Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
1.Motivația alegerii constructului
2. Problematica generală a stimei de sine
2.1. Delimitări conceptuale ale stimei de sine
2.1.1. Factorii ce influențează stima de sine
2.2. Stima de sine și efectele acesteia asupra grupului
3. Perspective teoretice in abordarea anxietăţii
3.1. Delimitări conceptuale ale anxietății
4. Instrumentul utilizat
5. Obiectivele și ipotezele cercetării
6. Eșantionul
7. Rezultatele obținute
8. Aplicarea testelor parametrice/neparametrice
8.1. Ipoteza nr. 1
8.2. Ipoteza nr. 2
9. Interpretarea psihologică a datelor
10. Concluzii
11. Bibliografie
1.Motivația alegerii constructului
Sistemul psihic uman este un ansamblu de funcții și procese psihice senzitive,
cognitive și reglatorii ce se află în interacțiune și sunt dispuse ierarhic. Omul, ca ființă bio-
psiho-socio-culturală, are capacitatea de a remarca atunci când este observat și de a-și
modifica propriul comportament în funcție de circumstanțe, astfel putem puncta
complexitatea naturii umane date de subiectivitatea fiecărui individ. Personal am ales să
cercetez această tematică întrucât consider atât anxietatea socială cât și stima de sine
componente ce stau la baza multor teorii sociale, ce influențează dinamica unui anume grup.
Este imperios necesar să aprofundăm studiul anxietății sociale concomitent cu stima de sine
întrucât reprezintă concepte ce se influențează profund reciproc.
2. Problematica generală a stimei de sine
2.1. Delimitări conceptuale ale stimei de sine
În psihologie, termenul de stimă de sine este folosit adesea pentru a descrie acel
sentiment subiectiv general al valorii unei persoane. Stima de sine este o opinie realistă,
apreciativă despre propria persoană. Cu alte cuvinte, stima de sine poate fi definită ca fiind
nivelul la care te apreciezi ca și individ, indiferent de circumstanțe. Stima de sine este definită
de mulți factori, printre care: încredere în sine, sentimentul de securitate și sentimentul de
competență. (Cherry, 2021)
Stima de sine implică atât o serie de convingeri relevante în acest sens, cât și emoțiile
asociate acesteia. De asemenea, își găsește expresie în comportamentul individului. Totodată,
stima de sine poate fi interpretată ca o caracteristică de durată a personalității sau ca o
condiție psihologică temporară. În cele din urmă, stima de sine poate fi specifică unei
anumite dimensiuni a personalității sau apreciată din punct de vedere global. (New World
Encyclopedia, 2021)
Stima de sine se bazează pe trei factori importanți. Primii doi factori se referă la
iubirea necondiționată față de propria persoană și la aprecierea propriilor valori, urmând ca al
trei-lea factor să vizeze creșterea și dezvoltarea continuă a individului. În general, creșterea
din acest punct de vedere decurge mult mai eficient odată ce primii trei factori sunt bine fixați
și implementați. (Schiraldi, 2007)
Persoanele cu o stimă de sine scăzută sunt adesea retrase în cadrul unui grup, și de
cele mai multe ori nu ocupă funcții de conducere.
Un alt psiholog ce de-a lungul timpului a abordat anxietateacîn lucrările sale este Alfred
Adler. În acest context, A. Adler s-a concentrat pe abordarea complexului inferiorității.
Astfel, anxietatea se instalează prin nevoia de a restabili emoția socială pierdută în momentul
în care contextul social conduce individul către realizarea anumitor sarcini. Un alt aspect
susținut de teoria lui A. Adler este acela că, anxietatea este adesea determinată de sarcinile ce
pun în pericol autoaprecierea și stima de sine a individului (A. Adler, 1996).
În această direcție, unul dintre fondatorii psihologiei umaniste Carl Rogers susține
că ,,sursa anxietății este întâlnirea subiectului cu o experiență care dacă este conștientizată
poate amenința concepția omului despre sine” (Mihai, 2013 apud. Rogers, 1980)
Frica persistentă este elementul central al anxietăţii sociale, acesta fiind susținută
totodată de frica persistentă. Situaţiile sociale sau de performanţă ce ar putea induce o stare
de dificultate sunt și ele elemente ce marchează apariția anxietății sociale. ,,Expunerea la
situaţia socială sau de performanţă provoacă aproape în mod constant un răspuns anxios
imediat. Dacă adolescenţii şi adulţii cu această tulburare recunosc că frica lor este excesivă
sau nejustificată, acesta poate să nu fie cazul la copii.” (Mihai, 2013)
Printre criteriile de diagnostic pentru fobia socială specificăm următoarele: frică sau
anxietate privind una sau mai multe situații sociale în care individul ar putea fi expus
evaluării de către cei din jur (interacțiunile sociale, să întâlnească persoane necunoscute, să
fie observat sau să apară în fața unui public), individul se teme că ar putea acționa într-un
anumit mod sau ar putea fi evidente simptomele anxioase iar acestea vor fi apreciate ca fiind
comportamente negative, situațiile sociale provoacă adesea frică sau anxietate, situațiile
sociale sunt pe cât posibil evitate și dacă este cazul suportate cu frică sau anxietate intensă,
frica, respectiv anxietatea sunt disproporționate în raport cu pericolul reprezentat de situația
socială, frica este persistentă, și durează de regulă cel puțin 6 luni, frica cauzează deficit
semnificativ clinic în domeniile în care activează individul, frica nu poate fi atribuită
efectelor fiziologice ale unei substanțe anume sau unei afecțiuni medicale asociate.
Ipotezele cercetării:
7. Rezultatele obținute
Ipoteza nr.1: Se prezumă că extistă o diferență semnificativă între persoanele de gen
masculin și persoanele de gen feminin în ceea ce privește stima de sine. Respectiv, se
prezumă că bărbații vor înregistra rezultate mai bune decât femeile în ceea ce privește stima
de sine.
După cum putem observa în cadrul figurilor prezentate anterior, avem distribuția
scorurilor stimei de sine după genul subiecților. Făcând referire la eșantionul subiecților de
gen feminin, observăm un număr total de 35 subiecți, obținând media 27,17. În cazul
eșantionului subiecților de gen masculin, observăm un număr total de 24 subiecți, obținând
media 26,33.
Tabel 1- Calculul normalității distribuției scorurilor
Tests of Normality
Tests of Normality
Test Statisticsa
StimaDeSin
e
Absolute .258
Most Extreme
Positive .015
Differences
Negative -.258
Kolmogorov-Smirnov Z .975
Asymp. Sig. (2-tailed) .298
a. Grouping Variable: Genul
Lower Upper
A Equal
1.33
n variances .253 .128 57 .899 .467 3.651 -6.844 7.777
3
x assumed
i
e
t
a
t
e Equal
S variances not .131 53.784 .896 .467 3.555 -6.661 7.594
o assumed
c
i
a
l
a
7. Iancu, I., Bodner, E., & Ben-Zion, I. Z. (2015). Self esteem, dependency, self-efficacy
https://doi.org/10.1016/j.comppsych.2014.11.018
8. Izgiç, F., Akyüz, G., Doğan, O., & Kuğu, N. (2004, September). Social Phobia among
University Students and its Relation to Self-Esteem and Body Image. The Canadian
9. Josephs, R. A., Markus, H. R., & Tafarodi, R. W. (1992). Gender and self-esteem.
10. Kelly, G. (1955). The psychology of personal constructs: Vol. Vol. I, II, 2nd printing.
preadolescenților. ASCR.
13. Maximciuc, V., & Purcaru, G. I. (2021). Stima de sine – componentă a personalității.
187.
14. MIHAI, I. M. (2013). Anxietatea socială ca factor inhibator al identităţii vocaţionale.
17. New World Encyclopedia. (2021). Self-esteem. Retrieved from New World
Encyclopedia: https://www.newworldencyclopedia.org/p/index.php?title=Self-
esteem&oldid=1051800
18. RACU, I. (2008). Teorii explicative ale anxietăţii. Psihologie. Pedagogie Specială.
21. Schiraldi, G. R. (2007). 10 Simple Solutions for Building Self-Esteem: How to End
Publications Inc.
23. Verdeș, A. (2011). Studiu experimental asupra relaţiei dintre stima de sine şi
autonomia faţă de partenerul de cuplu. Cercetări, sondaje, recomandări, 81-87.
24. Watson, J. (1919). Psychology from the Standpoint of a Behaviorist. J. B. Lippincott
Company