1) Punctul de plecare este reprezentat de 

numărul de ani consecutivi în care o companie și-a

crescut dividendul.

Aceste companii au diferite denumiri precum: Dividend Challenger (5+ ani de creștere a

dividendului), Dividend Contenders (10-24 ani), Dividend Champions/Aristocrats (25+ ani
și/sau parte din S&P500), Dividend Kings (50+ ani)

   2  Randamentul dividendului este un alt criteriu foarte important atunci când urmăm strategia
DGI (și pe cale de consecință este foarte important să achiziționăm întotdeauna o companie la un
preț cât mai bun/corect, dar asta e valabil la aproape toate strategiile solide de investiții)
Deși nu există ceva bătut în cuie, eu consider că intervalul propice pentru randamentul dividendului
este undeva între 2-4%.
3 Rata de creștere a dividendului (Dividend Growth Rate - DGR) este criteriul care pune termenul
de "growth" în Dividend Growth Investing și este incredibil de importantă. Dacă dividendele nu sunt
crescute, nu avem DGI, practic.

  4)  Următoarele criterii sunt Earnings/Share (EPS) Payout Ratios și Free Cash Flow (FCF)
Payout Ratios. EPS Payout Ratio este mult mai popular, dar mie îmi place mult mai mult
FCF/Share Payout Ratio pentru că oferă o imagine mai clară a situației financiare a companiei și a
sustenabilității dividendului. Lucrurile sunt simple: ori ai bani să plătești dividendul, ori nu, iar
FCF/Share este mult mai relevant la acest capitol (atenție la companiile din domeniul utilităților - ele
au investiții/CAPEX mari și FCF negativ, de obicei, la REIT-uri - uitați-vă la FFO/AFFO și la
companiile din domeniul bancar).
În general, aș vrea ca EPS Payout Ratio să fie undeva între 40-60%, iar FCF Payout Ratio undeva
între 50-70% maxim. Avem excepții precum MO care oferă o bună parte din ce generează înapoi
acționarilor pentru că țigările sunt incredibil de ieftin de produs și nu au costuri prea mari cu
Research & Development sau REIT-urile care sunt obligate să distribuie minim 90% din venituri.

5)  Debt to Capital este un alt criteriu important (unii folosesc Debt to Equity), criteriu care ne oferă
o imagine asupra nivelului datoriei unei companii. În general, prefer să am companii cu un
Debt/Capital între 30-60% și voi analiza mult mai atent orice companie ce este peste nivelul de 60%.
Evident, nu înseamnă că o companie fără datorii este cea mai minunată din lume, dar măcar nu
trebuie să îmi fac griji cu privire la un eventual faliment.
 
   6) Ultimul criteriu este P/E Ratio, un criteriu extrem de popular, dar extrem de inutil atunci când
este privit în vid/izolat. Observați că îl menționez abia la final. Atunci când m-am apucat de investiții,
încercam să nu cumpăr nimic ce avea un P/E mai mare de 20-25, dar pe măsură ce am căpătat mai
multă experiență și m-am mai documentat, am realizat că indicatorul este inutil de unul singur.
Dacă afirm că entitatea X are un P/E de 30, nu am spus mare lucru. Sigur, puteți compara cu P/E
S&P500 pe termen lung, care e în jur de 15-17 și puteți concluziona că este "scumpă", dar cam atât.
Putem avea companii cu un P/E de 30 ce sunt ieftine și putem avea companii cu un P/E de 10 ce
sunt scumpe.
Eu aleg să analizez acest indicator în felul următor: mă uit pe datele financiare din ultimii 10-11 ani
ai companiei și încerc să văd cam care este P/E mediu în acel interval de timp (piața are
întotdeauna dreptate pe termen lung), iar apoi încerc să mă uit și la principalii competitori și să văd
cum stau lucrurile acolo. Astfel, pot să îmi formez o imagine de ansamblu, iar o companie cu un P/E
de 30 poate fi ieftină dacă în ultimii 10 ani s-a tranzacționat la un P/E de 35, iar competiția la un P/E
similar, în timp ce o companie cu un P/E de 10 poate fi scumpă, dacă istoric s-a tranzacționat la un
P/E de 5, iar competiția la un P/E de 7, să spunem.
Cheia este să nu privim niciodată acest criteriu în vid că nu ne spune mare lucru. Priviți lucrurile
mereu într-un context mai larg.
Iată ce măsuri am luat eu și ce management al riscului am:
    1.  Niciodată nu investesc mai mult de 15-20% într-un singur sector. Crizele afectează sectoarele
într-un mod diferit (unele sunt afectate mai puțin, altele mai mult), așadar nu vreau să am norocul să
fiu expus doar unor sectoare care pot fi grav afectate la următoarea criză economică (mi se pare
amuzant cum toată lumea se ferea de sectorul energetic prin 2020, iar acum sunt toți fierți pe aceste
companii, nu vă schimbați alocările/strategiile după cum bate vântul).
    2.  Niciodată nu investesc mai mult de 3-5% într-o singură companie. Oricât de bine ar arăta
compania/cifrele, oricât de mare ar fi potențialul ei, niciodată nu îi voi aloca mai mult de 5% din
portofoliu și încerc să fiu mereu în jurul valorilor de 2-3%. Astfel, în caz de faliment, voi suferi o
pierdere minusculă, ce poate fi ușor contrabalansată de celelalte companii.  Diversificarea contează
și este extraordinar de importantă.
    3.  Pe cale de consecință, încerc să nu am niciodată mai mult de 3-5% din dividendele totale
generate de o singură companie. Raționamentul este același: dacă acel dividend este micșorat sau
eliminat complet, nu vreau ca portofoliul meu să fie afectat foarte tare.
    4.  Vreau ca veniturile companiilor în care investesc să vină din toată lumea. Ați observat,
probabil, faptul că încerc să construiesc un portofoliu care să nu aibă toate veniturile în SUA și să fie
un echilibru între SUA și restul lumii.
    5.  Vând orice companie care și-a tăiat/micșorat dividendul. Astfel, redistribui fondurile în alte
companii și încerc să minimizez pierderea. (aici am făcut o excepție pentru SPG cu situația specială
din jurul pandemiei când au fost forțați să închidă mall-urile, iar la AT&T încă aștept să văd ce se
întâmplă cu WBD, de exemplu). Dacă o companie nu își mai crește dividendul (MSM), nu vând, dar
nici nu mai adaug acelei poziții până nu se reia creșterea.
    6.  Niciodată nu cumpăr multe acțiuni de la aceeași companie deodată. Deși acest lucru ar putea
să nu îmi aducă cele mai mari câștiguri (ce aș fi vrut să am 100 de UPS/TGT/ADM de exemplu...),
îmi asigură faptul că nu cumpăr o acțiune într-un moment când este supraevaluată. Încerc să
cumpăr acțiuni într-un anumit interval de preț (margin of safety), iar dacă nu am evaluat bine, faptul
că le cumpăr treptat și fac Dollar Cost Averaging (DCA), mă protejează de decizii neinspirate.
    7.  Niciodată nu investesc banii de care aș avea nevoie în următorii 8-10 ani și încerc să am un
fond de urgență de minim câteva luni de zile.
    8.  Orizontul investițional este de minim 20 de ani, iar astfel nu mă interesează dacă vine sfârșitul
lumii sau nu, investesc pe termen lung cu disciplină, constanță și răbdare.