Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Emoții
Emoții
Roata emoțiilor lui Plutchik este alcătuită din opt emoții de bază,
care reprezintă experiențe relativ comune în patrimoniul experiențial. Mai
precis: bucurie, încredere, frică, surpriză, tristețe, aversiune, furie și
anticipare. Autorul le-a recunoscut ca dimensiuni care au apărut rareori singure
și care puteau fi exprimate în diferite grade de intensitate.
Această ultimă nuanță este cea care dă bogăție acestei propuneri teoretice.
Plutchik a indicat că stările emoționale descrise aveau o anumită similitudine
între ele, ceea ce le făcea susceptibile de a fi combinate în moduri diferite,
culminând cu formarea unui sentiment mai complex. El s-a referit la aceste
suprapuneri drept diade și le-a diferențiat ca primare, secundare sau terțiare (din
ce în ce mai puțin frecvente și brodate de afecțiuni cu un grad mai mic de
rudenie).
În plus față de iubire, încrederea tinde să fie combinată cu frica, fiind o alta
dintre diadele sale principale. Când se întâmplă acest lucru, se poate transforma
într-o stare de supunere, în care voința celuilalt este acceptată în ciuda
sacrificării aspectelor propriei libertăți. Această afectare poate fi rezultatul
legăturilor în care oricare dintre părți ia măsuri deliberate pentru a provoca un
dezechilibru, care promovează vulnerabilitatea sau dependența emoțională.
În cele din urmă, frica poate fi amestecată cu alte emoții decât cele indicate,
în special aversiunea și anticiparea. Drept urmare, ar exista rușine (percepția
fricii de respingere, deoarece suntem considerați inadecvate) și anxietate
(îngrijorare cu privire la o amenințare care se află într-un moment nedefinit și
ambiguu în viitor). Ambele sunt comune și potentiale cauze ale suferinței
profunde.
4. Surpriza
Surpriza este o emoție a cărei natură tinde să fie considerată neutră și
care este o reacție la circumstanțe schimbătoare și imprevizibile care se află
în mediul imediat. Conform gradului său, cea mai mică ar fi distragerea
atenției, o stare de ușoară retenție atențională; iar cea mai intensă ar fi uimirea,
ceea ce implică o proiecție absolută a conștiinței în fața unui eveniment
copleșitor subiectiv (în bine sau în rău). Opusul surprizei ar fi anticiparea.
În ceea ce privește diadele primare, cele care apar mai frecvent la alăturarea
altor emoții, se remarcă cea care apare cu tristețea. Această suprapunere
afectivă se traduce prin dezamăgire, care apare din conștientizarea unui rezultat
negativ și neprevăzut care contrastează cu așteptările favorabile inițial, pe care
se pusese speranța.
Cel mai frecvent amestec de aversiune sau diadă primară este cu furia. Sub
această premisă, respingerea este însoțită de o atitudine ostilă evidentă, care se
numește dispreț. Este o stare emoțională responsabilă pentru unele dintre
principalele probleme cu care se confruntă societatea noastră, care ascund în
adâncurile sale o anumită nuanță de frică. Câteva exemple ar fi xenofobia și
alte forme de ură.
În ceea ce privește diadele secundare, care apar mult mai rar, se remarcă
combinațiile de aversiune cu surpriză și anticipare. În primul caz, este o
experiență de dezgust (reacție de dezgust extrem ca rezultat al irupției unui
eveniment care ar fi evitat în condiții normale) și în al doilea, cinismul (prin
care se afișează o succesiune de acte pe scena interacțiunilor sociale despre care
există o respingere consens largă, dar din minciuni și ipocrizie premeditată).
7. Furia
Furia este o stare care apare ca răspuns direct la un afront, mai ales
atunci când este atribuită voinței clare a unei terțe părți, acesta fiind un
element perceptiv de mare relevanță pentru apariția sa. În forma sa cea mai
blândă, ia forma unei simple furii (dezacord cu privire la o altă persoană în
cuvintele sau căile sale) și în cea mai extremă devine furie (sub care se
efectuează de obicei acte impulsive). Afectul specular, în acest caz, este frica.
În ceea ce privește diadele terțiare ale furiei, cea care apare din intersecția cu
încrederea este cea mai importantă. În acest caz, are loc o stare de dominație,
opusă deloc supunerii și care servește drept vehicul pentru a îndoi voința altei
persoane, refugiindu-se în legătura stabilită cu acestea (ierarhie). Dominația
tinde să recurgă la stiluri de conducere autoritare și care constrâng
individualitatea.
8. Anticipare
Anticiparea este inversul surprizei, adică articularea așteptărilor clare
cu privire la viitor. Cel mai mic profil al acestei emoții este interesul, ceea ce
implică un grad moderat de atracție față de un anumit obiect sau stimul, iar cel
mai înalt este vigilența (un nivel superlativ de focalizare a atenției, care
durează, de asemenea, perioade lungi de timp și consumă multe resurse
cognitive).