Activitate 2.4.b. Aplicare la clasă.

Jurnal reflexiv

 
În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat, experienţe, sentimente, opinii, gânduri împărtăşite,
cu un punct de vedere critic. Elevul este îndemnat să răspundă la întrebări de genul:

Ø  Ce ai învăţat nou din această lecţie?

Ø  Cum ai învăţat?

Ø  Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare?

Ø  Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante?

Ø  Care necesită o clarificare?

Ø  Ce dificultăţi ai întâmpinat?

Ø  Cum poţi utiliza în viitor această experienţă de învăţare?

Ø  În ce măsură ceea ce ai studiat  ţi-a satisfăcut aşteptările?

Ø  Cum îţi place să înveţi în viitor următoarea temă (capitol, lecţie)?

Ø  Ţi-a plăcut experienţa (de învăţare)? Dacă da,  de ce?

Ø  Dacă ai putea schimba ceva, ce ai face?

Ø  Adaugă alte comentarii care te preocupă. 

Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre
propriile procese mintale. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme:

Avantajele aplicării acestei metode:

Ø  jurnalul reflexiv este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare;

Ø  elevul poate să-şi exprime propriile nemulţumiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi

dorinţele şi satisfacţiile;

Ø  profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul
învăţării şi astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;

Ø  cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între profesor şi elev, acesta
din urmă simţindu-se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în consideraţie
circumstanţele; 
Pentru abordarea activității 2.4.b. Aplicare la clasă. Jurnal reflexiv activitate am ales din
cadrul unității II (clasa a VI-a) un fragment din romanul Băiatul cu pijamale în dungi de John
Boyne și am vizat următoarele competențe specifice:1.1, 1.2, 2.1, 2.3, 4.1, 4.3. Am început cu
lectura predictivă și cu exerciții de identificare a cuvintelor necunoscute: sinonime, antonime,
indici de timp și de spațiu, recunoașterea personajelor.

Ce am intenționat? Prin această activitate am intenționat ca elevii să descopere lucruri

despre evenimentele legate de asuprirea evreilor, să se familiarizeze cu  alte  situații în care
sunt implicați copii de vârsta lor care au trăit în alte perioade istorice. Din punct de vedere al
disciplinei,  am avut în vedere formarea competențelor de sensibilizare și exprimare culturală.

Ce am obținut?  Elevii au fost la început reticenți, nu foarte interesanți, apoi, treptat, teptat,
s-au implicat și au devenit foarte curioși. Ei au redactat o pagină de jurnal, exprimându-și
emoțiile și reacțiile daca ar trăi o situație similară cu cea a lui Bruno (prietenia cu un copil
evreu, despărțiți fiind de gardul lagărului, episodul cu păduchii, asemănarea dintre cei doi).

Ce feed-back am oferit elevilor? Acest lucru s-a întâmplat în scris, elevii și-au imaginat ce
s-a întâmplat cu Bruno și cu Shmuel într-un text narativ de 15-20 de rânduri, idea comună a
narațiunilor fiind aceea că, indiferent de epocă, condiție socială, naționalitate, prietenia
rămane unul din darurile de neprețuit ale copilăriei, sincer și gratuit.

Ce aș fi putut face mai bine? Să vizionez cu elevii mei ecranizarea filmului.

Ce am reușit să fac și nu mă gândisem de la începutul activității? La câteva zile după

această activitate,  am aflat de la elevii mei că își cumpăraseră cartea Băiatul cu pijamale în
dungi, fie direct din librărie, fie prin comandă online, ceea ce mi se pare un lucru cu adevărat
important, observând și valorizând interesul lor pentru lectură.