20.07.

2013

Autismul - Studiu de caz

NUMELE SI PRENUMELE C OPILULUI: G. M. DATA NASTERII: 8 -03- 2005 ADRESA: mun.

Rosiori de Vede, judetul Teleorman Tata: F. Mama: I. Frati: o sora mai mare
DIAGNOSTIC : Tulburare pervaziva de dezvoltare; Autism; Tulburare de afect.
ANAMNEZA: Mama fetitei m-a contactat telefonic in aprilie 2010, interesandu-se de
programele de terapie ale A.C .A.A.T., ocazie cu care si-a exprimat dorinta de a
aduce copilul la terapie in ziua de joi a fiecarei saptamani. Din datele relatate
de mama si diagnosticul medical am constatat urmatoarele cu privire la copil: a
fost o sarcina fara probleme, un copil dorit. S-a nascut normal, cam cu 10 zile
depasire de termen, cu o greutate de 4,300 kg si 52 cm. A fost suspectata de
paralizie de val palatin si trimisa la spitalul “Grigore Alexandrescu”, unde s-a
dovedit ca de fapt era o mica malformatie congenitala, care in trei zile de la
nastere a disparut si a putut sa se hraneasca normal la san. C u toate ca se
dezvolta normal din punct fizic, a continuat sa fie un copil agitat si plangacios,
dar foarte curios si foarte atasat de mama. La varsta de 1 an si 6 luni pronunta
cuvintele “ma-ma” si “apa”, apoi dupa o luna a pierdut aceste cuvinte si aliniatul
jucariilor si televizorul au devenit ocupatia preferata. Flutura mainile si alerga
foarte mult, nu raspundea la chemarea pe nume si nu se juca cu sora ei mai mare.
Mama a consultat intai medicul pediatru, care i-a recomandat un neuropsihiatru din
Rosiori de Vede. Pentru ca in urma tratamentului prescris de neuropsihiatru mama nu
a sesizat nici un progres, au hotarat s-o duca la ”Spitalul C linic de Psihiatrie
Dr. Alexandru Obregia”, unde a fost diagnosticata cu retard mintal usor. Dupa
tratamentul medicamentos prescris, a inceput sa doarma mult mai bine, aproape toate
noptile integral. In jurul varstei de 2 ani parintii au consultat un alt medic din
Bucuresti, care a pus diagnosticul de “autism lights” si le-a recomandat terapia
ABA. O perioada mama a facut terapie singura, asa cum a inteles citind despre
terapia ABA. La varsta de 3 ani si 8 luni au mers la o clinica de la Targu-Mures,
unde au primit un tratament medicamentos pe care fetita il urmeaza si in prezent.
La 3 ani si 11 luni a inceput sa mearga singura la olita, pentru pipi. A facut
terapie la domiciliu, mama sesizand progresele, dar din lipsa banilor s-a renuntat
la terapie. Mama a continuat terapia singura si a apelat la un cabinet scolar (o
data pe saptamana) si la C entrul de Recuperare din Alexandria (de doua ori pe
saptamana). SC URTA C ARAC TERIZARE A MODULUI DE MANIFESTARE A SINDROMULUI AUTIST
(la inceputul terapiei) Programul de terapie a inceput la A.C .A.A.T. pe 7 mai
2010. A fost intai o perioada de preterapie si evaluare a fetitei din care au
rezultat (in rezumat) urmatoarele- conform fisei de dezvoltare Portage: Fetita este
dezvoltata normal din punct de vedere fizic. JOC : - este atrasa de jucarii, dar
timp foarte scurt, apoi le arunca; - ii place jocul de puzzle; - ii plac jucariile
senzoriale; - nu participa singura la joc; - nu participa la jocuri de grup; - ii
place jocul social cu cantece si miscari, ii place muzica. LIMBAJUL si
posibilitatile de articulare: - nu se constata anomalii buco-linguo-faciale; -
exista limbajul perceptiv, iar limbajul expresiv consta in cateva onomatopee si
cuvintele: apa, papa, popa, tata; - incearca sa imite verbal, la cerere sau
spontan; - raspunde, dar nu intotdeauna, la solicitari simple; - nu raspunde la DA
sau NU; - arata, dar nu intotdeauna, obiectele familiare cand sunt numite si nu le
da la cerere. C OGNITIV: - realizeaza constructii simple; - introduce piese in
planseta cu orificii;
www.psyvolution.ro/359-autismul-studiu-de-caz 1/4
20.07.2013

Autismul - Studiu de caz

- coloreaza cu creionul in interiorul conturului depasind conturul destul de des; -

asociaza obiecte asemanatoare; - suprapune cuburi; - indica partile corpului; - se
arata pe ea in oglinda. SOC IALIZARE: - nu stabileste contact vizual; - solicita
ajutor in anumite situatii; - accepta greu despartirea de mama (plange cand o lasa
la terapie, se agita), dar asezata la masa de lucru si incepand cu un program
atragator pentru ea, de exemplu- puzzle, se concentreaza si participa activ la
activitate; - plange, se agita si cauta sa exploreze imprejurimile; - accesele de
plans sunt dese, cu durata variabila; - accepta copiii in preajma ei, dar nu
interactioneaza cu ei; - nu imita spontan adultii si copiii; - la cerere, imita cu
intarziere; - nu raspunde intotdeauna la solicitari; - reactioneaza bine la
recompense materiale si verbale. INDEPENDENTA- AUTOSERVIRE: - participa pasiv la
imbracat/dezbracat; - si-a insusit programul de toaleta, dar nu in totalitate; - se
sterge cu prosopul; - foloseste tacamurile. MOTRIC ITATE: - motricitatea grosiera,
relativ bine dezvoltata; - este curioasa si interesata de exercitiile de
motricitate fina. Examinarea a fost dificila– metoda de baza utilizata a fost
observarea (inregistrandu-se dezvoltarea motrica, cunoasterea partilor corpului,
recunoasterea formelor, culorilor, cifrelor, orientarea spatiala, temporala,
notiuni, raspunsuri la comenzi); inregistrarea comportamentului s-a facut in timp
si locuri diferite. Debutul sedintelor a fost dificil, Moni nu a colaborat bine, a
fost necesara prezenta mamei si a unui coterapeut. Am avut grija sa pornesc de la
lucruri foarte cunoscute de copil si foarte indragite. Au fost necesare
recompensele materiale, m-am folosit si de curiozitatea fetitei, de interesul
acesteia de a cunoaste, dar cu pasi foarte mici, captandu-i atentia, increderea de
a coopera, de a se manifesta verbal si non-verbal in prezenta mea. PRINC IPIILE SI
OBIEC TIVELE PROGRAMULUI DE TERAPIE - Stabilirea progresiva a contactelor sociale.
- Aplicarea metodei TEAC H (atitudini comportamentale si program de invatare
independenta fata de adult) prin care copilul este invatat principalele deprinderi
de lucru, pe care si le insuseste ca pe o chestiune de rutina. - In terapie,
regulile sa fie foarte flexibile in functie de contexte particulare. - Folosirea
metodelor directe de formare a deprinderilor de conversatie. - Verificarea
permanenta a ceea ce intelege copilul din ce i se cere sa lucreze. - Dezvoltarea
limbajului in maniera functionala si comunicativa in context tinand cont de cele
cinci dimensiuni ale programului TEAC H (vocabular, context, forma, functie
semantica, functia de comunicare). - Incurajarea gandirii si flexibilitatii in
comportament. - Monitorizarea si managementul comportamentului. Principiul de baza
in terapie a fost: a construi pornind de la ce poate copilul folosind chiar si
stereotipurile si preferintele. Am urmarit reducerea, pe cat posibil, a ajutorului
acordat copilului (promptul); stimularea si recompensarea initiativelor ce vin din
partea acestuia. Programul educational stabilit urmareste obiective pentru aria de
dezvoltare cognitiv-verbala. Obiectivul fundamental al terapiei: formarea si
dezvoltarea abilitatilor de comunicare. Al doilea obiectiv: formarea unei
reprezentari generale despre lume si mediul in care ea se desfasoara, formarea
www.psyvolution.ro/359-autismul-studiu-de-caz 2/4
20.07.2013

Autismul - Studiu de caz

motivatiei, dezvoltarea capacitatii de a intelege ca te poti face inteles,

dobandirea unei experiente in legatura cu ceea ce este la un moment dat
semnificativ. Programul educational terapeutic a fost alcatuit in conformitate cu
aceste obiective, in vederea actionarii pe diferite laturi: limbaj, memorie,
atentie, gandire, afectivitate. Am urmarit initial trezirea interesului si crearea
unui tonus pozitiv. In activitate am antrenat toti analizatorii. Pentru memorarea,
intelegerea, compararea notiunilor, folosirea propozitiilor si orientarea spatiala
si temporala am folosit mult material intuitiv si demonstratia. PROGRAM DE TERAPIE
Am vazut-o prima data pe Moni la data de 7 mai 2010. Am asezat-o la masa de lucru
insotita de mama ei, primele 2 sedinte. La inceputul programului de terapie,
plangea, se agita cand se aseaza la masa de lucru. S-a lucrat cu terapeut si
coterapeut. Am urmarit dezvoltarea tuturor palierelor deficitare ale copilului,
programe de joc, comunicare si limbaj, autoservire si motricitate, dar se adreseaza
nivelului de varsta 2 ani si jumatate. Moni a participat, la inceput, la cate o
sedinta de terapie pe saptamana, apoi la cate doua sedinte pe saptamana. C ontactul
vizual a fost una din prioritati, toate sarcinile trebuind sa aiba raspunsul
insotit de contact vizual. Programele initiale vizau dezvoltarea imitatiei din mai
multe puncte de vedere: imitatie motorie, imitatie orala, imitatie verbala. Un
aspect foarte important al programelor de terapie este dezvoltarea limbajului
receptiv si, ulterior, expresiv: recunoasterea obiectelor si indicarea lor
(receptiv obiecte), recunoasterea si indicarea partilor corpului sau raspunsul la o
serie de instructiuni verbale, fara suport gestual. Invatarea abilitatilor de joc
s-a inceput cu inele de pus pe gatul ratei, constructii simple, imbinari, incastru
si puzzle (toate cu prompt la inceput), iar alaturi de acestea, exercitii pentru
dezvoltarea motricitatii fine dar si de potrivire de obiecte si imagini, asocieri.
Fiecare dintre aceste programe cu care a demarat planul de terapie initial a urmat
un traseu propriu in functie de abilitatile copilului de a invata. Inceputul a fost
dificil si partea cu cele mai multe probleme a fost la inceputul terapiei, cand
copilul nu dorea sa raspunda solicitarilor. Am imbinat activitatile cunoscute si
placute cu cele noi si nedorite si am pus la punct un sistem de recompense.
Imitatia motorie a fost un program care i-a placut si in care a invatat relativ
repede sa imite adultul in activitati simple cum ar fi: batutul din palme, morisca,
ridicatul mainilor, tropaitul picioarelor. Imitatia motorie s-a imbunatatit
substantial. La fel s-a intamplat si cu instructiile fara suport gestual. De cand a
inceput terapia, un loc central i-a revenit jocului, caruia i-au servit mai multe
programe: cuburi, inele, puzzle, joc independent, joc simbolic, jocul cu mingea,
jocul cu mama (o parte speciala de program in care fetita avea de facut jocuri ,,de
fete’’cu mama si sora ei, de la cele mai simple scenarii si pana la cele mai
complicate). Dupa ce a invatat sa arate obiectele denumite de adult, si odata cu
dezvoltarea limbajului verbal, cerererile deja aveau raspuns verbal si fetita a
inceput sa raspunda la intrebarea „C e e asta?”. Limbajul expresiv se referea nu
doar la obiectele din jur, ci si la actiuni. Programul de potrivire a trecut de
asemenea prin mai multe faze: potrivire de obiecte identice 3D, potrivire de
imagini identice 2D, potrivire imagine la obiect si obiect la imagine 2D la 3D si
invers, s-a reluat acest lant cu obiecte si imagini similare diferite prin cate o
insusire, apoi 2, apoi 3, urmatorul pas a fost asocierea dupa functionalitate a
obiectelor (creionul+hartia, farfuria+lingura, periuta+pasta, etc). Urmatorul pas a
fost sortarea mai multor obiecte de acelasi fel, intelegerea conceptului de „la
fel” si „diferit” in exercitii multiple implicand diferite categorii de obiecte.
Dupa parcurgerea tuturor acestor etape, dar si in urma dezvoltarii limbajului
verbal si a achizitiilor cognitive s-au invatat categoriile de obiecte- apartenenta
la categorii, si denumirea acestora. Pentru comunicare si limbaj verbal s-au
parcurs o serie de programe incepand cu cel de imitare orala, de exercitii de
gimnastica faciala si respiratie, continuand cu multe exercitii de promovare a
limbajului si tentatii de comunicare (cantece, poezii si onomatopee) continuand cu
imitarea verbala. Pentru tentatii de comunicare si promovarea limbajului s-au
folosit nenumarate cantece si poezii din care Moni era provocata sa spuna o
expresie, un cuvant, pe o
www.psyvolution.ro/359-autismul-studiu-de-caz 3/4
20.07.2013

Autismul - Studiu de caz

anumita tonalitate. Imitarea verbala (verbalizarea la cerere dupa model) a demarat

greu, s-a lucrat pentru invatarea fetitei sa raspunda la comanda ,,spune” care era
insotita de diverse sunete si cuvinte care ii erau cunoscute. Da / Nu– s-au invatat
intai in imitare motorie, apoi in imitare verbala, urmatorul pas fiind invatarea in
situatii concrete. Un alt obiectiv important a fost sa faca alegerea obiectului pe
care si-l doreste ( din 2 sau mai multe obiecte prezentate), sa raspunda cu numele
obiectului, sa raspunda la intrebarea ,,ce vrei?’’. A urmat un program in care a
invatat sa raspunda la intrebari sociale. C rescand volumul limbajului, copilul a
inceput sa capete incredere mai multa in ceea ce spune, in faptul ca este auzit si
inteles, si comunicarea a facut din nou un salt calitativ. Pentru colorat si desen,
obiectivele au fost: apucarea creionului si folosirea lui cat mai corecta in raport
cu varsta copilului, coloratul in contur, desenarea imitativa a unor semne: linia
verticala, orizontala; semnul plus; cercul; semnul egal; litera V; diagonala unui
patrat; pomul; fata; forme simple independent, fara imitatie. Functionalitatea
obiectelor: „C e faci cu paharul?”- „Beau”, „C e faci cu creionul?”- „Scriu”, „C e
faci cu foarfeca?”- „Tai”, „C e faci pe scaun?”- „Stau”, „C e faci cu ochii?”-
„Vad”, „C e faci cu picioarele?”- „Merg”, „C e faci cu nasul?”- „Miros”, „C e faci
cu urechile?” –„Aud”, „C e faci cu gura?”- „Mananc/ vorbesc”, „C e faci cu
mainile?”- „Ma joc.” Programele de terapie au curs unele din altele, fetita
ajungand sa invete receptiv si expresiv cifrele, culorile, figurile geometrice,
literele. A invatat actiuni, sa raspunda la intrebari ca: ,,C e faci?”, „C e face
X?”, apoi, „C ine este?”, „C ine vine?”, „Unde?”, „C e vrei?”, „C um te cheama?”,
„C um o cheama pe sora ta?”, pozitii spatiale- pe, sub, langa, in, deasupra, sus,
jos-, marimi. La folosirea pronumelui sunt inca dificultati. Fiecare program se
face pana este insusit si fetita reuseste sa generalizeze raspunsul cu alte
persoane, in alte conditii decat la masa de lucru, sd-uri exprimate in moduri
diferite, efectiv in viata de zi cu zi. Programul de toaleta a fost inceput devreme
de catre mama si mai continua pentru consolidarea deprinderilor invatate. C
omportamentul de protest a luat forme diferite: plans, tipat, refuzul de a se aseza
la masa de lucru, refuzul de a coopera, imbratisarea persoanei care traseaza
sarcina pentru a evita executarea acesteia. Fetita este inscrisa intr-o grupa de
gradinita la o scoala speciala. Este un copil afectuos, curios si sociabil- atat
cat poate ea sa socializeze. C oopereaza la activitati, raspunde la intrebari, nu
se joaca activ cu ceilalti copii. Programul de terapie s-a confruntat intr-un an de
zile cu perioade de protest generalizat fiind pusi in situatia de a schimba
strategiile, programele, materialele. Recompensele utilizate au fost la inceput
alimentare, apoi materiale si sociale. Progresele facute de Moni sunt mari pentru
noi si foarte mari comparandu-le cu cele ale copiilor care au iesit din program.
Rezultatele ar fi fost foarte bune daca Moni ar fi beneficiat de programul riguros
al unui centru de zi. Autostimularile mai exista, mai ales cand e singura.
Protestul este si el prezent, dar prin fermitate si nelasandu-ne santajati
emotional, reusim sa obtinem realizarea sarcinilor propuse. Bibliografie : -
„Terapia tulburarilor de limbaj”, C ornelia Stanica, Ecaterina Vrasmas, Editura
Didactica si Pedagogica, 1997 - „Semiologia dislexiei– disgrafiei si terapia ei”,
Veronica Bilbie, EdituraPim, 2010 - „Defectologie si logopedie”, Monica Delicia
Avramescu, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2006 - „Limbaj si intelect”, C
onstantin Paunescu, Editura Stiintifica, 1973 - „Educatia copilului prescolar”,
Ecaterina Vrasmas, Editura Pro Humanitate, 1999 - „Terapia axata pe comportamentele
verbale”, Mary Lynch Barbera, Tracy Rasmussen, Editura For You, 2009 - „C onduita
verbal a scolarilor mici”, Emil Verza, Editura Didactica si Pedagogica, 1973 - „Sa
invatam cu… placere, Fise de exercitii logopedice in comunitatea orala si scrisa”,
Ecaterina Vrasmas, Viorica Oprea, Ana Stoica, Adriana Stancu, Sorina Niculescu,
Elena Liliana Galbinasu, 2007

www.psyvolution.ro/359-autismul-studiu-de-caz
4/4