noastre, aducînd în cîmpul preocupărilor şi elemente ştiinţifice şi literare”108.
Contemporanul lui Mihail Strelbiţchi, mitropolitul Leon Gheuca a început
să insereze unele elemente profane şi în cărţile de slujbă. În Octoihul mic imprimat
în 1786 se găsesc cîteva sentinţe din lucrarea lui Antim Ivireanul, Pilde filosofeşti
(1713). Mitropolitul Leon alege din cartea ilustrului său predecesor o serie de
precepte referioare exclusiv la rolul învăţăturii şi la comportarea la curte, dorind să
ofere cititorilor o lectură folositoare şi plăcută în orele de răgaz. Leon Gheuca
grupa în jurul său un nucleu de bibliofili, din care făceau parte Gherasim Clipa,
discipolul său, Iordache Dărmănescu, Neculai Canta, Ioniţă Sturza, Vasile şi Ilie
Carp, Constantin Palade (pentru care tipograful-copist Andriotaxitul făcea
manuscrise, cum s-a văzut în capitolul privitor la Meşterii tipografi), Iordache
Cantacuzino, care şi-a făcut o colecţie de Cronici, Toader Jora şi Ştefan Stîrce,
alături de care erau copiştii ce lucrau cînd pentru unul, cînd pentru altul,
manuscrise de opere literare: Alexandru Ciohoranul, Alexandru Athanasiu, Grigore
Hudici, Grigore Ilievici, Ioasaf Luca, Ioniţă Chira, Andriotaxitul pomenit mai sus.
O parte din figurile acestei mişcări literare se regăsesc şi în conspiraţiile împotriva
domnilor fanarioţi, mişcarea, indiscutabil iluministă, avînd şi valenţe politice109.
Şcoala moldoveană a sfîrşitului de secol XVIII îi datorează mult
succesorului mitropolitului Leon Gheuca, Iacov II Stamati. Împreună cu un grup de
boieri şi feţe bisericeşti cărturari, acesta îi înaintează domnului Mihail Suţu un plan
de reorganizare a Academiei domneşti din Iaşi. Anaforaua dovedeşte gradul înalt
de cultură al unora dintre boierii şi ierarhii ţării, care cereau, alături de disciplinele
teologice, studierea geometriei, a dreptului şi a limbilor latină, greacă şi franceză.
Se prevedea aplicarea principiului fundamental al pedagogiei: procedarea de la
cunoscut la necunoscut şi eliminarea vacanţelor lungi, deoarece învăţămîntul are ca
scop să formeze deprinderi, iar deprinderile se capătă numai dacă se repetă cît mai
des şi fără întrerupere.
Punctul VIII al anaforalei îl privea pe „epistatul şi păzitorul cărţilor
şcoalei”, adică pe bibliotecar. În afară de grija pentru administrarea gospodăriei
şcolii, acesta avea în sarcină şi paza cărţilor, care nu se puteau împrumuta acasă
decît cu aprobarea epitropilor. Mitropolitul Iacov II impune o măsură menită să
îmbogăţească biblioteca Academiei: „iar spre îmbodobirea şi bun nume acestei
biblioteci, nici unul din neguţitori nu va aduce în pămîntul acesta carte nouă şi de
curînd ieşită la lumină, pînă nu va da una dintr-însele să se puie în biblioteca
aceasta de obştie. Iar de va fi cartea mare şi de mult preţ, atuncea i se va da preţul
pe jumătate”110. Măsura era ceea ce astăzi se numeşte depozitul legal de publicaţii.
108
BRV, II, p. 301; Pascu, Istoria învăţămîntului din România, I, p. 322.
109
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 916-917.
110
Ciurea, Iacov Stamati, p. 124-125.
354 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
111
Ibidem, p. 134-135 ; Corfus, Însemnări de demult, p. 211.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 355
anaforaua din 1 ianuarie 1828 îl prezintă domnului: o şcoală normală de doi ani în
care să se înveţe limba română, cu gramatica, caligrafia, catihismul, aritmetica şi
„niscaiva începătoare învăţătură”; un gimnaziu de patru ani, în care să se înveţe
limba latină, „maica limbii noastre”, iar în limba română să se înveţe religia,
filologia, biografia, logica, retorica, poezia, istoria, matematica, moralul,
„economia pămîntească şi politicească”, istoria naturală şi arheologia. Totodată,
recomanda „pentru pomenitele învăţături vrednici profesori români pămînteni”.
Limba greacă urma să fie învăţată mai tîrziu, după ce se mai uşurau cheltuielile, iar
pentru învăţarea altor limbi străine „care nu sînt un ram neapărat al învăţăturii
obşteşti” părinţii elevilor vor fi datori să contribuie băneşte la plata profesorilor
numiţi de Epitropie. Măsura era argumentată de faptul că era „mai trebuitoare
cultura limbii vorbirii neamului în care se fac sfintele rugăciuni, se tractarisesc
toate pricinile şi care este cea mai puternică legătură spre păstrarea şi îmbunătăţirea
neamului şi însufleţirea de dragoste de patrie”. Anaforaua mai propunea alcătuirea
unei „biblioteci naţionale” şi înzestrarea „şcoalei pămînteşti” cu „instrumenturi şi
adunarea uneltelor pentru sporul învăţăturilor”. Spre a consolida învăţămîntul
naţional, profesorii au fost obligaţi prin contractul de angajare să întocmească
„cărţile scolastice” pentru cursurile ce vor preda. Oferind exemplul personal, în
anul 1828, mitropolitul Veniamin a tipărit cu banii săi Învăţătura creştinească spre
folosul de obşte, în cuprinsul căreia, spre deosebire de alte lucrări cu acelaşi titlu a
adăugat cîteva exerciţii elementare de abecedar şi „meşteşugul alilodidacticesc”112.
Scopul mitropolitului era ca „înmulţindu-se cărţile şi ştiinţele în limba
naţiei, dacă nu eu, dar urmaşii miei se vor învrednici a se folosi de cliros învăţat şi
încuviinţat şi a cîştiga norod luminat în ştiinţa hristianiceştilor învăţături”113. În
concepţia lui Veniamin, tiparul este „lumină aprinsă în sfeşnic”, iar cartea scrisă cu
„condei de fier” este lucrătoare la mîntuirea omului şi o „prosforă” adusă lui
Dumnezeu pe altarul Bisericii şi al patriei, ca o dovadă a dragostei faţă de neamul
românesc, pentru folosul şi învăţătura tuturor. De aceea, în prefaţa
Chiriacodromionului imprimat în anul 1811 la mănăstirea Neamţ, Veniamin spune:
„ceresc fac pre omul carele cu luare aminte şi necontenit le citeşte <dumnezeieştile
Scripturi> şi lîngă citire înjugă şi pre împlinirea cu lucrul a celor citite”114. Pedagog
iscusit, el a tradus şi tipărit cărţile de bază ale învăţăturii creştine de care
Mitropolia Moldovei avea mai mare nevoie: istorie bisericească, catehetică,
liturgică, dogmatică, morală, apologetică, exegeză etc., astfel încît se poate spune
că el este fondatorul teologiei superioare româneşti. Mulţumită lui, au fost traduse
pentru prima dată în limba română Tipicul, Pidalionul, Catehismul, Dogmatica.
Prin tipărirea cărţilor, mitropolitul nu urmărea doar nevoile bisericii, ci şi progresul
112
Enescu, Veniamin Costachi, p. 139-140
113
Iorga, Istoria bis., vol. II; p. 230.
114
BRV, II, p. 31.
356 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
115
BRV, II, p. 962
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 357
printre condiţiile cenzurii ţariste, astfel încît cultura românească să poată rezista.
Liturghia imprimată la Chişinău în anul 1815 „a fost unul din stîlpii puternici ai
românismului în Basarabia. <Cartea> a servit şi de model de scriere şi urmările
literare n-au întîrziat să apară”116, iar afirmaţia este susţinută de prezenţa masivă,
pînă în perioada interbelică, a acestei cărţi în bisericile de peste Prut.
Urmare a celor afirmate pînă aici, de la mijlocul secolului XVIII se
schimbă fundamental rolul cărţii şi al tipografiei în societatea românească.
Principala schimbare intervenită faţă de veacul XVII a constat în apariţia unor
elemente de laicizare. În prefaţa Psaltirii sale din 1743, Duca Sotiriovici sugera un
rol social-patriotic al tipografiei: „măcar că nu-mi este patria Ţara Moldovii, <…>
pentru că am cîştigat întru acest pămînt (strein fiind) şi cinste şi priinţă, cunosc că
am aceeaşi datorie ce au şi lăcuitorii cei adevăraţi. Deci, pentru ca să dau cătră
dînsa un sămn de mulţămită, şi neavînd altu cu ce, am pus nevoinţă de am tipărit
această Psaltire spre folosul aceştii patrii”. În climatul creat de iluminism,
cărturarilor de la sfîrşitul secolului XVIII li se datorează destrămarea „conştiinţei
ortodoxe”, în locul conceptului de „pămîntean” apărînd acela de „patriot” care
prevesteşte conceptul de naţionalitate117.
***
116
Haneş, Scriitorii basarabeni, p. 116.
117
BRV, II, p. 78; Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 916-917.
358 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
largă puteau atinge 4500-5000 de exemplare, iar numărul a rămas constant din
cauză că deşi numărul ştiutorilor de carte a sporit în permanenţă, din a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea teritoriul Ţării Moldovei s-a diminuat
considerabil. Fireşte, puteau exista şi tiraje foarte mici.
Studiul preţului cărţii tipărite presupune cunoaşterea celor două elemente
componente: costul şi preţul de vînzare. Costul unui imprimat se compunea din
cheltuielile de lucru şi de aprovizionare cu materialele necesare, cărora li se adaugă
o sumă pentru obţinerea rentabilităţii atelierului. Distribuţia cărţilor fiind dirijată de
autorităţile statului şi ale bisericii, preţul fixat de tipografie reprezenta baza preţului
cu care acestea erau distribuite în ţară şi în afara ei. Preţul de vînzare al cărţilor era
mai mare pentru cumpărătorii colectivi (sate, mănăstiri) decît pentru cei particulari.
Pentru aprecierea corectă a mărimii preţurilor de vînzare ale cărţilor comparativ cu
alte mărfuri este necesară şi cunoaşterea altor elemente suplimentare: starea cărţii
în momentul vînzării, dacă s-a vîndut legată sau nu, contextul tranzacţiilor,
motivele care au determinat vînzarea şi echivalenţele monetare. Necunoscînd
întotdeauna cu exactitate asemenea elemente, se constată că, simultan, aceeaşi
tipăritură avea preţuri variabile în timp şi în spaţiu. Numeroase vînzări-cumpărări
de cărţi nu au avut o evoluţie liniară, iar variaţiile de preţ sînt greu explicabile. În
unele cazuri, pe măsura trecerii timpului de la apariţie, preţul unei ediţii a crescut;
în mod contrar, preţul altora a scăzut. Pe de altă parte, odată ce au trecut nişte ani
de la data imprimării, intervenea faptul că o carte necesară devenea o raritate, în
unele cazuri atît de rară şi căutată încît se multiplica manual, prin copierea
originalului tipărit. Se observă şi că distanţa faţă de centrul tipografic în care a
apărut cartea determină creşterea preţului acesteia. Indiferent de aceste
necunoscute, concluzia este că în întreaga perioadă analizată, cărţile s-au numărat
printre bunurile cele mai scumpe ale societăţii româneşti.
Valoarea mare a cărţilor rezultă şi dintr-o serie de practici situate în afara
sferei comerciale: amanetarea şi confiscarea lor de autorităţi în schimbul neachitării
unor obligaţii fiscale, însuşirea lor pe nedrept, de hoţi sau chiar de persoane aparent
onorabile. Faptele erau favorizate şi de lipsa menţiunilor de vînzare - cumpărare
sau de proprietate făcute pe carte, ce căpătau puterea juridică a unui contract. În
timpul războaielor sau al năvălirilor străine, cărţile erau capturi de seamă, pentru
recuperarea lor proprietarii parcurgînd distanţe lungi sau se judecau cu cei pe care
îi puteau dovedi că şi le-au însuşit în mod ilegal.
O carte se transmitea din generaţie în generaţie, ca orice proprietate
ereditară, iar măsura valorii sale este dată şi de faptul că era asimilată obiectelor de
cult şi că pentru protejarea ei se recurgea la măsuri de natură spirituală,
concretizate în blesteme înfricoşătoare, inspirate din hagiografia creştină. Unitatea
limbii şi a originii românilor s-a exprimat de-a lungul perioadei cercetate nu numai
din partea factorilor politici şi eclesiastici ci şi din partea sătenilor şi orăşenilor care
se implicau singuri în dobîndirea cărţilor, văzînd în aceasta un act de dăruire şi
CONCLUZII 365
ediţiile tipărite dar avea o pondere variabilă în ansamblul tirajului. Din orice ediţie
tipărită, un număr de exemplare s-a dat gratuit cîtorva categorii de destinatari:
Domnului şi ierarhilor sub auspiciile cărora s-a imprimat, autorilor, celor care
contribuiau financiar la apariţia ei şi tipografilor. Aceştia donau majoritatea cărţilor
în sate, mănăstiri, biserici sau şcoli din cele trei Ţări Române şi din afara acestora,
în sud-estul Europei, la Muntele Athos şi în Orientul Apropiat, şi contemporanilor.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea se implică în activitatea tipografică şi unii
laici: boieri mici, dieci de cancelarie, dascăli etc., care primeau un număr de
exemplare tipărite, echivalentul drepturilor de autor moderne. Tipografii primeau şi
ei un anumit număr de imprimate ca parte a plăţii cuvenite pentru munca prestată.
Cîteva exemplare din cărţile imprimate erau destinate bibliotecilor şcolii domneşti,
a celor de la Mitropolie, Episcopii ori mănăstirilor care erau centre culturale
recunoscute. Instituţia denumită astăzi „depozit legal” a fost înfiinţat în timpul
mitropolitului Iacob Stamati. Atelierele tipografice în care s-au imprimat cărţi în
limbile greacă şi arabă destinate credincioşilor ortodocşi grecofoni şi arabofoni din
Imperiul Otoman au difuzat în mod gratuit întreaga producţie tipografică.
Cercetarea critică a însemnărilor de pe cărţi şi a documentelor de arhivă
conduce la demontarea acelor clişee istoriografice potrivit cărora difuzarea cărţilor
s-a făcut în primul rînd pe cale populară, prin colportorii care mergeau de cele mai
multe ori pe poteci tăinuite, cu desaga etc. Distribuţia tipăriturilor a fost un proces
organizat riguros, şi numai astfel ele şi-au putut îndeplini funcţiile politice şi
culturale care astăzi ne apar ca fiind impresionante. Cartea tipărită în Ţările
Române a avut o circulaţie foarte largă, ce cuprinde toată aria românească, sud-
estul Europei şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. Cînd o ediţie devenea rară ori se
imprima de la început într-un tiraj insuficient, se multiplica manual, prin copiere,
practică ce s-a perpetuat alături de tipar pînă tîrziu. Un puternic centru de copiere a
cărţilor în prima jumătate a secolului XIX a fost la mănăstirea Neamţ, chiar dacă
acolo exista şi o producţie tipografică susţinută.
În cazul secolului XVII, posesorii de carte, cu rare excepţii, erau lăcaşurile
de cult sau comunităţile săteşti. Din secolul al XVIII-lea, păturile sociale cu acces
la tipar devin mai numeroase. La fel ca astăzi, uneori, cărţile se împrumutau între
amatorii de lectură sau între biserici învecinate.
O categorie de imprimate care a ocupat un loc însemnat în economia
atelierului tipografic central a fost cea a actelor şi a foilor volante, care au căpătat o
pondere mare în producţia tipografică moldoveană la mijlocul secolului XVIII.
Emitenţii actelor şi foilor volante au fost pînă la începutul secolului XIX, cînd apar
foile volante emise de persoane particulare, instituţii sau societăţi, în primul rînd
reprezentanţii autorităţii de stat şi religioase. Tirajele tipăriturilor ocazionale au fost
apreciabile, fiind cel puţin egale cu numărul diferitelor categorii de contribuabili
ori al localităţilor din Ţara Moldovei care trebuiau înştiinţate.
CONCLUZII 367
- prima jum. a sec. al XVIII-lea, Băseşti (MM): 16 florini; Borod (BH): 24 florini; Budacu
(BN): 12 florini; Cârneşti (AB): 6 florini şi un mărieş; Cizer (SJ): 20 florini; ţ. Cluj: 24
florini; Geoagiu-Băi (HD): 32 florini; Horezu (BV): 9 florini; Gîrbou (SJ): 39 <…>
însemnare incompletă; Ţigău (BN): 13 florini; Rîmnic (VL): 13 zloţi;
- 1701, Tisa (AR): 25 florini;
- 1706, Bahnea (MS): 10 florini;
- 1707 iunie, Brănişca (HD): 10 zloţi;
- 1708, Brusturi (AR): 32 florini şi 62 zloţi;
- <1708-1709> (văleat 7217), Moldova: 10 taleri;
- 1713 iunie 15, Sidriaş (MS): 17 florini şi două mierţe de grîu, valorînd fiecare un florin;
- <1713-1714> (văleat 7222), Tîrgovişte (DB): 7 taleri;
- 1714, Cib (AB): 68 taleri;
- 1715 noiembrie 4, Sălciua de Jos (AB): 19 florini;
- <1716-1717> (văleat 7225), Borşa (MM): 12 florini;
- 1716, Ucea de Sus (BV): 20 florini;
- 1719 iulie 30, m-rea Deda (CJ): 13 horgoşi;
- 1720 martie 9, Dumbrava (MS): 30 florini;
- martie 15, Budac (BN): 16 florini nelegată;
- martie 20, Sălciua de Sus (AB): 15 florini;
- iulie 1, Budac (NB): 9 florini şi 28 de bani;
- septembrie, Greceni: un sărindar; Borşa (MM): 12 florini;
- <1720 septembrie 1 – 1721 august 31> (7229), Suceava (SV): 12 lei (pentru 6 lei s-a dat un cal);
- 1721, Ţara Românească: 8 lei;
- 1722, Frata (CJ): 20 florini; sl. l. : 4 lei ;
- 1723 ianuarie 7, Ciugudul de Sus (AB): 4 galbeni; Transilvania: 6 taleri;
- 1730, Margina (T M): 12 florini şi 11 creiţari;
- 1731 noiembrie 20, Peştera (HD): 8 lei (“pe o foamete“);
- 1735 februarie 20, Rugineşti (VS): „8 lei şi era risipită”;
- <1735 februarie 20>, Rugineşti (VS): 25 parale;
- 1736, Someşul Cald (CJ): 10 oi şi 8 miei, socotiţi la 20 de florini;
- 1741, Sîmpetru de Cîmpie (MS): 10 florini, în grîu şi secară;
- 1745 ianuarie 25, Lăpuşnicel (HD): 13 florini;
- iunie 8, Boholţ (BV): 8 florini;
- 1746 februarie 29, Bocicoel (MS): doi boi;
- <1749-1750> (văleat 7258), Tîrgovişte (DB): 2 taleri şi 30 parale;
- mijloc sec. XVIII, Crişcior (HD): 15 florini; Silivaş (CJ): 13 florini; Stupini (BV): 13 florini;
- a doua jum. a sec. XVIII, Apalina (MS): 10 lei bătuţi; Bozieş (BN): 23 florini; Topoloveţ
(HD): 12 florini; Geoagiu-Băi (HD): 32 florini; Icland (CJ): 10 florini; Şuştiu (BV): 12
zloţi; Ţigău (SB): 12 florini şi o jireadă de iarbă, în total 13 florini; Transilvania: 6 taleri;
- 1751, Jacodu (MS): un sărindar;
- 1754, Suatu (CJ): 8 zloţi;
372 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 189-190, 193, 195-196, 198-202, 205-209, 211-212, 217-
218, 221, 225, 228-233, 237, 243, 245, 247-249, 251-253, 256-257, 259-262, 268, 270,
272-282, 285-288, 292, 295, 297-298, 300-303, 306-307, 312, 315, 318-319, 322, 326, 328-
329, 332-336, 338, 340, 342, 345, 348-350, 353-354, 356, 362, 367-369, 372, 374-376,
379-382, 387-388, 391, 393-394, 397-399, 403, 406, 408-412, 429; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 42-46, 49, 52-54, 56, 58-59; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu, p. 9,
10, 12, 61-65, 68, 95; Corfus, op. cit., p. 186, 195, 219-220; Iorga, Studii şi doc., vol. XII,
p. 32, vol. XIII, p. 59, 102, 153-154, vol. XVI, p. 312; idem, Inscripţii din bis. României,
vol. II, p. 32, 180; Mureşianu, Cartea veche din Banat, p. 130; Bodinger, Cartea rom.
veche în BCU Iaşi, p. 5; Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 202, 208-209; Mârza,
Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 45, 71-72, 75-76, 240, 314, 352; Arh. St. Iaşi,
Fond Doc., Pachet MLVIII/4; Mălinaş, Catalog de carte rom. veche, p. 31; Mosora, Hanga,
op. cit., p. 9, 11, 13; Bîrlea, op. cit., p. 33-34; Berechet, Însemnări, p. 590; Mitric, Cartea
rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 59, 67; IV, p. 200; Filip, Cartea rom. veche în bibl.
Kirileanu, p. 40; Dulgheru, Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 21; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 216, 251, 316, 424, 473.
2
Bărnuţiu, Cartea rom. veche în colecţii sătmărene, p. 64; Braicu, Bunea, op. cit., p. 74;
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 163.
3
Ghibănescu, Bis. Sf. Nicolae Domnesc, p. 7; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed.
II, p. 314.
4
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana, p. 110; Ghibănescu, op. cit., p. 47.
5
Braicu, Bunea, op. cit., p. 95; Mitric, op. cit., I, p. 67; Marian, Inscripţiuni, p. 104-105.
6
Mosora, Hanga, op. cit., p. 24; Corfus, op. cit., p. 184; Iorga, Inscripţii din bis. României,
vol. II, p. 120.
374 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
7
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 52; Mosora, Hanga, op. cit., p. 25-26, 65 ; Mitric, op.
cit., II, p. 55 ; Filip, op. cit., p. 54-55; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 120;
Bodinger, op. cit., p. 92; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 308, 326; Ibidem, II, p. 240.
8
Bodinger, op. cit., p. 25; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 103.
9
Mitric, op. cit., I, p. 81; Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii lui Dimitrie Cantemir, p.
1014-1015; Corfus, op. cit., p. 220-221; Zugrav, Divanul, p. 390.
10
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti, p. 44.
11
TC, anul 1, nr. 8, 1916, p. 125; Marian, Inscripţiuni, p. 97; Dima, Cartea veche rom. în
Arh. St., p. 45; Inscripţii, în IN, anul 7, 1928, p. 252; Balaur, Biserici, p. 27-28 ; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, II, p. 13.
ANEXE 375
12
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 180; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 468.
13
Mureşianu, op. cit., p. 183; Bodinger, op. cit., p. 96; Caproşu, Chiaburu, op. cit., II, p. 294.
14
Mosora, Hanga, op. cit., p. 58; Mitric, op. cit., II, p. 36.
15
Bodinger, op. cit., p. 81-82, 95; Inscripţii, IN, anul 7, 1928, p. 252; Balaur, op. cit., p. 27;
Bîrlea, op. cit., p. 112; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 64; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, I, p. 542; Ibidem, II, 25, 74; Ibidem, IV, p. 546, 558.
16
Mihăescu, op. cit., p. 60; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 552; Ibidem, IV, p. 555.
17
Mosora, Hanga, op. cit., p. 65; Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 426;
Mihăescu, op. cit., p. 67 – 68; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 14.
376 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
18
Bodinger, op. cit., p. 86; Bîrlea, op. cit., p. 26; Mihăescu, op. cit., p. 69 - 70.
19
Bîrlea, op. cit., p. 161-162.
20
Pop, Mărturii strămoşeşti, p. 15; Bodinger, op. cit., p. 105; Caproşu, Chiaburu, op. cit., II, p. 2.
21
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772; Xenopol, Callimachi, p. 138; TC, An I (1933), nr. 9,
p. 141 şi An I (1916), nr.8, p. 125.
22
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 227; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 76;
Inscripţii, IN, anul 7, 1928, p. 253; Bodinger, op. cit., p. 109; Pop, op. cit., p. 50, 95, 96;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 18, 22, 26, 28, 100, 357; Ibidem, IV, p. 548.
23
Dima, op. cit., p. 77; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 79.
ANEXE 377
24
Inscripţii, IN, anul 7, 1928, p. 252; Bîrlea, op. cit., p. 112, 116; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 83; Mitric, op. cit., II, p. 116-117; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 50,
100; Ibidem, III, p. 277; Ibidem, IV, p. 265, 269, 549, 556.
25
Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 44; Bîrlea, op. cit., p. 176; Mosora,
Hanga, op. cit., p. 78; Mihăescu, op. cit., p. 86; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 59, 66-
67; Ibidem, III, p. 26; Ibidem, IV, p. 479.
26
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 87.
27
Mosora, Hanga, op. cit., p. 16, 74; Pop, op. cit., p. 91; Bodinger, op. cit., p. 105, 183;
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 161-162; Mihăescu, op. cit., p. 89-91; Amurăriţei, op. cit.,
p. 194; Bîrlea, op. cit., p. 26, 196-197; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 95; Ibidem, III,
p. 188, 413; Ibidem, IV, p. 146, 552.
378 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
28
Mosor, op. cit., p. 772; TC, anul I, nr, 8, 1916, p. 126; Mosora, Hanga, op. cit., p. 77;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 97 – 99; Mitric, op. cit., II, p. 103, 117; idem, Ms. şi
cărţi vechi în col. vrâncene, p. 91; Bodinger, op. cit., p. 109; Mihailovici, op. cit., p. 100-
101; Pop, op. cit., p. 53; Balaur, op. cit., p. 37; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 121,
129, 133-134, 136, 201, 244-245, 270, 484; Ibidem, III, p. 301; Ibidem, IV, p. 551, 565.
ANEXE 379
29
Mosora, Hanga, op. cit., p. 78; Cristache-Panait, op. cit., p. 427; Teodorescu, Carte veche
rom. din j. Olt, p. 133; Mitric, op. cit., II, p. 110-112; Mihăescu, Episcopia Romanului, p.
104; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 142, 315; Ibidem, IV, p. 551.
30
Mosora, Hanga, op. cit., p. 127-128; Mitric, op. cit., II, p. 116-117.
31
Mitric, op. cit., III, p. 53; Pop, op. cit., p. 91.
32
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed. II, p. 152.
33
Cereteu, Comori bibliofile ieşene, p. 501.
34
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 93.
35
Corfus, op. cit., p. 215; Mihăescu, op. cit., p. 149; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 14.
36
Corfus, op. cit., p. 220.
37
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 514.
38
Bodinger, op.cit., p. 183.
380 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
39
Mitric, op. cit., III, p. 131; Bodinger, op.cit., p. 186; Corfus, Însemnări de demult, p. 211
– 212; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 161.
40
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 158.
41
Bodinger, op.cit., p. 194.
42
Mitric, op. cit., III, p. 113-115, 117, 119, 121; idem, op. cit., Ed. II, p. 185; TC, anul I, nr.
8, 1916, p. 125; Balaur, op. cit., p. 33; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 528, 536;
Ibidem, III, p. 18, 182, 189, 211, 542; Cereteu, Comori bibliofile ieşene, p. 503.
43
Bodinger, op. cit., p. 119, 211; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom.în BCU Cluj, p. 125.
44
Ibidem, p. 203; Ibidem, p. 127-128.
45
Mosora, Hanga, op. cit., p. 130.
ANEXE 381
46
Cristache-Panait, op. cit., p. 427; Corfus, op. cit., p. 210, 217; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 171 -173; Dima, op. cit., p. 160 ; Zugrav, Cărţi bisericeşti, p. 173; Mitric,
op. cit., III, p. 131, 139; Bodinger, op. cit., p. 281; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 14,
22, 45, 49, 430, 525; Ibidem, IV, p. 244, 423.
47
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 121.
48
Ibidem, p. 123; Corfus, Însemnări de demult, p. 213, 229.
49
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 122.
50
Mihailovici, op. cit., p. 22; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 180.
51
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 589.
382 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
52
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 149; Corfus, op. cit., p. 219 ; Dima,
op. cit., p. 194; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 201; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III,
p. 199, 201, 205, 207, 214, 222, 231.
53
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 131.
54
Bodinger, op. cit., p. 235-236; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 221, 249, 353;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 220.
55
Furtună, Însemnări, „Miron Costin”, An. III, nr. 2, feb., 1915, p. 30.
56
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 225.
57
Ibidem, III, p. 345.
58
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 214; Mitric, Ms. şi cărţi vechi în m-rea Dragomirna,
p. 163-164; idem, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 232, 243, 253, 255-256;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 371, 637; Ibidem, IV, p. 104.
ANEXE 383
59
Corfus, op. cit., p. 217; Caproşu, Chiaburu, op. cit., III, p. 227, 234, 594; Ibidem, IV, p. 409.
60
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 232.
61
Idem, Ms. şi cărţi vechi în m-rea Dragomirna, p. 213.
62
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 289-290, 377, 435; Mitric, Cartea rom. veche în j.
Suceava, Ed. II, p. 236.
63
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 229; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 376..
64
Mihăescu, op. cit., p. 231.
65
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 360.
66
Ibidem, III, p. 376.
67
Ibidem, III, p. 621.
68
Ibidem, III, p. 339.
69
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 154; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 145.
384 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
70
Bobulescu, Pocrovul, p. 158; Mihăescu, op. cit., p. 240; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
IV, p. 243.
71
Mihailovici, op. cit., p. 22, 36, 42; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 354, 377, 400,
421, 497; Ibidem, IV, p. 154.
72
Cereteu, Însemnări pe cărţi vechi, p. 97–98; Caproşu, Chiaburu, op. cit., III, p. 426, 525.
73
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 254.
74
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 247 (pe două ex. - n. ed.); Tomescu, Dobruşa, p. 61;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 382, 634; Ibidem, IV, p. 385.
75
Dima, op. cit., p. 246.
ANEXE 385
76
TC, An IV (1935), nr. 5, p. 78; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 261-
263, 267, 324; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 394; Ibidem, IV, p. 458.
77
Corfus, op. cit., p. 217, 223; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 155; Tomescu, Dobruşa, p.
61; Bodinger, op. cit., p. 319.
78
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 255; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 456, 528;
Ibidem, IV, p. 146, 242.
79
Bodinger, op. cit., p. 313-314.
80
TC, An IV (1935), nr. 5, p. 78; Mihailovici, op. cit., p. 17; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 449, 530; Ibidem, IV, p. 184.
81
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 400, 414, 445.
82
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 17 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 257.
386 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
83
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 421; Ibidem, IV, p. 197; Corfus, Însemnări de
demult, p. 216 – 217, 227.
84
Corfus, op. cit., p. 218-219.
85
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 272; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 551, 630; Ibidem, IV, p. 89, 119.
86
Corfus, op. cit., p. 218 – 219 ; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 275.
87
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 472.
88
Mosora, Hanga, op. cit., p. 204; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 263; Iorga, St. şi
doc., XVI, p. 272; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 277.
89
Mosora, Hanga, op. cit., p. 42; Corfus, op. cit., p. 222.
90
Filip, op. cit., p. 93.
ANEXE 387
91
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 460 – 461, 466.
92
Dima, op. cit., p. 278.
93
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 475, 491.
94
Ibidem, III, p. 483.
95
Ibidem, III, p. 540, 545.
96
Dima, op. cit., p. 278; Corfus, Însemnări de demult, p. 225.
97
Bodinger, op. cit., p. 361; Mihailovici, op. cit., p. 28.
98
Corfus, Însemnări de demult, p. 227.
99
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 288; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
IV, p. 143.
100
Hâncu, op. cit., p. 114.
101
Cartea rom. veche în colecţiile BCU Bucureşti, p. 201.
102
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 608.
388 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
103
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. I, p. 228.
104
Mihailovici, op. cit., p. 10.
105
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 276.
106
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 595, 600.
ANEXE 389
- noiembrie 23, Bonţida (CJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 10 zloţi;
- <post 1816>, Iaşi: Tipicon (Iaşi, 1816) - 50 lei;
- 1817 iulie 9, s. l.: Octoih (Bucureşti, 1792) – 10 lei;
- decembrie 29, Zoltan (CJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 8 zloţi;
- 1818 februarie 10, s. l.: Liturghia (Iaşi, 1759) - 10 lei;
- iulie 5, Botoşani: Psaltire (M-rea Neamţ, 1817) – 1800 de bani (sic!) ;
- <post 1819>, s. l.: Ceaslov (Iaşi, 1797) - 37 lei;
- 1822 noiembrie 12, Şarul Dornei: Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751) - 20 parale nemţeşti;
- 1823 februarie 16, s. l.: Antologhion (Iaşi, 1806) - 20 lei;
- mai 28, Huşi: Evanghelie (Iaşi, 7270) - 25 lei;
- iunie 28, Răuceşti: Liturghie (Iaşi, 1794) - 5 lei ;
- august 4, Cîmpulung Moldovenesc: Ceaslov (Rădăuţi, 1745) - 6 lei;
- septembrie 20, s. l.: Octoih, ms. (1793 - 1794) – 60 de parale;
- 1824 octombrie 8, m-rea Neamţ: Evanghelie (Iaşi, 1762) - 9 lei şi 30 creiţari; Octoih (Iaşi, 1749)
- 6 lei;
- 1826 mai 15, bis. Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) din Iaşi: Evanghelie (Bucureşti, 1742)
– 25 lei;
- 1829 octombrie 27, Terebleleşti: Tipicon (Iaşi, 1816) - 7 lei şi 30 de creiţari ;
- 1830 martie 8, s. Ruseştii Noi, j. Lăpuşna : Cazanie (Rîmnic, 1792) - 20 lei argint;
- octombrie 28, Răcăuţi: Liturghie (Iaşi, 1759) - 14 lei;
- noiembrie 24, Tg. Ocna: „un Octoih, un Meneiu, Treodul, doo Moleftelnic” - 38 lei;
- 1831, s. l.: Cazanie (Rîmnic, 1792) - 8 lei;
- 1833 septembrie 14, schitul Brazi: Chiriacodromion (M-rea Neamţ, 1811) – 8 lei;
- 1835, bis. Sf. Voievozi – Rufeni din Iaşi: Psaltire – jumătate de sorocoveţ ;
- 1838 mai 5, s. Bogata (Dofteana, BC) : Ceaslov (Iaşi, 1817) - 6 lei, „iar meşina au fost
dăruită de Lupul Tăbăcariu şi soţîia sa Ilinca ot Tîrgul Ocnii”;
- 1839, bis. Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi: Minei pe luna Septembrie (Buda, 1805) – 7 lei;
- ianuarie 22, bis. Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi: Minei pe luna aprilie (Buda, 1805)
– 14 lei; Minei pe luna Octombrie (Buda, 1805) – 7 lei;
- septembrie 12, Mitropolia din Iaşi: Triod (Iaşi, 1747) - 5 rubli, 10 copeici;
- 1840 noiembrie, s. l.: Psaltire (Iaşi, 1743) - 20 parale;
- 1841 ianuarie 16, Lieşti (GL): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 9 lei, 20 parale;
- iulie 6, Pianu de Sus (AB): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 15
zloţi „bani de aramă“;
- noiembrie 7, Căcăceni (BT): Psaltichie rom. - gr., ms. (1841) - 15 lei;
- 1843 martie 9, s. l.: Liturghia (Iaşi, 1759) - 26 lei;
- mai 5, Biserica Albă din Iaşi : Evhologhion (Iaşi, 1834) – 10 lei;
- 1845 ianuarie 12, Soloneţ (SV): Evanghelie (Bucureşti, 1742) – 7 lei;
- decembrie 3, s. l.: Pilde filosofeşti (Iaşi, 1844) – jumătate de sorocoveţ;
- 1847 martie 4, Răcăuţi : Catihisis (Iaşi, 1846) - 50 parale;
- 1848 aprilie 14, s. l.: Liturghie (Iaşi, 1794) - 8 lei;
ANEXE 391
1
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed. II, p. 55, 73, 91–92, 95, 106, 110, 123, 124,
184, 264, 309; idem, Catalogul cărţii rom. vechi în j. Suceava, vol. II, p. 56, 77-78, 105 şi
vol. III, p. 132; TC, An I (1915), nr. 2, p. 29; Ghibănescu, Biserica Talpalari, p. 57; idem,
Inscripţii şi notiţe, în IN, fasc. 7, II (1928), p. 287; Panaitescu, Cat. ms. sl. III, p. 1350 /
162; Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 61, 144; Corfus, Însemnări de demult, p.
128, 200-201, 217, 220; Marian, Inscripţiuni, p. 28; „Documente răzăşeşti”, An. I, nr. 2,
iunie 1932, p. 31; Costăchescu, Notiţe, în IN, fasc. 5 (1925), p. 277; Ştrempel, Catalogul,
IV, p. 214; Balaur, Biserici, p. 39; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 207, 214-216, 236, 249-
250, 265, 267, 298, 338, 340, 351, 417; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 37,
54-55; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I, p. 302-303; Dreghiciu, Mârza, Cartea veche rom.
în j. Alba, p. 81-82; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu, p. 64; Bodinger, Cartea
rom. veche în BCU Iaşi, p. 105; Furtună, Însemnări, „Miron Costin”, An. III, nr. 2, feb.,
1915, p. 30; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 458; Ibidem, III, p. 57, 409, 533, 591;
Ibidem, IV, p. 26, 31- 32, 56, 79, 111, 183, 196, 198, 270, 338, 420, 498.
392 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1
Ligor, Vechi tipărituri în limba română, 100-101.
2
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXVII/86, nedatat. Samuil a devenit patriarh în 1710 şi
s-a aflat în Ţara Moldovei în două rînduri, între 1715 martie şi în 1721. În 1715, luna iunie,
patriarhul Samuil a întărit actul breslei mişeilor din Roman, în august a întărit actul breslei
cioclilor din Iaşi, iar la 3 septembrie a întărit cartea breslei cioclilor şi pogribacilor din
Roman (Bianu, Cat. ms. rom., I, p. 506; III, p. 311). În Ţara Moldovei, singura tipografie în
această perioadă era la m-rea Sf. Sava din Iaşi, care a lucrat între anii 1714 şi 1715. Deci,
formularul în cauză trebuie să fi fost imprimat acolo, în anul 1715.
3
BRV, II, p. 61; Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea 1, p. 261; Dan, Putna, p. 94, 220.
4
Arh. St. Iaşi, colecţia”Foi volante”, nr. 36.
5
Pe o copie a Letopiseţului Ţării Moldovei a lui Nicolae Costin s-a notat:”acestu Letopisăţu l-au
dăruit dumnealui Vasili Buhăiescul biv vel pitar, dumnealui Dumitraşco Balasachi vel sărdar, în
zîlile prealuminatu-lui şi înnălţatului domnului nostru Ion Ioan Nicolae voievoda, fiind aici
la Chişinau cu slujba văcăritului, cu dumnealui Sandul Sturza vel logofăt, scriindu-se vitile
pi părul lor şi cu pecete în tipariu”.”Acest Letopisăţ mi l-au dăruit Dumitraşcu Balasachi,
vel păharnic, în dzilele luminatului domnu Ioan Nicolai Mavrocordat voievoda şi atunci
îmbla văleat 7251. Iordachi Balş ban” (Ştrempel, Cat. ms. BAR, I, p. 280).
ANEXE 393
12. Pentru biruinţa armatelor ruse (Iaşi, 1769 post 26 septembrie); limba română;
13. Mareşalul Rumianţov, Proclamaţie către Cnejia Valahiei (Iaşi, 29 noiembrie 1770) ;
limba română;
14. Mareşalul Rumianţov, Proclamaţie către norodul Cnejiei Moldovei (Iaşi, 9 februarie
1771); limba română;
15. Gavriil Calimachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată preotului Vasile,
numit mai întîi la Vascăuţi, ţ. Sucevei <Iaşi>, (21 noiembrie 1778); limba română;
16. Gavriil Calimachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată preotului Vasile,
trecut la Slobozia Ducăi, ţ. Orhei <Iaşi>, (13 august 1801); limba română;
17. Avraamie, patriarhul Ierusalimului, Gavriil Callimachi mitropolitul Ţării Moldovei şi
Leon Gheuca episcopul Romanului, Carte pastorală, emisă de Avraamie patriarhul
Ierusalimului, Gavriil Callimachi mitropolitul Ţării Moldovei şi Leon Gheuca episcopul
Romanului contra celor care fac lux, 1781, Iaşi, ; limba română;
18. Avraamie, patriarhul Ierusalimului, Carte de deslegare de păcate pentru o oarecare
Catrina (Iaşi, 1782); limba română;
19. Avraamie, patriarhul Ierusalimului, Carte de deslegare de păcate pentru Gheorghie
Poan? <Iaşi>, văleat 7290; limba română;
20. Alexandru I. Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Hrisov pentru daniile între
persoane de condiţii diferite şi pentru căsătoria dintre pămînteni şi ţigani (Iaşi, 28
decembrie 1785); limba română;
21. Leon Gheucă, mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală (Iaşi, 2 martie 1786); limba română;
22. Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Cuvînt contra nicotinei (Iaşi, 25 august
1786); limba greacă;
23. Iacov, episcopul Romanului, Carte de hirotonie, formular necompletat <Iaşi, 1786
martie - 25 octombrie>; limba română;
24. Antonie, episcopul Romanului şi Iacov episcopul Huşilor, epitropii Mitropoliei Ţării
Moldovei, Orînduiala paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 19 iulie 1789; limba română;
25. Ambrosie, episcopul Ecaterinoslavului, Cuvîntare la a treia Dumincă a Sfîntului
Postului Mare (Iaşi, 31 iulie 1790); limba rusă;
26. Ambrosie, episcopul Ecaterinoslavului, Salut la învestitura ca Mare Hatman a
cneazului Grigorie Alexandrovici Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1790); limba rusă;
27. John Arndt, Cercetarea creştinismului (Iaşi, 1790); limba rusă;
28. Ambrosie, episcopul Ecaterinoslavului, Cuvîntare funebră la îngroparea cneazului
Grigorie Alexandrovici Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1791); limba rusă;
29. Datoria şi stăpînirea blagocinilor şi a protopopilor (Iaşi, 1791); limba română;
30. Mihail C. Şuţu, domnul Ţării Moldovei, Hrisov de aşezămînt pentru ţiganii domneşti
lingurari şi ursari (Iaşi, 1793); limba română;
31. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Instrucţiuni <adresate> preoţilor (Iaşi,
8 decembrie 1794); limba română;
32. Ioan Teodor Callimah, domnul Ţării Moldovei, Carte domnească pentru dările ţiganii
domneşti (Iaşi, 23 octombrie 1796); limba română;
394 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
33. Veniamin Costachi, episcopul Romanului, Carte pastorală (Iaşi, probabil 1796);
limba română;
34. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată lui Miron, din s.
Bîndeşti, ţ. Iaşi (Iaşi, 20 iunie 1797); limba română;
35. Constantin Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Moldovei, Carte domnească pentru
ţiganii domneşti <Iaşi>, (1799) ; limba română.
36. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie (Iaşi, 1801 mai 11);
limba română;
37. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Îndrumări pentru sfintele taine <Iaşi>,
(17 iunie 1802); limba română;
38. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală pentru post (Iaşi, 17 iunie
1806); limba română;
39. Veniamin Costachi, episcopul Romanului, Ponturi cum să cade a petrece preoţii
<Iaşi, 1796-iunie 1803 >; limba română;
40. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Scrisoare către preoţi împotriva
beţiei (Iaşi, 3 iunie 1803); limba română;
41. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte pastorală, emisă de Veniamin
Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei (Iaşi, 1 martie 1804); limba română;
42. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală în post (Iaşi, 10 martie
1804); limba română;
43. Meletie, episcopul Romanului, Înştiinţare despre cărţi tipărite în Ardeal (Iaşi, 1805);
limba română;
44. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de diaconie <Iaşi>, (11
octombrie 1807) dată lui Simeon din s. Făgeţel, ţ. Neamţ; limba română;
45. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Ţării Moldovei, Poruncă către feţele
bisericeşti de a nu primi dezertori (Iaşi, septembrie 1808); limba română;
46. Poruncă cătră toţi proestoşii mănăstirilor (Iaşi, 26 noiembrie 1808); limba română;
47. Datoria şi stăpînirea blagocinilor şi a protopopilor (Iaşi, 1808); limba română;
48. Rînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1808); limba română;
49. Rugăciuni pentru biruinţă şi Paraclis pentru familia imperială rusă (Iaşi, 1809);
limba română;
50. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Ţării Moldovei, Gramată de duhovnicie
preoţească (Iaşi, 1810); limba română;
51. Epitropia învăţăturilor publice în Prinţipatul Moldaviei: Instrucţia pentru pensioanele
de educaţie (Iaşi, 1 iunie 1812); limba română;
52. Obşteasca Adunare către domnul Ţării Moldovei, Scarlat Alexandru Callimachi,
Anafora contra înstrăinării Basarabiei (Iaşi, 2 octombrie 1812); limba română;
53. Marii boieri către domnul Ţării Moldovei, Scarlat Alexandru Callimachi, Anafora în
chestia unor pămînturi şi moşii (Iaşi, 2 octombrie 1812); limba română;
54. Zapiscă pentru lăţirea vărsatului de vaci (Chişinău, 1812-1813?); limba română;
55. Dicasteria Bisericii Moldoveneşti, prin consilierul Crupenschi, Înştiinţare despre
ANEXE 395
6
Dan, op. cit., p. 94, 101, 104; Antonovici, Doc. bârlădene, vol. I, p. 369-371, data este 20
februarie 1820; vol. IV, p. 175; BRV, II, p. 122, 134, 139, 194, 197, 306, 316, 339-341, 353,
398 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
118. Bilet de prenumerant, pentru suma de 100 galbeni olandezi, depuşi de un „iubitor de
neam şi de frumos”, în sprijinul Eteriei (Iaşi, 1 ianuarie 1821); limba greacă7;
119. Adeverinţă-formular prin care se certifică de epitropi înscrierea unei persoane pe lista
prenumeranţilor pentru editarea Filocaliei în 16 vol. (Iaşi, 1 ianuarie 1821); limba greacă;
120. Peci de cununie dat lui Dumitru holtei din s. Miclăuşeni, ţ. Botoşani (19 ianuarie
1821); limba română;
121. Peci de cununie dat lui Gheorghe, primeşte un Peci de cununie holtei din s. Ţibucani,
ţ. Neamţ (29 ianuarie 1821); limba română;
122. Peci de cununie dat lui Gavril holtei din s. Zahorna, ţ. Iaşi (30 ianuarie 1821); limba
română;
123. Alexandru Ipsilanti, Ordin de zi dat din Cartierul general din Iaşi cu ocazia victoriei
repurtate la Galaţi (Iaşi, 21 februarie 1821); limba greacă;
124. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie (Iaşi, 23 februarie 1821); limba greacă8.
125. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie conţinînd sfaturi către armata din lagărul de la Iaşi
(Iaşi, 24 februarie 1821); limba greacă9;
126. Alexandru Ipsilanti şi Mihail Suţul, domnul Ţării Moldovei, Proclamaţie (Iaşi, 24
februarie 1821); limba greacă;
127. Alexandru Ipsilanti, Ordin de zi dat din Tabăra generală greacă de la Galata, în care se
comunică o serie de măsuri organizatorice (Iaşi, 25 februarie 1821); limba greacă;
128. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie din tabăra de la Galata către compatrioţii săi din
Moldova şi Ţara Românească prin care îi cheamă „în numele Patriei”, să lupte sub steagul
385, 525; Ibidem, III, p. 3-4, 124, 332, 334, 363, 365; Ibidem, IV, p. 74, 94-95, 101, 106,
110, 112, 121, 129, 145, 148; Iorga, Doc. Callimachi, I, p. 422; Arh. St. Iaşi, Doc. Pachet
CCCCIX/124, CCCCXVI/119, CCCCXXXIII/90 ; CLXIV/38, CLXXVII/4, LXI/7,
DCVIII/93, MLXVIII/230, DCCCXCVI/21, Fond Mitropolia Moldovei, Peciuri, Pachet
XXI, XXXIV; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 249-250; Zugrav, Cărţi de preoţie, p.
334-335;”Arhivele Basarabiei”, anul VIII (1936), nr. 1, p. 90-92 şi nr. 4, p. 231-232;
Furnică Din istoria comerţului, p. 45-57; Serafinceanu, Adăugiri şi îndreptări la BRV,
1126-1128, 1134-1136; Porcescu, Episcopia Romanului, p. 246 şi 342-343; Mihail,
Contribuţii la BRV, I, p. 502-506; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 759-763 ; idem, Acte în
limba română, p. 1-9; Bianu, Cat. ms. rom. BAR, tom I, p. 202; idem, Nicolaiasa, Cat. ms.
rom. BAR, III, p. 332; Gheorghiţă, Un veac de la moartea mitropolitului Veniamin
Costachi, p. 227-228; Iorga, Studii şi doc., XI, p. 95, p. 223; Ciurea, Iacov Stamati, p. 125-
126, 177; Brătescu, Grija pentru sănătate, p. 72-76, 107-110, 145-146, 179-190; BCU”M.
Eminescu”, Iaşi, Doc. 292, 302 şi 387; Ciobanu, Cultura rom. în Basarabia, p. 37; David,
Tipăriturile româneşti în, p. 30, 52; Colecţia dr. Constantin I. Istrati, p. 140.
7
Vezi biletele nr. 1164, 1289 şi 3095; Râpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste, p. 779.
8
Ibidem; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXXIII/91, Fond Mitropolia Moldovei, Peciuri,
Pachet XXI, XXXIV; Iorga, Studii şi doc., VII, p. 85-86; BRV, III, p. 387.
9
La 24 februarie 1821, Alexandru Ipsilanti a emis două proclamaţii, una adresată grecilor
din Principatele Române, iar alta adresată grecilor de pretutindeni (Oţetea, Răscoala din
1821, p. 130-134; Bianu, Caracaş, Cat. ms. BAR, I, p. 554).
ANEXE 399
libertăţii pentru a scăpa de situaţia umilitoare în care se află (Iaşi, 25 februarie 1821); limba
greacă;
129. Manuel Vernardos, epitropul tipografiei greceşti din Iaşi, Proclamaţie adresată
popoarelor balcanice (Iaşi, februarie 1821); limba grecă;
130. Grigorie patriarhul Constantinopolului, Înştiinţare cu privire la înşelăciunea eteriştilor
cum că Rusia ar interveni în treburile lor (Iaşi, 1821); limba română;
131. Grigorie patriarhul Constantinopolului, Scrisoare adresată Mitropoliei Moldovei prin
care condamnă Eteria (Iaşi, 11 martie 1821); limba română;
132. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie adresată locuitorilor Moldovei (Iaşi, 23 martie
1821); limba franceză;
133. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie la intrarea în Ţara Românească (Iaşi, martie 1821);
bilingvă română-greacă;
134. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Ordin ca lucrurile luate de la locuitori să fie
înapoiate, în afară de arme şi pîine, iar populaţia săracă a Moldovei să fie ocrotită (Iaşi, 23
mai 1821); limba română;
135. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Ordin de zi prin care reaminteşte înaltul ţel al
mişcării şi atenţionează asupra păstrării unei atitudini demne, civilizate şi disciplinate faţă
de locuitorii Moldovei, înfierînd totodată actele de furt săvîrşite de eterişti (Iaşi, 25 mai
1821); limba română;
136. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Manifest (Iaşi, 1 iunie 1821) „în stratopedu de la
Copou”; limba greacă;
137. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Înştiinţare (Iaşi, 3 iunie 1821), „în lagărul de la
Stînca”; limba greacă;
138. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Ordin de zi emis din tabăra grecească de la Stînca-
Iaşi, prin care se condamnă dezertarea lui Constantin Pendedeca, Balasie şi Spiru Haramis
şi se anunţă că soldaţii dezertori care vor dori pot fi reprimiţi în rîndurile ostaşilor greci
patrioţi (Iaşi, 10 iunie 1821); limba greacă;
139. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie (Iaşi, 1821); limba greacă;
140. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie (1821, Iaşi); limba greacă;
141. Socoteala anuală a Comitetului Societăţii Biblice, „despărţirea” Basarabiei (Chişinău,
1821); limba română;
142. I. N. Inzov, Instrucţie pentru bulgarii-colonişti aşezaţi în Basarabia (Chişinău, 1821);
bilingvă ruso-română;
143. Sfătuire pentru cumpărarea Bibliei tipărite la Tipografia N. Greci din Sanct
Petersburg în 1820 (Chişinău, 1821); limba română;
144. Arhiepiscopul Dimitrie al Chişinăului, Ucaz ca preoţii să nu cunune ţiganii decît cu
adeverinţă din partea Cantorei sinodale (Chişinău, noiembrie 1821); limba română;
145. Condica şi vedomostie pentru biserici, 12 p. de formulare date ca model (Chişinău,
1821); limba română;
146. Apel pentru ajutorarea pribegilor creştini (Chişinău, 1821); bilingv rus-român;
147. Socoteala Comitetului bessarabieceştii despărţiri a rossieneştii biblieceşti Soţietăţi
400 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
193. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii, emisă de Sinodul Bisericii Ruse (Chişinău,
10 decembrie 1825); limba română;
194. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii, emisă de împăratul Nicolai Pavlovici pentru
împăratul Nicolai Pavlovici (Chişinău, decembrie 1825); limba română;
195. Veniamin Costachi mitropolitul Ţării Moldovei, Tablă alilodidactică (Iaşi, 1825);
limba română;
196. Nicolae I împăratul Rusiei, Manifest pentru iertarea şi uşurarea pedepselor şi a
dărilor (Chişinău, 1825-1826); bilingv rus-român;
197. Peci de cununie dat lui Gheorghe din s. Bogdăneşti, ţ. Sucevei, ce vrea să se însoare
cu Pachiţa văduva <Iaşi>, (1826); limba română;
198. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Carte pentru birul satului (Iaşi, ianuarie
1826); limba română;
199. Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, 22 ianuarie 1826); limba română;
200. Peci de cununie dat lui Vasile, primeşte un Peci de cununie (11 februarie 1826) din s.
Homiceni, ţ. Neamţ (11 februarie 1826); limba română;
201. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii (Chişinău, 30 iunie 1826); limba română;
202. Ioan Sandu Sturdza domnul Ţării Moldovei, Carte dată slujbaşilor desetinii <Iaşi>,
(12 iulie 1826);
203. Afiş pentru reprezentaţie de scamatorie (Iaşi, 5 august 1826); limba română;
204. Dimitrie Sulima arhiepiscopul Chişinăului, Dispoziţie pentru slujbe speciale pentru
sărbătorirea încoronării (Chişinău, 23 august-septembrie 1826); limba română;
205. Sinodul Bisericii Ruse, Cîntare de mulţumire către Dumnezeu pentru surparea
zurbalei (Chişinău, septembrie 1826); limba română;
206. Sinodul Bisericii Ruse, Pravile pentru construcţia viitoarelor biserici (Chişinău, iunie
1826); limba română;
207. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz să nu se facă împiedecări ţăranilor cînd sînt aleşi
epitropi bisericeşti (Chişinău, iunie 1826); limba română;
208. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest şi Ucaz către Senat pentru înfiinţarea Curţii
Penale Supreme (Chişinău, iunie 1826); limba română;
209. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz pentru scrierea corectă şi păstrarea cărţilor metricale în
biserici (Chişinău, iunie 1826); limba română;
210. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ca în biserici să nu se păstreze cărţi cu caractere ruseşti
civile (Chişinău, august 1826); limba română;
211. Sinodul Bisericii Ruse, Rugăciune de mulţumire în ziua Naşterii Domnului şi a
pomenirii izbăvirii de gali (Chişinău, septembrie 1826); limba română;
212. Sinodul Bisericii Ruse, Polihronimos (Chişinău, septembrie 1826); limba română;
213. Senatul Imperiului Rus, Ucaz pentru autorizarea transporturilor de sare din
Basarabia pe mare şi la Odesa (Chişinău, octombrie 1826); limba română;
214. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte bisericească cuprinzînd reguli
referitoare la oficierea slujbelor religioase <Iaşi>, 6 noiembrie 1826) ; limba română;
215. Înştiinţare despre organizarea ocolaşilor (Chişinău, 1826); bilingvă ruso-română;
ANEXE 403
216. Sinodul Bisericii Ruse, Izvod. De pomenirile ce să fac în fiecare an (Chişinău, 1827);
limba română;
217. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ca pe traseul drumului principal din Basarabia distanţele
de poştă să se plătească cîte 8 copeici de verstă (Chişinău, 1827); limba română;
218. Peci de cununie dat lui Pavăl din s. Hangul, ţ. Neamţ <Iaşi> (19 ianuarie 1827); limba
română;
219. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ca prescripţiunile autorităţii duhovniceşti să fie
distribuite prin judecătoria zemstvei (Chişinău, februarie 1827); limba română;
220. Graf Palin, Înştiinţare : pentru stimularea vînzării vinului se reduce darea „otcupul”
(Odesa, 8 februarie 1827); bilingvă româno-rusă;
221. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Întărirea anaforalei (Iaşi, 10 aprilie 1827);
limba română;
222. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Carte către goştinari (Iaşi, 17 aprilie
1827); limba română;
223. Consulatul Rus, Bilet de liberă trecere în Moldova dat lui Ioan Gheorghi, valabil un
an, emis la Iaşi, în 27 august 1827; bilingv rus-român;
224. Graf Palin, Înştiinţare pentru interzicerea folosirii monedei turceşti para de la 1
ianuarie 1828 (Chişinău, iunie 1827); limba română;
225. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii şi adăogiri la praznicele împărăteşti: 16
august (ziua de naştere a Ecaterinei Mihailovna) şi 24 noiembrie (ziua numelui acesteia)
(Chişinău, 7 septembrie 1827); limba română;
226. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii şi adăogiri la praznicele împărăteşti: 9
septembrie (ziua de naştere a lui Constantin Nicolaevici) şi 21 mai (ziua numelui acestuia)
(Chişinău, 2 octombrie 1827); limba română;
227. Alexandru Ioan Mavrocordat domnul Ţării Moldovei, Hrisov domnesc de întăritură
(Chişinău, octombrie 1827); limba română;
228. Ocîrmuirea Oblastei, Înştiinţare pritoare la luarea cailor de olac (Chişinău,
decembrie 1827); limba română;
229. Moliftă la îngrozirea de foamete (Chişinău, 1827); limba română;
230. Instrucţia blagocinului bisericilor (Chişinău, 1827); limba română;
231. Veniamin Costachi mitropolitul Ţării Moldovei, Înştiinţare despre deschiderea şcolii
de la mănăstirea Trei Ierarhi (Iaşi, 5 ianuarie 1828); limba română;
232. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest la încheierea păcii cu perşii (Chişinău, 25 aprilie
1828); limba română;
233. Aşezămînt pentru ocîrmuirea oblastei Basarabiei (Chişinău, 27 aprilie 1828); limba română;
234. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest pentru începerea războiului cu Poarta (Chişinău,
27 aprilie 1828); limba română;
235. Sinodul Bisericii Ruse, Ectenii pentru biruinţa ceii cu numele lui Hristos numite oaste
asupra împotrivnicilor (Chişinău, 27 aprilie 1828); limba română;
236. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest pentru mobilizarea recruţilor (Chişinău, 1 mai
1828); limba română;
404 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
237. Ocîrmuirea oblastii, Înştiinţare că de la 12 aprilie Basarabia este pusă sub comanda
feldmareşalului Wittgenstein (Chişinău, ante 13 mai 1828); bilingvă româno-rusă;
238. General Dibici, Înştiinţare despre trecerea „avantgardului” peste Dunăre lîngă Isaccea
la 27 mai (Chişinău, 15 iunie 1828); bilingvă ruso-română;
239. Ponturile ca să nu dea preoţii zaherea, <Iaşi, ante 1 iunie 1828; limba română>;
240. Tablă pentru înaltele împărăteşti praznice (Iaşi, iunie 1828); limba română;
241. Dunaev, Consilier de Stat, Înştiinţare contra adăpostirii „dezertorilor oşteneşti, a fugarilor
şi îndeobşte a oamenilor fără paşaporturi” (Chişinău, 31 iulie 1828); limba română;
242. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest pentru curmarea fugii locuitorilor (Chişinău, 9
septembrie 1828); limba română;
243. Instrucţie contra epidemiei de ciumă a vitelor (Chişinău, 31 decembrie 1828); bilingvă
ruso-român;
244. Arătare despre rînduirea recensămîntului (Chişinău, cca 1828); bilingvă ruso-română;
245. Instrucţia blagocinului asupra mănăstirilor (Chişinău, 1828); limba română;
246. Graf Palen, Podorojină (formular pentru caii de olac) (Iaşi, 1828); limba română;
247. Înştiinţare despre guberniile declarate sub stare militară (Chişinău, 1828); bilingvă
ruso-română;
248. Pomelnicul morţilor familiei Sturza (Iaşi, 1822-1828); limba română;
249. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de blestem contra celor care
înjură de lucruri sfinte (Iaşi, ianuarie 1829); limba română;
250. Uprava doftoreasă, Scurtă învăţătură pentru semnele şi firea boalei de ciumă
(Chişinău, 24 ianuarie 1829); limba română;
251. Peci de cununie dat lui Toader holtei, din s. Dăneşti, ţ. Sucevei <Iaşi>, (30 ianuarie
1829); limba română;
252. Instrucţie pentru starostii bisericeşti (Chişinău, martie 1829); limba română;
253. Senatul Imperiului Rus, Ucaz pentru înfiinţarea iarmarocului de Sf. Dumitru
(Chişinău, 5 martie 1829); bilingv ruso-român;
254. Gheorghe Asachi, Înştiinţare despre gazeta românească din Ieşi (Iaşi, 17 aprilie
1829); limba română;
255. General-guvernator al Novorossiei şi al Basarabiei, Înştiinţare despre întărirea carantinii,
sînt contaminate oraşele Focşani şi Galaţi (Chişinău, 8 iunie 1829); limba română;
256. General-guvernator al Novorossiei şi al Basarabiei, Înştiinţare privind noi dispoziţii în
legătură cu ciuma, este contaminat oraşul Galaţi (Chişinău, 15 iunie 1829); limba română;
257. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest despre încheierea tratatului de pace de la
Adrianopole (Chişinău, 8 octombrie 1829); limba română;
258. Tratatul de la Adrianopole (Iaşi, post 2 septembrie 1829 - data semnării); limba română;
259. Sorocunschi, Guvernator politicesc, Măsuri contra epidemiei de ciumă (Chişinău,
noiembrie 1829); bilingv român-rus;
260. Meletie episcopul Romanului, Carte de preoţie dată lui Constantin Simeon din s.
Puieşti, ţ. Tutovei <Iaşi>, (5 noiembrie 1829); limba română;
261. Tălmăcire de pe predlojenia Divanului Valahiei şi proiectul aşezămîntului pentru
ANEXE 405
10
Oţetea, Răscoala din 1821, p. 130-137, 190-192; Bianu, Caracaş, Cat. ms. rom. BAR, I,
p. 554-555; idem, vol. II, p. 557; Bianu, Nicolaiasa, Cat. ms. rom. BAR, tom III, p. 281;
Râpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste, p. 780; Bianu, Caracaş, Cat. ms., II, 554;
Camariano, O preţioasă proclamaţie a eteriştilor, p. 97-98; BRV, III, p. 387-389, 432, 446-
447, 480, 525, 561, 606, 611, 663, 670-671; Ibidem, IV, p. 151-157, 405; Ştrempel, Cat.
ms. rom., vol. 4, p. 399; Mihail, Acte în limba română, p. 9-19, 21-24; idem, Contribuţii la
BRV, I, p. 510, 520; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 770, 773-774, 777; BCU.”M.
Eminescu”, Iaşi, Doc. 292; George Sorescu, Gh. Asachi, Bucureşti, 1970, p. 69; Iorga,
Studii şi doc., VII, p. 146-147; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCXCII/12, CCCCII/37,
CCCCXXVI/79, DCCCXCVIII/7, DCCLXXII/3, MXXVIII/58, CCCCXVIII/129,
DCXXIX/147, MLXII/57, 423/120, Fond Mitropolia Moldovei, Peciuri, Pachet XXI,
XXXIV, XXIX, XXI, Foi volante, nr. 132; Hodoş, Sadi-Ionescu, Publicaţiile periodice
româneşti, vol. I, p. 28-29; Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, p. 174.
406 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
- j. Maramureş: Baia Mare; Băseşti; Berinţa; Bocicoel; Borşa; Budeşti (Josani); Călineşti;
Copalnic-Mănăştur; Cuhea; Cupşeni; Dăneşti; Deseşti; Duruşa; Groşi; Hărniceşti; Iadăra;
Leordina; Lăpuşul de Sus; ţ. Maramureş; Moisei; Rogoz; Rohia; Rozavlea; Săcăleşeni;
Săcel; Săpînţa; Sighet; Strîmtura; Şieu; Şomcuţa Mare; Tiseşti, Ţicău; Vad-Copalnic; Vişeu
de Mijloc; Vişeu de Jos;
- j. Mureş: Adămuş; Apalina; Aţintiş; Bahnea; Balda; Bobohalma; Bogata; Bozeni; Budiul
de Cîmpie; Corneşti; Cozma; Culpiu; Cuştelnic; Deda; Dumbrava; Frata; Găneşti; Gheja de
Mureş; Hădăreni; Ibăneşti; Icland; Idicel; Jabeniţa; Jidvei; Leordeni; Luduş; Lugoj;
Maioreşti; Milăşel; Mura Mare; Mura Mică; ţinutul Mureş; Oroiu; Pogăceaua; Răzoare;
Rîciu; Sapartoc; Sîngeorgiu de Cîmpie; Sînmartinul de Cîmpie; Sînpetru de Cîmpie;
Solovăstru; Şapartoc; Tîrgu-Mureş; Voiniceni; Voivodeni;
- j. Neamţ: Hangu; Schitul Pocrov, m-rea Pîngăraţi; Hociungi; Oniceni; Porceşti, Prăjeşti,
Bătrîneşti, Bahna; Broşteni; Tîrgu Neamţ;
- j. Orhei: Corneşti, Cornova;
- j. Sălaj: Baica; Bîrsău Mare; Bocşa; Borşa; Brîglez; Cizer; Colun; Doba Mică; Fizeş;
Gîrbou; Ileanda; Lemniu; Măierişte; Poarta Sălajului; Poiana Blenchii; Someş-Guruslău;
- j. Satu Mare: Bătarci; Bixad; Copalnic-Mănăştur; Domăneşti; Medieşu Aurit; Negreşti –
Oaş; Satu Mare; Terebeşti; Vad;
- j. Sibiu: Boian; Proştea Mică; Buia; Caşolţ; Colun; Ernea; Ghiacăş; Hosman; Ighişu Nou;
Ilimbav; Loamneş; Mag; Noiştat; Nou; Oarda; Răşinari; Sadu; Sas-Sebeş; Săcădate; Sălişte;
Sărata; Sibiu; Şeica Mică; Veştem;
- ţinutul Soroca: Cotiujeni;
- j. Suceava: Candreni, Capu Câmpului, Ciocăneşti, Cîmpulung Moldovenesc, Corlata,
Baia, Bogdăneşti, Fonoiu; Mănăstioara–Siret, Rădăuţi, Soloneţ, Suceava; m-rile
Dragomirna, Putna, Solca şi Văratec; Vama, Vatra-Dornei; Paltin; Prăjeşti; Straja,
Todireşti, Vicovul de Jos;
- j. Timiş: Bara; Beba Veche; Bobda; Foeni; Groşi; Margina; Teş; Toager; Traian Vuia;
- j. Vaslui: Bogeşti, Pribeşti; Rugineşti; Stătieşti, Ţuţcani; bis. Sf. Dimitrie din Bîrlad;
- j. Vrancea: Odobeşti, Soveja;
- Kiev, m-rea Pecerskala ;
- Localizări incerte: Cîndeşti, Deleni, Itrineşti, Vîrteşcoi; al lui Iuliu Todorescu; Banatul
sîrbesc: Sîrbova; Moldova; Dobrogea: „lîngă Marea Neagră“; Transilvania: Ferăce;
Bercheş; Bungard; Sămăşcani; Săminice; Şerbăneşti; Teleki-Recea; Muntele Someşului
Cald; Boteni; Jacăt; Ţara Haţegului; Manic; Mîrtov1.
1
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 208-210, 212-218, 251, 254, 257, 264, 278, 288, 306,
319-320, 325, 391, 418-419, 420, 445, 450, 473, 510, 549; Ibidem, II, p. 40, 113, 226, 245,
246, 249, 280, 287, 297, 309, 317, 397; Ibidem, III, p. 509; Ibidem, IV, p. 185; Dudaş,
Cazania lui Varlaam, p. 9, 10, 12, 53, 95, 189-190, 192-193, 195-196, 198-202, 205-209,
211-212, 217-221, 225, 228-230, 231-232, 237, 240, 243, 245, 247-249, 251-253, 256-257,
259, 260-262, 268, 270, 272-282, 285-288, 292, 295, 297-298, 301-303, 306-307, 312, 314-
315, 318-319, 322, 326, 328-329, 332, 335-336, 338, 340, 342, 345, 348-350, 352-354,
408 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
2. Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646): bis. Tălpălari din Iaşi; Rediu (BC); Valea
Cracăului (NT); j. Prahova; Coştea2.
3. Şapte taine (Iaşi, 1644): Cluj-Napoca; Bonţioru de Jos (HD); Braşov (BV); Bezded
(SJ); Sibiu (SB); Oradea (BH); Suceava (SV); Vicovul de Jos (SV); Hîrlău (IS);
Horodnic3.
4. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673): Cechiş (SJ); Cluj-Napoca; Forosig (BH); Oradea
(BH); Hunedoara (HD); Bulbuc (HD); Sibiu; Ciuruleasa (AB); Geomal (AB); m-rile
Bisericani şi Suceviţa; Rădăuţi (SV), Suceava; Mărgineni; Dorna Candreni (SV); Gura
Negri; Bîrgău; Bibl. Episcopiei Romanului şi Huşilor; ţ. Soroca4.
5. Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680): m-rile Moldoviţa şi Suceviţa; Episcopia
Romanului şi Huşilor; Cetan (CJ); Finteuşul Mic (SM); Satulung; Frînceni; Hideaga;
Streamţu; Oradea (BH); Candreni (SV); Gura Negri (SV)5.
6. Dosoftei, Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681): m-rile Neamţ, Cetăţuia şi Socola (IS),
362, 367-369, 372, 374-376, 379-382, 387-388, 391, 393-395, 397-399, 403, 406, 408-412,
429, 471-478; idem, Vechi cărţi româneşti călătoare, p. 42-46, 49, 52, 54, 56, 58-59, 84;
idem, Tipărituri şi ms. după tipărituri ale lui Dosoftei, p. 749-752; Braicu, Bunea, Cartea
veche rom. în Sibiu, p. 61-65, 68; Corfus, Însemnări de demult, p. 186, 195; Iorga, Studii şi
doc., vol. XII, p. 32, vol. XIII, p. 59, 77, 92, 102, 126, 153-154, 157, 163, 174, 199, vol.
XVI, p. 312; idem, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 32, 180; Mureşanu, Cazania lui
Varlaam, p. 130, 202, 207-209; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 5; Mârza,
Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 45, 71-72, 75-76; Arh. St. Iaşi, Fond Doc.,
Pachet MLVIII/4; Mălinaş, Catalog de carte rom. veche, p. 31; Mosora, Hanga, Cat. cărţii
vechi rom. din BCU Cluj, p. 8-9, 11, 13; Berechet, Însemnări, p. 590; Mureşianu, Cartea
veche din Banat, p. 130; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 67; idem, M-rea
Dragomirna, p. 162; Filip, Cartea rom. veche în bibl. Kirileanu, p. 37-38, 40; Dulgheru,
Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407, 409; idem, Contribuţii, p. 161; Chiţimia, Ţara
Oltului, p. 535-536; Păcurariu, Legăturile Bisericii ortodoxe din Transilvania, p. 88-90, 95-
96; Ureche, Circulaţia Cărţii româneşti de învăţătură, p. 170-174; Bîrlea, Însemnări din
Maramureş, p. 33-34, 54-55, 170, 195-196; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 148;
Poptămaş, Cartea românească de învăţătură în Mureş, p. 167-168; Solomon, Cărţi aflate
în biserici din Moldova, p. 2; Munteanu, Însemnări autografe ale lui Mihail Kogălniceanu,
p. 369; Popovici, Circulaţia cărţii vechi rom. în Arad, p. 401; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţia vechilor cărţi rom. în Basarabia, p. 35; Avram, Însemnări pe cărţi vechi rom. în
Bibl.”Astra”, p. 376; Oltean, Cartea rom. din Şcheii Braşovului, p. 180; Bobulescu, Schitul
Pocrov, p. 29; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 321; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 111-120;
Andea, Ms. şi cărţi rom. vechi din Transilvania, p. 251-261; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 19 – 22; Antonovici, Doc. bîrlădene, I, p. 303.
2
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 211; Ibidem, II, p. 103, 189; Dulgheru, Contribuţii, p. 161.
3
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 162-163.
4
Ibidem, p. 168; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 274, 290,324, 396, 470, 558, 570;
Ibidem, II, p. 492; Ibidem, III, p. 642; Marian, Inscripţiuni, p. 104-105.
5
Idem, Dosoftei, p. 750; Fuştei, Mitropolitul Dosoftei, p. 48 ; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, I, p. 289, 290, 385, 502; Ibidem, IV, p. 380.
ANEXE 409
6
Dan, Putna, p. 83; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 321; Ursu, Mărturii documentare, p.
49 – 50; Marian, Inscripţiuni, p. 102 ; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom.în BCU Cluj,
p. 22; Mihail, Molitvenicul mitropolitului Dosoftei, p. 333.
7
Dan, op. cit., p. 84; Păcurariu, Legături, p. 88-89, 93; Dulgheru, Contribuţii, p. 161;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 36; Oltean, Şchei, p. 180; Dudaş, Dosoftei, p. 751;
Mosora, Hanga, op. cit., p. 26; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 294, 296-298, 308-312,
315, 318, 322, 326, 372, 390, 396, 418, 427, 470; Ibidem, III, p. 27, 115, 169; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 26; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 308.
8
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, I, p. 4, 149, 232, 237, 246, 408, 412-414 , 423, 432,
458, 489-490, 492, 497, 504-505, 510, 522, 529, 533, 547, 550, 554, 559, 562, 565, 586;
Năsturel, Bibl.Patriarhiei din Alexandria, p. 518.
9
Ahileos G. Lazaros, Catalogul cărţilor tipărite din Biblioteca Olimpiotisa, Atena, 1964,
recenzie de Dan Simonescu, în SCB, Serie nouă, vol. XII (1972), p. 286.
10
Cândea, op. cit., p. 237, 408, 432, 535, 562.
11
Dan, Putna, p. 83; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 330; Ibidem, II, p. 103, 156;
Ibidem, III, p. 269.
410 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
(insula Leros), Buna Vestire din Skiathos (Epir), Barnovschi (IS) şi Sf. Gheorghe
neidentificată; Academia, Bibl. Parlamentului, Bibl. Gennadeios, Facultatea de Teologie şi
Colecţia A. Z. Mamouka din Atena; Bibl. Municipală din Kozanis; Bibl. Universitară din
Salonic; Gimnaziul Pitagora din insula Samos (Grecia); insula Chios (Grecia); bis.
Companiei negustorilor greci (SB)12.
13. Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698): j.
Prahova; m-rile Vatoped şi Dionisiu de la Muntele Athos; bis. Bărboi (IS), Antim din
Bucureşti, Cozia, Sf. Ilie şi Sf. Ioan din Suceava, Sf. Dimitrie din Salonic (Grecia); Solca
(SV); Tighina; Hotin; Bîrlad (VS); Botoşani; Iaşi; colecţia Gheorghe Asachi; Dolheşti
(SV), Rădăuţi (SV); Coteşti (VN), Focşani (VN); Răşinari (SB); Hilişău (BT); ţ. Covurlui13.
14. Ioan Damaschin, Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715): bibl. Academiei
Bulgare de Ştiinţe Sofia (Bulgaria); m-rea Maica Domnului din Machaira (Cipru); bibl.
Patriarhiei Alexandriei (Egipt), Gennaideios, municipală din Kozanis; m-rile Cutlumuş,
Marea Lavră, Vatoped Olympiotissa din Elasson; Gimnaziul Pitagora din insula Samos14.
15. Liturghia (Iaşi, 1715): m-rile Dragomirna şi Secu; bis. Sf. Nicolai cel Sărac din Iaşi;
Buciumeni15.
16. Antologhion (Iaşi, 1726): m-rea Dragomirna; muzeul din Chişinău; m-rea
Călărăşauca, Izvoarele (ţ. Soroca); Moisei (MM); Cenad; ţ. Lăpuşna: Isaicani; Nisporenii
de Sus; Şipoteni; Tipala; Vadul lui Vodă; Episcopia Buzăului; bis. Sf. Apostoli Petru şi
Pavel Moara de Vînt), Paraclisul Mitropoliei şi Sf. Spiridon din Iaşi, Uspenia din Huşi
(SV), Adormirea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV); Călineşti (SV),
Candreni (SV); Capu Codrului (SV); Dănileni; Băneşti; Bogzeşti; Boţeşti; Crăsnăşeşti;
Porcişăni; Sărăţeni; Şăştaci; Brusturoasa; Româneşti (BT); Mileanca (BT); Cernăuţi; Lişna;
m-rea Popăuţi; Bîrlad (VS)16.
17. Octoih (Iaşi, 1726): m-rea Dragomirna; Tipala (ţ. Lăpuşna); Satu Mare (SM);
Brusturoasa; Călineşti (SV), Dorna Candreni (SV); Româneşti (SV); bis. Sf. Ioan din Piatra
12
Cândea, op. cit., p. 237, 246, 408, 414, 448, 458, 497, 505, 529, 559, 562, 565, 584, 586;
Năsturel, op. cit., p. 518; Cicanci, Cărturari greci, p. 50; Iorga, Doc. greceşti, vol. XIX,
partea a II-a, p. 909; Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 44.
13
Dulgheru, Contribuţii, p. 161; Cândea, Dimitrie Cantemir, p. 7; Adam, Circulaţia şi
cititorii operei lui Dimitrie Cantemir, p. 1007-1015; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p.
331, 332, 385, 390-391, 420, 430, 523; Ibidem, II, p. 235, 391; Ibidem, III, p. 1, 234, 364.
14
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 149, 232, 238, 433, 498, 505, 530, 555, 562, 585;
Năsturel, Bibl. Patriarhiei Alexandriei, p. 518.
15
Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 404-405,
426, 572.
16
Ibidem; Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi rom. în Basarabia, p. 37; Bîrlea,
Însemnări din Maramureş, p. 131; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 148; Păcurariu,
Legături bisericeşti, p. 99; Balaur, Biserici, p. 11; Gaiţă, Valori bibliofile buzoiene, p. 425;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 424, 440-443, 449, 469, 471, 557- 558; Ibidem, II, 13,
215, 268, 363, 529, 549 ; Ibidem, III, p. 295.
ANEXE 411
17
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Balaur, op. cit., p. 11; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p.
323; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 441; Ibidem, II, p. 100, 529; Ibidem, IV, p. 298.
18
Bîrlea, op. cit., p. 120-124; Socolan, op. cit., p. 148.
19
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana,p. 67.
20
Bîrlea, op. cit., 158; Socolan, op. cit., p. 148.
21
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 506.
22
Ibidem, I, p. 514.
23
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 519; Ibidem, II, p. 7,
284, 469, 528; Ibidem, IV, p. 72.
24
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 53.
25
Bîrlea, op. cit., p. 125, 188 şi 206; Socolan, op. cit., p. 148.
26
Socolan, op. cit., p. 148; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 433, 450.
27
Dan, Putna, p. 83; Socolan, op. cit., p. 149-150; Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova,
p. 423; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 533 ; Ibidem, II, p. 2, 48, 69, 152, 198, 236;
Ibidem, III; 408, 479,542; Ibidem, IV, p. 401.
28
Dan, op. cit., p. 83; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4.
29
Socolan, op. cit., p. 148.
30
Ibidem; Dan, op. cit., p. 83;
412 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
31
Iorga, Însemnări din bis. Iaşi, p.75.
32
Socolan, op. cit., p. 148.
33
Popescu, Sinopsis, p. 274.
34
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 127, 191, 217 şi 299; idem, Însemnări din
bis. Iaşi, p. 15 şi 79; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 44, 53-54, 69, 81-82 şi 164;
Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 149; Mihailovici, Însemnări, p. 21; Balaur, Biserici,
p. 12; Zugrav, Biserica Sf. Ilie, p. 654; Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi rom.
în Basarabia, p. 38; Arh. St. Iaşi, Fond M. Costăchescu, 1265, vol. 1, p. 7, nr. 13;
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 423, 431; Inscripţii, IN, 1928, p. 197; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, I, p. 542; 543, 552-554; Ibidem, II, p. 58, 74; Ibidem, IV, p. 63, 546,
552; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 62 - 64.
35
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 238; Arh. St. Iaşi, Fond M. Costăchescu, 1265,
vol. 1, p. 7, nr. 13.
36
Arh. St. Iaşi, Fond M. Costăchescu, 1265, vol. 1, p. 7, nr. 13.
37
Balaur, Biserici, p. 12; Corfus, Însemnări de demult, p. 229; Mihailovici, Însemnări, p.
32; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 551-552;
Ibidem, II, p. 68, 80, 87, 213, 397, 530; Ibidem, III, p. 356; Ibidem, IV, p. 555; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 58-61.
ANEXE 413
38
Tagliavini, O Psaltire rom. necunoscută, p. 6; Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, I, p. 554; Ibidem, II, p. 86; Ibidem, III, p. 308.
39
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Alicu, Circulaţia cărţii vechi rom. în j. Cluj, p. 780;
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 423; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 565,
566, 569; Ibidem, II, p. 36, 90, 354; Ibidem, III, 457, 556, 561; Ibidem, IV, p. 11, 575;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 69 - 70.
40
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 11, 179; Socolan, op. cit., p. 148; Balaur, Biserici,
p. 12; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 327; Mitric, op. cit., II, p. 53, 162, nota 4;
Mihailovici, Însemnări, p. 30; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 7; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, I, p. 495, 566; Ibidem, II, p. 199, 287; Ibidem, III, p. 116, 325; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 67 - 68.
41
Iorga, Inscripţii, II, p. 226; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 215, 454; Ibidem, III, p. 579.
42
Mitric, op. cit., p. 1762, nota 4; Bîrlea, op. cit., p. 70; Mosora şi Hanga, Cat. cărţii vechi
rom. B.C.U. Cluj, p. 67.
43
Mihailovici, op. cit., p. 30.
44
Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi în Basarabia, p. 38; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, II, p. 6.
45
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 54 – 55.
46
Dan, Putna, p. 83; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 17, 545.
47
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 540.
414 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Paraschiva de Sus, Sf. Nicolae-Ciurchi, Sf. Teodori, Sf. Vasile din Tătăraşi, Sf. Atanasie
din Copou şi Vovidenia din Iaşi (IS), Înălţarea Domnului din Chişinău, Sf. Ilie din Suceava
(SV), Sf. Treime din Siret (SV), Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Vatra Dornei (SV),
Precista Mică din Roman; Deseşti (MM); Chiuzbaia (MM); Racşa (SM); m-rea Suruceni; ţ.
Lăpuşna: Buda, Nimoreni, Bahmut, Boldureşti, Buicani, Caracui, Cojuşna, Corjena, Fundu
Galbenii, Lăpuşna, Miclăuşeni, Pîrjolteni, Recea, Scoreni, Seliştea Veche, Străşeni,
Şipoteni, Călăraşi Tîrg; ţ. Orhei: Mihălaşa, Suhuluceni, Teleneşti Tîrg; Fereşti (VS);
Frenciuci (VS); m-rile Agapia, Bogdana, Dragomirna, Ilişeşti (SV), Putna, Moldoviţa şi
Solca; Huşi (SV); Oboroceni; Popeni-Blidari; Răcăuţi; Scobinţi (IS); Bădeni (IS); Băliţeni
(VS); Bereasa (VS); Munteni (VS); Mirceşti (IS); Paşcani (IS); Ţibăneşti (IS); Volovăţ
(IS); Rediul lui Tătar (IS); Prelipca (SV); Şcheia (SV); Arbore (SV); Crucea (SV); Prisaca
Dornei (SV); Comăneşti; Buda-Rîşca (SV); Părhăuţi (SV); Pătrăuţi (SV); Văsieşti (NT);
Sagna (NT); Racova; Frunteşti (BC); Gohor (GL); Corod (GL); Suraia (VN); Dulceşti (NT);
Văleni (NT); Băluşeşti (NT); Hociungi (NT); Siliştea (NT); Bătrîneşti (NT); Unceşti (NT);
Cîrlig (NT); Neguşăni (NT); Tămăşeni; Soloneţ; Bălteni; Bîlca; Răceşti48.
49. Evhologhion (Molitvenic) (Iaşi, 1754): Sălişte, bis. din Sus (a Nistoreştilor) (MM);
Nisporenii de Sus; Vărzăreştii Vechi; m-rile Bogdana şi Putna; Oniceni (NT), Poienari
(NT), bis. Sf. Nicolae din Roman, Bâra (NT), Rediu (NT), Mărgineni (NT), Prăjeşti (NT),
Sterpu (NT); Bouşori (VS), Popeşti (VS), Vineţeşti (VS) 49.
50. Alfavita sufletească (Iaşi, 1755): Măcăreşti50.
51. Antologhion (Iaşi, 1755): Bîrsana (MM); Slătioara (MM); Hărniceşti (MM); Hoteni
(MM); Roşia Montană (AB); Izvoarele (TL); Galaţi (GL); Şerbeşti (ţ. Covurlui); ţ. Orhei:
Bogzeşti, Dereneu; ţ. Lăpuşna: Bardar, Bozieni, Ciuciuleni, Corjena, Costeşti, Cotu Morii,
Curluceni, Drăguşenii Noi, Ghidighici, Hruşeva, Lozova, Mereni, Miclăuşeni, Molovata,
Nemţeni, Roşcani, Ruseştii Noi, Sarata-Holban, Scoreni, Şipoteni, Sireţi, Şişcani, Străşeni,
Tătărăşti, Vărzăreştii Noi, Vorniceni, Lohăneşti; m-rile Agapia, Bogdana, Dragomirna,
Humor, Nicoriţă (GL), Putna, Solca şi Voroneţ; Ţibeni (SV); bis. Preacuvioasa Paraschiva
(Domnească) din Tîrgu-Ocna, Sf. Nicolae din Rădăuţi (SV), Sf. Spiridon, Sf. Teodori, Sf.
Vasile din Tătăraşi, Lozonschi din Iaşi (IS), Sf. Dumitru din Suceava (SV), Sf. Treime din
Siret (SV), Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Sf. Arhangheli din Vatra Dornei (SV), Sf.
Voievozi din Roman; Brătila de Jos (BC); Buciumii de Jos (BC); Războieni (BC); Cîrligi
(NT); Dărmăneşti (BC), Filipeşti (BC); Hîrja (BC); Tîrgu Frumos (IS), Bădeni (IS),
48
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 88; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 149; Pop,
Mărturii strămoşeşti, p. 50; Mihailovici, Însemnări, p. 25, 47; Constantinescu-Iaşi, op. cit.,
p. 38; Balaur, op. cit., p. 12-13; Iorga, Insemnări din bis. Iaşi, p. 3 şi 36; Mitric, op. cit. p.
162; Zugrav, Bis. Sf. Ilie, p. 654; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 7, 12, 19-20, 25-34,
36-37, 44, 58-59, 72, 100, 104, 140, 160, 167, 170, 178, 254-256, 273, 302, 325, 481, 491,
499, 514; Ibidem, III, 215, 520; Ibidem, IV, 404, 550; Mihăescu, op. cit., p. 74 - 78.
49
Bîrlea, op. cit, p. 88 şi 167; Socolan, op. cit., p. 148; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p.
114, 515, 534; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 79 -80.
50
Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 78.
ANEXE 415
Tomeşti (IS); Văsieşti (NT); Broşteni (SV); Româneşti (SV); Şerbăuţi (SV); Fîntînele (SV);
Grăniceşti (SV); Voitinel (SV); Marginea (SV); Ilişeşti (SV); Huşi-Preuteşti (SV); Forăşti
(SV); Frunteşti (BC); Sagna (NT); Episcopia Romanului; Stăniţa (NT); Negreşti (NT);
Porceşti (NT); Botoşani (BT); Căcăceni (BT); Matieni (BT); Prăjeşti (NT); Bîrjoveni (NT);
Bătrîneşti (NT); Poienari (NT); Trifeşti; Siliştea (NT); Băluşeşti (NT); Prigoreni; Gura
Văii; schitul Dealul lui Vodă (IS); Duşeşti; Mivoveni; Verpole; Vilavece; Bănila (SV);
Ungureni; Bogzeşti51.
52. Synopsis (Iaşi, 1756): m-rile Neamţ, Marea Lavră de la Muntele Athos; Tîrgu Ocna (BC)52.
53. Apostol (Iaşi, 1756): bis. Curelari, Sf. Teodori Vovidenia şi Sf. Vasile din Tătăraşi
(IS), Sf. Ilie din Suceava (SV), Mazarachi din Chişinău, Sf. Gheorghe din Roman; m-rile
Bogdana, Căpriana, Cîrlig (NT), Doljeşti (NT), Runcu (NT), Dealu Mare; Bîrsana (MM);
Moisei (MM); Rozavlea (MM); Şugătag (MM); Slătioara (MM); Baia Mare (MM);
Todireşti (SV); Rîpile (VS); Episcopia Buzăului; ţ. Orhei: Mateuţi, Curchi; ţ. Lăpuşna:
Gîrlele, Băcioi, Bălăneşti, Bubueci, Buicani, Călăraşi, Ciorăşti, Corjena, Costeşti, Dănceni,
Drăguşenii Noi, Dubăsarii Vechi, Durleşti, Grătieşti, Isaicani, Lohăneşti, Mereşeni,
Nişcani, Nisporenii de Jos, Recea, Roşcani, Ruseştii Noi, Scoreni, Şipoteni, Tătăraşi, Ulmu;
Căinarii Vechi (ţ. Soroca); Bisericani (ţ. Bălţi); Episcopia Hotinului; Dărmăneşti (BC);
schiturile Dealul lui Vodă (IS), Hadîmbu (IS), Luncani (BC), Măgura (BC), Răcăuţi;
Boiştea; Buciumi (IS); Grozăşti (IS); Bereasa (VS); Hîrja; Scobinţi (IS); Sineşti (IS); Soci-
Petreşti; Şorăneşti (VS); Ţibăneşti (IS); Arbore (SV); Valea Moldovei (SV); Vicov de Sus
(SV); Horodnic de Jos (SV); Horodnicul de Sus (SV); Româneşti (SV); Soloneţ (SV);
Frătăuţii Noi (SV); Calafindeşti (SV); Cîrlibaba (SV); Stamate (SV); Şcheia (SV); Jigoreni-
Glodeni (VS); Porcişăni (VS); Episcopia Romanului; Tulnici (VN); Blăgeşti (BC); Poiana;
Bătrîneşti (NT); Bodeşti (NT); Bârcul (NT); Bogzeşti (NT); Broşteni (NT); Gherăeşti (NT);
Icuşeşti (NT); Butnăreşti (NT); Băluşeşti (NT); Dulceşti (NT); Teleşău; Corpaci; Bogdăniţa;
Fărceni; Cristeşti, Guteşti; Boiştea (BC), ţ. Putnei; Bălca; Bălăneasa, Costişa; Berheci53.
54. Nicolae Mauroeides, Mreaja apostolică (Iaşi, 1756): Bibl. Gennaideios (Atena);
m-rile Dohiariu, Sf. Pavel, Hilandar, Vatoped, Xenofon şi schitul Sf. Ana de la Muntele
51
Bîrlea, op. cit, p. 22, 112, 116, 187; Socolan, op. cit., p. 148; Cristache-Panait, Circulaţia
în Moldova, p. 423; Balaur, Biserici, p. 12; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4;
Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 14; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 10, 26, 45-
55, 71-72, 78, 98, 100, 135, 152, 208-209, 299, 348, 357, 361, 397, 445, 463, 490, 509,
518, 523, 543; Ibidem, III, p. 375; Ibidem, IV, p. 265, 269, 549, 556; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 81 -84.
52
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 506; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 73.
53
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 22, 158, 161, 176, 187; Socolan, Circulaţia în
Maramureş, p. 148; Mihailovici, Însemnări, p. 41 şi 44; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p.
38; Balaur, Biserici, p. 13; Gaiţă, Valori bibliofile buzoiene, p. 425; Cristache-Panait,
Circulaţia în Moldova, p. 426; Zugrav, Bis. Sf. Ilie, p. 654; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
II, p. 44, 57, 59-65, 70, 77-78, 88, 98, 141, 114, 170, 189, 257, 297, 321; Ibidem, p. III, p.
23, 41, 251, 434-435, 508, 587, 636, 641; Ibidem, IV, p. 140, 366, 396; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 84 - 87.
416 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Athos, Buna Vestire din Epir; Bibl. publică din Dimitsana şi Municipală din Kozanis54.
55. Psaltire (Iaşi, 1757): Breb (MM); bis. Sf. Ioan Botezătorul din Bacău; Vaideeni (VL),
Cîrlig (NT)55.
56. Sinopsis (Iaşi, 1757): Satu Mare (SM)56.
57. Liturghie (Iaşi, 1759): Miroslava (IS); Tuţcani (GL); Bîrsana (MM); Cuhea (MM);
Ieud (MM); Poieni (MM); Vişeul de Jos (MM); Berbeşti (MM); Bogdan Vodă (MM);
Plopiş (MM); Copalnic (MM); Cornia (MM); Joseni (MM); Strîmtura (MM); Sindreşti
(MM); Baia Mare (MM); Breb (MM); Mohu (SB); Ileanda (SJ); Şerbeşti (NT); Lungani
(IS); Voroncău (ţ. Soroca); Sîneşti (ţ. Bălţi); Tighechi (ţ. Cahul); ţ. Orhei: Măşcăuţi,
Medreşti, m-rile Curchi, Hîrjauca; Meleşeni; Muzeul din Chişinău; ţ. Lăpuşna: Văsieni,
Truşeşti, m-rile Răciula şi Condriţa, Băcioi, Ciuciuleni, Cojuşna, Costeşti, Dănceni,
Drăguşenii Vechi, Durleşti, Găleşti, Gîrle, Hansca, Lozova, Micăuţi, Nişcani, Pereni,
Roşcani, Străşeni, Ulmu; Potău (SM); m-rile Bogdana, Căpriana, Doljeşti (NT),
Dragomirna, Hâncu, Humor, Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Neamţ; bis. Sf. Ilie şi Înălţarea
Domnului din Chişinău, Sf. Ioan din Piatra Neamţ, Biserica Albă, Lozonschi, Sf. Dimitrie-
Balş, Sf. Atanasie şi Chiril, Sf. Nicolai cel Sărac, Sf. Vasile din Tătăraşi, Sf. Vasile din
Tîrguşor sau de pe Galata şi Talpalari din Iaşi, Sf. Dumitru din Suceava, Sf. Neculai
Tuchilă din Bîrlad, Precista de Sus din Roman şi „a jupînului Stavri din Galaţi”; Rediul
Aldii (IS), Băişeşti (SV); Boteşti (SV); Crucea (SV); Hurjuieni; Ilişeşti (SV); Linţeşti (SV);
Pătrăuţi (SV); Vama (SV); Răcăuţi (SV); Adjudul Vechi; Jorăşti; Lunca Dochiei; Curteşti
(BT); Caşin (BC); Lapoşu (BC); schiturile Moşinoaiele (VN) şi Rarău (NT); Căcăceni
(BT); Matieni (BT); Tecuci (GL); Ciutureşti (BC); Broşteni (NT); Săcăleni (NT); Rediu
(NT); Băluşeşti (NT); Costişa (topic); Oniceni (NT); Curteşti (BT); Secuieni (NT); Todora (BT);
Prăjeşti (NT); Ruginoasa (NT); Trifeşti (NT); ocolul Bahluiului; Doroşcani; Truşeni57.
58. Antologhion (Iaşi, 1760): Şieu (MM)58.
59. Evanghelie (Iaşi, 1762): Şerbeşti (NT); Bucium (BC); Crăceşti (MM); Cicîrlău (MM);
Fărcaşa (MM); Mara (MM); Groşi (MM); Fîntînele; Tărnaia (MM); Hincăuţi; Hrinăuţi; ţ.
Soroca: Dănceni, Vosococ, Sîneşti, Scumpia; ţ. Orhei: Camincea, Cornova, m-rea
Hîrjauca; bis. Sf. Gheorghe din Chişinău; ţ. Lăpuşna: Negreşti, Goiani, Gîrlele, Băcioi,
Budeşti, Ulmu, Văsieni, Sireţi, Steţcani, Volcineţi, Costeşti, m-rea Condriţa, Bălăneşti,
Buicani, Ciuteşti, Cojuşna, Dolna, Drăguşenii Noi, Drăsliceni, Dubăsarii Vechi, Găleşti,
Lozova, Mănăileşti, Mereşeni, Micăuţi, Mileştii Mari, Negreşti, Nisporeni, Nişcani,
54
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 433, 458, 472, 484, 530, 536, 547, 552, 563, 587.
55
Bîrlea, op. cit., p. 53; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 87 -88.
56
Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 329.
57
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 333; Bîrlea, op. cit., p. 20, 26, 49-50, 84, 151,
196-197, 206; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 389; Socolan, op. cit., p. 147; Kirileanu, Bis. lui
Ştefan cel Mare, p. 5, 8; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 81, 91, 93-97, 101,134, 136,
146, 150, 182, 222, 296, 325, 371, 475; Ibidem, III, p. 267, 188, 321, 354, 388, 485, 573;
Ibidem, IV, p. 31, 186, 417, 565; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 88 - 91.
58
Bîrlea, op. cit., p. 178; Socolan, op. cit., p. 148.
ANEXE 417
Pîrjolteni, Recea, Ruseteştii Noi, Străşeni, Şîşcani, Suruceni, Truşeni, Tuzora, Zbiroaia,
Zubreşti, Călăraşi Tîrg, Chiperceni, Cogălniceni; Năpădeni (ţ. Bălţi); Chilia Intrarea
Maicii Domnului de pe moşia m-rii Dionisiu; Prilog (SM); m-rile Bogdana, Dragomirna,
Hîrsova (VS), Japca şi Neamţ; Gura Văii; Strîmba (NT); bis. Sf. Dimitrie şi Vovidenia din
Bîrlad, Adormirea Maicii Domnului din Botoşani, Buna Vestire (Răducanu) din Tîrgu-
Ocna, Sf. Dumitru şi Sf. Ilie din Suceava, Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamţ (NT), Sf.
Nicolai cel Sărac, Sf. Nicolae de pe şuşă, Sf. Nicolae Domnesc, Sf. Pantelimon şi Toma
Cozma din Iaşi, Sf. Gheorghe din Odobeşti (VN), Sf. Ioan Botezătorul din Siret (SV), Sf.
Voievozi (3 ex.), Sf. Gheorghe, Sf. Nicolae şi Precista Mică din Roman; Stulpicani (SV);
Crucea (SV); Româneşti (SV); Horodişte (BT); Jigoreni-Glodeni (VS); Unţeşti (VS);
Vulpăşeşti (NT); Şuletea (VS); Mihoveni (SV); Şerbăneşti (SV); Pîrteştii de Jos (SV);
Şaru Dornei (SV); Vicovul de Jos (SV); Siminicea (SV); Băişeşti (SV); Preuteşti (SV);
Buciumi (IS); Costişa (SV); Grozeşti (IS), Miclăuşeni (IS); Huşi (VS); Cernăuţi;
Episcopia Romanului; schiturile Feteşti, Giurgeni (NT), Hadîmbu (IS) şi Măgura (BC);
Criveşti (NT); Cordun (NT); Focşani (VN); Boteşti (NT); Butnăreşti (NT); Hărliceşti
(NT); Spiridoneşti (NT); Bîrjoveni (NT); Trifeşti (NT); Măşcăteni; Găiceana; Hînţeşti;
Bogdăneşti; Ciornoliuca59.
60. Ceaslov (Iaşi, 1763): m-rea Dragomirna (SV); Bibl. Mitropoliei din Iaşi; bis. Precista
Mare din Roman (NT), Odobeşti (NT)60.
61. Evhologhion (Molitvenic) (Iaşi, 1764): Dragomireşti (MM); bis. Sf. Atanasie din
Copou şi Sf. Voievozi - Rufeni din Iaşi (IS), Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Precista
şi Sf. Gheorghe din Roman (NT), Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc
(SV) şi Sf. Dimitrie din Bîrlad (VS); m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna: Chişinău,
Cojuşna, Moleşti, Nimoreni, Rădeni; Străşeni; m-rile Bogdana, Dragomirna, Putna, Rîşca;
Tişăuţi (SV); Clit (SV); Poieni (SV); Slobozia Sucevei (SV); Părhăuţi (SV); Băneşti (SV);
Fîntînele (SV); Vicov de Sus (SV); Burcioaia (VN); Adjud (BC); Huşi (VS); Doljeşti (NT);
Rediu (NT); Chilii (NT); Hociungi (NT); Pănceşti (NT); schitul Nechit (NT); Bîrjoveni
(NT); Gura Văii (NT); Ruginoasa (NT); Tudora (BT); Dărmăneşti (BC) 61.
59
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 227; Bobulescu, Vieţi de zugravi, p. 41; Bîrlea,
Insemnări din Maramureş, p. 80-81; Pop, Mărturii, p. 53; Socolan, Circulaţia în
Maramureş, p. 148-149; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 9; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 39; Balaur, Biserici, p. 13-14 şi 37; Mihailovici, Însemnări, p. 34, 47, 50;
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 452; idem, Mărturii rom. din Bulgaria şi Grecia, p.
101; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 330 ; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 113-114, 118, 120-121, 125-129, 131-136, 138, 145,
151,159, 170, 179, 191, 201, 203, 217, 288, 319, 356, 464, 484, 504, 512, 552; 540 ;
Ibidem, IV, p. 33, 225, 551, 565 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 96 - 100.
60
Mitric, loc. cit. ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 138 ; Ibidem, III, 19, 518, 540.
61
Mitric, op. cit. p. 142, 147, 148, 180, 200, 205, 454, 519; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p.
96; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 36; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 39; Balaur, Biserici, p. 14;
Mihăescu, op. cit., p. 102–105; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 142, 147-148, 205, 315, 499.
418 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
62. Psaltire (Iaşi, 1766): bis. Vulpe din Iaşi; m-rile Căpriana şi Bogdana; Jigoreni-Glodeni
(VS); Ţibăneşti (IS); Trifeşti (NT); Doljeşti (NT); Brusturoasa (BC); Criveşti (IS)62.
63. Catavasier (Iaşi, 1768): m-rea Hîrjauca (ţ. Orhei)63.
64. Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768): m-rea Dragomirna; Călineşti (SV); Măzănăieşti
(SV); Suceava; Episcopia Romanului64.
65. Ceaslov (Iaşi, 1773): Tăuţii de Sus (MM)65.
66. Evhologhion (Iaşi, 1774) : bis. Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi; Berehoi-Oprişeni (VS)66.
67. Ceaslov (Iaşi, 1777): Ieud (MM); Brebu (MM); Botiza (MM); Leordina (MM); Alba
Iulia (AB); m-rile Dragomirna şi Moldoviţa; Horodnic de Jos (SV); Rădăuţi (SV); bis.
Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV) şi Sf. Treime din Siret (SV);
Episcopia Romanului 67.
68. Catavasier (Iaşi, 1778): bis. Ziua Crucii din Iaşi şi Sf. Voievozi din Roman; Fereşti
(MM); Vişeu de Jos (MM); Valea Trăisteni (VS); m-rile Bogdana, Hîrjauca (ţ. Orhei) şi
Dragomirna; Hălăuceşti (IS); Cotu-Vameş (NT); Porceşti (NT); Luţca (NT)68.
69. Psaltire (Iaşi, 1782): Căţăleni; Lohăneşti (pe Cogîlnic); Stolniceni; Pietroase69.
70. Cuvintele lui Teodor Studitul (Iaşi, 1784): bis. Tălpălari din Iaşi70.
71. Prăvilioară (Iaşi, 1784): Mileştii Mici; Corneşti (IS); Epureni (VS); Panaci (SV);
Ştefăneşti (BT); Botoşani (BT); Boteşti (NT); m-rea Bogdana71.
72. Molitvenic (Evhologhion) (Iaşi, 1785): bis. Rîşcanovca şi mitropolia din Chişinău;
Botoşani; Găureana (BT); Zvorişte (BT); bis. Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ, Buna
Vestire, Vovidenia şi Tuturor Sfinţilor (Banu) din Iaşi; Răuceşti (NT); Stroieşti (SV);
Huşi (VS); Poienile Oancei (NT); m-rile Bogdana, Dobruşa şi Rîşca (SV) 72.
62
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 16; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 390, nr. 3; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, II, p. 151; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 108 - 109.
63
Mihailovici, Însemnări, p. 9.
64
Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 183, 188;
Mihăescu, op. cit., p. 110; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 58.
65
Socolan, op. cit., p. 148.
66
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p.231.
67
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 46; Socolan, op. cit., p. 148; Iorga, Studii şi doc.,
vol. XIII, p. 34; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
II, p. 279, 282, 378, 390; Mihăescu, op. cit., p. 125.
68
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 12; Socolan, op. cit., p. 148; Balaur, Biserici, p. 14; Mihailovici,
Însemnări, p. 9; Mihăescu, op. cit., p. 127 - 128.
69
Balaur, op. cit., p. 14; Iorga, Bălineşti, p. 479; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava,
Ed. II, p. 171.
70
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 438; Mihăescu, op. cit.,
p. 101.
71
Balaur, Biserici, p. 16; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 387, 447; Ibidem, IV, p. 301;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 147.
72
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 41; Corfus, op. cit., p. 215; Ghibănescu, Inscripţii şi
notiţe, în IN, fasc. 7, II (1928), p. 287; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 409, 423, 425,
ANEXE 419
73. Octoih mic (Iaşi, 1786): bis. Barnovschi şi Vovidenia din Iaşi; Tătăraşi; Epureni (VS)73.
74. Octoih (Iaşi, 1790): Vărzăreştii Vechi74.
75. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1790): Pădureni; Episcopia Romanului75.
76. Datoria şi stăpînirea blagocinilor (Iaşi, 1791): Leuşeni (j. Lăpuşna)76.
77. Psaltire (Iaşi, 1792): m-rea Galata din Iaşi (IS)77.
78. Ceaslov (Iaşi, 1792): Izvoare (ţ. Soroca); Căinarii Vechi (ţ. Soroca)78.
79. Catavasier (Iaşi, 1792): ţ. Lăpuşna: Brătuleni, Budeşti, Lozova, Malcoci, Mănăileşti,
Mireni, Scoreni, Vasieni, Zubreşti; m-rile Noul Neamţ şi Căpriana; Spiridoneştii de Sus
(NT); m-rea Bogdana 79.
80. Ceaslov (Dubăsari, 1794): ţ. Lăpuşna: Bubueci, Călăraşi, Caracul, Cotu Morii,
Scoreni, Tătăraşi, Zbiroaia; Barcana (BC), m-rea Bogdana80.
81. Ceaslov (Iaşi, 1794): s. Cotu Morii (j. Lăpuşna), Episcopia Huşului81.
82. Psaltire (Iaşi, 1794): Tîrnova (ţ. Soroca); bis. Nicoriţă din Iaşi; Bădeni (IS);
Bălăureşti; Răzeni; Vînători; Costişa (SV); Sasca (SV); Criveşti (NT); Luţca (NT);
Arămeşti (NT); Bahna (NT); Broşteni (NT); Cîrlig (NT); Cotu Vameş (NT); m-rea
Bogdana (BC)82.
83. Liturghie (Iaşi, 1794): bis. Sf. Dumitru-Balş, Sf. Neculai de la Hulboca, Sf. Nicolae
Domnesc, Toma Cozma şi m-rea Galata din Iaşi, Sf. Treime din Siret (SV), Sf. Voievozi şi
Sf. Ilie din Fălticeni (SV), Sf. Dumitru din Suceava, Sf. Nicolae-Bordeie din Piatra Neamţ
(NT); Chişărăi; Costuleni (IS); Găureni (IS); ţ. Orhei: Măşcăuţi, Morozăni, Izbeşti,
Hîrbovăţ, m-rile Hîrjauca, Tabăra şi Curchi; Rădeni; Tîrnova (ţ. Soroca); bis. Mazarachi şi
Muzeul din Chişinău; ţ. Lăpuşna: m-rea Răciula, Buicani, Cobîla, Drăguşenii Vechi, Gura
Galbenii, Văsieni, Dănceni, Vadul lui Vodă, Hruşeva, Truşeni, Bălăneşti, Bălăureşti,
Bardar, Boldureşti, Coloniţa, Dolna, Dubăsarii Vechi, Horodiştea, Hruşeva, Isaicani,
Măcăreşti, Malcoci, Miclăuşeni, Mileştii Mari, Mileştii Mici, Mireni, Nimoreni, Răzeni,
Recea, Scoreni, Sireţi, Tătăreşti, Timiliuţi, Vînători, Vărzăreştii Noi, Vărzăreştii Vechi,
Zubreşti; Bisericani (ţ. Bălţi); Sălcuţa (ţ. Tighina); Epureni (VS); Gutinaş; Găineşti (SV);
531; Ibidem, III, p. 188, 618, 630, 635, 636; Ibidem, IV, p. 305; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 149.
73
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 488; Ibidem, III, p. 279, 514; Ibidem, IV, p. 351.
74
Balaur, Biserici, p. 16.
75
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 99.
76
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 510.
77
Iorga, Inscripţii din bisericile României, vol. II, p. 300.
78
Mihailovici, Însemnări, p. 40.
79
Balaur, Biserici, p. 16; Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 107 ; Eşanu,
M-rea Căpriana, p. 392, nr. 6; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 154.
80
Balaur, Biserici, p. 17; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 158.
81
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 2.
82
Ibidem; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, II, p. 371, 539, 548, 559, 560; Ibidem, III, p. 7, 18, 26, 62, 211, 214,
216, 257 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 166.
420 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Grămeşti (SV); Onceşti (SV); Tîmpeşti (SV); Ţoleşti (SV); Ciprian Porumbescu (SV);
Crucea (SV); Băneşti (SV); schiturile Moşinoaiele (VN), Preuteşti (SV) şi Ţuţcani (NT); m-
rile Bogdana, Dragomirna, Neamţ; Cotîrgaşi (SV); Fîntînele (SV); Valea Moldovei (SV);
Adîncata (SV); Boteşti (SV); Botoşana (SV); Cozăneşti (SV); Păngărăscior (NT); Răuceşti
(NT); Cordun (NT); Poienari (NT); Hociungi (NT); Todireni (NT); Broşteni (NT); Luţca
(NT); Rediu (NT); Cîrlig (NT); Iapa (NT); Liveni; Urseni; Cernăuţi83.
84. Critil şi Andronius (Iaşi, 1794): bis. Precista Mare din Roman84.
85. De obşte gheografie (Iaşi, 1795): Iaşi; m-rea Bisericani (NT)85.
86. Amfilohie Hotiniul, Elemente arithmetice (Iaşi, 1795): Şfărcăuţi; Hreşcanei (ţ. Botoşani)86.
87. Amfilohie Hotiniul, Gramatica theologhicească (Iaşi, 1795): Hreşcani (BT)87.
88. Psaltire (Movilău, 1796): mitropolia şi bis. Sf. Haralambie din Chişinău; schitul
Borisov (ţ. Ismail)88.
89. Istoriia Alexandrului celui Mare (Movilău, 1796): Gheneşti, Popeni, Timişeni; Tupilaţi
(ţ. Fălciu)89.
90. Ceaslov (Iaşi, 1797): Mitocaş (SV); m-rile Bogdana, Dragomirna, Floreşti (VS),
Probota, Sihastru, Slatina şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; bis. Tălpălari, Banu,
Vovidenia, Sf. Lazăr, Sf. Vasile din Tătăraşi şi Sf. Teodori din Iaşi, Sf. Împăraţi Constantin
şi Elena din Tîrgu-Ocna, Sf. Neculai Tuchilă din Bîrlad, Sf. Ierarh Neculai şi Sf. Treime din
Suceava, Sf. Nicolae din Roman; ţ. Lăpuşna: Zîmbreni, Dănceni, m-rea Condriţa, Călăraşi,
Dahnovici, Găureni, Horodiştea, Isaicani, Mereşeni, Micăuţi, Păuleşti, Ruseştii Noi, Sărata-
Holban, Ulmu, Vărzăreştii Noi; ţ. Ismail: schitul Borisova; m-rea Curchi (ţ. Orhei); Răhău;
Aroneanu (IS); Adîncata (SV); Botoşana (SV); Burdujeni (SV); Grigoreşti (SV); m-rea
Dobruşa (ţ. Soroca); schiturile Almaş (NT) şi Orăşeni (SV); Corni (BT); Dorohoi (BT);
Cordun (NT); Gura Bacăului (BC); Cordun (NT); Luţca (NT); Boteşti (NT); Bâra (NT); Avereşti
(NT); Rediu (NT); Broşteni (NT); Trifeşti (NT); Gîrcina (NT); Oprişeni; Rothiana90.
83
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 25 şi 300 ; idem, Însemnări Iaşi, p. 11;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Mihailovici, Însemnări, p. 14, 30, 48; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 534, 539, 549, 553, 554,
555, 556, 557, 558, 559, 564, 567, 569; Ibidem, III, p. 120, 189, 317, 426; Ibidem, IV, p.
169, 315, 318, 394, 479; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 162-164.
84
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 159.
85
Corfus, Însemnări de demult, p. 230-231; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 550.
86
Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 104, 158.
87
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 106.
88
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42 ; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 130.
89
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 127-128.
90
Cristache-Panait, Circulaţie, p. 427; Iorga, Însemnări din bis. României, II, p. 183, 192;
idem, Însemnări Iaşi, p. 76, 80 şi 86; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Mihailovici,
Însemnări, p. 48; Balaur, Biserici, p. 17; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, III, p. 14-15, 21-23, 26, 30, 48-49, 156, 193, 217-218, 258, 270, 406,
430, 525, 558, 571, 613; Ibidem, IV, p. 532; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 170 – 174.
ANEXE 421
91. Penticostar (Iaşi, 1800): bis. Sf. Haralambie şi Sf. Dumitru-Misai din Iaşi (IS)91.
92. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1801): Sălceni (VS); bis. Sf. Neculai Tuchilă din Bîrlad92.
93. Psaltire (Iaşi, 1802): bis. Sf. Dumitru-Balş, Sf. Dumitru-Misai şi Sf. Lazăr din Iaşi,
Vechiul Sobor din Chişinău, Sf. Neculai Tuchilă şi Sf. Trei Ierarhi din Bîrlad; Giurcani
(VS); Ustea (ţ. Orhei); Recea (ţ. Lăpuşna); Iteşti; Văleni-Stînişoara (SV); Slătioara (SV);
Lămăşeni (SV); Hociungi (NT); Rădeşti (GL); m-rea Bogdana93.
94. Liturghie (Iaşi, 1802): bis. Talpalari din Iaşi (IS)94.
95. Prăvălioară (Iaşi, 1802): Pîrliţi (ţ. Bălţi); bis. Sf. Nicolae-Bordeie din Piatra Neamţ
(NT); Luţca (NT); Doljeşti (NT); m-rea Bogdana 95.
96. Neofit, Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803): Bibl. Naţională „Chiril şi Metodiu” din
Sofia (Bulgaria); bis. Sf. Dimitrie-Balş şi Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi96.
97. Athanasie al Alexandriei, Întrebări şi răspunsuri blagosloveşti (Iaşi, 1803): Muzeul
din Chişinău97.
98. Dimitrie, Mitropolit al Rostovului, Apologhia (Iaşi, 1803) : m-rea Neamţ98.
99. Octoih (Iaşi, 1804): bis. Sf. Sava din Iaşi; m-rea Căpriana; Căzăneşti (ţ. Orhei); Răcăuţi99.
100. Liturghia (Iaşi, 1804) : bis. Sf. Atanasie şi Chiril din Iaşi; Bulbucani100.
101. Teofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Tîlcul evangheliilor) (Iaşi, 1805): m-rea
Hirova; ţ. Orhei: Teleneşti Tîrg, Ohrincea, Işnovăţ, m-rile Curchi, Tabăra, Hîrjauca şi
Hîrbovăţ, Năpădeni; ţ. Lăpuşna: Buteni, m-rea Condriţa, Căbăeşti, Ciorani, Cojuşna,
Ialoveni, Suruceni, Vărzăreştii Vechi, Vasieni, Scumpia (ţ. Bălţi); m-rile Bogdana,
Dragomirna, Neamţ, Rîşca, Suceviţa, Tismana, Căpriana şi Japca; Găiceana; Lăloaia; bis.
Sf. Neculai din Bălţi, Sf. Nicolae din Roman, Sf. Trei Ierarhi şi Sf. Voievozi din Bîrlad, Sf.
Voievozi din Fălticeni (SV), Sf. Mihail şi Gavril din Vatra Dornei (SV), Sf. Treime şi 40 de
Sfinţi din Iaşi, Rîşcanu din Chişinău; Angheleşti; Oneşti; Protopopiatul Hîrlăului; Scobinţi
(IS); Şerbeşti (NT), Puţeni (GL), Brăteşti (NT), Stejaru (NT), Broşteni (NT), Cordun (NT),
Neguşăni (NT), Oniceni (NT), Băluşeşti (NT), Doljeşti (NT), Izvorul (NT), Gura Bicazului
(NT); Adjudul Nou (BC), Şendreşti; Pănceşti101.
91
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 154; idem, Însemnări Iaşi, p. 9 şi 33.
92
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 543.
93
Idem, Însemnări Iaşi, p. 33; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Balaur, Biserici, p.
18 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 151, 269, 280, 344, 529; Ibidem, IV, p. 114, 174,
310, 389, 444 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 184.
94
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 77.
95
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42 ; Iorga, Inscripţii, II, p. 25; Mihăescu, op. cit., p. 184.
96
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 176; Corfus, Însemnări de demult, p. 229 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 341.
97
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42.
98
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 122.
99
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 30 ; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 393, nr. 8; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 180, 237.
100
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 590 ; Ibidem, IV, p. 353.
101
Mihailovici, Însemnări, p. 4, 9, 14, 16-17, 26; Balaur, Biserici, p. 18; Corfus, Însemnări
de demult, p. 214; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p.
422 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
102. Antologhion (Iaşi, 1806): Costuleni, Balotin (ţ. Bălţi); Desghiugaţi (ţ. Cahul); Vadul
lui Isac (ţ. Cahul); ţ. Lăpuşna: Bălăureşti, Bărboieni, Bolţun, Buicani, Cărpineni, Curluceni,
Dolna, Drăsliceni, Gârle, Ghidighici, Hîrbovăţ, Leuşeni, Marinici, Moleşti, Negreşti,
Poiceşti, Zbiroaia, Zubreşti; Orhincea (ţ. Orhei); bis. Sf. Dumitru-Misai din Iaşi; Pîrliţi (IS);
Slatina (SV); Drăguşani; Lunca Asăului (BC); Popeni-Blidari; Burcioaia (VN), Poienari
(NT), schitul Porcişeni (NT), m-rea Bogdana; Cucuieţi102.
103. Sf. Ioan Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806): Schitul Sf.
Ioan Botezătorul de la Muntele Athos; Suruceni (ţ. Lăpuşna); m-rile Curchi şi Hîrjauca (ţ.
Orhei) şi Căpriana; Ştiubieni (BT); Tecuci (GL); Horia (NT); Petriş (NT); m-rea Bogdana;
bis. Sf. Spiridon din Botoşani şi din Iaşi; Cozmeşti; mahalaua Ceauş-Radu din Bucureşti;
Petreştii de Jos 103.
104. Panihida şi litia mică (Litier mic (Iaşi, 1807): Rădeni (ţ. Orhei); Curteşti (BT); ţ.
Lăpuşna: Călăraşi; Zîmbreni; Drăceni (SV); bis. domnească din Tîrgu-Frumos (IS), Toma
Cozma, Sf. Pantelimon şi Vovidenia din Iaşi, Sf. Gheorghe, Sf. Voievozi şi Precista Mare
din Roman; m-rile Bogdana şi Floreşti; Paşcani (IS); Tiseşti ; Horia (NT); Spiridoneşti
(NT); Sterpu (NT); Cîrlig (NT)104.
105. Şapte taine (Iaşi, 1807): bis. Vulpe din Iaşi; m-rea Curchi (ţ. Orhei); Tibirica (ţ.
Orhei); muzeul din Chişinău; Sîrbi; Hilişău (BT); Ştiubieni (BT); Hociungi (NT); m-rea
Bogdana; Buneşti (SV); Lămăşeni (SV); Oprişeni (SV)105.
106. Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807): Chilia Intrarea Maicii
Domnului de pe moşia m-rii Dionisiu; bis. Toma Cozma, Sf. Lazăr, 40 de Sfinţi, Sf.
Paraschiva (Mitocul Maicilor), Paraclisul Mitropoliei şi Sf. Voievozi-Roşca din Iaşi şi
Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV); m-rea Hirova, Chişinău; ţ.
Lăpuşna: Micăuţi, Scoreni; Ţigăneşti; Răciula; ţ. Orhei: Rădeni; m-rile Bisericani (NT),
Bogdana, Curchi, Hîrjauca, Dragomirna, Putna, Secu, Suceviţa şi Sf. Ioan cel Nou de la
Suceava; Lămăşeni (SV); schiturile Giurgeni (NT), Gorovei şi Măgura; Ioneasa (SV),
163; Iorga, Bălineşti, p. 479; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 393; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 197, 198, 199, 200, 201, 205, 207, 214, 222, 225, 229, 231, 241, 283, 407,
421; 470, 511, 606; Ibidem, IV, p. 150, 272, 486; Mihăescu, op. cit., p. 201 - 205.
102
Mihailovici, Însemnări, p. 43; Balaur, Biserici, p. 18 şi 36; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 213, 220, 222,
240, 250, 305, 353, 640; Ibidem, IV, p. 133; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 204.
103
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 549; Balaur, Biserici, p. 19; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 43; Mihailovici, Însemnări, p. 9 Eşanu, M-rea Căpriana, p. 394, nr. 10;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 205, 222, 238, 333, 359; Ibidem, IV, p. 271;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 205.
104
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 105 şi 293; Mihailovici, Însemnări, p. 30;
Iorga, Inscripţii, II, p. 105; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 232, 233, 345; Ibidem, IV,
29, 112, 256; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 207 - 209.
105
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 16; Mihailovici, Însemnări, p. 28; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 43; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 222, 433, 492; Mitric, Cartea rom.
veche în j. Suceava, Ed. II, p. 227; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 210.
ANEXE 423
106
Mihailovici, Mărturii, p. 101; idem, Însemnări, p. 9, 32; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 16;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, III, p. 222, 226-227, 233, 234, 573, 594, 603, 618; Ibidem, IV, p. 53,
164, 180, 225, 240, 284, 394, 424, 428, 464-465; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 210 -
212.
107
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 225.
108
Eşanu, M-rea Căpriana, p. 395, nr. 11.
109
Corfus, Însemnări de demult, p. 213 ; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj,
p. 160; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 205; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 47.
110
Mihailovici, Însemnări, p. 36; Balaur, Biserici, p. 19; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III,
p. 263; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 213.
111
Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 341; Balaur, Biserici, p. 19; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163, nota 5; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 261, 262, 263, 264, 319, 327, 384, 502, 568, 575; Ibidem, IV, p. 53, 143, 251, 284;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 214 - 215.
112
Balaur, Biserici, p. 19; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163, nota 5; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 261; Ibidem, IV, p. 248.
424 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
(NT); Ruginoasa (NT); Doljeşti (NT); Cîrlig (NT); schitul Lepeşa 113.
114. Vieţile sfinţilor pe luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811): ţ. Lăpuşna: Sîngera;
Scoreni, Micăuţi; m-rile Curchi (ţ. Orhei), Dragomirna, Putna, Sf. Ioan cel Nou de la
Suceava; Chilia Intrarea Maicii Domnului; m-rea Căpriana; bis. Sf. Paraschiva (Mitocul
Maicilor) din Iaşi, Sf. Treime din Suceava, Sf. Gheorghe şi Precista Mică din Roman; m-
rile Bogdana, Suceviţa şi Slatina; Borzeşti – Clăcaşi (BC); Caraclău; Oneşti; Ruginoasa
(NT); Bozieni (NT)114.
115. Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811): Şerbeşti (NT); Chilia Intrarea Maicii
Domnului; Mănăileşti (ţ. Lăpuşna); m-rile Tabăra şi Curchi (ţ. Orhei); Cioc-Meidan (ţ.
Tighina); bis. Sf. Andrei, Sf. Teodori, Sf. Neculai de la Hulboca, Sf. Voievozi–Roşca,
Toma Cozma, 40 de Sfinţi şi Vovidenia din Iaşi, Sf. Voievozi şi Precista Mică din Roman,
Sf. Trei Ierarhi din Bîrlad; Băneşti (SV); Liteni (SV); Mănăstioara (SV); m-rile Bogdana,
Doljeşti (NT), Putna; schiturile Brazi, Hatul, Orgoieştii Noi (VS), Stavnic, Brusturi (SV);
Matieni (BT); Cuci (NT); Hăbăşeşti (NT); Bozieni (NT); Ruginoasa (NT); Poienile Oancei
(NT); Todireni (NT)115.
116. Voroavă de tîlcuire sfinţilor Apostoli (m-rea Neamţ, 1811): Măşcăuţi (ţ. Orhei)116.
117. Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812): Bibl. Naţională „Chiril şi
Metodiu”, Sofia (Bulgaria); ţ. Orhei: Ţigăneşti, Curchi, Dereneu; ţ. Lăpuşna: Micăuţi,
Răciula, Scoreni, Suruceni; bis. Sf. Lazăr din Iaşi şi Sf. Voievozi din Fălticeni (SV); m-rile
Bogdana, Căpriana, Dragomirna, Putna, Rîşca, Suceviţa; Ţoleşti (SV), bis. Sf. Gheorghe, Precista
Mare şi Precista Mică din Roman; Giurgeni (NT); Chilii (NT); Doljeşti (NT); Liţa (TL)117.
118. Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812): ţ. Lăpuşna: Micăuţi,
Suruceni; bis. Sf. Ioan cel Nou şi Sf. Treime din Suceava, 40 de Sfinţi din Iaşi, Sf.
Gheorghe şi Precista Mare din Roman; Borzeşti–Clăcaşi (BC); Gioseni (BC); Popeni (BC);
Liteni (SV); m-rile Bogdana, Căpriana, Dragomirna, Rîşca şi Suceviţa; Bîlca; Oneşti;
Plăvălari (SV); Valea Ursului (NT); Rănghileşti 118.
113
Mihailovici, Mărturii, p. 101; idem, Însemnări, p. 5; Balaur, Biserici, p. 20;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Eşanu, M-rea
Căpriana, p. 395, nr. 11; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 284-285, 289, 292, 293,
603; Ibidem, IV, p. 8, 53, 287, 284; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 225 - 226.
114
Balaur, Biserici, p. 20; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, op. cit., p. 163;
Eşanu, op. cit., p. 396; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 289, 371, 384, 410, 432, 435,
475, 402; Ibidem, IV, p. 189, 199, 284, 297, 516; Mihăescu, op. cit., p. 226 - 227.
115
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 228; Balaur, Biserici, p. 19; Mihailovici,
Însemnări, p. 14; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III,
p. 287, 289, 291-292, 313, 316-318, 343, 377, 428, 435, 531, 550; Ibidem, IV, p. 43, 105;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 216 - 218.
116
Netrecută în BRV, vol. III-IV; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43.
117
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 44; Mihailovici, Însemnări, p. 18; Balaur, Biserici, p.
20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Eşanu, op. cit., p. 396; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 311, 318, 376, 603; Ibidem, IV, p. 53, 297, 491; Mihăescu, op. cit., p. 229 - 230.
118
Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Eşanu, M-rea Căpriana, p.
397, nr. 15; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 308, 311, 316, 319, 384, 614 ; Ibidem, IV,
37, 74, 93, 146, 284, 288, 370; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 230 – 231.
ANEXE 425
119. Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ, 1812): Curchi (ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna:
Micăuţi, Scoreni, Suruceni; m-rile Bogdana, Căpriana, Dragomirna şi Suceviţa; bis. Sf.
Dumitru Misai, Sf. Ştefan, Sf. Voievozi-Roşca şi Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, Sf.
Gheorghe, Precista Mare şi Sf. Nicolae din Roman; Muncelul de Jos (NT); Horia (NT);
Nicoreşti (GL); Lămăşeni (SV)119.
120. Vieţile sfinţilor pe luna mai (m-rea Neamţ, 1812): m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ.
Lăpuşna: Micăuţi, Scoreni, Suruceni; m-rile Bogdana, Dragomirna şi Suceviţa; bis. Sf.
Gheorghe şi Precista Mare din Roman; Nicoreşti (GL); Horia (NT)120.
121. Vieţile Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ, 1813): ţ. Lăpuşna: Scoreni, Suruceni;
m-rile Bogdana, Căpriana, Dragomirna şi Suceviţa; bis. Sf. Treime din Suceava şi Sf.
Dumitru Misai din Iaşi, Sf. Gheorghe, Precista Mare şi Precista Mică din Roman; Giurgeni
(NT); Doljeşti (NT); schitul Buda (BC)121.
122. Vieţile sfinţilor pe luna Mai (M-rea Neamţ, 1813): bis. Sf. Treime din Suceava;
m-rile Dragomirna, Suceviţa şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; Paraclisul Paşcanu şi bis.
Sf. Lazăr din Iaşi; Caraclău; Oneşti; Micăuţi 122.
123. Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ, 1813): bis. Sf. Treime din Suceava,
Paraclisul Mitropoliei, Sf. Nicolae Domnesc şi Lozonschi din Iaşi, Sf. Gheorghe din
Roman; Epureni (VS); Liteni (SV); m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna: Micăuţi, Scoreni,
Suruceni; Caraclău, Oneşti, schitul Brazi, m-rile Bogdana, Bisericani, Dragomirna,
Suceviţa; Nicoreşti (GL); Hăbăşeşti (NT); Doljeşti (NT)123.
124. Andronache Donici, Adunare din împărăteştile pravile (Iaşi, 1814): bibl. „Elenka şi
Kiril Avramov”, Svistov (Bulgaria); Ştiubieni (BT); m-rile Bogdana şi Slatina; Negreşti
(VS); bis. Vovidenia din Bîrlad; Episcopiile Romanului şi a Huşului 124.
125. Urmare întru prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814): bis. Sf. Vasile, Sf. Andrei
şi Banu din Iaşi, Sf. Haralambie şi Mina din Bîrlad; m-rea Curchi (ţ. Orhei); Leorda (BT);
Udeşti (SV); schitul Pîrveşti (VS); Episcopia Romanului 125.
126. Aghiazmatarul mic (Iaşi, 1814): Gliţeni; Hîrbovăţ (ţ. Orhei); bis. Sf. Ilie şi
Rîşcanovca din Chişinău, Sf. Nicolai cel Sărac, Tălpălari şi Sf. Voievozi-Roşca din Iaşi;
Huşi (VS); Episcopia Romanului 126.
119
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 44; Balaur, Biserici, p. 20 ; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 399, nr. 17; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
IV, p. 53, 330, 335, 349, 357, 361, 417 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 234 - 235.
120
Mihăescu, op. cit., p. 235 – 236; Caproşu, Chiaburu, op. cit., IV, p. 53, 297.
121
Ibidem, p. 233 - 234; Ibidem, III, p. 308, 326, 621; Ibidem, IV, p. 297.
122
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 325, 326, 385, 447, 637 ; Ibidem, IV, p. 53, 106,
297, 327, 471.
123
Ibidem, III, p. 325, 326, 341, 376, 544, 550; Ibidem, IV, p. 4, 53, 71, 219, 233, 285, 291;
Mihăescu, op. cit., p. 236 - 237.
124
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 201; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 348,
350, 630; Ibidem, IV, p. 221, 361, 392, 419 ; Mihăescu, op. cit., p. 238 - 239.
125
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 44; Pamfile, Însemnări, p. 92; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 355, 357; Ibidem, IV, p. 74; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 241.
126
Ibidem; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 77; Mihailovici, Însemnări, p. 51; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 346, 379, 382; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 237.
426 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
127. Scara părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814): m-rile Curchi,
Tabăra (ţ. Orhei), Căpriana, Bogdana, Slatina; schiturile Szgura, Pocrov (NT); Văleni-
Stînişoara (SV); Giurgeni (NT); Episcopia Romanului 127.
128. Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Neamţ, 1814): m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ.
Lăpuşna; Scoreni, Suruceni, Micăuţi; m-rile Bogdana, Dragomirna, Putna, Rîşca, Suceviţa
şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; schitul Brazi; Liteni (SV); bis. Sf. Paraschiva (Mitocul
Maicilor) din Iaşi şi Sf. Treime din Suceava, Sf. Gheorghe şi Precista Mică din Roman;
Nicoreşti (GL); Doljeşti (NT); Horia (NT); Botoşani; Huşi (VS)128.
129. Augustin episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ, 1814): bis. Nicoriţă şi Sf. Nicolae-
Ciurchi din Iaşi; Bolţun (ţ. Lăpuşna); m-rile Tabăra (ţ. Orhei), Doljeşti (SV), Rîşca, Socola
(IS) şi Suceviţa; Cupşeni129.
130. Rasoforul (m-rea Neamţ, 1814): Chilia Intrarea Maicii Domnului de pe moşia m-rii
Dionisiu, de la Muntele Athos; m-rea Cernica130.
131. Vieţile Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 1815): ţ. Lăpuşna: Scoreni, Suruceni,
Micăuţi; m-rile Bogdana, Dragomirna, Putna, Suceviţa, Rîşca şi Vorona (BT); bis. Sf.
Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Sf. Mihail şi Gavril din Fălticeni (SV), Sf. Paraschiva
(Mitocul Maicilor), Sf. Nicolae Domnesc şi Sf. Lazăr din Iaşi, Sf. Treime din Suceava, Sf.
Gheorghe din Roman; Gura Bicazului (NT); Cîrnu; schitul Durău; Huşi (VS)131.
132. Bucoavnă (Chişinău, 1815): Bibl. naţ. „Chiril şi Metodiu”, Sofia (Bulgaria); m-rea
Dragomirna 132.
133. Alegere din toată Psaltirea (m-rea Neamţ, 1815): m-rea Noul Neamţ (ţ. Tighina)133.
134. Cel mare şi cel îngeresc chip (m-rea Neamţ, 1815): m-rea Curchi (ţ. Orhei); Răciula
(ţ. Lăpuşna)134.
135. Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815): Curteşti (BT); bis. Sf. Dimitrie–Balş, Sf.
Nicolai cel Sărac, Sf. Nicolae Domnesc şi Paraclisul Mitropoliei din Iaşi; Burdujeni (SV);
Holda (SV); Moldoveni (NT); Deleni (IS); m-rile Bogdana, Văratec, Vorona; Hociungi
127
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45; Bobulescu, Pocrov, p. 58; Mihailovici, Însemnări,
p. 14; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 400, nr. 18; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 343,
348, 350; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 240 -241.
128
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45; Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163, nota 5; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 350, 351, 361, 385, 602,
614; Ibidem, IV, p. 296; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 242.
129
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33; Mihailovici, Însemnări, p. 14 ; Dima ş. a., Cartea rom.
veche în Arh. St., p. 231; Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 154;Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, IV, p. 473, 485; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 237.
130
Mihailovici, Mărturii, p. 101; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 362.
131
Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Caproşu, Chiaburu, op. cit.,
III, p. 358, 366, 368, 373, 607, 614; Ibidem, IV, p. 11, 119, 160, 162, 285; Mihăescu, op.
cit., p. 245.
132
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 176; Mitric, op. cit., p. 163, nota 5.
133
Constantinescu- Iaşi, Circulaţie, p. 45.
134
Ibidem.
ANEXE 427
135
Iorga, Inscripţii, II, p. 106; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 366, 367, 391, 412,
431, 534, 540; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 244 - 245.
136
Iorga, Inscripţii, II, p. 106; Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 452; Mihăescu, op.
cit., p. 243.
137
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45; Mihailovici, Însemnări, p. 9, 16-18, 22-23, 28, 30,
34, 36, 41-42, 46-48, 50; idem, Mărturii, p. 101; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 400, nr. 19;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 354, 364, 370-372, 377, 379, 400, 409, 421, 497, 617,
635; Ibidem, IV, p. 54, 154, 505.
138
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 24-26; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45;
idem, Tipărituri vechi rom. necunoscute, p. 8-10; Mihailovici, Însemnări, p. 10, 16-17, 20,
22, 26, 29, 30, 32, 35, 41-44, 47-48; idem, Mărturii, p. 101; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 327, 352, 368, 372, 389, 445, 526.
139
Bobulescu, Pocrov, p. 57; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 344; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 341, 367, 368, 463, 520, 599; Ibidem, IV, p. 281, 418; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 242 - 243.
428 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
140. Psaltire (m-rea Neamţ, 1816): m-rile Hîrbovăţ şi Dobruşa (ţ. Soroca)140.
141. Octoih de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816): bis. Sf. Paraschiva de Sus, Sf. Treime,
Sf. Dumitru-Balş, Vulpe şi Aron-vodă din Iaşi, Precupeţii Noi din Bucureşti, Sf. Gheorghe
şi Precista mare din Roman; schiturile Cheia (PH), Nifon, Chilia Intrarea Maicii Domnului
de pe moşia m-rii Dionisiu; m-rile Hîrjauca şi Hirova, Noul Neamţ, Dobruşa (ţ. Soroca),
Bogdana, Rîşca, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava şi Putna; Sîrbi (VS); Grajduri (VS);
Oniceni (NT); Doljeşti (NT); Băneşti; Chişinău 141.
142. Triod (Iaşi, 1816): bis. Sf. Ioan din Beilic şi Nicoriţă din Iaşi; Lungani (IS)142.
143. Tipicon (Iaşi, 1816): bis. Sf. Ioan şi Sf. Nicolae-Bordeie din Piatra Neamţ (NT),
Vulpe, Sf. Treime, Sf. Dumitru-Balş, Sf. Ilie, Aron-vodă, Sf. Paraschiva (Mitocul
Maicilor), Nicoriţă, Sf. Atanasie şi Chiril, Buna Vestire, Dancu, Sf. Ilie, Sf. Nicolae de pe
şuşă, Sf. Vasile din Tătăraşi, Sf. Teodori, Talpalari, Sf. Voievozi–Rufeni din Iaşi, Sf.
Dumitru şi Sf. Nicolae din Suceava, Sf. Neculai Tuchilă din Bîrlad (VS), Sf. Voievozi
Mihail şi Gavril din Galaţi; m-rile Dobrovăţ (IS), Căpriana, Floreşti (VS), Horaiţa (NT),
Bărboi, Galata şi Sf. Ioan Zlataust din Iaşi, Bogdana, Dragomirna, Rîşca, Suceviţa, Hirova
(ţ. Lăpuşna); schitul Cheia (PH); Botoşana (SV); Băneşti (SV); Corocăieşti (SV);
Dumbrăviţa (SV); Hîrtop (SV); Lămăşeni (SV); Pătrăuţi (SV); Şoldăneşti–Fălticeni (SV);
Terebleşti (SV); Ţoleşti (SV); Angheleşti; Roşiori (BT); Doljeşti (NT), Nicoreşti (GL);
Chişinău; Coloniţa (ţ. Lăpuşna); Novaci (ţ. Lăpuşna); Crucea (IS); Uricani (IS); Lungani
(IS); Albeşti; Spătăreşti 143.
144. Catehisis (Chişinău, 1816): ţ. Orhei: m-rile Hîrjauca; Curchi; Tibirica144.
145. Molebnic (Chişinău, 1816): Galaţi (GL); bis. Mazarachi din Chişinău şi Vovidenia
din Bîrlad (VS); Cioc Meidan (ţ. Tighina); Slobozia Mare (ţ. Ismail); ţ. Orhei; m-rea
Tabăra; Rădeni; ţ. Lăpuşna: Buda, Călăraşi, Lohăneşti, Recea, Sadova, Tuzora, Vărzăreştii
Noi; Chilia Serafim a m-rii Dionisiu de la Muntele Athos; m-rea Căpriana; Camincea145.
146. Tedeum în ziua Crăciunului (Chişinău, 1816): ţ. Orhei: Izbişte; Ohrincea; Măşcăuţi;
m-rea Frumoasa146.
140
Mihailovici, Însemnări, p. 6 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 393, 528.
141
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 4, 6, 11, 16, 71; idem, Inscripţii din bis. României, II, p. 249;
Bobulescu, Vieţi de zugravi, p. 38; Mihailovici, Însemnări, p. 10, 16-17, 51; idem,
Mărturii, p. 101; Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 106; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 385, 391, 424, 634; Ibidem, IV, 315, 385; Mihăescu, op. cit., p. 246 -247.
142
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 288; idem, Însemnări Iaşi, p. 21, 33.
143
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 25, 128, 211, 249, 290, 300; idem, Însemnări
Iaşi, p. 4, 6, 11, 16, 71; Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 189; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 5;
TC, An II (1916), nr. 2, p. 29; Eşanu, op. cit., p. 402; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p.
387-388, 392-398, 414, 458, 541, 559, 567, 594, 628; Ibidem, IV, p. 14, 122, 240, 248, 277,
280, 320, 335, 345, 387, 423, 427, 458; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 248.
144
Mihailovici, Însemnări, p. 28.
145
Ibidem, p. 30, 46; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 28-29; Eşanu, M-rea
Căpriana, p. 401; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 399; Ibidem, IV, p. 55, 102, 140, 326.
146
David, op. cit., p. 30.
ANEXE 429
147
Mihailovici, Însemnări, p. 20.
148
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 245 – 246.
149
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 311.
150
Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 245.
151
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 418, 432; Ibidem, IV, p. 26.
152
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; Mihailovici, Însemnări, p. 16-17, 51; Iorga,
Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 238; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 406, 418, 445,
448, 454-455, 478, 553, 560, 577; 585, 628-629; Ibidem, IV, p. 30; Mihăescu, op. cit., p. 254.
153
Balaur, Biserici, p. 21; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 404, 414, 456; Ibidem, IV,
p. 146, 174, 217, 242, 381, 485; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 254 -256.
154
Mihăescu, op. cit., p. 250 – 251; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 423, 437, 448, 530;
Ibidem, IV, p. 24.
430 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Vasilache (SV); schitul Moşinoaiele (VN); Dealu Nou (BC), Trifeşti (NT)155.
156. Adunarea cuvintelor pentru ascultare şi Viaţa stareţului Paisie de la Neamţ (m-rea
Neamţ, 1817): m-rea Curchi (ţ. Orhei)156.
157. Minei (Chişinău, 1817): Cămincea (ţ. Orhei); bis. Ciuflea, Sf. Haralambie din
Chişinău157.
158. Urmarea cîntării de rugăciune (Chişinău, 1817): Recea (ţ. Lăpuşna)158.
159. Tipic (Chişinău, 1817): Horăşti (ţ. Lăpuşna)159.
160. Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817): ţ. Orhei: m-rea Hîrjauca, Ohrincea; ţ. Bălţi:
Albineţ; ţ. Lăpuşna: Gîrlele, Băcioi, Dahnovici, Drăguşenii Noi, Nisporenii de Jos,
Suruceni, Ulmu, Vorniceni, Hogineşti; ţ. Orhei: Meleşeni, Rădeni160.
161. Slujba Sf. Parascheva din Epivat (Iaşi, 1817): schitul Karyai de la Muntele Athos161.
162. Didascalia (Iaşi, 1817): bibl. municipală din Kozanis, Grecia162.
163. Neofit Monahul, Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1818): m-rea Rila (Bulgaria); bibl.
„Elenka şi Kiril Avramov”, Svistov (Bulgaria); bibl. municipală din Kozanis (Grecia)163.
164. Dimitrie P. Gobdelas, Elemente aritmetice (Iaşi, 1818): bibl. Acad. Bulgare de Ştiinţe164.
165. Octoih (m-rea Neamţ, Iaşi ??, 1818): m-rea Noul Neamţ; bis. Sf. Nicolae de pe şuşă
din Iaşi, Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ; m-rea Pîngăraţi; Stejarul; Giurgeşti; Valea
Glodului (SV), Şerbeşti (NT)165.
166. Catehisis (Iaşi, 1818): Chilia Intrarea Maicii Domnului şi schitul Sf. Andrei (Sarai) de
la Muntele Athos; m-rea Bogdana; Episcopia Romanului; Tecuci (GL), Pînceşti (NT)166.
167. Liturghie (Iaşi, 1818): bis. Ziua Crucii, Sf. Atanasie din Copou, Sf. Nicolae de la
Copou, Dancu, Moara de Vînt, Sf. Treime, Sf. Nicolai cel Sărac, Sf. Dimitrie Balş, Sf.
Haralambie, Sf. Voievozi-Roşca şi Paraclisul Mitropoliei din Iaşi, Sf. Ioan din Piatra
Neamţ; Sf. Voievozi din Fălticeni (SV), Sf. Dumitru din Suceava; m-rile Bogdana,
155
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; idem, Necunoscute, p. 12; David, op. cit. p.
31-33; Mihailovici, Însemnări, p. 17, 29-30 43-44, 47-48; Balaur, Biserici, p. 21; Mitric, M-
rea Dragomirna, p. 163; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 400, 414, 417-420, 423, 437,
445, 448-449, 473, 490, 495, 616; Ibidem, IV, p. 164, 319, 322; Mihăescu, op. cit., p. 249.
156
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46.
157
Ibidem.
158
Ibidem, p. 46.
159
Ibidem, p. 45-46.
160
Mihailovici, Însemnări, p. 10, 30, 35-36; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 34-36;
Constantinescu-Iaşi, Necunoscute, p. 14; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 424, 425,
515, 641.
161
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 449.
162
Ibidem, p. 564.
163
Ibidem, p. 144, 201, 564.
164
Ibidem, p. 144, 201, 564.
165
Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 107 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 527; Ibidem, IV, p. 25, 144 ; Corfus, Însemnări de demult, p. 218 - 219.
166
Mihailovici, Însemnări, p. 101 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 256 – 257 ;
ANEXE 431
Cordăreni (BT), Golia, Sf. Sava şi Galata din Iaşi, Zbereni; Arhira (SV); Băneşti (SV);
Capu Cîmpului (SV); Dolhasca (SV); Hîrtop (SV); Rădăşeni (SV); Zvoriştea (BT); Şerbeşti
(NT); mitropolia din Chişinău; m-rea Hîrjauca (ţ. Orhei); Chilia Serafim a m-rii Dionisiu de
la Muntele Athos; Moleşti; Botoşani; Curteşti (BT); Hilişău (BT); Prilipca (BT); Răuseni
(BT); Stînca (BT); Schitul Hadîmbu (IS); Sticlărie (IS); Pietrărie (IS); Dealul lui Păun (IS);
Prisăcani (IS); Păngărăscior (NT), Şerbeşti (NT); Crucea (SV); Grigoreşti (SV); Poiana (SV);
Horodnic de Jos (SV); Grumăzeşti (NT); Văratec (NT); Episcopia Huşului; Epureni (VS)167.
168. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1818): m-rea Curchi (ţ. Orhei)168.
169. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823), 3 vol.: m-rile
Ţigăneşti, Curchi (ţ. Orhei), Noul Neamţ, Bogdana, Slatina şi Suceviţa; bis. Sf. Spiridon din
Bîrlad, Sf. Lazăr şi Talpalari din Iaşi, Sf. Gheorghe din Roman; Dărmăneşti (SV); schiturile
Orgoieştii Noi (VS), Bogdăneşti, Brazi (VN), Moşinoaiele (VN) şi Preuteşti; Brăteanu (NT)169.
170. Psaltire (Chişinău, 1818): m-rile Barnovschi şi Sf. Sava din Iaşi; Balotin (ţ. Bălţi);
Costeşti (ţ. Hotin); ţ. Orhei: Măşcăuţi, Teleneşti-Tîrg, Hogineşti, m-rea Hîrbovăţ, Rădeni; ţ.
Lăpuşna: Dahnovici, Lozova, Truşeni; ţ. Soroca: Vozdu; Chilia Intrarea Maicii Domnului,
schitul Sf. Andrei de la Muntele Athos; m-rea Hirova; Fălticeni (SV); Hudeştii Mari170.
171. Rînduiala Panihidei (Chişinău, 1818): ţ. Orhei: Bogzeşti, Cineşeuţi; j. Lăpuşna:
Bubueci171.
172. Scopul Societăţii Biblice (Chişinău, 1818): Curluceni, m-rea Răciula (ţ. Lăpuşna) 172.
173. Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818): Chilia Intrarea Maicii Domnului de pe moşia
m-rii Dionisiu; m-rea Caşin; Holda (SV); schiturile Brazi (VN), Buluc (VN); bis. Sf.
Nicolae şi Precista Mică din Roman173.
174. Agatanghel Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi, 1818): Vama (SV); schitul
Giurgeni174.
175. Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, 1819): bis. Tălpălari, Vovidenia din Iaşi; Episcopia
Huşului175.
167
Ibidem, p. 10; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 12, 36; idem, Inscripţii din bis. României, vol. II,
p. 106, p. 107, 228, 238, 290, 292, 300; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 5, 10; Cândea, op.
cit., p. 453 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 440-444, 508, 529, 534, 545, 551, 555, 574,
583, 608, 630, 637 ; Ibidem, IV, p. 9, 22, 57, 89, 120, 372, 500 ; Mihăescu, op. cit., p. 257.
168
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46.
169
Ibidem; Mihailovici, Însemnări, p. 51; Balaur, Biserici, p. 21; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 442, 463, 548, 583, 595; Ibidem, IV, p. 183, 374, 472, 513; Mihăescu, op.
cit., p. 258 - 259.
170
David, op. cit., p. 37-39; Mihailovici, Mărturii, p. 16-17, 43, 101; idem, Însemnări, p. 6,
26, 36, 48; Cândea, op. cit., p. 546; Corfus, Însemnări de demult, p. 216-217, 227; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, IV, p. 197, 205, 326, 352, 432, 482.
171
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 448.
172
David, op. cit., p. 40 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 465.
173
Mihailovici, Mărturii, p. 101; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 441; Ibidem, IV, p.
289; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 260 - 261.
174
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 270.
175
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 77; idem, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 189 ;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 261 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 40.
432 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
176. Focillon, Dialoguri (Iaşi, 1819): Bibl. Naţ. „Chiril şi Metodiu”, Sofia; Bibl. „Elenka şi
Kiril Avramov”, Svistov (Bulgaria)176.
177. Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819): muzeul din Chişinău; bis. Sf. Spiridon din Iaşi
şi Sf. Trei Ierarhi din Bîrlad; m-rile Bogdana, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava şi Vorona
(BT); Crăteşti; Ipoteşti (BT), Răcăuţi ; Broşteni (NT); Vaslui, Tupilaţii din Deal (NT),
Săcuieni (NT), Hîrlău (IS); Botoşani, Ruginoasa (NT), Căueşti; Silişte; Dolheşti; Rîpile177.
178. Liturghie (Chişinău, 1819): ţ. Hotin: Clişcăuţi, Rotunda, Albineţ, Brătuleni, Sineşti,
Scumpia; ţ. Bălţi: Costeşti, Tescureni, Bogzeşti; ţ. Orhei: Camincea, Mateuţi, Cinişeuţi,
Ohrincea, Cruhlic, Oneşti, Işnovăţ, Rîşcova, Cornova, Hîrbovăţ, m-rile Hirova şi Curchi; ţ.
Lăpuşna: Răciula, Sîngera, Condriţa, Gîrlele, Dănceni, Nimoreni, Fundu-Galbina, Băcioi,
Rezeni, Horăşti, Budeşti, Căpriana, Suruceni, Hîncu, Drăguşenii-Vechi, Dahnovici,
Văsieni, Hînceşti, Sireţi, Volocineţ, Buda, Ialoveni, Buteni; ţ. Tighina: Cioc-Meidani,
Catedrala, Leova; ţ. Ismais: Erdecburnu; ţ. Cetatea Albă: Răşcăieţi; bis. Rîşcanovca şi
Muzeul SIAB din Chişinău; Chilia Intrarea Maicii Domnului de la Muntele Athos 178.
179. Ceaslov (Chişinău, 1819): ţ. Hotin: Tîrnova, Soroca, Rotunda; ţ. Bălţi: Heciu Nou; ţ.
Orhei: Cămincea179.
180. Minei (Chişinău, 1819): ţ. Bălţi: bis. Sf. Neculai din Bălţi Albineţ, Brătuşeni,
Scumpia, Pîrliţi, muzeul Elisabeta, Sîneşti, Condrăteşti, Heciu Nou, Balotin, Bisericani,
Năpădeni; ţ. Orhei: Bogzeşti, Ustea, Hîrbovăţ, Mascăuţi, Ohrincea, Cruglic, Criuleni,
Işnovăţ, Cornova, Ţigăneşti, Curchi, Tibirica, Hogineşti, Meleşeni, Rădeni; ţ. Cahul:
Tighechi, Ţiganca, Vadul lui Isac; ţ. Lăpuşna: m-rile Răciula şi Hîrbovăţ, Bozieni,
Cimişeni, Ciorăşti, Nişcani, Boghiceni, Sîngera, Negreşti, Vorniceşti, Goiani, Dînceni,
Nimoreni, Băcioi, Horăşti, Buda, Budeşti, Zîmbreşti, Dahnovici, Tătărăşti, Văsieni,
Hînceşti, Sireţi, Ichimăuţi, Vadul lui Vodă, Volcineţi, Hanul Vechi, Costeşti, Ialoveni,
Buteni, Suruceni, Hîncu, Căpriana, Truşeni, Recea; ţ. Tighina: Cioc-Meidan; ţ. Ismail:
Erdecburnu; ţ. Cetatea-Albă: Răşcăieţi; m-rea Hirova; ţ. Soroca: Căinari Vechi180.
181. Îndatoririle ţăranilor (Chişinău, 1819): Chişinău, BAR Bucureşti181.
182. Gramatica limbei ruseşti (Chişinău, 1819): Muzeul SIAB, Bibl. Facultăţii de
Teologie, Chişinău; BAR Bucureşti, Roman (NT)182.
183. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1819): m-rea Noul Neamţ183.
184. Cuvintele lui Isaac Syrul (M-rea Neamţ, 1819): Dărmăneşti (SV); m-rile Bogdana,
176
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 176, 201.
177
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 462, 464,
466-467, 505, 557, 567, 628; Ibidem, IV ; p. 142, 350; Mihăescu, op. cit., p. 263.
178
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; David, op. cit., p. 23.
179
Ibidem, p. 45-46.
180
David, op. cit., p. 46-52; Mihailovici, op. cit., p. 16-17, 24, 28-30, 32, 35, 37, 41, 43-46,
48; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 458, 460-461, 463, 466, 513; Ibidem, IV, p. 7, 153.
181
David, op. cit., p. 44-45.
182
Ibidem, p. 43-44; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 510.
183
Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 102.
ANEXE 433
184
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 462, 466; Mihăescu, op. cit., p. 263 - 264.
185
Mosora, Hanga, Catalogul cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 211.
186
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; Mihailovici, Însemnări, p. 10, 26, 28, 30, 41,
47-48; David, op. cit., p. 52-53; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 483, 484.
187
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47.
188
Ibidem.
189
Mihailovici, Însemnări, p. 37.
190
Ibidem, p. 6, 22, 30, 34, 37 şi 41; idem, Mărturii, p. 101; David, Tipărituri rom. în
Basarabia, p. 54-56; Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45-46; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 405;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 468, 475, 481, 491-492; Ibidem, IV, p. 75.
191
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 483.
192
Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47; Mihailovici, Însemnări, p. 39; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 249, 359, 507, 512, 538, 555,
566; Ibidem, IV, p. 56, 72, 215, 223, 252, 385, 406, 418, 423; Mihăescu, op. cit., p. 268.
193
Cândea, op. cit., p. 436; Balaur, Biserici, p. 21; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 268;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 284.
434 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
194. Evanghelie (Iaşi, 1821): bis. Sf. Treime, Sf. Gheorghe Lozonschi şi Aron-Vodă din Iaşi194.
195. Pannyhidă şi Litia mică (Iaşi, 1821) : bis. Lozonschi, Sf. Nicolae-Ciurchi şi Sf. Teodori
din Iaşi; Buda (SV); Boteşti (NT); Secuieni (NT); m-rea Bogdana; schitul Preuteşti195.
196. Antim, patriarhul Ierusalimului, Învăţătură părintească (Iaşi, 1822): m-rea Curchi
(ţ. Orhei); Episcopia Romanului; m-rea Bogdana; schitul Gorovei196.
197. Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823): Bibl. Naţ. „Chiril şi Metodiu”, Sofia (Bulgaria);
m-rile Bogdana, Dragomirna şi Dobrovăţ (IS); bis. Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe
Galata din Iaşi; Episcopia Romanului 197.
198. Datoriile presbiterilor faţă de popor (Chişinău, 1823): m-rile Suruceni, Hîrbovăţ şi
Curchi (ţ. Orhei); Frumoasa (ţ. Orhei); Tibirica (ţ. Orhei); Rădeni (ţ. Orhei)198.
199. Socoteala Societăţii Biblice (Chişinău, 1823): m-rea Curchi (ţ. Orhei); muzeul SIAB
Chişinău199.
200. Tipic în scurt (Chişinău, 1823): ţ. Lăpuşna: Cricov, Lohăneşti, Văsieni, m-rile Hîncu,
Răciula şi Condriţa, Truşeni; ţ. Orhei: Ohrincea, Teleneşti Tîrg; ţ. Bălţi: Scumpia; colecţiile
L. T. Boga şi V. Cărăuş din Chişinău; Iaşi; Avrămeşti (VS)200.
201. Despre creaţie (Chişinău, 1823): m-rile Neamţ, Barnovschi din Iaşi201.
202. Invăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823): Hlipiceni (BT)202.
203. Psaltire (m-rea Neamţ, 1824): bis. Sf. Dumitru-Balş şi Sf. Treime din Iaşi, Sf.
Apostoli din Focşani, Sf. Nicolae din Tîrgu Frumos (IS), Precista Mare din Roman;
Bîrjoveni (NT); Siliştea; Horodnic de Sus (SV); Botoşana (SV); Rugineşti; Bacău; Fălticeni
(SV); schitul Tarcău; Pînceşti (NT); m-rile Bogdana, Rîşca şi Secu 203.
204. Istoria Vechiului şi a Noului Testament, vol. I - III (Iaşi, 1824): bis. Sf. Vasile din
Tătăraşi, Sf. Voievozi-Roşca şi 40 de Sfinţi din Iaşi; Episcopia Romanului; Iezăreni (IS);
m-rile Bogdana şi Slatina; Suceava; Cărniceni-Răzeşi204.
194
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 69, 71.
195
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 512, 513, 534, 540, 545, 578, 634; Mihăescu, op.
cit., p. 268.
196
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 269.
197
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 177; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Iorga,
Inscripţii, II, p. 211; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 527; Ibidem, IV, p.294, 424;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 269.
198
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 59-63; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47;
Mihailovici, Însemnări, p. 28, 32.
199
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 63-64.
200
Ibidem, p. 64; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47; Mihailovici, Însemnări, p. 48 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 547; Corfus, Însemnări de demult, p. 227.
201
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 603.
202
Corfus, Însemnări de demult, p. 225.
203
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 6 şi 11; Arbore, Insemnări pe cărţile din Focşani, p. 61;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 564-565, 615; Ibidem, IV, p. 22, 90, 136; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 273 - 274.
204
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 9, 53, 298, 503; Mihăescu, Episcopia Romanului,
p. 273; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 287.
ANEXE 435
205. Antologhion (m-rea Neamţ, 1825): Lungani (IS); m-rile Bogdana, Hîrjauca (ţ. Orhei),
Slatina; Cioc Meidan (ţ. Tighina); bis. Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe Galata şi Sf.
Atanasie din Copou, Iaşi; schiturile Pocrov (NT), Sf. Apostol Andrei de la Muntele Athos
şi Brazi; ţ. Lăpuşna: Nisporenii de sus, Timiliuţi, Brătila de Sus; Vălcele (SV); Zvoriştea
(SV); Bivolărie (SV); Corocăieşti (SV); Grigoreşti (SV); Preuteşti (SV); Poieni – Solca
(SV); Tişăuţi (SV); Bârcul (NT); Bahna (NT); Rediu (NT); Chilii (NT); Episcopia
Romanului; Vaslui; Călineşti; Călimăneşti205.
206. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei (M-rea Neamţ, 1825): Galaţi; Hrişcani206.
207. Nevăzut războiu (m-rea Neamţ, 1826): m-rea Hîrjauca, ţ. Orhei207.
208. Nicodim de la Athos, Carte sfătuitoare pentru păzirea celor cinci simţiri (m-rea
Neamţ, 1826): Costeşti; schitul Pocrov; Episcopia Romanului208.
209. Evanghelistar (Iaşi, 1826): bis. Toma Cozma, Vulpe, Sf. Atanasie şi Chiril, Sf. Nicolae
Domnesc, Sf. Teodori din Iaşi; Broşteni (SV); m-rile Bogdana, Golia, Floreşti; Cîrlig (NT);
Hociungi (NT); Ţuţcanii din Vale (NT); Dulceşti (NT); Episcopia Romanului209.
210. Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, 1826): Frăsineşti; ţ. Orhei: m-rile Hîrjauca,
Frumoasa, Măşcăuţi, Curchi; ţ. Lăpuşna: m-rile Suruceni şi Condriţa, Drăguşenii Vechi,
Horodiştea, Nimoreni, Nisporenii de Sus; Cotiugeni (ţ. Hotin); Scumpia (ţ. Bălţi)210.
211. Rugăciune de mulţămire (Chişinău, 1826): ţ. Lăpuşna: Suruceni, Hîncu; m-rile
Hîrjauca, Frumoasa şi Hîrbovăţ (ţ. Orhei); Mitropolia, Muzeul SIAB şi colecţia Vasile
Cărăuş din Chişinău; m-rea Căpriana 211.
212. Urmarea cîntării de rugăciune (Chişinău, 1826): ţ. Orhei: m-rea Hîrjauca, Rădeni;
colecţia Vasile Cărăuş din Chişinău; j. Lăpuşna: Lozova, Străşeni, Vorniceni, Pîrjolteni,
Pănăşeşti, Roşcani212.
213. Tedeum în ziua Crăciunului (Chişinău, 1826): m-rea Hîrjauca (ţ. Orhei); colecţia
Vasile Cărăuş şi Muzeul SIAB din Chişinău213.
214. Condica criminalicească, partea I – II, (Iaşi, 1826): bis. Sf. Nicolai cel Sărac din Iaşi214.
205
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 289; idem, Însemnări Iaşi, p. 17, 37;
Mihailovici, Însemnări, p. 10; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47; Bobulescu, Pocrov, p.
58; Cândea, op. cit., p. 546; Balaur, Biserici, p. 21; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p.
580, 581, 589, 608, 614, 625-627; Ibidem, p. 91, 120, 447; Mihăescu, op. cit., p. 274-276.
206
Filip, op. cit., p. 98; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 230.
207
Mihailovici, Însemnări, p. 10.
208
Bobulescu, Pocrov, p. 58; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 276; Filip, Cartea rom.
veche în Bibl. Kirileanu, p. 100.
209
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 5 şi 16; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 584, 593, 595,
600-601; Ibidem, IV, p. 104 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 277 - 278.
210
Mihailovici, Însemnări, p. 10; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 65;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 308, 581, 600-601.
211
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 65; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47;
Mihailovici, Însemnări, p. 7; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 406, nr. 38.
212
Mihailovici, Însemnări, p. 10, 30 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 596, 597, 598.
213
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 65; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47.
214
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 29.
436 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
215
Bobulescu, Pocrov, p. 58 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 278.
216
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 10.
217
Ibidem, p. 72; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47.
218
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 249; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47;
Mihailovici, Însemnări, p. 16-17; Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 106 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 161, 215, 394, 441, 528 ; Mihăescu, op. cit., p. 280-
281.
219
Mihailovici, Însemnări, p. 28.
220
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 617.
221
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 229; idem, Însemnări Iaşi, p. 37; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, III, p. 634, 643; Ibidem, IV, p. 32, 438; Mihăescu, op. cit., p. 282 -
283.
222
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47.
223
Ibidem.
224
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 642.
225
Cucoşel, M-rea Secu, p. 28.
226
Ibidem.
227
Ibidem.
228
Bobulescu, Pocrov, p. 58.
ANEXE 437
numelor (Iaşi, 1789); Toader Scoleru, Lecţione (Iaşi, 1789); Molevnic slavon (Iaşi, 1789);
Orînduiala paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 1789); De-ale casei vorbe ruseşti şi
moldoveneşti (Iaşi, 1789); Psaltire (Iaşi, 1790); Învăţătura creştinească (Iaşi, 1790);
Cercetarea creştinismului (Iaşi, 1790); Cuvîntarea arhiereului Ambrozie (Iaşi, 1790);
Courrier de Moldavie (Iaşi, 1790); Apostol (Iaşi, 1791); Datoria şi stăpînirea blagocinilor
(Iaşi, 1791); Trepetnic (Iaşi, 1791); Cuvîntarea funebră la înmormîntarea cneazului
Potemkin (Iaşi, 1791); Ceaslov (Iaşi, 1792); Catavasier (Iaşi, 1792); Bucvar (Dubăsari,
1792); Ceaslov (Iaşi, 1794); Bucvar (Dubăsari, 1794); Psaltire (Movilău, 1796); Alexandria
(Movilău, 1796); Bucvar (Movilău, 1800);
44. Gheorghi Hagi Dimu din Trikka: Contra nicotinei (Iaşi, 1786);
45. ierei Mihai: Întrebări şi răspunsuri (Iaşi, 1787);
46. popa Mihalache: Hrisov de aşezămînt al lui M.C. Suţu (Iaşi, 1793); Psaltire (Iaşi,
1794); Liturghie (Iaşi, 1794); Critil şi Andronius (Iaşi, 1794);
47. Gherasim: Hrisov de aşezămînt al lui M.C. Suţu (Iaşi, 1793);
48. Gherasim ierodiacon: Psaltire (Iaşi, 1794); Liturghie (Iaşi, 1794); Critil şi Andronius
(Iaşi, 1794); De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elementi arithmetice (Iaşi, 1795);
Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795); Ceaslov (Iaşi, 1797); Întrebări şi răspunsuri
bogosloveşti (Iaşi, 1803); Apologhia (Iaşi, 1803); Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803); Octoih
mic (Iaşi, 1804); Tîlcuire la cele 4 evanghelii (Iaşi, 1805);
49. Pavel clopotariul, Ceaslov (Iaşi, 1797); Prăvilioară (Iaşi, 1802); Psaltire (Iaşi, 1802);
50. Pavel Petrov, clopotariul: De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elementi arithmetice
(Iaşi, 1795); Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795);
51. Macarie ieromonah: Ceaslov (Iaşi, 1801); Prăvilioară adică Molitvenic în scurt (Iaşi,
1802); Psaltire (Iaşi, 1802); Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803);
52. Costache Cocorescu, Iaşi, 1802;
53. Gherontie monah tipăreşte: Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803); Vieţile
Sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807); Vieţile Sf. pe luna Octombrie (m-rea
Neamţ, 1809); Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811); Vieţile Sf. pe Aprilie şi mai (m-rea
Neamţ, 1813); Arătare pre scurt a Dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ, 1816); Noul
Testament (m-rea Neamţ, 1818); Adunarea cuvintelor (m-rea Neamţ, 1817); Viaţa
stareţului Paisie de la Neamţu (m-rea Neamţ, 1817); Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire
pre scurt la antifoanele celor opt glasuri (Neamţ, 1817); Apologia (Bucureşti, 1819);
Evanghelia (m-rea Neamţ, 1821); prefaţa la Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) şi
Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1825); Apanthisma (m-rea Neamţ, 1827); traduce:
Prăvilioară (Iaşi, 1784); Carte folositoare de suflet (Bucureşi, 1799 şi 1800, Iaşi, 1818);
Chiriacodromion (Bucureşti, 1801); Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803);
Tâlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805); Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi,
1806); Vieţile sfinţilor (m-rea Neamţ, 1807-1815); Octoih (Buda şi Rîmnic, 1811);
Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814); Scara părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814); Apologhia
(m-rea Neamţ, 1816 şi Bucureşti, 1819); Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea
Neamţ, 1816); Typicon (Iaşi, 1816); Tîlcuire pre scurt... la antifoanele celor opt glasuri (m-
440 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
rea Neamţ, 1817, Bucureşti, 1819); Athanasie cel Mare, Întrebări şi răspunsuri
theologhiceşti (Bucureşti, 1821 şi 1829);
54. Gherasim ierodiacon: Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803); Înfruntarea
jidovilor (Iaşi, 1803); Apologhia (Iaşi, 1803); Tîlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi, 1805);
55. Macarie, duhovnicul Mitropoliei: Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803);
56. Gherman ierodiacon: Apologhia (Iaşi, 1803);
57. Costache Poniciu: Tîlcuire la cele 4 evanghelii (Iaşi, 1805); Descoperire a
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806);
58. Sylvestru monahul: Antologhion (Iaşi, 1806); Molitvenic (Iaşi, 1807); Panachida şi
litia mică (Iaşi, 1807); Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807);
59. Ignatie monahul: Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807); Vieţile
Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
60. Constantin: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
61. Constandin ţinţariul: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
62. Agathon (Agafton): Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
63. Silvestru: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
64. shimonahul Mitrofan: Isac Sirul, De suflet folositoare carte (m-rea Neamţ, 1812);
65. Isaiia, Vieţile sfinţilor pe lunile aprilie şi mai (m-rea Neamţ, 1813);
66. Isaac shimonah: Scara părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814); Octoih de canoane
pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816); Typicon (Iaşi, 1816); Efrem Syrul, Cuvinte şi
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1819, vol. I-III); prefaţa la Cuvintele lui Isaac Syrul (m-rea
Neamţ, 1819);
67. Gavriil: Scara părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814);
68. Stoica: Typicon (Iaşi, 1816);
69. Matei: Typicon (Iaşi, 1816);
70. Iordache: Octoih de canoane pentru Pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816);
71. Grigore dascălul traduce şi tipăreşte împreună cu Gherontie: Carte folositoare de
suflet (Bucureşti, 1799); Chiriacodromion (Bucureşti, 1801, Buzău, 1839); Întrebări şi
răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803); Teofilact, Tâlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi,
1805); Ioan Damaschin, Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806); Octoih (Buda
şi Rîmnic, 1811); Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814); Apologhia (m-rea Neamţ, 1816;
Bucureşti, 1819); Arătare sau adunare pre scurt a Dumnezeieştilor dogme ale credinţii (m-
rea Neamţ, 1816); Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire pre scurt... la antifoanele celor opt
glasuri (m-rea Neamţ, 1817); Viaţa cuviosului <...> Paisie (m-rea Neamţ, 1817); Ioan
Gură de Aur, Cuvinte şase pentru preoţie (Bucureşti, 1820); Cuvînt pentru preoţie al Sf.
Grigorie de Nazianz (Bucureşti, 1821); Dovedire împotriva eresului armenilor (Bucureşti,
1824); Două cuvinte ale Sfîntului Kassian Rîmleanul (Bucureşti, 1825); Cuvinte <…> ale
Sf. Vasile cel Mare şi Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu (Bucureşti, 1826); Cuvinte <…>
ale Sf. Ioan Gură de Aur (Bucureşti, 1827); Cuvînt al Sf. Ioan Gură de Aur la Tăierea
capului Sf. Ioan Botezătorul (Bucureşti, 1827); Cuvînt al Sf. Ioan Gură de Aur pentru
muierile cele rele şi cele bune (Bucureşti, 1827); Învăţătură pre scurt pentru nunţi
ANEXE 441
(Bucureşti, 1827); Cuvinte zece pentru dumnezeiasca pronie ale lui Teodorit al Cirului
(Bucureşti, 1828); Pateric (Bucureşti, 1828);
72. ieromonahul Stratonic: Ceaslov (Iaşi, 1817); Liturghie (Iaşi, 1818); Carte folositoare
de suflet (Iaşi, 1919); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825);
73. ierodiaconul Gheorghie: Ceaslov (Iaşi, 1817); Tîlcuire pre scurt <...> la antifoanele
celor opt glasuri (m-rea Neamţ, 1817);
74. monahul Antonie: Ceaslov (Iaşi, 1817); Liturghie (Iaşi, 1818); Carte folositoare de
suflet (Iaşi, 1919);
75. Rafail monah, de la m-rea Neamţ: Uşa pocăinţei (Braşov, 1812);
76. Manuil Vernardos, Sinopsă mare a slujbei (Iaşi, 1813); Higiena stomahului (Iaşi, 1814);
77. Iosif ieromonah de la m-rea Neamţ: Efrem Syrul: Cuvinte şi învăţături, 3 vol. (m-rea
Neamţ, 1818-1819);
78. Isaia monah, de la m-rea Neamţ: Apologhia (Bucureşti, 1819); Vieţile sfinţilor din
lunile aprilie şi mai (m-rea Neamţ, 1813); Viaţa Sfîntului Vasilie cel Nou (Bucureşti, 1819);
79. Nichita: Vieţile sfinţilor din luna aprilie (m-rea Neamţ, 1813);
80. Nicolae de la m-rea Neamţ: Arătare sau adunare pre scurt (m-rea Neamţ, 1816);
Antologhion, vol. II (Iaşi, 1825) ;
81. ierodiacon Eftimie Andreu: Istoria Vechiului şi a Noului Testament, 3 vol. (Iaşi, 1824);
82. Mihail Dionisie anagnost: Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825);
83. Grigorie iconom (sachelarie): Evanghelistar (Iaşi, 1826); Simeon (Logothetul),
Graiurile Maicii lui Dumnezeu (Iaşi, 1826); Catihisis (Iaşi, 1828) .
1
Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 326; Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 148;
Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 73; Panaitescu, Petru Movilă, p. 44, 54-55; Caproşu,
Doc. Iaşi, vol. II, p. 173; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 161; BRV, I, p. 212, 225,
230, 237, 239, 245, 246, 251, 257, 262, 275, 280, 291, 296, 337-338, 340, 365, 377, 400,
409, 411, 414, 434, 440; Ibidem, II, p. 24, 28, 31, 42, 68, 76, 85, 87, 98-99, 102, 109-10,
112-113, 119, 121, 126, 130-133, 139, 142, 145, 160, 162, 166, 171, 179, 220-222, 225,
277, 292, 301, 305, 306, 307, 313, 316, 327-329, 339, 346, 348, 353, 359, 365, 371, 377-
378, 383, 387, 390, 393, 439, 444-447, 466, 475, 485, 505, 519; Ibidem, III, p. 15, 16, 54,
64-72, 87, 92-93, 96, 106-107, 111, 121, 131, 136-137, 140, 141, 143, 145-149, 155, 157,
179, 181, 184-185, 190, 193, 230, 243-244, 246, 288, 293, 298, 314, 380, 438, 453, 457,
489, 518, 526, 573; Ibidem, IV, p. 55, 63, 67, 69, 71-73, 91, 101, 106, 107, 108, 115, 208-
209, 210-211, 236, 240-243, 249, 254, 267, 297, 355, 369, 494, 498; Păcurariu, Dicţionarul
teologilor, p. 185, 192, 274, 369 şi 630; idem, Ms. de la Episcopia Romanului şi Huşilor, p.
110-111; Hurmuzachi, Documente, XIV / 2, p. 791-792; Chiaburu, Duca Sotiriovici
tipograful, p. 149; idem, Mihail Strelbiţchi, p. 86; Turcu, Cărţi, tipografi, tipografii, p. 21-
31; Ligor, Vechi tipărituri în limba română, p. 45; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj, p. 76,
78; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 23; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 217,
312, 365-366; idem, Cartea românească veche şi preţioasă, p. 27, 259, 276, 284, 305;
Moraru, Velculescu, Bibliogr. cărţilor populare laice, II, p. 167; Ştrempel, Cat. ms. rom.
BAR, vol. 2, p. 66; Tomescu, Mitropolitul Grigorie IV, p. 102-103.
ANEXE 443
Zeţari:
1. diaconul Gheorghe din Alep: Cartea arbitrul adevărului (Iaşi, 1746);
2. Mihail Dimitrie de lîngă Tripoli: Cartea arbitrul adevărului (Iaşi, 1746);
3. Necula: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
4. Sandu, copil: Molitvenic (Iaşi, 1749); Liturghie (Iaşi, 1759);
5. Gheorghie: Liturghie (Iaşi, 1759);
6. Damaschin, diacon: Molitvenic (Iaşi, 1764); Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1765);
Psaltire (Iaşi, 1766); Evhologhion (Iaşi, 1774);
7. Sandu Nicoviciu: Ceaslov (Iaşi, 1763);
8. Ilie: Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1765); Psaltire (Iaşi, 1766);
9. Turdurache: Molitvenic (Iaşi, 1764); Evhologhion (Iaşi, 1774);
10. popa Ioanu Marcu: Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
11. Theodosie: Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
12. Gherasim monahul: Psaltire (Iaşi, 1782);
13. ierei Constantin: Psaltire (Iaşi, 1782);
14. Anton monahul: Psaltire (Iaşi 1782);
15. diaconul Theodor: De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elemente aritmetice (Iaşi,
1795); Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795); Ceaslov (Iaşi, 1797);
16. Ioan: De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elemente aritmetice (Iaşi, 1795); Ceaslov
(Iaşi, 1797);
17. Dimitrie Popovici: Prăvilioară (Iaşi, 1802) şi Psaltire (Iaşi, 1802);
18. Mihail: Prăvilioară adică Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802);
19. preotul Vasilie: Psaltire (Iaşi, 1802);
20. Costache Ponici: Teofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805); Ioan
Damaschin, Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806);
21. Sylvestru monahul: Antologhion (Iaşi, 1806); Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi,
1807);
22. Chirică Savinu: Antologhion (Iaşi, 1806);
23. Mihalache Purcescu: Antologhion (Iaşi, 1806);
24. Gherontie monahul: Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806);
2
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 65; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet
CCCLIX/71; Iorga, Inscripţii, II, p. 295; Ştrempel, Copişti, p. 5-6, 109-110; idem, Cat. ms.
rom. BAR, vol. 2, p. 342; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Cocora, Tipar şi cărturari, p.
123; idem, Episcopia Buzăului, p. 162 şi urm.; Norocel, Mitropolitul Veniamin Costachi, p.
77; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. III, p. 422; idem, Chiaburu, Însemnări, III, p. 550 ; Ibidem, IV,
p. 70, 353.
444 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
25. Dumitru Ilievici Bucovineanul: Molitvenic (Iaşi, 1807); Panachida şi litia mică
(Iaşi, 1807); Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807);
26. ierodiaconul Gheorghe: Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819); Ceaslov
(Iaşi, 1817); Psaltire (Iaşi, 1817); Agatanghel Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi,
1818); Octoih (Iaşi, 1818); Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi,
1821); Învăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823);
27. Theodor Vâlcul: Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819);
28. Dimitrie Platenchi: Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819);
29. Teodor Popovici: Ceaslov (Iaşi, 1817);
30. Ioan: Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821); Pannyhidă
şi litia mică (Iaşi, 1821);
31. Iordache: Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821);
32. Ioan Pavlovici: Învăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823)3;
Corectori:
33. Gheorghe Moldoveanul: Scutul Cathismuşului (Alba Iulia, 1656);
34. Athanasie Moldoveanul: Evanghelia (Bucureşti, 1693);
35. Ioan Molibdos din Perint: În contra ereziilor (Iaşi, 1683);
36. Mitrofan: Biblia (Bucureşti, 1688); Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur
(Bucureşti, 1691);
37. Ieremia Cacavela: Tomul dragostei (Iaşi, 1698);
38. Ioan din Efes: Ioan Damaschin, Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715);
39. ierodiaconul Iosif de la m-rea Neamţ: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
40. Sandu, fiul lui Irimia: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
41. Cozma ieromonah Vlahul: Psaltirea (Iaşi, 1748); Penticostar (Iaşi, 1753);
Psaltire (Bucureşti, 1756) ;
42. Evloghie monahul: Alfavita sufletească (Iaşi, 1755); Adunare de multe învăţături
(Iaşi, 1757); Liturghie (Iaşi, 1759); Evanghelia (Iaşi, 1762); Ceaslov (Iaşi, 1763);
Molitvenic (Iaşi, 1764); Psaltire (Iaşi, 1766); Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
Evhologhion (Iaşi, 1774);
43. Sandu Nicoviciu: Ceaslov (Iaşi, 1763);
44. Inochentie: Psaltire (Iaşi, 1794); Liturghie (Iaşi, 1794); Critil şi Andronius (Iaşi,
1794); De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795); Ceaslov
(Iaşi, 1797).
45. Ghedeon, fost eclesiarh: Psaltire (Iaşi, 1794);
46. Macarie: Prăvilioară adecă Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802);
47. ierodiaconul Ştefan de la m-rea Neamţ: Apologhia (Iaşi, 1803);
3
BRV, II, p. 85, 109, 146, 162, 166, 171, 182, 277, 378-379, 384, 393, 439, 466, 475, 485,
505; Ibidem, III, p. 184, 189, 214, 238, 382, 386, 413; Ibidem, IV, p. 63, 91, 250, 299;
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 286.
ANEXE 445
48. ierei Vasile prubar, de la m-rea Neamţ,: Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803);
49. monahul Isaac: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811);
50. monahul Rafail (m-rea Neamţ, 1809);
51. ieromonahul Stratonic: Psaltire (Iaşi, 1817);
52. monahul Antonie: Psaltire (Iaşi, 1817);
53. ierei Constantin Socevan: Psaltire (Iaşi, 1817);
54. Dimitrie Antonovici bucovinean: Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803); Agatanghel
Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi, 1818);
55. Dimitrie Platenchi: Adoleshia filotheos vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819); Urmare în
Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821);
56. ierodiacon Eftimie Andrievici; Învăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823);
57. Vasile Ioanovici: Învăţaturi hristianiceşti (Iaşi, 1823);
58. Gherontie ieromonahul: Antologhion (m-rea Neamţ, 1825);
59. Filotheu monah: Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827); Psaltire (Bucureşti, 1827);
60. monahul Vitalie „probariu”: Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827).
61. duhovnicul Ghermano V., arhimandrit, inspectorul tipografiei Mitropoliei din
Iaşi, 18404.
Drugari:
1. Ion Buliandră: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
2. Ion: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
3. Athanasie: Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806)5.
Pilcari:
1. Lupul Marăşu: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
2. Simion: Ceaslov (Rădăuţi, 1745)6.
Gravori:
1. Filip Moldoveanul: Tetraevanghelul slavon (Sibiu, 1546);
2. Ilia Anagnoste: Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1641-1643);
3. Stancu faurul: Liturghierul (Iaşi, 1680) ;
4. Ursul zugrav: Psaltire (Buzău, 1701); Învăţătura despre şapte taine (Buzău,
4
Mârza, Tipografia de la Alba Iulia, p. 51; Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 216; BRV,
I, p. 273, 291, 369, 501; Ibidem, II, p. 85, 125, 135-136, 139, 146, 160, 162, 171, 182, 361,
366, 373, 378, 393, 439, 445-446; Ibidem, III, p. 20, 31, 189, 214, 386, 413, 446, 453, 538,
554; Ibidem, IV, p. 69, 73, 91, 250, 299; Păcurariu, Dicţionarul teologilor, p. 274; Arh. St.
Iaşi, Fond Manuscrise, nr. 185; Porcescu M-rea Neamţ, p. 195; Martin Bodinger, op. cit., p.
383; Mitric, Ms. rom. din Moldova, I, p. 91.
5
BRV, II, p. 85, 485.
6
Ibidem, p. 85.
446 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1702); Triod (Buzău, 1700); Liturghia (Buzău, 1702); Psaltire (Buzău 1703); Apostol
(Buzău 1704); Ceaslov (Tîrgovişte, 1714); Învăţături preoţeşti despre taine (Iaşi, 1732);
5. Mitrofan: a gravat matriţe pentru litere; Octoih (Buzău, 1700);
6. Damaschin Gherbest: Liturghie (Iaşi, 1680); Psaltire slavo-română (Iaşi, 1681);
Molitvenic (Iaşi, 1681); În contra ereziilor (Iaşi, 1683); Apostol (Bucureşti, 1683);
Evanghelie (Bucureşti, 1682 şi 1683);
7. Ieremia Marcovici: Antologhion (Iaşi, 1726);
8. Ieremia Simion: Psaltirea (Iaşi, 1731);
9. Grigore Stan Braşoveanul: Ceaslov (Rădăuţi, 1745); Antologhion (Iaşi, 1755);
Apostol (Iaşi, 1756); Psaltire (Iaşi, 1757); Liturghie (Iaşi, 1757);
10. Sandu, fiul lui Ieremia: Ceaslov (Rădăuţi, 1745); Antologhion (Iaşi, 1755);
Apostol (Iaşi, 1756); Evanghelie (Blaj 1765, 1776 şi 1817); Apostol (Blaj 1767, 1802 şi
1814); Penticostar (Blaj 1768 şi 1808); Polustav (Blaj 1773, 1793 şi 1808); Strastnic (Blaj
1773, 1804 şi 1817); Arhieraticon (Blaj 1777);
11. Constandin: Liturghie (Iaşi, 1747);
12. Mihail Strelbiţchi: Mreaja apostolică (Iaşi, 1756); Pentru biruinţa armatelor ruse
(Iaşi, 1769 <post 26 septembrie>); Evanghelia (Iaşi, 1762); Catahisis (Iaşi, 1777); Ceaslov
(Iaşi, 1777); Catavasier (Iaşi, 1778); Psaltire (Iaşi, 1782); Prăvălioara (Iaşi, 1784);
Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785); Molitvenic (Iaşi, 1785); Octoihul mic (Iaşi, 1786);
Cuvânt contra nicotinii (Iaşi, 1786); Molevnic (Iaşi, 1789); Orînduiala paraclisurilor
împărăteşti (Iaşi, 1789); Psaltire (Iaşi, 1790); Catavasier (Iaşi, 1792); Ceaslov (Iaşi, 1792);
Ceaslov (Dubăsari, 1794); Psaltire (Movilău, 1796); Ioan Damaschin, Descoperire a
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806); Rînduiala cum se cuvine a cînta cei doisprezece
psalmi deosebi (m-rea Neamţ, 1808); Vieţile sfinţilor din luna martie (m-rea Neamţ, 1813);
Acatist şi Paraclis (m-rea Neamţ, 1814); Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814); Alegere din
toată psaltirea (m-rea Neamţ, 1815); Cel mic şi cel mare îngeresc chip (m-rea Nemţ,
1815); Apologhia (m-rea Neamţ, 1816); Arătare... pre scurt a Dumnezeeştilor dogme (m-
rea Neamţ, 1816); Întrebătoare răspunsuri (m-rea Neamţ, 1816); Octoih de canoane pentru
pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816); Psaltire (m-rea Neamţ, 1816); Adunarea cuvintelor
pentru ascultare şi Viaţa stareţului Paisie de la Neamţu (m-rea Neamţ, 1817); Psaltire (m-
rea Neamţ, 1817); Umilicioasă rugăciune (Iaşi, 1818); Noul Testament (m-rea Neamţ,
1818); Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825); Dimitrie
Cantemir, Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1825);
13. Policarp Strelbiţchi: Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785); Rînduiala cum se cuvine
a cînta cei doisprezece psalmi deosebi (m-rea Neamţ, 1808); Întrebătoare răspunsuri
(m-rea Neamţ, 1816); Umilicioasă rugăciune (Iaşi, 1818); Psaltire (m-rea Neamţ, 1824);
14. Teofan: Liturghie (Iaşi, 1759); Evanghelia (Iaşi, 1762);
15. Simion Isoteschi (Simeon, popa Simion, ierei Simion): Liturghie (Iaşi, 1794);
Psaltire (Iaşi, 1794); Ceaslov (Iaşi, 1797); Prăvilioară adecă Molitvenicu în scurt (Iaşi,
1802); Octoihul mic (Iaşi, 1803); Vieţile sfinţilor din luna octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
Vieţile sfinţilor din luna noiemvrie (m-rea Neamţ, 1811); Vieţile sfinţilor din luna fevruarie
ANEXE 447
(m-rea Neamţ, 1812); Aghiazmatariu mic (Iaşi, 1814); Typicon (Iaşi, 1816); Ceaslov mic
(Iaşi, 1817); Bucoavna (Iaşi, 1817); Liturghie (Iaşi, 1818); Noul testament (m-rea Neamţ,
1818); Adunare de rugăciuni din Molitvenic (Iaşi, 1819); Aghiazmatar (Iaşi, 1823); Psaltire
(m-rea Neamţ, 1824); Carte de suflet sau nevăzut război (m-rea Neamţ, 1826);
Evanghelistar (Iaşi, 1826); Molebnic (Iaşi, 1828);
16. Rafail monah de la m-rea Neamţ: Uşa pocăinţei (Braşov, 1812);
17. Iordache: Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816);
18. Ghervasie monah: Psaltire (m-rea Neamţ, 1816); Psaltirea (m-rea Neamţ, 1817);
Adunare a cuvintelor pentru ascultare şi Viaţa stareţului Paisie de la Neamţu (m-rea
Neamţ, 1817); Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818); Efrem Syrul: Cuvinte şi învăţături
(m-rea Neamţ, 1818-1819); Apologhia (Bucureşti, 1819); Psaltire (Bucureşti, 1820);
Psaltirea... scurtată de Sfinţitul Augustin (Bucureşti, 1820); Întrebări şi răspunsuri
theologhiceşti (Bucureşti, 1821); Evanghelia (m-rea Neamţ, 1821); Acatist (Bucureşti, 1823
şi 1828); Bucoavna (Bucureşti, 1824); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825); Noul testament (m-rea
Neamţ, 1818); Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Orologhion adecă Ceasoslov (Bucureşti, 1825);
Ceasoslov mare (Bucureşti, 1830); Psaltire (Bucureşti, 1830);
19. Grigorie: Ioan Gură de Aur, Cuvinte (Bucureşti, 1827); Cazanii (Bucureşti, 1828);
20. Dimitrie Kontoleos: Kiriacodromion, vol. I-II (Iaşi, 1816); Codicele civil al
Principatului Moldovei (Iaşi, 1816-1817); Slujba cuvioasei Parascheva din Epivates (Iaşi,
1817); Neofit, Răsturnarea religiei Evreilor (Iaşi, 1818); Slujba Sf. Ioan din Trapezunt
(Iaşi, 1819);
21. ieromonah Constantie: Apostol (Bucureşti, 1820); Penticostar (Bucureşti, 1820);
Psaltire (Bucureşti, 1820); Întrebări şi răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti, 1821);
Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821); Cassian Râmleanul,
Două cuvinte (Bucureşti, 1825); Dion Filosoful, Cuvinte (Bucureşti, 1825); Orologhion
adecă Ceasoslov (Bucureşti, 1825); Oştirea franţezilor în Rossia (Bucureşti, 1826);
Catihisis (Iaşi, 1828); Molebnic (Iaşi, 1828); Psaltire (Bucureşti, 1830);
22. Theodosie (1821-1856): Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Antologhion (m-rea
Neamţ, 1825);
23. Filotheu monah: Psaltire (m-rea Neamţ, 1824);
24. “Aelxlore ”? 1825 de la m-rea Neamţ: Antologhion (1825);
25. P. S.: Tîlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi, 1805); Antologhion (Iaşi, 1806);
26. M.: Gravura reprezentînd „Duminica Slăbănogului” din Penticostar (Iaşi, 1753)7;
7
Demeny, Filip Moldoveanul, p. 229-241; Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 273-279;
BRV, I, p. 188, 258, 433 ; Ibidem, II, p. 24, 85, 87, 126, 132, 137, 140, 145, 160, 221, 224,
277, 292, 301, 313, 316, 329, 346, 348, 359, 390, 393, 399, 439, 450, 472, 482, 536;
Ibidem, III, p. 64-70, 94-96, 105, 115, 116, 136, 138, 147, 155, 163, 165, 179, 185, 189,
207, 230, 243, 246, 276, 287-288, 302, 315-316, 326, 336, 339, 343, 369, 380, 386, 405-
406, 444, 447, 454, 459, 460, 489, 493, 516, 536, 568, 573, 595, 685, 706; Ibidem, IV, p.
106, 235, 304; Morărescu, Xilografii epocii brâncoveneşti, p. 26; idem, Un xilograf moldo-
vlah, p. 23-25; idem, Imaginea scolii în xilogravură, p. 45; Sabados, Ursul - un zugrav
448 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Posluşnici:
- Ştefan: Ceaslov (Rădăuţi, 1745)8.
Legători de cărţi:
- sec. XV: diaconul Iacob leagă Ms. sl. nr. 296 (sec. XV), de la BAR Bucureşti şi „a şi scris
două caiete, cele de la început”;
- 1558 aprilie 30: „ieromonahul Evloghie din Ţara Moldovei, din mănăstirea numită
Putna“, leagă o Psaltire gr. şi o donează Sf. Mormînt;
- 1568 octombrie 31: proegumen Eustafie leagă un Minei pe luna Noiembrie, ms. azi la
m-rea Putna;
- 1574 martie 14: ieromonahul Calist de la m-rea Humor, leagă şi curăţă un Minei pe luna
Aprilie ms., “în care am adăugat şi am scris şi slujba Sfîntului Mare Mucenic Ioan cel
Nou“;
- 1610 noiembrie: meşterul Lucaci leagă Tetraevanghelul m-rii Voroneţ, ms. (1490);
- 1611 mai 23: ieromonahul Ghedeon de la m-rea Dobrovăţ leagă un Minei pe luna Iulie,
ms. (sfîrşitul sec. XV – încep. sec. XVI);
- 1629 iunie 6: monahul Ioil leagă un Apostol, ms. (1500);
- 1642 iulie 12: „diacul Ion din Ţara Ungurească, din cetatea Sibiului <...>, am legat-o şi
am îndreptat-o şi am înfrumuseţat-o eu singur”, un Octoih, ms. (sec. XVI);
- <1643 septembrie 1 – 1644 august 31> (7152): proegumenul Ifrosin leagă un Minei pe
luna Februarie, ms. (sec. XVI);
- 1657 ianuarie 27: Antonie de la m-rea Putna leagă o Psaltire, ms. (sec. XVI);
- 1665-1683, Crişcior (HD): Antonie „compactor”, leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643);
- 1667 mai 15: „diaconul Toader, fiul popii Ionaşco, protopop de la sfînta Mitropolie” de la
Suceava, leagă un Minei pe luna Iunie, ms. (sec. XVI);
- 1674 ianuarie 15, Poarta Sălajului (SJ), ieromonah Daniil, „proegumen ot Zemle
Moldavscoi, în Mănăstire”, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- 1788: preotul Iordache Popovici leagă un Molitvenic, ms. (sf. sec. XVII - începutul sec.
XVIII);
- iulie 28 : Iordache, fiul lui Ioniţă dascălul, leagă un Triod (Rîmnic, 1761) la bis.
Adormirea Maicii Domnului din Cîmpulung (SV);
- 1790: o preotul Grigorie din Şaru Dornii leagă o Evanghelie (Iaşi, 1762);
- 1791: „Vasile legătoriu de cărţi” are un Penticostar;
- aprilie 20: diaconul Grigorie din Borzeşti leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643), din s. Tiseşti;
- 1792: ierei Vasilache Udrea din Străoanii de Jos leagă un Miscelaneu ms. (a doua jum. a
sec. XVIII);
- <post 1792>: dascălul Feodor din s. Nisporeni, j. Lăpuşna, leagă un Octoih (Bucureşti,
1792);
- <post 1793>, Culpiu (MS), popa Ioan leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643);
- 1794 februarie 15, preotul Grigoraş din Şarul Dorna leagă Adunarea celor şapte taine (Iaşi,
1751);
- 1796 februarie 7: preotul Grigoraş din Şarul Dornei leagă o Liturghie (sec. XVIII);
- 1797, Dimitrie preotul leagă un Codice muzical;
- iulie 19: diaconul Grigore Udre din Borzeşti leagă Evanghelia (Iaşi, 1762) din s.
Buciumi;
- 1798: ierei Dimitrachi, legător, de la bis. Sf. Nicolai Domnesc din Iaşi, scrie pe Teodor
Studitul (Rîmnic, 1784);
- octombrie 2: „Radul legătoriul de cărţi din Mitropolia a Ieşului”, leagă Istoria
Ţărăi Româneşti, ms. (1777), fost al lui Mihail Kogălniceanu;
- 1799 decembrie: ierei Dimitrachi, legător de cărţi de la bis. Sf. Nicolai Domnesc din Iaşi,
leagă un Paraclitichi gr. (1728), de la M-rea Frumoasa din Iaşi;
- <sfîrşitul sec. XVIII>: „Grigoraş, legător de cărţi, de(n) Prepodoamna mănăstire, den
Iaşi”, scrie pe un Octoih mic, ms. (sfîrşitul sec. XVIII);
- <sfîrşitul sec. XVIII - începutul sec. XIX>: Mihail Strelbiţchi a legat Întîmpinare în
contra primatului papal (Iaşi, 1682); Vocabular francez-turc, ms. (începutul sec. XIX);
Litiiariul schitului Doljeşti; Theofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805);
- <începutul sec. XIX>: monahul Ioachim, de la schitul Asău, ţ. Bacău, leagă o Condică
- 1801 aprilie 3, părintile Zosăm Zaharii leagă un Antologhion de la bis. Sf. Ilie din Iaşi;
- noiembrie 4: „Dimitrache ierei, legător, din Sfeti Nicolae gospod în Ieşi”, leagă o
Evanghelie (Rîmnic, 1746) de la schitul Nechit, j. Neamţ;
- 1802, Răchiţele (CJ): faur Mihai din Mărgău, leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643);
- februarie: Methodie monah leagă un Pateric, ms. (a doua jum. a sec. XVIII) şi un
Cuvînt de învăţătură a Sf. Grigorie Sinaitul, ms. (ante 1802), de la M-rea Văratic;
- <post 1802>: „Dimitrache ierei, legător din Sfeti Nicolae gospod”, leagă un Octoih mic,
ms. (1802);
452 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
- 1803: „dascal Vasăli legător de cărţi” vinde un Triod (Blaj, 1800) „ce l-au adus din Blaji”;
- ianuarie 20: preotul Grigore din Şarul Dornii leagă un Triod;
- martie 30: ieromonahul Dionisie de la m-rea Bogdana cumpără şi leagă un
Apostol (Blaj, 1802);
- 1806 februarie 20: ierodiaconul Gherman, „legători cărţilor”, leagă o Evanghelie (Rîmnic,
1746);
- 1808 septembrie 17: „preutul Iacov legătorul di cărţi, ungureanul”, vinde un Octoih (Blaj,
1792);
- 1809: „dascalu Vasile legătoriu de cărţi de la Părău Boghiul” vinde un Antologhion (Iaşi,
1806);
- iulie 20: dascălul Toader leagă un Miscelaneu, ms. (începutul sec. XIX) în s.
Nisporeni;
- decembrie 25, preotul Grigorie din Şarul Dornei leagă un Triod (Iaşi, 1747);
- 1811 aprilie 22: „Dimitrie suceveanu, potcapigiu şi legător de cărţi”, leagă un Penticostar
(s. l., 1757) în Botoşani;
- 1814: „dascalu Vasile legători de cărţi de la Părău Boghiul“ vinde un Penticostar (Blaj,
1808);
- 1815 martie 25: ierodiacon Ghenadi din m-re Fătăciune leagă o Liturghie (Iaşi, 1747);
- 1816 mai 5: ierodiacon Gherman Iacovici leagă un Antologhion (Căldăruşani, 1766);
- 1817, Socaciu (MM), Mihai Gora, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- noiembrie 30, Feldioara (BV), protopopul Nicolae leagă Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643);
- 1819 august 29, Gheorghie a preotesii, din Largul leagă un Octoih (Iaşi, 1749);
- octombrie 12: monahul Ghervasie leagă un ms. (1813 - 1818), fost la M-rea
Vorona;
- <post 1819>, Ioan Vasiliu paroh a înnoit legătura unui Ceaslov (Iaşi, 1797);
- 1820 februarie 25: Ion dascăl, leagă un Octoih, ms. (prima jum. a sec. XIX);
- martie 4: „Ioniţă dascălu, logofăt”, leagă un Antologhion (Iaşi, 1755), de la bis.
Preacuvioasa Paraschiva (Domnească) din or. Tîrgu-Ocna;
- martie 25: monahul „Climent legătorul”, leagă Dosoftei, Viaţa sfinţilor (Iaşi,
1682 - 1686), „un Minei şi o Letur(ghie) mare şi una mică şi un Apostol şi un Oteşnic”;
- august 14, Methodie shimonah leagă un Neofit, Înfruntarea jidovilor, ms. (1816);
- 1821 mai 14, preotul Grigorie cel Mare, Negrei, din Şarul Dornii leagă un Antologhion
(Iaşi, 1755);
- 1822 februarie 16: dascălul Feodor leagă Rînduiala panihidei în s. Nisporenii de Jos, j.
Lăpuşna;
- iulie 6: diaconul Vasilie Panaite, din satul Luncani, leagă o Tîrnosanie, ms.
(1822) în s. Băsăşti, ţ. Fălciu;
- 1823 iunie 28, David monah „legătoriu de cărţi” leagă o Liturghie (Iaşi, 1794) în s.
Răuceşti;
ANEXE 453
- august, Neculai Bahrim leagă un Penticostar (Bucureşti, 1768) „în casa priotului
Iancu (Cristea)”;
- august 4, „legătoriul ierodiacon Gherman” din Cîmpulung Moldovenesc leagă
Ceaslovul (Rădăuţi, 1745);
- 1825 februarie 20, Pafnutie ieromonah leagă un Miscelaneu, ms. (1825) „în Săhăstria
Durăul”;
- mai 21, părintele Ioan Oancea din s. Caşin leagă o Liturghie (Iaşi, 1759);
- iunie 14, „Alexandru preot şi Damian <…> dascal ot Fe<…> leagă un Octoih
(Iaşi, 1749);
- august 7, dascălul Pintelii din Dorohoi leagă un Miscelaneu ms. (cca 1825 -
1826);
- 1826 mai 5, ierodiacon Gherman Iacovici leagă un Penticostar (Rîmnic, 1743) ;
- iulie, ierei Grigorie din Şarul Dornii leagă Uşa pocăinţii (Braşov, 1812);
- 1829 octombrie 27, „Gherman Iacovici legător de cărţi”, leagă un Tipicon (Iaşi, 1816);
- 1830 martie 8, Ioan Jomer leagă o Cazanie (Rîmnic, 1792);
- martie 25, ierodiaconul Gherman Iacovici leagă o Evanghelie (Sibiu, 1806);
- 1831, „Miu dascăl, logofăt de cărţi”, leagă o Cazanie (Rîmnic, 1792);
- 1832 aprilie 1, diaconul Costache de la Tîrgul Ocnii leagă un Triod (sec. XVIII);
- 1833 ianuarie, „Dimitrie tipograf legător”, leagă o Evanghelie (Bucureşti, 1750);
- septembrie 14, Emanoil monah leagă un Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811);
- septembrie 20, „Neofit ieromonah paroh” de la m-rea Trei Ierarhi din Burdujeni,
leagă o Acolutie (Iaşi, 1817);
- 1834 noiembrie, Dimitrie Gheorghiu leagă un Catavasier rom. – gr., ms. (1834);
- 1835, Iernuţeni (MS), pop Petra, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- iulie 27, „Dimitrachi ligătorol” leagă un Octoih mare;
- 1837, „fiiul sfinţii sale Gheorghe de la sfînta Mitropolie a Sucevii”, leagă Îndreptarea
păcătoşilor (Iaşi, 1768);
- 1839 septembrie 12, „Stratonic monah, legătorul di cărţi a sf(intei) Mitropolii”, leagă un
Triod (Iaşi, 1747);
- noiembrie 25, „Dimitrie Popovici, legătoriu de cărţi”, împreună cu „Iordache
ucenic” leagă o Evanghelie (Iaşi, 1762) în s. Şuletea, j. Vaslui;
- 1841 ianuarie 16, Lieşti (GL), Gheorghie Buhuş preot, leagă Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643);
- septembrie 8, Mehael ieroshimonah de la m-rea Runcu, leagă Biblia (Bucureşti, 1688);
- 1842, „Olimbiada shimonahia Herească, nepoată arhiereului Dositheiu Herescul”, stareţa
m-rii Văratec, „ am legat-o, am cărpit-o după cum să vedi, am scris şi eu aice cu lacrămi”,
un Hronograf, ms. (1689);
- 1847 noiembrie 7, „Ilii legători şi potcapnicu ot Botoşani” scrie şi leagă o Psaltichie rom.
- gr., ms. (1841);
- 1848 iunie 22, „legătoriul din satul Ţareuca, Leon Şărban”, vinde o Psaltire (Iaşi, 1790);
454 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
- noiembrie 10, monahul Eusebie leagă Rînduiala mesii la hramuri, ms. (prima
jum. a sec. XIX), de la schitul Agafton (BT);
- decembrie 30, părintele Zosim Zaharia leagă un Antologhion al bis. Talpalari din Iaşi;
- 1851 mai 24, preotul Ioan Pîslaru din s. Jevreni, leagă 12 Mineie (m-rea Neamţ, 1846);
- 1852 martie 14, G. Popovici leagă o Psaltire (Buda, 1780);
- iunie 2, Gheorghie Gheorghian leagă un Antologhion (Rîmnic, 1737);
- 1854 aprilie 5, Costantin Tudurei leagă un Triod;
- aprilie 26, Costache Hum leagă o Liturghie (Iaşi, 1845);
- <post 1854>, dascălul Paraschiv Popoviciu din Tecuci, leagă Puţine învăţături spre
ştiinţă, ms. (1854);
- 1856 martie 7, un „potcapigiu din tîrgul Darabani” leagă o Psaltichie, ms. (începutul sec. XIX);
- aprilie 4, Ion Popovici leagă un Minei pe luna Ianuarie (Rîmnic, 1776),
„împreună şi alte doo şi o sfîntă Psaltire” în s. Lărgăşeni, fostul ţ. Tecuci10.
10
Panaitescu, Ms. slave din BAR, I, p. 14, 77, 113, 120, 135-136, 141, 396; idem, Ms. slav.- rom.
şi sl. din BAR, II, p. 363, 386, 391, 431, 454; Beza, Urme româneşti la Atena şi Ierusalim, pl. IV;
idem, Urme româneşti în răsăritul ortodox, Bucureşti, 1937, p. 68; Dan, M-rea Putna, p. 76–78;
Bianu, Cat. ms. rom. BAR, I, p. 184, 643; idem, Caracaş, Cat. ms. rom. BAR, II, p. 287; Turdeanu,
Oameni şi cărţi, p. 41, 76 – 77; Brătulescu, Miniaturi şi ms. de la Putna, p. 478; Mioc, Materiale
româneşti, p. 342; Însemnări pe cartea veche rom., p. 255; Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh.
St., p. 144; Mosora şi Hanga, Catalogul cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 15, 25, 29, 67; Gaidagis,
Cat. cărţi gr. de la BCU Iaşi, III - 1, p. 419-420, nr. 351; Demény, Carte, tipar şi societate, p.
183; Corfus, Însemnări de demult, p. 187-188, 198, 220; Iufu, M-rea Moldoviţa, p. 430; Zugrav,
Vechi tipărituri bis. la Iţcani, p. 241; idem, Un Tetraevanghel ms. slav, p. 482; Marian,
Inscripţiuni, p. 14; Mihail, Mărturii româneşti, p. 52; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p.
217-218, 333; Solomon, Biserica şi moşia Conăcheştilor, p. 43, 47-48; Cereteu, Cărţi vechi, p.
180, 182; idem, Comori bibliofile ieşene, p. 502, nota 93; Ştrempel, Catalogul, II, p. 438; idem,
Catalogul, III, p. 90, 150; idem, Moisil şi Stoianovici, Catalogul, IV, p. 378, 490, 620; TC, An II
(1934), nr. 11, p. 181; Ghibănescu, Biserica Talpalari, p. 57; Gorovei, Folticenii, p. 228–229;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed. II, p. 55, 71, 82, 85, 91, 94, 116, 130, 224, 264, 318;
idem, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 36, 54-55, 70-71, 77-80 şi III, p. 99, 132; idem,
Ms. rom. din Moldova, I, p. 74, 95, 126, 173, 193, 437-438, 442; Mănucă, Bis. Sf. Trei Ierarhi din
Botoşani, p. 722; Bostan, Însemnări, p. 236; Documente răzăşeşti, An. I, nr. 1, mai 1932, p. 13-14
şi nr. 2, iunie 1932, p. 31; Antonovici, Doc. bîrlădene, I, p. 302 – 303, 359; Diacon, Vechi aşezări
de pe valea Suhei, p. 746; Ivan, Schitul Nechit, p. 128; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 260,
266, 288, 304, 305, 321, 340, 359, 360; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 50-51, 62, 65-
66, 92-93; Balaur, Biserici, p. 39; Filip, Cartea rom. veche în bibl. Kirileanu, p. 54-55, 58,
78; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 86; Bacâru, Vechi legături de cărţi rom.,
p. 62; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 574; Ibidem, II, p. 221, 278, 287, 311, 318, 329,
476, 479, 503; Ibidem, III, p. 4-5, 19, 23, 49, 73, 118, 54, 243, 249, 328, 376, 445, 458,
473, 515, 522, 573; Ibidem, IV, p. 26, 56, 79, 123, 242, 420, 469, 477, 498, 500.
ANEXE 455
Documente
1805 august 27
<…>1.
De trei părechi de pietri de moară de la Sloboziia avem trebuinţă, cum şi de o
zăcătoare cîte de optu palmi, de se găsescu la Focşeni mai ieftin, să am poroncă, fiindcă de
la Hîrlău am găsît chipu să aducu 128 lei părechi adică cîte 8 lei palmă şi 60 lei chiria pe
părechi. Acesti cari se apucă ca să aducă pietrile au adus o piatră dum(isale) stolnicului
Costachi Diamandi cu 26 pol lei cumpărătură şi 26 lei chiria, însă piatră numai de 6 palmi,
şi de vei socoti dum(neata) că să aducim pietrile să am poroncă.
Nişte legători de cărţi au venit şi leagă cărţile bisericii de aice. Aceşti legăto(i) au
săpat şi pietrile la Ieş(i), ce s-au pus pe la ciosmeli şi la multe pietri de mormînturi au săpat.
Deci, de vei socoti, să mi să triimată în scris cele ce voieşti dum(mneata) să puie pe piatra
răpăosati(i) cucoanii, că să puie pe zugravul să facă slove mare şi să triimit pe legători la
Lărgăşen(i) că să sape slovile. Şi sînt plecat(ă) slugă, Iordache.
1805 avgust 272.
1806 aprilie 2
Dat-am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la mîna d(u)m(I)sale moşului
Todiraşcu Mirce post(elnic) ieromonah Socolii, brat cu maică-mea Elena Huşanca, precum
să se ştie că de nime silit, nici asuprit, i-am vîndut dreaptă parte de moşie ce se află la
ţinutul Tutovii pi apa Racovii, din toate hotarăle, anume din Stîngaci, din Vlădeşti, din
Degiugaţi, din Leuceşti, silişte din Ivăneşti, din Poiana Cosmei, din Stăneşti, din Broşteni,
din tot locul, cu tot venitul, din imaş de fîn, cu loc de prisacă, cu vad de moară, care aceste
părţi de sus numite le-am vîndut d(u)m(i)sale moşului Todiraş Mirce, drept o sută douăzeci
lei, adică 120 lei, şi plata mi-au făcut deplin întru mînule mele, fiindcă de <….>* au luat şi
parte moşului meu <….>*; i Gligoraş. Care s-au făcut şi aşezarea pe nişte numite moşiia,
fiind ruda mea aproape, văr al doilea cu moşul meu şi cu maică-mea, drept aceia i-am
vîndut şi eu parte maică-mea din sus arătată, ca să-i fie <….>* dreaptă ocină şi moşie
nerăşuită şi să-şi facă şi dresuri domneşti. Şi la facerea acestor zapise s-au tîmplat mulţi
oameni buni cari mai gios s-au şi iscălit şi s-au pus şi peceţile.
1806 ap(rilie) 2 d(ni). Eu Mathei Policarpovici am încredinţat şi am iscălit,
vînzător, nepot Huşanului.
Mele monah mart(or). Dascălul martur. Eu, Gligori dascal martur.
Şi acest zapis am scris eu, cu zisa d(u)m(i)sale Matei Policarp şi am şi iscălit,
Toader Huşanschi <….>3.
1807 aprilie 1
Împărăteştii Măriri a Rosiei Colejskoi asesor Mihail Stribilschii, purtătoriu de grije
averii rămase a s(ă)vîrşitului din viiaţă protoierei Mihail Stribilschii şi epitrop a
1
Adrese în limba greacă. Urmează o scurtă însemnare în limba greacă.
2
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXIX/10.
* Neclar, rupt.
3
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCCXLIV/15.
456 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
moştenitoriului acei averi Mathei Policarpov Stribilschii, nepotul mieu, adiverez prin
scrisoare aceasta că, luînd eu ştiinţă cum că la ţinutul Tutovvei sint nişte părţi de moşie de
pe Vasile Huşanul strămoşul răposatei Elenii maica copilului Matheiu, şi le stăpîneşte
dum(nea)lui Toderaşco Mirce post(elnic), am făcut cerire cu proşenie prin cinstit
dum(nea)lui gheneral consolul rosinesc din Iaşi ca să se cheme pe dum(nea)lui Toderaşcu
Mirce aice să se cerceteze prin giudecata Divanului Moldovei ca să arate cu ce ţine aceli
părţi, nădăjduind prin drumul giudecăţii să pot lua lua în epitropie mea parte ci s-a cădea a
copilului Matheiu.
Au venit numitul Mirce şi mi-au arătat scrisorile care le-am văzut eu, întîi, un
zapis din anii 7298 <1790> mai 21, de cînd sint trecuţi 18 ani, de la Gheorghie Huşanul i
Grigoraş Huşanul, fraţii Elenii maica copilului Mathei, prin care vînd ei drepte părţile lor
din moşiile de la ţinutul Tutovvei, pe apa Racova, anume: Dobroşteni, Stoineşti, Chilie,
Stîngaci, Vlădeşti, Leuceşti, Disgiugaţi şi din silişte Ivăneştii, cu locuri de prisacă, vărului
lor Toderaşco Mirce, cum arată zapisul pre larg. Al doile, o scrisoare a însuşi Elenii maica
lui Mathei încredinţată cu iscălitura dumisale banului Ştefan Sturza, din anii 1790
octo(m)vrie 10, de cînd sint trecuţi 16 ani, prin care se leapădă Elena a răscumpăra părţile
fraţilor ei, acele vîndute, că avea atunce protimisire cu rudenie mai aproape, lăsind ea de
atunce să fie bun stăpînitoriu dum(nea)lui cumpărătoriu Mirce, vărul ei. Şi osebit văzind eu
că acele cumpărături sint părţi nealese şi nedezbătute despre alţi răzeşi dintr-acele moşii şi
cunoscînd însumi întăi cum după dreptatate avea nepotul mieu protimisire, fiindcă maică-sa
au ştiut de acele vînzări şi s-au lepădat în scris de atunce că nu voieşte a răscumpăra, al
doile, că măcar şi protimisire de va da giudecata a răscumpăra, trebuia să întoarcă banii
cumpărătoriului din averea copilului ce este în epitropie mea şi fără a cunoaşte vreun folos
dintr-acele părţi să întru în giudecată cu răzeşii şi să cheltuiescu mai mult decît preţul lor,
pentru aceia am socotit să nu mai intru în giuecată, ci cu bună priimire despre amîndoao
părţile am stătut de am făcut între noi învoială într-acest chip, adică: dum(nea)lui Toderaşco
Mirce ca să nu mai stea aice să cheltuiască giudecîndu-se şi să-şi piarză vreme, cu bunăvoie
dumisale au dat 300, adică trei sute lei în mîna mea să stea tot în epitropiie mea pentru
nepotul mieu Matheiu împreună cu cealaltă avere a lui ce este în păstrarea mea, şi eu, ca un
deplin epitrop a copilului, am dat această scrisoare de învoială ca să fie dum(nea)lui
cumpărătoriul Toderaşco Mirce şi de acum înainte vecinic stăpînitoriu de acele cumpărături,
fără cît de puţină supărare în urmă despre nepotul Mathei sau despre alţii din neamul nostru,
niciodată, în veci şi ca să aibă toată credinţa, am iscălit însumi, cu mîna mea. Ieşii, 1807 mart(ie).
De la Departamentul Pricinilor Streine: această învoială s-au văzut adeverită de
cătră cinstit ghinăral consulatul rusesc şi mărturisită este cu însuş(i) iscălitura a asesoriului
Mihail Stribilschii dată de bunăvoie sa, s-au încredinţat şi de cătră noi.
1807 april 1. Dimitrie po(stelnic) <m. p.>. Ioniţă <….> spăt(ar).
S-au trecut la condică4.
4
Arh. St. Iaşi, Fond Documente, Pachet DCCCXLIV/16.
ANEXE 457
1807 noiembrie 29
Dum(nea)lui colejscoi asesor Mihail Strilbischii, epitropul nevîrstnicului copil
Matei Strilbischi, fiiul săvîrşiţilor din viiaţă, prapurcicul Policarpu Strilbischii şi a Ilenii,
fata lui Ioniţi Huşanul, ce-au fost legiută fimei lui Policarpu, prin jalobă ci-au dat cătră
Divan au arătat că între alte averi nemişcătoare şi mişcătoare a săvîrşitului din viiaţă
protopopul Mihail Stribischii, tatăl lui Policarpu, şi asemine averi a Ilenii, muma copilului,
ce-au rămas şi se cuvine să fie în păstrare numitului epitrop pentru nevîrstnicul copil,
moştenitoriul acei averi ar fi şi în moşiia Iuteştii din ţinutul Ieşii, o parte din moşii a Ilenii
di pi tatăl ei, Ioniţi Huşanul, scoţînd spre dovadă o scrisoare din anul trecut 1806 iunie 27,
iscălită de Iordache Mîrzacul blănariu din Ieşi, ce-au fost mai înainte epitrop copilului şi
purtătoriu de grijă averii rămase, încredinţată fiind scrisoare de dum(nea)lui colejscoi
asesor Ioan Macarencul şi întărită cu pecetea cinstit ghenaral consulatului rosescu din Ieşi,
prin cari arată că ar fi la cîteva locuri di pi neamul Huşanului părţi din moşii ce s-ar căde a
trage copilul ca moştenire părinţască di pi maică-sa fata Huşanului, scriind ca şi în moşiia
Iuteştii au avut Huşanul parte şi fiindcă această moşiia s-au vîndut de istov prin sultan
mezat, banii cîţi s-au căzut pe ace parte a Huşanului i-ar fi luat pitarul Costandin Mîrzacul
cu cuvînt că partea aceia ar fi avînd-o luată cu schimbu de la fimeia lui Gheorghi Huşanul
fratele Ilenii. Au făcut rugăminte numitul asesor epitropul să-s scoată de la pitarul Mîrzacul
ace parte din Iuteşti să se de în epitropiia sa pentru moştenitoriul Matei Stribilschii, după a
căruia jalobă şi rugăminte s-au adus pe pitar Mîrzacul şi înfăţoşîndu-se cu asesoru înainte
noastră, s-au întrebat pentru această cerire, şi pitarul n-au tăgăduit cum că Ioniţă Huşanul
au avut parte în Iuteşti, cari parte o are luată cu schimbu de la Zmaranda, fimeia lui
Gheorghi Huşanul, fratele Ilenii, muma lui Matei, la care numitul moştenitoriu nu are
trebuinţă a ceri ceva, fiind împărţită maică-sa Ileana cu fratele ei Ghiorghi pentru părţi de
moşii ce le-au rămas de la părinţii lor, cum să stăpînească fiiştecare, scoţînd la aceasta spre
dovadă un zapis din anul 1794 iulii 18, de cînd sînt trecuţi 13 ani, iscălit de însuşi Ileana,
muma lui Matei, prin care scrie că părţile sale din satul Sărăţăni i Ciomaga, la ţinut(ul)
Fălciului, ce l-au avut zestre de pe maică-sa Ilinca, fata lui Antohi Strătilă, le-au vîndut pe
veci dum(isa)le med(elnicerului) Ioniţi Burchi, fiind atunce jicnicer, drepr 190 lei, iar
părţile de moşie dintr-alte locuri ce sunt de pe tatăl ei Ioniţi Huşanul are să le stăpînească
fratele ei Gheorghe Huşanul, adiverit fiind zapisul de marturi boieri: Petre Dimitrachi brat
şi Grigoraş Neculai ce este acum clucer, adăogînd pitarul Mîrzacu a zice că însuşi Matei
fiul şi moştenitorul Ilenii, în anul trecut, cercînda afla părţi din moşie de pe maică-sa, şi
înştiinţîndu-să că medelnicerul Burchi stăpîneşte părţile din Sărăţeni i Ciomaga la ţinut(ul)
Fălciului, au mersu di au cercetat, şi dacă au văzut la mîna medelnicerului zapisul de
vînzare cu iscălitura maică-sa, au iscălit şi el mai gios că este acè vînzare cu priimire sa.
După ce s-au văzut această scrisoare, acum la giudecată s-au întrebat pe numitul asesor
epitrop de mai are ceva a răspunde împotrivă, şi alt răspunsu n-au mai avut, decît au adaos a
zice că zapisul Ilenii n-ar fi adivărat şi prepune că vînzare aceia s-ar fi făcut după săvîrşire
ei din viaţă. Au mai găsit pricină că moştenitoriul Matei fiind nevrîstnic şi supt epitropia
cui, s-ar fi căzur să iscălească la ace scrisoare, şi, în sfîrşit, au atîrnat a ceri parte din Iuteşti
458 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
şi de la alte locuri după scrisoare pomenită a lui Iordachi Mîrzacul ce au fost mai înainte
epitrop, zicînd că acela trebuia să fi ştiut de vînzare Ilenii, şi dacă după scrisoare ci s-au
văzut, nu să cădè copilului să să împărtăşască din părţile de moşie de pe Huşanul, părţi din
moşiia arătate anumi de la ce locuri, puind temeiul socotinţii sale asupra acei scrisoari şi
după aceia cerşind părţile de moşia de pe Huşanul să să scoată şi să i să dè în epitropiia.
S-au chemat, dar, şi pe Iordache Mîrzacul de s-au întrebat de giudecată, cu ce
ştiinţă i-au dat acel fel de scrisoare. El au răspunsu că în anul trecut, cînd au dat socoteală
de celi ce i-au fost pe samă în epitropia sa şi s-au luat scrisoare de izbrănire, au cerut noul
epitrop să-i arăte de mai sînt undeva părţi de moşie, şi numitul Mîrzac, ca unul ce ştia că
Ioniţi Huşanul ave parte în Iuteşti şi la alte locuri, i-au arătat în scris ca să cerceteze
epitropul acest nou şi pe unde vor fi, fără pricină să le dezbată şi să le ia în epitropiia, însă
nu i-au dat ace scrisoare cu îndatorire de a-l lipsi dintr-acele ce va să-i răspundă el, iar
pentru zapisul Ilenii, acel de vînzare cătră med(elnicerul) Burchi, n-au avut nici o ştiinţă că
scriia precum s-au văzut acum, ca să nu aibă a-i împărtăşire la alte locuri unde vor fi părţi
de moşiia de pe tatăl ei Ioniţă Huşanul, că în vreme ce s-au făcut ace împărţală şi ace
vînzare fiind Ileana în viiaţă şi stăpînă pe ale sale, el nu era epitrop.
Deci, asesorul epitrop, cu zisurile arătate de la sine n-au putut a să agiuta nimică,
că intăi pentru zapisul Ilenii de vînzare fiind încredinţat de marturi vrednici şi giudecata îl
cunoaşte de adevărat şi făcut cu bună credinţă de însăşi Ileana cînd trăia, iar nu după
săvîrşire ei, cum prepune jăluitoriul, adiverindu-să giudecata de la cei ce au ştiut că Ileana
s-au săvîrşit după <…>5 în urma acei vînzări. Al doile, pentru moştenitoriul Matei, că fiind
nevrîstnic şi supt epitropiie, nu i s-ar fi căzut să iscălească în zapisul acela că este cu
priimire lui vînzare maică-sa, la aceasta fiindcă pravilele hotărăsc ceea ce au vîndut un
părinte, fiiul său, în urmă nu numai n-ari puteri să strice o vînzare legiută, ce nici să
răscumpere nu să protimisăşti. Şi al triile, pentru că Iordachi Mîrzacul i-au dat scrisoare că
ar fi la cîteva locuri anume părţi din moşie de pe neamul Huşanului, nu poate epitropul a
ceri cu ace scrisoare parte din moşiia Iuteşti de la pitarul Costandin Mîrzacu, căci ace parte
după ce au rămas în stăpînire lui Gheorghi Huşanul, fără nici o pricină despre soru-sa
Ileana, şi de la Gheorghi Huşanul la Zmaranda, fimeia lui şi la copiii lui ce sînt moştenitori,
de la fimeie au luat-o pitarul schimbu, precum s-au văzut la giudecată scrisoare schimbu din
anul 1798 aprilie 10 iscălită de Zmaranda şi încredinţată de marturi: Ghenadie monahul şi
Ştefan Cerchez, şi de scriitoriul Vasile Pohrib, că au dat ea parte cîtă i să va alege din
Iuteşti, ţin(u)t(ul) Ieşii, şi au luat parte cîtă să va alege <…> din poienile Cîrnului, ţin(u)tul
Vasluiului, şi de vreme ce pitarul au dat moşie pentru moşie, schimbul este statornic, şi de
ar naşte vro pricină asupra părţii ce au dat pitarul din poienile Cîrnului post(elnicul), porni
cerire moştenitorii lui Gheorghi Huşanul, iar moştenitoriul Ilenii sau epitropul său de acum,
nu să poate a no li să de ace parte din Iuteşti, nici cu un cuvînt, căci în zapisul pomenit, de
vînzare Elenii cătră med(elni)ce(rul) Burchi, arată lămurit că părţile ce au fost drepte a sale
zestre de pe maică-sa, Ileana, fata lui Antohi Strătilă, le-au vîndut, şi hotărăşte că la alte
5
Loc alb.
ANEXE 459
locuri unde vor fi părţi de pe tatăl ei, Ioniţi Huşanul, are să le stăpînească fratele Gheorghe
Huşanul. Cu care hotărîre, Ileana dipărtează şi pe sine şi pe moştenitoriul ei a ceri
împărtăşire din părţile de moşie unde vor fi de pe Ioniţă Huşanul, apărînd hotărîre aceasta
atît pe pitarul Costandin Mîrzacul pentru parte din Iuteşti, cît şi pe moştenitorii lui Gheorghi
Huşanul, pentru părţi din moşie ce moştenesc ori în ce loc de pe Ioniţă Huşanul. Aşijdere,
hotărîre aceasta apără şi pe însuşi Iordachi Mîrzacul ce-au fost mai înainte epitrop copilului,
căci măcar de au dat scrisoare că ar ave copilul a tragi părţi de moşie de pe neamul
Huşanului, dar fiindcă n-au ştiut de aceia ce au făcut Ileana muma copilului cînd trăia, şi
cum s-au împărţit cu fratele ei, nu să poate învinovăţi pe numitul Mîrzacul la acele ce vor
lipsi dintr-acele ce i-au arătat în scris, că lipsăscu din pricină cînd au fost epitrop, nici au
urmat el vreun chip de vicleşug spre păgubire moştenitoriului, ci mai ales că o rudenie după
cum ştiia făcîndu-i întrebare noul epitrop, I-au arătat, însă nu s-au legat, nici s-au îndatorit
să răspundă el dacă a naşti vreo pricină asupra celor cuprinse în scrisoare.
Drept aceia, după cercetare ce s-au făcut pe amăruntul şi cu luare aminte, cum să
arată mai sus, am giudecat şi am hotărît că asesorul Mihail Strilbischii la cerere ce face din
parte nepotului său Matei Strilbischii, ce-l are supt epitropiie, nu are nici o dreptate să să
împărtăşască nici într-un loc la părţi din moşie unde vor fi de pe Ioniţi Huşanul, fiind acele
a moştenitorilor lui Gheorghi Huşanul, iar unde va afla moştenitoriul Matei părţi din moşii
de pe maică-sa Ileana să arate, ca să se cerceteze prin drumul giudecăţii, şi fiind acele fără
vreo pricină, I să va da dreptate a trage, ca un moştenitoriu a maică-sa.
1807 noiemv(rie) 29.
Iordache Canta logofăt ; Lupu Balş vornic; Dimitrie Sturza vornic; Vasile Roseti vel
vornic; Dimitrie Saul ? post(elnic)6.
1818 mai 5
Presfinţitului, preavrednicului şi de D(u)mnezeu alesului Arhiepiscop şi Mitropolit
a toată Moldavia, al mieu milostiv Părinte, cu metanie mă închinu.
6
Arh. St. Iaşi, Colecţia Litere, K, Pachet CCCLXXIV.
460 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
româneşti, de legea grecească, pravoslavnică, neunită care sînt toate după <…>* şi fiindcă
<…>* sau adăogîndu de la carea <…>*inţa me şi frica <…>* că în toate aceste cărţi nu va
fi un cuvînt împotrivitor <…>*rate <…>* lege grecească pravoslavnică neunită, nici nu vor
pricinui <…>* cărţilor prin Moldova. Aşa mă rog smerit, ca părinţeşte să te milostiveşti a-
mi trimite de aici preamilostiva slobozenie de însămnatele cărţi, ca să le p<…>* şi a le da
la preacinstiţii boieri cu această bună voire nu puţin vei în <…>* preasfinţia ta înalta
crăiască tipografie de aici, şi spre mine mare facere de bine vei arăta. Cu plecată metanie
rămîiu, a preasfinţiei tale preasmeritul fiiu, Zaharia Carcalechi ferlegheru Crăieştei
tipografie din Buda.
În Buda, 5 maiu 18187.
1818 mai 21
Cu părinţască dragosti mă închin d(u)m(itale) ginere.
Pentru părintele Neculache am fost pohtit pe d(u)m(nealui) Costandin 39 lei că-i
trebuie să-s(e) iei carte de doh(ov)nicie şi eu ţi-i răspundi d(u)mitale şi mă rog să nu fie
zăbavă că va să apuce pe părintele vlădica în Bîrlad şi sint al d(u)mitale părinte Tănas(e)
<…>8. 1818 mai 219.
1820 iulie 27
Peciuri:
12 mazili ot Bălăbăneşti; 40 ruptaşi; 5 rupte a vistieriei; 3 mazili ot Pupezeni; 9 ruptaşi ot
tam; 1 rupte a vist(ieriei) ot <tam>; 2 ruptaşi ot Băloşeşti; 1 mazili Lungeşti; 1 ruptaşi ot
<tam>. 74 şaptezăci şi patru peciuri fac.
Isprăvnicia
Cătră d(umnealui) post(elnicul) Nistor Zorilă. Iată ţi se triimăt şaptezăci şi patru
peciuri mazileşti i ruptăşeşti i rupte de visterie a satilor ce mai sus arată. Deci, îndată ce le
vei priimi, să te porneşti şi împlinind de la fieştecare cîte cincizăci lei şi şaizăci bani le vei
da fieştecăruia peciurile şi banii, rînduri, rînduri precum îi vei împlini să-i triimiţi aice la
isprăvnicie, sîlindu-te ca pîn la sfîrşitul lunii aceştiia negreşit să faci tot istovul şi să vii aice
ca să închei sămile, căci precum ştii mai mult nu va fi suferit a face. <1>820 iulie 27 <…>10.
1821 ianuarie 4
Cu frăţască dragoste mă închin d(umi)tali.
Am priimit dorită scrisoare d(umi)tale cu 550 lei ce ai mai triimăs din banii cărţilor
de mazilo-ruptaşi i rupte ce are să tragă visterie şi iată să caţi atît pe aceştie cît şi pe 2190
lei 30 bani ce s-au priimit la 20 a trecutei luni, deci 2200 lei ce scrii că ai triimis găsîndu-se
luaţi şi 4 lei 90 bani lipse din parali. Am văzut şi cele ce scrii pentru trebuinţa ce ai avînd la
Iaşi. Şi iată ţi se triimite carte visteriei de vor să vii după carte.
*
Rupt.
7
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCIV, f. 11.
8
Neclar.
9
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DXCV/60.
10
Semnătură indescifrabilă. Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCXVII, f. 63.
ANEXE 461
1828 iunie 11
Cătră prea cinstita şi duhovniceasca Dicasterie a sf(intei) Mitropolii Moldaviei, plecată
înştiinţare.
La zi întăi a aceştii luni iunie am priimit de la Piiatră, de la sf(inţia sa) părintili
iconomul Evthimie 30 coale tipărite, Ponturile ca să nu dea preoţii zaherea, pre care îndată
le-am şi împărţit pre la biserici. Mare milă au trimiis înalt preosfinţitul stăpîn clirosului
bisericesc, cît şi lăcuitorilor, că groznic îi bîntuluia ciocoii pentru zîle, că toţii într-un glas
strigă mulţi şi preafericiţi ani să dăruiască milostivul Dumnezău înalt preaosfinţitului
stăpîn, rămîind cel mai mic şi plecată slugă, Dimitrie iconom prot(opopiat). 11 iunie 182816.
<1829>
Utenzilii pentru o litografie
- o presă de fier bine construită , carea să aibă cumpene, curele trebuincioase,
cum şi un privaz cu piele întinse …….....................................…………….150 flor(ini)---
11
Indescifrabil.
12
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCXXXII/102.
13
Şters.
14
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXXVI/75.
15
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCXXIX/148.
16
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCXXIX/147.
462 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
*
Neclar.
17
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 5; Copie.
ANEXE 463
<1829>
Institutul Tipo-litografic a „Albinei Române” se compune din:
Bucăţi A) Mobilă florini creiţari sau
argint galbini
1. Presă repede-tipă care tipăreşte de 24 ori 40000 coale
Pressă stampe de fieru vărsat
Presa comisională
Pressă mici de fieru de mînă purtătoare
Pressă de lemnu
Pressă litograficu cu 87 pietre
12. Pressă cu toate aczesorii în valoare de… 10291 24
B) Litere
2000 Deosebite matrice şi stampe a deosebitelor caractere menite
a vărsa litere tot pentru trebuinţa Institutului cît şi spre vânzarea.
Cantare funţi
76 Litere române numite ţiţero, borghios, garmond, non-pareille,
din Germania de la Hasse Benllo şi de la Paris de la Dido;
36 30 Litere române vărsate la Instit(utul) „Albinei”;
51 54/2 Alti litere franţeză compacte, cursive, ornamente şi 10 feliuri
4 92 Elenice, germane litere;
5 19 Caractere române şi franceze de la Petersburgu;
2 29 Litere armene;
Litere comisionate acuma la Benche
20/2____________________________________________________18021
10
Suma 28312 34 606318.
<1829>
Listă de teascurile, literile, instrumentele i alte mobile ce d(umnealui) post(elnic) Gheorghie
Asachi urmează după zece ani a da ocîrmuirei spre a forma o tipografie oficială în care
toate s-au însemnat şi preţăluit şi cu primirea d(umnealui) Asachi:
lei
trei teascuri de fier vărsate Stanhope sau Dingler sau alte după cum la
vremea predarei se vor întrebuinţa 10,000
3 trei rame de fier cu fereşti, reghistruri trebuincioase 500
1 un teasc mai mic iarăşi de fier, numit Handpresse, iarăşi cu ramă,
reghistruri etc. 700
18
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 4.
464 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1829 martie 15
1829 mart(ie) 17 zile s-au priimit în sămăşiia.
19
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 9; copie.
ANEXE 465
20
Arh. St. Iaşi, Tr. 288, op. 316, Dosar 4/1829, f. 4.
466 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
<1>830 maiu 8.
Cît pentru de a pofti pe locurile giudecătoreşti de a se abonarisi la gazeta
pămîntească să ne facă adresuri din partea Obşteştii Adunări, arătînd voinţa d(omnului)
plenipotent şi îndemnîndu-i a o şi împlini cu prothimie. Iară pentru voia tipografiei în
adunarea completu se va supune socotinţei Divanului.
Numai această moldovinească tălmăcire s-au înfăţoşat de cătră însuşi d(um)nealui
aga Gheorghie Asachi şi pe a lui temeiu s-au şi închiet jurnal iar orighinalnica predlojenie
nu s-au putut afla unde este21.
1829 iunie 19
Pre cinstitii şi duhovniceştii Dicasterii a Sfintei Mitropolii Mold(o)v(ei), cu
smerenie mă închin.
Carte cinstitei şi d(u)hovniceştii Dicasterii din a 20 a trecutei luni mart, supt no.
230, cuprinzătoare ca înalt preaosfinţitului arhipăstoriu, înalta ocărmuire hotărît cerîndu-i
ca în tot coprinsul Cnejiei Moldovei se înfiinţază vidomostii şi mitrice de toţi acei născuţi,
acei ce se cunună şi acei ce mor, precum şi vidomostii pentru a să şti toţi hristiianii carei se
ispovedesc şi se împărtăşăsc şi acei carei nu au nici o purtare de grijă pentru datoriia lor ce
creştinească, cu supunere am priimit la 16 a următoarei luni iunie şi cele noă poroncite, ca
în cuprindere cererii înaltei ocîrmuiri şi a poruncii înalt prea sfinţitului în scris cătră
cins(ti)ta Dicasterie ci se triimet 120 coale hîrtie cu tipărite linii cu începutul vidomostiilor
şi a mitricelor, între a cărora linii să se urmează scriere pînă se vor sfîrşi numile numerului
tuturor stărilor, afară de ţigani, însemnîndu-se întîiu cei d(u)hovniceşti, apoi boierii şi
mazilii, pe urmă neguţitorii şi ţăranii, de la carei să înveţe a priimi prin preoţii satelor de tot
numele însemnat în mitrice, născut, cununat sau mort, cîte zăce părale, şi la vidomostie, de
tot gospodariul cîte trei părale. Din care bani să se scoată mai întăiu pentru hîrtie ce va întra
la scris cîte zăce parale de coala cu începutul şi patru părale coalele celelalte, iar ceilanţi
bani să se facă în trei părţi, din care una să se întrebuinţăză la legătorie şi osteneala noastră,
o parte scriitoriului ce le va scrie la stare locului şi cîte un leu de formularie şi a treia parte
să o triimită cătră secretariul Dicasteriei spre a-i întrebuinţa în cheltu(ie)lile ce cu sporire s-
au mai adaos. Însă vidomostiile să se triimată scrise bine, negreşite şi legate cu extracţiile
cuviincioase dimpreună cu formulariile de toată beserica pentru care ni s-au triimis doă de
probă. Şi banii pentru hîrtie, cătă va merge la scris, cum şi aceia pe hîrtie ce se va strica den
greşală, fiind dator cel ce va greşi-o să o plătească închişi, cătră secretariul, spre a-şi încheia
sama cu epistatul tipografiei nu mai tîrziu decît pînă la 15 a următoarei, precum şi pentru
toate celelalte următoare enstrucţii pre larg am înţăles. Pentru care fac ştiut cinstitei
Dicasterii că tovarăşul meu, iconomul Vasilie, se află dus la Iaşi în trebuinţele sale, iar
viind, se va pune în lucrare împlinire poroncii, precum se ceri, şi sînt al precinstitei şi
D(u)h)o)vniceştii Dicasterii plecată slugă, Ilie iconom.
<1>829 iuni 19, Botoşani22.
21
Arh. St. Iaşi, Colecţia Litere, A/CCLXXII.
22
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, Dosar 2/1829, f. 40-41.
ANEXE 467
1829 august 20
Înalt Preaosvinţite şi Multmilostive stăpîne
Înalt(ă) poronca Înalt preaosvinţiilor voastre, supt no. 345 cu multă supunire am
priimit următori fiind poroncii încă din înainte date am dat izvoadile cerşute la dum(nea)lor
dregătorii ţinut(urilor) cu începutul de la întîiu ghen(a)r trecut de toţi noi născuţi i ai
nunţilor şi a celor ce mor, pîn-la sfîrşitul lui iulie trecut asemine vom da şi pe lunile viitoare
pîn-la împlinire de un anu, păstrîndu-s(e) şi la fiieştecare biseric(ă) întocmai ca s(e) scrie în
hîrtie tipărită ce am priimit. Asemine şi vidomostiile acum se lucrează, neavînd mult pănă
se vor sevîrşi, pre care gătindu-le, îndată le vom triimite la d(u)hovniceasca Dicasterie, iar
de priimirea poroncii şi pentru că vom fi întocma următori, nu lipsim a înştiinţa.
La mila înalt preaosvinţiilor voastre, cu supunere, Vasilie iconom, Costandin
iconom tij.
1829 av(gus)t 20. Dorohoiul23.
1829 septembrie 10
+ Înalt Preaosfinţiei Sale, chirio chir Veniiamin arhiepiscop şi mitropolit
Moldavviei.
No. 29.
Priimindu-să adresul Înalt Preosfinţiei voastre din 27 a trecutei luni avgust, supt
no. 447, s-au văzut celi însemnate spre răspuns în pricina acelor cîte 10 parale de nume ci
să ieu de la lăcuitori pi temeiul aşezămîntului din Basarabia pentru vidomostiile de cei
născuţi şi morţi şi pentru formăluirea metricilor de care Divanul declarisind domnului
Viţeprezident, eselenţia sa au binevoit prin rezoluţie din 7 a următoarei luni a însemna că
Înalt Preosfinţiia Voastră n-aţi fost îndreptat a slobozi pe Dicasterie a pune sîngură de la
sine, dare asupra locuitorilor întemeindu-se pi ceie ci iaste aşăzată în Besarabia şi că să se
facă cunoscut Înalt Preosfinţiei Voastre a schimba aceasta punere la cale cari în această
made s-au făcut, întorcîndu-si şi banii ce se vor fi luat pînă acum de la lăcuitori, făcîndu-si
şi răsplătire vinovaţilor.
Şi dar, Divanul aducînd aceasta la ştiinţa Înalt Preaosfinţiei voastre, cu cinste vă şi
roagă a pune de îndată în lucrare voia Domnului viţeprezedent, avînd şi Divanul răspuns.
<…>24.
Addeleniia al doilea Din Extractirisir
Masa al treilea C. Grigoraş
Do(sar) 9693; 1829 septembrie 1025.
1832 ianuarie 29
Priimit 29 ghenari 1832
Cătră Cinstit Departamentul Ministeriu Pricinilor den Lăuntru
Proprietariul Privilighietei Tipografii
23
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, Dosar 2/1829, f. 41-42
24
Două semnături indescifrabile.
25
Arh. St. Iaşi, Tr. 288, op. 316, Dosar 4/1829, f. 1.
468 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
<….>26 al 3-lea.
Adresul cinstitului Departament din 13 al acestei curgătoarei luni, supt N. 143, cu
alăturată copie de pe predlojenie Ecselenţii sale d(umnealui) viţe-prezident, cuprinzătoare
punerilor la cale între ocîrmuire şi între mine pentru lucrările tipografiei cu toată cinstea am
priimit. Cunoscut este ca prin a meli mijloace particulare am urzit Gazeta în limba
moldovenească, nădejdia că adeverindu-se folosul acestui aşezămînt ocîrmuirea ne va
învrednici de a sa protecţie, m-au îndemnat a urma, cu simţitoare pagubă, publicaţia
Gazetei în curgere de trei ani. Spre a mă feri de asămenea pagubă măcar în viitorime,
întemeindu-mă pe supt arătatele dreptăţi şi potrivit cu însuşi trebuinţa ocîrmuirii de a se
înmulţi mijloacele prin care poroncile şi a sale orînduiele să fie în grabă obştii cunoscute,
am cinste a propune de vazis ? alcătuirii de sus arătate ca ocărmuirea să îndatorească toate
instanţiile giudecătoreşti şi toate instanţiile giudecătoreşti şi toate locurile administrative,
bisăriceşti, politiceşti şi militare din Ieşi şi din ţară a să abona la această gazetă şi de a
îndemna de asămenea cătră aceasta pe însuşi dregătorii şi pe alte feţe particulare. Al doilea,
cînd acestea articule ar fi de simţitoare întindere, ele se vor publica în Gazetă în perilipsis
alcătuit de redacţie. Al treilea, cerînd însă trebuinţa a se publica asămenea în împărtăşiri în
ecspenzo din cuvînt în cuvînt, atuncea spre a nu lipsi pe cetitori de articule politice-literale
şi iconomice, în care fieşcare prenumerant află particular interes şi plăcere, redacţia va
adăoga în suplement supt nume de foaie oficială, pentru care fiind în număr de trei sute
ecsemplare pentru abonanţi şi osăbit o sută pentru ocîrmuire, aceasta îmi va plăti pentru
patru sute ecsemplare cîte treizăci părale coala, iară avînd a se tipări doaă mii ecsemplare,
cîte doaă zeci parale coala, îndatorindu-mă şi de acestea a tipări încă fără plată trei sute
ecsemplare spre a se împărţi gratis amîndoaă feliurile de foi ofiţiele sau publicaţii pentru
care ocîrmuirea să nu-mi plătească decît numai pe număr de patru sute şi de doaă mii
ecsemplare. Al patrulea, spre siguripsirea cumpărării hărtiii şi trebuincioase materialuri,
această tocmală să fie pe vade de trii ani, iar plata să urmeze după fieşcare trei lunie, pe
temeiul înfăţoşării adresurilor de la locurile respective ce vor triimite hîrtiile spre tipărit.
G. Asachi aga, proprietariul privileghietei tipografii, la 16 ghenari 1832, Ieşii.
N. 2 27.
1833 octombrie 27
Anul 1830 decemvrie 23 în casa Exselenţiei sale d(omnul) viţe prezident s-au
adunat Obştiasca Adunare a Divanurilor: Preosfinţiia Sa Veniamin Mitropolit Moldaviei;
Preosfinţiia Sa chir Varlaam Sardeon; dum(nea)lui logof(ă)t(ul) Toader Balş; logof(ă)t(ul)
Costandin Catargiu; vornic Grigore Ghica; vist(iernic) Iordachi Catargiu; vist(iernic)
Costachi Cantacuzino; vornic Costachi Mavrocordat; vornic Ioan Greceanu; vornic Ioniţă
Palade; hat(man) Todiraş Balş; vist(iernic) Aleco Sturza; vornic Costachi Sturza; vornic
Lupu Balş; post(elnic) Necolachi Canta; vornic Ştefan Catargiu; post(elnic) Ştefan
Catargiu; aga Aleco Balş şi supt prezidenţie ecselentiei sale d(omnul) viţe prezident
26
Neclar.
27
Arh. St.Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, tr. 1423, op. 1619, Dosar 1, f. 11.
ANEXE 469
făcîndu-se luare aminte asupra cererii Domnului aga Gheorghi Asachi care din predlojenie
ecselenţiei sale d(omnul) viţe prezident încă de la 30 april a anului trecut, 1829, supt No.
3214 este cunoscută Obşteştii Adunări de a se da dum(nea)lui voie a deschide aice în o
tipografie spre tipărire de cărţi în feliuri de limbi şi după tratarisire făcută s-au găsît că o
asemine cerire a dum(nea)lui agăi Asachi pre cît priveşte la folosul de obşte a cultivarisîre
neamului prin lăţire bunelor ştiinţe cu atîta este şi de laudă pentru dum(nea)lui şi vrednică
a-şi aduce dum(nea)lui din parte obştii cu prilejul împlinirii ei o răsplătire potrivită spre a
îndemna şi pre alţîi întru îmbrăţoşare altor asemine de obştii folositoare aşămînturi după
niste asemine temeiuri s-au închiat socotinţă a se slobozî dum(isa)le agăi Asachi voia de a
statornici aice în Ieşi o tipografie spre tipărire gazetei „Albinei Româneşti” şi spre tipărire
de cărţi în deosebite limbi, încă şi o litografie spre tipărire de hărţi, desinuri şi altile şi
pentru a se închipui cătră dum(nea)lui agă răsplătiri ce se cuvine după cele mai sus zise nu
mai puţîn şi o despăgubire cheltuielilor acelor cu osebită prisosinţă ce este nevoit a face
acum la începire acestui lucru s-au hotărît ca în curgire de cincisprezece ani socotiţi de la
deschidere tipografiei aceştie pe lîngă tipografia ce este în sf(înta) mănăstire Neamţului şi
aceea ce este în sf(înta) Mitropolie şi alta încă care şcoalele obşteşti den acest oraş după ace
din vechime dreptate ce au putè deschide în oricare vreme numai aceasta tipografie şi
litografie pentru care se dă dumisale acum voie să fie sloboadă a se mai ţine iară altă
osebită tipo-litografie osebit de aceste patru tipografii pomenite mai sus, nimine nici într-un
chip să nu poată a fi slobod a deschide sau a ţine în curgire termenului însemnat, iar apoi
după trecire aceluia fără a se opri pe dum(nea)lui aga Asachi de a urma ţinere tipo-
litografiei sale, ocîrmuire va da voie a dischide şi a ţine de asemine tipo-litografie şi la alţii
ce ar ave asemine plecare spre mai multă înlesnire a tipărirei cu adăogire folosului obştei
pre lîngă aceste magazie în cari se vor vinde producturile acestei tipo-litografii să fie pe
arătata vreme scutită de orice dare cătră ocîrmuire.
Intru ceea ce se atinge de întrebare ce se face prin predlojenie pomenită de sînt
nescaiva pravili a ţenzurei asupra tipărirei de cărţi, dezlegare este că asemine pravile nici nu
sînt dar de sine se lămureşte că trebui a fi oprită tipărirea de ori ce lucru carile s-ar atinge cît
de puţin măcar de ale legii sau ar fi împotriva ocîrmuirei sau împotriva moralului pentru
care proprietarul tipografiei unde asemine scrieri s-ar tipări să fie răspunzătoru după
înadinse legiuire ce socotim de cuviinţă întru aceasta a se aşăza.
Asemine se fie datoriu d(umnealui) aga Asachi din toate cele ce se vor tipări la
tipo-litografiia dum(nea)lui a da gratis fără plată cîte un ecsemplari pentru biblioteca
publică. Acest feliu urmîndu socotinţa Obşteştii Adunări în pricina sus arătată, se va supune
ex(selenţei) sale d(omnul) vice prezident copii de pe acel jurnal spre pliroforie şi întărire.
Veniamin mitropolit Moldaviei, Varlaam Sardion, Theodor Balş log(o)f(ă)t, vel
log(o)f(ă)t, Iordachi Catargiu vist(iernic), Palade vornic, Ştefan Catargiu vornic, Iancu
Racoviţă post(elnic), Canta post(elnic), Aleco Balş, Toderaşco Balş, Aleco Sturza Lupuşoru
Balş vornic, Costachi Sturza.
3-le. Raportul Obşteştii Adunări din 12 mai 1831 cu n. 57 cătră d(umnealui) Viţe
Prezident.
470 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
28
Arh. St. Iaşi, Fond Documente, Pachet CXXXIII/75.
29
Semnături indescifrabile.
30
Neclar.
ANEXE 471
feliul de roluri ale acestui mesteşug şi au binevoit asemine a zărăzi iscălitului drit (care el
însă pîn acum n-au întrebuinţat) pînă la închierea terminului privileghiei, a tipări cărţile
shoalei, cu condiţie ca statornicind shoala a ei tipografie, să se poată sluji cu lucrătorii ce se
vor fi formarisit la Institutul iscălitului.
Pe temeiul acestor încungiurări, sus numiţilor nu ar rămînea altă, decît a se face
antreprenori tipografiei Departamentului, spre a se tipări numai hîrtiile ocîrmuirei. De este
aceasta prin concurs, apoi şi iscălitul se înfăţoşează, de nu ar învrednici altă consideraţie,
apoi măcar ca unul ce are un Institut gata şi pe care încă se găteşte a-l îmbunătăţi şi prin
carele pîn acum cu sfinţenie şi grabă au împlinit purure poroncile ocîrmuirei.
Pe acest temeiu, fiindcă d(umnea)lor adiutantul Kogălniceanul şi M. Milu, între
alte condiţii au propus a face toate lucrările ocîrmuirei cu un preţ mai gios zăce la sută decît
cum se urmează la Institutul „Albinei”, iscălitul acuma cînd i s-au încredinţat şi lucrarea
„Foaiei Săteşti”, şi purure pătruns de dorinţă a înlesni lucrările ocîrmuirei şi acele privitoare
cătră civilizaţia compatrioţilor, cu cinste propune următoarele, la care s-ar îndatori cu
începutul anului 1840 pînă la închierea terminului privilegiei sale:
1 – iu: a tipări „Buletinul Oficial” cu preţul zăce la sută mai gios decît pînă acuma;
2 – lè: a tipări „Foaia Sătească” după condiţiile contractului asemine cu preţ zăce la sută
mai gios. Apoi, fiindcă ocîrmuirea avea purure nevoie de ale hîrtii tipărite, care se plătesc în
deosebit, iscălitul propune tot în sama de mai sus şi fără a pretendui vre o altă plată, a tipări
pe tot anul cu a sa hîrtie următoarele:
– lè: 2800 coale în 12 suplemente a „Buletinului” pe lîngă 15, ce este îndatorit a tipări pe
an;
1680 coale Preţuri curente pentru Depart(amentul) din Lăuntru;
500 Patente;
500 Povolenii;
100 Bileturi pentru turci;
300 Bileturi pentru Postelnicie;
260 Bileturi de alegere la Obşteasca Adunare;
3 Table;
5 Titluri adeveritoare;
500 coale Ofisuri domneşti la deschiderea Adunării;
120 Anaforale răspunzătoare;
Afară de aceste, deosebitele instanţii pot, ca în Tipografia Statului, fără plată a tipări, însă
pe a lor hîrtiia pîn la numărul următoriu:
– lè - 1000 Ofisuri domneşti pentru Curte;
- 1000 Ofisuri Postelniciia;
- 1000 Pasaporturi;
- 1000 Ofisuri Depart(amentul) Din Lăuntru;
- 1000 Ofisuri Visteria;
- 1500 Hătmănia, de deosebite feluri;
- 100 Sf(înta) Mitropolie;
472 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
31
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 21-22.
32
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 22-23.
ANEXE 473
33
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 25.
474 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Moldovvia şi fiind prin urmare mai favorisit decît noi, nu poate dar să între în concurenţie
cu noi şi cînd dumnealui şi tipografia Departamentului Dinlăuntru şi a Sholelor ar aduna
mai toate tipografiile Prinţipaului în Institutul „Albinei” şi cea mai frumoasă iscodire a
duhului ominesc s-ar face monopol unei singure persoane, şi aceasta ar fi cu totul
împotriva Reglementului ce zice că stăpînirea va ave a sa deosăbită tipografie.
Plecat, dar, te rugăm Înălţimea Voastră să luaţi în băgare de samă dreptele noastre
cerei şi să poronciţi locului cuvenit ca pretenţiile d(umnealui) aga Asachi a nu se asculta şi
să se urmeze după adevăratul înţăles a Reglementului.
A Înălţimei voastre pre plecaţi slugi, adiutant Kogălniceanu, Matei Millo.
Iaşi, 10 april 1839.
Decemvrie 29. Să va urma după resoluţia pusă pe adresul cătră Secretariatul de Stat din
<….>34.
1839 aprilie 13
No. 799 trecut. Primit în 19
Mitropolitul Moldaviei
No. 496 Cătră cinstit Sfatul ocîrmuitor No. 465
1839 aprilie 13 zile. Ieşii
D(umnealui) aga Gheorghie Asachi, prin jaloba sa din 15 ale acestei luni au făcut
arătare că oariicarii doritori ar fi propus cinstitului Sfat ca să le învoiască de a înfiinţa noă
tipografie me de tipografia Departamentului şi a le să învoi să tipărească în ea nu numai
hîrtiile oficiale ale ocîrmuirei, dar şi feliu de alte cărţi sau tipăriri.
Deci, fiindcă ocîrmuirea de la anii 1831, dînd d(umisale) agăi Asachi privilegie pe
15 ani ca să întemeieze o tipo-litografie a sa pentru sporirea luminărei patriei, au legiut
această privilegie ci este tot odată legiuitoare pentru tipografiile Moldovei, ca în cursul
acestui termen afară de tipografia Mitropoliei, a mănăstirei Neamţul <a Şcoalei>*
Naţionale şi a Departamentului şi această pentru hîrtiile ocîrmuirei, nimine altul nici într-un
chip să nu poată fi slobod a deschide sau a ţine altă tipografie, prin care măsură ocîrmuirea
s-au îngrijit a da acestei tipografii mijloace spre a se putea dispăgubi oarece <…>le*
cheltuiele ce cere a lor îmbunătăţire, acum de se va da persoanilor doritoare a mai înfiinţa o
tipografie cu <drept> de a tipări nu numai acturile ocîrmuirei, dar şi orice fel de cărţi, prin
aceasta nu numai se jicnesc legiuirile Reglementului din § art(icolul) 41, dar se va pricinui
p<…>* şi toate de istov dărîmare tipografiilor privile(giuri). Iscălitul, în numele legilor
protectăluieşte în fiinţarea de noă tipografie cu acel feliu de adaose dreptăţi mai a tipări
acturile Guvernului dupre glăsuirea art. (141).
Veniamin, mitropolit Moldaviei.
Pentru şase secţie.
34
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650 / 1839/1853, f. 23-24 şi
24 bis.
*
Rupt.
ANEXE 475
La Sfat a. 21.
Să se facă cunoscut preosfinţiii sale că înfiinţare de tipografie la Departamentul
Dinlăuntru este cerşută nu numai de Organicescul Reglement, dar şi de încheiere din urmă a
Obşteştei Obicinuitei Adunări şi că pe un asemene pravili este răzimată şi lucrare Sfatului şi
că protinporie de oprire unii asemine tipografii este împrotiva prinţipiilor sus arătate.
<….>35 vel vist(iernic)36.
1839 noiembrie 1
Galbini 2) Cheltuielile de piste an a tipografiei
200 - 360 topuri hîrtie, cîte 19 4/9 lei topul, însă:
245 topuri pentru „Foaia Sătească”
25 = pentru „Buletin”
90 = pentru celelalte hîrtii
360 topuri
200 - chiria casei, lemne, lumînări, cerneală, îndreptări la slove şi alte cheltuieli
tipograficeşti de piste an;
120 - leafa unui director;
90 - leafa a doi scriitori;
240 - leafa a 10 lucrători cîte 2 galbeni pe lună;
850 galbini, totalul cheltuielilor de piste an.
Adunare
900 = galbini aşezarea tipografiei
850 = cheltuielile de piste an
1750 galbeni peste tot.
Aşadar, încă nu mai puţin de cît ce primeşte d(umnealui) aga Asachi pe un an, se poate şi
aşăza o tipografie mult mai bună de cît a Dumisale şi răspunde toate cheltuielile ce-s de
piste an. Deci, folosurile sînt vederate, pentru că:
1) - La sfîrşitul anului celui dintăi, stăpînirea se va găsi cu o tipografie bună şi a sa, fără
mai
multă cheltuială;
2) – Pe toţi anii următori, stăpînirea va cheltui numai 850 #, cînd acum plăteşte 1800 ½
#;
3) – De la al doile an a aşăzării tipografiei, se va puté da tuturor satelor „Foaia
Sătească”,
fără nici o plată, după hotărîrea Obşteştei Adunări;
4) – Însuşi aceste 850 # nu vor fi trebuitori să se dee în întregime pe fieşte care an pentru
cheltuielile tipografiei, de vreme ce prin vînzarea reglementului a „Foii Săteşti”, a
„Buletinului”, a Codicelor ţivil şi criminal pe la particularnici, se vor puté strînge pe an
încă o sumă destul de însemnătoare.
35
Neclar.
36
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839/1853, f. 1.
476 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Din mai sus arătatele ţiffre, înaltul Sfat se va puté încredinţa lămurit de folosurile ce
înfăţoşez, şi eu mă voi afla norocit dacă stăpînirea îmi va dărui bunăvoinţa sa.
Căpitanul Kogălniceanu. 1 noiembrie 183937.
1839 noiembrie 28
Prin ofisul nostru se va face cunoscut Sfatului punerea la cale întru aceasta în 28
noiemvrie.
Pre înălţate Doamne
D(umnealui) căp(i)t(an) Mihail Kogălniceanu atît mai înainte, prin jaloba ce au dat
Înălţimii Voastre, cît şi acum, prin ace de-a dreptul cătră Sfat, arătînd însemnătoriul folos ce
i-ar rămîne cîrmuirii pe fieşte cari an din plata tipăririi hîrtiilor ei dacă s-ar înfiinţa
tipografie cerşută de artic(olul) 141 a Reglementului să fie pe lîngă Dep(artamentul)
Dinlăuntru, ceri a să însărcina pe dum(nea)lui cu aşezarea aceii tipografii care n-ar costisi
decît 900 # cumpărare instrumenturilor tipografiei, adică:
Galbini:
300 - pe trii teascuri nouă;
400 – pe 30 cantare slove româneşti, franţuzeşti şi ceva greceşti i rusăşti;
200 pentru fundamenturi, ramce, caşte, veghince, linii, chinaruri, ţifre, sămnuri, ştampile
900.
Iar cheltuiala de piste an a tipăririi tuturor hîrtiilor cîrmuirii n-ar costisi decît 850 #.
#
200 pe 360 topuri hîrtii cîte 19 4/9 pol pentru „Foaia Sătească”, „Buletin” şi celelalte;
200 – chirie casei, lemne, lumînări, cerneală, îndreptări la slove şi alte cheltuieli
tipograficeşti de peste an;
120 – leafa unui derector;
90 – leafa a doi scriitori
240 – leafa a 10 lucrători
850 cuprinzînd peste tot 1750 # costul aşăzării tipografiei cu cheltuielile celui întîiu
an rămîind apoi cîrmuirii tipografie pentru totdeauna, cu cheltuială pe an numai de 850 # şi
poate în alţi ani şi mai ieftin, în vreme cînd acum pentru tipărire hîrtiilor ei în tipografia
dum(nea)lui aga Asachi acum plăteşte pe fieştecari an o sumă de 1800 # sau 56716 lei 45
bani, adică:
Lei Bani
15750 „“ „“ în 500 # care vin pentru „Buletin”;
250 „“ „“ pentru pasaporturi;
2266 „“ „“ prin tahmin suma aprocsimativă pe anu 1839, pentru tipărirea
osăbitelor hîrtii, precum ofisuri, otnoşănii i altile, după pilda că în
anu trecut 1838 s-au plătit 958 lei 105 bani, iar în 1837 3573 lei;
30735 „“ „“ pentru „Foaia Sătească” de la 1815 sate de la 1 –iu ap(rilie) 1839
pînă la ap(rilie) 1840;
37
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839/1853, f. 4.
ANEXE 477
4500 „“ „“ agiutoriu pentru „Foaia Sătească” ce să dau din cutiile satelor după
recomendaţiile dum(nealui) aga Asachi că nu iaste de agiuns suma de
mai sus pentru „Foaie”;
3215 „“ „“ analoghie pe un an din suma de 23505 din ce primeşte dum(nealui)
aga Asachi la fieştecari eptaetie pe tipărire hîrtiilor de prescriere a
norodului;
56.716 45 în care haznelii s-au <dat>1800 ½ #.
Sfatu, luînd în băgare de samă că după închizăşluirea dum(nealui) Kogălniceanu şi
prin asămine chip cărmuirea la sfîrşitul anului 1-iu ar rămîne folosîtă cu numai cu 50½
iconomie de la 1750 pînă la 1800 ½ # ce să arată, dar şi cu propieteoa a unii bune tipografii,
încît după aşa iconomie şi Buletinurile săteşti s-ar pute împărţi fără plată, potrivit cu a
Adunării închiere, în privire îndatoritoarelor propuneri, a d(umnea)lui Kogălniceanu şi a
unui vederat folos în economia statului şi în privirea că prin aceasta să îndeplineşte şi
artic)olul) 141 din Reglement, precum şi Pravila Adunării Obşteşti din sesie trecută pentru
ţinerea „Foii Săteşti”. Socoteşte de trebuinţă a să încuviinţa deschidere pomenitei tipografii
supt derecţia căpitanului Kogălniceanu, iar spre desăvîrşita hotărîre cu toată supunere aduce
la cunoştinţa Înălţimii voastre.
Mădulăriile Sfatului Administrativ, a Înălţimii voastre plecate slugi <…>*.
Şi–am scris, com. Dobrovăţ.
Secţie a doua din mo<…>*. 183938.
1839 noiembrie 30
N. 2326, trecută.
Cu mila lui Dumnezeu, noi, Mihail Grigoriu Sturza v(oie)v(od), domn Ţării Moldovei
*
Semnături neclare.
38
Arh. St. Iaşi, Fond secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 12-13.
478 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
39
Indescifrabil.
40
Neclar.
41
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 14.
ANEXE 479
temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar pute ţine în bună stare, încît în
locu di a spori folositoriul meşteşug tipograficesc, potrivit cu dorinţile ce ave, negreşit s-ar
dărma şi tipografiia aflătoare astăzi în fiinţă şi,
d ) în sfîrşit, că îndelungatile slujbe a dumisali agăi Asachi carile au jărtvit necruţate
ostineli în folosul tinerimei şi a literaturii naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a puté ţine
această întreprindere a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltii aprobaţii rostite prin
nomerarisitul înalt ofis, 1-iu ca dumisali agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la
împlinirea privilegiului ci ari dreptate tipăririi „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor
stăpînirii obicinuite înainte de 1-iu april 1839, şi al 2-lè că fiindcă pînă la contenirea
privilegiului dumisale agăi Gheorghi Asachi altă osebită particularnică tipografie nu se
poate înfiinţa, apoi spre uşurare oareşcum a tipografiei aflătoare acum în fiinţă să se
tipărească în tipografia Mitropoliei ci esti supt îngrijîre adiutantului domnesc Kogălniceanu
şi „Foaia Sătească” de la 1-iu april 1840, Sfatul au închiet cu dumnealui aga Gheorghi
Asachi următoarile condiţii:
– în ceea ce se atinge de „Buletinul Ofiţial”, condiţiile pentru aceasta se aşază aceleaşi
cuprinse în contractul de mai înainte, după cari aga Asachi este datoriu:
1- iu: a tipări „Buletinul” de dou ori pe săptămînă, în număr de dousute eczemplari pe
format de o coală întreagă, întocmai după firea pricinii de toate dispoziţiile făcute din partea
ocîrmuirii acestui Prinţipat, precum: orînduiri în feliuri de posturi, poronci ci se vor slobozi
de la fieştecari ram de dregătorie, cari trebuie a fi cunoscute de obştie, legiuirile ci se fac,
după cari să se povăţuiască fieştecine, feliuri de puneri la cale sau măsuri administrative,
condiţii de otcupuri, măsurile şi rînduielile poliţiilor şi a eforiilor, mezaturi, secfestruri,
hotărîri şi întăriri giudecătoreşti şi înaintiri în ranguri. Pentru cari aceste dumnealui aga va
culege materialurile trebuitoare şi le va priimi şi pe viitorime din parte fieştecărui
Dipartament supt iscălitura şefilor sau a derectorilor. Şi alcătuind „Buletinul” mai înainte de
al da afară îl va supune cercetării şefului Departamentului Postelniciei.
2 – iu: Tipărirea acestui „Buletin”, dumnealui aga Asachi o va faci cu toată a sa cheltuială
şi ostineală, şi va priimi din Visterie din § ecstraordinare pe fieştecari an cîte doi galbini şi
giumătati, plata de fieştecari eczemplari, ci care pentru dousute eczemplari alcătuieşte cinci
sute galbini pe an ci se vor plăti în dou vadele cîte de şase luni şi se vor număra la începutul
fieştecărie ecsamenii.
3 – iu: dumnealui va fi datoriu la zilele hotărîte a da afară fără cît de puţină zăbavă numărul
arătat de eczemplare a „Buletinului”, şi asemine la întîmplare de trebuinţă a mai adăogi în
curgeri de un an cîte vreun suplement de o coală asemănată cu acé a „Buletinului”, cu
mărginire pînă la cincisprezeci eczemplari, fără a cere pentru aceste vre o plată, iară fiind
trebuinţă de mai multe suplementuri sau de mai multe eczemplare de „Buletinuri” piste
numărul de două sute, se va plăti dumisali cîte zece parale de fieştecari coală.
4 – iu: Sfatul ocîrmuitoriu va faci cunoscută şefilor deosebitelor departamenturi această
înnoire de contract pentru a triimeti dumisali proprietariului tipografiei materiile trebuitoare
pentru alcătuire „Buletinului”.
480 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
5 – iu: Aceste „Buletinuri” fiind precum mai sus s-au zis, pentru obştească ştiinţă a
dispoziţiilor cîrmuirii, se vor împărţi cu următoriul chip:
146, adică una sută patru zăci şi şase se vor da la Dipartamentul Din Lăuntru pentru a se
împărţi: - 63 la privighitorii de ocoale;
- 13 la isprăvnicii;
- 6 la poliţimaistri de prin tîrguri;
- 13 la protopopii ţinuturilor;
- 8 la Comitetul Central pentru deosebitele epitropii;
- 5 la Agie;
- 6 la Eforiia Oraşului Ieşii;
- 8 la Eforiile ţinuturilor spre a se da şi la alte eforii ci s-ar înfiinţa;
- 5 la carantini;
- 1 la Control;
- 2 la Dipartament;
- 16 la Diputaţii Obşteştii Obicinuitei Adunări de pi la ţinuturi;
146
27, adică douăzeci şi şapte la Logofiţiia Dreptăţii pentru a se împărţi:
- 16 la diosebitele tribunaluri;
- 2 la Comisiia Epitropicească cînd se va înfiinţa;
- 2 la Logofeţie
27
– dou la Visterie;
5 – cinci la Postelnicie;
1 – una la Sfat;
15 – cincisprezăci la Hătmănie;
– trii la Mitropolie şi pentru Episcopii;
- 1 una la Arhiva Statului;
- 6 eczemplarii de „Buletin” ci va scoate proprietariul tipografiei piste numărul de dou sute
este slobod a le vinde în folosul său precum se va învoi cu particularii;
– în ceea ce se atinge de celelalte hîrtii a ocîrmuirii, cîte s-au obicinuit a se tipări în
tipografiia dumisali agăi Asachi mai înainte de 1-iu april 1839 se aşază următoare condiţii:
7 – lè: fiindcă la cercetarea făcută de Control banilor cuviniţi proprietariului au urmat
purure nedumerire, se statorniceşte aice o tarifă de acele hîrtii cari au a se tipări cu tot
materialul şi ostineala dumisali proprietariului tipografiei spre a sluji de regulă, adică:
- 10 par(ale), cîte zăci parali, coala la Tăbliţile pentru preţurile curente, hîrtie
vînătă;
- 10, cîte zăci, parali coala la Cuvintele preînălţatului Domn în prilejul dischiderii
Adunării Obşteşti, hîrtie tricapelo;
- 5, cîte cinci, parale eczemplariul de Povolenie, pe giumătate coală hîrtie leonă
împreună cu cămeşa ei;
ANEXE 481
42
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 48-51.
482 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
propunerea mea, lucru ce-mi este greu de crezut şi că ar fi tot în hotărîrea de a da tipărirea
hîrtiilor stăpînirei prin ….. apoi şi eu nu mă depărtez de o asemine atirdisire.
Căpitan Kogălniceanu. Iaşii, noiemvrie 1839.
<Rezoluţia>: Văzîndu-se vederat folosul ce promite dumnealui căpitan
Kogălniceanu în iconomia Statului ? pînă la 850 # ………..an Sfat este de socoteală că
încă încă pînă la deschidere aceştii tipografii …..43.
1839 decembrie 12
No. 101, trecută de nou.
Ghenar 10
Începîndu-se condiţiile contractului, No. 10
să să înfăţoşeză Sfatului.
Vel logofăt, vel vistier, <…>44.
Cătră Cinst(it) Sfat Administrativ,
aga G(heorghe) Asachi
Urmarea cuprinderii Ofisului Domnesc din 30 noiemvrie trecut, avînd de la 1 april
1840, a să tipări „Foaia Săteaacă” în tipografia Sfint(ei) Mitropolii aflătoare acum sub
îngrijirea domnescului adiutant d(umnealui) căpitanul Kogălniceanu, iar tipărirea tuturor
celoraşi hîrtii a stăpînirei, potrivit cu luminata hotărîre cuprinsă în acel ofis, avînd a se
urma tot la Institutul „Albinei” pînă la închierea privilegiei acestui Institut, iscălitul cu
supunere să roagă ca spre statornicirea acestei trebuinţe şi a sa spurita ? cinstit Sfat să
binevoiască a înoi contractul privitor de aceste lucruri. Totodată roagă a să lua în
binevoitoare luare aminte că aşa precum această tipografie atîrnă după legiuirea
art(icolului) 141 de Departamentul Dinlăuntru, cu drept este ca amploiaţii ei, ce alcătuiesc
o înadinsă canţelerie pentru purtarea acelor slujbe însămnătoare şi carii pentru aceasta
primesc leafa de la ocîrmuire din socoteală hotărîtă pentru „Buletin”, asemene să se
numere în statul acelui Departament şi fiindcă plinirea lucrărilor cele mai delicate a
ocîrmuirei au fost de acel feliu aduse purure a ei mulţămire, iscălitul ia îndrăzneală a
recomendui cinst(itului) sfat pe d(umnealui) Teodor Albineţ, secretariul acestui Institut, pe
d(umnealui) Clementi Haritonescu şi pe d(umnealui) Parteni Altono arhivar şi pe
registrator carii de la înfiinţarea „Buletinului” şi a lucrărilor ocîrmuirei poartă această
sarcină cu toată mulţămirea slujbei, încît cu supunere rog a mijloci pentru numiţii un semn
a înaltului har domnesc.
G(heorghe) Asachi agă. Ieşii, 12 decemvr(ie) 1839.
No. 4945.
<post 1839 noiembrie 30 - ante 1840 aprilie 20>
Pre înălţatul Domn stăpînitoriu luînd în privire obiectul atingătoriu de statornicirea
tipografii pe lîngă Departamentul Din Lăuntru, cerşută de art(icolul) 141 din Organicescul
43
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839/1853, f. 3.
44
Neclar.
45
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 43.
ANEXE 483
Reglement şi din închierea din urmă Obşteştiei Obicinuitei Adunări, au binevoit în urmarea
Anaforalii Sfatului, a slobozi după a cu scumpătate şi înţăleaptă cumpănire cătră Sfatul
Ocîrmuitoriu, Ofis înalt din 30 noiemvrie, supt No. 59, cu următoarele luări aminte:
– că la statornicirea unei tipografii pe lîngă Depart(amentul) Din Lăuntru, s-ar cere înainte o
somă mai mult de o mie galbini, care după strimtorirea băneştilor mijloace a Visteriei nu ar
avè închipuire ai număra;
– că este de luat aminte că ispita au dovedit că toate întreprinderile făcute pe sama
ocîrmuirei au costisit mai mult decît cînd ele sînt contractuite la particularnici;
– că rădicîndu-se deasupra du(misa)le aga Gheorghi Asachi îndatorirea tipărirei tuturor
hîrtiilor cîrmuirei, apoi Institutul du(misa)le ce este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pe
temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar pute ţine în bună stare, încît în
loc de a spori folositoriul meşteşug tipograficesc potrivit cu dorinţile ce avè, negreşit s-ar
dărîma şi tipografia aflătoare astăzi în fiinţă, şi în sfîrşit, că îndelungatele slujbe a
dum(isa)le agăi Asachi care au jărtvit necruţate ostenele în folosul tinerimii şi a literaturii
naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a pute ţine această întreprindere a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltei aprobaţii rostită prin numerarisitul
înalt Ofis, 1-iu, ca dum(isa)le agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la împlinirea
privilegiului ce are dreptate tipărirei „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor stăpînirii
obicinuite înainte de 1-iu april 1839, şi al 2-lè, că fiindcă pînă la contenirea privilegiului
dum(isa)le agăi Gheorghi Asachi altă osebită particularnică tipografie nu se poate înfiinţa,
apoi spre uşurare oareşcum a tipografiei aflătoare acum în fiinţă, să se tipărească în
tipografia Mitropoliei ce este supt îngrijirea adiutantului domnesc căpitan Kogălniceanu şi
„Foaia Sătească” de la 1 april 1840. Sfatul au închiet cu d(umnealui) aga Gheorghi Asachi
următoarele condiţii:
– în ceea ce se atinge de Buletinul Ofiţial, condiţiile pentru acesta să se aşeză aceleşi
cuprinse în Contractul de mai înainte, după care, eu, gios iscălitul aga Gheorghi Asachi este
datoriu;
1 – iu: a tipări Buletinul de doă ori pe săptămînă, în număr de doă sute ecsem(plare), pe
format de o coală întreagă, întocmit după firea pricinii de toate dispoziţiile făcute din partea
ocîrmuirei acestui Prinţipat, precum: orînduiri în feliuri de posturi, poronci ci se vor slobozi
de la fieştecari ram de dregătorie, cari trebui a fi cunoscute de obştie, legiuirile ci se fac,
după cari să se povăţuiască fieştecine, feliuri de puneri la cale sau măsuri administrative,
condiţii de otcupuri, măsurile şi rînduielile poliţiilor şi a eforiilor, mezaturi, secfestruri,
hotărîri şi întăriri giudecătoreşti şi înaintiri în ranguri. Pentru cari aceste, eu gios iscălitul,
voiu culege materialurile trebuitoare şi le voiu priimi şi pe viitorime din parte fieştecăruia
Departament, supt iscălitura şefilor sau a derectorilor. Şi alcătuind Buletinul mai înainte de
al da afară, îl voiu supune cercetării şefului Departamentului Postelniciei;
2 –iu tipărirea acestui Buletin, eu, gios iscălitul o voiu face cu toată a me cheltuială şi voiu
priimi din vist(ierie) din § ecstraordinar pe fieştecare an cîte doi galbeni şi giumătate de
fieştecare ecsem(plar), care pentru două sute ecs(emplare) alcătuieşte cinci sute galbini pe
484 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
an, ce ni se vor plăti în doă vadele cîte de 6 luni, şi ni se vor număra la începutul fieştecărie
ecsamenii;
– lè: Gios iscălitul voiu fi datoriu la zilele hotărîte a da afară fără cît de puţină zăbavă,
numărul arătat de ecsem(plare) a Buletinului şi asemine la întîmplare de trbuinţă a mai
adăogi în curgire de un an cîte vreun suplement de o coală, asemănat cu acè a Buletinului,
cu mărgini pînă la cincisprezăce ecsem(plare), nu voiu cere pentru aceste nici o plată, iară
fiind trebuinţă de mai multe suplemente sau de mai multe ecsem(plare) de Buletinuri peste
numărul de dou sute, ni se va plăti cîte zăce parale de fieştecare coală;
- lè: Sfatul Ocîrmuitoriu va face cunoscut şefilor deosebitelor Departamenturi această
înnoire de contract, pentru a triimete gios iscălitul proprietariul tipografiei materiile
trebuitoare întru alcătuirea Buletinului;
– lè: aceste Buletinuri fiind precum mai sus s-au zis, pentru obşteasca ştiinţă a dispoziţiilor
cîrmuirei, le voiu împărţi cu următoriul chip:
- 141, adecă una sută patruzăci unu, la Depart(amentul) Din Lăuntru, pentru a se împărţi:
- 63 la privighitorii de ocoale;
- 13 “ isprăvnicii;
- 5 “ poliţimaistri de prin tîrguri;
- 13 “ protopopii ţînuturilor;
- 6 “ Comitetul Central pentru deosebitele epitropii;
- 5 “ Agie;
- 5 “ Eforia oraşului Ieşii;
- 110 sama urmii;
- 7 Eforiile ţînuturilor, spre a se da şi altor Eforii ce s-ar înfiinţa;
- 5 la Carantine;
- 1 “ Control;
- 2 “ Departament;
16 “ Deputaţii Obşteştii Obicinuitei Adunări de pe la ţînuturi
141
26, adecă douzeci şese la Logofeţia Dreptăţii, pentru a se împărţi:
- 6 la Divanurile din Capitalie;
- 1 “ Comisia Epitropicească cînd se va înfiinţa;
- 16 “ deosebitele Tribunaluri;
- 1 “ Vornicia de aprozi;
- 2 “ Logofeţie
26
- 2 “ Visterie;
- 11 “ Postelnicie;
- 1 “ Sfat;
- 15„“ Hătmănie;
- 3 “ Mitropolie şi pentru Episcopii,
- 1 “ Arhiva Statului
ANEXE 485
200 ecsemplare.
6– lè: ecsemplarile de Buletin ce voiu scoate peste numărul de două sute sînt slobod a le
vinde în folosul meu, precum mă voiu învoi cu particularii.
B) În ceia ce se atinge de celelalte hîrtii a ocîrmuirii cînd s-au obicinuit a se tipări în
tipografia mè, mai înainte de 1 april 1839 se aşază următoarele condiţii:
7 – lè: fiindcă la cercetarea făcută de Control banilor cuveniţi mie, gios iscălitul, au urmat
purure nedumerire, se statorniceşte aice otarire de acele hîrtii, care a, a le tipări cu tot
materialul şi osteneala mè, spre a sluji de regulă, adecă:
Parale în cursul haznelii:
- 10, cîte zăce, parale coala la Tăbliţele pentru preţurile corecte, hîrtie vînătă;
- 10, cîte zăci, parali coala la Cuvintele preînălţatului Domn în prilejul deschiderii Adunării
Obşteşti, hîrtie tricapelă;
- 5, cîte cinci, parale eczemp(larul) de Povolenie, pe ½ coală, hîrtie leon împreună cu cămeşa ei;
Parale:
- 10, cîte zăce, parale ecsem(plariul) de Bileturi pentru alegerea la Obşteasca Obicinuită
Adunare, pe hîrtie velină glase de Paris, litografiată cu stemă;
- 40, cîte patruzăci, parale <…>46 pentru Titlurile adeveritoare de mădulari la Obşteasca
Obicinuita Adunare, pe hîrtie bună, velină;
- 200, cîte doă sute parale pentru un ecsem(plar) Tabla la Obşteasca Adunare, hîrtie velină
mare;
- 20, cîte douăzeci parale ecesm(plarul) de Pasaporturi moldovineşti sau greceşti, pe o
coală hîrtie velină;
- 2½, cîte doă giumătate, parale ecsem(plarul) de Bileturi pentru întoarcerea supuşilor
străini la urmare pe cifert de coală hîrtie leon;
- 10, cîte zăce, parale ecsem(plarul) de Patente pentru scutirea cinurilor de gios a Miliţiei,
pe o coală hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăce parale, ecsem(plarul) de Bileturi pentru neguţători, pe o coală hîrtie
tricapelă;
- 10 “ “ “ coala pentru litografia Poroncilor domneşti, împreună cu hîrtia;
- 8 “ opt “ “ de hîrtie vînătă cu rubrice, întrebuinţată la facerea catagrafiei, fiind însă
numărul pentru o mie coale;
- 10, cîte zece, parale coala pentru Ofisuri domneşti la Postelnicie;
- 1½, cîte o para şi giumătate, de coală pentru legătura a orice broşuri de cele tipărite în
trebuinţa ocîrmuirei;
8 – le: Plata acestor osăbite hîrtii tipărite să va face de cătră Visterie, la închierea
fieştecăruia termin de trii luni, după vidomostiile înfăţoşate de mine, gios iscălitul,
proprietariul tipografiei şi cercetate de Control;
9 – le Acest contract va ave puterea lui pînă la săvîrşirea privilegiului meu, aga G(heorghe)
Asachi în care distimă sînt datoriu a mă sîrgui întăi a nu să face vre o sminteală.
46
Neclar.
486 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Şi pentru a se urma întocmai, atît din partea Sfatului, cît şi din partea Institutului de
particularnică tipografie în condiţiile ce privesc, s-au făcut acest Contract duplicat şi s-au
iscălit de îmbe părţile.
Să înţălege că aceste de mai sus nu jignesc nici cu un chip dreptăţile ce au avut
tipografiile în fiinţă.
G(heorghe) Asachi agă.
No. 416 april(ie) 2047 .
<post 1839 noiembrie 30 – 1840
septembrie>
Contract
Preaînălţatul domn stăpînitoriu, luînd în priivire obiectul atingătoriu de statornicire
unii tipografii pe lîngă Departamentul Din Lăuntru, cerşută de articul 141 din Organicescul
Reglement şi de închiere din urmă a Obşteştii Obicinuitei Adunări, au binevoit în urmarea
anaforalii Sfatului a slobozi, după o cu scumpătate şi înţăleaptă cumpănire cătră Sfatul
ocîrmuitoriu, ofis din 30 noiemvri cu N(umer)o 59, cu următoarile luări aminte:
- că la statornicirea tipografiei pe lîngă Departamentul Din Lăuntru s-ar cere înainte o somă
mai mult de o mie galbini, cari după strîmtorirè băneştilor mijloace a Visteriii nu ar avè
închipuire ai număra;
- că este de luat aminte că ispita au dovedit că mai toate întreprinderile făcute pe sama
ocîrmuirei au costisit mai mult decît cînd ele sînt contractuite la particularnici;
- că rîdicîndu-se deasupra dumisalii agăi Gheorghi Asachi îndatorirea tipăririi tuturor
hîrtiilor cîrmuirii, apoi Institutul dumisali ci este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pi temeiul
privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar putè ţine în bună stare, încît în loc de a
spori folositoriul meşteşug tipograficesc potrivit cu dorinţile ci ari ocîrmuire, negreşit s-ar
dărîma şi tipografia aflătoare astăzi în fiinţă, şi în sfîrşit, că
- îndelungatile slujbe a dumisale agăi Asachi, carile au jărtvit necruţate ostinele în folosul
tinerimii şi a literaturei naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a putè ţine această întreprindere
a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltei aprobaţii rostită prin
numerarisitul înalt ofis,
1 - iu: ca dumisali agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la împlinirea privilegiului ce
are dreptate tipăririi „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor stăpînirei obicinuite înainte de
1-iu april 1839, şi
- al 2- lè, că fiindcă pînă la contenirea privilegiului dumisalii agăi Gheorghi Asachi, altă
osebită particularnică tipografie nu se poate înfiinţa, apoi spre uşurarè oareşcum a
tipografiei aflătoare acum în fiinţă, să se tipărească în tipografia Mitropoliei ci este supt
îngrijîre gios iscălitului, şi Foaia Sătească de la 1-iu aprili 1840, cu următoarele condiţii:
1 - iu: Foaia Sătească publicarisîndu-se în toate satile Prinţipatului, va sluji pentru a se
obşti vînzările şi ştiinţîle pe cari ocîrmuirea ar socoti de cuviinţă a da obştiilor;
47
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/ 1839-1853, f. 61-62.
ANEXE 487
de înţăles de lăcuitori, tipărindu-se pururè într-o coală, în formatul anului 1-iu a Foaiei
Săteşti tipărită de dumnealui aga Asachi şi începîndu-se publicaţie de la 1 april anul
curgătoriu. Fiindcă acel întăi cifert a anului 1840 este încă pe sama dumisale agăi Asachi,
pe această măsură are a urma şi plata cu următoare analoghie, adică: doi sorocoveţi şi
giumătate pe civertul lui april şi cinci sorocoveţi pe ecsameniia viitoare pînă la sfîrşitul
anului 1840, piste tot şapte sorocoveţi şi giumătate pentru satile cu număr de lăcuitori piste
50, iară pentru satile cu număr de lăcuitori mai puţin de 50, un sorocovăţ, şi o a patra parte
pe civertul lui april, şi doi sorocoveţi şi giumătate pe ecsamenia viitoare, iară piste tot: trii
sorocoveţi şi giumătate şi o a patra parte;
12 - Fiindcă la închipuire tocmelii cu dumnealui aga Asachi pe a cărie temeiu s-au alcătuit
şi proiectul înfiinţării aceştii foi, socoteala se făcuse cu tahmin de 2000 sati, din cari cè mai
mare parte s-au socotit că ar avè peste 50 lăcuitori, iară pe urmă, după pliroforia luată di la
Visterie în anul 1839 cu N(umerul) 1553, s-au dovidit că satile cu număr de lăcuitori piste
50 se suie la 917, iară acele cu un număr mai puţin la 898, după care s-au văzut un neagiuns
la suma cu care d(umnealui) aga Asachi se bizuise a lua asupra sa această întreprindere,
apoi acest neagiuns mărginindu-se în şase mii lei pe an, cursul pieţii, aceşti bani s-au plătit
d(umisale) agăi Asachi din Visterie, aceşti bani vor urma a mi se slobozi şi mie în tot anul,
cu aceasta, ca în anul următoriu eu nu am a priimi decît patru mii cinci sute lei, scăzîndu-se
analoghie cifertului 1-iu ci esti a dum(i)sali agăi Asachi;
- Visteria va da de iznoavă pliroforie gios iscălitului de cîte sate se află în Prinţipat, pentru
ca se pociu prigăti numărul eczemplarilor trebuincioase.
Acest contract va ave putere după sus numitul ofis a preaînălţatului Domn pînă la
1 april umătoriu zilii sfîrşirii privilegiului dat dumisali agăi Asachi pentru particularnica
tipografie a Albinei. În toată această curgire de vreme mă îndatoresc a împlini întocmai
condiţiile acestui contract, fără abatire şi fără sminteală, fiind datoriu la oricare întîmplare a
împlini lipsa ce s-ar prilejî, iară ocîrmuirea î-mi va da dumisali înlesnirile cerşute de
condiţiile acestui contract încît o priivăsc, şi pentru întocmai urmari s-au făcut acest
contract duplecat spre a se iscăli şi a se da după cuviinţă suptu iscălitura şi pecetea.
Adiutantul înălţimii sale, căpitan M. Kogălniceanu48.
<1840>
Memuar asupra aşăzărei unei tipografii a Departamentului Dinlăuntru
Sînt acum 327 de ani de cînd meşteşugul tipografiei s-au întrodus în Prinţipatul
nostru, adecă la anul 1512, supt domnia lui Bogdan vodă, fiul marelui Ştefan. În acel an, au
ieşit la lumină în Moldova cea mai veche biblie slavonească, care, după mărturisirea lui
Karamzin, se află tipărită. De atunce s-au aşăzat, mai ales în Iaşi, deosebite tipografii:
1) – fericitul Vasilie vodă au alcătuit în mănăstirea Trisfetitelor, la anul 1640, o tipografie
domnească, în care s-au tipărit şi Pravila acestui domn;
2) – la anul 1650, învăţatul mitropolit Dosoftei, au aşăzat tipografia Mitropoliei care stă
pînă astăzi;
48
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 37-38.
ANEXE 489
tipografii, şi că însuşi la aşăzarea Institutului era în fiinţă şi în bună stare două tipografii, a
Mitropoliei şi a Neamţului. Cu nedreptate, dar, dumnealui au luat un privilegiu aşa de
obizduitor. Pe dreptate, dar, ar fi, dacă un asemine privilegiu s-ar strica. Dacă rămîne
dumnealui cu privilegiul, aibă-l, cu toate folosurile ce-i dă. Dar din privilegiu să nu vroiască
să facă monopol, să nu pretenderisască să adune în Institutul Albinei şi tipografiile Şcoalelor şi a
stăpînirei, orînduite să fie deosebi, însuşi prin Reglement şi prin privilegiul dumisale.
Şi Dumnealui nu ţinteşte decît la adunarea tuturor tipografiilor într-un monopol.
Este acum mai mult de giumătate de an de cînd m-am înfăţişat înaintea Înaltului Sfat
administrativ cu o jalobă buiurdisită de cătră Preaînălţatul Domn. Prin această jalobă
ceream ca să fiu însărcinat cu aşăzarea tipografiei Departamentului Dinlăuntru, orînduită
prin art. 141, cap(itolul) al 4-lea din Reglement şi hotărîtă şi de Obşteasca Adunare, îndatorindu-
mă a primi această întreprindere cu condiţiile cele mai folositoare pentru Visterie.
D(umnealui) aga Asachi, proprietarul tipografiei Albinei, s-au înfăţoşat îndată şi
dumnealui înaintea Înaltului Sfat, cu pretenţie ca între dumnealui şi între mine să se facă un
concurs, atirdisîndu-ne ca la un otcup de tipărie, care din noi va tipări cu preţ mai mic
hîrtiile ocîrmuirei. Aceasta n-am cerut nicidecum prin jaloba mea. Eu n-am vroit ca să mi se
dee mie să tipăresc acele hîrtii, pentru că în acel chip stăpînirea tot n-ar fi avut tipografia sa;
ci am cerut ca să fiu însărcinat cu aşăzarea unei tipografii deosebite, a ocîrmuirei.
O asemine concurrenţie între d(umnealui) aga Asachi şi între mine este cu neputinţă.
1) – pentru că luînd dumnealui, sau eu, însărcinarea de a tipări hîrtiile stăpînirei, măcar
cu orişice preţ, Departamentul Dinlăuntru tot n-ar împlini cererea articolului 141 din
Reglement, adecă tot n-ar avea a sa deosebită tipografie;
2) – pentru că luînd d(umnealui) aga Asachi şi tipărirea hîrtiilor ocîrmuirei, atunce s-ar
aşăza cel mai straşnic monopol, mai nedrept încă decît privilegiul ce are, monopol oprit
prin art(icolul) 151, cap(itolul) al 5-le din Reglement. D(umnealui) aga Asachi păşeşte cu
pasuri mari spre aşăzarea unui asemine monopol.
Pe lîngă privilegiul dat dumisale pentru Institutul Albinei, dumnealui arată acum şi o
hîrtie de la Epitropia Scólelor, prin care i se dă dritul de a tipări singur toate hîrtiile
Şcoalelor Naţionale, pe cîtă vreme îi este dat şi privilegiul Albinei. Acest privilegiu pentru
tipografia dumisale, dat de cătră Adunarea Obştească zice curat că: „şcòlele vor puté aşăza
o tipografie orişicînd vor vroi”. Aşadar, ar fi multe de zis asupra unei asemine hîrtii care
este împotriva unui act a Adunărei, dar…
Prin urmare, d(umnealui) aga Asachi, deşi cu nedreptate, au adunat două tipografii,
ce trebuia să fie despărţite. Atîta îi mai trebuie acum, să cîştige şi dritul de a tipări şi hîrtiile
stăpînirei, precum îl are acum de nouă ani, din pricina lipsei unei tipografii a
Departamentului Dinlăuntru şi cine ar mai putea să se lupte cu dumnealui? Carele din cea
mai frumoase descoperire a duhului ominesc vre să facă o speculaţie, o negustorie, o
proprietate a familiei dumisale. Căci pute-vor oare, bietele tipografii a Mitropoliei şi a
Neamţului să se lupte cu urieşul Institut a Albinei, care ar aduna un drit întriit, dritul
privilegiului, dritul de a fi tipograful stăpînirii şi dritul de a publica toate acturile şi
compunerile Şcoalelor Naţionale. Aşa, la anul 1839, dumnealui aşeza pe ţărmurile Dunării
ANEXE 491
monopolul carele isgonit toată Evropa s-au ascuns de abie în papura Nilului şi încă şi acolo
îi tremură oasele.
Din potrivă, de ce folos, de ce laudă, de ce economie ar fi pentru ţară şi pentru
guvern aşăzarea unei tipografii a ocîrmuirei?
1) – Monopolul s-ar opri;
2) Meşteşugul tipograficesc s-ar întinde mai mult;
3) S-ar pune în lucrare articolul 141 a Reglementului;
4) S-ar puté prea lesne face închipuire ca satele să primască fără plată Foaia
Sătească; măsură încuviinţată de Adunarea Obştească; de vreme ce au hotărît „ca Foaia
Sătească să se plătească din cutiile săteşti, însă vremelniceşte, pînă la înjghebarea unei
tipografii pe lîngă Departamentul Dinlăuntru; cînd atunce să se rădice o asemine sarcină
deasupra satelor şi plata ce va cuprinde Foaia Sătească să se răspundă de Visterie din
paragraful de rezervă;
5) Şi cu toate aceste folosuri, tot s-ar puté face tot anul o economie de mai mult de o mie
galbini, ce s-ar puté întrebuinţa la alte îmbunătăţiri.
Să mi se deie voie acum să arăt prin ţiffre adevărate, ce costişeşte în tot anul pre
Visterie şi pre ţară tipărirea hîrtiilor ocîrmuirei de cătră d(umnealui) aga Asachi şi ce
economie mare s-ar puté face, aşăzînd guvernul o deosebită tipografie a sa.
Sumele primite de aga Asachi pe anul 1839
Lei bani
- 15750 ------ în 500 #, cursul Vistieriei pentru Buletin;
- 250 ------ pentru 500 pasaporturi pe an, cîte 20 parale pasaportul;
- 2266 45 somă aprocsimativă pe anul acesta pentru tipărirea celorlalte
hîrtii, precum ofisuri, otnoşenii ş.a. Nefiind încă anul sfîrşit, nu se poate şti pînă acum cît
d(umnealui) aga Asachi are să ieie drept pentru acest condei, însă în anul 1838 s-au plătit
958 lei, 105 bani, şi în anul 1837, 3573 lei, carii împreună pentru doi ani fac
4531 lei 105 bani, în cursul Visteriei. Aşadar, pentru un an, se poate lua
jumătate din arătata sumă, care face 2266 lei, 45 bani.
- 30735 ---- pentru Foaia Sătească de la 1815 sate; (1 aprilie 1839 pîn' la 1
aprilie 1840).
- Lei Bani
- Însă 20632 60 de la 917 sate ce au peste 50 lăcuitori,
cîte 10 sorocoveţi
10102 60 de la 898 sate ce au mai puţin de 50
___________ 30735 lăcuitori, cîte 5 sorocoveţi
49001 45
Lei Bani
49001 45 soma din urmă.
4500 ___ agiutor pentru Foaia Sătească în urmarea tînguirei d(umisale)
aga Asachi că acei 30.735 lei ce primeşte din cutiile săteşti n-ar
ajunge pentru tipărire.
492 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
3215 ____ analogon pe un an, din 23.505 lei ce primeşte d(umnealui) aga
Asachi la fieştecare eptaetie, pentru tipărirea hîrtielor trebuitoare
prescrierii norodului.
_________
56716 45 în cursul Vistieriei, sau 1800½ galbini.
Pe lîngă aceşti bani sînt încă de socotit banii ce d(umnealui) aga Asachi primeşte
din vînzarea Reglementului, a Codicelui ţivil şi criminal, a Instrucţiilor pentru ispravnici şi
giudecători, însă numărul acestei sume se poate hotărî numai de d(umnealui) aga Asachi.
Să vedem acum şi ce costiseşte aşezarea şi cheltuielile tipografiei ocîrmuirei.
1) Aşăzarea tipografiei
Galbini
300 trii teascuri nouă, cîte 100 # teascul, după sistema nouă;
400 30 cîntare slove româneşti, franţuzăşti şi ceva greceşti şi ruseşti;
200 fundamenturi, ramce, caşte, vinghelce, linii, chinaruri, semnuri …. Şi
___________alte instrumente tipograficeşti
900 galbini, totalul aşăzării tipografiei49.
<1840>
Memuar
Despre întîmpinarea întărirei acturile sericiale
Pre înălţatul Domn, la prilejul întărirei Foaiei Săteşti au recomenduit Sfatului închipuirea
tipografiei Departamentului pe temeiul ca să ţie mai puţină cheltuială decît pînă acuma.
Ace detă dispoziţie cerută de art(icolul) 141 cap(itolul) IV a Reglementului se
poate pune în lucrare au înfiinţînd Depart(amentul) o tipografie, au dînd sarcină la
antreprenorul cu preţul cel mai de gios şi carile ar înfăţoşa cuvenita închizăşluire materială
şi morală.
O mică tipografie atîta ca să poată întîmpina trebuinţa Statului va ţînea:
- 2 teascuri a 150 # cu toate ale lor 300 #
- 20 cîntare litere &---------------------- 560 –
- fundamende, instrumente & ------ 250
- castii, mobile ----------------------- 100
1210 # 42350 lei
Ţînerea acestei tipografii de peste an
- dobînda capitalului ------------- 4200 lei
- chiria casei ------------------------ 5000---
- luminarea, încălzirea, cărbuni--- 2500---
11700 11700
Personalul
- 4 zeţari, 2 prubari, 2 tescari;
- 2 pelcari [10 persoane ?] a 100 lei pe lună;
49
Arh. St. Iasi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 5-9.
ANEXE 493
1840 ianuarie 16
Dumnealui aga Gheorghie Asachi, prin adresul din 11 a următoarei, supt n. 11, ne-
au făcut cerire a-i da un adiveritori înscris, cînd adecă au început a lucra în tipo-litografia
Albinei, pe temeiul actului de privileghie din 23 decem(brie) 1830, deci prin aceasta
adiverez că pînă a nu priimi aceea privileghie a ocîrmuirei, prin a noastră învoire,
dum(nea)lui aga au săvîrşit alcătuire cu d(umnealui) pah(arnicul) Gheorghie Săulescu,
inspectorul tipografiei Mitropoliei spre a tipări Albina Românească într-un teasc de ale
tipografiei Mitropoliei şi pe care teasc mai în urmă rădicîndu-l de aici au lucrat la Shoala
Vasiliană pîn-la încheierea anului 1831, precum aceasta se dovedeşti şi din însuşi
adeverinţa inspectorului.
Pentru care, spre încredinţare că în tot cursul anului una mie opt sute trei zeci şi
unu, dum(nea)lui aga Asachi n-au avut încă a sa tipografie înfiinţată, adiverim cu a noastră
iscălitură şi pecete, Veniamin, mitropolit Moldaviei.
Nr. 67, 1840 ghenar 1651.
1840 ianuarie 16
Dumnealui aga Gheorghii Asachi, prin adresul din 11 a următoarei, supt No. 11,
ne-au făcut cerire ai da un adiveritori înscris, cînd adecă au început a lucra în tipo-litografia
Albinei, pe temeiul actului de privilegie din 23 decem(brie) 1830. Deci, prin aceasta,
adiverim că pînă a nu priimi aceia privilegie a ocîrmuirei, prin această învoire, dum(nea)lui
aga au săvîrşit alcătuire cu d(umnealui) pah(arnic) Gheorghie Săulescul tipografiei
50
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650 / 1839-1853, f. 10-11.
51
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1853, f. 46.
ANEXE 495
Mitropoliei spre a tipări Albina Românească întru un teascu de ale tipografiei Mitropoliei şi
pe cari teasc mai în urmă rădicîndu-l de aici, au lucrat la Shoala Vasiliană pîn la închierea
anului 1831, precum aceasta se dovedeşte şi din însuşi adiverinţa inspectorului. Pentru care
spre încredinţare că în tot cursul anului una mie optsute treizeci şi unu dum(nea)lui aga Asachi
n-au avut încă a sa tipografie înfiinţată, adiverim cu a noastră iscălitură şi pecete, Veniamin,
mitropolit Moldaviei.
Direct Ion Socolschi epit(rop). No. 67, 1840, ghenar 1652.
1840 ianuarie 20
Se încuviinţază în 23 iu(lie) 1840.
Prea înălţate Doamne,
În urmarea ofisului Înălţimii voastre cu n. 59 şi a împărtăţirei Departamentului din
Lăuntru priimită sub N. 961 în alăturare cu condiţiile atingătoare de hîrtiile cu a cărora
tipărire să se însărcinează pe domnealui aga Gheorghie Asachi proprietariul Institutului de
particularnică tipografie, Sfatul cercetînd acele condiţii, le-au încuviinţat cu întocmirile ce
au socotit de cuviinţă, pe care cu toată supunerea le înfăţoşază în eczemplariul alăturat aice.
Osăbit de aceste, Sfatul au priimit şi jaluba din partea d(umi)sale agăi Asachi cu cerire 1-iu
de a se însemna contenirea privilegiului d(u)m(i)sale de cinsprezece ani numărîndu-se din
zioa în care au statornicit particularnica sa tipografie, fiindcă la început s-ar fi slujit cu
tipografia Mitropoliei, li 2-iu, ca amploaiaţii ce se îndeletnicesc la tipărirea acestor hîrtii, şi
carii priimesc leafă din acii 500 # sloboziţi din visterie pentru Buletinul Ofiţial, ce se
numere între cinovnicii Departamentului de Lăuntru, pe temeiul că această tipografie luînd
asupra sa îndatorire tipografiei cerşută de articul 141 a Organicescului Reglement, se cuvin
numai puţin a fi împărtăşiţi de dreptăţile ţivile, precum şi cielalţi a Departamentului în
treptăluire de stolonacialnic, de arhivar şi de registrator, precum i-ar fi şi avut de la începirea
tipărirei Buletinului şi altor hîrtii pe sama Statului, pentru de a fi aceasta de îndemn la
plinirea îndatoririlor lor şi de răsplătire a credincioaselor slujbe făcute cătră Ocîrmuire.
Deci Sfatul la ce dintăiu propoziţie s-au încredinţat din dovezile înfăţoşate de
d(umnealui) aga Asachi că d(umnealui) au început a tipări în particularnica sa tipografie de
la 1832 ghen(arie) 1, după care urmează privilegiul d(umi)sale de cinsprezece ani să se
închei la sfîrşitul anului 1846, în care vreme să urmeză tipărirea hîrtiilor cuprinse în
contract şi celelalte dreptăţi a privilegiului său, iar la cè de al doilea propoziţie pe care
Sfatul o găseşte cu rezon, socoteşte ca cinovnicii cu îndatoririle sus arătate să fie număraţi
între cinovnicii statului, pentru care devîrşita hotărîre rămîne la înalta bunăvoinţă.
Mădulariile Sfatului Administrativ a Înălţimei Voastre, plecate slugi <…>53.
Secţia II den <…>54.
N. 141. 1840 ianuarie 2055.
52
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 46.
53
Trei semnături indescifrabile.
54
Neclar.
55
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 47-48.
496 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1840 ianuarie 24
No. 414, trecută la 5 fevruar. Să i să facă alăturatul răspuns. Din aceste să vor păstra la
dellă. <…>56. No. 278. Jalobă.
Cătră Înaltul Secretariat de Stat
Voind a tipări în tipografia Sf(intei) Mitropolii ce este supt privighierea mea, o
foaie periodică, după datorie plecat rog pre Secretariatul de Stat a-mi da trebuincioasa
învoire. Această foaie numită Dacia Literară, va fi cu totul străină de orice interes politic,
se va îndeletnici numai cu literarura străină şi naţională şi va ieşi o dată pe lună, în cinci -
şesă coale in 8°. Preţul foaiei pe un an va fi pe hîrtie de tipar doi galbeni, iar pe hîrtie
velină, trii galbini.
Făgăduind a fi următor la toate regulile aşăzate pentru publicaţiile periodice, rog
pre înaltul Secretariat de Stat să-mi deie şi instrucţiile trebuincioase, spre a cunoaşte care
sunt datorinţele ce trebuie să le păzesc cătră censură, ca tipograf, ca editor şi ca autor.
Aceste instrucţii, plecat le cer, pentru ca supunîndu-mă la dispoziţiile pravilnice a censurei,
să fiu atunce asigurat de orice întîmplare arbitrară pentru viitoriu, şi prin vr-o stavilă
neprevăzută şi nemeritată din partea mea să nu fiu oprit în publicaţia foaei aceste, menită
numai pentru unirea şi înaintirea literaturei noastre.
Căpitan M. Kogălniceanu. Iaşi, 24 ghenarie 184057.
1840 februarie
8
No. 277 fevr(uarie) 8, 1840
Cătră d(umnealui) căpitanul M(ihail) Kogălniceanu
În urmarea cererii ce ai făcut prin jaloba dumitale din 24 ghenarie 1840,
Secretariatul de Stat luînd în băgare de samă deosebitele împregiurări înfăţoşate de
dumneata îţi dă cuvenita învoire pentru foaia periodică numită Dacia Literară, ce este a se
publica supt redacţia şi în tipografia Sf(intei) Mitropolii.
Cît pentru ceea ce se atinge de instrucţiile cele lămuritoare de datoriile şi regulile
ce au a păzi censura, Secretariatul de Stat îţi face cunoscut că spre a opri împrăştierea în
public a ideilor şi a pri <…>58 primejdioase şi crude, au socotit de cel mai mare folos
aşezarea unei censuri. Censura fiind deci menită a fi la toate lucrurile ce au a să da în
public, a îndrepta gustul, a înlesni pe drumul cel mai drept luminarea naţiei, a opri ori ce
poate fi împotriva religiei, împotriva moralului şi împotriva legilor şi a aşăzămînturilor.
Fieşte care individuu ce lucreză pentru public, sau ca tipograf, sau ca editor, sau ca autor, este
dator a avea încuviinţarea censurei înainte de a-şi împrăştie lucrarea în public şi însuşi de a o
pune supt tipar.
56
Semnătură indescifrabilă.
57
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650 / 1839/1853, f. 26.
58
Rupt.
ANEXE 497
59
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 27.
498 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
materialurile cu chip ca această Foaie să aibă şi forma cuvenită şi să fie lesne de înţăles de
lăcuitori, tipărindu-se purure într-o coală, în formatul anului 1-iu a Foaiei Săteşti tipărite de
d(umnealui) aga Asachi şi începăndu-se publicaţie de la 1 apr(ilie) anul curgătoriu, fiindcă
acest 1-iu cifert a anului 1840 este încă pe sama dumisale agăi Asachi pe această măsură
are a urma şi plata cu următoare analoghie, adică doi sorocoveţi şi giumătate pe cifertul lui
apr(ilie) şi cinci sorocoveţi pe ecsamenie viitoare păn' la sfîrşitul anului 1840, peste tot
şapte sorocoveţi şi giumătate pentru satili cu număr de lăcuitori peste 50, iar pentru satili cu
număr de lăcuitori mai puţin de cincizăci, un sorocovăţ şi o a patra parte pe cifertul luna
apr(ilie) şi doi sorocoveţi şi giumătate pe ecsaminiia viitoare, iar peste tot trei sorocoveţi şi
giumătate şi o a patra parte;
– fiindcă la închipuire tocmelii cu d(umnealui) aga Asachi pe a căriia temei s-au alcătuit şi
proiectul înfiinţării aceştii foi socoteala se făcuse cu tahmin de 2000 sate din cari ce mai
mare parte s-au socotit că ar ave peste 50 lăcuitori, iar pe urmă după pliroforie luată de la
Visterie în anul 1839 cu no. 1553 s-au dovedit că satili au număr de lăcuitori peste 50 se
suia la 917, iar aceli cu un număr mai puţin, la 898, după cari s-au văzut un neajuns la soma
cu cari d(umnealui) aga Asachi se bizuise a lua asupra sa această întreprindere, apoi acest
neajuns mărginindu-se în şase mii lei pe an cursul pieţii, aceşti bani s-au plătit d(umisale)
agăi Asachi din visterie aceşti bani vor urma a se slobozi şi dumisali adiutantului în tot
anul, cu aceasta ca în anul curgătoriu d(umnealui) are a priimi decît patru mii cincisute lei
scăzîndu-se analoghie cifertului 1-iu ci este a dum(isa)le agăi Asachi;
– visterie va da de iznoavă pliroforie dumisale adiutantului de cîte sate se află în Prinţipat,
pentru ca să poată şi d(umnea)lui pregăti umărul de ecsemplari trebuincioase.
Acest contract va ave putere după sus numitul ofis a preînălţatului Domnu, pînă la 1
apr(ilie) următoriu zilii sfîrşirii privilegiului dat dumisale agăi Asachi pentru particularnica
tipografie a Domniei în toată această curgere de vremi, d(umnealui) adiotantul
Kogălniceanu esti datoriu a împlini întocmai condiţiile acestui contract, fără abateri şi fără
sminteală, fiind datoriu la oricari întîmplari a împlini lipsa ce s-ar prileji. Iar ocîrmuire va
da dumisale înlesnirile creşute de condiţiile acestui contract, încît o priivăsc şi pentru
întocmai urmare s-au făcut acest contract duplicat, spre a se iscăli şi a se da după cuviinţă
supt iscălitura şi pecetea.
Anul 1840 fevr(uarie) 11 zile. Adiutantul R.S. căpitan Kogălniceanu60.
60
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 53-55.
*
Semnătură indescifrabilă.
500 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1840 februarie
17
No. 451, trecută. Priimit fevruar 17, No. 304
Marelui nostru Secretariat de Stat
Condiţiile alcătuite cu d(umnealui) aga Gheorghie Asachi pentru dreptate tipăririi
ci să dă tipografiei dumisale s-au trimis Postelniciei cu adresul supt no. 961, şi dar spre
răspuns la otnoşănie Secretariatului cu No. 306 i să face cunoscut că aşa precum condiţiile
i s-au împărtăşit spre închiere contractului prin Sfat, apoi de la Departament în acest
predmat nu să poate face după lucrare, ci rămîne madele care Sfatului să-s prilojască.
Ministru şi cavaler în lipsă <…>*. Cercetat. Departamentul Treburilor Dinlăuntru,
Secţia 3-le, No. 2803. 1840 fevr(uarie) 15 zile. Potrivit rezonului Sfatului pentru acesta să
va înainti lucrare. Fevr(uarie) 20.
Cercetînd să vor îmbunătăţi de Sfat. <…>*. Să să puie la dellă61.
1840 februarie 20
No. 439 trecută
Jurnal
1840 fevr(uarie) 20
No. 293
Sfatul, făcînd luare aminte că la împărţire ce s-au făcut Buletinului Ofiţial în
alcătuirea făcută din nou cu proprietariul Institutului Albinei Româneşti s-au scăpat din
vedere a să însămna numărul de Buletin care pînă acum să împărţă Consulaturilor şi la
Secretariatul de Stat al Valahiei, au socotit a să întoarce cătră cuvenita tocmire acee
împărţăle cu scăderile numerelor din care unule s-au socotit de prisos, iar altele s-au adaos
peste trebuinţă, şi dar au scăzut:
N
1 ___ de la Poliţiile de prin tîrguri
1 ___ Eforiile de Afară
1 ___ Eforiia din Ieşi
1 ___ Comisiia Epitropicească
2 Comitetul Central
6 ___ care să să împărţască Post(elniciei) pe lîngă numărul de 5 ce ne-au însămnat,
care în totul alcătuiesc număr de unsprezece, iar apoi numirile ce să vor împărţi la locurile
de unde s-au făcut scădere să mărginesc: 5 la poliţmaisterii de prin tîrguri; 7 la Eforiile de
Afară; 5 la Eforiia oraş(ului) Ieşi; 1 la Comisiia Epitropicească şi 6 la Comitetul Central şi
aceasta să va împărtăşi Redacţiei spre regularisire.
<…>62 Vel vist(iernic) Costache Suţu 63.
1840 martie 11
No. 515, trecută. No. 417
61
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 52.
62
Semnătură indescifrabilă.
63
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 58.
ANEXE 501
64
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 34.
65
Loc gol.
66
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 56.
* Neclar.
502 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
67
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 40.
ANEXE 503
68
Iniţial a fost scris:”materialnică”, dar cuvîntul a fost tăiat.
69
La fel:”de va ceri trebuinţa a se spori”.
70
Idem:”atunce se va plăti deosebit acest suplement cu un preţ în proporţia Foii Săteşti”.
504 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
11) D(umnealui) adiutantul prin învoiri cu bună priimire priimind asupra sa întreprindere
publicaţiii aceştii Foi Săteşti cu preţul sus arătat, esti datoriu a o da afară din tipariu negreşit
şi fără nici o sminteală, dispozarisind materialurile cu chip ca această Foaie să aibă şi forma
cuvenită şi să fie lesne de înţăles de lăcuitori, tipărindu-se pururè într-o coală, în formatul
anului 1-iu a Foaiei Săteşti tipărită de dum(nea)lui aga Asachi şi începîndu-se publicaţie de
la 1 ap(rilie) anul curgătoriu. Fiindcă acel întăi cifert a anului 1840 este încă pe sama
dum(nea)lui agăi Asachi pe această măsură ari a urma şi plata cu următoare analoghie,
adică: doi sorocoveţi şi giumătate pe cifertul lui april şi cinci sorocoveţi pe ecsameniia
viitoare pîn la sfîrşitul anului 1840, peste tot şapti sorocoveţi şi giumătati pentru satile cu
nomăr di lăcuitori pisti 50, iar pentru satile cu număr de lăcuitori mai puţin de 50, un
sorocovăţ, şi o a patra parte pi cifertul lui april, şi doi sorocoveţi şi giumătate pe ecsamenie
viitoare, iar peste tot trii sorocoveţi şi giumătate şi o a patra parte;
12) Fiindcă la închipuire tocmelii cu dum(nea)lui aga Asachi pe a căruia temeiu s-au
alcătuit şi proiectul înfiinţării aceştii foi, socoteala se făcuse cu tahmin de 2000 sati, din cari
cè mai mare parte s-au socotit că ar avè peste 50 lăcuitori, iar pe urmă, după pliroforiè luată
di la Visterie în anul 1839 cu N(umer)o 1553, s-au dovedit că satile cu număr de lăcuitori
piste 50 se sui la 917, iar aceli cu un număr mai puţin la 898, după care sau văzut unde
agiuns la sama cu care d(umnealui) aga Asachi se bizuise a lua asupra sa această
întreprindere, apoi acest neagiuns mărginindu-se în şase mii lei pe an, cursul pieţii, aceşti
bani s-au plătit d(umisale) agăi Asachi din Visterie, aceşti bani vor urma a se slobozi şi
dum(nealui) adiutantului în tot anul cu aceasta, ca în anul următoriu dum(nea)lui nu are a
priimi decît patru mii cinci sute lei, scăzîndu-se analoghie cifertului 1-iu ci esti a dum(i)sali
agăi Asachi;
13) Visterie va da de iznoavă pliroforie d(umnealui) adiutantului de cîte sate se află în
Prinţipat pentru ca să poată şi dum(nea)lui pregăti numărul ecsemplarilor trebuincioase.
Acest contract va avè puteri după sus numitul ofis a preaînălţatului Domn pînă la 1 ap(rilie)
următoriu zilei sfîrşirei privilegiului dat dumisali agăi Asachi pentru particularnica
tipografie a Albinei. În toată această curgire di vremi d(umnealui) adiutantul Kogălniceanu
esti datoriu a împlini întocmai condiţiile acestui contract, fără abatire şi fără sminteală, fiind
datoriu la oricare întîmplare a împlini lipsa ce s-ar prilejî, iar ocîrmuirea va da dumisali
înlesnirili cerşute de condiţiile acestui contract încît o priivăscu şi pentru întocmai urmari s-
au făcut acest contract duplicat spre a se iscăli şi a se da după cuviinţă supt iscălitura şi
pecetea.
Anul 1840 april(ie) 11 zile71.
1840 mai 1
Pos…. se vor milui cu recomănduirea cu miluri <…> 1354. Mai 11. Dum(nea)lui
Coms <…> Dobrovici va face cuvenită lucrare potrivit cu înaltă <…>.
Preaînălţate Doamne,
71
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 17-19.
ANEXE 505
72
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 402, f. 96.
73
Indescifrabil.
74
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 63.
INDICE GENERAL
Amfilohie Hotiniul, episcop, De obşte tipograf 70, 274, 279, 280; ~ imprimă
gheografie, Elemente aritmetice ale lui ~ vol. 2 din Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682),
85, 208, 262; ~ circulaţie 420. Liturghia (Iaşi, 1680) 437.
amoraşi 36. Andrei Bacinski, episcopul
Amorezatul, de Ruxanda Samurcaş 208. Muncaciului, răscumpără un ms. al
amploiaţi 482. Vieţilor Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) 261.
Amsterdam, or. (Olanda) 335. Andrei Bucur, din Bercheş, are Cartea
Ana, menţ. 151; ~ soţia lui Mărinca românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ioncea 253; ~ soţia lui Apostol din 265.
Năreşti 151; ~ soţia lui Ioan Golia mare Andrei Skulski, tipograf 200, 272.
logofăt 140, 154. Andrei Şaguna, mitropolitul
Anafora contra înstrăinării Basarabiei Transilvaniei 33.
(Iaşi, 2 octombrie 1812), înaintată de Andreian, egumenul m-rii Sf. Onofrei
Obşteasca Adunare domnului Scarlat 138.
Alexandru Callimachi 394. Andreiu, dascăl, Forţul Sînpetriu, din
Anafora împotriva îngropării lucrurilor Rînzăşti 131; ~ holtei din s. Zahorna, ţ.
şi a banilor (Iaşi, 9 februarie şi 1 martie Iaşi, primeşte Peci de cununie (Iaşi,
1820), emisă de Mihail Grigorie Suţul, 1823, februarie 10) 400.
domnul Ţării Moldovei 397. Andrii, diacon 378.
Anafora în chestia unor pămînturi şi Andriotaxitul, copie Viaţa Sf. Alexe
moşii (Iaşi, 2 octombrie 1812) înaintată Omul lui Dumnezeu şi Minuni ale Maicii
de marii boieri domnului Ţării Moldovei, Domnului 285, 353; ~ dascăl la m-rea
Scarlat Alexandru Callimachi 394. Neamţ, tipograf 442
Anafora răspunzînd la mai multe Andronache Donici, Adunare din
chestiuni privitoare la locuitorii vrînceni cărţile impărăteştilor pravile (Iaşi,
şi altele (Iaşi, ianuarie 1817), înaintată de 1814), din m-rea Slatina 230; ~ circulaţie
Adunarea obştească a boierilor domnului 425.
Ţării Moldovei 396. Andronachi, bucătar domnesc 159.
Anaforale răspunzătoare 172, 471, 472. Andronic, dascăl la şcoala domnească
Anaforaua lui Mihail Grigorie Suţul din din Iaşi, are Cartea românească de
1 martie 1820 169. învăţătură (Iaşi, 1643) 255.
~ pentru reforma şcoalelor din Anesia, soţia lui Grigore Ghenghea 150.
Moldova 235. Anghel, diac, din Sadu, cu Dumitraşcu
anagnost 441; v. Mihail Dionisie. Munteanul vînd un Antologhion (Rîmnic,
analoghie 502. 1737) 257.
Anastasie Crimca, mitropolit 140. Anghel Sumakios, din Zante, primeşte
Anastasie Panu, str. în Iaşi 59. cărţi 236, 335.
Anastasii, monah, lucrător în tipografia Angheleşti, s., j. Vrancea, Teofilact,
din Chişinău 78; ~ lucrează la Tablele Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
lancasteriene (Chişinău, 1822) 441. 1805) din ~ 421; Tipicon (Iaşi, 1816) din
Ancona, or.(Italia) 96. ~ 428.
Andonie, ieromonah, leagă o Leastviţă, Anghelina şi fiica ei, Dorotheia,
ms. 449. dăruiesc o parte din s. Hilimoneşti, ţ.
Andreas Wolf, medic 59. Vaslui, lui Evloghie dascălul 290.
Andrei, diac 272; ~ pisar, tatăl lui Aniţa, soţia lui Dumitraşco Paladi fost
Niculai, răposat 289; ~ răposat 144; ~ vistiernic, primeşte o Carte de iertare de
512 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
păcate (Iaşi, 1715), din Samuil patriarhul Antologhion, carte de lectură, din bis. Sf.
Alexandriei 176, 392; ~ soţia lui Niculai Ilie din Iaşi, legat de părintile Zosăm
289. Zaharii 451; ~ din bis. Talpalari din Iaşi
Aniţa Ghenghioaia se învoieşte cu 454; ~ediţii 351; ~ (sec. XVIII), legat de
Chiriac Poroschii fost mare căpitan de Toader 449; ~ sl. (1643) 110, 224.
Ropce şi Vasilie fost mare căpitan de Antologhion (Bucureşti, 1766), vîndut
Răzîna, asupra unei moşteniri 286. de Vasîle legător de cărţi 450.
Anna Doroficeovna Leatavova Antologhion (Căldăruşani, 1766), legat
Marşalkova staro dubovsca 437 de ierodiacon Gherman Iacovici 452.
Antemia, soţia răposatului Ion, dăruieşte Antologhion (Iaşi, 1726) 212; ~
preotului Dumitraşco o casă cu loc în circulaţie 410; ~ din s. Şipoteni 263; ~
Iaşi 286. ilustrat de Ieremia Marcovici 446; ~
Anthim, m-re, Nicolaie logofăt, imprimat de Ieremia Simion 437; ~
iconomul ~ 245. preţuri 374.
Anthologhion (Cîmpulung, 1643), legat Antologhion (Iaşi, 1745), circulaţie, 412
de Pătraşcu dascăl din Iaşi 449. Antologhion (Iaşi, 1753) 351.
anticva, tip de literă 23. Antologhion (Iaşi, 1755) 68, 128, 266; ~
antilopă, piele de ~ 38. al m-rii Humor, legat de Ghenade 450; ~
Antim, m-re în Bucureşti, Divanul din ~ circulaţie 414; ~ din bis. Sf. Ioan
410. Botezătorul din Piatra Neamţ, Prigoreni,
~ patriarhul Ierusalimului, Învăţătură Verpole, schitul Dărmăneşti 244, 252; ~
părintească (Iaşi, 1822), circulaţie 434. din Duseşti (MM) 251; ~ din Roşia
Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Montană (AB) 211; ~ din s. Şipoteni
Româneşti 3, 60, 61, 75, 76, 79, 80, 203, 263; ~ din bis. Preacuvioasa Paraschiva
214, 225, 236, 240, 274, 279, 297, 318, (Domnească) din Tîrgu-Ocna 452; ~
336, 337, 340, 341, 342, 353, 358; ~ ilustrat şi imprimat de Grigore Stan
primeşte Divanul sau gîlceava Braşoveanul şi Sandu, fiul lui Ieremia
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) 235, 438, 446; preţul ~ 130, 376.
298; ~ stareţul mănăstirii Snagov 340. Antologhion (Iaşi, 1756), din m-rea
Antimis (Chişinău, 1822), imprimat de Putna 230.
Dimitrie Sulima arhiepiscopul Antologhion (Iaşi, 1760), circulaţie 416.
Chişinăului 400. Antologhion (Iaşi, 1806) circulaţie 422;
antimise 81, 176, 281, 342. ~ cules de Chirică Savinu, Mihalache
antimoniu (stiglos) 21, 30, 33, 63, 64, Purcescu şi Sylvestru monahul 443; ~
100, 183, 287. din s. Bălăceşti 230; ~ din s. Domneştii
Antioh Cantemir, domnul Ţării de Jos 224; ~ ilustrat de P. S. 447; ~
Moldovei, fratele lui Dimitrie, cumnatul imprimat de Sylvestru monahul 440; ~
hatmanului Lupu Bogdan 204, 210, 233, preţuri 382; ~ vîndut de Vasile dascăl,
293, 301, 328; ~ tatăl Aniţei 176. legător de cărţi din Părău Boghiul 452.
Antiohia, patriarhie 75, 339; Atanasie al Antologhion (m-rea Neamţ, 1825),
IV-lea Dabbas, Ioachim, Silvestru, circulaţie 387, 435, 447; ~ corectat de
Teodor Balsamon, patriarhi ~ 151, 204, Gherontie ieromonahul 445; ~ din schitul
236, 279, 327, 340. Nifon 230; ~ ilustrat de Ghervasie
Antohi, popă, tatăl preotului Gheorghie monahul, Mihail Strelbiţchi, Theodosie
134. 446, 447; ~ imprimat de ieromonahul
Antohi Strătilă, tatăl Ilincăi 457, 458. Stratonic şi Mihail Dionisie anagnost
INDICE GENERAL 513
Bogdana 452; ~ ilustraţii de Sandu, fiul Arada, s., j. Alba, Cartea românească
lui Ieremia 446. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 255.
Apostol (Blaj, 1814) 224; ~ ilustraţii de aramă 18, 21, 31, 33, 41, 52, 63, 64, 71,
Sandu, fiul lui Ieremia 446. 77, 81, 98; căldări de ~ 40, 462; ceaune
Apostol (Bucureşti, 1683), gravuri de de ~ 39; fundamente de ~ 63, 64; labe de
Damaschin Gherbest 282, 446. ~ 64; table de ~ 63, 64.
Apostol (Bucureşti, 1743), legat de Arămeşti, s., j. Neamţ, Psaltire (Iaşi,
Gavrilă 450. 1794), din ~ 419.
Apostol (Bucureşti, 1774), din MNAM Arătare … pre scurt a dumnezeieştilor
Chişinău 219. dogme (m-rea Neamţ, 1816), dăruită
Apostol (Bucureşti, 1820), ilustrat de 253.
Constantie ieromonah 447. Arătare a hotărîrilor a S(f). Vasilie cel
Apostol (Buzău 1704), ilustrat de Ursul Mare, ms., tradus de Ştefan ierodiacon
zugrav 446; ~ cumpărat de Pavăl ierei, 301.
din Hundriceni 218; ~ lăsat moştenire Arătare despre rînduirea
133. recensămîntului (Chişinău, cca 1828)
Apostol (Iaşi, 1736), circulaţie 411. 404.
Apostol (Iaşi, 1750), circulaţie 413. Arătare sau adunare pre scurt (m-rea
Apostol (Iaşi, 1753), dăruit 134. Neamţ, 1816), imprimată de Nicolae,
Apostol (Iaşi, 1756) 68, 129, 212; ~ Grigore şi Gherontie 441; circulaţie ~
circulaţie 415; ~ din Horodnic de Gios 429; ~ tradusă de Grigore şi Gherontie
252; ~ din m-rea Curchi 263; ~ din s. 295, 439, 441; ~ ilustraţii de Mihail
Şipoteni 263; ~ din s. Carasa 244; ~ Strelbiţchi 446.
ilustrat şi imprimat de Sandu, fiul lui Arbitrul adevărului şi expunerea
Ieremia şi Grigore Stan Braşoveanul 438, dreptăţii (Iaşi, 1746) de patriarhul
446; ~ preţuri 377. Nectarie 85, 340, 341, 342; ~ cules şi
Apostol (Iaşi, 1792), imprimat de Mihail imprimat de Gheorghe din Alep şi Mihail
Strelbiţchi 439. Dimitrie Bezi 438, 443.
Apostol (Sibiu, 1747) 271. Arbore, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi,
Apostol, şi soţia Ana, din Năreşti, 1756), din ~ 415; Penticostar (Iaşi,
cumpără un Apostol ms. (1652) 151. 1753), din ~ 414.
Apostol Necula, dă bani la cumpărarea Archiud, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
unui Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53. românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
Apostol Şerban, preot, din Novaci 45; ~ din ~ 406.
leagă o Evanghelie 449; ~ leagă un Triod Ardeoani, s., ţ. Bacău 160.
- Penticostar sl. ms. (1558) 449. argaţi 159, 161; ~ ai turcilor din Vaslui
Apostol Udrian, are Divanul sau 162.
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Argeş, Episcopie 52; Iosif episcopul ~
1698) 265. 85, 295.
Apostul, popă, tatăl lui Sava, lasă argint 51, 463; costande de ~ 110, 224;
moştenire Alfavita sufletească (Iaşi, creiţari de ~ 97.
1755) 134. Arghira, s., j. Suceava, Psaltire (Iaşi,
Arad, or. şi j. 218, 257; Cartea 1817), din ~ 429; Liturghie (Iaşi, 1818),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 431.
din ~ 406. arhiducesă 180; v. Elisabeta.
INDICE GENERAL 515
arhiepiscop 63, 101, 184, 284, 345; v. Aştileu, s., j. Bihor, copistul Ioan Puşcău
Dimitrie Sulima, de Marcianopol, din ~ 256.
Marco Bandini. Atanasie, ieromonah, imprimă
Arhiepiscopia Chişinăului, emite Evanghelia (Bucureşti, 1693) şi Divanul
Pravile pentru vînzarea luminărilor în (Iaşi, 1698) 437; ~ dăruieşte Divanul
biserici (Chişinău, 1829) şi Tabele (Iaşi, 1698) mitropolitului Antim
pentru biserică (Chişinău, 1829) 405. Ivireanul 235, 298.
Arhieraticon (Blaj 1777), ilustrat de ~ monah "rabotnic", tipograf 442; ~
Sandu, fiul lui Ieremia 446. gravor 38; ~ tipograf 274.
arhimandriţi 64, 78, 82, 86, 101, 124, Atanasie al IV-lea Dabbas, patriarhul
143, 148, 188, 231, 261, 294, 397, 442; Antiohiei 340.
v. Chiril, Dositheiu, Dosoftei, Atanasie Anghel, mitropolitul
Gherasim, Ioanichie, Leon, Neonil, Transilvaniei 327.
Chiril, Chirilă, Gherasim, Ioanichie, Atanasie Rednic, episcopul unit al
Serafim, Varlaam Sardios. Transilvaniei 305, 345.
arhiva 68; ~ Statului 172, 480, 484. Atena, or. (Grecia), În contra lui Ioan
arhivar 67, 482, 492, 493, 494; v. Cariofil (Iaşi, 1694), , Mreaja apostolică
Parteni Altono. (Iaşi, 1756), Urmare întru preasfînta
Arie (Ariia) personaj biblic 121, 138, duminică a Paştelui (Iaşi, 1821) de la
140, 142, 146, 147, 149, 153. bibl. Gennaideios din ~ 409, 415, 433.
armaş, fost mare 165; v. Dumitraşco. Ateneul Român 280.
armele Prinţipatului 464. Athanasie, drugar la Descoperire a
armeni 159, 163, 270. pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) 445.
Armenia 327. Athanasie, fost iconom al Herţei 178.
Aron, preot 137. Athanasie al Alexandriei, Întrebări şi
Aron-vodă, bis. în Iaşi, Evanghelie (Iaşi, răspunsuri blagosloveşti (Iaşi, 1803),
1821), din ~ 434; Octoih de pavecerniţă circulaţie 421.
(m-rea Neamţ, 1816), din ~ 428; Tipic Athanasie cel Mare, Întrebări şi
(Iaşi, 1816), din ~ 428. răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti,
Aroneanu, s., j. Iaşi, Ceaslov (Iaşi, 1821 şi 1829), traduse de Gherontie
1797), din ~ 420; Evanghelie (Iaşi, monahul 440.
1742), din ~ 411; Psaltire (Iaşi, 1743), Athanasie Moldoveanul, corectează
din ~ 411. Evanghelia (Bucureşti, 1693) 444.
Asachi, Gheorghe, agă 65, 66, 89, 172, atlaz 75, 287; ~ (aclaz) verde 264.
187, 236, 465, 472, 475, 476, 480, 487, Aţintiş, s., j. Mureş, Cartea românească
488, 490, 491, 494, 498, 499, 502; ~ de învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 407.
proprietarul tipografiei Albinei 473, 489. Augsburg, or. (Germania) 222.
asesori 231; v. Chiril. Augustin, episcopul, Checragarion (m-
Asia Mică 339, 342. rea Neamţ, 1814) 426.
aspri 114, 151, 154. aur 51.
Aşezămîntul obrazovaniei oblastei Austria, Ferdinand al II-lea, împăratul ~
Bassarabiei (Chişinău, 29 aprilie 1818) 222; Iosif al II-lea împăratul 180, 306;
396; ~ din s. Trinca 173. Maria Tereza împărăteasa ~ 211.
Aşezămîntul pentru ocîrmuirea oblastei autor 495.
Basarabiei (Chişinău, 27 aprilie 1828)
403.
516 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
din ~ 370; Teofilact, Tîlcuire la cele Beiuş, or., j. Bihor 449; Cartea
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Băndreni (Călineştii din Susani), s., j. din ~ 406.
Maramureş, Ceaslov (Iaşi, 1750) din ~ beizadea 82, 262; ~ v. Alexandros,
413. Scarlat Ghica.
Băneşti, s., j. Suceava, Antologhion Benche, furnizor de litere 25, 463.
(Iaşi, 1726) din ~ 143, 374, 410; Bender, v. Tighina.
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420; Benedict al XIV-lea, papă (1740-1758),
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; are o Psaltire (Iaşi, 1748) şi o Biblie
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Octoih (Bucureşti, 1688) 264, 296.
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din beratlii, oameni cu patentă 167.
~ 428; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428. Berbeşti, s., j. Maramureş, Liturghie
Bănila, s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, (Iaşi, 1759) din ~ 416; Liturghie (Iaşi,
1755) din ~ 415. 1747) din ~ 412.
Bărăşti, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Bercheş, s., j. Cluj, Cartea românească
(Chişinău, 1815) din ~ 427. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265, 407.
Bărboi, m-re în Iaşi, Condică a ~ 303; Bereasa, s., j. Vaslui, Apostol (Iaşi,
Divanul (Iaşi, 1698) de la ~ 410; 1756) din ~ 415; Penticostar (Iaşi, 1753)
Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) de la ~ din ~ 414.
433; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428. Berehoi-Oprişeni, s., j. Vaslui,
Băsăşti, s., ţ. Fălciu 452. Evhologhion (Iaşi, 1774) din ~ 418.
Băseşti, s., j. Maramures, Cartea Berheci, s., j. Galaţi, Apostol (Iaşi, 1756)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 415.
din ~ 371, 407. Berheşti, s., j. Maramureş, Liturghia
Bătarci, s., j. Satu Mare, Cartea (Iaşi, 1759) din ~ 377.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Berinţa, s., j. Maramureş, Cartea
din ~ 129, 372, 407. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
bătător (călfuţă) 43. din ~ 407.
Bătrîneşti, s., j. Neamţ, Cartea Berivoi, s., j. Braşov, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 407; Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; din ~ 244, 406. i, 1643) din
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412 Berl Iancu Goldştein, sudit 167.
Bătuţa, s., j. Arad, Cartea românească Berledeşti, s.* 148.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Berlin, or. (Germania) 18.
Bâlca, s., j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1756) Bethleem, or. (Israel) 338.
din ~ 415. Bezborodko (Besborodco), cancelar
Bâra, s., j. Neamţ, Evhologhion (Iaşi, 300; ~ general 307.
1754) din ~ 414. Bezded, s., j. Sălaj, Şapte taine (Iaşi,
Beba Veche, s., j. Timiş, Cartea 1644) din ~ 408.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Biblia, carte de ritual 24; ~ sl. 488.
din ~ 407. Biblia (Bucureşti, 1688) 29, 285; ~ a
Bedeciu, s., j. Cluj, Cartea românească papii Benedict al XIV-lea 264; ~
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 119, 265, corectată de Mitrofan 444; ~ legată de
369, 406. popa Petria 450.
Beilic, mahala în Iaşi, bis. Sf. Ioan din ~ Biblioteca Sf. Mormînt, Ierusalim
428. (Israel), Psaltire gr. din ~ 448.
INDICE GENERAL 519
Bonţida, s., j. Cluj, Cartea românească Botiza, s., j. Maramureş, Ceaslov (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 252. 1777) din ~ 418.
Bonţioru de Jos, s., j. Hunedoara, Şapte Botoşana, s., j. Suceava, Tipicon (Iaşi,
taine (Iaşi, 1644) din ~ 406, 408. 1816) din ~ 428; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
Borăşti, s. 289. ~ 420; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420;
Borca, s., j. Neamţ, Viaţa şi petrecerea Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din ~ 434.
Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. Botoşani, or. şi j. 150, 251, 466; bis.
borghios, tip de litere 25, 463. Adormirea Maicii Domnului din ~ 417;
Borisova, schit, Psaltire (Movilău, Ilie iconom din ~ 176; Lupu ceasornicar
1796) din ~ 420. din ~ 449; Mălinescul staroste în ~ 181;
Borleşti, s. j. Satu Mare, Evhologhion Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819)
(Iaşi, 1749) din ~ 413. din ~ 432; Cartea românească de
Borod, s., j. Bihor, Cartea românească învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, 406 Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 410; Liturghie
Borsec, s., Harghita, Triod (Iaşi, 1747) (Iaşi, 1759) din ~ 377; Molitvenic (Iaşi,
din ~ 412. 1785) din ~ 418; Molitvenic (Iaşi, 1828)
Borşa, s., j. Maramureş, Cartea din ~ 436; Orînduiala sfinţirii bisericii
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Iaşi, 1809) din ~ 423; Penticostar (s. l.,
din ~ 371, 407; Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 1757) din ~ 452; Psaltire (Iaşi, 1817) din
din ~ 345, 411; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 385, 429; Psaltire (m-rea Neamţ,
~ 411; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 130, 211, 1816) din ~ 117; Prăvilioară (Iaşi, 1784)
375, 412. din ~ 418; Sf. Ioan Damaschin,
Borşani, s., j. Neamţ, Vieţile sfinţilor pe Descoperirea pravoslavnicei credinţe
luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din (Iaşi, 1806) din ~ 422; Vieţile Sfinţilor pe
~ 423. luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426
Borz, s., j. Bihor, Cartea românească de şcoală la ~ 349; vornicul de ~ 159;
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. ~ ţ. 398; Amfilohie Hotiniul, Elemente
Borzeşti, s., j. Bacău 136; Cartea arithmetice (Iaşi, 1795) din ~ 420.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) şi Boţeşti, s., j. Neamţ, Antologhion (Iaşi,
Evanghelia (Bucureşti, 1750) din ~ 450; 1726) din ~ 410.
diaconul Grigore Udre din ~ legător de Boţoaia, s., j. Vaslui, Psaltire (Iaşi,
cărţi 451. 1743) din ~ 411.
Borzeşti – Clăcaşi, s., j. Bacău, Boureni, s., j. Iaşi 149.
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~ Bouşori, s., ţ. Vaslui, ocolul Crasnii 134;
436; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie Evhologhion (Iaşi, 1754) din ~ 414.
(m-rea Neamţ, 1811) şi Februarie (m-rea Bozeni, s., j. Mureş, Cartea românească
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) Bozeş, s., j. Hunedoara, Cartea
din ~ 423. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Borzeştii – Răzeşi, v. Crucea de Piatră. din ~ 370.
Bosforul la Boristene, versuri 299. Bozieni, s., j. Neamţ, Vieţile sfinţilor pe
Boteni, s. j. Cluj, Cartea românească de luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. ~ 424; Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Boteşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Bozieş, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
1759) din ~ 416; Octoih (Iaşi, 1749) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ 413. din ~ 116, 255, 369, 371, 372, 406.
524 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Brusturi, s., j. Arad, Cartea românească Bucşet, s., j. Bacău, Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
406. Bucureşti, or. 22, 30, 71, 79, 168, 219,
Brusturi, s., j. Suceava, 277, 301, 311, 329, 332, 334, 335, 337,
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) 340, 341, 356, 489; Academia
din ~ 424; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 383, domnească din ~ 12; consulii din ~ 167;
412. De obşte gheografie (Iaşi, 1795) din ~
Brusturoasa, s., j. Bacău, Antologhion 130, 1795, 380; Divanul (Iaşi, 1698) de
(Iaşi, 1726) din ~ 410; Octoih (Iaşi, la m-rea Antim din ~ 374, 410; mahalaua
1726) din ~ 410. Ceauş-Radu din ~ 422; m-rea Toţi Sfinţii
Bruxelles, or. (Belgia) 180. din ~ 75; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Bubueci, s., j. Lăpuşna, Ceasoslov (Iaşi, Neamţ, 1816) de la bis. Precupeţii Noi
1817) din ~ 429; Rînduiala Panihidei din ~ 428; tipografia domnească de la m-
(Chişinău, 1818) din ~ 431; Ceaslov rea Colţea din ~ 25, 32, 34, 38, 40, 41,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Ceaslov 72, 135; tipografia Mitropoliei din ~ 31,
(Dubăsari, 1794) din ~ 419; Liturghie 32, 72, 81, 281; tipografie la ~ 78, 257,
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Rînduiala 285, 294, 309; vamă la ~ 82; Viaţa şi
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
1820) din ~ 433. ~ 265.
bucătar 288; ~ în tipografia din Bucvar (Dubăsari, 1794) 354; ~
Chişinău 78, 442; ~ domnesc 159; v. imprimat de Mihail Strelbiţchi 439.
Andronachi. Bucvar (Iaşi, 1755) 351; ~ imprimat de
Bucecea, s., j. Botoşani 449. Grigore Stan Braşoveanul 438
Buceş-Vulcan, s., j. Hunedoara, Cartea Bucvar (Movilău, 1800), imprimat de
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Mihail Strelbiţchi 439.
din ~ 406. Buda, s., j. Suceava, Ceaslov (Chişinău,
Buciumi, s., j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1817) din ~ 429; Liturghie (Chişinău,
1756) din ~ 415; Cartea românească de 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406; 1819) din ~ 432; Minei (Chişinău, 1819)
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 416, 417, din ~ 432; Molebnic (Chişinău, 1816) din
451; Liturghia (Iaşi, 1715) din ~ 410. ~ 428; Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~
Buciumii de Jos*, s., Antologhion (Iaşi, 433; Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821)
1755) din ~ 414. din ~ 434; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412.
Bucoavna, carte de citire 63, 109, 112, Buda, schit, j. Bacău, Vieţile Sfinţilor pe
208 ~ (Bucureşti, 1824), ilustrată de luna Martie (m-rea Neamţ, 1813) din ~
Ghervasie monahul 447; ~ (Chişinău, 425.
1815), circulaţie 426; ~ (Iaşi, 1817), Buda-Rîşca, s., j. Suceava, Penticostar
ilustrată de Simion Isoteschi 447. (Iaşi, 1753) din ~ 414.
Bucoavna moldovenească (Chişinău, Budac, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
1814) 85; ~ ruso-moldovenească românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Chişinău, 1822) 64, 86, 101, 106, 108. din ~ 122, 370, 371, 406.
Bucovina 48, 88, 97, 177, 178, 488; Budapesta (Buda) or. în Ungaria 82,
Isaia Gheorghievici Băloşescul episcop ~ 460.
97. Budeşti, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
Bucşeşti, s., j. Bacău, Octoih (Iaşi, 1726) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 411. din ~ 121.
526 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
circulaţie 432; ~ din M-rea Vorona, j. Ţara Făgăraşului 449; ~ legată de Ioniţă
Botoşani 221; ~ imprimat de Antonie Voiţa Suceveanul 450; ~ legată de popa
monahul şi ieromonahul Stratonic 441; ~ Iosif din Sîngeorgiu 449; ~ legată de
preţuri 386. popa Ioan din Culpiu 451; ~ legată în
Carte pastorală, dată de Iacov Putneanul Borzeşti 450; ~ legată în Braşov, de
mitropolitul Ţării Moldovei unui preot diacul Carp 449; ~ legată în Crişcior, de
Dimitrie 392; ~ emisă de Veniamin Antonie "compactor" 448; ~ legată în
Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei Josani de popa Iosif din Beiuş 449;
394. legată în Mărgineni de popa Oană 449; ~
Carte pastorală contra celor care fac legată în Poarta Sălajului de ieromonahul
lux (Iaşi, 1781), emisă de Avraamie Daniil 448; ~ posesori 254; ~ preţ 115,
patriarhul Ierusalimului, Gavriil 116, 117, 118, 119, 129, 369; ~ vîndută
Callimachi mitropolitul Moldovei şi de Vasile Sturze Moldoveanul 256.
Leon Gheuca episcopul Romanului 393. Cartea românească de învăţătură din
Carte pentru ascultare. Izvod, ms., pravilele împărăteşti (Pravila lui Vasile
tradus de Ştefan ierodiacon 301. Lupu) 347.
Carte pentru birul satului (Iaşi, Cartea Sf. Ioan Scărarul (m-rea
ianuarie 1826), emisă de Ioan Sandu Neamţ, 1814), tradusă de monahul Isaac
Sturza domnul Ţării Moldovei 402. 295.
Carte pentru unie, ms., tradus de carton 51.
Gherontie 295. Casa Regală din Bucureşti, Octoih (Iaşi,
Cartea românească de învăţătură 1749) al ~ 413.
(Cazania lui Varlaam) (Iaşi, 1643) 24, Casa Sătească 112, 486, 502.
27, 36, 37, 46, 49, 84, 91, 92, 110, 122, casapbaşa 159.
129, 135, 152, 220, 228, 238, 243, 253, casă, cu loc, în Iaşi 285, 286; ~ în Iaşi
254, 255, 257, 283, 229, 320, 346, 369, 289; ~ închiriată 59; ~ cu arcade în Iaşi
370, 371, 407, 449; ~ a lui Mihalcea 58.
Durac, din Orhei, Fonoiu şi Suceava 210; case (caste, castii, caşte, căşti) de litere
~ a lui Vasile Sturze Moldoveanul, din 34, 42, 43, 62, 67, 464, 476, 491, 492.
Peţelca 261; ~ circulaţie 51, 255, 264, Casian (Cassian) Rîmleanul, Două
406; ~ copie ms. din Dubeşti, Geaca 260; cuvinte (Bucureşti, 1825), ilustrate de
~ cumpărată de Aldea fiul lui Neagoe din Constantie ieromonah 447; ~ Pentru
Voila 244; ~ din Rogoz 127; ~ din dreapta socoteală. Izvod, ms., tradus de
schitul Pocrov 249; ~ din Vama 53; ~ din Ştefan ierodiacon 301.
Braşov 244; ~ din s. Candreni 251; ~ din casierie 57; ~ a Ecaterinoslavului 290.
Sîngiorgiu şi m-rea Măjini 245; ~ din s. casnici, categorie fiscală 159.
Tiseşti 450; ~ din s. Vad-Copalnic 210; ~ caş 131, 370; mierţă de ~ 118.
din Bonţida, Cîmpeni 252; ~ din Caşin, m-re, j. Bacău, Vieţile sfinţilor
Lăpuşul de Sus 253; ~ din s. Cornova, j. (Iaşi, 1682-1686) din ~ 130, 374;
Orhei 263; ~ din Răchiţele, legată de faur Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; Noul
Mihai din Mărgău 451; ~ din Socaciu, Testament (m-rea Neamţ, 1818) din ~
legată de Mihai Gora 452; ~ furată 123; 431.
~ ilustrată de Ilia Anagnoste 445; ~ Caşolţ, s., j. Sibiu, Cartea românească
lăsată moştenire 133; ~ lăsată zălog 121; de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
~ legată de diaconul Grigorie din Catagrafie 69, 481; ~ din 1808 167; ~ de
Borzeşti 451; ~ legată de Ion Gheţău din tot n(umer)o ce să află în ciastia albă din
530 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Călărăşauca, m-re, Antologhion (Iaşi, căpitan 28, 159, 220, 262, 285, 289, 475,
1726) din ~ 410. 476; v. Constantin Oltelniceanu,
călău 36. Ionaşco Bilevici, Ivan, Mihail
călcători 41; ~ de acioaie 44. Kogălniceanu, Petre, Petrea, Postică;
căldări 73, 464; ~ de aramă 39, 40, 462. ~ agesc 286; v. Nicolae;
călfuţă (bătător) 43. ~ mare, de Covurlui 161, 193; ~ de
Călimăneşti, s.*, Antologhion (m-rea Dorohoi 159, 161, 162; ~ de Tecuci 161;
Neamţ, 1825) din ~ 435. ~ de Ropce, fost mare 286; v. Chiriac
călimări 118. Poroschii.
Călineşti, s., j. Maramureş, Antologhion Căpriana, m-re, Gavriil arhimandrit,
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Cartea egumen, 187, 188; Apostol (Iaşi, 1756)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 415; Catavasier (Iaşi, 1792) din ~
din ~ 407; Ceaslov (Iaşi, 1750) din ~ 419; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
376, 412, 413; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ Liturghie (Chişinău, 1815) din ~ 427;
411; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 211; Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432;
~ s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
1726) din ~ 410; Octoih (Iaşi, 1726) din Manifestul lui Alexandru I (Chişinău,
~ 410 1814) de la ~ 175; Minei (Chişinău,
Călineşti-Vasilache, s., j. Suceava, 1819) din ~ 432; Molebnic (Chişinău,
Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 430; 1815) din ~ 427; Molebnic (Chişinău,
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429. 1816) din ~ 428; Octoih (Iaşi, 1804) din
călugări 159, 220, 257, 288; v. ~ 421; Psaltire (Iaşi, 1766) din ~ 418;
Damaschin, Osavt. Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor
Călugări, s., j. Bihor, Cartea (Chişinău, 1820) din ~ 433; Rugăciune
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de mulţămire (Chişinău, 1826) din ~ 435;
din ~ 406. Scara părintelui Ioan egumenul Sinaiului
Călugăriţa, s.* 252. (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Sf. Ioan
cămăşi 36, 97. Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei
cămara domnească 75, 110, 183, 210, credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422; Teofilact,
238, 287. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
cămăraş 137; v. Matiiaş; ~ de izvoade 1805) din ~ 421; Tipicon (Iaşi, 1816) din
186, 187, 294; v. Ştefan Bosie. ~ 428; Vieţile sfinţilor pe lunile Aprilie
cămăraşă 53; v. Safta. (m-rea Neamţ, 1812) şi Martie (m-rea
Cămăraşu, s., j. Cluj, Cartea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pe lunile Decembrie (m-rea Neamţ,
din ~ 406. 1811), Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812),
Cămincea, s., ţ. Orhei, Liturghie Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie 424; Vieţile sfinţilor pe luna Noiembrie
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Minei (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423.
(Chişinău, 1817) din ~ 430; Molebnic căprioare 36.
(Chişinău, 1816) din ~ 428. Căpuşu Mare, s., j. Cluj, Cartea
Căpîlnaş, s., j. Arad, Cartea românească românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 252, 369; din ~ 406.
Căpîlna, s., j. Alba, Molitvenic de-nţeles Căpuşu Mic, s., j. Cluj, Cartea
(Iaşi, 1681) din ~ 373. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 406.
532 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
schitului Almaş 251; ~ furat de tătari Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815),
123; ~ ilustrat de Grigore Stan circulaţie 426.
Braşoveanul şi Sandu, fiul lui Ieremia Cenad, s., j. Timiş, Antologhion (Iaşi,
446; ~ imprimat de Grigore Stan 1726) din ~ 410; Cartea românească de
Braşoveanul 438; Ion Buliandră şi Ion învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
drugarii ~ 445; Lupul Marăşu şi Simion centauri 36.
pilcarii ~ 445; Ştefan, posluşnic la cenzori 82; v. Scarlat Ghica,
imprimarea ~ 448; ~ preţuri 375. arhimandritul Chirilă, protoiereul Petru
Ceaslov (Sibiu, 1696), imprimat de Cuniţki.
Chiriac Moldoveanul 277. cenzură 465, 469, 495.
Ceaslov (Tîrgovişte, 1714), ilustrat cepărie 288.
de Ursul zugrav 446. cercători 161.
Ceaslov mare (Bucureşti, 1830), ilustrat Cercetarea creştinismului (Iaşi, 1790)
de Ghervasie monahul 447. 180; ~ imprimată de Mihail Strelbiţchi
Ceaslov mic (Iaşi, 1817), cules de 300, 439.
ierodiaconul Gheorghe şi Teodor cercuri, de fier 41.
Popovici 444; ~ imprimat de ierodiacon Ceremuş, pîrîu 98.
Gheorghie, ieromonah Stratonic şi Cernăuţi, or., j. şi ţ., azi R. Ucraina 48,
monah Antonie 441; ~ ilustrat de Simion 50, 88, 164; Antologhion (Iaşi, 1726) din
Isoteschi 447. ~ 374, 410; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~
Ceaslov sl. (Bucureşti, 1749) 220, 225. 417; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420;
magazinul împărătesc din ~ 48; staroste
Ceaslovăţ rusesc (1757), lăsat moştenire de ~ 160, 162; şcoală la ~ 349.
133. cerneală (negreală) 6, 15, 16, 18, 22, 38,
Ceasloveţ (Alba Iulia, 1686), legat de 40, 42, 44, 54, 65, 67, 70, 93, 475, 462,
Vasile, fiul preotului Ion Pleşcu 449. 476, 492; ~ ferogalică 39; ~ litografică
Ceasloveţ (Sibiu, 1696), imprimat de 40; ~ neagră 51; ~ roşie 51, 91.
Chiriac Moldoveanul 437. Cernica, m-re, Rasoforul (m-rea Neamţ,
Ceasloveţ, ms. (ante 7090), din Vama, 1814) din ~ 426.
legat de popa Isac 449. Cernigov, or. 275.
Ceaslovul cel mare (Iaşi, 1817), Cetan, s., j. Cluj, Cartea românească de
circulaţie 429; ~ din m-rea Hirova 263; ~ învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 406;
preţuri 385. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
ceasornicar 449; v. Lupu. 265; ~ Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) din
ceaun, de aramă 39, 73. ~ 408.
Ceaurescu, familie 138. Cetatea Albă (Akerman), ţ. 170, 175,
Ceauş-Radu, mahala în Bucureşti, Ioan 308, 427, 429, 432.
Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei Cetatea de Baltă, s., j. Alba, Cartea
credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Cechiş, s., j. Sălaj, Psaltirea în versuri din ~ 406.
(Uniev, 1673) din ~ 408. Cetatea Neamţului 123.
Cehoveni, topic, Ifrim, ginerele beiului Cetăţuia, m-re în Iaşi, închinată
din ~ 123. patriarhiei de Ierusalim 332; ~
Cel mare şi cel îngeresc chip (m-rea Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681) de la ~
Neamţ, 1815), circulaţie 426; ~ din m- 409; tipografie la ~ 4, 11, 16, 28, 37, 40,
rea Curchi 232, 263; ~ ilustrat de Mihail 58, 60, 90, 99, 204, 212, 236, 237, 285,
Strelbiţchi 446. 313, 330, 331, 334, 335, 337.
534 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Cetea, s., j. Alba, Cartea românească de Chiriac Moldoveanul, tipograf 70, 274,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 279; ~ imprimă Liturghie (Bucureşti,
Cetinie, localitate în Serbia 20. 1680), Evanghelia (Bucureşti, 1682),
cetvărti, diviziune monetară 106. Rînduiala diaconstvelor (Alba-Iulia,
Charles Stanhope, lord 41. 1687), Molitvelnic (Alba-Iulia, 1689),
Cheia, schit, j. Prahova, Irmologhion Ceasloveţ (Sibiu, 1696) 277, 437.
(m-rea Neamţ, 1827) din ~ 436; Octoih Chiriac Poroschii, fost mare căpitan de
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din Ropce, şi Vasilie fost mare căpitan de
~ 428; Tipic (Iaşi, 1816) din ~ 428. Răzîna, fraţii răposatului Lupu Poroschii
Cheia înţelesului (Bucureşti, 1678) 283. fost mare căpitan de Iaşi, se învoiesc cu
Chesarie, episcopul Rîmnicului 49, 214, Ilinca Antohieasa şi Aniţa Ghenghioaia
218, 257. asupra moştenirii fratelui şi a soţiei
Chezaro Crăiasca Aghenţie în acestuia Catrina 286.
Prinţipatul Moldaviei, emite o Carte de Chiriacodromion, carte de cîntări
protexie (Iaşi, 1 ianuarie 1823) 400. bisericeşti, de la m-rea Sf. Spiridon din
Chiajna, soţia lui Mircea Ciobanul 272. Iaşi 264.
Chidonia, episcopie, Tomul împăcării Chiriacodromion (Bucureşti, 1732) din
(Iaşi, 1692-1694) din bibl. ~ 135. s. Satu 257.
Chilia, moşie, ţ. Tutova 456; ~ or. 170, Chiriacodromion (Bucureşti, 1802),
175. tradus de Grigorie şi Gherontie 295, 440.
chilii 59, 255, 427; v. Intrarea Maicii Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
Domnului, Serafim. 295, 355; ~ circulaţie 424; ~ corectat de
chinaruri (chenare) 25, 62, 464, 476, monahul Isaac 445; ~ de la schitul
491. Pocrov 230; ~ de la bis. Sf. Teodori din
chinovar (cinabru), sulfură de mercur Iaşi 124; ~ de la schitul Brazi 390; ~ de
naturală 39, 65, 71, 76, 183, 278, 288. la schitul Horaiţa 230; ~ imprimat de
Chiochiş, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea Gherontie monahul 439.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Chiriacodromion, 2 vol. (Iaşi, 1816),
din ~ 406. ilustrat de D. Kontoleo 447.
Chios, insulă în Grecia, Tomul iubirii Chirică Savinu, zeţar, culege
(Iaşi, 1698) din ~ 410; În contra Antologhionul (Iaşi, 1806) 443.
primatului papal (Iaşi, 1682), de la bibl. chirie 67, 455; ~ a casei 65, 66, 67, 475,
Korai din ~ 409. 476, 492.
chiotoare 264. Chiril, arhimandrit, asesor al Decasteriei
chiparos, lemn de ~ 37, 54. Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului,
Chiprian, ieromonah, egumen şi stareţ proestos m-rilor Curchi şi Dobruşa,
150. blagocinul m-rilor şi schiturilor 188, 231.
Chiriac, duhovnic, tipograf la m-rea ~ schimonah, copie Tîrnosirea
Neamţ, egumenul m-rii Secu 275, 303, bisericii (Iaşi, 1752) 261.
443; ~ a tradus ms. Viaţa şi facerile de Chiril Berezovschi, tipograf la Chişinău
minuni a Sf. Mitrofan arhiepiscopul 77; ~ lucrează la Tablele lancasteriene
Voronejului, Rînduiala pomenirii pentru (Chişinău, 1822) 441.
pravoslavnicii ostaşi carii pentru Chiril Lucaris, patriarhul
credinţă şi patrie s-au săvîrşit în Constantinopolului 317, 319, 322, 333.
războiu, "Cartea numită Rozisk" a lui Chirilă, arhimandrit, egumenul m-rii
Dimitrie arhiepiscopul Rostovului 295. Pobrata, cenzorul tipografiei greceşti din
INDICE GENERAL 535
Iaşi 82; ~ fecior 253; ~ fiul lui Iordachi (Chişinău, 1816) de la bis. Mazarachi din
Darie 165. ~ 428; Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~
Chiruţu Paşcan, din Vama, dă bani 433; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417;
pentru legarea Cărţii româneşti de Molitvenic (Iaşi, 1785) de la mitropolia
învăţătură (Iaşi, 1643) 53. din ~ 418; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Chişinău, or. (R. Moldova) 15, 22, 24, Neamţ, 1816) din ~ 428; Penticostar
31, 72, 74, 76, 79, 86, 89, 106, 108, 158, (Iaşi, 1753) de la bis. Înălţarea Domnului
170, 172, 175, 177, 185, 186, 189, 190, din ~ 414; Psaltire (Iaşi, 1817) din ~
192, 216, 220, 232, 239, 240, 356, 387, 429; Psaltire (Movilău, 1796) de la
395, 401, 402, 403, 405, 436; Bibl. mitropolia şi bis. Sf. Haralambie din ~
Facultăţii de Teologie, Gramatica limbei 420; Socoteala Societăţii Biblice
ruseşti (Chişinău, 1819) din ~ 432; bis. (Chişinău, 1823) de la muzeul ~ 434;
Sf. Gheorghe din ~, Evanghelie (m-rea Şapte taine (Iaşi, 1807) de la muzeul ~
Neamţ, 1821) de la ~ 433; bis. Sf. 422; Tedeum în ziua Crăciunului
Haralambie din ~, Rînduiala panihidei (Chişinău, 1826) din ~ 435; Teofilact,
împăraţilor (Chişinău, 1827) de la ~ 436; Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
bis. Vechiul Sobor din ~, Psaltire (Iaşi, 1805), de la bis. Rîşcanu din ~ 421; Tipic
1802) de la ~ 421; colecţia Vasile Cărăuş (Iaşi, 1816) din ~ 428; Tipic în scurt
din ~ 435; Dimitrie Sulima arhiepiscopul (Chişinău, 1823) din ~ 434; Vieţile
~ 63, 400; Gavriil mitropolitul ~ 221; sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea
tipografie la ~ 4, 16, 25, 31, 49, 56, 59, Neamţ, 1811, din ~ 423; Vieţile sfinţilor
71, 77, 82, 85, 89, 90, 100, 101, 108, pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
166, 181, 182, 207, 225, 231, 238; din ~ 422; tipografia din ~ 221; lucrătorii
Ioanichie arhimandrit, conducătorul tipografiei din ~ 441.
tipografiei ~ 101, 112; paşapoarte emise Chiuzbaia, s, j. Maramureş, Penticostar
la ~ 169; şcoală la ~ 349; Aghiazmatar (Iaşi, 1753) din 414.
mic (Iaşi, 1814) de la bis. Sf. Ilie din ~ Cib, s., j. Alba, Cartea românească de
425; Antologhion (Iaşi, 1726) din muzeul învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
~ 410; Athanasie al Alexandriei, cicero (ţiţero), tip de litere 25, 35, 463; ~
Întrebări şi răspunsuri blagosloveşti, greceşti 464.
Iaşi, 1803 din muzeul ~ 421; Carte de Ciceu–Corabia, s., j. Cluj, Cartea
rugăciune (Chişinău, 1820) din muzeul ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
433; Carte folositoare de suflet (Iaşi, din ~ 406.
1819) din muzeul ~ 432; Cartea Cicîrlău, s., j. Maramureş, Evanghelie
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Iaşi, 1762) din ~ 416.
din ~ 406; Catehism (Chişinău, 1828) din cifre (ţifre) 25, 32, 33, 62, 63, 64, 476.
Mitropolia ~ 436; Ceasoslov (Iaşi, 1817) cihodari 348.
de la bis. Buna Vestire din ~ 429; Cimişeni, s., ţ. Lăpuşna, Minei
Evanghelie (Iaşi, 1762) de la bis. Sf. (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Gheorghe din ~ 416; Liturghie (Iaşi, Cina cea divină (Iaşi, 1746-1747) 342.
1759) de la muzeul din ~ 416; Liturghia Cineşeuţi (Cinişeuţi), s., ţ. Orhei,
(Iaşi, 1794) de la bis. Sf. Ilie şi muzeul Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432;
din ~ 253, 419; Liturghie (Chişinău, Rînduiala Panihidei (Chişinău, 1818) din
1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1818) ~ 431.
din mitropolia ~ 431; Molebnic Cinişcăuţi, s., ţ. Orhei, Liturghie
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427.
536 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Cîmpulung Muscel, or., j. Argeş 69, 75, Clişcăuţi, s., ţ. Hotin, Liturghie
449; Melchisedec egumenul m-rii din ~ (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
224. (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Cîndeşti, s., j. Alba, Cartea românească Clit, s., j. Suceava, Molitvenic (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 406, 1764) din ~ 417.
407. clopotari 31, 439; v. Pavel Petrov.
cînepă, cîrpe de ~ 96, 97. clopote 175.
cîntar (ţentner) 31, 97, 463; cu slove 25, clopotniţe 57.
62, 67, 491, 464, 476, 492. Clov, topic 57.
Cîntare de mulţumire către Dumnezeu clucer 20; v. Furcă.
pentru surparea zurbalei (Chişinău, Cluj, j. şi ţ. 406; Cartea românească de
septembrie 1826), emisă de Sinodul învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
Bisericii Ruse 171, 184, 402. Cluj-Napoca, or., Bibl. Universitară din
cîntăreţ 112; v. Parthenie Manolache. ~ 223; Cartea românească de învăţătură
Cîrlibaba, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi, (Iaşi, 1643) din ~ 406; Psaltirea în
1756) din ~ 415. versuri (Uniev, 1673) din ~ 408; Şapte
Cîrlig (Cîrligi), s., j. Neamţ 151; taine (Iaşi, 1644) de la ~ 408.
Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; cneaz 190; v. Goliţin.
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceasoslov Cnejia Varşavei 395.
(Iaşi, 1817) din ~ 429; Liturghie (Iaşi, Cnijoc, topic 306.
1794) din ~ 420; Triod (Iaşi, 1747) din ~ coală, de hîrtie 163; ~ tipografică 42, 48,
412; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) 67, 69, 76, 80, 93, 96, 108, 170, 177,
din ~ 422; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 179, 186, 221, 463, 461, 466, 468, 471,
414; Psaltire (Iaşi, 1757) din ~ 416; 472, 479, 480, 483, 487.
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 375; Vieţile coase 33, 64.
sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea Cobalcic, s., ţ. Hotin 78, 441.
Neamţ, 1811) din ~ 424. Cobile, topic 307.
Cîrligătura, j. şi ţ. 88, 160; şcoală la ~ Coceşti, s.*, Cartea românească de
349. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369.
cîrlige de fier 41. Codice muzical, legat de Dimitrie preot
Cîrnu, s.*, Întrebătoare răspunsuri (m- 451.
rea Neamţ, 1816) din ~ 384; Vieţile Codicele civil al Principatului Moldovei
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, (Iaşi, 1816-1817) 187, 208, 356, 475,
1815) din ~ 426. 491; ~ ilustrat de D. Kontoleo 447.
Cîrnul, postelnic, Poienile lui ~ 458. Codor, s., j. Cluj, Cartea românească de
cîrpe, din cînepă şi in 96. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
cîşlegii Crăciunului 123. Codru, j. 88.
cleşte 22, 72, 464. codrul Ieşiului 290.
clei 44, 45, 52. Codul Donici (Iaşi, 1814) 47.
Clement, egumen 153. Cogîlnic, pîrîu 418.
Clementi Haritonescu, menţ. 482. cojocar, scutit de dări 288.
Clementu, tipograf, din Iaşi 442; ~ vinde Cojoci, s. 135.
un Molitvenic (Iaşi, 1749) 221, 235. Cojocna, s., j. Cluj, Cartea românească
Cleopa, monah, tipograf 442. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
538 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Condor, s., j. Cluj, Cartea românească Constantin, dascălul m-rea Sf. Sava,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. tipograf 437, 438; ~ diac, fiul lui Eftimie
Condrăteşti, s., ţ. Bălţi, Minei Vrabie postelnic, primeşte Carte de
(Chişinău, 1819) din ~ 432. preoţie de la Gherasim episcopul
Condre, preot, leagă un Penticostar Romanului 401.
(Iaşi, 1753) 450. ~ fiul lui Vasilie, din s. Ciofrăceşti, ţ.
Condriţa, m-re, Liturghie (Chişinău, Neamţ, primeşte Carte de preoţie de la
1815), Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ mitropolitul Veniamin Costachi 175;
427; Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ ~ imprimă Vieţile Sfinţilor pe luna
432; Molitvenic (Chişinău, 1820), Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) 75, 440;
Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor ~ mare retor 338; ~ menţ. 264; ~ meşter
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Psaltire 72;
(Iaşi, 1817) din ~ 429; Rînduiala ~ popă, copiază Cartea românească
pomenirii ostaşilor (Chişinău, 1826) din de învăţătură (Iaşi, 1643) 260; ~ din
~ 435; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) Stupini, vinde Cartea românească de
din ~ 434. învăţătură (Iaşi, 1643) 265; ~ de la bis.
coneţuri de lemn 25. Sf. Ierarh Spiridon din Botoşani, copist
Congregaţia de Propaganda Fide 330; ~ 251; ~ zeţar, culege Psaltire (Iaşi, 1782)
Mechitariştilor din Viena 273. 443
Conrald Teodoric, luteran 318. Constantin (Costandin) Adam 112, 247,
consilier 395; v. Crupenschi; ~ de stat 248; ~ cumpără un Penticostar (Iaşi,
189, 404. 1753) 212; ~ postelnic, cumpără un
Constandin, comis, leagă o Evanghelie Antologhion (Iaşi, 1726) 143.
(Iaşi, 1762) 450. Constantin Alexandru Ipsilanti,
~ gravor, ilustrează Liturghie (Iaşi, domnul Ţării Moldovei, emite o Carte
1747) 446. domnească pentru ţiganii domneşti (Iaşi,
~ ţinţariul, lucrează la Vieţile Sfinţilor 1799) 394.
pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) Constantin Brîncoveanu, voievod 60,
440. 277, 302, 304, 323, 330, 334, 336, 340.
Constantie, ieromonah, gravor, Constantin Cantacuzino, stolnic 336.
ilustrează Apostolul (Bucureşti, 1820), Constantin Cantemir, voievod 28, 302,
Penticostarul (Bucureşti, 1820), 304, 329, 336.
Psaltirea (Bucureşti, 1820), Întrebări şi Constantin Cezar Daponte, teolog 207,
răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti, 226, 343.
1821), Urmare în Duminica Paştelui şi Constantin Duca (Duculeţ), voievod 28,
săptămîna luminată (Iaşi, 1821), Cassian 262, 288, 289, 302, 304, 333, 334, 336.
Râmleanul, Două cuvinte (Bucureşti, Constantin Feodorovici, protopop, din
1825), Dion Filosoful, Cuvinte ţ. Făleşti, cumpără Liturghia (Chişinău,
(Bucureşti, 1825), Orologhion adecă 1815) 216.
Ceasoslov (Bucureşti, 1825), Oştirea Constantin Levide, menţ. 234.
franţezilor în Rossia (Bucureşti, 1826), Constantin Mavrocordat, voievod 30,
Catihisis (Iaşi, 1828), Molebnic (Iaşi, 56, 61, 75, 100, 158, 159, 164, 165, 166,
1828), Psaltirea (Bucureşti, 1830) 447. 172, 173, 174, 184, 189, 204, 205, 206,
Constantie, tipograf la m-rea Neamţ 210, 212, 218, 222, 237, 287, 288, 294,
301. 298, 347, 348, 349, 359; ~ emite un
Hrisov pentru scutirea de dări a clerului
540 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Criveşti, s., j. Iaşi, Psaltire (Iaşi, 1766) (Chişinău, 1820) din ~ 433; Triod (Iaşi,
din ~ 418. 1747) din ~ 412.
Crîngul de Sus, s.*, Ceaslov (Rădăuţi, Cucuieţi, s.*, Antologhion (Iaşi, 1806)
1745) din ~ 411. din ~ 422.
crîşmă 288. Cuhea, s., j. Maramureş, Liturghie (Iaşi,
Crîstina, soţia lui Ion Crimca 140. 1759) din ~ 416; Cartea românească de
croitori 245, 286; v. Iovu, Nicolae. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Cronica Banatului 270. cuie întărite 41.
Cronica Ghiculeştilor 75, 164. culegar 43.
Cronica leşească, ms., fostă a spătarului Culpiu, s., j. Mureş, Cartea românească
Pătraşcu Costin şi a lui Nicolae Costin, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
legată de Ştefan Pădure 449. cumpene 42, 461,
Cronologia domnilor Moldovei, de cupă, de vin 131.
Miron Costin 293. cupar mare 160; v. Iordache Mavrodin.
Crucea, s., j. Iaşi, Penticostar (Iaşi, Cupşeni, s., j. Maramureş, Cartea
1743) din ~ 411; Tipicon (Iaşi, 1816) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ 428. din ~ 407; Checragarion (m-rea Neamţ,
~ s., j. Suceava 420; Evanghelie (Iaşi, 1814) din ~ 383, 426.
1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, 1759) cuptor 31.
din ~ 416; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ curăţitori de slovă 22.
414; Tîlcuirea Liturghiei (Iaşi, 1697) din Curchi, m-re 425; Chiril, proestosul ~
~ 409. 231; Adunarea cuvintelor pentru
~ s*., Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ ascultare şi Viaţa stareţului Paisie din
380. Neamţ (m-rea Neamţ, 1817) din ~ 232,
Crucea de Piatră (Borzeştii – Răzeşi), 430; Antim, patriarhul Ierusalimului,
s., j. Bacău, Cartea românească de Învăţătură părintească (Iaşi, 1822) din ~
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 232, 263, 434; Apostol (Iaşi, 1756) din ~
Crucea de Sus, s. 120. 415; Catehisis (Chişinău, 1816) din ~
Cruglic (Cruhlic), s., ţ. Orhei, Ceaslov 263, 428; Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 263,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie 420; Cel mare şi cel îngeresc chip (m-rea
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Minei Neamţ, 1815) din ~ 232, 263, 426;
(Chişinău, 1819) şi Liturghie (Chişinău, Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
1819) din ~ 432; Rînduiala pentru din ~ 424; Datoriile presbiterilor faţă de
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din popor (Chişinău, 1823) din ~ 263, 434;
~ 433. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
Crupenschi, consilierul Dicasteriei Neamţ, 1818-1823) din ~ 232, 263, 431;
Bisericii Moldoveneşti, emite o Evanghelia cea mare (m-rea Neamţ,
Înştiinţare despre epidemia de ciumă 1821) din ~ 231, 232, 263, 433;
(Chişinău, 8 iunie 1813) 395. Evanghelie (Chişinău, 1820) din ~ 263;
cuţitaşe 38. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1818) din ~
cuţite 52. 232, 431; Evhologhion (Iaşi, 1764) din ~
Cuca, moldovean 57. 263, 417; Liturghie (Chişinău, 1815) din
Cucioaia, s., ţ. Bălţi, Liturghie ~ 263, 427; Liturghie (Chişinău, 1819)
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic din ~ 432; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~
(Chişinău, 1815) din ~ 216, 427; 263, 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~
Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor 263, 419; Minei (Chişinău, 1819) din ~
544 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
263, 432; Minei (Chişinău, 1817) din ~ Curioznica şi în scurt arătare (Iaşi,
263; Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 1785), imprimată de Mihail Strelbiţchi
263, 427; Molitvenic (Chişinău, 1820) 299, 352, 439.
din ~ 263, 433; Orînduială pentru Curluceni, s., j. Lăpuşna, Ectenii pentru
schima monahicească (m-rea Neamţ, biruinţă (Chişinău, 1828) din ~ 436;
1815) din ~ 232, 263, 427; Psaltire (Iaşi, Scopul Societăţii Biblice (Chişinău,
1817) din ~ 429; Psaltire (Neamţ, 1817) 1818) din ~ 431.
din ~ 232; Rînduiala panihidei cursive, tip de litere 25; ~ franţuzeşti
împăraţilor (Chişinău, 1827) din ~ 263, 463.
436; Rînduiala pomenirii ostaşilor curtean 159.
(Chişinău, 1826) din ~ 263, 435; Scara Curteşti, s., j. Botoşani 121; Cele 9
părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m- cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~
rea Neamţ, 1814) din ~ 232, 263, 426; 426; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
Sf. Ioan Damaschin, Descoperirea Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431;
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) din Panihida şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~
422; Socoteala Societăţii Biblice 422.
(Chişinău, 1823) din ~ 263, 434; Şapte custură 52.
taine (Iaşi, 1807) din ~ 422; Teofilact, Cusuiuş, s., j. Bihor, Cartea românească
Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
1805) din ~ 421; Trebnic (Chişinău, Cuştelnic, s., j. Mureş, Cartea
1820) din ~ 263, 433; Urmare întru prea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814) din ~ 407.
din ~ 232, 263; Vieţile Sfinţilor pe lunile Cut, s., j. Alba, Cartea românească de
Ianuarie-Iulie (m-rea Neamţ, 1812-1814) învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
din ~ 232, 263; Vieţile sfinţilor pe luna cutii, de tinichea 40, 462; ~ în şuruburi
Decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din 424 52.
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea cutiile satelor, 476, 487, 490, 491, 497.
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile Sfinţilor Cutlumuş, m-re în Muntele Athos,
pe luna Iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 409;
426; Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi,
Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor 1715) din ~ 410; În contra primatului
pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1812) din ~ papal (Iaşi, 1682) din ~ 409.
425; Vieţile sfinţilor pe luna Noiembrie cutremur 180.
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423; Vieţile cuţitaş 462.
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Cuvin, s., j. Arad, Cartea românească
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Cuvinte <…> ale Sf. Ioan Gură de Aur
din ~ 422; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (Bucureşti, 1827); ~ ale Sf. Vasile cel
(m-rea Neamţ, 1812) din ~ 425. Mare şi Grigorie cuvântătorul de
Curelari, bis. în Iaşi, Apostol (Iaşi, Dumnezeu (Bucureşti, 1826), traduse şi
1756) de la ~ 415; Psaltire (m-rea imprimate de Grigore şi Gherontie de la
Neamţ, 1817) de la ~ 429. m-rea Neamţ 441.
curele 42, 461. Cuvinte sfătuitoare <ale lui Evghenie
curier 67, 68, 492, 493. Vulgaris>, ms. tradus de Ştefan
Curierul Românesc 188. ierodiacon 301.
INDICE GENERAL 545
pe luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ Dubăsari, s.(R. Moldova) 181, 278, 308;
426; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie tipografie la ~ 61, 90, 290.
(m-rea Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe Dubeşti, s., j. Timiş, Cartea românească
luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) şi de învăţătură (Iaşi, 1643), copie ms. din
Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1809) ~ 260.
din ~ 423; Vieţile sfinţilor pe luna Duca Sotiriovici, tipograf din Thasos
Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) din ~ 30, 58, 75, 80, 81, 90, 100, 102, 183,
422. 192, 206, 207, 220, 225, 233, 235, 261,
dragon 36. 264, 268, 275, 277, 279, 280, 285, 287,
Drăceni, s., j. Suceava, Panihidă şi litia 291, 294, 296, 301, 302, 303, 304, 348,
mică (Iaşi, 1807) din ~ 422. 357, 359, 375, 488; ~ imprimă
Drăgoieşti, s., j. Suceava, Octoih (Iaşi, Evanghelia (Iaşi, 1741), Evhologion
1749) din ~ 129, 376. (Iaşi, 1741), Paraclitichi (Iaşi, 1742);
Drăguna, şi Istratie, fiii Nastasiei, veri Hrisovul lui Constantin Mavrocordat
cu Vasilie din Glodeni, vînd partea lor de (Iaşi, 1742), Psaltire (Iaşi, 1743),
moşie 289 Liturghia (Iaşi, 1747), Triod (Iaşi, 1747),
Drăguş, s., j. Braşov, Cartea Psaltire (Iaşi, 1748), Rînduiala
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) osfeştaniei mici (Iaşi, 1749), Octoih (Iaşi,
din ~ 406; Viaţa şi petrecerea sfinţilor 1749), Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750),
(Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. Ceaslov (Iaşi, 1750), Adunare de
Drăguşani, s.*, Antologhion (Iaşi, 1806) rugăciuni (Iaşi, 1751), Adunarea celor
din ~ 422. şapte taine (Iaşi, 1751), Slujba Sf.
Drăguşenii Noi, s., j. Lăpuşna, Liturghie Timotei (Iaşi, 1751), Psaltire (Iaşi,
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Rînduiala 1752), Tîrnosania (Iaşi, 1752),
panihidei (Chişinău, 1817) din ~ 430. Învăţătura arhierească (Iaşi, 1771)
Drăguşenii Vechi, s., j. Lăpuşna, 215; 1750) 293, 298, 438; cărţile lui ~ 296; ~
Liturghie (Chişinău, 1815), Molebnic cumpără o vie la Copou 289; ~ ginerele
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie lui Antonie sotnicul 290; ~ soţul
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Rînduiala Magdalinei 278; ~ vinde Triodul (Iaşi,
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1747) 211, 235.
1820) din ~ 433; Rînduiala pomenirii ducaţi 131, 187.
ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435; dugheană 219; ~ a tipografiei din
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. Chişinău 108; ~ de cărţi 227; ~ la
drahme 65, 183. Botoşani 159.
Drăsliceni, s., j. Lăpuşna, Liturghie duhovnic 74, 109, 221, 231, 252, 275,
(Chişinău, 1815) din ~ 427. 440, 443; v. Chiriac, Inochentie,
dregătorii ţinuturilor 464. Macarie, Nathan, Serafim, Venedict.
dresuri domneşti 455. dulapuri 464.
Dridrif, s., j. Braşov, Cartea Dulceşti, s., j. Neamţ, Molitvenic (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 1828) din ~ 436.
din ~ 369, 372. Dumbrava, s., j. Mureş, Cartea
drojdie de untdelemn 79. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
drug, mare de fier 41, 44, 52. din ~ 371, 406, 407.
drugari 44, 70, 71, 74, 77, 79, 106, 278, Dumbrăveni, s., ţ. Tutovei 397.
288, 445. Dumbrăviţa, s., j. Suceava, Tipicon
(Iaşi, 1816) din ~ 428.
INDICE GENERAL 553
Dumeşti, s., ţ. Vaslui 160. 151, 152, 153, 154, 232, 249, 253, 271,
Duminica Floriilor 326; ~ Lăsatului de 290, 321, 327, 331, 333, 334, 337, 341,
brînză 321; ~ Vameşului şi a Fariseului, 350, 355, 459, 461, 477.
gravură 37. Dunaev, consilier de stat 189; ~ emite o
Duminica Slăbănogului, gravură din Înştiinţare contra adăpostirii
Penticostar (Iaşi, 1753), de M. 447. "dezertorilor oşteneşti, a fugarilor şi
Dumitrache, preot, fiul popii Ştefan, din îndeobşte a oamenilor fără paşaporturi"
Puţeni 138. (Chişinău, 31 iulie 1828) 404.
Dumitraşco, fost mare armaş 165; ~ Dunărea 307, 490.
ispravnic 289; ~ logofăt 138; ~ preot, Durău, schit, Vieţile Sfinţilor pe luna
primeşte un loc de casă şi o casă cu loc August (m-rea Neamţ, 1815) de la ~ 426.
în Iaşi 286. Duruşa, s., j. Maramureş, Cartea
Dumitraşco Paladi, fost vistiernic, tatăl românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Aniţei 176; ~ tatăl Nastasiiei, răposat din ~ 407.
251. Duseşti, s., j. Maramureş, Antologhion
Dumitraşcu, din Sîngiorgiu, cumpără (Iaşi, 1755), Evanghelia (Bucureşti,
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1750) din ~ 251, 415.
1643) 245.
Dumitraşcu, staroste de Putna 222.
Dumitraşcu, stolnic, vinde Divanul sau E
Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
1698) 246. Ecaterina, soţia lui Costachi
Dumitrăchiţă, menţ. 259. Cantacuzino, fost mare spătar, cumpără
Dumitriţa, Cartea românească de şi donează un Ceaslov (Rădăuţi, 1745)
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 251.
Dumitru, dascăl, din Rîmnic, vinde o Ecaterina a II-a împărăteasa Rusiei 180,
Evanghelie (Bucureşti, 1742) 257; ~ 290, 304, 308.
holtei din s. Miclăuşeni, ţ. Botoşani, Ecaterina Mihailovna, menţ. 403.
primeşte un Peci de cununie 398. Ecaterina Pavlovna, menţ. 396.
Dumitru Ilievici Bucovineanul, zeţar, Ecaterina Rosăi, shimonahie 232.
culege Molitvenicul (Iaşi, 1807), Ecaterina Suţu 234; Dialogurile lui
Panachida şi litia mică (Iaşi, 1807), Focion de ~ 208.
Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807) Ecaterinoslav, Ambrosie episcopul ~
444. 190; casieria ~ 290.
Dumitru Lesne, vînzător de cărţi 219. Echim, menţ. 147.
Dumitru Suciu, din Frînceni, are eclesiarh 72, 79, 220, 225; ~ al
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) 265. Mitropoliei 245, 459; v. Dionisie
Dumnezeiasca liturghie (Iaşi, 1679) Cozianul; ~ fost 444; v. Ghedeon.
277, 324, 326; ~ imprimată de Stancu eclisierie 112.
faurul şi Vasile Stavniţchi 437. Economia Casei duhovniceşti 31.
Dumnezeieştile şi sfintele liturghii Ectenii pentru biruinţa oştii creştineşti
(Rîmnicu Vîlcea, 1769), imprimate de (Iaşi, 16 octombrie 1679) 305, 392.
Cozma ieromonah Vlahul 438. Ectenii pentru biruinţă (Chişinău,
Dumnezeu (Dumnedzău) 45, 48, 73, 1828) 403; ~ circulaţie, 436
125, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, Edinburgh, or. (Scoţia) 94.
143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, editor 495.
554 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
episcopi 47, 49, 85, 100, 233, 249, 257, (m-rea Neamţ, 1825) de la ~ 435;
295, 305, 308, 345, 346; v. Amfilohie Apantisma (m-rea Neamţ, 1827) de la ~
Hotiniul, Atanasie Rednic, Bandini, 436; Ceaslov (Iaşi, 1777) de la ~ 418;
Gavriil Bănulescu-Bodoni, Iosif, Cuvintele lui Isaac Syrul (m-rea Neamţ,
Mitrofan de Nissa, Pahomie; ~ al 1819) de la ~ 433; Evanghelistar (Iaşi,
Bucovinei 97; v. Isaia Gheorghievici 1826), Nicodim din Athos, Carte
Băloşescul; ~ al Muncaciului 261; v. sfătuitoare pentru păzirea celor cinci
Andrei Bacinski; ~ de Buzău 75, 262, simţiri (m-rea Neamţ, 1826) de la ~ 435;
279; v. Damaschin, Dionisie Romano, Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos,
Mitrofan; ~ de Huşi 88, 108, 111, 213, vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) de la ~ 427;
214, 215, 227, 260, 378, 392; v. Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) de la
Inochentie, Iroftei; ~ de Rădăuţi 2, 141, ~ 418; Învăţătură creştinească (Iaşi,
151, 206, 224, 392, 488; v. Dositei, 1790) de la ~ 419; Scara părintelui Ioan
Gheorghe, Iacob I Putneanul, egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814)
Teodosie Barbovschi, Varlaam; ~ de de la ~ 426; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 375,
Rîmnic 214, 218, 275, 293, 442; v. 412; Urmare întru prea sfînta Duminecă
Chesarie, Dionisie Romano; ~ de a Paştilui (Iaşi, 1814) de la ~ 425;
Roman 85, 148, 188, 214, 230, 392, 393, ~ Romanului şi Huşilor, Psaltirea în
397, 404; v. Gherasim Clipa, Ioanichie, versuri (Uniev, 1673) de la ~ 408;
Leon Gheuca, Meletie, Mitrofan, Sava, Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) de la ~
Veniamin Costachi. 408.
Episcopia Blajului, tipografie la ~ 275; Episcopii 172, 480, 484.
~ Buzăului 278; Antologhion (Iaşi, epitropi 246, 393, 494; ~ şi iconomi ai
1726) din ~ 410; Apostol (Iaşi, 1756) din tipografiei 186, 442, 448, 461, 466.
~ 415; tipografie la ~ 107, 206; Epitropia Casei milelor 465;
~ de Argeş 52; ~ Învăţăturilor publice 472; ~ emite
~ de Rădăuţi 212, 277; tipografie la ~ Instrucţia pentru pensioanele de educaţie
4, 30, 90, 275; (Iaşi, 1 iunie 1812) 394;
~ din Chidonia, Tomul împăcării (Iaşi, ~ Shoalelor 470, 471.
1692-1694) din bibl. 135; Epureni, s., j. Vaslui, Liturghie (Iaşi,
~ Hotinului, Apostol (Iaşi, 1756) de la 1794), Octoih mic (Iaşi, 1786) din ~ 419;
~ 415; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 213; ~ 431;
~ Huşilor 31, 88, 176, 177, 288, 436; Prăvilioară (Iaşi, 1784) din ~ 418;
Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, 1819) Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (M-rea
de la ~ 431; Adunare din împărăteştile Neamţ, 1813) din ~ 425.
pravile (Iaşi, 1814) de la ~ 425; Ceaslov Erdecburnu, s., ţ. Ismail, Ceaslov
(Dubăsari, 1794) din ~ 230; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
(Iaşi, 1794) de la ~ 419; Liturghie (Iaşi, (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
1818) de la ~ 431; Molitvenic (Iaşi, (Chişinău, 1819), Minei (Chişinău, 1819)
1828) de la ~ 436; Orînduiala sfinţirii din ~ 432.
bisericii (Iaşi, 1809) de la ~ 423; Erlic (Chişinău, 1829) 405.
~ Rîmnicului, tipografie la ~ 79, 101, Ermologhion gr., din m-rea Sf. Spiridon
206. din Iaşi 264.
~ Romanului 147; Aghiazmatar mic Ernea, s., j. Sibiu, Cartea românească
(Iaşi, 1814) de la ~ 425; Aghiazmatariul de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
mic (Iaşi, 1823) din ~ 434; Antologhion errata 46, 47, 74.
556 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Vieţile Sfinţilor pe luna August (m-rea de ~ 461, 463; rame de ~ 463; ~ vărsat
Neamţ, 1815) de la ~ 426; Vieţile 463.
sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, fierari 33, 78, 442; v. Gheorghie.
1812) de la ~ 424; Vieţile sfinţilor pe fierăstraie 22, 72.
luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), filadră 264.
Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m- Filaret, ieromonah, cumpără şi donează
rea Neamţ, 1809) de la ~ 423; Psaltire un Molitvenic (Iaşi, 1764) 134.
(Chişinău, 1818) din ~ 431; Psaltire (m- filigran 98, 99, 184.
rea Neamţ, 1824) din ~ 434. Filip, în pomelnic 144.
Fărcaşa, s., j. Maramureş, Evanghelie ~ regele Macedoniei 334.
(Iaşi, 1762) din ~ 416. Filip-Eduard Fugger 222.
Fărceni, s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ Filip Ieremievici, protoierei 51.
415. Filip Moldoveanul tipograf, 271, 272,
Fătăciuni, schit, j. Vaslui, Liturghie 277, 309; ~ gravor, ilustrează
(Iaşi, 1747) din ~ 412. Tetraevanghelul slavon (Sibiu, 1546)
Feketelac, s., Cartea românească de 445; ~ imprimă Catehismul românesc
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. (Sibiu, 1544), Tetraevanghelul slavon
Feldioara, s., j. Braşov, Cartea (Sibiu, 1546), Evangheliarul slavo-
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) român (Sibiu 1551-1553) 281, 437.
din ~ 121, 372, 373, 406. Filip Scrob, negustor, dăruieşte Cartea
feldmareşal 190; v. Wittgenstein. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Feodor, dascăl, din s. Nisporeni, j. 252.
Lăpuşna, leagă un Octoih (Bucureşti, Filip Tudoranovici, tatăl lui Dimitrie
1792) 451. jitnicer 141
~, preot, tatăl lui Ioniţă 121. Filipeşti (Chilipeaşti) s., j. Bacău 449;
Feodor Costin, preot 174. Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414.
Feodor Maleavinschi, protopop 188. Filipovici, colonel 57.
Feodor Stamate, protopop 188. Filocalia, în limba gr., 16 vol.,
Ferăce, s.*, Cartea românească de prenumeranţi pentru editarea ~ 398.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Filotei, patriarhul Constantinopolului
Ferădău, s., Cartea românească de 337.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369. Filotei Sinait. Izvod, ms., tradus de
ferdelă 372; ~ de grîu 131; ~ de porumb Gherontie 295.
118, 130, 131. Filotheu, monah, corectează
Ferdinand al II-lea, împăratul Austriei Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) şi
222. Psaltire (Bucureşti, 1827) 445; ~ gravor,
feredeu 58, 80. ilustrează Psaltirea (m-rea Neamţ, 1824)
Fereşti, s., j. Maramureş, Catavasier 447.
(Iaşi, 1778) din ~ 418. Finciu, s., j. Caransebeş, Cartea
~ s., j. Vaslui 119; Penticostar (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1753) din ~ 250, 414. din ~ 372, 406.
ferlegher 460; v. Zaharia Carcalechi. Fineiu, s., j. Cluj, Cartea românească de
Feteşti, schit, Evanghelie (Iaşi, 1762) din învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130.
~ 417. Finteuşul Mic, s., j. Satu Mare,
fier 41, 52, 64; barabane de ~ 63; uşa Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
cuptorului, din ~ 31; linie de ~ 462; presă
INDICE GENERAL 559
265; Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) din ~ antifoanele celor opt glasuri (m-rea,
408. Neamţ, 1817) din ~ 429; Psaltire (m-rea
Fîntînele, s., j. Maramureş, Evanghelie Neamţ, 1824) de la bis. Sf. Apostoli din
(Iaşi, 1762) din ~ 416. ~ 434.
~ s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, Foeni, s., j. Timiş, Cartea românească
1755) din ~ 415; Liturghie (Iaşi, 1794) de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
din ~ 420. foi 370.
firnis 39. folea (hîrtie strecurătoare) 97.
Fizăgi, s.*, Viaţa şi petrecerea sfinţilor Fonoiu, s., j. Suceava, Cartea
(Iaşi, 1682-1686) din ~ 265. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Fizeş, s., j. Sălaj, Cartea românească de din ~ 110, 210, 369, 407.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. font, unitate de măsură 131.
fîn, dijma ~ 128; fălci de ~ 118; stog de Forăşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,
~ 131. 1747) din ~ 412.
flacon, de cristal 180. formatul tipografic, 45
flaut 36. formă pentru turnatul cridei 462.
Floare (Iaşi, 1803) 227. Forme de ectenie (Chişinău), emise de
Flore Pavel, din Obîrşa, omorît 253. Sinodul Bisericii Ruse 101, 108, 171,
Florenţa, or. (Italia) 114; conciliul de 174, 185, 396, 397, 400, 401, 402, 403; ~
Unire din ~ 330, 335. din s. Trinca 173.
Floreşti, m-re, j. Vaslui, Ceaslov (Iaşi, Formulare pentru înregistrarea
1797) din ~ 420; Evanghelistar (Iaşi, veniturilor şi cheltuielilor la biserici
1826) din ~ 435; Tipicon (Iaşi, 1816) din (Chişinău, ianuarie 1821) 397.
~ 428; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) Forosig, s., j. Bihor, Cartea românească
din ~ 422. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
flori, de lemn 25. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
florini 62, 114, 116, 118, 119, 129, 130, 408.
257, 258, 369, 370, 371, 372, 373, 375, Forro Micloş, nobil 223.
376, 377, 378, 461, 462, 463; ~ de argint forzaţ 51.
42, 62, 369. fraşchete de fier 41.
foaia domnească de cislă 158, 163. fractur, tip de literă (gotica) 23.
Foaia Sătească 25, 45, 65, 66, 67, 88, Frankfurt pe Main, or. (Germania) 180.
109, 112, 171, 172, 187, 471, 472, 475, Franţa 42, 395.
476, 478, 479, 482, 483, 486, 487, 490, Frata, s., j. Mureş, Cartea românească
491, 492, 493, 497, 498, 500, 501, 502, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 119, 130,
504. 370, 371, 372, 407.
foamete 117, 370, 371. Frăsineşti, s.*, Rînduiala pomenirii
foarfeci 462. ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435.
Focillon, Dialoguri (Iaşi, 1819), Frătăuţii Noi, s., j. Suceava, Apostol
circulaţie 432. (Iaşi, 1756) din ~ 415.
Focşa, menţ. 142. Frăţia Ortodoxă (Stavropighială) din
Focşani, or., j. Vrancea 304, 450, 455; Liov 25, 46, 60, 99, 107, 200, 272, 297,
Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 323.
410; Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429; ~ Frenciuci, s., j. Vaslui, Penticostar (Iaşi,
în carantină 404; Nichifor Callist 1753) din ~ 414.
Xantopulul, Tălcuire pre scurt...la
560 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Friederich Wilhelm al III-lea, craiul ~ mahala în Iaşi, bis. Sf. Vasile din ~
Prusiei, tatăl Şarlotei 396. 416, 434, 435, 436.
Frînceni, s.*, Psaltirea în versuri Galaţi, or. şi j. 168, 406; Antologhion
(Uniev, 1673) din ~ 265; Psaltirea slavo- (Iaşi, 1755) din ~ 414; ~ în carantină
română (Iaşi, 1680) din ~ 408. 404; Molebnic (Chişinău, 1816) din ~
frontispicii 20, 35, 36, 37. 428; Tipic (Iaşi, 1816) de la bis. Sf.
Frumoasa, m-re în Iaşi, Evanghelie (m- Voievozi Mihail şi Gavril din ~ 428;
rea Neamţ, 1821) din ~ 433; Paraclitichi serdarul turc din ~ 162; şcoală la ~ 349;
gr. (1728) din ~ 451; Rînduiala pentru vamă la ~ 100; vice-consulul francez din
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din ~187; victoria eteriştilor din ~ 398.
~ 433; Tedeum în ziua Crăciunului galbeni 49, 53, 59, 62, 65, 77, 110, 118,
(Chişinău, 1816) din ~ 428; Datoriile 179, 187, 261, 273, 289, 369, 370, 371,
presbiterilor faţă de popor (Chişinău, 374, 376, 379, 382, 463, 475, 476, 477,
1823) din ~ 434; Rînduiala pomenirii 478, 479, 482, 483, 485, 491, 495, 496; ~
ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435; de aur 80, 210; ~ olandezi (holand) 178,
Rugăciune de mulţămire (Chişinău, 305, 398; ~ 110, 114, 369; ~ venetic
1826) din ~ 435; Nestor Ploşniţă, 114.
posluşnic la ~ 78, 441. Galda de Jos, s., j. Alba, Evanghelie
Frumuzachi, de la Vistierie, cumpără (Snagov, 1697) din ~ 257.
trei locuri de casă 289. Galeşti, s., j. Lăpuşna, Triod (Iaşi, 1747)
frunze (file de carte) 45, 449. din ~ 412.
Fughiu, s., j. Bihor, Cartea românească gali 395.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. galioane ((şifuri) 35, 43.
fundamente (şifuri) 35, 41, 43, 44, 67, Galtiu, s., j. Alba, Cartea românească
62, 476, 491, 492; ~ de lemn 44; ~ de de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
aramă 33, 63, 64. Gand, or. (Belgia) 180.
Fundu–Galbenii, s., j. Lăpuşna, Ceaslov garamond, tip de literă 23, 25, 463, 464.
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie gart 22, 63.
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie Gavriil, arhimandrit, egumenul m-rii
(Chişinău, 1819) din ~ 432. Căpriana 187, 188; ~ hatman 145;
Fundul Ruginoasă, topic 385. ~ imprimă Scara părintelui Ioan (m-
funţi, unitate de măsură 25, 31, 33, 64, rea Neamţ, 1814) 440; ~ legător de cărţi,
97, 463. din Focşani, leagă o Liturghie (Iaşi,
Furcă, clucer 19. 1759) 450; ~ ţăran 153.
Gavriil Bănulescu-Bodoni, episcop
G 308; ~ mitropolitul Chişinăului şi
Hotinului 89, 174, 181, 190, 221, 344,
Gabriel Bethlen, principele 356; ~ donează cărţi 231, 232; ~
Transilvaniei 130, 319. primeşte de la guvernatorul Ivan
Gafiţa, soţia lui Gh. Gavrilaş pitar 165. Marcovici Garting o Scrisoare în
Galata, m-re în Iaşi, Liturghie (Iaşi, legătură cu repaosul duminical
1794) din ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) (Chişinău, 20 iunie 1815), dă o Pastorală
din ~ 431; Psaltire (Iaşi, 1792) din ~ pentru depunerea jurămîntului către
419; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412; s. Scaunul împărătesc de către toţi
Buecani, ţ. Lăpuşna, moşia ~ 172; tabăra locuitorii (Chişinău, 28 iulie 1816), dă o
eteriştilor de la ~ 398, 399; Poruncă să fie trimişi copii preoţilor la
INDICE GENERAL 561
Gură de Aur la Tăierea capului Sf. Ioan Psaltire (Iaşi, 1757), Hrisovul lui
Botezătorul (Bucureşti, 1827), Cuvînt al Constantin M. Cehan Racoviţă pentru
Sf. Ioan Gură de Aur pentru muierile desfiinţarea văcăritului (Iaşi, 1757),
cele rele şi cele bune (Bucureşti, 1827), Liturghia (Iaşi, 1759), Evanghelia (Iaşi,
Învăţătură pre scurt pentru nunţi 1762), Ceaslovul (Iaşi, 1763),
(Bucureşti, 1827), Cuvinte zece pentru Molitvenicul (Iaşi, 1764), Îndreptarea
dumnezeiasca pronie ale lui Teodorit al păcătosului (Iaşi, 1765), Psaltirea (Iaşi,
Cirului (Bucureşti, 1828), Pateric 1766), Evhologhion (Iaşi, 1774) 438; ~
(Bucureşti, 1828) 441; ~ mitropolitul gravor, ilustrează Ceaslov (Rădăuţi,
Grigore al IV-lea al Ţării Româneşti 293. 1745), Antologhion (Iaşi, 1755), Apostol
Grigore, diacon, fiul popii Ştefan Udrea, (Iaşi, 1756), Psaltirea (Iaşi, 1757),
leagă Cartea românească de învăţătură Liturghia (Iaşi, 1757) 446.
(Iaşi, 1643) 450; ~ diacon, fiul popii Grigore Suţu, voievod 165.
Ştefan Udre din Borzeşti, leagă o Grigore (Grigorie) Udre, diacon, din
Evanghelie (Bucureşti, 1750) 450; ~ în Borzeşti, leagă Cartea românească de
pomelnic 144; ~ logofăt, nepotul învăţătură (Iaşi, 1643) şi Evanghelia
mitropolitului Iacob II Stamati, mort de (Iaşi, 1762) 450, 451.
ciumă 232. Grigoreşti, s., j. Suceava, Antologhion
Grigore al II-lea (Alexandru) Ghica, (m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Ceaslov
voievod 163, 164, 186, 205, 299, 349. (Iaşi, 1797) din ~ 420.
Grigore Bădale, din s. Vama, dă bani Grigori (Grigorie), iconom (sachelarie),
pentru legarea Cărţii româneşti de epistatul tipografiei Mitropoliei din Iaşi
învăţătură (Iaşi, 1643) 53. 448, 461; ~ imprimă Evanghelistarul
Grigore Callimachi, voievod 287. (Iaşi, 1826), Simeon (Logothetul),
Grigore Ghenghea, soţul Anesiei, Graiurile Maicii lui Dumnezeu (Iaşi,
cumpără o Liturghie 150. 1826), Catihisis (Iaşi, 1828) 441; ~
Grigore Ghica, vornic 468. trimite Antologhionul (m-rea Neamţ,
Grigore (Ilievici) Hudici, copist 353. 1825) la un schit 213;
Grigore Maior, episcop 345. ~ preot, din Rothiana, cumpără un
Grigore Nemţeanul, mitropolitul Ceaslov (Iaşi, 1797) 213.
Sucevei 141, 143. Grigorie, episcopul Irinopoliei 234.
Grigore Păscarştean, din s. Honiceni, ţ. ~ gravor, ilustrează Ioan Gură de Aur,
Neamţ, primeşte un Peci pentru a doua Cuvinte (Bucureşti, 1827) şi Cazanii
cununie 396. (Bucureşti, 1828) 447; ~ monah 294; ~
Grigore Săbădaşul, din Nuşfalău, cu patriarhul Constantinopolului, Scrisoare
fratele său Ionuţ, cumpără Cartea Mitropoliei Moldovei prin care
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) condamnă Eteria (Iaşi, 11 martie 1821) şi
118. dă o Înştiinţare cu privire la înşelăciunea
Grigore (Grigorie) Stan (Stanovici) eteriştilor (Iaşi, 1821) 179, 399;
Braşoveanul, tipograf 30, 71, 72, 79, 95, ~ preot, din Şaru Dornei, leagă o
207, 275, 277, 345; ~ imprimă Evanghelie (Iaşi, 1762) şi un Triod (Iaşi,
Catavasierul (Rădăuţi, 1744), Ceaslovul 1747) 451, 452; ~ iconom, din Iaşi 53,
(Rădăuţi, 1745), Antologhionul (Iaşi, 62; ~ tipograf 32, 85, 338, 354; ~ la m-
1755), Alfavita sufletească (Iaşi, 1755), rea Neamţ 301.
Bucvar (Iaşi, 1755), Apostol (Iaşi, 1756), Grigorie al II-lea, mitropolitul Ţării
Adunare de multe învăţături (Iaşi, 1757), Româneşti 304.
568 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Hrisov pentru scutirea de dări a clerului 1785) din ~ 418; Vieţile Sfinţilor pe luna
şi obligativitatea cunoaşterii dogmelor August (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426;
de către preoţi <1741-1742, Iaşi>, emis Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, 1819),
de Constantin Mavrocordat domnul Ţării Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; Ceaslov
Moldovei 392; ~ imprimat de Duca (Iaşi, 1794) din ~ 419; Orînduiala
Sotiriovici 438. sfinţirii bisericii (Iaşi, 1809) din ~ 423;
Hrisun engolpion (Mielul de aur) (Iaşi, Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
1816) 294, 303; ~ prefaţă de Iordachi 408; episcopul de ~ 88, 108, 111, 213,
Boghean, fost mare stolnic 234; ~ 214, 215, 227, 260, 292, 378, 392; v.
circulaţie 429. Inochentie, Iroftei, Mitrofan; Gavril
Hronograf, lăsat moştenire 134. monah din ~ 214; Antologhion (Iaşi,
Hronograful Sf. Dimitrie Rostovskii, 1726) de la bis. Uspenia din ~ 410;
ms., tradus de Ştefan ierodiacon 301. Ceasoslov (Iaşi, 1817) din bis. Sf. Ioan
Hudeştii Mari,* s., Psaltire (Chişinău, din ~ 429; şcoală la ~ 349.
1818) din ~ 431. Huşi-Preuteşti, s., j. Suceava,
Huduc, s., j. Mureş, Cartea românească Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130, 372. husoşi, monedă 121, 373.
Huedin, or., j. Cluj, Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Hulboca, s. lîngă Iaşi, bis. Sf. Neculai I
din ~ 420, 424, 433.
Hulpăşeşti, s.,* Triod (Iaşi, 1747) din ~ I. Inzov, general-locotenent, namestnicul
412. Basarabiei 100, 183, 190; ~ emite o
Humor, m-re, j. Suceava 20, 154; Instrucţie pentru bulgarii-colonişti
Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; ~ aşezaţi în Basarabia (Chişinău, 1821)
legat de Ghenade 450; Liturghie (Iaşi, 399.
1759) din ~ 416; Minei pe luna Aprilie, I. Trohin, tatăl lui Toader 165.
ms. din ~ 448. Iacob, diacon, leagă un ms. 448.
Hundriceni, s.* 218. ~ patriarhul Bizanţului 329.
Hunedoara, or. şi j., Psaltirea în versuri ~ preot 149.
(Uniev, 1673) din ~ 406, 408; Psaltirea Iacob Heraclit Despotul 271.
sl.-rom. (Iaşi, 1680) din ~ 373. Iacob (Iacov) I Putneanul, episcop de
Hurez, s., j. Braşov, Cartea românească Rădăuţi 206, 233, 260; ~ mitropolitul
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Ţării Moldovei 11, 48, 135, 190, 207,
Husasău de Criş, s., j. Bihor, Ioan 226, 230, 231, 240 277, 290, 296, 314,
Moldoveanul din ~, cumpără un Octoih 343, 350, 351, 359; ~ dă o Carte
ms. 257. pastorală preotului Dimitrie (Iaşi, 28
Huşanul, neamul lui ~ 457. august 1752) 392; ~ semnează Cartea de
Huşi, or., j. Vaslui 308, 397; Episcopia blestem (Iaşi, 25 august 1756) 392.
de ~ 30, 288; Ceaslov (Dubăsari, 1794) Iacob (Iacov) II Stamati mitropolitul
de la ~ 230; Penticostar (Iaşi, 1753) din Ţării Moldovei 24, 30, 40, 59, 74, 96,
~ 414; Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814), 111, 175, 190, 213, 214, 220, 235, 290,
Andronache Donici, Adunare din 303, 308, 353, 354, 359, 379; ~ dă o
împărăteştile pravile (Iaşi, 1814) din ~ Carte de preoţie lui Ignat din s.
425; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi Mărcăuţi, ţ. Orhei 175, 394; ~ dă
(1682-1686) din ~ 409; Molitvenic (Iaşi, Îndrumări pentru sfintele taine <Iaşi>,
INDICE GENERAL 573
~ 26, 58, 99, 178, 206, 294; tipografie Nicolae-Ciurchi 418; Irmologhion (m-
arabă la m-rea Sf. Sava ~ 5, 85; rea Neamţ, 1827) din bis. Sf. Treime
tipografie la m-rea Trei Ierarhi din ~ 37, 436; Istoria Alexandrului celui mare
49, 72, 107; tipografie greacă la m-rea (Movilău, 1796) din ~ 380; Învăţătură
Trei Ierarhi 56, 208; tipografia creştinească (Iaşi, 1808) de la bis.
mitropoliei din ~ 40, 71, 81, 184, 208, Vovidenia 423; Liturghia (Iaşi, 1715) din
445; şcoli în ~ 56, 204, 205, 349; ~ ţ. 88, bis. Sf. Nicolai cel Sărac 410; Liturghia
160, 165, 166, 394, 395, 397, 398, 457; (Iaşi, 1804) de la bis. Sf. Atanasie şi
vamă la ~ 82; Adunare de cîteva Chiril 421; Liturghie (Iaşi, 1747) din bis.
rugăciuni (Iaşi, 1819) din ~ 431; Sf. Andrei 412; Liturghie (Iaşi, 1794) din
Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823), din bis. m-rea Galata 419; Molitvenic (Chişinău,
Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe Galata 1820) din ~ 433; Molitvenic (Iaşi, 1749)
434; Antologhion (Iaşi, 1806) din bis. Sf. din ~ 129, 375; Molitvenic (Iaşi, 1785)
Dumitru-Misai 422; Antologhion (m-rea din bis. Buna Vestire 418; Molitvenic
Neamţ, 1825) din bis. Sf. Vasile din (Iaşi, 1828) din ~ 436; Nichifor Callist
Tîrguşor sau de pe Galata 435; Augustin Xantopulul, Tălcuire pre scurt... la
episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ, antifoanele celor opt glasuri (m-rea,
1814) din bis. Nicoriţă 426; Canonul Neamţ, 1817) de la Biserica Albă 429;
Sfîntului Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 413; Octoih (Iaşi, 1749) din bis. Sf. Teodori
Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 413; Octoih (Iaşi, 1804) din bis. Sf. Sava
410; Carte de rugăciuni pentru cerere de 421; Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi,
biruinţă (Iaşi, 1809) din bis. Sf. Andrei 1809) din Paraclisul Mitropoliei 423;
423; Carte folositoare de suflet (Iaşi, Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 376, 411;
1819) din bis. Sf. Spiridon 432; Cartea Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646) din
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) bis. Tălpălari 408; Psaltire (Chişinău,
din ~ 255, 369, 406; Catavasier, 1818) din m-rea Barnovschi 431;
cumpărat la ~ 119; Catavasier (Iaşi, Psaltire (Iaşi, 1792) din m-rea Galata
1778), din bis. Ziua Crucii 418; 419; Psaltire (Iaşi, 1794) din bis.
Catavasier (Iaşi, 1792) din ~ 379; Nicoriţă 419; Psaltire (Iaşi, 1817) din
Ceaslov (Chişinău, 1817) din m-rea bis. Sf. Nicolae de la Socola, Sf.
Barnovschi 430; Ceaslov (Iaşi, 1763) din Atanasie şi Chiril şi m-rea Golia 429;
Mitropolia ~ 417; Ceaslov (Iaşi, 1797) Psaltire (m-rea Neamţ, 1807) din bis.
din ~ 381; Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din Nicoriţă 423; Rînduiala pentru sfinţirea
bis. Talpalari 411; Cuvintele lui Teodor bisericilor (Chişinău, 1820) din m-rea
Studitul (Iaşi, 1784), din bis. Tălpălari Frumoasa 433; Şapte taine (Iaşi, 1807)
418; De obşte gheografie (Iaşi, 1795) din din bis. Vulpe 422; Teofilact, Tîlcuire la
~ 380; Descrierea Moldovei (m-rea cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din bis.
Neamţ, 1825) din ~ 387; Ioan Sf. Treime 421; Tipic în scurt (Chişinău,
Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei 1823) din ~ 434; Triod (Iaşi, 1747) din ~
credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 382; Despre 375; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi
creaţie (Chişinău, 1823) din m-rea (1682-1686), din bis. Sf. Nicolae-Ciurchi
Barnovschi 434; Efrem Sirul, Cuvinte şi şi Sf. Haralambie 409; Vieţile Sfinţilor pe
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din luna August (m-rea Neamţ, 1815) din
bis. Sf. Lazăr şi Talpalari 431; bis. Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) şi
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 378; Sf. Lazăr 426; Vieţile sfinţilor pe luna
Evhologhion (Iaşi, 1774) din bis. Sf. Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din bis.
INDICE GENERAL 575
40 de Sfinţi 424; Vieţile sfinţilor pe luna ~ vinde locuri de casă lui Frumuzachi din
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din bis. vistierie 289; ~ imprimă Sinopsis (Iaşi,
Sf. Lazăr 424; Vieţile Sfinţilor pe luna 1714), Liturghie (Iaşi, 1715), Învăţături
iulie (m-rea Neamţ, 1814) din bis. Sf. preoţeşti despre taine (Iaşi, 1732),
Paraschiva (Mitocul Maicilor) 426; Molitvenicul (Iaşi, 1749) 285, 437, 438;
Vieţile Sfinţilor pe luna Martie (m-rea ~ gravor, ilustrează Antologhionul (Iaşi,
Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor 1726) 446.
pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) Ieremia (Eremia) Moghilă (Movilă)
din Paraclisul Mitropoliei 423. voievod 143, 146, 272.
Ibăneşti, s., j. Mureş, Cartea Ieremia Simion, gravor, ilustrează
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Psaltirea (Iaşi, 1731) 446; ~ imprimă
din ~ 369, 407. Antologhion şi Octoih (Iaşi, 1726);
Ichimăuţi, s., ţ. Lăpuşna, Minei Psaltire (Iaşi, 1731) 437.
(Chişinău, 1819) din ~ 432. ieric 34.
Icland, s., j. Mureş, Cartea românească ierodiaconi 71,135, 231, 295, 439, 441,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265, 371, 440, 442, 444, 445, 452; v. Eftimie
372, 407. Andreu, Ghenadi, Gheorghe,
Iclod, s., j. Cluj, Cartea românească de Gheorghie, Gherasim, Gherman,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Gherman Iacovici, Iftimie, Ioasaf,
iconomi 53, 170, 176, 213, 215, 245, Iosif, Sofronie Miclescu, Ştefan.
306, 441, 461, 466, 467; v. Calistru, Ieroftie, monah, din Suceava, legător de
Costandin, Dimitrie, Evthimie, cărţi 449.
Gheorghiu, Grigori, Grigorie, Ilie, ieromonahi 29, 30, 53, 81, 112, 134, 143,
Nicolai, Nicolaie, Vasilie, Mihail 148, 149, 150, 151, 215, 221, 223, 249,
Strelbiţchi; ~ fost al Herţei 178; v. 257, 262, 279, 282, 295, 303, 309, 333,
Athanasie. 437, 439, 441, 442, 444, 445, 447, 448,
Idel Heman, frate cu Leiba, ginerele 449, 452, 453, 455; v. Agathon,
Hahamului, sudit 167. Andonie, Atanasie, Calist, Calistru,
Idicel, s., j. Mureş, Cartea românească Chiprian, Constantie, Cosma Vlahul,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 407. Daniil, Dionisie, Dositheiu, Filaret,
Ierbiceni, s., j. Iaşi, Învăţătură Ghedeon, Ghenadie, Ghenadie Scraba,
creştinească (Iaşi, 1808) din ~ 423. Gherontie, Ghervasie, Iason, Ilie
Iercoşeni, s., j. Arad, Cartea Anagnoste, Iosif, Isaia Ieşanul,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Lavrentie, Lavrintie, Macarie,
din ~ 406. Mitrofan, Natanail Dreteanul, Neofit,
Ieremia, patriarhul Constantinopolului Pafnutie, Sava, Serafim Suceveanul,
342. Stratonic, Theodor, Todiraşcu Mirce,
Ieremia Cacavela, profesorul fiilor lui Varlaam.
Constantin Cantemir 302, 332, 334; ~ Ieronim, monah, scrie şi leagă o Istorie
corectează Tomul dragostei (Iaşi, 1698) a dărîmării Ierusalimului, ms. (1777)
301, 444; ~ traduce Tîlcuirea liturghiei 450.
(Iaşi, 1697) 293. Ierusalim, or. (Israel) 331, 339, 448,
Ieremia (Irimia) Marcu (Marcovici), 454; Avraamie patriarhul ~ 176, 190,
tatăl lui Sandu, tipograf 30, 38, 71, 75, 393; Dositei Notara patriarhul ~ 214,
207, 275, 278, 305, 438, 444, 446; ~ 236, 297, 302, 325, 327, 328, 329, 332,
cumpără o casă şi două locuri în Iaşi 289; 336; Hrisant Notara patriarhul ~ 73, 228,
576 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
236, 338; Nectarie patriarhul ~ 332; Igneşti, s., j. Arad, Cartea românească
Paisie patriarhul ~ 329, 330; Theofan de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
patriarhul ~ 273; patriarhia de ~ 204, Iisus (Isus) Hristos 47, 91, 96, 121, 135,
214, 331, 332; Sf. Scaun din ~ 331; 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143,
Sinodul de la ~ 330, 331. 144, 145, 146, 149, 150, 151, 154, 253,
Ieud, s., j. Maramureş, Ceaslov (Iaşi, 254, 262, 298, 321, 350.
1777) din ~ 418; Ceaslov (Rădăuţi, Iisus Hristos Binecuvîntînd, gravură 91.
1745) din ~ 345; Evhologhion (Iaşi, Ilarie, monah, din m-rea Neamţ, tipograf
1744), Octoih (Iaşi, 1726) din ~ 411; 443; ~ stareţul m-rii Neamţ 48.
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416. Ilarion, monah, traducător 295.
Ieud-Deal, s., j. Maramureş, Ceaslov Ilăşeşti, s.*, Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412.
(Rădăuţi, 1745) din ~ 411. Ileana, fiica lui Antohi Strătilă 458; ~ de
Ieud-Şes, s., j. Maramureş, Evhologhion preot, dă Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682-
(Iaşi, 1749) din ~ 413. 1686) 116; ~ lui Ioniţă Huşanul, mama
Iezăreni, s., j. Iaşi 397; Istoria Vechiului lui Matei Strelbiţchi, sora lui Gheorghi
şi a Noului Testament (Iaşi, 1824) din ~ Huşanul 292, 457.
434. Ileanda, s., j. Sălaj, Cartea românească
Ifrim, ginerele beiului din Cehoveni, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370, 407;
recuperează Cartea românească de Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
învăţătură (Iaşi, 1643) 123. Ilia (Ilie) Anagnoste, gravor, ilustrează
Ifrimie Petricu, dascăl, din Breb, Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1641-1643)
cumpără un Ceaslov (Iaşi, 1777) 118. 36, 275, 276, 281, 445.
Ifrosin, ieromonah, din Dobrovăţ 449. Iliaş al II-lea Rareş, voievod 200, 271,
~ proegumen, leagă un Minei pe luna 272.
Februarie, ms. (sec. XVI) 448. Iliaşcu, grămatic, plăteşte imprimarea
Iftimie, din s. Horodiştea, ţ. Dorohoi, Slujbei Sf. Timotei (Iaşi, 1751) 69, 294.
primeşte Carte de preoţie 397; ~ Ilie, iconom 466; ~ din Botoşani 176;
ierodiacon, tipograf 442. ~ în pomelnic 144; ~ popă, fratele
Ighişu Nou, s., j. Sibiu, Cartea ieromonahului Filaret, primeşte un
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Molitvenic (Iaşi, 1764) 135; ~ tipograf,
din ~ 407. imprimă Evanghelia (Iaşi, 1762) 438; ~
Ignat, preot, din s. Mărcăuţi, ţ. Orhei, zeţar 345; ~ culege Îndreptarea
primeşte o Carte de preoţie de la păcătosului (Iaşi, 1765) şi Psaltirea
mitropolitul Iacov II Stamati 175. (Iaşi, 1766) 443;
Ignatie, fiul popii Efrem din Iaşi, fratele ~ şi fratele lui, Ioan, fiii lui Sandu
lui Neagoe 255; Borcan din s. Iezăreni, ţ. Iaşi, primesc
~ monah, imprimă Vieţile Sfinţilor pe Carte de ruptaş 397.
luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) şi Ilie Carp, menţ. 353.
Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m- Ilie Iorest, mitropolitul Transilvaniei
rea Neamţ, 1809) 440; ~ tipograf la 321.
Chişinău 78, 79, 443; ~ lucrează la Ilie Munteanu, logofăt, cu soţia
Tablele lancasteriene (Chişinău, 1822) Mărioara, cumpără şi dăruiesc un Triod
442; (Iaşi, 1747) 235, 252.
~ preot, din s. Mărcăuţi, ţ. Orhei 193; Ilimbav, s., j. Sibiu, Cartea românească
~ tipograf 63, 278. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
INDICE GENERAL 577
Ilinca, fiica lui Antohi Strătilă 457; ~ Inspector, general al Carantinei 504; ~
soţia lui Lupul Tăbăcariu 390. tipografiei Mitropoliei, v. Gheorghie
Ilinca Antohieasa, se învoieşte cu Săulescu.
Chiriac Poroschii fost mare căpitan de instanţiile giudecătoreşti 468.
Ropce şi Vasilie fost mare căpitan de Institutul Tipo-litografic al Albinei
Răzîna, asupra unei moşteniri 286. Româneşti 25, 31, 40, 42, 66, 71, 172,
Ilisei Lăpădat, primeşte Cartea 463, 470, 471, 472, 482, 488, 489, 490,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 493, 499, 503
121. Instrucţia blagocinului (Chişinău,
Ilişeşti, m-re, j. Suceava, Antologhion 1827) 95, 344, 403; ~ circulaţie 436.
(Iaşi, 1755) din ~ 415; Ceaslov (Rădăuţi, Instrucţii pentru ispravnici şi
1745) din ~ 411; Liturghie (Iaşi, 1759) giudecători 187, 491.
din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ Instrucţia blagocinului asupra
413; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. mănăstirilor (Chişinău, 1828) 404.
ilustraţia de carte 36. Instrucţia pentru pensioanele de
Ilva, s., 137. educaţie (Iaşi, 1 iunie 1812), emisă de
imaş de fîn 455. Epitropia învăţăturilor publice în
Imnurile şi odele lui Rhigas Velestinliul Prinţipatul Moldaviei 394.
(Iaşi, 1814) 178, 308. Instrucţie contra epidemiei de ciumă a
Imperiul Habsburgic 96, 115, 178. vitelor (Chişinău, 31 decembrie 1828)
Imperiul Otoman 3, 12, 85, 98, 196, 404.
202, 203, 212, 228, 300, 312, 314, 327, Instrucţie pentru bulgarii-colonişti
329. aşezaţi în Basarabia (Chişinău, 1821),
Imperiul Rus 86, 88, 181, 189, 231, emisă de I. N. Inzov 399.
304. Instrucţie pentru starostii bisericeşti
in, cîrpe de 96, 97. (Chişinău, martie 1829) 404.
incendiu 59, 354. Instrucţii pentru scrierea metricilor şi a
Indrei Braşoveanul, recuperează Cartea tabelelor (Chişinău, 24 ianuarie 1823),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) emise de Sinodul Bisericii Ruse 170,
123. 176, 400.
iniţiale 20, 35; ~ mari şi mici 37; ~ Instrucţiuni <adresate> preoţilor (Iaşi,
ornate 18, 20, 34, 36. 8 decembrie 1794), de Iacov Stamati
Inocenţiu Micu-Klein, are Dictiones mitropolitul Ţării Moldovei 393.
latinae cum valachica interpretatione, de instrumente 64, 65, 67, 463, 492.
Teodor Corbea 297. insule 410; v. Chios, Samos, Thasos.
Inochentie, dichiu şi duhovnic la interlinie 23.
Mitropolia din Iaşi, a corectat: Psaltirea Intrarea Maicii Domnului, chilie pe
(Iaşi, 1794), Liturghia (Iaşi, 1794), Critil moşia m-rii Dionisiu de la Muntele
şi Andronius (Iaşi, 1794), De obşte Athos 255, 423, 428; ~ Catehisis (Iaşi,
gheografie (Iaşi, 1795), Gramatica 1818) din ~ 430; Chiriacodromion (m-
theologhiciească (Iaşi, 1795), Ceaslovul rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor pe
(Iaşi, 1797) 74, 293, 302, 303, 444. luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din
~ episcop de Huşi, 213, 215; ~ ~ 424; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
semnează Cartea de blestem (Iaşi, 25 Liturghie (Chişinău, 1815) şi Molebnic
august 1756) 392. (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Noul
Testament (m-rea Neamţ, 1818) şi
578 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Psaltirea (Chişinău, 1818) din ~ 431; Ioan Cariofil, teolog grec 335; ~ scrie
Octoih de pavecerniţă (m-rea Neamţ, un Manual despre cîteva nedumeriri şi
1816) din ~ 428; Rînduiala pentru soluţiuni (Snagov, 1697) 336.
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din Ioan Comnenul, preceptorul copiilor lui
~ 433; Rasoforul (m-rea Neamţ, 1814) Duca vodă 302.
din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna Ioan Cozmici, preot 216.
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ Ioan Dimitriu, protopop, din ţ. Lăpuşna
423; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie 188, 216.
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 422. Ioan Eugenicos, Discurs contra
Ioachim, patriarhul Antiohiei 151; ~ hotărîrii Sinodului din Florenţa (Iaşi,
Moscovei 28, 41, 326, 327, 334. 1694) 335, 337; ~ corectat de Dositei
Ioan, dascăl, primeşte Liturghia (Iaşi, patriarhul Ierusalimului 302.
1794) 251; ~ diac, din Nancova, copiază Ioan Gheorghe, tipograf 442.
Şapte taine (Iaşi, 1644) 260; ~ diacon din Ioan Gheorghi, primeşte de la
Derzica 216; ~ din Efes, corectează Consulatul Rus un Bilet de liberă trecere
Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715) în Moldova 403.
444; ~ din Sadu, vinde un Ioan Greceanu, vornic 468.
Chiriacodromion (Bucureşti, 1732) 257; Ioan Lengher (din Ţara Leşească),
~ evanghelist 149; ~ fiul lui Ion popă, are Viaţa şi petrecerea sfinţilor
Carmare, om strein 165; ~ cu fratele lui, (Iaşi, 1682-1686) 261; ~ copiază Şapte
Ilie, fiii lui Sandu Borcan din s. Iezăreni, taine (Iaşi, 1644) 260.
ţ. Iaşi, primesc Carte de ruptaş 397; ~ Ioan Macarencul, colejscoi asesor 457.
legător de cărţi 49, 215, 218, 257; ~ Ioan Mavrocordat, voievod 341, 342.
menţ. 139, 141, 143, 149, 154; Ioan (Ionichie) Moldoveanul (Ioan
~ popă, leagă Cartea românească de Bacov), gravor 38, 276; ~ (altul) din
învăţătură (Iaşi, 1643) 451; ~ leagă un Husasău de Criş, cumpără un Octoih ms.
Triodion (Rîmnic, 1731) 449; ~ din 257.
Icland, are Cartea românească de Ioan Molibdos, din Heraclea (Perint),
învăţătură (Iaşi, 1643) 265; ~ din medic, corectorul tipografiei gr. de la m-
Soloneţ, cumpără un Penticostar (Iaşi, rea Cetăţuia 302, 334; ~ corectează În
1753) 135; ~ fiul popii Mihai, primeşte o contra ereziilor (Iaşi, 1683) 444.
Liturghie (Iaşi, 1759) 251; Ioan Muncăceanul, copie Tîlcuirea
~ stareţ 38; ~ tipograf 442; ~ vornic, liturghiei (Iaşi, 1697) 261.
casa lui ~ 289; ~ zeţar, culege De obşte Ioan Nanul, pitar, tatăl lui Iordache 253.
Gheografie (Iaşi, 1795), Urmare în Ioan Neculce, cronicar 293, 324.
Duminica Paştelui şi săptămîna luminată Ioan Papadopulos, primeşte Tomul
(Iaşi, 1821), Pannyhidă şi litia mică împăcării (Iaşi, 1692-1694) 236.
(Iaşi, 1821) 443, 444. Ioan Pavlovici, zeţar, culege Învăţături
Ioan Alexandru, voievod 149. hristianiceşti (Iaşi, 1823) 444.
Ioan Alfimov, negustor 101, 108 Ioan Pîslaru, preot, din s. Jevreni, leagă
Ioan Baptist Sai (Jean Baptiste Say) nişte Mineie 454.
489. Ioan Popovici, preot unit din Boholţ,
Ioan Bogdan, mare vornic 290. cumpără Cartea românească de
Ioan Braşea, leagă o Liturghie 450. învăţătură (Iaşi, 1643) 133.
Ioan Puşcău, copist, din Aştileu 256.
INDICE GENERAL 579
din ~ 422; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Lehecei, s., j. Bihor, Cartea românească
Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406
Neamţ, 1812) din ~ 425; Vieţile sfinţilor lei 35, 50, 51, 53, 60, 62, 64, 65, 67, 68,
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) 73, 75, 77, 78, 96, 97, 106, 107, 108,
din ~ 422. 109, 120, 121, 124, 134, 147, 153, 160,
Lăpuş, s., j. Maramureş, Penticostar 164, 178, 183, 184, 186, 188, 213, 215,
(Iaşi, 1753) din ~ 376. 216, 218, 220, 221, 226, 227, 234, 245,
Lăpuşna, j. 409, 419, 423, 431, 435, 250, 259, 284, 285, 287, 290, 291, 292,
436, 450; ~ ţ. 165, 172, 410, 412, 413, 331, 369, 370, 371, 372, 373, 374, 375,
414, 415, 416, 417, 419, 420, 421, 422, 376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383,
423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430, 384, 385, 386, 387, 388, 390, 455, 460,
431, 432, 433, 434, 435, 436; Ioan 461, 464, 466, 472, 475, 476, 490, 491,
Dimitriu protopop ~ 216; Molitvenic 493, 498, 503; ~ bătuţi 129, 369, 371,
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Vasile 373; ~ noi 143, 374, 375; ~ turceşti 387;
protopop ~ 215; şcoală la ~ 349. ~ vechi 289.
Lăpuşna – Orhei, j., 88 Leiba Helman, fratele lui Idel, sudit
Lăpuşnicel, s., j. Hundeoara, Cartea 167.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) leică 64.
din ~ 371. Leipzig (Lipsca), or. (Germania) 31,
Lăpuşteşti, s.*, Cartea românească de 302, 332.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265. lemn 18, 29, 35, 36, 38, 41, 44, 48, 52,
Lăpuşul de Sus, s., j. Maramureş, 65, 66, 71, 77, 81, 183, 200, 475, 476;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, biserică din ~ 252; care de ~ 31; ~ de fag
1643) din ~ 253, 369, 407. 43; ~ de măr pădureţ 39; ~ merişor 39; ~
Lărgăşeni, s., j. Galaţi, 284, 455; Cartea de păr 37, 39, 40, 61; ~ de scoruş 39; ~
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de stejar 40; ~ de tei 51; gravuri în ~ 37;
din ~ 406. pecete domnească de ~ 25; ~ pentru foc
lăzi 258; ~ cu cărţi 257. 131; presă de ~ 463; teascuri din ~ 41.
leafă 475, 476. Lemniu, s., j. Sălaj, Cartea românească
Leasa, s., j. Arad, Cartea românească de de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Lemnul Sfînt 226.
Leastviţă, ms., legat de ieromonahul Leon, arhimandrit, scrie un Cuvînt de
Andonie 449. pomenire (Iaşi, 26 iulie 1820) 397.
Leaut, s., j. Hunedoara, Cartea Leon Allatius, Manual despre Duhul
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Sfînt 336.
51, 406. Leon Gheuca, episcop de Roman 190,
Lecţionele compuse de Toader Şcoleriul 214; ~ dă o Carte pastorală contra celor
(1789) 208, 352. care fac lux (Iaşi, 1781) 393; ~
legători de cărţi 49, 215, 218, 257, 281, mitropolitul Ţării Moldovei 190, 303,
283, 450, 452, 453, 455; v. Ioan, Leon 305, 306, 344, 353; ~ emite o Pastorală
Şărban, Oprea, Petria, Stratonic, (Iaşi, 2 martie 1786) 393.
Vasile. Leorda, s., j. Botoşani, Urmare întru
legătorie de cărţi 17, 466; ~ la m-rea prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi,
Neamţ 59. 1814) din ~ 425.
legume 78. Leordeni, s., j. Maramureş, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
588 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
din ~ 407; Ceaslov (Iaşi, 1777) din ~ ucenicul lui Mitrofan, a lucrat la ~ 437;
418. tipografia din ~ 85, 272, 277
Leordina, s., j. Maramureş, Cartea Lipa, agent consular 166.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) lipcan 218, 222.
din ~ 407. Lipovăţ, s., j. Vaslui, Evanghelie (m-rea
Leoşti, s.*, Psaltire (Iaşi, 1817) din ~ Neamţ, 1821) din ~ 433.
385. lipoveni 159.
Leova, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Lişna, s.*, Antologhion (Iaşi, 1726) din
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Liturghie ~ 410.
(Iaşi, 1747) din ~ 412. Liteni, s., j. Suceava, Chiriacodromion
Lepeşa, schit, Vieţile sfinţilor pe luna (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812)
424. din ~ 424; Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie
Leros, insulă, În contra primatului papal (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile
(Iaşi, 1682), din m-rea Maica Domnului sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ,
din Cetate ~ 409. 1813) din ~ 425.
Lespezi, s., j. Bacău, Cartea românească litere 18, 20, 25, 27, 28, 29, 31, 32, 33,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 34, 48, 61, 63, 64, 65, 180, 463, 464; v.
leşie 42. aldina, anticva, gotica, didot, elzevir,
Leşnic, s., j. Hunedoara, Ceaslov garamond.
(Rădăuţi, 1745) din ~ 411. Litiiariul (Lythiariul) schitului Doljeşti,
Letopiseţul Frăţiei stavropighiene, scris legat de Mihail Strelbiţchi 284, 303, 451.
de Dionisie Zubryki 27. Litier mic, v. Panihida şi litia mică (Iaşi,
leţcăi 115. 1807).
Leuceşti, , moşie, ţ. Tutova 455, 456. litografia Poroncilor domneşti 69.
Leuşeni, s., j. Lăpuşna, Datoria şi litografie 6, 16, 40, 42, 461, 469, 503; ~
stăpînirea blagocinilor (Iaşi, 1791) din ~ a Institutului Albinei Româneşti 62.
419; Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ litre, unitate de măsură 42.
427; Tipic (Chişinău, 1820) din ~ 387, Liturghia (Leturghie, Liturghier), carte
433. de ritual 37, 38, 68, 109, 112, 205, 232,
Libia 327. 247, 256, 260; ~ bogată, din Adjudul
librărie 219. Nou 247; ~ de la m-rea Sf. Spiridon din
Lieşti, s., j. Galaţi, Psaltire (Iaşi, 1817) Iaşi 264; ~ din schitul Horaiţ, 230; ~
din ~ 429. ediţii 351; ~ legată de preotul Simion şi
Liliana, cneagina lui Gavriil hatman de Ioan Braşea 450; ~ rusască mare 377;
145. ~ vîndută la m-rea Neamţ 49; ~ (sec.
lînă 64. XVIII) legată de preotul Grigoraş din
linguriţă de fier 21. Şarul Dornei 451.
linie, de cules (zeţ-linia, dreptariu de Liturghia (Bucureşti, 1680), imprimată
alamă) 43; ~ de fier 462. de Chiriac Moldoveanul 277, 437.
linii 18, 25, 62, 300, 464, 476, 491. Liturghie (Bucureşti, 1747), imprimată
Liov (Lwow), or. (Polonia) 26, 27, 28, de Barbul Bucureşteanul 438.
31, 40, 46, 60, 107, 139, 180, 200, 272, Liturghia (Buzău, 1702), ilustrată
274, 282, 316, 389; Frăţia Ortodoxă din de Ursul zugrav 446; ~ imprimată de
~ 99, 272, 323; Gheorghe Valahul, Mitrofan 437.
INDICE GENERAL 589
Liturghia (Chişinău, 1815) 38, 85, 88, Liturghie (Iaşi, 1802), circulaţie 421.
181, 215, 219, 265, 357, 395; ~ circulaţie Liturghia (Iaşi, 1804), circulaţie 421; ~
221, 427; ~ din m-rea Curchi, Hirova, s. de la bis. Sf. Atanasie şi Chiril din Iaşi
Cornova (j. Orhei) 263; ~ preţuri 384. 381.
Liturghie (Chişinău, 1819), circulaţie Liturghia (Iaşi, 1818) 95; ~ a
432. iconomului Gheorghiu din s. Epureni
Liturghia (Iaşi, 1679) 22, 438; copie ms. 213; circulaţie 386, 430; ~ ilustrată de
211, 261; ~ preţuri 373. Simion Isoteschi 447; ~ imprimată de
Liturghia (Iaşi, 1680) 37, 280; ~ ieromonahul Stratonic cu banii săi şi de
imprimată de Andrei şi Ursul 437; ~ monahul Antonie 81, 441.
gravuri de Stancu faurul şi Damaschin Liturghia (m-rea Neamţ, 1819),
Gherbest 445, 446. corectată de mitropolitul Veniamin
Liturghia (Tocmala sfintei şi Costachi 302.
dumnezeieşti liturghii) (Iaşi, 1683) 37, Liturghie (Sibiu, 1798) 215.
324, 327; ~ imprimată de Nicolae 437. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur
Liturghia (Iaşi, 1697) 52; ~ imprimată (Rădăuţi, 1745) 68, 71; ~ circulaţie 411;
de Iosif Gorodeţchi 437. ~ din Mitropolia Ţării Moldovei 233; ~
Liturghia (Iaşi, 1715) 68, 228, 338; ~ imprimată de Sandu, fiul lui Ieremia 438
circulaţie 410; ~ imprimată de Ieremia Liturghier, tipărit de Macarie (1508) 21;
Marcovici 437. ~ Liturghier greco-arab (Ţara
Liturghia (Iaşi, 1747) 38; ~ circulaţie Românească (1701) 342.
412; ~ ilustrată de Constandin 446; ~ Liţa, s., j. Teleorman, Vieţile sfinţilor pe
imprimată de Duca Sotiriovici 438; ~ luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
legată de ierodiacon Ghenadi 452. 424.
Liturghia (Iaşi, 1759) 84, 87, 89, 95, liuzi 32.
111, 265; ~ a preotului Ioan 251; ~ livadă 289.
circulaţie 416; ~ corectată de Evloghie Liveni, s., j. Botoşani, Liturghie (Iaşi,
monah, 207, 296, 301, 444; ~ culeasă de 1794) din ~ 420
Gheorghie şi Sandu copil 443; ~ dăruită Liviu Rebreanu, s., Cartea românească
schitului Rarău de mitropolitul Gavriil de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Callimachi 230, 249; ~ dată de zestre Loamneş, s., j. Sibiu, Cartea
135; ~ din Baia Mare 248, 345; ~ din m- românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
rea Curchi 263; ~ ilustrată de Grigore din ~ 407
Stan Braşoveanul şi Teofan 446; ~ loc, de casă 286, 289; ~ cu ogradă,
imprimată de Grigore Stan Braşoveanul vîndut de Ioniţă stolnicul 290
438; ~ lăsată moştenire 133; ~ legată de locuri de prisacă 455, 456.
Gavriil din Focşani 450; ~ preţuri 377. Loghin, preot, din Boureni, soţul
Liturghia (Iaşi, 1794) 130, 265; ~ Parascăi 149.
circulaţie 419; ~ corectată de Inochentie logofăt 138, 143, 226, 232, 233, 245,
302, 444; ~ dăruită preotului Costantin 252, 260, 261, 265, 450, 459, 468, 470,
din Adîncata 251; ~ din m-rea Curchi, 500; v. Costandin Catargiu,
bis. Sf. Ilie din Chişinău, s. Gura Dumitraşco, Eustratie, Gligore,
Galbenei 254, 263; ~ imprimată de Grigore, Ilie Munteanu, Ion, Iordache
Gherasim ierodiacon şi popa Mihalache Canta, Mihail, Nicolae, Petru Albotă,
439; ~ ilustrată de Simion Isoteschi 447; Teodor Balş, Teodorache, Toader,
~ preţ 116, 380. Toader Balş, Vasile, Zamfirache,
590 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Radu Racoviţă; ~ al doilea 233, 296; v. Lugaşu de Sus, s., j. Bihor, Cartea
Thoma Dimitriu, Ştefan Luca; ~ de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
cancelarie 297; v. Teodor Corbea; ~ de din ~ 406.
visterie 233, 296; v. Ştefan Bosie, Lugoj, or., j. Mureş, Cartea românească
Theofilact; ~ fost al treilea 296; v. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Eustratie; ~ fost mare 69, 110, 289; v. lumînări 64, 65, 66, 67, 79, 106, 169,
Mihalcea Durac, Radul Racoviţă; ~ 183, 475, 476.
mare 139, 140, 154, 233, 290, 298, 469, Luna de Jos, s., j. Cluj, Cartea
500, 504; v. Ion Golia, Iordache românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Cantacuzino, Radu Racoviţă, Teodosie din ~ 406.
Dubău, Theodor Balş. Lunca Arieşului, s., j. Alba, Cartea
Logofeţie 172, 185, 480, 484, 500, 504; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ Dreptăţii 172, 480, 484, 500. 370, 372.
Lohăneşti, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion Lunca Asăului, s., j. Bacău, Antologhion
(Iaşi, 1755) din ~ 414; Molebnic (Iaşi, 1806) din ~ 422.
(Chişinău, 1816) din ~ 428; Psaltire Lunca Dochiei, s., j. Botoşani, Liturghie
(Iaşi, 1782) din ~ 418; Tipic în scurt (Iaşi, 1759) din ~ 416.
(Chişinău, 1823) din ~ 434. Luncani, schit, j. Iaşi, Apostol (Iaşi,
Londra, or. (Marea Britanie) 18, 41, 180 1756) din ~ 415.
lopăţele de oţel 462. Lungani, s., j. Iaşi, Antologhion (m-rea
Loteşti, s.*, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din Neamţ, 1825) din ~ 435; Liturghie (Iaşi,
~ 411. 1759) din ~ 416; Tipic (Iaşi, 1816) din ~
Lozna, s. 146. 428.
Lozova, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, Lungeşti, s. 460.
1792) din ~ 419; Ceaslov (Chişinău, Lupu, ceasornicar, din Botoşani, leagă
1817) din ~ 429; Liturghie (Chişinău, Evanghelia (Bucureşti, 1742) 449.
1815) din ~ 427; Molitvenic (Chişinău, ~ protopop, din Bozieş, cumpără
1820) din ~ 433; Psaltire (Chişinău, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1818) din ~ 431; Urmarea cîntării de 1643) 255.
rugăciune (Chişinău, 1826) din ~ 435. Lupu (Lupuşoru) Balş, vornic 459, 468,
Luţk, or. (Polonia) 233. 469.
Luca, din Mărgău 256; ~ evanghelist Lupu Bogdan, hatman, cumnatul
149; ~ preot, din s. Manic 146. domnilor Antioh şi Dimitrie Cantemir
Luca Popovici, dascăl 219. 204, 293, 328.
Luca Secikariov 300. Lupu Corciovă, dă bani la legarea unui
Lucaci, leagă Tetraevanghelul m-rii Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53.
Voroneţ 448. Lupu Poroschii, fost mare căpitan de
Lucas Hirscher, judele Braşovului 223. Iaşi, frate cu Chiriac fost mare căpitan de
Ludişor, s., Braşov, Cartea românească Ropce şi cu Vasilie fost mare căpitan de
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370, 406. Răzîna, răposat 286.
ludovici 370, 386. Lupul Marăş, pilcar, lucrează la
Luduş, s., j. Mureş, Cartea românească Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 71, 445.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 130, Lupul Tăbăcariu, soţul Ilincăi 390.
369, 372, 407. Lupul Zaharie, din Bîrgău, donează
cărţi 251.
Luther, Martin, predicator 80.
INDICE GENERAL 591
Luţca, s., j. Neamţ, Catavasier (Iaşi, Maica Precista (Preacurată) 141, 142,
1778) din ~ 418, Prăvălioară (Iaşi, 144, 147, 149, 153, 154.
1802) din ~ 421. Maienţa (Mainz), or. (Germania) 80,
276.
Maioreşti, s., j. Mureş, Cartea
M românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 407.
M., gravează Duminica Slăbănogului din Malcoci, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi,
Penticostar (Iaşi, 1753) 447. 1792) din ~ 419; Ceaslov (Chişinău,
Macarie, corectează Prăvilioară adecă 1817) din ~ 429.
Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802) 444; mandolină 36.
~ duhovnicul Mitropoliei, tipograf 74, Manic, s.* 146; Cartea românească de
96; ~ ieromonah, imprimă Ceaslovul învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
(Iaşi, 1801), Prăvilioară adică Manifest (Iaşi, 1 iunie 1821), dat de
Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802), Psaltirea Gheorghe Cantacuzino-Deleanu 399.
(Iaşi, 1802), Înfruntarea jidovilor (Iaşi, Manifest de începerea războiului contra
1803) 303, 439, 440; ~ traduce Vieţile uzurpatorului tronului Franţei
sfinţilor 295; (Chişinău, 9 iulie 1815), emis de
~ menţ. 136, 250; ~ monah 294; ~ Alexandru I împăratul Rusiei 171, 185,
tipograf, imprimă Liturghierul (1508) şi 395.
Tetraevanghelul (1512) 19, 20, 35, 54; Manifest de mulţumire că Europa ia
~ patriarhul Antiohiei 340. parte la război împotriva lui Napoleon
macava (mucava) 51, 52, 67, 79, 106, Bonaparte (Chişinău, ante 13 ianuarie
492. 1814), emis de Alexandru I împăratul
Machaira, localitate în Cipru, În contra Rusiei 174, 187, 395.
primatului papal (Iaşi, 1682) de la m-rea Manifest despre încheierea tratatului de
Maica Domnului din ~ 409. pace din Adrianopole (Chişinău, 8
maculatură 44, 51. octombrie 1829), emis de Nicolai I
Mag, s., j. Sibiu, Cartea românească de împăratul Rusiei 404.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Manifest la încheierea păcii cu Franţa
Magdalina, soţia lui Duca Sotiriovici (Chişinău, 11 iunie 1814), emis de
278. Alexandru I împăratul Rusiei 395; ~ din
Mager, familie, donează Cartea m-rea Căpriana 175.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Manifest la încheierea păcii cu perşii
253. (Chişinău, 25 aprilie 1828), emis de
Magherniţa, topic 59. Nicolai I, împăratul Rusiei 173, 403.
mahala 58, 245, 289, 354, 422; v. Ceauş- Manifest la logodna marelui cneaz
Radu, Feredeie, Gorgani, Slobozia. Mihail Pavlovici cu Şarlota, prinţesa
magistrat 57. Wirtembergului şi schimbarea numelui ei
Mahovschi, protopop 188. în Elena Pavlovna (Chişinău, 28
Maica Domnului din Cetate, m-re în decembrie 1823) 171, 184, 400.
insula Leros, Tomul iubirii (Iaşi, 1698) Manifest pentru curmarea fugii
din ~ 410; ~ m-re în Machaira (Cipru), locuitorilor (Chişinău, 9 septembrie
Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1828), emis de Nicolai I împăratul Rusiei
1715) din ~ 410; În contra primatului 404.
papal (Iaşi, 1682) din ~ 409.
592 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
masă 464; ~ de întins hîrtia 462; ~ matriţe (matrice) 18, 26, 27, 31, 34, 60,
pentru litograf 462. 63, 463; ~ de aramă 72; ~ gravate de
mascuri 158. Mitrofan 446.
maşină 65, 183; ~ de format patrate Maxut, s., ţ. Hîrlău 161.
462; ~ de tras linii, 462; ~ de turnat litere Mazarachi, bis. în Chişinău, Apostol
18; ~ pentru abale 462; ~ pentru note de (Iaşi, 1756) din ~ 415; Liturghie (Iaşi,
muzică 462; ~ tipografică 41. 1794) din ~ 419; Molebnic (Chişinău,
Matei, evanghelist 149. 1816) din ~ 428.
~ (Mateiu), fiul lui Policarp şi al mazili 159, 160, 163, 176, 324, 466; D.
Ilenii, nepotul lui Mihail Strelbiţchi 291, T. Trofin, fecior de ~ 165; peciuri de ~
292, 308, 455, 456, 457, 459. 184, 460.
~ imprimă Typicon (Iaşi, 1816) 440. Măcăreşti, s.*, Alfavita sufletească (Iaşi,
Matei Basarab, voievod 59, 75, 128, 1755) din ~ 414.
273, 347. Măceu, s., j. Harghita, Cartea
Matei Cantacuzino, serdar mare, citeşte românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Divanul sau gîlceava înţeleptului cu din ~ 406.
lumea (Iaşi, 1698) 352. Mădeiu, s.*, Viaţa şi petrecerea
Matei Crăciun, mare vornic, tatăl lui sfinţilor, Iaşi (1682-1686) din ~ 409.
Gligorcea 149. Mădrigeşti, s., j. Arada, Cartea
Matei Ghica, voievod 125, 164, 166; ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
emite un Pecetluit (Iaşi, 1754) 392. din ~ 406.
Matei Marcovici, dascăl, din Mihalcea, Măgariul, m-re, j. Vaslui 138.
are Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785), Măgina, s., j. Alba, Cartea românească
copie ms. 261. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Matei Millo (Milu) adjutant 470, 473, Măgura, s., j. Sălaj, Molitvenic (Iaşi,
474. 1739) din ~ 411.
Mateiaş, s., j. Braşov, Cartea ~ schit, j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1756)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 415; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~
din ~ 406. 417; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 411;
Mateiu Răşcanu, are un Ceaslov Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m-
(Chişinău, 1817) 232. rea Neamţ, 1807) din ~ 422.
Mateuţi, s., ţ. Orhei, Apostol (Iaşi, 1756) Măgurele, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
din ~ 415; Liturghie (Chişinău, 1815) şi românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427; din ~ 369, 370, 406, 407.
Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432. Măhal, s., j. Cluj, Cartea românească de
Mathei, mare vistiernic 150. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Matieni, s., j. Botoşani, Antologhion Măidan, s., j. Caransebeş, Cartea
(Iaşi, 1755) din ~ 415; Chiriacodromion românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424; din ~ 406.
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416. Măierău, s., Cartea românească de
Matiiaş, cămăraş 137. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370.
Matos Cogadici, din Suceava, primeşte Măierişte, s., j. Sălaj, Cartea
Carte de protexie de la Agenţia Chezaro românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Crăiască 396. din ~ 407.
măji, de grîu 370.
594 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Minei pe luna Aprilie, ms. sl. (sec. Miron Barnovschi, voievod 200, 272.
XVI), legat de popa Antonie din m-rea Miron Costin, De neamul moldovenilor,
Agapia 449. ms. (prima jum. a sec. XVIII), legat de
Minei pe luna Februarie, ms. (sec. popa Savva 450.; ~ mare vornic al Ţării
XVI), legat de proegumenul Ifrosin 448. de jos 293.
Minei pe luna Iulie, ms. (sfîrşitul sec. Miron Gherasim, tipograf la Chişinău
XV– încep. sec. XVI), legat de Ghedeon 77; ~ lucrează la Tablele lancasteriene
ieromonah, din m-rea Dobrovăţ 448. (Chişinău, 1822) 441.
Minei pe luna Iunie, ms. (sec. XVI), Miroslava, s., j. Iaşi, Istoria lui Numa
legat de diaconul Toader 448. Pompiliu (Iaşi, 1820) din ~ 433;
Minei pe luna Noiembrie, ms., legat de Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
proegumenul Eustafie 448. Mîrtov, s.*, Cartea românească de
Minei pe luna Septembrie (Buzău, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
1698) 46. Misail, ieromonah 144; ~ monah 143.
Mineie gr. (Veneţia, 1731-1732), din m- Miscelaneu, ms. (cca 1825 - 1826), din
rea Sf. din Iaşi 341. BAR Bucureşti 453; ~ ms. (a doua jum. a
Ministerul Finanţelor 189; ~ emite un sec. XVIII), legat de Vasilache Udrea
Apel pentru adunare de fonduri băneşti preot, din Străoanii de Jos 451; ~
necesare ridicării monumentului şi (începutul sec. XIX), din s. Nisporeni,
baterii medaliei în cinstea împăratului legat de dascălul Toader 452.
Alexandru Pavlovici (Chişinău, 21 Miscelaneu religios, copiat şi tradus de
august 1814) 395 Gherasim tipograful m-rii Neamţ 261,
Ministerul Pricinilor din Lăuntru 188, 286, 294.
467. mişei, breasla lor din Roman 392.
Minsk, or. 278. Mitoc, s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi,
Minunile Maicii Domnului, vîndute la 1755) din ~ 252; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
m-rea Neamţ 49. ~ 381; Urmare întru preasfînta duminică
Mirăslău, s., j. Alba, Cartea a Paştelui (Iaşi, 1821) din ~ 433.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Mitocaş, s., j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
din ~ 370, 406. 1797) din ~ 420.
Mircea Ciobanul, voievod 272. Mitocul Maicilor, bis. Sf. Paraschiva
Mirceşti, s., j. Iaşi, Penticostar (Iaşi, din Iaşi ~ 426; Cartea românească de
1753) din ~ 414; Rînduiala pentru învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Vieţile
~ 433. sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
Mircovici, general-maior, vice- Neamţ, 1807) din ~ 422; Vieţile Sfinţilor
preşedintele Divanului Moldovei 185, pe luna August (m-rea Neamţ, 1815) din
188, 465. ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie
Mireni, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile
1792) din ~ 419. sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
Mirese, s., j. Maramureş, Catavasier Neamţ, 1809) din ~ 423.
(Rădăuţi, 1744) din ~ 345, 411. mitoşer 259; v. Gheorghi.
Mirgorod, topic 278. mitrice 466.
Miroliub, traducător 58. Mitrofan, ieromonah, stareţul m-rii
Miron, preot, primeşte Psaltirea slavo- Bisericani, tipograf 3, 29, 40, 46, 47, 54,
română (Iaşi, 1683), 251 60, 70, 74, 93, 204, 268, 274, 277, 279,
INDICE GENERAL 599
280, 282, 303, 317, 329, 330, 331, 334, Gherasim arhimandrit din ~ 294; Grigori
442, 446; ~ episcop de Huşi 288, 292, iconom epistatul tipografiei ~ 461;
294, 333, 335; ~ episcopul de Buzău 75, Inochentie dichiul ~ 293, 302, 303;
292; ~ are Dictiones latinae cum Ofisuri emise de ~ 471; tipografie la ~ 4,
valachica interpretatione, de Teodor 16, 30, 35, 58, 176.
Corbea 297; Gheorghe Valahul, ucenicul Mitropolia Veche, v. bis. Sf. Gheorghe.
~ 437; ~ tipăreşte Psaltirea slavo- mitropoliţi 22, 26, 30, 31, 33, 47, 78, 89,
română (Iaşi, 1680), Molitvenic de-nţeles 107, 141, 143, 200, 205, 207, 213, 223,
(Iaşi, 1681), Viaţa şi petrecerea sfinţilor 231, 262, 292, 293, 229, 304, 319, 321,
(Iaşi, 1682-1686), Contra primatului 325, 327, 338, 464, 467, 474, 488; v.
papii (Iaşi, 1682), Dialog contra Andrei Şaguna, Antonie, Atanasie
ereziilor (Iaşi, 1683), Biblia (Bucureşti, Anghel, Cosma Vlahul, Dosoftei,
1688), Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Gavriil Bănulescu - Bodoni, Gavriil
Aur (Bucureşti, 1691), Pravoslavnica Callimachi, Ghedeon, Ghenadie,
mărturisire (Buzău, 1691), 12 Mineie Gheorghe Movilă, Grigore, Grigore
(Buzău, 1697-1698), Molitvenic (Buzău, Nemţeanul, Grigorie al II-lea, Iacob
1699), Triod (Buzău, 1700), Octoih Putneanul, Ilie Iorest, Iosif Naniescu,
(Buzău, 1700), Molitvenic (Buzău, Neofit Criteanul, Nichifor, Petru
1701), Psaltire (Buzău, 1701), Movilă, Sava, Simion Ştefan, Teofan,
Penticostar (Buzău, 1701), Liturghie Teofil, Theodosie, Tit Simedrea,
(Buzău, 1702), Invăţătura de şapte taine Veniamin Costachi.
(Buzău, 1702), cu o ediţie pentru Mivoveni, s.*, Antologhion (Iaşi, 1755)
Moldova 297, 437; ~ corectează Biblia din ~ 415.
(Bucureşti, 1688), Mărgăritarele Sf. Ioan Mîna lui Damaschin (Iaşi, 1830),
Gură de Aur (Bucureşti, 1691) 444. imprimată cu banii lui Antonie 81.
~(altul) episcop de Roman 148. mînişterguri 97.
~ shimonah, imprimă Isac Sirul, De Mînzaţi, s., ţ. Tutova 160.
suflet folositoare carte (m-rea Neamţ, Mlenăuţi, s., j. Botoşani, Cartea
1812) 440. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Mitrofan de Nissa, episcop 101, 107, din ~ 255.
214, 228, 233; ~ tipograf la Episcopia Moara de Vînt, bis. în Iaşi, Liturghie
Rîmnicului 73, 79; ~ egumenul m-rii (Iaşi, 1818) din ~ 430; Liturghie (Iaşi,
Cotroceni, primeşte Divanul lui Dimitrie 1747) din ~ 412.
Cantemir 235. moară de hîrtie 96, 97; pietre de ~ 455.
Mitrofan Gregoras, menţ. 45 mobile 67, 463, 492.
Mitropolia Bucureştilor 79, 277, 278; Model de tabel cumulativ pentru
Dionisie Cozianul eclesiarhul ~ 245. evidenţa stării civile pe anul 1821
Mitropolia de Proilavia (Brăila) 57. (Chişinau, februarie 1822), imprimat de
Mitropolia din Alba Iulia 409; Vieţile protopopul de Hotin 400.
Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 229. Mohu, s., j. Sibiu, Liturghie (Iaşi, 1759)
Mitropolia Sucevei 448. din ~ 416.
Mitropolia Ţării Moldovei, din Iaşi 22, Moisă Helman, ginerele lui Iancul, sudit
172, 175, 213, 219, 227, 252, 275, 277, 167.
355, 387, 461, 480, 484; Ceaslov (Iaşi, Moise, călugăr 271.
1763) fost la ~ 417; Liturghia Sf. Ioan Moisei, s. şi schit, j. Maramureş 211;
Gură de Aur (Rădăuţi, 1745) de la ~ 233; Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410;
600 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Cartea Molitvenic (Chişinău, 1820) 86; ~
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) circulaţie 433; ~ din m-rea Curchi 263; ~
din ~ 407; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ preţuri 387.
411. Molitvenic (Chişinău, 1821) 86.
Moldoviţa, m-re, j. Suceava 144; Molitvenic (Iaşi, 1747), circulaţie 412.
Penticostarul (Iaşi, 1753) din ~ 414; Molitvenic (Iaşi, 1749), al mitropolitului
Ceaslovul (Iaşi, 1777) din ~ 418; Nechifor 213, 233; ~ circulaţie 411; ~
Catavasierul (Rădăuţi, 1744) din ~ 411; cules de Sandu copil 443; ~ din Tîrgul
Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) din Neamţ 221; ~ imprimat de Ieremia
~ 408. Marco 438; ~ preţuri 129, 375; ~ vîndut
Molebnic (Molevnic) (Chişinău, 1815) de tipograful Clementu 235.
85; ~ circulaţie 427; ~ din s. Cucioaia Molitvenic (Iaşi, 1754) 68; ~ din m-rea
216; ~ din m-rile Curchi, Dobrovăţ şi Putna 128; ~ imprimat de Ioan
Hirova 231, 263. Simionovici 438; ~ lăsat moştenire 134;
Molebnic (Chişinău, 1816), circulaţie preţuri 376.
428. Molitvenic (Iaşi, 1764) 68; ~ corectat de
Moleşti, s., ţ. Lăpuşna, Evhologhion Evloghie monahul 301, 444; ~ cules de
(Iaşi, 1764) din ~ 417; Liturghie Damaschin diacon şi Turdurache 443; ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie dăruit 134; ~ imprimat de Grigore Stan
(Iaşi, 1818) din ~ 431; Molitvenic Braşoveanul 438; ~ preţuri 116, 130,
(Chişinău, 1820) din ~ 433. 378.
Molevnic sl. (Iaşi, 1789), imprimat şi Molitvenic (Iaşi, 1785), circulaţie 418; ~
ilustrat de Mihail Strelbiţchi 439, 446. cumpărat de Enachi legător de cărţi 450;
Moliftă la îngrozirea de foamete ~ ilustrat de Mihail Strelbiţchi 446;
(Chişinău, 1827) 403. preţuri ~ 379.
Molitvenic (Molitfenic, Molitvelnic), Molitvenic (Iaşi, 1807), cules de
carte de rugăciuni 28, 37, 52, 86, 257, Dumitru Ilievici Bucovineanul 444; ~
260; ~ din biserica domnească de pe imprimat de Sylvestru monahul 440.
poartă 264; ~ (1545) 271; ~ ediţii 351; ~ Molitvenic (Iaşi, 1828), circulaţie, 436;
ms. (sf. sec. XVII-începutul sec. XVIII), ~ ilustrat de Constantie ieromonah şi de
legat de preotul Iordache Popovici 451; ~ Simion Isoteschi 447.
ms., sec. XVIII 52; ~ rusesc tiparnic de Molitvenic de-nţăles (Iaşi, 1681) 28, 37,
cele mici, lăsat moştenire 134; ~ rusesc, 68, 280, 293, 324, 332; ~ ilustrat de
din m-rea Vorona 138; ~ sl. ms. (1668), Damaschin Gherbest 446; imprimat de
din Episcopia Romanului 146; ~ vîndut Mitrofan, Nicolae şi Ursul 437; ~ preţuri
la m-rea Neamţ 49; v. şi Evhologhion. 373.
Molitvenic (Alba-Iulia, 1689), imprimat monahi 19, 33, 36, 38, 46, 77, 78, 81,
de Chiriac Moldoveanul şi Ioan Zoba din 111, 115, 134, 135, 137, 143, 214, 235,
Vinţ 277, 437. 275, 278, 293, 437, 439, 440, 441, 442,
Molitvenic (Buzău, 1699 şi 1701), 443, 444, 445, 447, 448, 449, 450, 451,
imprimat de Mitrofan 437. 453, 455, 458; v. Anastasii, Anton,
Molitvenic (Buzău, 1747), imprimat de Antonie, Atanasie, Averchie, Cleopa,
Sandu, fiul lui Ieremia 438. Cosma, Damaschin, Dionisie, Dionisie
Molitvenic (Cîmpulung, 1635) 75. Romano, Dorimedont, Emanoil,
Epifanii, Evloghie, Filotheu, Gavriil
Uric, Gavril, Ghenadie, Gherasim,
INDICE GENERAL 601
Nicoriţă, bis. în Iaşi, Augustin Nistru, fluviu 82, 87, 88, 89, 172, 182,
episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ, 189, 231, 307, 308.
1814) din ~ 426; Psaltire (Iaşi, 1794) din Nişcani, s., ţ. Lăpuşna, Minei (Chişinău,
~ 419; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; 1819) din ~ 432; Vieţile sfinţilor pe luna
Triod (Iaşi, 1816) din ~ 428. Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
Nicula, m-re, j. Cluj, Cartea românească 423.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121, 406. Noiştat, s., j. Sibiu, Cartea românească
Niculae Tecăle, cumpără şi donează o de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Liturghie (Iaşi, 1794) 251. non-pareille, tip de litere 25, 463.
Niculai, fiul lui Andrei pisarul, cu soţia note de muzică, maşină pentru ~ 462.
Aniţa, pune zălog o moşie 289. Noul Neamţ, m-re, Alegere din toată
Niculai Botezatul, vinde o Liturghie Psaltirea (m-rea Neamţ, 1815) din ~
(Iaşi, 1759) 251. 426; Catavasier (Iaşi, 1792) din ~ 419;
Nifon, schit, Kecragarion (m-rea Neamţ, Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
1814) din ~ 213; Antologhion (m-rea Neamţ, 1818-1823) din ~ 431;
Neamţ, 1825) din ~ 230; Octoih de Irmologhion (m-rea Neamţ, 1819) din ~
pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 432; Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827)
428. din ~ 436; Octoih (m-rea Neamţ, 1818)
Nil, fluviu 490. din ~ 430; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Nil Sinait. Izvod, ms., tradus de Neamţ, 1816) din ~ 428.
Gherontie 295. Noul Testament (Alba Iulia, 1648) 51,
Nimoreni, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie 325; din s. Candreni, j. Suceava 251.
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818)
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, din ~ 227; ~ circulaţie 431; ilustrat de
1819) din ~ 432; Molitvenic (Iaşi, 1764) Ghervasie monahul, Simion Isoteschi şi
din ~ 417; Rînduiala pentru sfinţirea Mihail Strelbiţchi 446, 447; ~ imprimat
bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433; de Gherontie monahul 439.
Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, Novaci, s., ţ. Lăpuşna, preotul Apostol
1826) din ~ 435. Şerban din ~ 45, 449; Psaltire (m-rea
Nipru, fluviu 316 Neamţ, 1817) din ~ 429; Tipic (Iaşi,
Nisporeni, s., j. Lăpuşna 451, 452; 1816) din ~ 428.
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 416. Novitale de la armie 181.
Nisporenii de Jos, s., j. Lăpuşna, nuci galice (gogoşi de ristic) 39; ~ de
Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817) din cerneală 64.
430. Nuşfalău, s., j. Mureş, Cartea
Nisporenii de Sus, s., j. Lăpuşna, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410; din ~ 118.
Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) şi
Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău,
1826) din ~ 435; Evhologhion (Iaşi, O
1754) din ~ 414; Molitvenic (Chişinău,
1820) din ~ 433. Oancea, s., ţ. Covurlui 161.
Nistor, din Finteuşul Mic, are o Psaltire Oanciceşti, s.* 119.
în versuri (Uniev, 1673) 265. Oanţa Ion, din Fereşti, dă un Catavasier
Nistor Zorilă, postelnic 184, 460. 119.
Nistoreşti, bis. lor ~ 414.
606 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Oarda, s., j. Sibiu, Cartea românească ocol 134, 184, 416; v. al Bahluiului, al
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Tîrgului, Crasna; privighetorii de ~
Oasăle, topic, 161 171.
Obştiei rusesc ms. (1742 octombrie 4), Ocolişu Mare, s., j. Hunedoara, Cartea
lăsat moştenire 134, 262. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Oberprocurorul Sf. Sinod al Bisericii din ~ 406.
Ruse 190; ~ emite un Ucaz ca în fiecare Octoih (Ohtaih) carte de cîntări
an la 14 septembrie să se citească în religioase 294, 298, 324; ~ (1570) 319; ~
biserici Actul sfintei alianţe semnat la 14 din bis. domnească de pe poartă 264; ~
septembrie 1815 (Chişinău, post 30 din Adjudul Nou 247; ~ ediţii 351; ~
noiembrie 1817) 396. legat de preotul Simion 450; ~ ms. (sec.
Obîrşa, s. din Zărand, Flore Pavel din ~ XVI), legat de diecii Ion şi Onofrei din
253; Cartea românească de învăţătură m-rea Putna 448, 449; ~ din Husasău de
(Iaşi, 1643) din ~ 406. Criş (BH) 257.
Oboroceni, s., Penticostar (Iaşi, 1753) Octoih (Blaj, 1792), vîndut 452.
din ~ 414. Octoih (Bucureşti, 1792), legat de
Obşteasca Adunare 489; ~ către dascălul Feodor din Nisporeni 451.
domnul Ţării Moldovei, Scarlat Octoih (Buda şi Rîmnic, 1811), tradus şi
Alexandru Callimachi, Anafora contra imprimat de Grigore şi Gherontie de la
înstrăinării Basarabiei (Iaşi, 2 octombrie m-rea Neamţ 440, 441
1812) 394; ~ Obicinuita Adunare 468, Octoih (Buzău, 1700) 277; ~ imprimat
475, 478, 482, 496; Titlurile adeveritoare de Mitrofan 437, 446.
alegerii de mădulari la ~ 480 Octoih (Iaşi, 1726), circulaţie 410; ~
ocă, unitate de măsură 25, 32, 33, 42, 65, imprimat de Ieremia Simion 437.
97, 183; ~ de aramă 64; ~ de cridă 462; ~ Octoih (Iaşi, 1749), circulaţie 413; ~ din
de făină 78; ~ de lumînări 64; ~ de tuş BCU Iaşi 94; ~ imprimat de Duca
462. Sotiriovici 438; ~ lăsat moştenire 134; ~
Occident 35. preţ 129.
Ocîrmuirea Oblastei Basarabiei, emite Octoih (Iaşi, 1750), circulaţie 419; ~
Înştiinţarea privitoare la luarea cailor preţuri 375.
de olac (Chişinău, decembrie 1827) 403; Octoih (Iaşi, 1752), preţuri 376.
~ Înştiinţare despre noul recensămînt al Octoih (Iaşi, 1804), circulaţie 421.
populaţiei (Chişinău, 1829-1834) 405. Octoih (Iaşi, 1818), cules de
Ocîrmuirea politicească, emite Textul ierodiaconul Gheorghe 444.
jurămîntului către Scaunul împărătesc Octoih (Tîrgovişte, 1712), vîndut de
(Chişinău, 24 august 1816) 396 Vasile Sturze Moldoveanul 256.
Ocîrmuitorul Senat, dă un Ucaz după Octoih de canoane pentru pavecerniţă
decesul împăratului Alexandru I privitor (m-rea Neamţ, 1816), din m-rea Hirova
la depunerea jurămîntului pentru 263, 430; ~ ilustrat de Iordache şi Mihail
moştenitorul tronului (Chişinău, Strelbiţchi 446, 447; ~ imprimat de
noiembrie 1825) 401. Iordache şi Isaac schimonah 440; ~
Ocna Sibiului, or. j. Sibiu, Divanul sau preţuri 384; ~ tradus de monahii
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Gherontie şi Isaac 295, 440.
1698) din ~ 261. Octoih mare, din bis. Sf. Teodori din Iaşi
ocnă, vornicel trimis la ~ 162; ~ de sare 453; ~ vîndut la m-rea Neamţ 49.
186.
INDICE GENERAL 607
Octoih mic (Iaşi, 1786) 24, 94, 299, 353; Ioan Damaschin, Expunerea credinţei
~ din bis. Barnovschi din Iaşi 419; ~ ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410.
circulaţie 419; ~ ilustrat şi imprimat de Olt, j. 131; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~
Mihail Strelbiţchi 439, 446. 378, 379.
Octoih mic (Iaşi, 1804), ilustrat de Oltea, soţia lui Bogdan voievod, mama
Simion Isoteschi 447; ~ imprimat de lui Ştefan cel Mare 136.
Gherasim ierodiacon 439; ~ preţuri 381; Oltenia 114
ms. (sfîrşitul sec. XVIII) 451; ~ ms. Olteţ, s., j. Braşov, Cartea românească
(1802), legat de Dimitrache ierei din bis. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Sf. Nicolae Domnesc 451. Oneşti, or., j. Bacău, Canonul Sf.
Octoih slavon (Braşov, 1574) 70; ~ Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 413; Liturghie
(Braşov, 1578) 52; ~ (Liov, 1630) 200. (Chişinău, 1819), Teofilact, Tîlcuire la
Odesa, or. (Ucraina) 33, 64, 179, 182, cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~
192, 402. 421; Vieţile sfinţilor pe luna Decembrie
Odobeşti, s., j. Neamţ, Cartea (m-rea Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din
din ~ 407; Ceaslov (Iaşi, 1763) din ~ ~ 424; Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m-
417. rea Neamţ, 1813) şi Vieţile sfinţilor pe
Odochie, mama lui Oanţa Ion, moartă luna Mai (m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425.
119. Oniceni, s., j. Neamţ, Cartea
Odorhei, or., j. Bistriţa Năsăud, Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369; Evhologhion (Iaşi, 1754) din
din ~ 406. ~ 414; Octoih de pavecerniţă (m-rea
ofisuri 66, 67, 172, 471, 472, 476, 490, Neamţ, 1816) din ~ 428; Teofilact,
481, 485, 492 Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
Ohaba de Sub Piatră, s., j. Hunedoara, 1805) şi Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643) din ~ 406. 1643) din ~ 407.
Ohrincea, s., ţ. Orhei, Antologhion (Iaşi, Onisifor, egumen, protopop 188.
1806) din ~ 422; Liturghie (Chişinău, Onişcani, s., ţ. Orhei, Liturghie (Iaşi,
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, 1747) din ~ 412.
1819) şi Minei (Chişinău, 1819) din ~ Onofrei, diac, din m-rea Putna, leagă un
432; Rînduiala panihidei (Chişinău, Octoih ms. (sec. XVI) 449.
1817) din ~ 430; Teofilact, Tîlcuire la Oprea, legător de cărţi 218, 257; ~
cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ tipograf 319.
421; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) din Oprişeni, s., j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
~ 434. 1797) din ~ 420; Şapte taine (Iaşi, 1807)
oi 131, 287, 371; ~ date pe Cartea din ~ 422.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Oradea, or., j. Bihor, Psaltirea în
118. versuri (Uniev, 1673) din ~ 265, 408;
Olanda 317; hîrtie de ~ 67. Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) şi
olar 286; v. Ion. Şapte taine (Iaşi, 1644) din ~ 408;
Olimbiada Herescu, shimonahie 453. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Olimpiotisa, m-re (Grecia), Împotriva 1643) din ~ 406
ereziilor (Iaşi, 1683), În contra Orăşeni, schit, j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409; 1797) din ~ 420.
608 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
palme 455, 462. 468, 479, 480, 481, 483, 484, 485, 490,
Paltin, s., j. Suceava, Cartea 493; ~ nemţeşti 390.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Paraschiv Popoviciu, dascăl, leagă un
din ~ 407. ms. 454.
Panaci, s., j. Suceava, Prăvilioară (Iaşi, Paremieri pe-nţeles, lăsat moştenire
1784), din 418 134; ~ din bis. domnească de pe poartă
Panihida şi litia mică (Litier mic) (Iaşi, 264
1807), circulaţie 382, 422; ~ culeasă de Paremii 243; ~ preste an (Iaşi, 1683) 28,
Dumitru Ilievici Bucovineanul 444; 37, 293, 324.
imprimată de Sylvestru monahul ~ 440. Paris, or. (Franţa) 17, 31, 80, 180, 463; ~
Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821), hîrtie velină glase de ~ 69, 480, 484.
circulaţie 387, 434; ~ culeasă de Ioan Parteni Altono, arhivar 482.
444. Partenie, patriarhul Alexandriei 327,
Pantocrator, m-re lîngă Botoşani 150; ~ 329; ~ patriarhul Constantinopolului 190,
m-re la Muntele Athos, În contra 330.
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409. Parthenie Manolache, cîntăreţ din
papă 296; v. Benedict al XIV-lea. Biserica Mare 112
papură 490. Pascal, socrul lui Iţic Gruber 167.
Paraclis pentru familia imperială rusă Pascal Gruber, tatăl lui Solomon 167.
(Iaşi, 1809) 394. Paschevici - Erinavschi, general,
Paraclisul Maicii Domnului 325. comandantul Corpului de armată Caucaz
Paraclisul Mitropoliei din Iaşi, Cele 9 190.
cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ Pastorală (Iaşi, 2 martie 1786), dată de
426; Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, mitropolitul Leon Gheucă 393.
1809) şi Vieţile sfinţilor pe luna Pastorală contra beţiei printre clerici
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ (Chişinău, 7 iulie 1819), dată de Gavriil
423; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie Bănulescu - Bodoni mitropolitul
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 422; Vieţile Basarabiei 188, 397.
sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Neamţ, Pastorală în post (Iaşi, 10 martie 1804),
1813) din ~ 425; Liturghie (Iaşi, 1818) dată de Veniamin Costachi, mitropolitul
din ~ 430. Ţării Moldovei 394.
Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu Pastorală pentru depunerea
(Iaşi, 1645) 37, 92, 99. jurămîntului către Scaunul împărătesc
Paraclisul Paşcanu, în Iaşi, Vieţile de către toţi locuitorii (Chişinău, 28 iulie
sfinţilor pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1816), emisă de Gavriil Bănulescu-
1813) din ~ 425. Bodoni, mitropolitul Basarabiei 395.
Paraclitichi gr. (1728), legat de ierei Pastorală pentru înfiinţarea şcoalelor
Dimitrachi 451; ~ din m-rea Sf. Spiridon lancasteriene (Chişinău, 1823), dată de
din Iaşi 264. Dimitrie Sulima mitropolitul Basarabiei
parale 33, 53, 64, 65, 66, 68, 69, 76, 77, 401.
78, 99, 106, 108, 109, 113, 114, 115, Pastorală pentru post (Iaşi, 17 iunie
118, 120, 128, 130, 131, 168, 183, 184, 1806), emisă de Iacov II Stamati,
185, 186, 215, 220, 225, 244, 247, 259, mitropolitul Ţării Moldovei 394
371, 373, 376, 377, 378, 379, 380, 381, Pastorală pentru preoţi ca să nu mai
383, 384, 385, 387, 460, 465, 466, 467, jure <Iaşi>, (1815), emisă de Veniamin
Costachi, mitropolitul Moldovei 395.
610 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Pastorală pentru serbarea Duminecelor Cariofil (Iaşi, 1694), Tomul iubirii (Iaşi,
(Iaşi, 12 august 1825), emisă de 1698), Nectarie, În contra primatului
Veniamin Costachi mitropolitul Ţării papal (Iaşi, 1682) din bibl. ~ 409; Ioan
Moldovei 401. Damaschin, Expunerea credinţei
Pastorală prin care îndeamnă ortodoxe (Iaşi, 1715) din bibl. ~ 410;
credincioşii să păstreze duminica Eustratie Argentis, Împotriva primatului
drept zi de sărbătoare (Chişinău, 2 papii (Iaşi, 1747) din bibl. ~ 412;
septembrie 1820), emisă de Gavriil ~ a Antiohiei 75, 340; ~ a
Bănulescu - Bodoni mitropolitul Constantinopolului 316, 327, 332; ~ a
Basarabiei 397. Ierusalimului 204, 331.
Pastorală privitoare la curăţirea Paul Manucci, tipograf 29.
obiectelor zmreduite (Iaşi, 10 februarie Pavăl, din s. Hangul, ţ. Neamţ, primeşte
1820), emisă de Gherasim Clipa Peci de cununie 403; ~ ierei, din
episcopul Romanului 397. Hundriceni, cumpăra un Apostol (Buzău,
paşapoarte (pasaporturi) 66, 69, 79, 1704) 218.
166, 172, 184, 471, 472, 476, 480, 485, Pavăl Bujoranul, fost mare sulger,
490; ~ mitropolitului Grigorie Ieropoleos răposat 137.
(Chişinău, 3 ianuarie 1825) 401. Pavel, a Tăutului, dăruieşte Istoria
Paşcani, or., j. Iaşi 151; Iordache Alexandrului celui Mare, (Movilău,
protopop la ~ 170, 461; Octoih (Iaşi, 1796) 134; ~ în pomelnic 144; ~ tipograf
1749) din ~ 413; Panihidă şi litia mică 93, 280; ~ imprimă vol. 2 din Vieţile
(Iaşi, 1807) din ~ 422. Sfinţilor (Iaşi, 1682) 437;
~ s., ţ. Orhei, Liturghie (Chişinău, Pavel, clopotar, din Huşi, imprimă:
1815) din ~ 427. Ceasoslovul (Iaşi, 1797 şi 1801);
Patente 166, 172, 471, 472; ~ pentru Prăvilioară (Iaşi, 1802); Psaltirea (Iaşi,
scutirea cinurilor de gios a Miliţiei 485. 1802) 30, 439.
Pateric (Bucureşti, 1828), tradus şi ~ văduvoi, din s. Homiceni, ţ. Neamţ,
imprimat de Grigore şi Gherontie din m- primeşte Peci de cununie 396.
rea Neamţ 441 Pavel Nenadovici, arhiepiscop de
Pateric, ms. (a doua jum. a sec. XVIII), Carlovaţ 345.
din m-rea Văratic, legat de Methodie Pavel Petrov, imprimă De obşte
monah 451. Gheografie (Iaşi, 1795), Elementi
Pateric mare, ms., tradus de Ştefan arithmetice (Iaşi, 1795), Gramatica
ierodiacon 301 theologhiciască (Iaşi, 1795), 439.
Patericul Pecerscăi. Izvod, ms., tradus Păbuşeni, s.*, Vieţile Sfinţilor (Iaşi,
de Ştefan ierodiacon 301. 1682-1686) din ~ 374, 409.
patriarhi 28, 41, 45, 60, 151, 176, 179, Păclişa, s., j. Hunedoara, Cartea
204, 273, 279, 317, 326, 327, 335, 336, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
337, 340, 393, 399; v. Atanasie al IV- din ~ 406.
lea Dabbas, Avraamie, Calinic, Chiril Păcurari, mahala în Iaşi 146.
Lucaris, Dositei Notara, Filotei, Pădureni*, s., Învăţătură creştinească
Grigorie, Ioachim, Marcu, Nectarie, (Iaşi, 1790) din ~ 419.
Samuil, Silvestru, Teodor Balsamon, Păingeni, s., j. Mureş, Cartea
Theofan. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Patriarhie, a Alexandriei (Egipt) 154; din ~ 372.
Dosithei Notara, În contra lui Ioan Pămîntescul nacealnic de Orhei 189.
INDICE GENERAL 611
pîrcălab 137, 146; v. Gheorghe, Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426;
Grumaz. ~ Apantisma (m-rea Neamţ, 1827) din ~
Pîrîu, topic 227. 436; Cartea românească de învăţătură
Pîrjolteni, s., ţ. Lăpuşna, Psaltire (Iaşi, (Iaşi, 1643) din ~ 249, 407;
1743), Penticostar (Iaşi, 1753), Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
Evanghelie (Iaşi, 1762) ~ din 263, 411; din ~ 230; Antologhion (m-rea Neamţ,
Urmarea cîntării de rugăciune 1825), Nicodim din Athos, Carte
(Chişinău, 1826) din ~ 435. sfătuitoare pentru păzirea celor cinci
Pîrliţi, s., j. Iaşi, Antologhion (Iaşi, simţiri (m-rea Neamţ, 1826) din ~ 435.
1806) din ~ 422; Minei (Chişinău, 1819) Podoleni, s.* 128; Tîlcuirea Sfintei
din ~ 432; Molebnic (Chişinău, 1815) din Liturghii (Iaşi, 1697) din ~ 409.
~ 427; Prăvălioară (Iaşi, 1802) din ~ Podorojină (Iaşi, 1828), emisă de graf
421. Palen, 404
Pîrteştii de Jos, s., j. Suceava, podporucic 307; v. Policarp Strelbiţchi.
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417. Poenari, s., j. Neamţ, Molitvenic (Iaşi,
Pîrveşti, schit, j. Vaslui, Urmare întru 1749) din ~ 413.
prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, Poezii nouă (Dubăsari 1792), de Ioan
1814) din ~ 425. Răducanu Cantacuzino, imprimate de
Plăşeşti, s.* 220; Triod (Iaşi, 1747) din ~ Mihail Strelbiţchi 291, 352.
412. Pogăceaua, s., j. Mureş, Cartea
Plăvălari, s., j. Suceava, Vieţile sfinţilor românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 52, 116, 370, 407.
din ~ 424. pogoane, de tutun 158; ~ de vie 292.
Plopiş, s., j. Maramureş, Liturghie (Iaşi, Pogorîrea Sf. Duh, hram 140, 150.
1759) din ~ 416. pogribaci, şi ciocli, breasla lor din
plumb 18, 21, 29, 30, 32, 33, 60, 63, 64, Roman 392.
100, 183, 274, 287. Poiana, s., j. Hunedoara, Cartea
poanson 21, 33. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Poarta Sălajului, s., j. Sălaj, din ~ 370;
ieromonahul Daniil leagă Cartea ~ s., j. Timiş, Cartea românească de
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121;
373, 407, 448. ~ s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
Pobrata, m-re, arhimandritul Chirilă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
egumenul ~ 82. 1643) din ~ 406; Psaltire (Iaşi, 1817) din
Poca, s., j. Mureş, Cartea românească ~ 429.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. Poiana Aiudului, s., j. Alba, Cartea
Pocei, s., j. Bihor, Cartea românească de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. din ~ 130, 369, 372.
poclon, vlădicesc 128; ~ al steagului Poiana Blenchii, s., j. Sălaj, Cartea
161. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
pocost 40, 64, 65, 67, 183, 462, 492. din ~ 407.
Pocrov, schit, j. Neamţ, Psaltire (Iaşi, Poiana Cosmei, s. 455.
1743) din ~ 411; Adoleshia filotheos, Poiana Rimcei 147.
vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) din ~ 427; Poiana Roncii 153.
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1829) din ~ Poiana Stampei, s., j. Suceava, Ceaslov
436; Scara părintelui Ioan egumenul (Rădăuţi, 1745) din ~ 411.
INDICE GENERAL 615
Prilog, s., j. Satu Mare, Evanghelie (Iaşi, Filip Ieremievici, Gheorghe Batcu,
1762) din ~ 417. Gheorghe Rodostat, Gheorghie,
primărie 57. Glizean, Ioan Dimitriu, Iordache,
Primus Truberus, menţ. 271. Isaia, Lazăr Asachi, Lupu, Mahovschi,
Prisaca, s.*, Catehismul calvin din ~ Mihail Strebilţchi, Nichita Glizean,
322. Nicolai, Onisifor, Petru Cuniţki,
Prisaca Dornei, s., j. Suceava, Radul, Simion Moldovan, Stăvărachi
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. Costin, Şamraeschi, Teodor Ianovici,
Prisăcani, s., j. Iaşi, Liturghie (Iaşi, Teodor Stămati, Toader, Vasilievici,
1818) din ~ 431. Vasile, Vasile Băltag; ~ de Hotin,
Prislop, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea imprimă un Model de tabel cumulativ
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pentru evidenţa stării civile pe anul 1821
din ~ 52, 370. (Chişinau, februarie 1822) 400.
privaz, cu piele întinsă 42, 461. protopopie, de Acherman, Bender,
privighetori de ocoale 171, 479, 483. Bolgrad, Ismail, Reni 166; ~ la ţ. Sucevei
probari (prubari) 45, 67, 70, 71, 77, 278, 170; Nicolai iconomul ~ 174; ~
441, 445, 492; v. Ion Agapii, Vasile, Hîrlăului, Tîlcuire la cele patru
Vitalie. evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
Probota, m-re, Ceaslov (Iaşi, 1797) din prubă 45.
~ 420. prujini de oţel 33, 64.
Proclamaţie adresată popoarelor Prusia 396; Viceconsulul ~ 168.
balcanice de Manuel Vernardos epitropul Prut, rîu 57, 82, 87, 88, 89, 90, 173, 174,
tipografiei greceşti din Iaşi 399. 177, 182, 185, 189, 216, 224, 231, 239,
Proclamaţii ale mareşalului Rumianţov 240, 244, 263, 356
393; ~ date de Alexandru Ipsilanti 178, psalt 349.
179, 398, 399. Psaltire (Psaltichie), carte de lectură 53,
Procopovici, menţ. 27. 85, 109, 113, 253, 323, 385, 461; ~ din
proegumeni 448; v. Eustafie, Ifrosin. m-rea Sf. Spiridon din Iaşi 264; ~ din
proestos 231; ~ al m-rilor Curchi şi schitul Horaiţa 230; ~ din Adjudul Nou
Dobruşa, v. Chiril. 247; ~ ediţii 351; ~ gr., din Bibl. Sf.
profesori 234; v. Nicolae Kerameus, Mormînt 448; ~ mare, vîndută la m-rea
Vardalah. Neamţ 49; ~ pe-nţeles tipărită la Alba
Proilavia (Brăila), mitropolia de ~ 57. Iulia, lăsată moştenire 134; ~ rusească,
Prolog de iarnă (1681-1682), lăsat tiparită (1741), lăsată moştenire 133; ~
moştenire 134. ms. (1616), legată de ieromonahul
Proschinitar, gr., de la m-rea Sf. Theodor la m-rea Dragomirna 449; ~ ms.
Spiridon din Iaşi 264. (sec. XVI), legată de Antonie din m-rea
Proscomidii 101, 183. Putna 448; ~ ms. sl., legat de
Proştea Mică, s., j. Sibiu, Cartea ieromonahul Sava 449.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Psaltire (Bucureşti, 1748), imprimată de
din ~ 407. Barbul Bucureşteanul 438.
protopopi (protoierei) 51, 61, 82, 135, Psaltire (Bucureşti, 1756), corectată de
170, 171, 177, 187, 190, 216, 227, 244, Cozma ieromonah Vlahul 444; ~ din
255, 265, 290, 292, 303, 455, 457, 461, Şarul Dornei 152.
479, 484; v. Căsian, Constantin
Feodorovici, Feodor Maleavinschi,
INDICE GENERAL 619
Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) 28, pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
35, 37, 68, 46, 74, 283, 324; ~ circulaţie din ~ 422;
408; ~ copie ms. din m-rea Suceviţa 261; ~ pîrîu 449; ~ ţ. 147, 159, 160, 161,
~ dată de pomană 251, 252; ~ ilustrată de 192; Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
Damaschin Gherbest 446; ~ imprimată starostele de ~ 159, 161, 218, 222, 223;
de Mitrofan 437; ~ preţuri 129, 373. v. Broştog, Dumitraşcu.
puduri, unitate de măsură 29, 33, 41, 64. Puţeni, s., j. Galaţi 138; Tîlcuire la cele
Puieşti, s., ţ. Tutovei 404. patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
punct tipografic 22.
Pupezeni, s., 460.
Purceleşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Q
1747) din ~ 412.
Putna, fost j. 88; ~ m-re, j. Suceava 20, quadrat 23.
140, 143, 148, 173, 216, 354, 448, 449;
Antonie din ~ leagă o Psaltire, ms. (sec.
XVI) 448; şcoală la ~ 349; Vartolomei R
Măzăreanul egumenul ~ 303; ~
Antologhion (Iaşi, 1755), Penticostar Racova, pîrîu 455, 456.
(Iaşi, 1753) din ~ 230, 414; ~ Cartea Racoviţa, s., j. Sibiu, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 407; Cazaniile lui Ilie Miniat din ~ 255.
(Bucureşti, 1742) din ~ 231; Ceaslov Racşa, s., j Satu Mare, Penticostar (Iaşi,
(Rădăuţi, 1745) şi Evhologhion (Iaşi, 1753) din ~ 376, 414.
1745) din ~ 411; Chiriacodromion (m- Radu Cantacuzino, mare comis, are
rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor pe Dictiones latinae cum valachica
luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1811), interpretatione, de Teodor Corbea 297.
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Radu Leon, voievod 336.
Neamţ, 1812) din ~ 424; Divanul sau Radu Paisie, voievod 271.
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Radu (Radul) Racoviţă, fost mare
1698) din ~ 229; Evhologhion (Iaşi, logofăt, tatăl paharnicesei Ianica 69, 226,
1754) din ~ 128, 414; Îndreptarea legii 234, 290, 294, 302; ~ cumpără şi
(Tîrgovişte, 1652) din ~ 260; Minei pe donează un Penticostar (Iaşi, 1753) 250.
luna Noiembrie, ms. din ~ 448; Radul, în pomelnic 381; ~ legător de
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Octoih cărţi 451; ~ protopop, din Berivoiul,
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din vinde Cartea românească de învăţătură
~ 428; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 211, (Iaşi, 1643) 244.
411; Tîrnosanie (Iaşi, 1752) din ~ 413; Rafail, monah, din m-rea Neamţ,
Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682- corector 445; ~ gravor, ilustrează şi
1686) din ~ 409; Vieţile sfinţilor pe luna imprimă Uşa pocăinţei (Braşov, 1812)
Iulie (m-rea Neamţ, 1814), Vieţile 441, 447; ~ (altul) din m-rea Rîşca, vinde
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, un Molitvenic (Iaşi, 1764) 134.
1815) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna rame (ramce) 62, 63, 64, 476, 491; ~ de
Noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), Vieţile fier 42, 44, 463.
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Rarău, schit, j. Neamţ Ceasoslov (Iaşi,
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor 1817) din ~ 429; Liturghie (Iaşi, 1759)
INDICE GENERAL 621
din ~ 230, 249, 416; Viaţa şi petrecerea Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. 410; Cartea românească de învăţătură
Rasoforul (m-rea Neamţ, 1814), (Iaşi, 1643) din ~ 369, 370, 407; Ceaslov
circulaţie 426. (Iaşi, 1773) din ~ 379; Ceaslov (Iaşi,
Răcăuţi, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi, 1777) din ~ 418; Psaltirea în versuri
1756) din ~ 415; Carte folositoare de (Uniev, 1673) din ~ 408.
suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432; Liturghie Rădeni, s., ţ. Orhei 160; Apostol (Iaşi,
(Iaşi, 1759) din ~ 416; Molitvenic 1750) şi Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~
(Chişinău, 1820) din ~ 387; Octoih (Iaşi, 413; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
1804) din ~ 421; Penticostar (Iaşi, 1753) Datoriile presbiterilor faţă de popor
din ~ 414. (Chişinău, 1823) din ~ 434; Evhologhion
Răceşti, s.*, Penticostar (Iaşi, 1753) din (Iaşi, 1764) din 417; Liturghie (Chişinău,
~ 414. 1815), Molebnic (Chişinău, 1815) din ~
Răchita, s., j. Alba, Cartea românească 427; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432;
Răchiţele, s., j. Cluj, Cartea românească Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406, 451. Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433;
Răciula, m-re, Cel mare şi cel îngeresc Panihida şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~
chip (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426; 422; Psaltire (Chişinău, 1818) din ~ 431;
Liturghie (Chişinău, 1815) şi Orînduială Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817) din
pentru schima monahicească (m-rea ~ 430; Rînduiala pentru sfinţirea
Neamţ, 1815) din ~ 427; Liturghie bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433;
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, Urmarea cîntării de rugăciune
1819) din ~ 432; Liturghie (Iaşi, 1759) (Chişinău, 1826) din ~ 435; Vieţile
din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
419; Scopul Societăţii Biblice (Chişinău, Neamţ, 1807) din ~ 422.
1818) din ~ 431; Tipic în scurt Răducanu, bis. Buna Vestire din Tîrgu-
(Chişinău, 1823) din ~ 434; Vieţile Ocna, numită ~ 417.
sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, Răhău, s., j. Alba, Cartea românească
1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor pe luna de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420; Psaltire
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea (Iaşi, 1817) din ~ 385.
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor Rănghileşti, s.*, Vieţile sfinţilor pe luna
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
din ~ 422. 424.
Rădăşeni, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Răscăieţi, s., ţ. Cetatea Albă, Ceaslov
1818) din ~ 431. (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
Rădăuţi, or., j. Suceava, episcopia de ~ (Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău,
72, 88, 147, 212, 224, 260, 277; Dositei 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
episcopul ~ 392; Gheorghe episcopul ~ 1819) din ~ 432; Minei (Chişinău, 1819)
151; Iacob I Putneanul episcopul ~ 206, din ~ 432.
233; Teodosie Barbovschi episcopul ~ Răspunsul împotriva catehismului
141; Varlaam episcop de ~ 2, 206, 488; calvinesc (1645, m-rea Dealu) 322.
şcoală la ~ 349; tipografie la ~ 2, 16, 30, Răstignirea Domnului, gravură 284.
206, 275, 344, 348; Antologhion (Iaşi, Răşinari, s., j. Sibiu, Cartea românească
1755), de la bis. Sf. Nicolae din ~ 414; de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407;
Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 374, 410..
622 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
~ 386; Triodul (Iaşi, 1747) din ~ 412; pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812)
Gherasim Clipa episcop ~ 100, 401; din ~ 424;
Leon Gheuca episcop ~ 190, 214, 393; bis. Sf. Voievozi din ~, Catavasier
Meletie episcop ~ 100, 190, 394, 404; (Iaşi, 1778) din ~ 418; Chiriacodromion
Mitrofan episcop~ 148; Pahomie episcop (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424;
~ 249; Veniamin Costachi episcop ~ 85, Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
190, 230, 394; şcoală la ~ 349; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~
bis. Precista din ~ 124, 422; Arătare 422;
sau adunare pre scurt a dumnezeieştilor bis. Sf. Nicolae din ~, Ceaslov (Iaşi,
dogme (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 429; 1797) din ~ 420; Evanghelie (Iaşi, 1762)
Ceaslov (Iaşi, 1763) din ~ 417; din ~ 417; Evhologhion (Iaşi, 1754) din
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429; ~ 414; Noul Testament (m-rea Neamţ,
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811), 1818) din ~ 431; Teofilact, Tîlcuire la
Vieţile sfinţilor pe luna decembrie (m-rea cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~
Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor pe luna 421; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m-
Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ rea Neamţ, 1812) din ~ 425;
424; Critil şi Andronius (Iaşi, 1794) din ~ j. 88; ispravnicul de ~ 160.
~ 420; Evanghelie (Iaşi, 1762) şi Roman, preot, din Mivoveni, primeşte
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Antologhionul (Iaşi, 1755) 252.
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) şi Româneşti, s., j. Botoşani, Antologhion
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; (Iaşi, 1726) din ~ 410; Antologhion (Iaşi,
Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412; 1755) din ~ 415; Apostol (Iaşi, 1756) din
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; Noul ~ 415; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
Testament (m-rea Neamţ, 1818) din ~ Octoih (Iaşi, 1726) din ~ 411.
431; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) Romuli, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
din ~ 422; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
414; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din ~ din ~ 406.
434; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m- Ropce, ţ., Chiriac Poroschii fost mare
rea Neamţ, 1812) din ~ 425; Vieţile căpitan de ~ 286.
Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea Neamţ, Roşcani, s.*, Învăţătură creştinească
1814) din ~ 426; (Iaşi, 1808) din ~ 423; Urmarea cîntării
bis. Sf. Gheorghe din ~ Apostol (Iaşi, de rugăciune (Chişinău, 1826) din ~ 435.
1756) din ~ 415; Molitvenic (Iaşi, 1764) Roşeani*, Învăţătura creştinească (Iaşi,
din ~ 417; Efrem Sirul, Cuvinte şi 1808) din ~ 383.
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din Roşia Montană, s., j. Alba, Antologhion
~ 431; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417; (Iaşi, 1755) din ~ 211, 414.
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Roşiori, s., j. Botoşani, Tipicon (Iaşi,
Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~ 1816) din ~ 428.
422; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m- ~ s., j. Neamţ, Cele 9 cîntări din
rea Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor pe Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 427.
luna Iunie (M-rea Neamţ, 1813) din ~ rostre 462.
425; Vieţile Sfinţilor pe luna August (m- roşu 462.
rea Neamţ, 1815) şi Vieţile Sfinţilor pe Roter, din Bucecea, leagă o Evanghelie
luna Iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ (Bucureşti, 1682) 449.
426; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie Oroftiana, s. j. Botoşani 213; Ceaslov
(m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1797), din ~ 420.
INDICE GENERAL 625
Rotopăneşti, s., j. Suceava 262. Rusia 57, 60, 63, 291, 300, 305, 306,
Rotunda, s., ţ. Hotin, Liturghie 319, 343, 395; Ecaterina împărăteasa ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie 180.
(Chişinău, 1819) din ~ 432. Rusu Bîrgăului, s., j. Bistriţa Năsăud,
Rozavlea, s., j. Maramureş, Apostol Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
(Iaşi, 1756) din ~ 415; Cartea 1643) din ~ 369.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Ruşi*, s. 160.
din ~ 370, 407; Evhologhion (Iaşi, 1741) Ruşii Munţi, s., j. Bistriţa Năsăud,
din ~ 411; Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Rozisk, ms. tradus de Chiriac duhovnicul 1643) din ~ 121, 406.
m-rii Neamţ 295. ruşină 106.
ruble 58, 60, 114, 118, 183, 221, 290, Ruxanda Samurcaş, Amorezatul de ~
379, 387, 390. 208, 234.
rubrici 42, 461
Rucăr, s., j. Braşov, Cartea românească S
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
rufe, de pînză 97. sachelar 441; v. Grigorie.
rufet 159. saci 258.
Rugăciune a neamului grecilor către Sad, s.*, Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 375.
toată creştineasca Evropa, ms., tradus Sadova, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
de Thoma Dimitriu al doilea logofăt 296. (Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic
Rugăciune de mulţumire în ziua (Chişinău, 1816) din ~ 428.
Naşterii Domnului şi a pomenirii Sadu, s., j. Sibiu, Antologhion (Rîmnic,
izbăvirii de gali (Chişinău, septembrie 1737) din ~ 257; Cartea românească de
1826) emisă de Sinodul Bisericii Ruse învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
402; circulaţie 435. Safta, cămăraşa, dă bani la cumpărarea
Rugăciunea pentru izbăvirea de lăcuste unui Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53.
(Chişinău, iunie 1824) 401. Safta Sturzoaie, din Bîrlad cumpără
Rugăciuni pentru biruinţă (Iaşi, 1809) Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1819) 245,
185, 394. 248.
Rugineşti, s., plasa Smila, Cartea sajă 64.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), Salomeea, personaj biblic 36.
din ~ 407; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) Salonic, Bibl. Universitară din ~ 410;
din ~ 434. Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din bis.
Ruginoasa, s., j. Neamţ, Carte Sf. Dimitrie din ~ 410.
folositoare de suflet (Iaşi, 1819) din ~ Salut la învestitura ca Mare Hatman a
432; Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ 413. cneazului Grigorie Alexandrovici
rulete 38 Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1790), emis
Rumeanţev, conte 305; ~ general rus de Ambrosie episcopul Ecaterinoslavului
181, 189, 305, 306, 308; ~ mareşal 304; 393.
~ emite nişte Proclamaţii 305, 393. Salva, s., Bistriţa Năsăud, Cartea
Runcu, m-re, j. Neamţ, Apostol (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1756) din ~ 415. din ~ 406.
ruptă 163, 287; ~ a vistieriei 165; v. sama vistieriei 163, 284.
Ioniţă Botezatul, fecior de ~ 165. Samoil Smiad, stoler, din Vaslui, sudit
ruptaşi 159, 163, 460; peciuri de ~ 184. 167, 168.
626 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Secu, m-re, j. Neamţ 124, 276, 294; ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431;
bătălie la ~ 124; Chiriac duhovnicul, Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428.
tipograf la m-rea Neamţ, egumen la ~ ~ duhovnic, din m-rea Hangu 109,
275, 443; Cartea românească de 221, 227.
învăţătură (Iaşi, 1643) şi Psaltire (Iaşi, Serafim Suceveanul, ieromonah 53, 62.
1817) din ~ 429; Liturghia (Iaşi, 1715) seraschieri 259.
din ~ 410; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) serdar 285, 289; v. Gheorghiţe Albotă;
din ~ 434; Tîrnosirea bisericii (Iaşi, ~ turc, din Galaţi 162; ~ mare 352; v.
1752), copiată în ~ 261; Vieţile sfinţilor Matei Cantacuzino.
pe luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1829), Sereca, s., j. Harghita, Cartea
Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Neamţ, 1829), Vieţile sfinţilor pe luna din ~ 406.
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1829) din ~ 297, Sevastos Kimenitis, Dogmatiki
436; Vieţile Sfinţilor (m-rea Neamţ, didascalia (Bucureşti, 1703) a lui Cosma
1807-1815) din ~ 251; Vieţile sfinţilor pe ieromonah Vlahul 296.
luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Sever, tipograf 442.
din ~ 422. Sevir cel fără cap, personaj biblic 140.
Sedriaş, s., j. Harghita, Cartea Sf. Ana, schit din Muntele Athos, În
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
din ~ 370, 406. ~ 409; Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) din
Seghişte, s., j. Bihor, Cartea românească ~ 416.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Sf. Andrei, bis. în Iaşi, Carte de
Seleuş, s., j. Arad, Cartea românească rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 1809) din ~ 423; Chiriacodromion (m-
Seliştea Tuzorei, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Liturghie
(Chişinău, 1817) din ~ 429. (Iaşi, 1747) din ~ 412; Psaltire (m-rea
seminar, din m-rea Socola 354. Neamţ, 1817) din ~ 429; Urmare întru
semipătrişor 23. prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi,
semne 18, 491; ~ matematice 25, 464. 1814) din ~ 425.
Senatul Imperiului Rus 189; ~ emite ~ (Sarai), schit din Muntele Athos,
Ucaz pentru autorizarea transporturilor Psaltire (Chişinău, 1818) din ~ 431;
de sare din Basarabia pe mare şi la Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) din ~
Odesa (Chişinău, octombrie 1826) 402; 435; Catehisis (Iaşi, 1818) din ~ 430.
~ Ucaz pentru înfiinţarea iarmarocului de Sf. Apostol Pavel 327.
Sf. Dumitru (Chişinău, 5 martie 1829) Sf. Apostol Petru 339.
404; ~ Ucaz prin care mulţumeşte lui Sf. Apostoli 139.
Alexandru I în numele poporului pentru Sf. Apostoli Petru şi Pavel, hram 143,
încheierea păcii (Chişinău, 3 august 145; ~ gravură 91;
1814) 395. ~ (Moara de Vînt), bis. în Iaşi,
Sentinţe religios-filosofice, ms., tradus Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410;
de Mitrofan episcopul 294. Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412.
Serafim, arhimandrit 188. ~ bis. din Focşani, Psaltire (m-rea
~ chilia m-rii Dionisiu din Muntele Neamţ, 1824) din ~ 434.
Sf. Arhanghel Gavriil 145.
Athos, Orînduială pentru schima
Sf. Arhanghel (Arhistrateg) Mihail,
monahicească (m-rea Neamţ, 1815) din
hram 146, 149, 151.
630 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Sf. Atanasie din Copou, bis. din Iaşi, 1802) din ~ 421; Vieţile sfinţilor pe luna
Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) din ~ Aprilie (m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile
435; Evhologhion (Iaşi, 1764) din ~ 417; Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ,
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430; 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor pe luna
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. 423.
Sf. Atanasie şi Chiril, bis. în Iaşi, Sf. Ecaterina, m-re de pe Muntele Sinai
Evanghelistar (Iaşi, 1826) de la ~ 435; (Egipt), Dosithei Notara, Tomul iubirii
Liturghia (Iaşi, 1804) de la ~ 421; (Iaşi, 1698) din ~ 409; Nectarie, În
Liturghie (Iaşi, 1759) de la ~ 416; contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
Psaltire (Iaşi, 1817) de la ~ 429; Tipicon ~ 409.
(Iaşi, 1816) de la ~ 428. Sf. Efrem Sirul 109, 221, 227.
Sf. Cuvioasă Parascheva, gravură 91. Sf. Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1819), 3
Sf. Dimitrie, bis. în Salonic, Divanul vol., de la bis. Sf. Ierarh Spiridon din
(Iaşi, 1698) de la ~ 410. Bîrlad 245.
~ bis. în Bîrlad, Ceaslov (Rădăuţi, Sf. Evanghelişti Ioan, Luca, Marcu,
1745) din ~ 411; Evanghelie (Iaşi, 1762) Matei, gravură 91.
din ~ 417; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ Sf. (Mare Mucenic) Gheorghe
417; Cartea românească de învăţătură (Gheorghie) 140, 147, 349; ~ bis. în
(Iaşi, 1643) din ~ 407. Bîrlad, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~
Sf. Dimitrie (Dumitru)-Balş, bis. în Iaşi, 411;
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430; Cele 9 ~ bis. în Chişinău, Evanghelie (Iaşi,
cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 1762) din ~ 416; Evanghelie (m-rea
426; Neofit, Înfruntarea jidovilor (Iaşi, Neamţ, 1821) din ~ 433;
1803) din ~ 421; Liturghie (Iaşi, 1759) ~ bis. în Iaşi, numită Mitropolia
din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ Veche 58, 59, 284; ~ bis. în Odobeşti,
436; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
Octoih de pavecerniţă (m-rea Neamţ, ~ bis. în Piatra Neamţ, Antologhion
1816) din ~ 428; Psaltire (Iaşi, 1802) din (Iaşi, 1755) din ~ 414; Molitvenic (Iaşi,
~ 421; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din 1764) din ~ 417; Vieţile Sfinţilor pe luna
~ 434; Tipic (Iaşi, 1816) din ~ 428. August (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426;
Sf. Duh 143, 145. Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ 413;
Sf. (Mucenic) Dumitru (Dimitrie), bis. Molitvenic (Iaşi, 1785) din ~ 418; Octoih
în Suceava, Antologhion (Iaşi, 1755) din (Iaşi, 1818) din ~ 430; Viaţa şi
~ 125, 218, 413, 414; Canonul Sf. petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
Spiridon (Iaşi, 1750) şi Octoih (Iaşi, ~ 409;
1749) din ~ 413; Evanghelie (m-rea ~ bis. în Roman, Evanghelie (Iaşi,
Neamţ, 1821) din ~ 433; Evanghelie 1762), Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417;
(Iaşi, 1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Efrem
1759) din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1794) Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
din ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ Neamţ, 1818-1823) din ~ 431;
431; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428. Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Octoih
~ hram 231, 349. de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din
Sf. Dumitru-Misai, bis. în Iaşi, ~ 428; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807)
Antologhion (Iaşi, 1806) din ~ 422; din ~ 422; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie
Penticostar (Iaşi, 1800) şi Psaltire (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile sfinţilor pe
INDICE GENERAL 631
luna Iunie (M-rea Neamţ, 1813), Vieţile Antologhion din ~ 451; Tipic (Iaşi, 1816)
sfinţilor pe luna mai (m-rea Neamţ, din ~ 428;
1812), Vieţile Sfinţilor pe luna Martie ~ bis. în Suceava, Apostol (Iaşi, 1756)
(m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile din ~ 415; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 414; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412;
1815), Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m- Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
sfinţilor pe luna decembrie (m-rea Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu
Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe luna lumea (Iaşi, 1698) din ~ 152, 246, 410.
Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ Sf. (Sfeti) Ioan Botezătorul, hram 124,
424; 139, 142, 145, 152; ~ bis. în Piatra
~ gravură 91, 282; ~ m-re, Tomul Neamţ, Antologhion (Iaşi, 1755) din ~
iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 374, 410; ~ 245; Evanghelie (Bucureşti, 1723) din ~
sărbătoare creştină 121, 234. 142; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431;
Sf. Gheorghe Lozonschi, bis. în Iaşi Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Octoih
416; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; (Iaşi, 1726) din ~ 411; Liturghie (Iaşi,
Evanghelie (Iaşi, 1821) şi Pannyhidă şi 1759) din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1749)
litia mică (Iaşi, 1821) din ~ 434; Vieţile din ~ 413; Vieţile sfinţilor pe luna
sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ, Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
1813) din ~ 425. 423;
Sf. Haralambie, bis. în Chişinău, ~ bis. în Bacău, Ceasoslov (Iaşi,
Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429; 1817) din ~ 429; Psaltire (Iaşi, 1757) din
Minei (Chişinău, 1817) şi Liturghie (Iaşi, ~ 416;
1818) din ~ 430; Molebnic (Chişinău, ~ bis. în Huşi, Ceasoslov (Iaşi, 1817)
1815) din ~ 427; Psaltire (Movilău, din ~ 429; ~ bis. în Siret, Evanghelie
1796) din ~ 420; Rînduiala panihidei (Iaşi, 1762) din ~ 417; ~ schit la Muntele
împăraţilor (Chişinău, 1827) din ~ 436; Athos, Descoperirea pravoslavnicei
Penticostar (Iaşi, 1800) din ~ 421; Viaţa credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422.
şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) Sf. (Mare Mucenic) Ioan cel Nou din
din ~ 409; Vieţile sfinţilor pe luna Suceava 36, 282, 448; ~ gravură 91; ~
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~ m-re în Suceava, Divanul (Iaşi, 1698) din
423. ~ 410; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821)
Sf. Haralambie şi Mina, bis. în Bîrlad, din ~ 433; Carte folositoare de suflet
Urmare întru prea sfînta Duminecă a (Iaşi, 1819) din ~ 432; Ceaslov (Iaşi,
Paştilui (Iaşi, 1814) din ~ 425. 1797) din ~ 420; Octoih de pavecerniţă
Sf. Ierarh Nicolae (Neculai) 219; ~ bis. (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 428; Vieţile
în s. Curteşti, j. Botoşani 121; ~ bis. în sfinţilor pe luna decembrie (m-rea
Suceava, Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420. Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile Sfinţilor
Sf. Ilie, bis. în Chişinău, Aghiazmatar pe luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~
mic (Iaşi, 1814) din ~ 425; Ceaslov 426; Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m-rea
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghia Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor
(Iaşi, 1794) din ~ 253; Liturghie (Iaşi, pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811)
1759) din ~ 416; şi Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m-
~ bis. în Fălticeni, Liturghie (Iaşi, rea Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile
1794) din ~ 419; ~ bis. în Iaşi, sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
Neamţ, 1807) din ~ 422; Vieţile sfinţilor
632 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ, Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
1812) din ~ 425. Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430.
~ bis. în Suceava, Tipicon (Iaşi, 1816) Sf. Onofrei, hramul bis. din Tîrgu
din ~ 428. Siretului 138.
~ bis. în Şcheii Braşovului, Viaţa şi Sf. Pantelimon, bis. în Iaşi, Panihidă şi
petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din litia mică (Iaşi, 1807) din ~ 422; ~
~ 409. bolniţă 59.
~ bis. în Tîrgu Frumos, Psaltire (m- Sf. (Preacuvioasa, Prepodobna)
rea Neamţ, 1824) din ~ 434. Paraschiva, hram, 147, 282; ~ bis. din
~ schituleţ în pustia Deleni 450. Tîrgu Frumos, Penticostar (Iaşi, 1753)
Sf. Nicolae (Neculai, Nicolai) Domnesc, din ~ 413; ~ bis. în Botoşani, Psaltire
bis. în Iaşi 58, 59, 252, 326, 451; ~ (Iaşi, 1817) din ~ 429;
Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m- ~ bis. Domnească din Tîrgu-Ocna 414,
rea Neamţ, 1809) din ~ 423; Cele 9 452.
cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) şi Vieţile ~ bis. Mitocul Maicilor din Iaşi 424,
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 428, 451; Vieţile Sfinţilor pe luna August
1815) din ~ 426; Evanghelistar (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426; Vieţile
1826) din ~ 435; Evghenie Vulgaris, Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Neamţ,
Adoleshia filotheos, vol. I-V (Iaşi, 1815- 1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna
1819) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1794) Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
din ~ 420; Minee sl. pe lunile mai, 423; Cartea românească de învăţătură
septembrie şi noiembrie (Kiev, 1750) din (Iaşi, 1643) din ~ 406; Vieţile sfinţilor pe
~ 296; Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m- luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
rea Neamţ, 1813) din ~ 425. din ~ 422;
Sf. Nicolae-Bordeie, bis. în Piatra ~ moaşte 323.
Neamţ, Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Sf. Paraschiva de Sus, bis. în Iaşi,
Prăvălioară (Iaşi, 1802) din ~ 421; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) din ~
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419. 433; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Sf. Nicolae-Ciurchi, bis. în Iaşi, Viaţa şi Neamţ, 1816) din ~ 428; Penticostar
petrecerea Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din (Iaşi, 1753) din ~ 414.
~ 409; Checragarion (m-rea Neamţ, Sf. Pavel, m-re la Muntele Athos,
1814) din ~ 426; Evhologhion (Iaşi, Nicolae Mauroeides, Mreaja apostolică
1774) din ~ 418; Molitvenic (Iaşi, 1828) (Iaşi, 1756) din 415.
din ~ 436; bis. în Iaşi, Înfruntarea Sf. Sava, m-re în Iaşi 205, 212, 237, 337,
jidovilor (Iaşi, 1803) din ~ 421; 338, 341, 342, 343, 348; ~ închinată Sf.
Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821) din ~ Mormînt 332; tipografia arabă din ~ 16,
434; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414; 58, 72, 75, 85, 90, 192, 204, 235, 236,
Psaltire (m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429; 279, 280, 287, 313, 332, 336, 338, 341,
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. 392; Constantin tipograf din ~ 437;
Sf. Nicolai cel Sărac, bis. în Iaşi, Liturghie (Iaşi, 1818) şi Psaltire
Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814) din ~ 425; (Chişinău, 1818) din ~ 431; Mineie gr.
Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) (Veneţia, 1731-1732) din ~ 341; Octoih
din ~ 426; Condica criminalicească, (Iaşi, 1804), din ~ 421.
partea I – II (Iaşi, 1826) din ~ 435; Sf. Sinod rus 225, 235, 344.
Liturghia (Iaşi, 1715) din ~ 410; Sf. (Ierarh) Spiridon, bis. în Bîrlad 188;
Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
634 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Neamţ, 1818-1823), 3 vol. din ~ 245, Sf. Treime (Troiţă) 139, 147, 153, 414;
248, 431; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ ~ bis. în Iaşi, Evanghelie (Iaşi, 1821) din
246; ~ 434, 433; Irmologhion (m-rea Neamţ,
~ bis. în Botoşani, Sf. Ioan 1827) din ~ 436; Liturghie (Iaşi, 1818)
Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei din ~ 430; Octoih de pavecerniţă (m-rea
credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422; Canonul Neamţ, 1816) din ~ 428; Psaltire (m-rea
Sf. Spiridon (Iaşi, 1740) din ~ 252; Neamţ, 1824) din ~ 434; Tîlcuire la cele
~ bis. în Iaşi, Acolutie (Iaşi, 1827) patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;
din ~ 436; Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ Tipic (Iaşi, 1816) din ~ 428;
410; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; ~ bis. în Siret, Antologhion (Iaşi,
Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819) 1755) din ~ 414; Ceaslov (Iaşi, 1777) din
din ~ 432; Sf. Ioan Damaschin, ~ 418; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419;
Descoperirea pravoslavnicei credinţe ~ bis. în Suceava, Ceaslov (Iaşi,
(Iaşi, 1806) din ~ 422; Polihronismos 1797) din ~ 420; Irmologhion (m-rea
(Chişinău, 1826) ~ din 216; Sf. Spiridon, Neamţ, 1827) din ~ 436; Vieţile Sfinţilor
gr., din ~ Iaşi 264. pe luna August (m-rea Neamţ, 1815),
~ hram 173, 233; ~ m-re în Bucureşti Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m-rea
340. Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor
Sf. Ştefan, bis. în Iaşi, Vieţile sfinţilor pe pe luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811),
luna Aprilie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea
425. Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor
Sf. Teodori, bis. în Iaşi 428; pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1813), Vieţile
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ,
din ~ 124, 424; Antologhion (Iaşi, 1755) 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor pe luna
şi Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414; noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), Vieţile
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceaslov sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
(Iaşi, 1797) din ~ 420; Evanghelistar Neamţ, 1809) din ~ 423.
(Iaşi, 1826) din ~ 435; Octoih (Iaşi, Sf. Vasile, bis. în Iaşi, Urmare întru prea
1749) din ~ 413; Pannyhidă şi litia mică sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814)
(Iaşi, 1821) din ~ 434. din ~ 425.
Sf. Trei Ierarhi (Trisfetitele), bis. în Sf. Vasile din Tătăraşi, bis. în Iaşi 427;
Bîrlad, Carte folositoare de suflet (Iaşi, ~ Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1819) din ~ 432; Chiriacodromion (m- 1643) din ~ 123; ~ Ceaslov (Iaşi, 1797)
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Psaltire din ~ 420; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~
(Iaşi, 1802) din ~ 421; Tîlcuire la cele 414; Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; Istoria Vechiului şi a Noului Testament
~ gravură 91; (Iaşi, 1824) din ~ 434; Liturghie (Iaşi,
~ m-re în Iaşi 2, 80, 202, 224, 275, 1759) din ~ 416; Penticostar (Iaşi, 1753)
276, 281, 283, 284, 289, 297, 316, 317, din ~ 414; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428.
318, 321, 333, 354, 357, 360, 488; şcoala Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe Galata,
din ~ 56, 58, 235, 275; Sofronie Pociaţki, bis. din Iaşi, Antologhion (m-rea Neamţ,
conducătorul tipografiei din ~ 26, 437; 1825) din ~ 435; Aghiazmatarul mic
tipografie la ~ 4, 16, 27, 28, 37, 46, 49, (Iaşi, 1823) din ~ 434; Liturghie (Iaşi,
58, 70, 90, 92, 99, 107, 192, 210, 238, 1759) din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1828)
276, 280, 315, 323, 325, 338, 344 356; din ~ 436.
tipografia greacă din ~ 194, 208.
INDICE GENERAL 635
Sf. Vasili cel Mare, Gligorie Bogoslovu Sfătuire pentru cumpărarea Bibliei
şi Ion Zlataust 151. tipărită la Tipografia N. Greci din Sanct
Sf. Vineri, bis. în Iaşi 205. Petersburg în 1820 (Chişinău, 1821) 399.
Sf. Voievozi (Arhangheli) Mihail şi Sfatul Ocîrmuitoriu 482.
Gavril, hram 174; ~ bis. în Bîrlad, sfert de pătrişor 23.
Teofilact, Tîlcuire la cele patru sfoară (şvară) 44, 45, 52, 65, 67, 79,
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; 106, 492.
~ bis. în Fălticeni, Liturghie (Iaşi, sforicică de cînepă 51.
1794) din ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) Sibiu, or. şi j. 90, 272, 277, 281, 407; ~
din ~ 430; Teofilact, Tîlcuire la cele cetate 448; Cartea românească de
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 373,
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea 407; Psaltirea în versuri (Uniev, 1673),
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor Şapte taine (Iaşi, 1644) din ~ 408;
pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) Tetraevanghel sl.-rom. din ~ 271;
din ~ 423; Vieţile sfinţilor pe luna tipografie la ~ 257.
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~ Sic, s., j. Cluj, Cartea românească de
423; Vieţile Sfinţilor pe luna August (m- învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
rea Neamţ, 1815) din ~ 426; Sidriaş, s., j. Mureş, Cartea românească
Evhologhion (Iaşi, 1749) din ~ 413. de învăţătură (Iaşi, 1643) din 118, 129,
~ bis. în Galaţi, Tipic (Iaşi, 1816) din 371.
~ 428; Sidriaşul Mare, s., j. Mureş, Cartea
~ bis. în Roman, Catavasier (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1778) din ~ 418; Chiriacodromion (m- din ~ 369.
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Evanghelie Sidriaşul Mic, s., j. Mureş, Cartea
(Iaşi, 1762) din ~ 417; Panihidă şi litia româneasca de învăţătură (Iaşi, 1643)
mică (Iaşi, 1807) din ~ 422; ~ bis. în din ~ 116, 372.
Vatra Dornei, Penticostar (Iaşi, 1753) şi Sighet, or., j. Cluj, Cartea românească
Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; Triod de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
(Iaşi, 1747) din ~ 412;. Sihastru, m-re, Ceaslov (Iaşi, 1797) din
Sf. Voievozi–Roşca, bis. în Iaşi, ~ 420.
Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814) şi Vieţile Sihăstria Putnei, Nathan duhovnicul
sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ, 251.
1812) din ~ 425; Chiriacodromion (m- Silezia 99.
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Istoria silişte 455, 456; v. Ivăneşti.
Vechiului şi a Noului Testament (Iaşi, Siliştea, s. j. Neamţ, Carte folositoare de
1824) din ~ 434; Liturghie (Iaşi, 1818) suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432; Psaltire (m-
din ~ 430; Vieţile sfinţilor pe luna rea Neamţ, 1824) din ~ 434.
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile Siliţcani, s.*, Liturghie (Iaşi, 1747) din ~
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea 412.
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor Silivaş, s., j. Cluj, Cartea românească de
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
din ~ 422. Silvestru, patriarhul Antiohiei 204, 236,
Sf. Voievozi–Rufeni, bis. în Iaşi, 279, 340; ~ donează 12 Mineie gr.
Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Triod (Veneţia, 1731-1732) m-rii Sf. Sava din
(Iaşi, 1747) din ~ 412. Iaşi 341;
sfanţi 373.
636 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
iunie 1826) 395, 396, 397, 400, 401, 402, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
403; ~ emite un Izvod. De pomenirile ce 1643) 449.
să fac în fiecare an (Chişinău, 1827) Sîngeorgiu de Cîmpie, s., j. Mureş,
403; ~ emite un Polihronimos (Chişinău, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
septembrie 1826) 396, 402; ~ emite 1643) din ~ 407.
Ucaze 395, 402, 403. Sîngera, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
Sinodul din Constantinopol 311, 342; ~ (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
din Forenţa 1439, 335; ~ din Iaşi 175, (Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău,
209, 311, 317, 322, 330; ~ din Ierusalim 1819) din ~ 432; Vieţile sfinţilor pe luna
311, 330, 331, 339, 342. decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~
Sinopsă mare a slujbei (Iaşi, 1813), 424; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie
imprimată de Manuil Vernardos 441. (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423.
Sinopsis (Synopsis), carte de ritual 356. Sînmartin, s., j. Cluj, Cartea
Sinopsis (Iaşi, 1714) 338; ~ imprimat de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ieremia Marcovici 437. din ~ 129, 372.
Sinopsis adecă adunare de multe Sînmartinul de Cîmpie, s., j. Mureş,
învăţături (Iaşi, 1757) 68, 352; ~ Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
circulaţie 415, 416; ~ corectat de 1643) din ~ 407.
Evloghie 207; ~ din Satu Mare 126; ~ Sînmihaiu de Cîmpie, s., j. Bistriţa
tradus de Cosma ieromonah Vlahul 294. Năsăud, Cartea românească de
Sinopsis sau Adunarea celor şapte taine învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
(Iaşi, 1751) 349; ~ circulaţie 413. Sînpetru, s., j. Hunedoara, Cartea
Sinopsis sau Adunarea celor şapte taine românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1747) 349; ~ circulaţie 412. din ~ 406.
Sipeaghin, general, guvernatorul Sînpetru de Cîmpie, s., j. Mureş, Cartea
Tiflisului 189. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Siret, or., j. Suceava 123; bis. Sf. Treime din ~ 118, 371, 407.
din ~ 419; Antologhion (Iaşi, 1755) de la Sîntandrei, s., j. Hunedoara, Cartea
~ 414; Ceaslov (Iaşi, 1777) de la ~ 418; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
bis. Sf. Ioan Botezătorul din ~ 417. din ~ 406.
Sireţi, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Şipoteni, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1726) din ~ 410.
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, sîrbi 166; v. Ivanciu Andronic.
1819) din ~ 432. Sîrbi, s., j. Vaslui, Octoih de pavecerniţă
Siria 327, 340, 342. (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 428; Şapte
Siver cel fără cap, personaj biblic 142. taine (Iaşi, 1807) din ~ 422.
Sîmbăta Sf. şi Dreptului Lazăr 253. Sîrbova, s.*, Cartea românească de
Sîmboieni, s., j. Cluj, Antologhion învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
(Rîmnic, 1737) din ~ 257. Skiathos, localitatea în Epir (Grecia), m-
Sîneşti, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie rea Buna Vestire din ~ 409; Tomul iubirii
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1698) din ~ 410.
(Iaşi, 1759) din ~ 416; Minei (Chişinău, Slatina, m-re, j. Suceava, Adunare din
1819) din ~ 432. cărţile impărăteştilor pravile (Iaşi, 1814)
Sîngeorgiu, s., j. Mureş, Cartea din ~ 230, 425; Antologhion (Iaşi, 1806)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 422; Antologhion (m-rea Neamţ,
din ~ 245, 372; popa Iosif din ~, leagă 1825) din ~ 435; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
638 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Sofronie Pociaţki, conducătorul spaţii, între rînduri 23, 25, 29, 32, 33,
tipografiei din Iaşi 25, 70, 275, 276, 297, 64.
437. spălatorie, la m-rea Neamţ 59.
Solca, m-re, j. Suceava 145; spătar 164, 449, 460; v. Iordachi,
Antologhion (1755, Iaşi) din ~ 376, 414; Pătraşcu Costin; fost ~ 291; v. Ioan
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Răducanu Cantacuzino; ~ mare 161,
1643) din ~ 407; Divanul (Iaşi, 1698) din 285, 304; v. Constantin Paladie,
~ 410; Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; Manolache Costachi, Mihai
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414; Cantacuzino; fost mare ~ 250, 251; v.
~ s., j. Suceava, goştinarii din ~ 128; Costachi Cantacuzino, Ion
Vartolomei Măzăreanu egumenul ~ 305. Cantacuzino.
Solomon, fiul lui Pascal Gruber, evreu, Spătăreşti, s.*, Tipicon (Iaşi, 1816) din
sudit 167. ~ 428.
Soloneţ, s., j Suceava, Apostol (Iaşi, Spectateur d' Orient, ziar turcesc 181.
1756) din ~ 415; Cartea românească de Speriaţi, s.*, Triod (Iaşi, 1747) din ~
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407; 412.
Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 411; Spiridoneştii de Sus, s., j. Neamţ,
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 135, 414. Catavasier (Iaşi, 1792) din ~ 419.
Solovăstru, s., Cartea românească de spirite (lin şi aspru) 34.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Spiru Haramis, dezertează 399.
Someş-Guruslău, s., j. Sălaj, Cartea spitelnice 22, 72.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Srpske Novin, ziar sîrbesc 181.
din ~ 370, 407. staroste 151; v. Broştog.
Someşul Cald, s., j. Cluj, Cartea Stamate, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 1756) din ~ 415.
din ~ 371, 406. stampe (gravuri) 29, 32, 34, 36, 37,
Someşu Rece, s., j. Cluj, Cartea 38,42, 48, 54, 61, 63, 64, 81, 91, 92, 94,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 95, 200, 278, 281, 282, 463.
din ~ 406. Stanciu, dascăl, leagă un Penticostar
Soporu de Cîmpie, s., j. Mureş, Cartea (Buzău, 1701) 449.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Stanciul, preot, de la şcoala domnească
din ~ 265, 406, din Bucureşti, copie Pravila (Iaşi, 1646)
Soroca, j. 88; protopopul ~ 135, 216; v. 347.
Teodor Stămati; şcoală la ~ 349; ~ ţ. Stancu, faurul, gravor 28, 280, 325; ~
407, 410, 415, 416, 419, 420, 427, 428, ilustrează Liturghierul (Iaşi, 1680) 445;
432, 433; Viaţa şi petrecerea sfinţilor ~ imprimă Dumnezeiasca liturghie (Iaşi,
(Iaşi (1682-1686)) din ~ 408. 1679) 437.
sorocoveţi 66, 88, 112, 187, 486, 487, Stanhope, teascuri de fier ~ 463.
491, 497, 498, 502, 503, 504. stareţ 33, 38, 48, 261, 292; v. Ilarie,
Sorocunschi, guvernator 189; ~ emite Ioan, Mitrofan, Neonil.
Măsuri contra epidemiei de ciumă staroste 181; v. Mălinescul; ~ de Putna
(Chişinău, noiembrie 1829) 404. 159, 161, 218, 222, 223; v. Broştog,
sotnic 290; v. Antonie. Dumitraşcu; ~ de Cernăuţi 160, 162; ~ ţ.
Soveja, s., j. Vrancea 160; Cartea de margine 222.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Statutul carantinii (Chişinău, 21 august
din ~ 407. 1818) 396.
640 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
stupi 158, 159, 265, 287. decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~
Stupini, s., j. Braşov, Cartea 424; Vieţile sfinţilor pe luna Mai (M-rea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) ~ Neamţ, 1813) şi Vieţile Sfinţilor pe luna
264 371, 406. Martie (m-rea Neamţ, 1813) din ~ din
Suatu, s., j. Cluj, Cartea românească de 425; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, 406. (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor
sucale de fier 41. pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809)
Suceava, cetate 154; ~ or. şi j. 88, 110, din ~ 423;
118, 146, 210, 219, 270, 271, 282, 396, lipovenii din ~ 159; Mitropolie la ~
407, 431, 449; Cartea românească de 448; şcoală la ~ 349; ~ ţ. 124, 160, 161,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 265, 164, 167, 170, 173, 192, 393, 400, 402,
407; Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) 404; Nicolai protopopul ~ 174, 461;
din ~ 418; Istoria Vechiului şi a Noului Teofan mitropolitul ~ 139.
Testament (Iaşi, 1824) din ~ 434; Suceviţa, m-re, j. Suceava 141, 143, 151,
Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412; 450; Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~ (m-rea Neamţ, 1818-1823) din ~ 431;
408; Şapte taine (Iaşi, 1644) din ~ 408 Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
Sf. Dimitrie (Dumitru), bis. din ~ 408; Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680), din ~
125, 218, 417; Antologhion (Iaşi, 1755) 129, 373, 408; ~ copie ms. din ~ 262;
din ~ 414; Evanghelie (m-rea Neamţ, Teofilact, Tîlcuire la cele patru
1821) din ~ 433; Liturghie (Iaşi, 1759) evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;
din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Vieţile
419; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ,
Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; Tipicon 1812), Vieţile sfinţilor pe luna Februarie
(Iaşi, 1816) din ~ 428. (m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor
Sf. Ilie, m-re din ~ 152, 414, 415, pe luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1811)
417; Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din din ~ 424; Vieţile Sfinţilor pe luna
~ 246, 410; Ceaslov (Chişinău, 1817) ~ Martie (m-rea Neamţ, 1813), Vieţile
din 429; sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ,
Sf. Ioan cel Nou, m-re din ~ 424; 1812), Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m-
Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819) rea Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor pe
din ~ 432; Ceaslov (Iaşi, 1797), din ~ luna Iunie (m-rea Neamţ, 1813) din ~
420; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie 425; Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile Neamţ, 1814), Vieţile Sfinţilor pe luna
sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea August (m-rea Neamţ, 1815) şi Augustin
Neamţ, 1811) din ~ 423; episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ,
Sf. Nicolae, bis. din ~ Tipicon (Iaşi, 1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna
1816) din ~ 428; Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) din ~
Sf. Treime, bis. din ~ 424; Cartea 422; Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (m-rea Neamţ, 1809) şi Vieţile sfinţilor
din ~ 369, 371; Ceaslov (Iaşi, 1797) din pe luna Noiembrie (m-rea Neamţ, 1811)
~ 420; Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~ 423.
din ~ 436; Vieţile Sfinţilor pe luna Suciu Mihoc şi tatăl său Mihuţ Cîrstea
August (m-rea Neamţ, 1815) şi Vieţile dăruiesc Cartea românească de
Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Neamţ, învăţătură (Iaşi, 1643) 252.
1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna
642 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
sudiţi 166, 167; v. Berl Iancu 424; Vieţile sfinţilor pe luna iunie (m-rea
Goldştein, Iancul Goldştein, Idel Neamţ, 1813), Vieţile sfinţilor pe luna
Heman, Iţic Gruber, Ivanciu mai (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile
Andronic, Leiba Helman, Moisă Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ,
Helman, Neculai Chiriac Hagioglu, 1813) şi Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie
Samoil Smiad, Solomon, Ştefan Cost. (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 425.
Luda. surugiu 131.
sule tipografice 22, 43, 72. Susani (Băndreni), s., j. (Maramureş),
sulger, fost mare 137, 162; v. Ioniţă Ceaslov (Iaşi, 1750) 53, 413.
Sturdza , Pavăl Bujoranul. Svistov or. (Bulgaria), Bibl. "Elenka şi
sultan mezat 457. Kiril Avramov" din ~ 425, 432
Suplai, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea Sweipold Fiol, tipograf 19, 54, 200
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Sylvestru, monah, imprimă
din ~ 406. Antologhionul (Iaşi, 1806), Molitvenic
Suplimentul la Buletinul Ofiţial 67, 109, (Iaşi, 1807), Panachida şi litia mică
171, 172, 472. (Iaşi, 1807), Tîlcuirea celor şapte taine
Suraia, s., j. Vrancea, Penticostar (Iaşi, (Iaşi, 1807) 440; ~ zeţar, culege
1753) din ~ 414; Psaltire (m-rea Neamţ, Antologhionul (Iaşi, 1806), Tîlcuirea
1817) din ~ 429. celor şapte taine (Iaşi, 1807) 443.
Surdeşti, s., j. Maramureş, Ceaslov Szgura, schit, Scara părintelui Ioan
(Rădăuţi, 1745) din ~ 211, 248, 345, 411; egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814)
Triodul (Iaşi, 1747) din ~ 211, 412. din ~ 426.
Surduc, s., j. Sălaj, Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130, 372. Ş
Suruceni, s. şi m-re, Datoriile
presbiterilor faţă de popor (Chişinău, Şamraeschi, protopop 188.
1823) din ~ 434; Instrucţia blagocinului Şapartoc, s., Cartea românească de
asupra unor biserici (Chişinău, 1827) şi învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Rînduiala panihidei împăraţilor Şapte taine ale bisericii (Iaşi, 1644),
(Chişinău, 1827) din ~ 436; Liturghie traduse de Eustratie fost logofăt al treilea
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, 37, 92, 99, 296, 322; ~ circulaţie 408; ~
1819) din ~ 432; Penticostar (Iaşi, 1753) cópii ms. 260; ~ preţuri 373.
din ~ 414; Rînduiala panihidei Şapte taine (Iaşi, 1807), circulaţie 382,
(Chişinău, 1817) din ~ 430; Rînduiala 422.
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, Şarlota, fiica lui Friederich Wilhelm III
1820) din ~ 433; Rînduiala pomenirii craiul Prusiei, se logodeşte cu ţareviciul
ostaşilor (Chişinău, 1826) şi Rugăciune Nicolai Pavlovici 396, 400
de mulţămire (Chişinău, 1826) din ~ 435; Şarul Dornei, s., j. Suceava, Evanghelia
Sf. Ioan Damaschin Descoperirea (Iaşi, 1762) din ~ 417, 451; preotul
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) din ~ Grigoraş din ~, leagă Adunarea celor
422; Vieţile Sfinţilor pe luna August (m- şapte taine (Iaşi, 1751), o Liturghie (sec.
rea Neamţ, 1815) şi Vieţile Sfinţilor pe XVIII), un Triod 451, 452; Psaltirea
luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ (Bucureşti, 1756) din ~ 152.
426; Vieţile sfinţilor pe luna Februarie Şăştaci, s.*, Antologhion (Iaşi, 1726) din
(m-rea Neamţ, 1812), Vieţile sfinţilor pe ~ 410
luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
INDICE GENERAL 643
Tablă alilodidactică (Iaşi, 1825), 431; Antologhion din ~ 454; Canonul Sf.
imprimată de Veniamin Costachi Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 413; Ceaslov
mitropolitul Ţării Moldovei 356, 402. (Iaşi, 1797) din ~ 420; Ceaslov (Rădăuţi,
tablă de fier 35 1745) din ~ 411, 412; Cuvintele lui
Tablă pentru înaltele împărăteşti Teodor Studitul (Iaşi, 1784) din ~ 418;
praznice (Iaşi, iunie 1828) 404. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) din ~
Table, 63, 172, 471, 472; ~ de învăţătură 433; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
(lancasteriene) (Chişinău, 1822) 25, 77, Liturghie (Iaşi, 1802) din ~ 421; Pravila
101; ~ imprimate de Hancu Iacov şi lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646) din ~ 408;
Teodor Bobeică 32, 33, 63, 106, 183, Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; ~ mahala
185, 400, 441. în Iaşi 286.
table de aramă 33, 63, 64. Tămăşeni, s.*, Istoria Alexandrului
Table pedagogice (Iaşi, 1820) 31. celui mare (Movilău, 1796) din ~ 380;
Tablele ruseşti trimise din Sankt Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414.
Petersburg 63. Tănase, scrie 460.
tablouri 42, 461, 462. Tărăţel, s., j. Hunedoara, Cartea
Taina ascunsă şi acum descoperită sau românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Catihisis, ms. de Neofit 302. din ~ 372, 406.
taleri 32, 33, 60, 76, 77, 78, 106, 113, Tărnaia, s., j. Maramureş, Evanghelie
114, 115, 117, 129, 130, 139, 220, 225, (Iaşi, 1762) din 416.
244, 245, 369, 371, 374, 375, 378, 379, tătari 138, 143; ~ atacă Iaşii 48; ~ fură
380, 382, 384, 386. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
tarifă 470, 480. 1643), un Ceaslov (Rădăuţi, 1745), o
taxa epitrahilului 97. Evanghelie şi un Tetraevanghel 123,
Tazlău, rîu 219. 154; ~ pradă Ţara Moldovei 123.
Tăbliţe pentru preţurile curente 69, 480, Tătăraşi, mahala în Iaşi, bis. Sf. Vasile
484 din ~ 255, 414, 420, 427, 428; Adunarea
tăbliţe, de argint 264. celor şapte taine (Iaşi, 1751) din ~ 376;
Tăbuceşti, s., j. Vrancea, Triod (Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceaslov
1747) din ~ 412. (Dubăsari, 1794) şi Octoih mic (Iaşi,
Tăierea capului Sf. Ioan, gravură 36. 1786) din ~ 419; Istoria Vechiului şi a
tăieturi de fier 33. Noului Testament (Iaşi, 1824) din ~ 434;
Tălmăcire a facerii lui Ioan Plokof, ~ s. 138.
sfetnicul lui Olstei la pricinile ceste de Tătărăşti, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov
acum, ms., tradus de Thoma Dimitriu al (Chişinău, 1817) din ~ 429; Minei
doilea logofăt 296. (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Tălmăcire de pe predlojenia Divanului Tăuni, s., j. Alba, Cartea românească de
Valahiei şi proiectul aşezămîntului învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 406.
pentru prevenirea epidemiei de ciumă Tăuţii de Sus, s., j. Maramureş, Ceaslov
(Chişinău, 27 noiembrie 1829) 405. (Iaşi, 1773) din ~ 379, 418.
Tălmăcirea împărătescului firman (Iaşi, teasc (presa tipografică) 6, 16, 18, 28,
9 iulie 1822) 400. 40, 41, 42, 44, 48, 52, 54, 61, 62, 63, 66,
Tălpalari, bis. în Iaşi, Acolutia (Iaşi, 70, 71, 463, 473, 476, 491, 492, 494.
1827) din ~ 436; Adunare de cîteva Teatrul politic 31.
rugăciuni (Iaşi, 1819) şi Cuvintele Sf. Tecla, în pomelnic 144.
Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1823) din ~
646 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
426, 427, 428, 432, 433, 435, 436; Tipicon (Iaşi, 1826) preţuri 388.
Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~ tipografi 19, 20, 30, 32, 48, 49, 50, 59,
410; Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432; 63, 70, 73, 77, 78, 81, 93, 97, 106, 119,
Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433. 180, 196, 200, 221, 222, 235, 257, 261,
Times, ziar 41. 271, 272, 274, 275, 277, 278, 279, 280,
Timiliuţi, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion 281, 289, 292, 319, 336, 437, 438, 442,
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435. 495; v. Aldo Manutius, Andrei, Andrei
Timiş, j. 407. Skulski, Andriotaxitul, Atanasie,
Timişeni, s.*, Istoriia Alexandrului celui Barbu bucureşteanul, Barth, Chiriac,
Mare (Movilău, 1796) din ~ 420. Chiriac Moldoveanul, Clementu,
Timişoara, or., j. Timiş 257. Cleopa, Constantin, Cosma ieromonah
Timoftei, legător de cărţi, vinde o Vlahul, Coresi, Dimitrie Bojidar,
Evanghelie (Bucureşti, 1742) 450. Dimitrie Liubavici, Dimitrie Pădure,
Timotei Cipariu, scrie Dictiones latinae Dionisie, Dionisie Romano, Duca
cum valachica interpretatione 297. Sotiriovici, George, Gheorghe,
Timotei Dudceac, din ţ. Hotin, s. Gheorghe Valahul, Gheorghe
Işnovăţ, tipograf la Chişinău 78; ~ Vlădescu, Gherontie, Gherasim,
lucrează la Tablele lancasteriene Gligori, Grigore Stan braşoveanul,
(Chişinău, 1822) 441. Hochmeister, Ieremia Marcu, Ieremia,
Timuş Hmelniţchi 48, 154. Iftimie, Ignatie, Ioan, Ioan Gheorghe,
Tinăud, s., j. Bihor, Cartea românească Ioan Rîmniceanul, Ioan Simionovici
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406; ardeleanul, Ioniţă, Iosif Gorodeţki,
popa Pătru din ~ copie Liturghierul (Iaşi, Irimia, Ivan Ghennih, Macarie, Mihail
1679) 211, 261, 373. Dimitrie Bezi, Mihai Braşoveanul,
tingire de leşie 42. Mihail Iştvanovici, Mitrofan, Mitrofan
tinichea, cutii de ~ 40, 462. de Nissa, Nicolae, Oprea, Paul
Tipala, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion (Iaşi, Manucci, Pavel, Petru Ekhardt, Petru
1726), Octoih (Iaşi, 1726) din ~ 410; Râmniceanul Popovici, Sandu, Sever,
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. Sofronie, Simion Stavniţchi, Stoica
Tipic (Chişinău, 1817), circulaţie 430. Iacovici, Ursu, Vasile, Vasile
Tipic (Chişinău, 1820), circulaţie 433; ~ Stavniţchi, Vlad Râmniceanul.
din s. Leuşeni 387. tipografie 2, 16, 53, 57, 58, 68, 257,
Tipic în scurt (Chişinău, 1823), 294, 463, 464, 470, 471, 474, 477, 485,
circulaţie 434. 491, 492, 501; ~ cheltuieli 475; ~ a
Tipic pentru sfinţirea bisericii. Izvod, Albinei Româneşti 66, 71, 77, 83, 488,
ms., tradus de Ştefan ierodiacon 301. 489; Gh. Asachi proprietarul ~ 59, 65,
Tipicon, gr. de la m-rea Sf. Spiridon din 465, 473; ~ a Ocîrmuirii oblastei 182; ~
Iaşi 264. din Chişinău 24, 25, 31, 56, 59, 71, 77,
Tipicon (m-rea Neamţ, 1816), copie 82, 85, 89, 100, 101, 108, 166, 181, 182,
ms., 261; ~ din schitul Horaiţa 230. 207, 221, 225, 227, 231, 238;
Tipicon (Tipic) (Iaşi, 1816) circulaţie ~ arhimandritul Ioanichie conducătorul ~
428; ~ din m-rea Hirova 263; ~ ilustrat 108; dugheana ~ 108; lucrătorii ~ 441; ~
de Simion Isoteschi 447; ~ imprimat de din Iaşi 26, 31, 465; ~ de la m-rea
Isaac schimonah, Matei şi Stoica 440; ~ Cetăţuia 11, 28, 40, 60, 82, 99, 332; Ioan
preţuri 384; ~ tradus de monahii Molibdos din Perint, corectorul ~ 302; ~
Gherontie şi Isaac 295, 440. de la m-rea Trei Ierarhi 4, 27, 37, 56, 92,
INDICE GENERAL 649
99, 107, 210, 275, 276, 344, 356; greacă Tişăuţi, s., j. Suceava, Antologhion (m-
de la ~ 46, 49, 56, 70, 194; Sofronie rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Molitvenic
Pociaţki conducătorul ~ 437; ~ de la m- (Iaşi, 1764) din ~ 417.
rea Sf. Sava 5, 11, 72, 85, 204, 235, 338, titla 34.
341; ~ Departamentului Dinlăuntru 473, titluri, litere gr. pentru ~ 464.
474, 481, 488, 489; ~ de la m-rea Colţea Titluri adeveritoare 69, 172, 471, 472,
din Bucureşti 25, 32, 34, 40, 41, 72, 106, 480, 485.
107; ~ Mitropoliei din Iaşi 2, 30, 35, 40, Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1697) 328; ~ a
47, 59, 71, 81, 86, 90, 99, 184, 207, 208, lui Vasile Sturze Moldoveanul şi Ioan
221, 275, 291, 474, 482, 483, 486, 488, Muncăceanul 256, 261; ~ circulaţie 409;
494, 496, 497, 500, 501; ~ arde 48; ~ confiscată 128; ~ preţuri 374; ~ tradusă
Antonie epistatul ~ 442; Ghermano V. de Ieremia Cacavela 293.
inspectorul ~ 445; Grigori iconom, Tîlcuire pre scurt <...> la antifoanele
epistatul ~ 461; ~ Mitropoliei din celor opt glasuri (m-rea Neamţ, 1817),
Bucureşti 31, 32, 38, 72, 78, 81, 281; ~ imprimată de ierodiaconul Gheorghie,
m-rii Neamţ 38, 47, 48, 59, 71, 100, 293, 441; ~ preţuri 385; ~ tradusă de Grigorie
474; Dionisie monahul dat la ascultare la şi Gherontie monahul 295, 440.
~ 442; ~ m-rii Pecerska 57; ~ crăiască ~ (Bucureşti, 1819), tradusă de
din Buda 460;~ de la Alba Iulia 255, Gherontie monahul 440.
279; ~ de la Blaj 30, 202, 206, 224, 248, Tîlcul evangheliilor (Braşov, 1565) 223;
345; ~ de la Dubăsari 61, 290; ~ de la ~ (Braşov, 1567-1568) 51 ; ~ (Braşov,
Episcopia Buzăului 107, 206; ~ de la 1564-1566) 321.
Episcopia Rădăuţilor 2, 30, 206, 275, Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807),
344, 348; ~ de la Episcopia Rîmnicului culeasă de Sylvestru monahul şi Dumitru
77, 101, 206, 228, 233, 252; ~ de la Liov Ilievici Bucovineanul 443, 444; ~
85; ~ de la Moscova 276; ~ de la m-rea imprimată de Sylvestru monahul 440.
Govora 273; ~ de la m-rea Snagov 60; ~ tîmplărie 77.
de la Uniev 277, 324; ~ de la Viena 345; tîmplari 78, 441, 442; v. Averchie, Ion
~ a lui Mihail Kogălniceanu 57, 62. Agapii.
tipo-litografia Albinei Româneşti 57, Tîrgovişte, or., j. Dîmboviţa 322; Cartea
236, 465, 470, 474, 493, 494. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Tirana, or. (Albania), În contra din ~ 129, 371; tipografie la ~ 70, 272,
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409. 277, 285.
Tiraspol, or. (R. Moldova) 174, 185. Tîrgu Frumos, or., j. Iaşi, Antologhion
Tisa, s., j. Arad, Cartea românească de (Iaşi, 1755) din ~ 414; Penticostar (Iaşi,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, 406. 1753) de la bis. Sf. Paraschiva din ~ 413;
Tiseşti, Cartea românească de Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) de la bis.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406, 407, Sf. Nicolae din ~ 434; Panihidă şi litia
450; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) mică (Iaşi, 1807) de la bis. domnească
din ~ 422. din ~ 422.
Tismana, m-re, Teofilact, Tîlcuire la Tîrgu-Mureş, or., j. Mureş, Cartea
cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
421; Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 407.
din ~ 231. Tîrgu Neamţ, or., j. Neamţ 124, 285;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
650 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1643) din ~ 407; Molitvenic (Iaşi, 1749) 1682-1686) 265; ~ stoleriul, tipograf,
din ~ 221, 235, 413. scutit de dări, 287, 288, 443.
Tîrgu-Ocna, or., j. Bacău 161, 390, 453; Toader Bosancu, din Vama, dă bani
Antologhion (Iaşi, 1755) de la bis. pentru legarea Cărţii româneşti de
Preacuvioasa Paraschiva (Domnească) învăţătură (Iaşi, 1643) 53.
din ~ 414, 452; bis. Buna Vestire Toader Gherman, dascăl, are Cartea
(Răducanu) din ~ 417; Ceaslov (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1797) de la bis. Sf. Împăraţi Constantin 255.
şi Elena din ~ 420; Synopsis (Iaşi, 1756) Toader Huşanschi, scrie act 455.
din ~ 415. Toader Jora, menţ. 353.
Tîrgu Siretului 138. Toader Moţoc, menţ. 160.
Tîrgul, ocolul ~ 184. Toader Ordze, soţul Cărstinei, cumpără
Tîrguşor, mahala în Iaşi, bis. Sf. Vasile o Evanghelie 142.
din 416, 434, 435, 436; Cartea Toader Pară, preot 120.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Toader Şcoleru Lecţione, adică
din ~ 406. cuvîntare scoasă din întăie parte a
tîrguri 464. gramaticii (Iaşi, 1789), imprimată de
Tîrnauca, s.*, Viaţa şi petrecerea Mihail Strelbiţchi 208, 299, 439.
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 409; Toager, s., j. Timiş, Cartea românească
Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) din ~ 427. tobă căptuşită 41, 44.
Tîrnăviţa, s., j. Hunedoara, Cartea Tocmala tipografilor 71, 78, 89
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Toderaşco (Todiraş, Todiraşcu) Mirce,
din ~ 369, 406. postelnic, ieromonah la m-rea Socola,
Tîrnosania (Iaşi, 1752) 68, 263, 294, frate cu Elena Huşanca 291, 455, 456.
301; ~ circulaţie 413; copii ms. ~ 262. Toderică, menţ. 134.
Tîrnova, s., ţ. Soroca, Ceaslov Toderiţa, s., j. Braşov, Cartea
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Liturghie românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1794), Psaltire (Iaşi, 1794) din ~ din ~ 406.
419. Todireni, s., j. Neamţ, Chiriacodromion
Toaca împăraţilor, ms., tradus de (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424.
Thoma Dimitriu al doilea logofăt 296. Todireşti , s., j. Suceava 129; Apostol
Toader, dascăl, leagă un Miscelaneu, (Iaşi, 1756) din ~ 377, 415; Cartea
ms. (începutul sec. XIX) în s. Nisporeni românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
452; ~ diacon, fiul popii Ionaşco 448; ~ din ~ 407; Liturghie (Chişinău, 1815) din
din s. Grumăzeşti, ţ. Neamţ, primeşte un ~ 427.
Peci de cununie 401; ~ fiul lui I. Trohin, Todora, s., j. Botoşani, Liturghie (Iaşi,
fecior de ruptă a vistieriei 165; ~ holtei, 1759) din ~ 416.
din s. Dăneşti, ţ. Sucevei, primeşte un Toma, din Poieni, vinde un Octoih ms.
Peci de cununie 404; ~ legător de cărţi, 257; ~ în pomelnic 144; ~ popă, din
leagă un Antologhion (sec. XVIII) 449; ~ Cetan, are Psaltirea în versuri (Uniev,
vinde o Evanghelie (Bucureşti, 1750) 1673) 265.
450; ~ logofăt, leagă Pravilele Toma Buganul ?, din s. Dumbrăveni, ţ.
împărăteşti (Iaşi, 1646) 450; ~ popă, Tutovei, tatăl lui Vasile 397.
casa lui ~ 289; ~ protopop, din Sălişte, Toma Cozma, bis. în Iaşi,
are Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
INDICE GENERAL 651
de la ~ 424; Evanghelistar (Iaşi, 1826) Traian, s., j. Satu Mare, Triod (Iaşi,
din ~ 435; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 1747) din ~ 412.
420; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) şi Traian Vuia, s., j. Timiş, Cartea
Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m- românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
rea Neamţ, 1807) din ~ 422. din ~ 407.
Toma Iovan, în pomelnic 252. Transilvania (Ardeal, Ţara Ardealului)
Toma Zlăvoacă, cumpără şi donează o 10, 12, 21, 35, 49, 57, 87, 90, 97, 98, 99,
Liturghie (Iaşi, 1794) 251. 113, 114, 116, 130, 131, 154, 176, 201,
Tomeşti, s., j. Iaşi, Antologhion (Iaşi, 202, 206, 210, 211, 223, 233, 238, 241,
1755) din ~ 415. 243, 247, 248, 256, 257, 260, 261, 265,
Tomuşorul, menţ. 134. 267, 276, 277, 278, 281, 309, 313, 316,
Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694) 336, 317, 319, 320, 321, 322, 325, 329, 343,
441; ~ în bibl. Patriarhiei din Alexandria 344, 345, 352, 358, 362, 407; Atanasie
şi a Episcopiei din Chidonia 135, 154; ~ Anghel mitropolitul ~ 327; Cartea
al lui Ioan Papadopulos şi al bis. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Companiei grecilor din Sibiu 236. din ~ 370, 371; Ghenadie mitropolitul ~
Tomul bucuriei (Rîmnic, 1705) 336; ~ 319.
din m-rea Barnovschi din Iaşi 236. trapeză 47
Tomul dragostei (Iaşi, 1698), de trataje (caiete tipografice, capitole) 45,
Dosithei Notara 334, 337; ~ al bis. 227.
Companiei grecilor din Sibiu 236, 301; ~ Tratatul din Adrianopole (Iaşi, post 2
circulaţie 409; ~ corectat de Ieremia septembrie 1829) 186, 404.
Cacavela 444; ~ imprimat de Dionisie trăsură 67, 492.
monahul 437; ~ preţuri 374. Trebnic (Molitvelnic) 109, 113; Trebnic
Tomul (Volumul) împăcării (Iaşi, 1692- (Chişinău, 1820) circulaţie 433; ~ din m-
1694), imprimat de Dimitrie Pădure 437; rea Curchi 263.
~ de la m-rea Barnovschi din Iaşi 236. trema 34.
Topârcea, s.*, Cartea românească de Trepetnic (Iaşi, 1791), imprimat de
învăţătură, Iaşi, 1643 din ~ 372. Mihail Strelbiţchi 208, 439.
Topolovăţ, s.*, Cartea românească de tribunal 57, 172, 480, 484, 504.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369. tricapello (tricape, tîrcapel, tîrcapelă,
Topoloveţ, s., j. Hunedoara, Cartea tercapel) marcă de hîrtie l, 99.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Trifan, fost preot, scrie un Minei 143.
din ~ 371 Trifeşti, s., j. Neamţ, Ceaslov (Chişinău,
topor 22, 72 1817) din ~ 430; Liturghie (Iaşi, 1759)
topuri (tocuri) de hîrtie 47, 65, 66, 67, din ~ 416.
101, 107, 183, 475, 476, 492. Trikala, localitate în Grecia 291, 300,
Toteşti, s., j. Hunedoara, Cartea 307, 439.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Trinca, s. (R. Moldova), Aşezămîntul
din ~ 406. Oblastei Basarabiei (Chişinău, 1818),
Toţi Sfinţii, bis. în Chişinău, Molebnic Forma de ectenie (Chişinău, 1824),
(Chişinău, 1815) de la ~ 427; ~ hramul Polihronismos (Chişinău, 1826), Forma
bis. Banu din Iaşi 429.; ~ m-re din de ectenie în două părţi (Chişinău,
Bucureşti, tipografie la ~ 75, 80, 225. 1827), Manifestul la încheierea păcii cu
Totoieşti, s.* 286. perşii; Pentru mobilizarea recruţilor din
traducători 58; v. Miroliub. ~ 173.
652 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
70, 72, 74, 82, 90, 96, 98, 99, 106, 107, Ţicău, s., j. Maramureş, Cartea
110, 111, 113, 116, 117, 118, 124, 126, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
128, 131, 138, 143, 147, 149, 158, 163, din ~ 370, 407.
164, 173, 174, 176, 177, 178, 180, 182, Ţiganca, s., ţ. Cahul, Minei (Chişinău,
184, 188, 189, 190, 196, 202, 209, 211, 1819) din ~ 432.
215, 216, 219, 221, 222, 223, 228, 234, ţigancă 79.
235, 248, 253, 257, 259, 262, 277, 284, ţigani 176, 280, 289, 290, 291, 399, 466.
304, 309, 392, 398, 401, 403, 459, 460, Ţigăneşti, m-re, ţ. Orhei, Ceaslov
477, 488, 489. (Chişinău, 1817) din ~ 429; Efrem Sirul,
Ţara Oltului 257. Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ,
Ţara Românească (Muntenească, 1818-1823) din ~ 431; Minei (Chişinău,
Rumânească, Ungrovlahia) 12, 17, 20, 1819) din ~ 432; Molebnic (Chişinău,
21, 29, 35, 60, 69, 74, 76, 79, 81, 82, 1815) din ~ 427; Vieţile sfinţilor pe luna
101, 107, 111, 113, 117, 123, 128, 168, Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
178, 188, 196, 205, 212, 214, 215, 218, 423.
219, 222, 223, 224, 225, 226, 228, 231, ~ s., ţ. Putnei 147; Vieţile sfinţilor pe
233, 236, 240, 243, 247, 248, 257, 265, luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
273, 276, 277, 279, 281, 284, 292, 304, 424; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie
307, 309, 319, 329, 334, 398, 489; (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423; Vieţile
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
1643) din ~ 371; Cosma Vlahul, Grigore Neamţ, 1807) din ~ 422.
al IV-lea, Teodosie mitropoliţii ~ 207, Ţigău, s., j. Mureş, Cartea românească
293, 327, 328. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 406.
Ţara Ungurească 448. ~ s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
ţărani 466. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ţareuca, s. 453. din ~ 371;
~ s., j. Sibiu, Cartea românească de
Ţarigrad 307. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
Ţările de Jos 113. ţigle, meşter de ~ 276.
Ţările Române 5, 38, 41, 61, 80, 83, Ţifeşti, s., j. Vrancea, Ceasoslov (Iaşi,
110, 113, 156, 175, 179, 197, 206, 208,
228, 256, 274, 276, 287, 329. 1817) din ~ 429.
ţinuturi 134, 147, 153, 159, 160, 165,
Ţelna, s., j. Alba, Cartea românească de 216, 261, 374, 393, 406, 408, 410, 414,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 415, 420, 421, 427, 455, 457, 458, 461,
Ţentea, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea 467; v. Alba, Bacău, Bihor, Botoşani,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Cîmpulung, Cîrligătura, Covurlui,
din ~ 406 Dărmăneşti, Fălciu, Făleşti, Hotin,
ţentner (cîntar) 97. Iaşi, Lăpuşna, Neamţ, Orhei, Putna,
Ţibăneşti, s., j. Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) Sălaj, Soroca, Suceava, Tecuci,
din ~ 415; Evanghelie (m-rea Neamţ, Tutova; ispravnici de ~ 187, 217;
1821) din ~ 433; Octoih (Iaşi, 1726) din protopopii ~ 171
~ 411. Ţoleşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,
Ţibeni, s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, 1794) din ~ 420; Tipicon (Iaşi, 1816) din
1755) din ~ 414.. ~ 428; Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie
Ţibucani, s., ţ. Neamţ 398. (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 424.
Ţopa de Sus, s., j. Bihor, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 406.
654 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
414; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412; Vâşcu Ionaşcu, din Lăpuşul de Sus,
Teofilact, Tîlcuire la cele patru cumpără şi donează Cartea românească
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. de învăţătură (Iaşi, 1643) 253.
văcărit 162. Vechiul Sobor, bis. în Chişinău,
vădane, peciuri de ~ 177. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~
vădrari 192, 401. 436; Psaltire (Iaşi, 1802) din ~ 421.
vădrărit 287. Vedomostia tipografiei din Chişinău pe
văduvă 402, v. Pachiţa. luna aprilie 1824 183.
văduvoi 396; v. Pavel; peciuri de ~ 177. vedre 131.
Văleni, s., j. Braşov, Cartea românească veghince 476
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Velcheriul de Jos, s., j. Mureş (azi
Văleni-Stînişoara, s., j. Suceava, Scara Răzoare, Cartea românească de
părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m- învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372.
rea Neamţ, 1814) din ~ 426. Venedict, duhovnic şi egumen m-rii
Văratec, m-re, j. Neamţ, Cele 9 cîntări Secul, donează m-rii Curchi o
din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 426; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) 231.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Veneţia, or. (Italia) 19, 20, 28, 90, 98,
1643) din ~ 407; Liturghie (Iaşi, 1818) 204, 332, 339; tipografia fraţilor Glykys
din ~ 431; Pateric, ms. (a doua jum. a din ~ 331.
sec. XVIII) şi un Cuvînt de învăţătură a Veneţia de Jos, s., j. Braşov, Cartea
Sf. Grigorie Sinaitul, ms. (ante 1802) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ 451; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi din ~ 406.
(1682-1686) din ~ 409. venghice 62.
vărsători de slove 67, 77, 159, 163, 492. Veniamin (Viniiamin) Costachi
Vărzăreştii Noi, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov (Negel), episcop de Roman 85, 190,
(Iaşi, 1797) din ~ 420; Molebnic 215; dăruieşte un Ceaslov (Dubăsari,
(Chişinău, 1816) din ~ 428; Triod (Iaşi, 1794) 230; ~ emite Ponturi cum să cade
1747) din ~ 412. a petrece preoţii şi o Carte pastorală
Vărzăreştii Vechi, s., ţ. Lăpuşna, 394;
Evhologhion (Iaşi, 1754) din ~ 414; ~ mitropolitul Ţării Moldovei 30, 48,
Octoih (Iaşi, 1790) din ~ 419; Rînduiala 57, 59, 68, 70, 82, 87, 100, 170, 184,
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 185, 190, 208, 224, 231, 234, 278, 288,
1820) din ~ 433. 303, 354, 442, 464, 467, 468, 469, 470,
Văscani, s., ţ. Roman 160. 474, 494; ~ corectează Liturghia (m-rea
Văsieni, ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, Neamţ, 1819) 302; ~ dă o Carte de
1792) din ~ 419; Liturghie (Chişinău, dăscălie lui Alexandru din s. Iteşti, ţ.
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, Neamţ 100, 400; ~ dă o Carte de preoţie
1819) şi Minei (Chişinău, 1819) din ~ lui Eftimie din s. Horodişte, ţ. Dorohoi
432; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) din 175, 397; ~ dă o Carte de diaconie lui
~ 434. Simeon din s. Făgeţel, ţ. Neamţ 394; ~ dă
Văsieşti, s., j. Neamţ, Antologhion (Iaşi, o Carte de preoţie dată lui Costantin, fiul
1755) din ~ 415. lui Vasilie din s. Şofroceşti, ţ. Neamţ
Văşcăuţi, s., j. Suceava 98, 393; Psaltire 396; ~ dă o Înştiinţare despre
(m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429. deschiderea şcolii din m-rea Trei Ierarhi
403; donează cărţi 230, 231, 232, 249,
263; ~ emite nişte Pastorale 394, 395,
INDICE GENERAL 659
401; ~ emite o Carte de blestem contra Ursul 437; ~ ms., din Vişeu 261; ~
celor care înjură de lucruri sfinte 404; ~ preţuri 115, 116, 130., 374.
emite o Carte bisericească cu reguli viceconsul, al Prusiei 168; ~ francez din
referitoare la oficierea slujbelor Galaţi 187.
religioase 402; ~ emite o Scrisoare către Vice-Consulat, englez, francez şi
preoţi împotriva beţiei 394; ~ imprimă prusian 190.
Tabla alilodidactică (Iaşi, 1825) 402; ~ vice-prezident al Prinţipatului
trimite Antologhionul (m-rea Neamţ, Moldaviei 465, 468.
1825) la un schit 213; ~ vinde o Vicov de Sus, s., j. Suceava, Apostol
Liturghie (Iaşi, 1818) 213. (Iaşi, 1756) din ~ 415; Apostol (Iaşi,
ventil 31, 42. 1753) din ~ 134; Şapte taine (Iaşi, 1644)
Venus, personaj mitologic 282. din ~ 373.
Verpole, s., Antologhion (Iaşi, 1755) din Vicovul de Jos, s., j. Suceava, Şapte
~ 252, 415; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 253. taine (Iaşi, 1644) din ~ 408; Evanghelie
verste, unitate de măsură 403, 450. (Iaşi, 1762) din ~ 417; Cartea
Versuri din tragedia patimilor lui românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Christos (Liov, 1630) 200. din ~ 407.
Veştem, s., Cartea românească de vidomostii 464, 466.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. vie, la Copou 289, 303; pogoane de ~
Viaţa Sf. Alexe Omul lui Dumnezeu şi 292.
Minunile Maicii Domnului, copiate de Viena 11, 31, 41, 48, 90, 100, 178, 180,
Andriotaxitul 285. 181, 222, 248 297, 302, 313, 332, 335,
Viaţa cuviosului <...> Paisie (m-rea 344, 352; Congregaţia Mechitariştilor
Neamţ, 1817), tradusă şi imprimată de din ~ 273; tipografia Orientală din ~ 345.
Grigore şi Gherontie din m-rea Neamţ Vieţile sfinţilor, traduse de ieromonahul
441; ~ din m-rea Curchi ~ 232, 263. Macarie 295.
Viaţa Marelui Petru, samoderjeţ a toată Vieţile sfinţilor, 12 vol. (m-rea Neamţ,
Rosia, ms. tradus de Cosma ieromonah 1807-1812) 224, 225, 231, 248, 301; ~
Vlahul 294. din m-rile Secu şi Peonul 251; ~ traduse
Viaţa Sf. Vasilie cel Nou (Bucureşti, de Gherontie monahul 440.
1819), imprimată de Isaia monah 441. Vieţile Sfinţilor pe lunile ianuarie - iulie
Viaţa stareţului Paisie din Neamţu (m- (m-rea Neamţ, 1812-1814), din m-rea
rea Neamţ, 1817), imprimată de Curchi 232, 263.
Gherontie monahul 439. Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea
Viaţa şi facerile de minuni a Sf. Neamţ, 1812), circulaţie 424.
Mitrofan arhiepiscopul Voronejului, ~ (m-rea Neamţ, 1829), circulaţie 436.
ms., tradus de Chiriac, duhovnicul m-rii Vieţile sfinţilor din luna fevruarie (m-
Neamţ 295. rea Neamţ, 1812), circulaţie 424; ~
Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Vieţile ilustrate de Simion Isoteschi 447.
sfinţilor) (Iaşi, 1682-1686) 29, 37, 93, ~ (m-rea Neamţ, 1829), circulaţie 436.
119, 127, 229, 280, 324, 328; ~ a lui Ioan Vieţile sfinţilor din luna martie (m-rea
Lengher 261; ~ a lui Simion, 233~ Neamţ, 1813), circulaţie 383, 425; ~
circulaţie 265; ~ din s. Cornova, j. Orhei ilustrate de Mihail Strelbiţchi 446.
263; ~ din m-rea Tismana 231; ~ Vieţile sfinţilor din luna aprilie (m-rea
imprimate de Mitrofan, Andrei, Pavel, Neamţ, 1813) circulaţie 425; ~
imprimate de Nichita şi Isaia monah 441.
660 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Vieţile sfinţilor pe lunile aprilie şi mai din ~ 369; popa Ioneşel din ~, cumpără
(m-rea Neamţ, 1813), imprimate de un Penticostar de Rîmnic 258; Ceaslov
Isaiia şi Gherontie monahul 439, 440. (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411.
Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m-rea Visarion Sarai, menţ 248, 345.
Neamţ, 1813), circulaţie 425. vistier, mare 187
Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Vistierie 62, 65, 66, 69, 163, 172, 460,
Neamţ, 1813), circulaţie 425. 471, 472, 477, 480, 481, 482, 483, 484,
Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea 485, 487, 489, 490, 498, 502, 504; Ştefan
Neamţ, 1814) 220; ~ circulaţie 426; ~ Bosie logofăt de ~ 233; Frumuzachi din
din bis. Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi ~ 289; Ion Chiscăluţă din ~ 259; rupte de
383 ~ 184, 460.
Vieţile Sfinţilor pe luna August (m-rea vistiernic 150, 233, 336, 468, 469; v.
Neamţ, 1815), circulaţie 426. Aleco Sturza, Iordachi Catargiu,
Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m- Costachi Cantacuzino, Teofil
rea Neamţ, 1807) 70; ~ circulaţie 422; ~ Coridaleu, Sima, Ştefan Luca; fost ~
din schitul Gorovei, 152; ~ imprimate de 176; v. Dumitraşco Paladi; ~ al doilea
Gherontie şi Ignatie monahi 439, 440; ~ 261, 448; v. Gheorghe Vlădescu;
preţuri 382. vistiernic, mare, 218, 500, 504; ~ mare
Vieţile Sfinţilor pe lunile Septembrie- 150, 226, 499; v. Costache Suţu, Ion
Decembrie (m-rea Neamţ, 1807-1811), Canta, Mathei.
din m-rea Hirova 263. Vişeu, s., j. Maramureş, Vieţile Sfinţilor
Vieţile sfinţilor pe lunile Septembrie- (Iaşi, 1682-1686), ms. din ~ 261.
Mai 294. Vişeul de Jos, s., j. Maramureş, Triod
Vieţile sfinţilor din luna Octombrie (m- (Iaşi, 1747) din ~ 211, 247, 375, 412;
rea Neamţ, 1809) 95; ~ circulaţie 423, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411;
424; ~ corectate de monahul Isaac 445; ~ Catavasier (Iaşi, 1778) din ~ 418; Cartea
ilustrate de Simion Isoteschi 447; ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
imprimate de Gherontie şi Ignatie din ~ 407; Evhologhion (Iaşi, 1744) din
monahi, Agathon (Agafton), Silvestru şi ~ 411; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
Constandin ţinţariul 439, 440; ~ preţuri Vişeul de Mijloc, s., j. Maramureş,
115. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Vieţile sfinţilor pe luna Noiembrie (m- 1643) din ~ 369, 407.
rea Neamţ, 1811), circulaţie 423. Vişeul de Sus, s., j. Maramureş, Ceaslov
Vieţile sfinţilor pe luna Decembrie (m- (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411.
rea Neamţ, 1829), circulaţie 436. Viştea de Jos, j. Braşov, Cartea
vignete 18, 20, 24, 35, 37. românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
Vilavece, s., Antologhion (Iaşi, 1755) din din 406
~ 415. Vitalie, monah, probar, corectează
vin 32, 78; vedre de ~ 131. Irmologhionul (m-rea Neamţ, 1827) 445.
Vineţăşti (Vineţeşti), s., ţ. Fălciu, ocolul vite, bolnave de ciumă 404.
Crasnei 134; Evhologhion (Iaşi, 1754) Vîlcea, j. 128.
din ~ 414. Vîlcele, s., j. Suceava, Antologhion (m-
vingălac (vimpălău, ucpuri sau rea Neamţ, 1825) din ~ 435.
vincheler) 35, 43, 464, 491. Vîlcul, holtei, din s. Iucşeni, ţ. Iaşi,
Vinţeşti, s., j. Maramureş 253; Cartea primeşte un Peci de cununie 395.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
INDICE GENERAL 661
Vînători, s., Psaltire (Iaşi, 1794) din ~ Grigore Ghica, Ioan, Ioan Greceanu,
419. Iordache Drăghici, Iordache Roset,
vîrtej pentru custura care taie hîrtia 52. Lupu Balş, Ioniţă Palade, Pilat, Ştefan
vînzător de cărţi 219; v. Dumitru Lesne. Catargiu; ~ de Botoşani 159; ~ de
Vîrteşcoi, s., Cartea românească de Cîmpulung 159, 162; ~ mare 69, 233,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. 290, 293, 459; v. Constantin Razul,
Vlad, fratele Marinei 149. Dimitrie Paladi, Ioan Bogdan, Miron
Vlad Râmniceanul, tipograf la Rîmnic Costin, Vasile Roseti.
şi Blaj 257. vornicel 163; ~ trimis la ocnă 162.
Vlădeni, moşie, ţ. Tutova 456; Cartea Vorniceni, s., ţ. Lăpuşna, Carte de
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi,
din ~ 406. 1809) din ~ 423; Ceaslov (Chişinău,
Vlădeşti*, s. 455. 1817) din ~ 429; Molitvenic (Chişinău,
vlădica 460. 1820) din ~ 433; Rînduiala panihidei
Vlaicu, mare postelnic, cumpără Cartea (Chişinău, 1817) din ~ 430; Urmarea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) cîntării de rugăciune (Chişinău, 1826)
224. din ~ 435; Minei (Chişinău, 1819) din ~
Vocabular francez-turc, ms. (începutul 432.
sec. al XIX-lea), legat de Mihail Vornicia de aprozi 484.
Strelbiţchi 284, 451. Voroavă de întrebări şi răspunsuri
Voievozi, s., j. Bihor, Cartea (Bucureşti, 1765) 51.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Voroavă de tîlcuire Sfinţilor Apostoli
din ~ 51. (m-rea Neamţ, 1811), circulaţie 424.
Voila, s., j. Braşov, Cartea românească Vorona, m-re, j. Neamţ, Vieţile Sfinţilor
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 244, 406. pe luna August (m-rea Neamţ, 1815) din
Voiniceni, s., j. Mureş, Cartea ~ 426; Molitvenic rusesc din ~ 138;
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819)
din ~ 407. din ~ 432; Evanghelie (m-rea Neamţ,
Voitinel, s., j. Suceava, Antologhion 1821) din ~ 433; Istoria dărîmării
(Iaşi, 1755) din ~ 415. Ierusalimului, ms. (1777) d in ~ 450.
Voivodeni, s., j. Mureş, Cartea Voroncău, s., ţ. Soroca, Liturghie (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 1759) din ~ 416
din ~ 407. Voroneţ, m-re, j. Suceava 20;
Voivozi, j. Bihor, Cartea românească de Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414;
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Tetraevanghel ms. (1490) din ~ 448.
Volcineţ, s., ţ. Lăpuşna, Triod (Iaşi, Voronţov, Mihail Simeonovici, graf
1747) din ~ 412; Liturghie (Chişinău, 169, 183, 189; ~ emite nişte Înştiinţări
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, 401.
1819) din ~ 432.; Minei (Chişinău, 1819) Voslăbeni, s., j. Harghita, Cartea
din 432. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Volhinia, topic 233. din ~ 116, 130, 372, 406.
volintiri 165. Vovidenia, bis. în Bîrlad, Andronache
vornic 59, 159, 163, 251, 289, 294, 459, Donici, Adunare din împărăteştile
461, 468, 469, 470; v. Costachi pravile (Iaşi, 1814) din ~ 425;
Mavrocordat, Costachi Sturza, Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
Dimitrie Sturza, Dumitraşco Păladi, Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428.
662 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Zîmbreni, s., j. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi, bisericii (Iaşi, 1809) din ~ 423; Vieţile
1797) din ~ 420; Panihida şi litia mică sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
(Iaşi, 1807) din ~ 422. Neamţ, 1809) din ~ 423.
Zîmbreşti, s., j. Lăpuşna, Minei zugravi 285, 455; v. Ursul.
(Chişinău, 1819) din ~ 432. Zvorişte, s., j. Suceava, Antologhion (m-
Ziua Crucii, bis. în Iaşi, Catavasier rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Liturghie
(Iaşi, 1778) de la ~ 418, Liturghie (Iaşi, (Iaşi, 1818) din ~ 431; Molitvenic (Iaşi,
1818) din ~ 430. 1749) din ~413; Molitvenic (Iaşi, 1785)
zloţi 53, 76, 108, 112, 114, 115, 116, din ~ 418.
119, 121, 129, 130, 143, 149, 151, 220,
223, 225, 369, 370, 371, 372, 373, 374, ***
377, 378, 379, 383, 385, 389.
zlotaşi 159, 160, 161, 162, 163, 164, 287; 12 Apostoli 142, 146, 147, 149, 151,
v. Hrisoscul. 152, 153.
Zmaranda, soţia lui Gheorghi Huşanul 318 Sfinţi Părinţi (Oteţi) de la Nicheea
457. 121, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 144,
145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152.
Zografu, m-re la Muntele Athos, 4 Evanghelişti 150.
Tetraevanghelul bis. din Borzeşti, ms. 40 de Sfinţi Mucenici de la Sevastia
(1495) de la ~ 136. 153; ~ bis. în Iaşi, Chiriacodromion (m-
Zoltan, s., j. Covasna, Cartea rea Neamţ, 1811) de la ~ 424; Istoria
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Vechiului şi a Noului Testament Iaşi,
din ~ 406. 1824), de la ~ 434; Teofilact, Tîlcuire la
Zosăm Zaharii, părinte, leagă un cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) de la ~
Antologhion de la bis. Sf. Ilie din Iaşi 421; Vieţile sfinţilor pe luna Februarie
451, 454. (m-rea Neamţ, 1812) de la ~ 424; Vieţile
sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
Zubreşti, s., j. Lăpuşna, Antologhion Neamţ, 1807) de la ~ 422; ~ moaşte 343.
(Iaşi, 1806) din ~ 422; Catavasier (Iaşi,
1792) din ~ 419; Orînduiala sfinţirii
BIBLIOGRAFIE – Abrevieri
Izvoare
I ) – Documentare
a) – Inedite:
- Fondurile Documente, Manuscrise, Secretariatul de Stat al Moldovei, Isprăvnicii,
Transpoarte, Foi volante de la Arhivele Statului Iaşi;
- Colecţiile de Carte veche şi Manuscrise de la BCU „M. Eminescu”, Iaşi.
Bostan, Insemnări pe cărţi vechi = Bostan, Constantin, Insemnări pe cărţi vechi din
fondul tradiţional „G.T. Kirileanu”, în Valori
bibliofile, I, p. 235-237.
Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu = Braicu, Doina, Bunea, Victor, Cartea veche
românească din secolele XVI-XVII în colecţiile
Arhiepiscopiei Sibiului, Sibiu, Editura Centrului
Mitropolitan, 1980.
Bratu, Cărţi vechi rom. la Patriarhie = Bratu, Daniela, Cărţi vechi româneşti la
biblioteca Patriarhiei române, în GB, anul XVII
(1958), nr. 6-7, p. 560-564.
Braunstein, Cat. cărţi vechi rom. BAR = Braunstein, Iancu, Catalogul cărţilor vechi
Iaşi româneşti, 1643-1830 (Biblioteca Filialei Iaşi a
Academiei Române), Iaşi, Academia Română, 1981.
Brătescu, Grija pentru sănătate = Brătescu, G., Grija pentru sănătate: primele
tipărituri de interes medical în limba română
(1581-1820), Bucureşti, Editura Medicală, 1988.
Brătulescu, Documente şi inscripţii vechi = Brătulescu, Victor, Documente şi inscripţii
vechi din biserici, în GB, anul XX (1960), nr. 3-
4, p. 257-266.
BRV, vol. I-IV = Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Simonescu, Dan,
Bibliografia românească veche, vol. I-IV,
Bucureşti, Atelierele Socec, 1903-1944.
Bulat, Românii ortodocşi = Bulat, T. G., Românii ortodocşi şi creştinătatea
răsăriteană, Bucureşti, Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, 1943
Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti = Bulat, T. G., „Tiparniţele” moldoveneşti de
carte bisericească de la Mitropolitul Varlaam la
Mitropolitul Veniamin Costachi (1641-1803), în
MMS, anul XLVII (1971), nr. 5-6, p. 349-361.
Bulat, Tipografiile moldoveneşti = Bulat, T. G., Tipografiile moldoveneşti de cărţi
bisericeşti de la Mitropolitul Veniamin Costachi
pînă la secularizarea din 1864, în MMS, anul
LIV (1978), nr. 3-4, p. 321-337.
Buluţă, Scurtă istorie a editurii = Buluţă, Gh., Scurtă istorie a editurii româneşti,
Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996.
Bunescu, Tehnica grafică = Bunescu, Alexandru D., Tehnica grafică, în „Artă
şi tehnică grafică”, caietul 6, 1938, p. 91-100.
Callimachi, Georgescu, Mitropolitul = Callimachi, Scarlat, Georgescu, Vlad,
Gavriil Callimachi şi Rusia Mitropolitul Gavriil Callimachi şi Rusia, în
BOR, anul LXXIX (1961), nr. 9-10, p. 791-813.
Camariano, Chansons et opuscules = Camariano, Nestor, Chansons et opuscules de l′
670 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
Român”, 1852-1895.
Colecţia dr. C. I. Istrati = Colecţia dr. Constantin I. Istrati (1429-1945).
Inventar arhivistic, 13, Bucureşti, D.G.A.S., 1988.
Colta, Însemnări de pe cărţi vechi rom. = Colta, Elena Rodica, Însemnări de pe cărţi vechi
româneşti, documente ale veacurilor trecute, în
„Ziridava”, anul IX (1978), p. 465-475.
Colta, Vechi tipărituri rom. din j. Alba = Colta, Elena Rodica, Vechi tipărituri
româneşti din judeţul Alba, ibidem, XII (1980),
p. 717-758.
Comunicări şi referate de bibliologie = Comunicări şi referate de bibliologie, Bucureşti,
s. e., 1970.
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. = Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-
I-III III, Ediţie de Corneliu Istrati, Iaşi, Centrul de
Multiplicare al Univ. „Al. I. Cuza”, 1985-1988.
Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor = Constantinescu-Iaşi, P., Circulaţia vechilor
cărţi rom. în Basarabia cărţi bisericeşti româneşti în Basarabia sub
Ruşi, Extras din RSIAB din Chişinău, vol. XIX
(1929).
Constantinescu-Iaşi, Tipărituri vechi rom. = Constantinescu-Iaşi, P., Tipărituri vechi
necunoscute româneşti necunoscute, Extras din „Arhiva”, vol.
XXXVIII (1931).
Constantinescu-Iaşi, Un dascăl grec la = Constantinescu-Iaşi, P., Un dascăl grec la Iaşi:
Iaşi Gobdelas, în „Arhiva”, vol. XXIXI (1922), nr. 1.
Constantiniu, Constantin Mavrocordat = Constantiniu, Florin, Constantin Mavrocordat,
Bucureşti, Editura Militară, 1985.
Contribuţii la istoria dezvoltării = Contribuţii la istoria dezvoltării Universităţii din
Universităţii din Iaşi Iaşi, 1860-1960, vol. I, Bucureşti, /s. e./, 1960.
Contribuţii la istoria învăţămîntului = Contribuţii la istoria învăţămîntului românesc,
românesc Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970.
Coravu, Aspecte ale activităţii de tipărire = Coravu, Dimitrie, Aspecte ale activităţii de
tipărire şi răspîndire a cărţilor bisericeşti
româneşti în Transilvania, Muntenia şi Moldova
în secolul al XVIII-lea, în BOR, anul LXXXV
(1967), nr. 11-12, p. 1218-1228.
Corfus, Însemnări de demult = Corfus, Ilie, Însemnări de demult, Iaşi, Editura
Junimea, 1975.
Corivan, Aşezămîntul fiscal al lui = Corivan, N., Aplicarea aşezămîntului fiscal al
Constantin Mavrocordat lui Constantin Mavrocordat cu privire la
perceperea birului (1741-1743), în „Studii şi
cercetări ştiinţifice”, Seria III, (Ştiinţe Sociale),
anul VI (1955), nr. 3-4, p. 51-76.
BIBLIOGRAFIE 675
Kriterion, 1986.
Demeny, Filip Moldoveanul = Demeny, Lidia, Xilogravurile lui Filip
Moldoveanul, în SCIA, Seria Artă Plastică, vol.
16 (1969), nr. 2, p. 229-241.
Demetrescu, Hatmanul Lupu Bogdan = Demetrescu, Drag., Hatmanul Lupu Bogdan şi
Dascălul Ieremia Cacavela, în BOR, anul
XXXIII (1909-1910), nr. 4, p. 394-406.
Dianu, Mitropolitul Varlaam = Dianu, Ion, Mitropolitul Varlaam ctitor de scriere
şi carte românească, în GB, anul XL (1981), nr.
1-2, p. 81-103.
DLRO = Dicţionarul literaturii române de la origini pînă
la 1900, Bucureşti, Editura Academiei, 1979.
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St. = Dima, Elena, Cartea veche românească în
bibliotecile documentare ale Arhivelor Statului.
Catalog, Bucureşti, Arhivele Statului, 1985.
Dima, Insemnări cu valoare de document = Dima, Elena, Insemnări cu valoare de
document pe cărţile româneşti din Arhivele
Statului, în vol. Valori bibliofile, I, p. 229-234.
Dimaras, Istoria literaturii neogreceşti = Dimaras, C. Th., Istoria literaturii neogreceşti,
Bucureşti, Editura Pentru Literatură Universală,
1968.
Dincă, Mitropolitul Dosoftei = Dincă, Gh., Un mare cărturar din veacul al
XVII-lea: mitropolitul Dosoftei (1624-1694),
Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1939.
Dincă, Varlaam, Mitropolitul Moldovei = Dincă, Gh., Varlaam, Mitropolitul Moldovei,
Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1940.
DIR, I-II = Documente privind istoria României,
Introducere (DIR), vol. I-II, Bucureşti, Editura
Academiei Române, 1956.
Dobjanschi, Simion, Arta în epoca lui = Dobjanschi, Ana, Simion, Victor, Arta în
Vasile Lupu epoca lui Vasile Lupu, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1979.
Docan, O povestire în versuri = Docan, N., O povestire în versuri despre domnia
lui Mavrogheni, în AAR, Mem. Secţ. Lit., Seria II,
tom. XXXII, 1909-1910, p. 465-467.
Dosoftei. Biobibliografie = Dosoftei: 1624-1693. Biobibliografie, Bucureşti,
Biblioteca Centrală Universitară, 1974.
Dosoftei, Opere = Dosoftei, Opere, vol. I: Versuri, Ediţie critică
de N. A. Ursu, Studiu introductiv de Al.
Andriescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.
Dossios, Studii greco-române = Dossios, N. G., Studii greco-române, partea I,
BIBLIOGRAFIE 677
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri = Iorga, N., Scrisori şi zapise de meşteri români,
Bucureşti, s.e., 1926.
Iorga, Studii şi doc., vol. I-XXI = Iorga, N., Studii şi documente cu privire la
istoria românilor, vol. I-XXI, Bucureşti (vol. I-
XX, Atelierele Grafice „Socec”, vol. XXI,
Editura Ministerului de Instrucţie), 1901-1936.
Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene = Iorga, N., Scrisori şi inscripţii ardelene şi
maramureşene, Bucureşti, 1906 (vol. XIII din
Studii şi documente cu privire la istoria
românilor).
Iorga, Tipărituri rom. necunoscute = Iorga, N., Tipărituri româneşti necunoscute, în
RI, anul XVII (1931), nr. 1-3, p. 26.
Iorga, Tipografia la români = Iorga, N., Tipografia la români, în Scrieri
despre artă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968.
Iorga, Vasile Lupu ca următor al = Iorga, N., Vasile Lupu ca următor al
împăraţilor împăraţilor de Răsărit în tutelarea Patriarhiei
de Răsărit de Constantinopole şi a Bisericii Ortodoxe, în
AAR, Seria II, Mem. Secţ. Ist., Tom. XXXVI,
1913-1914.
Iorga, Vechiul meşter de tipar = Iorga, N., Vechiul meşter de tipar, în „Neamul
românesc”, 1919, nr. 150-160.
Irineu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi = Irineu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei,
Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi, în MMS, anul
XVIII (1942), nr. 12.
Isac, O nouă foaie volantă = Isac, Virginia, O nouă foaie volantă şi despre
ziarul Zimbrul, în vol. „Prima sesiune ştiinţifică
de bibliologie şi documentare”, Bucureşti, 1957,
p. 308-309.
Istrate, Limba română literară = Istrate, Gavril, Limba română literară în
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, în MMS, anul
L (1974), nr. 9-12, p. 777-799.
Iustin, Ctitoria Mitropolitului Dosoftei = Iustin, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Ctitoria
Mitropolitului Dosoftei, ibidem, p. 729-738.
Iustinian, Istoria bisericii române, vol. II = Iustinian, patriarhul României, Istoria bisericii
române, vol. II, Bucureşti, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1958.
Ivan, „Ascultări călugăreşti” = Ivan, Ioan, „Ascultări călugăreşti” în secolul
al XIX-lea la Mănăstirea Neamţ, ibidem, anul
XXXV (1959), nr. 7-8, p. 432-437.
Ivan, Cărţi de ritual = Ivan, Ioan, Cărţi de ritual, de cuprins
noutestamentar tipărite la Mănăstirea Neamţ, în
BIBLIOGRAFIE 687
1955, p. 87-110.
Popovschi, Istoria bis. din Basarabia = Popovschi, Nicolae, Istoria bisericii din
Basarabia în veacul al XIX-lea subt ruşi,
Chişinău, Tipografia Eparhială „Cartea
Românească”, 1931.
Popp, Disertaţie despre tipografiile = Popp, Vasilie, Disertaţie despre tipografiile
româneşti româneşti în Transilvania şi învecinatele ţări de
la începutul lor pănă la vremile noastre, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1995.
Poptămaş, Cartea românească de = Poptămaş, Dimitrie, Prezenţa şi circulaţia
învăţătură în Mureş Cărţii româneşti de învăţătură în judeţul Mureş,
în Valori bibliofile, I, p. 165-169.
Poptămaş, Preţul de achiziţie al Cărţii = Poptămaş, Dimitrie, Preţul de achiziţie al
româneşti de învăţătură Cărţii româneşti de învăţătură pe baza unor
însemnări din secolul al XVII-lea, ibidem, II, p.
363-369.
Populaţie şi societate = Populaţie şi societate (sub red. Ştefan Pascu), vol.
I-IV, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972-1980.
Porcescu, Activitatea Mitropolitului = Porcescu, Scarlat, Activitatea cărturărească a
Dosoftei Mitropolitului Dosoftei, în MMS, anul L (1974),
nr. 9-12, p. 800-837.
Porcescu, Episcopia Romanului = Porcescu, Scarlat, Episcopia Romanului,
Bucureşti, Episcopia Romanului şi Huşilor, 1984.
Porcescu, M-rea Neamţ = Porcescu, Scarlat, Mănăstirea Neamţ, Iaşi,
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 1981.
Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi = Porcescu, Scarlat, Tiparniţa de la Biserica Trei
Ierarhi-Iaşi. Cea dintîi carte imprimată în
Moldova (1643), ibidem, anul XLVII (1971), nr.
3-4, p. 204-214.
Prima sesiune de bibliologie şi documentare = Prima sesiune ştiinţifică de bibliologie şi
documentare, Bucureşti, Editura Academiei,
1957.
<Pseudo> Enache Kogălniceanu, = <Pseudo> Enache Kogălniceanu, Letopiseţul
Letopiseţul Ţării Moldovei Ţării Moldovei de la domnia întîi şi pînă la a
patra domnie a lui Constantin Mavrocordat
voievod, Ediţie critică de Aurora Ilieş şi Ioana
Zmeu, Bucureşti, Editura Minerva, 1987.
Radu, Mănăstirea Sf. Spiridon = Radu, Vasile, Mănăstirea Sf. Spiridon şi
patriarhul Silvestru al Antiohiei, Extras din
„Revista istorică Română”, anul III (1933).
Rădulescu, Juristul Andronachi Donici = Rădulescu, Andrei, Juristul Andronachi
698 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
1982.
Simonescu, Muracade, Tipar românesc = Simonescu, Dan, Emil Muracade, Tipar
pentru arabi românesc pentru arabi în secolul al XVIII-lea,
Extras din CL, anul III (1939).
Sinescu, O carte necunoscută = Sinescu, C., Contribuţie la Bibliografia
românească veche. O carte necunoscută, în
MMS, anul XLIV (1968), nr. 11-12, p. 704-709.
Socolan, Circulaţia cărţii vechi = Socolan, Aurel, Circulaţia cărţii vechi
româneşti în nord-vestul Transilvaniei în
„Marmaţia”, anul I (1969), p. 29-32.
Socolan, Circulaţia în Maramureş = Socolan, Aurel, Circulaţia în Maramureş a
cărţilor româneşti tipărite în Moldova pînă la
1850,, ibidem, II (1971), p. 144-150.
Sofron, Trei sute ani de la moartea = Sofron, Vlad, Trei sute ani de la moartea
Mitropolitului Varlaam Mitropolitului Varlaam, în MA, anul II (1957),
nr. 9-10, p. 640-653.
Solomon, Cărţi aflate în biserici din = Solomon, Constantin, Contribuţii la
Moldova cunoaşterea vechilor tipărituri româneşti (cărţi
aflate în biserici din Moldova), Extras din
„Arhiva românească”, tom VI (1941).
Stanca, Cărţi călătoare = Sebastian Stanca, Cărţi călătoare, în RT, anul
XXV (1935), nr. 1-2, p. 20-21
Stanca, Colportajul = Stanca, Sebastian, Colportajul vechilor cărţi
bisericeşti, în RT, anul XXXII (1942), nr. 11-12,
p. 491-495.
Stănescu, Premisele conştiinţei naţionale = Stănescu, Eugen, Premisele medievale ale
conştiinţei naţionale româneşti, în „Studii”, anul
XVII (1964), nr. 5.
Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al = Stăniloaie, Dumitru, Viaţa şi activitatea
Ierusalimului patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi
legăturile lui cu Ţările Româneşti, Cernăuţi, s.
e., 1929.
Stoica de Haţeg, Cronica Banatului = Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului,
studiu şi ediţie de Damaschin Mioc, Bucureşti,
1969.
Stoicescu, Cum măsurau strămoşii = Stoicescu, N., Cum măsurau strămoşii: metrologia
medievală pe teritoriul României, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1971.
Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători = Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din
Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII,
Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1971.
BIBLIOGRAFIE 701
Meridiane, 1987.
Theodorescu, Prima tipografie a Ţării = Theodorescu, Barbu, Prima tipografie a Ţării
Româneşti Româneşti (Macarie, 1508-1512), ibidem, anul
LXXVI (1958), nr. 10-12, p. 983-1004.
Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti = Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti:
Lucrările Sesiunii ştiinţifice din 21-23 decembrie
1972, vol. I, Bucureşti, Editura Litera, 1974.
Tomescu, Arta tiparului românesc = Tomescu, Mircea, Arta tiparului românesc în
secolul al XVIII-lea, în „Poligrafia”, nr. 3 (11),
1966, p. 29-32.
Tomescu, Calendarele româneşti = Tomescu, Mircea, Calendarele româneşti
(1733-1830), Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1957.
Tomescu, Cartea veche românească = Tomescu, Mircea, Cartea veche românească
(1508-1830), în BOR, anul XI (1959), nr. 9-12,
p. 589-602.
Tomescu, Catagrafia Basarabiei = Tomescu, Const. N., Catagrafia Basarabiei
din 1817. 1 Ţînutul Hotinului. II. Catagrafia
numerică din Moldova, Valahia şi Basarabia din
1810, Chişinău, s. e., 1927.
Tomescu, Diferite ştiri = Tomescu, Const. N., Diferite ştiri din arhiva
Consiliului Eparhial Chişinău, în „Arhivele
Basarabiei”, anul X (1938), nr. 1-4, p. 139-145.
Tomescu, Forma grafică a cărţii rom. = Tomescu, Mircea, Forma grafică a cărţii
româneşti în secolul al XVII-lea şi începutul
secolului al XVIII-lea, în „Poligrafia”, nr. 2 (10),
1966, p. 32-36.
Tomescu, Istoria cărţii româneşti = Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti de la
începuturi pînă la 1918, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1968.
Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii = Tomescu, Const. N., Însemnări pe cărţile
Dobruşa mănăstirii Dobruşa (Soroca), în „Arhivele
Basarabiei”, anul I (1929), nr. 1, p. 59-61.
Tomescu, Mitropolitul Grigore al IV-lea = Tomescu, Const. N., Mitropolitul Grigore al IV-
lea al Ungrovlahiei (1823-1834), Chişinău,
Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1927.
Tomescu, Scurtă povestire despre M-rea = Tomescu, Const. N., Scurtă povestire istorică
Neamţu despre sfînta Mănăstire Neamţu, Mănăstirea
Neamţ, 1942.
Tomescu, Tipografia duhovnicească = Tomescu, Const. N., Tipografia
duhovnicească exarhală din Basarabia, ibidem,
704 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
SIGLE ŞI ABREVIERI
AAR Mem. Secţ. Ist. = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Istorice
AAR Mem. Secţ. Lit. = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Litere
AGR = Anuarul Graficei Române
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” Iaşi
Arh. St. = Arhivele Statului
“Arhiva” = „Arhiva”, Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi
AUAIC = Analele Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi
BAR = Biblioteca Academiei Române din Bucureşti
BCMI = „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”
BCU = Biblioteca Centrală Universitară
Bibl. = Biblioteca
bis. = biserica
BOR = Biserica Ortodoxă Română
BRV = Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, vol. I-
IV, Bucureşti, 1903 – 1944
cf. = confer
708 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
CL = Cercetări literare
Com. Mon. Ist. = Comisiunea Monumentelor Istorice
DIR = Documente privind Istoria României
D.G.A.S. = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti
DLRO = Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979
Doc. = Documente
ed. = ediţia
f. = fila
fasc. = fascicola
Fed. = Federaţia
fond. = fondul
GB = Glasul Bisericii
IN = Ioan Neculce
j. = judeţul
Jud. = Judeţeană
LL = Limbă şi literatură
LA = Literatura şi Arta
m-re(a) = mănăstire(a)
MA = Mitropolia Ardealului
menţ. = menţiune
MLRI = Muzeul Literaturii Române – Iaşi
MNAM = Muzeul Naţional de Artă al Moldovei din Chişinău, R. Moldova
MNIM = Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei din Chişinău, R. Moldova
MM = Mitropolia Moldovei
MO = Mitropolia Olteniei
MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei
m. p. = manu propria
ms. = manuscris
Ms. rom. = manuscris românesc
op. = opis
op. cit. = opera citată
or. = oraş
p. = pagina, paginile
r. = recto
R. = Republică
RA = Revista arhivelor
RI = Revista istorică
RIM = Revista de Istorie a Moldovei
s. = sat
s. a. = sine an
s. l. = sine loco
BIBLIOGRAFIE 709
SIMBOLURI, LĂMURIRI
Indicele cuprinde atît informaţia documentară directă, cît şi cea adiţională, din note
sau comentarii.
În scopul depistării cu maximum de rapiditate a informaţiei, indicele de materii
este comun cu cel de nume.
La omonime, indexarea a avut în vedere al doilea element definitoriu.
Vocile au fost ordonate alfabetic în funcţie de numele de botez, iar apoi după
numele de familie, cu excepţia numelor din perioada modernă şi contemporană.
CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................5
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR....................................................................195
Patronajul asupra tipografiei. . ....................................................................................... 199
Distribuţia cărţilor ........................................................................................................... 209
Aspectul economic al activităţii tipografice.................................................................... 225
Distribuţia gratuită a cărţilor ......................................................................................... 228
CONCLUZII .............................................................................................361
ANEXE.......................................................................................................368
Preţurile cărţilor imprimate în Ţara Moldovei.............................................................. 369
Preţul legăturii unor cărţi ................................................................................................ 389
Foi volante imprimate ...................................................................................................... 392
Aria de răspîndire a cărţilor imprimate în Ţara Moldovei........................................... 406
Legători de cărţi ............................................................................................................... 448
Documente......................................................................................................................... 455
BIBLIOGRAFIE - ABREVIERI............................................................665
În colecţia HISTORICA au apărut:
Ion Agrigoroaiei, Vasile Cristian, Ion Toderaşcu (editori), Prelegeri universitare inaugurale.
Un secol de gîndire istoriografică românească (1843-1943)
Ioan Ciupercă, Opoziţie şi putere în România anilor 1922-1928
Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu
Ion Toderaşcu, Permanenţe istorice medievale. Factori ai unităţii româneşti
Mihai Cojocariu, Partida naţională şi constituirea statului român (1856-1859)
Gh. Platon, De la constituirea naţiunii la Marea Unire. Studii de istorie modernă, vol. I-IV
Silviu Sanie, Din istoria culturii şi religiei geto-dacice
Gh. Iacob, Luminiţa Iacob, Modernizare-europenism. România de la Cuza Vodă la Carol al
II-lea, vol. I: Ritmul şi strategia modernizării; vol. II: Percepţie, trăire, identitate etnică
Ioan Ciupercă, România în faţa recunoaşterii unităţii naţionale. Repere
Vasile Cristian, Istoriografia paşoptistă
Alexandru-Florin Platon, Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea)
Victor Spinei (coordonator), Spaţiul nord-est-carpatic în mileniul întunecat
Ştefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate
Vasile Neamţu, Istoria oraşului medieval Baia (Civitas Moldaviensis)
Veniamin Ciobanu, Statutul juridic al Principatelor Române în viziune europeană (sec. al
XVIII-lea)
Gh. Platon, Geneza revoluţiei române de la 1848. Introducere în istoria modernă a românilor
Alexandru-Florin Platon, Societate şi mentalităţi în Europa medievală. O introducere în
antropologia istorică
Nicolae Ursulescu, Contribuţii privind neoliticul şi eneoliticul din regiunile est-carpatice
ale României, vol. I
Vasile V. Russu, Viaţa politică în România (1866-1871), vol. I: De la domnia pământeană la
prinţul străin; vol. II: De la liberalismul radical la conservatorismul autoritar
Ion Agrigoroaiei, România interbelică
Maria Magdalena Szekely, Sfetnicii lui Petru Rareş. Studiu prosopografic
Alexandru-Florin Platon, Cristiana Oghină-Pavie, Jacques-Guy Petit (studii reunite de), Noi
perspective asupra istoriei sociale în România şi Franţa/ Nouvelles perspectives de
l’histoire sociale en France et en Roumanie
Ştefan Lemny, Întîlniri cu istoria în secolul XVIII. Teme şi figuri din spaţiul românesc
Petronel Zahariuc, Ţara Moldovei în vremea lui Gheorghe Ştefan voievod (1653-1658)
Ştefan S. Gorovei, Între istoria reală şi imaginar. Acţiuni politice şi culturale în veacul XVIII
Silviu Sanie, Scriere şi imagini în spaţiul carpato-nistrian (secolele VI a.Ch. – IV p.Ch.)
Victor Cojocaru, Populaţia zonei nordice şi nord-vestice a Pontului Euxin în secolele VI-I
a.Chr. pe baza izvoarelor epigrafice
Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba, Sclavi şi liberţi imperiali în provinciile romane din Illyricum.
Dalmatia, Pannonia, Dacia şi Moesia
Laurenţiu Rădvan, Oraşele din Ţara Românească pînă la sfîrşitul secolului al XVI-lea
Flavius Solomon, Politică şi confesiune la început de Ev Mediu moldovenesc
Mihai-Răzvan Ungureanu, Convertire şi integrare religioasă la începutul epocii moderne
Gabriel Bădărău, Raporturi politice româno-habsburgice. De la Unire la Independenţă
Elena Chiaburu, Carte şi tipar în Ţara Moldovei pînă la 1829
Ion Toderaşcu (coordonator), Etnie şi confesiune în Moldova medievală
Valentin Constantinov, Ţara Românească şi Ţara Moldovei în timpul domniilor lui Radu
Mihnea
Dumitru Nastase, Ştefan S. Gorovei, Benoit Joudiou, De potestate. Semne şi expresii ale
puterii în Evul Mediu românesc
Laurenţiu Rădvan (editor), Civilizaţia urbană din spaţiul românesc în secolele XVI-XVII
Bogdan-Petru Maleon, Clerul de mir din Moldova secolelor XIV-XVI
Laurenţiu Rădvan (editor), Oraşul din spaţiul românesc între Orient şi Occident. Tranziţia
de la medievalitate la modernitate
Andi Mihalache, Adrian Cioflâncă (coordonatori), In medias res. Studii de istorie culturală
Liviu Pilat, Între Roma şi Bizanţ. Societate şi putere în Moldova (sec. XIV-XVI)
Claudiu-Lucian Topor, Germania, România şi războaiele balcanice
Petronel Zahariuc, De la Iaşi la Muntele Athos. Studii şi documente de istorie a Bisericii
Daniel Niţă-Danielescu, Războaiele dintre ruşi şi turci din secolul al XVIII-lea şi implicaţiile
lor asupra Bisericii Ortodoxe Române din Moldova
Andi Mihalache, Alexandru Istrate (coordonatori), Romantism şi modernitate. Atitudini,
reevaluări, polemici
Alexandru-Florin Platon, Bogdan-Petru Maleon, Liviu Pilat, Ideologii politice şi reprezentări
ale puterii în Europa
Ioan Ciupercă, Bogdan-Alexandru Schipor, Dan Constantin Mâţă (coordonatori), România
şi sistemele de securitate în Europa (1919-1975)
Ionuţ Nistor, „Problema aromână” în raporturile României cu statele balcanice (1903-1913)
Dan Lazăr, România şi Iugoslavia în primul deceniu interbelic. Relaţii politico-diplomatice
(1919-1929)
Mihai Cojocariu, Zimbrul şi Vulturul. Cercetări privitoare la unirea Principatelor
Andi Mihalache, Silvia Marin-Barutcieff (coordonatori), De la fictiv la real. Imaginea,
imaginarul, imagologia
Elena Chiaburu, Carte şi tipar în Ţara Moldovei, ediţia a II-a revăzută şi adăugită