TIPURI DE CIROZĂ

COLANGITĂ BILIARĂ PRIMITIVĂ (PBC)

 afecţiune hepatică cronică caracterizată prin distrugerea progresivă a micilor canale biliare interlobulare  ceea ce duce la ciroză
 femeile cu vârste 40-50 de ani  90% dintre pacienţi
 prevalenţa  ≈ 7,5 la 100.000 - cu o ↑ de 1-6% la rudele de gradul I
 PBC a fost numită colangită cronică distructivă non-supurativă (un termen mai descriptiv al lez. precoce)  subliniază faptul că adevărata ciroză apare numai în etapele târzii

ETIOLOGIE

 etiologia NU este cunoscută – dar există o bază imunologică bine documentată

 anticorpii anti-mitocondriali serici (AMA)  se regăsesc la aproape toţi pacienţii
 antigenul mitocondrial M2  specific PBC & sunt identificate 5 antigene M2 specifice
 prezenţa AMA în titru ↑  NU are legătură cu tabloul clinic / histologic & rolul său în patogeneză NU este clar stabilit
 anticorpii împotriva antigenelor nucleare (precum anti-gp210)  prezenţi la 50% dintre pacienţi & se corelează cu progresia spre insuficienţă hepatică
 se pare că un factor de mediu acţionează asupra unei gazde predispuse genetic prin mimetică (imitare) moleculară & inițiază procesul de agresiune autoimună
 anticorpii E. coli & Novosphingobium aromaticivorans  prezenţi în titru ↑
 sinteza lgM  ↑ & se consideră că aceasta se datorează eşecului comutării sintezei de la anticorpi lgM la anticorpi lgG
 NU s-au găsit loci specifici ai complexului major de histocompatibilitate de clasa II (MHC)

TABLOU CLINIC

 pacienţii ASIMPTOMATICI  sunt descoperiţi la o examinare de rutină / prin screening & pot prezenta hepatomegalie / fosfataza alcalină (FA) serică ↑ / autoanticorpi
 pruritul  adesea cel mai timpuriu simptom
 fatigabilitatea  care este frecvent invalidantă - poate însoţi pruritul (în special în cazurile evolutive)
 când apare icterul  hepatomegalia este de obicei prezentă
 se poate constata xantelasmă pigmentată la nivelul pleoapelor / depuneri de colesterol în pliurile tegumentelor mâinilor

MANIFESTĂRI ASOCIATE

 manifestările autoimune (ex – sindromul Sjogren / sclerodermia / tiroidita)  apar cu frecvenţă ↑

 keratoconjunctivita sicca (ochi & gură uscate)  în 70% din cazuri
 pot fi asociate  acidoza tubulară renală / glomerulonefrita membranoasă / boala celiacă / pneumonia interstiţială

INVESTIGAȚII

 anticorpi mitocondriali – determinaţi de rutină prin ELISA  prezenţi la > 95% dintre pacienţi & anticorpul M2 este 98% & de asemenea pot fi prezenţi alţi anticorpi
nespecifici (ex – factor anti-nuclear & muşchi neted)
 fosfataza alcalină serică ↑  adesea singura anomalie biochimică hepatică
 colesterolul seric ↑
 lgM seric  poate fi foarte ↑↑
 ecografia  poate evidenţia o modificare difuză a arhitecturii ficatului
 biopsia hepatică  caracteristici histologice specifice cu prezenţa unui infiltrat în spaţiile porte – în principal cu limfocite şi plasmocite
 în ≈ 40% din biopsii se constată granuloame & majoritatea modificărilor timpurii sunt în zona 1 – mai târziu apare deteriorarea + rarefierea duetelor biliare mici
cu proliferare ductulară & se observă fibroza tractelor portale & în cele din urmă ciroza
 granuloamele hepatice  mai pot fi observate în sarcoidoză / tuberculoză / schistosomiază / reacţii medicamentoase / bruceloză / în infestarea parazitară

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

 tabloul clasic prezintă dificultăţi ↓ în ceea ce priveşte diagnosticul (care poate fi confirmat prin biopsie – deşi aceasta este necesară numai în cazuri îndoielnice)
 un grup de pacienţi cu modificări histologice specifice PBC – dar serologie de tip hepatită autoimună  denumit ca având COLANGITĂ AUTOIMUNĂ & răspunde la steroizi +
azatioprină
 la pacientul icteric  trebuie exclusă obstrucţia biliară extrahepatică – prin ecografie / MRCP

TRATAMENT

 acidul ursodeoxicolic (10-15 mg/kg)  îmbunătăţeşte nivelul bilirubinei + al aminotransferazelor & administrarea sa este benefică precoce în faza asimptomatică – în timp ce în
boala avansată NU se obţine niciun beneficiu & la pacienţii care nu răspund la acid ursodeoxicolic – poate fi luat în considerare acidul obeticholic dar acest medicament este asociat
cu ↑ colesterolului & poate agrava pruritul
 steroizii  ameliorează modificările biochimice & histologice – dar provoacă osteoporoză + alte reacţii adverse (NU ar trebui utilizaţi !!!)
 se poate instala o malabsorbţie pentru vitaminele liposolubile (A, D, K) şi în consecinţă - este necesară suplimentarea lor
 bifosfonaţii  sunt necesari pt osteoporoză – în ciuda concentraţiilor ↑ ale lipidelor serice PBC NU este asociată cu un risc ↑ de boală CV iar strategiile pt prevenirea evenimentelor
vasculare trebuie adaptate individual
 pruritul este greu de controlat  colestiramina este utilă – deşi indigestă & rifampicina + naloxona + naltrexona (antagonişti opioizi) s-au dovedit a fi de folos
 pruritul intratabil  poate fi ameliorat prin plasmafereză / cu ajutorul unui sistem molecular recirculant absorbant (MARS)
 lipsa terapiei medicale eficiente  a făcut ca PBC să constituie o indicaţie majoră pentru transplantul hepatic
 fatigabilitatea este frecventă & poate fi debilitantă  NU beneficiază de o terapie dovedită – iar transplantul NU îmbunătăţeşte simptomatologia
 modafinil  utilizat pt narcolepsie – pare promiţător dar încă NU a fost evaluat prin studii randomizate & poate provoca reacţii adverse semnificative & ar dependenţă

COMPLICAȚII

 complicaţiile sunt cele ale cirozei

 în plus  apar osteoporoză & mai rar osteomalacie + o polineuropatie

PROGNOSTIC

 prognosticul este foarte variabil

 pacienţii asimptomatici & cei care se confruntă doar cu prurit  vor supravieţui mai mult de 20 de ani
 pacienţii simptomatici cu icter  o evoluţie progresivă mai rapidă & pot deceda prin insuficienţă hepatică / sângerare varice termen de 5 ani
 transplantul hepatic trebuie luat în considerare atunci când bilirubina serică este în mod persistent > 100 μmol/l
COLANGITĂ SCLEROZANTĂ PRIMITIVĂ

 boală hepatică colestatică cronică  caracterizată prin distrugerea inflamatorie fibrozantă a canalelor biliare intra- + extrahepatice
 la 75% dintre pacienţi  PSC este asociată cu o boală inflamatorie intestinală (de obicei - colită ulcerativă) & nu este neobişnuit ca PSC să premeargă debutul bolii inflamatorii
intestinale – cauzele NU sunt cunoscute dar susceptibilitatea genetică pt PSC este asociată cu haplotipul HLA-A1-B8-DR3
 autoanticorpii pANCA  se găsesc în serul a 60% din cazuri
 70% dintre pacienţi sunt bărbaţi – iar vârsta medie de debut este de ≈ 40 de ani
 PSC secundară  este observată la pacienţii cu HIV + criptosporidium & poate
urma utilizării greşite de ketamină

TABLOU CLINIC

 odată cu ↑ screeningului pacienţilor cu boală inflamatorie intestinală  PSC

este detectată într-o fază asimptomatică - dar cu biochimie hepatică
alterată (de obicei cu ↑ în serică a FA)
 prezentarea simptomatică  este de obicei cu prurit supărător
fluctuant + icter + colangită

DIAGNOSTIC

 modificările biliare tipice asociate cu PSC  pot fi identificate prin MRCP

 colangiograma  prezintă în mod caracteristic neregularităţi ale calibrului căilor biliare intra- + extrahepatice – deşi oricare dintre teritorii poate fi şi singurul afectat

MORFOPATOLOGIE

 histologia poate fi contributivă pentru diagnostic  ea evidenţiază inflamatia ramurilor biliare mici intrahepatice asociată cu ţesut cicatricial – descris clasic ca având aspectul de
COAJĂ DE CEAPĂ (aceste modificări variază de la infiltrate inflamatorii minore până la stadiul de ciroză constituită)

TRATAMENT

 PSC  afectiune lent progresivă (simptomele & testele biochimice pot să fluctueze) care duce în final la ciroză + decompensare hepatică asociată
 colangita recurentă  poate fi întâlnită înainte de debutul cirozei
 colangiocarcinomul  apare în până la 15% din cazuri
 singurul tratament dovedit a fi eficient este transplantul hepatic
 acidul ursodeoxicolic – un acid biliar  a fost evaluat pe scară largă – dar NU există dovezi pentru vreun beneficiu
 terapia cu doze mari (30 mg/kg) poate fi chiar dăunătoare
 într-o minoritate de cazuri  leziunile dominante sunt situate la nivelul căilor biliare extrahepatice – astfel de leziuni pot fi rezolvate prin i rvenţii endoscopice biliare care constau
în dilatare cu balon & plasare temporară de stenturi

CIROZĂ BILIARĂ SECUNDARĂ

 ciroza poate rezulta din obstrucţia prelungită (luni de zile) a ductelor biliare mari
 cauzele includ  stenozele căii biliare principale + calculii biliari + colangita sclerozantă
 pentru evidenţierea arborelui biliar  trebuie efectuate examinarea ecografică + MRCP – urmate uneori de ERCP / dacă abordarea endoscopică este dificilă – de o colangiografie
transhepatică percutană (unde canalele biliare intrahepatice sunt abordate sub ghidaj ecografic) şi orice obstacol identificat trebuie în mod obligatoriu rezolvat.

HEMOCROMATOZĂ EREDITARĂ

 boală mostenită – caracterizată prin depunerea excesivă de Fe în diferite organe  ceea ce duce la fibroză + insuficienţă funcţională a organului
 există 4 tipuri principale de tulburări moştenite
. HFE tip 1  gena HFE (mutaţia C282Y) este cea mai frecventă & se află pe cromozomul 6
. tip 2A  gena HJV juvenilă (mutaţia G320V) & tip 2B  gena HAMP juvenilă (mutaţia 93delG)
. tip 3 TfR2  gena TfR2 (mutaţia Y250X)
. tip 4  ferroportina – gena SLC40A1 (mutaţia V162del)
 tipurile 1 + 2 + 3 de hemocromatoză  se transmit după modelul autozomal
recesiv – iar tipul 4 caracterizat prin exces de ferroportină se
transmite autozomal dominant
 HE  prevalenţă la caucazieni (homozigoţi) de 1 din 400 – dar o expresie
fenotipică foarte variabilă + o frecvenţă heterozigotă (purtător) de 1 în 10
 este cea mai frecventă tulburare legată de o singură genă la caucazieni

ETIOLOGIE

 85% - 90% dintre pacienţii cu HE  homozigoţi pt Cys 282 Tyr (mutaţia

C282Y) – aceasta este HFE de tip 1
 o a 2-a mutaţie (His 63 Asp, H63D)  apare la 25% din populaţie – fiind
caracterizată printr-un dezechilibru de înlănţuire genică cu mutatia Cys 282 Tyr
 o altă formă de hemocromatoză (tip 3)  apare în sudul Europei & este asociată cu TfR2 – un receptor izoform al transferinei
 celelalte tipuri – cele legate de ferroportină (tipul 4) + formele juvenile (2A şi 2B)  sunt mult mai RARE
 pot fi relevante aporturile alimentare de fier & agenţii chelatori (acid ascorbic)
 supraîncărcarea cu fier  poate fi prezentă la alcoolici – excesul de alcool per se NU provoacă HE (deşi există un istoric de consum de alcool în exces la cienţi)

MECANISMUL AGRESIUNII

 proteina genei HFE interacţionează cu receptorul 1 al transferinei – care este un mediator pt absorbţia intestinală a Fe
 fierul este preluat în exces de celulele mucoasei – depăşind capacitatea de legare a transferinei
 hepcidina  o proteină sintetizată în ficat – ocupă o poziţie centrală în controlul absorbţiei fierului (nivelul ei ↑ în stările de deficit de Fe & ↓ odată cu supraîncărcarea cu Fe)
 mutaţiile descrise  perturbă expresia hepcidinei – Internalizând astfel ferroportina & conducând la o supraîncărcare neinhibată de Fe
 expresia hepatică a genei hepcidinei  este ↓ în hemocromatoza HFE – facilitând supraîncărcarea hepatică cu Fe
 excesul de Fe este astfel preluat treptat de ficat & de alte ţesuturi într-o perioadă îndelungată de timp – pare probabil că Fe î te factorul precipitant al fibrozei hepatice

MORFOPATOLOGIE

 la pacienţii simptomatici  conţinutul total de Fe din corp este de 20-40 g – comparativ cu 3-4 g la o persoană normală
 conţinutul de Fe este ↑ în special în ficat & pancreas (50-100 de ori faţă de valoarea normală) – dar şi în alte organe (ex – glande endocrine + inimă + tegumente)
 în cazurile cu hemocromatoză constituită  ficatul prezintă depuneri extensive de Fe + fibroză
 în stadiile precoce  Fe este depus în hepatocitele periportale (în lizozomii pericanaliculari) & mai târziu este distribuit larg în toate zonele acinare + epiteliul duetelor biliare +
celulele Kupffer + ţesutul conjunctiv
 ciroza este o caracteristică tardivă

TABLOU CLINIC

 cursul bolii depinde de o serie de factori – incluzând genul + aportul alimentar de Fe + prezenţa hepatotoxicelor asociate (în special alcoolul) + genotipurile
 manifestările clinice  apar mai frecvent la bărbaţi (incidenta ↓ la femei este probabil explicată prin pierderea de sânge fiziologică ciclică + un aport alimentar mai mic de Fe)
 majoritatea persoanelor afectate  se află în deceniul 5
 triada clasică  pigmentarea bronzantă a pielii (datorită depunerii melaninei) + hepatomegalie + DZ – este întâlnită doar în cazurile de supraîncărcare importantă cu Fe
 hipogonadismul secundar disfuncţiei hipofizare  cea mai frecventă tulburare endocrină
 se constată deficitul altor hormoni hipofizari – dar deficitele endocrine simptomatice (cum ar fi pierderea libidoului) sunt foarte RARE
 manifestările cardiace – în special IC + aritmii  frecvente – în special la pacienţii tineri
 pirofosfatul de calciu  se depune asimetric în articulaţiile mari + în cele mici (condrocalcinoză) – ceea ce duce la o artropatie

COMPLICAȚII

 ≈ 30% dintre persoanele cu ciroză  vor dezvolta carcinom hepatocelular (HCC)

 HCC  a fost descris foarte RAR la pacienţii non-cirotici la care s-au putut îndepărta depozitele de Fe în exces
 diagnosticul precoce este vital

INVESTIGAȚII

HOMOZIGOȚI

 Fe seric  ↑ (> 30 μmol/L) în 90% din cazuri – cu o ↓ a TIBC + o saturaţie a transferinei > 45%
 feritina serică  ↑ (de obicei > 500 μg/L / 240 nmol/L)
 biochimia hepatică  adesea normală – chiar şi în prezenţa cirozei

HETEROZIGOȚI  pot avea teste biochimice normale / ↑ uşoare ale saturaţiei transferinei (> 45%) / ale feritinei serice (de obicei > 400 μg/L)

TESTARE GENETICĂ  dacă explorările legate de fier sunt alterate se efectuează teste genetice

BIOPSIE HEPATICĂ

 NU este neapărat necesară pentru diagnostic  dar este utilă pt

. a stabili dimensiunea lezării ţesuturilor
. a evalua Fe tisular
. a măsura concentraţia hepatică de Fe (> 180 μmol/g greutate uscată a fragmentului de biopsie hepatică indică hemocroma ză)
 gradele uşoare de depunere parenchimatoasă de Fe la pacienţii cu alte forme de ciroză - în special dacă se datorează alcoolului  pot rovoca adesea confuzie cu HE homozigotă
adevărată
RMN

 ↓ dramatică a intensităţii semnalului ficatului şi pancreasului – datorită efectului paramagnetic al feritinei + hemosiderinei
 o tehnică specială (GRE) puternic ponderată T2  detectează toate supraîncărcările hepatice cu Fe relevante dpdv clinic (> 60 μmol/g de ficat)
 în supraîncărcarea secundară cu Fe (hemosideroză) – care implică celulele reticuloendoteliale  pancreasul este cruţat – ceea ce permite distincţia între cele două afecţiuni

TRATAMENT

FLEBOTOMIE CU EMISIE DE SÂNGE

 aceasta prelungeşte viaţa & poate ameliora deteriorarea ţesuturilor  riscul pentru HCC persistă în continuare dacă ciroza este prezentă
 toţi pacienţii trebuie să elimine excesul de Fe cât mai repede posibil  acest lucru se obţine prin flebotomie cu emisie de sânge de 500 ml efectuată de 2 ori pe săptămână timp
de până la 2 ani – adică 160 de unităti cu 250 mg de Fe pe unitate (ceea ce este egal cu 40 g fier eliminat)
 în timpul flebotomiei trebuie monitorizate  Fe seric + feritina + VEM – valoarea acestora ↓ doar atunci când Fe disponibil este epuizat
 pentru a preveni reacumularea Fe  sunt necesare 3 /4 flebotomii pe an
 feritina serică trebuie să rămână în limite normale
 manifestările bolii se ameliorează / dispar – cu excepţia diabetului & a atrofiei testiculare & a condrocalcinozei
 la pacienţii diabetici  ↓ adesea necesarul de insulină
 supleerea testosteronului  frecvent utilă
 în cazul puţinilor pacienţi care nu tolerează emisia de sânge (datorită afecţiunilor cardiace severe / a anemiei)  terapia de chelare cu desferioxamină în perfuzie – intermitentă +
continuă a demonstrat rezultate benefice în eliminarea Fe

SCREENING

 în toate cazurile de HE  toate rudele de gradul I din familie trebuie examinate pt a detecta boala precoce – în stadiul asimptomatic
 analiza mutaţiei HFE  se realizează în asociere cu măsurarea saturaţiei transferinei & a nivelului feritinei serice
 în populaţia generală  Fe seric & saturaţia transferinei sunt cele mai bune + mai puţin costisitoare teste disponibile

BOALA WILSON (DEGENERESCENȚA HEPATOLENTICULARĂ PROGRESIVĂ)

 cuprul alimentar  este absorbit în mod normal în stomac & în intestinul subţire proximal – cuprul absorbit este transportat la ficat legat de albumină & în orporat în
apoceruloplasmină – formând ceruloplasmina (o glicoproteină sintetizată în ficat & secretată în sânge) – restul de cupru este excretat prin bilă în materiile fec
 boala Wilson este o eroare înnăscută foarte rară a metabolismului cuprului  are ca rezultat depunerea cuprului în diferite organe – incluzând ficatul nucleii de la baza
creierului + corneea
 este potenţial tratabilă & toţi pacienţii tineri cu boală hepatică trebuie investigaţi pt această afecţiune

ETIOLOGIE

 boala Wilson  afecţiune autozomal recesivă – cu un defect molecular la nivelul unei ATPaze transportatoare de cupru codi e o genă (A P78) situată pe cromozomul 13
 afectează între 1 din 30.000 & 1 din 100.000 de persoane
 au fost identificate > 300 de mutaţii  cea mai frecventă fiind His 1069 Gly (H1069Q) – prezentă la ≈ 50% din pacienţii caucazie i & această mutaţie este RARĂ în India + Asia
 boala Wilson există în toată lumea – în special în ţările în care consanguinizarea este frecventă
 există o tulburare atât în încorporarea cuprului în proceruloplasmină – ceea ce determină ↓ nivelului seric al ceruloplasminei, cât şi în excreţia biliară a cuprului
 ↓ ceruloplasminei serice  prezentă la > 80% dintre pacienţi – dar aceasta NU este alterarea responsabilă pt depunerile de cupru

MORFOPATOLOGIE

 histologia hepatică nu este diagnostică şi variază de la cea a unei hepatite cronice la ciroză macronodulară
 coloraţiile pentru cupru prezintă o distribuţie periportală - dar acest lucru nu este concludent pentru diagnosticul final
 nucleii de la baza creierului sunt deterioraţi şi prezintă cavitaţie & la nivel renal se constată degenerare tubulară - iar oasele au eroziuni

TABLOU CLINIC

 copiii se prezintă - de obicei - cu probleme hepatice

 adulţii tineri  au mai frecvent manifestări neurologice - cum ar fi tremor + disartrie + mişcări
involuntare + demenţă
 boala hepatică  variază de la episoade de hepatită acută – în special la copii (care pot evolua
spre insuficienţă hepatică acută) până la hepatită cronică / ciroză
 semnele tipice  cele ale unei boli hepatice cronice asociată cu semnele neurologice
ale afectării nucleilor bazali
 un semn specific  inelul Kayser-Fleischer – dat de depunerea de cupru în membrana
lui Descemet din cornee & apare ca un pigment brun-verzui la joncţiunea sclerocorneană & necesită
adesea examinarea cu lampă cu fantă pentru a putea fi identificat (poate să lipsească la copiii mici)

INVESTIGAȚII

 cuprul seric (cupremia) + ceruloplasmina  sunt de obicei ↓ - dar pot fi normale & de
obicei cuprul urinar (cupruria) este ↑ la 100-1000 μg în 24 de ore (1,6-16 μmol) - valorile
normale fiind < 40 μg (0,6 μmol)
 biopsia hepatică  aduce un aport diagnostic prin măsurarea cantităţii hepatice de
cupru (> 250 μg/g greutate uscată) – deşi niveluri ↑ de cupru hepatic se pot găsi şi în colestaza cronică
 hemoliza + anemia  pot fi prezente
 analiza genetică  limitată – dar anumiţi exoni selectaţi sunt analizaţi în funcţie de grupurile de populaţie

TRATAMENT

 tratamentul pe toată durata vieţii cu penicilamină – în doză de 1-1,5 g zilnic (este eficient pt chelarea cuprului)
 dacă tratamentul este început precoce  poate surveni o ameliorare clinică + biochimică
 nivelul de cupru urinar  trebuie monitorizat & doza de medicament va fi ↓ după 2-3 ani
 reacţiile adverse grave apar în 10% din cazuri & includ  erupţii cutanate + leucopenie + modificări ale pielii + leziuni renale
 trientina (1,2-1,8 g/zi) & acetatul de zinc (150 mg/zi)  utilizate ca terapie de întreţinere + pt cazuri asimptomatice
 toţi fraţii & copiii pacienţilor  trebuie investigaţi (analiza mutaţiei ATP78 este utilă) – iar tratamentul cu zinc se administrea şi la asimptomatici (dacă există dovezi pt
acumularea de cupru)
 se recomandă o dietă săracă în cupru (se vor exclude ciocolata & arahidele)
PROGNOSTIC

 diagnosticul precoce & tratamentul eficient  au îmbunătăţit perspectivele

 afectarea neurologică  permanentă
 insuficienţa hepatică acută / ciroza decompensată  trebuie tratată prin transplant hepatic

DEFICIT DE £1-ANTITRIPSINĂ

 un deficit de £1-antitripsină  uneori asociat cu boală hepatică & emfizem pulmonar (în special la fumători)
 făcând parte dintr-o familie de inhibitori de serin protează / superfamilie serpină - £-AT este o glicoproteină
 deficitul de £-AT este o boală genetică – iar 1 din 10 nord-europeni poartă o genă anormală
 gena este localizată pe cromozomul 14 - variantele genetice ale £-AT sunt caracterizate prin mobilităţile lor electroforetice ca
. medie (M)
. lentă (S)
. foarte lentă (Z)
 genotipul normal  inhibitor de protează MM (Pi MM) & homozigotul pentru Z este PiZZ – iar heterozigoţii sunt PiMZ + PiSZ
 variantele S & Z  se datorează înlocuirii acidului glutamic cu un singur aminoacid în poziţiile 264 + 342 ale polipeptidei
 consecinţa  ↓ sintezei + secreţiei hepatice a proteinei secundar interacţiunii proteice nespecifice dintre bucla centrală reactivă & foile β pliate specifice structurii proteice secundare
(polimerizarea structurii în foaie pliată)
 se postulează că eşecul secreţiei proteinei anormale duce la acumularea acesteia în ficat  ceea ce duce la leziuni hepatice

TABLOU CLINIC

 majoritatea pacienţilor cu boală clinică  homozigoţi cu un fenotip PiZZ

 unii pot avea manifestări din copilărie – necesitând transplant
 10-15% dintre pacienţii adulţi vor dezvolta ciroză  de obicei peste vârsta de 50 de ani
 75% dintre pacienții adulți  vor avea probleme respiratorii
 5% dintre pacienţi  mor din cauza bolii hepatice

INVESTIGAȚII

 £1-antritripsina serică  ↓ la 10% din valoarea normală – în fenotipurile

PiZZ & la 60% din normal în varianta S
 examenul histologic  demonstrează prezenţa în hepatocitele
periportale a globulelor rezistente la diastază care conţin £-AT &
sunt (PAS) ⊕ la coloraţia cu acid periodic Schiff
 fibroza + ciroza  pot fi prezente

TRATAMENT

 NU există tratament – în afară de tratamentul complicaţiilor bolii hepatice

 pacienţii cu decompensare hepatică  evaluaţi pt transplant hepatic & ar trebui să înceteze fumatul