JOCURI DIDACTICE ŞI EXERCIŢII LEXICAL SEMANTICE CA

STRATEGII DE PREDARE – ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE ÎN LECŢIILE DE

LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

Prof. Tatiana Pârcălabu GPP Nr. 15 Vaslui

„Dezvoltarea psihică nu ar fi posibilă în afara

comunicării verbale, în afara comportamentului
verbal."

JEAN PIAGET

În condiţiile actuale, în structura sistemului de învăţământ, se produc mutaţii importante.

Aceste mutaţii determină înnoirea metodelor, mijloacelor şi tehnicilor de lucru cu elevii. De
aceea şi pedagogia modernă „ tinde să opereze cu un regim din ce în ce mai larg de metode,
procedee şi mijloace de predare-învăţare, de neîntreruptă îmbogăţire şi diferenţiere, nuanţare şi
particularizare.” 1Metoda de învăţământ este calea urmată de elev şi profesor, cu scopul ca elevul
să se formeze cu îndrumarea profesorului sau în mod independent, să-şi însuşească cunoştinţele,
priceperile şi deprinderile, să-şi dezvolte aptitudinile.

Pornind de la ideea că efectele instructiv şi formativ educativ ale învăţământului sunt în

legătură direct proporţională cu gradul de angajare şi participare efectivă a elevilor la realizarea
sarcinilor de învăţare este evidentă actuala tendinţă de aplicare cu prioritate a unor metode active
şi participative în întreaga activitate şcolară. Formarea unor oameni activi, dinamici, capabili să
stăpânească cunoştinţe active, să aibă priceperi şi să dovedească voinţa necesară de a le
transpune în practică, impune cu şi mai multă insistenţă utilizarea unor metode cu un pronunţat
caracter aplicativ. În strânsă legătură cu noţiunea de metodă de învăţământ este şi noţiunea de
procedeu. „ Procedeul este un aspect particular, practic de folosire a unei metode.” 2

Realizarea unui învăţământ activ şi formativ se leagă strâns şi de o evidentă tendinţă de

lărgire şi diversificarea considerabilă a repertoriului de metode şi procedee pus în acţiune,
concomitent cu încercarea de îmbinare frecventă a metodelor de muncă individuală cu metode de
muncă în echipă şi în colectiv.Cadrele didactice pot găsi o gamă variată de procedee în aplicarea
fiecărei metode de învăţământ, spre a face lecţiile vii şi atractive, spre a le spori eficienţa.

În concluzie, se poate afirma că alegerea metodelor este un act deliberativ, de sinteză a

condiţionărilor impuse de o serie de factori obiectivi şi factori subiectivi.

„ Modernizarea metodelor şi procedeelor de formare a deprinderilor de exprimare corectă orală

şi scrisă, se impune ca o consecinţă îmbunătăţirii calitative a muncii de predare şi asigurarea
unui nivel optim de pregătire a elevilor. ” 34

Prin intermediul metodelor, învăţătorul întinde o punte de legătură între el şi elevii cu

care lucrează, reuşind să stabilească un anumit tip de relaţii cu aceştia care au drept scop să
influenţeze condiţiile învăţării. Putem conchide că : „ metoda reprezintă un anumit mod de a
proceda, care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare mai mult sau mai puţin dirijată,
mergându-se până la una similară, aceleia de corelare ştiinţifică, de urmărire şi descoperire a
adevărului, de raportare a lui la aspectele practice ale vieţii ”.

O cerinţă fundamentală în cadrul procesului de învăţământ, spre a spori eficienţa lecţiilor, este
îmbinarea metodelor tradiţionale ( expunerea, demonstraţia, conversaţia, munca cu manualul,
exerciţiul ) cu metode moderne ( problematizarea, învăţarea prin descoperire, activitatea pe grupe
etc.). Ne vom referi la câteva metode şi procedee pe care le-am folosit, în vederea îmbogăţirii,
nuanţării şi activizării vocabularului la elevi.

Lectura explicativă

Aşa cum arată denumirea ei, lectura explicativă este o îmbinare a lecturii ( a cititului ) cu
explicaţiile necesare care împreună duc, în cele din urmă, la înţelegerea textului. Se poate spune
că lectura explicativă e mai mult decât o metodă, este mai degrabă un complex de metode. Aşa
cum sugerează denumirea ei, lectura explicativă este de fapt, un fel deosebit de analiză literară a
textelor pe care le citesc elevii în ciclul primar, adaptată la nivelul capacităţii lor intelectuale.
Etapele sau componentele lecturii explicative prin care se face receptarea mesajului textului citit
sunt următoarele :

- citirea integrală a textului ;

- citirea pe fragmente şi analiza lor ;
 - activităţi în legătură cu planul textului ;
- conversaţia generalizatoare ;
- reproducerea pe baza planului ;
- citirea de încheiere .
Textele de citire sunt diverse din punct de vedere al conţinutului şi formei, după cum este
diversă şi realitatea pe care o oglindesc. Cea dintâi problemă care trebuie rezolvată, chiar dacă
elevii nu posedă noţiuni de teorie literară, este stabilirea genului literar deoarece nivelul lor de
înţelegere este determinat de măsura în care cititorul ştie să abordeze textul în funcţie de ce are
specific. Luând, spre exemplu, textele epice, stabilirea genului se poate face direct fără a fi
definit, deci fără a mai face apel la noţiuni de o teorie literară. După o primă lectură, se
formulează direct întrebarea :

- În text se povesteşte ceva ?

- Cine povesteşte ? ( Autorul )
- Cine sunt cei care săvârşesc faptele, întâmplările povestite de autor ?
( personajele individuale şi colective ) Aşadar, studiem un text în care se povesteşte ceva, în care
apar personaje care participă la întâmplare.

În continuare urmează comentarea textului pentru a afla răspuns la întrebarea : Cum

procedează autorul ca să poată transmite cititorului aceste idei ? ( Prin înfăţişarea unor
momente, a unor întâmplări legate de tema textului, de ideea de bază ).

Acum, atenţia elevilor va fi îndreptată asupra faptului că unele momente prezintă cadrul,
timpul şi împrejurările în care are loc acţiunea, precum şi participanţii la acţiune, personajele,
alte momente arată cauzele desfăşurării acţiunii, succesiunea întâmplărilor din ce în ce mai
încărcată până când se atinge momentul cu tensiunea cea mai înaltă, ultimul înfăţişând sfârşitul
acţiunii. Delimitarea fragmentelor poate fi realizată corect dacă se ţine cont de criteriile de mai
sus. Alcătuirea planului de idei se desfăşoară paralel cu delimitarea fragmentelor, în sensul că
după discutarea conţinutului, elevii sunt ajutaţi de învăţător să formuleze ideea fragmentului
respectiv care se scrie pe tablă şi în felul acesta se încheagă treptat planul de idei. În clasele mici,
elevii sunt antrenaţi să alcătuiască planul simplu al lecţiei. Iată spre exemplificare, lectura
explicativă îmbinată cu celelalte metode în lecţia Moş Ion Roată şi Cuza - Vodă , de Ion
Creangă ( Clasa a IV -a )
 Etapa I

- pregătirea pentru perceperea textului

Se povesteşte elevilor cine a fost Cuza - Vodă unde şi când a domnit el, care era
climaticul istoric al ţării în jurul anului 1859, se prezintă elevilor şi cine era moş Ion Roată, se
localizează pe hartă capitala ţării precum şi hotarele ei. Se povesteşte în continuare că moş Ion
Roată participa la discuţiile Divanului ad-hoc, deşi era un om simplu din popor. El răspunde cu
bunăvoinţă, dar şi cu mândrie acuzaţiilor şi jignirilor boierului. În povestire vor fi strecurate şi
cuvintele : " episcop ", " mitropolit ", " Divan ad -hoc", " megieş ", " napoleon ", " a avea
gâdilici la limbă ", "a-şi lua inima în dinţi ", şi explicate, la nivelul lor de înţelegere, facilitând
astfel înţelegerea textului din manual.

Prietenia cu care voievodul îi strânge mâna în semn de apreciere, înţelegerea şi bunătatea

cu care Cuza îi " şterge " ruşinea boierească de pe obrazul bătrânului fac din această povestire, o
pagină memorabilă. Cuza Vodă apare drept un voievod drept şi generos preţuind, înţelepciunea
oamenilor din popor. Se citeşte expresiv lecţia. Elevii reflectă în intimitate asupra conţinutului ei.

Etapa a II -a

Se cere elevilor să citească lecţia, apoi să explice cuvintele.

- Se va citi textul pe fragmente.

- Cine făcea parte din Divanul ad-hoc ?

- Ce l-a nemulţumit pe ţăran în timpul discuţiilor din Divan ?

- Delimitaţi fragmentul în care este disputa ţăranului cu boierul.

Etapa a III - a

Ultimul fragment va fi citit independent în gând. Apoi vor răspunde la următoarele

întrebări :

- Ce l-a întrebat moş Ion Roată după ce i-a sărutat mâna lui Vodă ?

- Ce i-a răspuns domnitorul ?

 Etapa a IV - a

Se alcătuieşte planul de idei :

1. Moş Ion Roată la Divanul ad-hoc.

2. Disputa ţăranului cu boierul.

3. Întâlnirea peste ani a voievodului cu bătrânul.

4. Povestea lui Moş Ion Roată

5. Recompensa lui Cuza - Vodă.

6. Gestul lui Cuza.

Etapa a V-a

I. Repovestirea textului pe baza ideilor.

II. Transpunerea vorbirii directe în vorbire indirectă.

III. Caracterizarea lui Cuza - Vodă

Analiza unui text de citire nu poate fi redusă la desprinderea ideilor principale, ci este
necesar să se înţeleagă structura şi unitatea lui logică, logica construcţiei sale, să se ceară elevilor
să explice, să motiveze la nivelul lor realităţile dintre evenimentele şi faptele realizate dintre
diferitele aspecte ale realităţii care sunt înfăţişate să facă referiri la modul lor propriu.

BIBLIOGRAFIE:

1..Cerghit, Ion, Metode de învăţământ, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989, p.82.

2. Ţârcovnicu , Victor, Pedagogie generală, Editura „Facla”, 1975, p.203.

34. Meline, Nica, Predarea ortografiei în gimnaziu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1980.