Forme Ghidul Elevului

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII
Proiect Phare „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate”

Programul „A doua șansă”
NICOLAE PELLEGRINI
MATEMATICĂ
Modulul 2
Forme
Ghidul elevului
Această primă ediţie (pilot) este finanţată de Uniunea Europeană.

Aceste materiale – publicate în cadrul Proiectului Phare „Acces la educaţie pentru grupuri
dezavantajate” 2003 – au fost realizate de o echipă de experţi ai Ministerului Educaţiei și Cercetării,
pentru a fi folosite în primul an de aplicare experimentală a programului educaţional revizuit
„A doua șansă” – învăţământ secundar inferior.
Membrii echipei care a elaborat materialele sunt:

Lucia Copoeru, coordonatoarea componentei „A doua șansă”– învăţământ secundar inferior
Dorina Kudor, autoare „Limba și literatura română”
Carmen Costina, autoare „Limba engleză”
Ariana-Stanca Văcăreţu, autoare „Matematică”
Nicolae Pellegrini, autor „Matematică”
Luminiţa Chicinaș, autoare „Știinţe”
Ioana Mihacea, autoare „Știinţe”
Mihai Stamatescu, autor „Istorie”
dr. Horaţiu Popa-Bota, autor „Geografie”
dr. Doina-Olga Ștefănescu, autoare „Cultură civică”
Paul Vermeulen, expert U.E., componenta „Elaborare curriculum și materiale educaţionale”
Ghidul este realizat în conformitate cu programa școlară pentru disciplina Matematică din cadrul
programului „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior, aprobată de
Ministerul Educaţiei și Cercetării prin Ordinul nr. 5375/29.12.2005 și este distribuit gratuit cursanţilor
înscriși în acest program educaţional.
Toate materialele din cadrul programului educaţional „A doua șansă” vor fi modificate, conform
sugestiilor de îmbunătăţire formulate în urma utilizării lor în școală.
În acest sens, trimiteţi comentariile și sugestiile dumneavoastră pe adresa
secondchance@wyginternational.ro
Coordonator editorial: Laura Codreanu

Design copertă, layout: Elemér Könczey
Design și dtp: András Tánczos
Ilustraţii: Levente Szekeres
Corectură: Mirabela Mitrică
Acest material este publicat în scopuri educaţionale, non-profit, pentru a fi folosit în primul an de
aplicare experimentală a programului educaţional „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior.
Autorii s-au străduit să intre în legătură cu proprietarii imaginilor pentru a obţine permisiunea de a le
folosi în această ediţie. Îi rugăm pe aceia pe care nu i-am putut contacta să ia legătura cu noi la
secondchance@wyginternational.ro.
Această publicaţie face parte din Programul Phare 2003 „Acces la educaţie pentru grupuri
dezavantajate”, componenta „A doua șansă”.
Editorul materialului: Ministerul Educaţiei și Cercetării
Data publicării: februarie 2006
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
© Ministerul Educaţiei și Cercetării

Cuprins
Introducere............................................................................. 4
Capitolul I. Puncte, drepte ºi figuri geometrice........................7

1. Cum se nasc liniile din puncte?..........................................8
2. Cum se nasc figurile din linii?..........................................10
3. Dreptele ºi unghiurile – cãrãmizile geometriei.................12
4. Figuri plane, pretutindeni.................................................14
5. Unde priveºti, numai corpuri............................................16
6. Realitate sau desen?..........................................................18
Evaluare...............................................................................20
Capitolul II. Fenomene geometrice............................................21

7. Asemãnarea..........................................................................22
8. Un fenomen de mare importanþã: congruenþa....................24
9. Simetria............................................................................26
Evaluare...............................................................................28
Capitolul III. Mãsuri ºi unitãþi de mãsurã..............................29

10. Timpul...............................................................................30
11. Masa.....................................................................................32
12. Lungimea.............................................................................34
13. Mãsura unghiului..............................................................36
Evaluare...............................................................................38
Capitolul IV. Proprietãþi metrice ................................................39

14. Perimetre...........................................................................40
15. Arii....................................................................................42
16. Volume.................................................................................44
17. Triunghiul sub lupã...........................................................46
18. Încep problemele: din nou despre relaþii metrice.............48
Evaluare...............................................................................50
Capitolul V. Recapitulare ºi aplicaþii.....................................51

19. Surprize, în loc de recapitulare.........................................52
20. În final, recapitulare în loc de surprize.............................54
PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 3

FORME
Introducere
Te invitãm la o incursiune în lumea formelor, ceea ce, în mod
obiºnuit, se cheamã Geometrie. Ghidul tãu este mai mult decât o
carte de geometrie, dar ºi mai puþin.
De ce? Pentru cã vom încerca împreunã este o aventurã în

geometrie, nu o prezentare riguroasã ºi completã a ei. Vom pune
accent numai pe ce este cu adevãrat important, dar vom cãuta
mereu sã deschidem ferestre ºi uºi spre o lume mai largã, spre
ceea ce se aflã dincolo de geometrie.
Geometria este una dintre cele mai bãtrâne ºtiinþe. Ne-au

parvenit încã din Antichitate o serie impresionantã de cunoºtinþe
care, secole de-a rândul, au rãmas baza geometriei. Este adevãrat
cã, azi, ºtiinþa geometriei s-a schimbat radical ºi se dezvoltã cu
paºi repezi. Noi nu vom putea vedea realizãrile recente, pentru
acest lucru nu ºtim destul. Vom vedea însã principii ºi concepte
care îºi au locul ºi în cele mai recente dezvoltãri.
Mai degrabã, vom face cunoºtinþã cu fundamentele geometriei ºi

cu acele aspecte care se leagã de viaþa noastrã de zi cu zi. Vom
încerca sã contemplãm lumea formelor cu interes ºi curiozitate
ºi sã schimbãm punctul nostru de vedere, câteodatã ignorant ºi
superficial.
Vom descoperi cã geometria ne permite sã privim mediul nostru

înconjurãtor cu alþi ochi. Vom exersa gândirea vizualã, atât de
utilã în practica fiecãruia dintre noi.
Scopul nostru este triplu:

– sã îmbogãþim cunoºtinþele de geometrie (ºi nu numai!);
– sã exersãm deprinderi legate de geometrie;
– sã aplicãm cele învãþate în interes personal.
Aceste trei aspecte nu se pot separa; vei vedea cã lecþiile sunt un

amestec din fiecare.
Ne aºteptãm sã fructifici aceastã învãþãturã în mai multe feluri.

Vei fi mai informat, mai acasã în lumea ta, vei realiza mici
proiecte (sau mai mari?) ºi vei fi capabili sã priveºti prin altã
prismã lumea din jur. Te vom ajuta sã îþi formezi o gândire mai
eficientã ºi mai corectã.
Nu e un exerciþiu foarte uºor, trebuie sã recunoaºtem. Vom merge

însã, pas cu pas, de la simplu la complex, dupã ce toate aspectele
sunt lãmurite. În acest demers, tu va trebui sã ajuþi: trebuie sã fii
sincer cu tine însuþi, cu colegii ºi cu profesorul. A nu înþelege
ceva nu este o ruºine, de aceea trebuie sã întrebi mereu. Vi
petrece câte douã ore sãptãmânal cu studiile de geometrie, mai
mult exersând, discutând ºi lucrând cu colegii. De învãþat efectiv,
vei vedea, ai foarte puþin. Vrem însã ca învãþarea sã fie
temeinicã, în adâncime. În aceasta direcþie te va ajuta ºi ghidul.
4 MATEMATICĂ • GHIDUL ELEVULUI

ªtim bine cã geometria nu e complet strãinã pentru nimeni, ai
multe cunoºtinþe ºi deprinderi ºi ai ºi aplicat câte ceva din
acestea. Contãm pe tot ceea ce cunoºti, din ºcoalã, din
experienþa pe care o ai de acasã, de la locul de muncã. Te
invitãm sã faci propriile comentarii.
Vom parcurge 20 de teme grupate în lecþii. Lecþiile fac parte din

unitãþi mai mari, ordonate, tot tematic, în 5 capitole.
Acestea sunt:
– Puncte drepte ºi figuri geometrice (6 lecþii);
– Fenomene geometrice (3 lecþii);
– Mãsuri ºi unitãþi de mãsurã (4 lecþii);
– Proprietãþi metrice (5 lecþii);
– Recapitulare ºi aplicaþii (2 lecþii).
Fiecare lecþie ocupã douã pagini ºi are aceeaºi structurã, mai

puþin ultimele douã, care conþin doar idei ºi probleme
recapitulative. Lecþiile încep cu câteva fraze explicative, apoi
urmeazã textul propriu-zis. Aici gãseºti ideile principale, dar
prezentate succint, pentru cã vrem sã le dezvolþi ºi sã le
prelucrezi împreunã. În acest sens, te ajutãm cu câteva întrebãri
aºezate în al treilea bloc. Dacã lucrurile sunt înþelese, cel puþin
în linii mari, poþi trece la exerciþii. Acestea pot lua timp mai
îndelungat, unele chiar au statut de mici lucrãri, sau proiecte.
Bogãþia aplicaþiilor, extinderile ºi legãturile temei prezentate cu

alte domenii sunt amintite, cu titlu informativ, în secþiunea
urmãtoare, sub întrebarea „ºtiaþi cã…?”
Penultimul pasaj serveºte pentru pregãtirea viitoarelor extinderi

în interiorul matematicii.
Lecþiile se sfârºesc cu o scurtã invitaþie la reflecþie. Credem cã

este bine sã se noteze întrebãrile rãmase fãrã rãspuns, dar ºi
comentariile proprii. Orice se poate nota: aºteptãri, propuneri,
îndoieli, mulþumiri etc. Important este sã îþi exprimi pãrerea,
pentru cã ea conteazã. A-þi exprima pãrerea, desigur, într-un mod
adecvat, este la urma urmei un act de curaj.
Cel mai important element este participarea ta activã. Ai în toate

lecþiile o serie de sarcini prin care vrem sã îþi facilitãm
înþelegerea ºi învãþarea. Deseori ai de cãutat informaþii ºi
material de pornire, dupã care urmeazã rolul tãu efectiv. Spre
exemplu, vei lucra de mai multe ori cu un plan (schiþã, proiect)
desenat al unei case ºi îl veþi îmbogãþi cu noi elemente. Ceea ce
vei realiza este un produs al muncii tale, un proiect.
Tot ce apare în ghid este doar o provocare. Cât ºi în ce mod

exploatãm aceste oportunitãþi depinde de fiecare. Reflecteazã
asupra fiecãrei propoziþii ºi cautã toate conexiunile: cu ceea ce
ºtii deja ºi cu ceea ce urmeazã sã înveþi.
Succes, veþi reuºi sigur!

Puncte, drepte
și figuri geometrice I
• Cum se nasc liniile din puncte?

• Cum se nasc figurile din linii?
• Dreptele și unghiurile – cărămizile geometriei
• Figuri plane, pretutindeni
• Unde privești, numai corpuri
• Realitate sau desen?

Capitolul I este o introducere în geometrie și o trecere
în revistă a principalelor elemente cu care vom lucra.

PUNCTE, DREPTE ȘI FIGURI GEOMETRICE
Cum se nasc liniile

din puncte? 1
Despre ce va fi vorba…?
Avem cu toþii, cel puþin intuitiv, multe cunoºtinþe de geometrie. Acestea devin
folositoare doar dacã le organizãm într-un sistem, pornind de la bazele geometriei. De
aceea, ne vom uita mai atenþi sã vedem din ce „construieºte” geometria ºi vom face
ordine în cunoºtinþele noastre.
Adică…
Sã observãm imaginea alãturatã ºi sã descoperim din ce este ea compusã. Despre imagini

ºi fotografii vom mai vorbi, acum sã ne gândim însã puþin la puncte.
Avem în jurul nostru o serie de lucruri pe care le considerãm punctiforme: vârful unui ac de
cusut, o stea foarte îndepãrtatã ori urma pe care o lasã un stilou pe hârtie. Uneori, obiectele
punctiforme pot fi atât de mici, încât ochiul omenesc nu le mai vede. Nu avem cum sã
percepem un atom, un fragment minuscul de cristal, sau punctele mãrunte care alcãtuiesc o
fotografie bunã. Existã ºi organisme vii care ne rãmân invizibile? Putem enumera câteva?
Punctul geometric este imaginat astfel încât sã nu aibã nici o dimensiune. El este creat de
imaginaþia noastrã, cu scopul sã reprezinte tot ceea ce este punctiform.
Aºa cum fotografia ascunde o mulþime mare de puncte, obiectele geometrice mai
complexe se pot imagina ca ºi cum ar fi construite din puncte. Construite, dar nu oricum,
ci dupã anumite reguli.
Un punct care se miºcã descrie o linie, mai mult sau mai puþin complicatã.
Observã imaginea alãturatã ºi discutã despre ea.
O linie poate fi dreaptã sau curbã, iar combinându-le putem obþine diverse desene ºi
imagini. În imaginaþia noastrã, liniile geometrice nu au decât lungime, nu ºi lãþime sau
grosime.

Cum…?
– Ce alte exemple de obiecte punctiforme mai putem da?
– Cum înþelegem faptul cã punctul geometric nu are dimensiuni?
– Dar lipsa lãþimii la o linie, cum s-ar putea imagina?
Încercăm…?
– Identificã, in imaginile vãzute, punctele pe care le percepem în
miºcare!
– Descrie traiectoria parcursã de aceste puncte. Este greu sã
faci asemenea descrieri, în cuvinte?
– Observã atent ºi interpreteazã imaginea care sugereazã cercul în
miºcare. Pentru a interpreta desenul, facem apel la imaginaþia
noastrã.
– Coloreazã punctele de intersecþie a douã linii cu o culoare ºi
porþiunile de linii astfel delimitate, cu altã culoare.
– Cautã punctele în care se intersecteazã mai multe linii, nu
doar douã.
– Numãrã liniile distincte din figurã ºi punctele de intersecþie.
Foloseºte notaþii pentru elementele deja numãrate: noteazã
punctele cu A, B, C,…, iar liniile cu literele a, b, c,…
Stiaţi că?
Imaginea produsã pe monitorul unui calculator este formatã din
pixeli. Un pixel este elementul unitar, punctul de pe ecran, care
poate fi controlat în ceea ce priveºte culoarea ºi luminozitatea
lui. Cu cât numãrul de pixeli este mai mare într-o unitate de arie,
cu atât imaginea are calitate mai bunã. Spunem cã are rezoluþie
mai bunã.
Gãsim puncte (obiecte punctiforme) aflate în miºcare în foarte

multe domenii. Astfel, moleculele, atomii sau particulele
elementare studiate în fizicã reprezintã exemple bune în acest
sens. În imaginea de mai jos avem traiectoria descrisã de o
asemenea particulã elementarã.
De altfel…
Observã cã douã drepte distincte nu pot avea decât un singur punct de intersecþie. S-ar putea sã nu
existe punct de intersecþie, aºa cum vom vedea în curând.
Vom vedea ºi faptul cã natura unei linii depinde de suprafaþa pe care o desenãm sau o imaginãm.
De exemplu, este esenþial sã ºtim dacã ne aflãm pe o suprafaþã planã sau pe o sferã.
(Nu) Sunt de acord…

Fã propriile comentarii aici.
Formuleazã întrebãri legate de aceastã temã la care nu ai încã rãspuns.

Cum se nasc figurile

din linii? 2
De multe ori nici nu mai vedem punctele, pentru cã figurile mai complexe sunt interpretate ca
fiind formate din linii. Acum ne vom ocupa de linii ºi de primele lor proprietãþi. Liniile se
contopesc cu figurile ºi corpurile pe care le vedem în jurul nostru. Noi încercãm însã sã decupãm
liniile, sã le vedem distincte.
Adică…
Liniile drepte sau curbele, combinate în nenumãrate moduri, dau

naºtere la desene ºi figuri diferite. Desenele ºi figurile pot
reprezenta ceva din naturã, din mediul nostru înconjurãtor sau,
dimpotrivã, pot fi creaþii doar ale fanteziei noastre.
Imaginea de mai sus este fotografia din avion a unui „desen”

celebru din Peru. Liniile sunt drumuri, care aveau o destinaþie
necunoscutã nouã: unii cercetãtori cred cã desenul are legãturã
cu presupuse civilizaþii extraterestre.
O figurã geometricã desenatã de noi este, de fapt, un model, o

simplificare ºi o esenþializare a realitãþii.
Am vãzut cã distingem între (linie) dreaptã ºi (linie) curbã.
Dreapta geometricã este drumul cel mai scurt care leagã douã
puncte distincte.
Bucata de dreaptã dintre cele douã puncte se numeºte segment ºi

îl vom studia în curând. Segmentele pot forma linii frânte.
Cea mai cunoscutã ºi simplã traiectorie curbã este cercul sau un
fragment de cerc, ce se numeºte arc de cerc.
Desenele ºi figurile pot fi deseori hazlii, aºa cum sunt

caricaturile sau imaginea alãturatã.

Cum…?
– Ce percepem ca figurã mai simplã: dreapta sau cercul?
– Oare ce lungime sã atribuim unei drepte, finitã sau infinitã?
– Dar cercului? Dar arcului de cerc?
– De ce sã discutãm aceste aspecte?
Încercăm…?
– Comparã dreapta cu cercul: ca formã, ca lungime, ca traiectorie
(de unde pleci ºi unde ajungi).
– Deseneazã douã puncte, A ºi B. Câte drepte poþi duce prin ele?
Dar linii curbe?
– Încearcã acelaºi exerciþiu cu tei puncte distincte. Câte drepte ai
de data aceasta, care unesc punctele douã câte douã?
– Copiazã desenul de mai jos. Încearcã sã duci o linie curbã
continuã (fãrã sã ridici creionul de pe hârtie) care sã nu se
intersecteze ºi sã treacã exact o datã prin fiecare pod.
Aceasta este problema podurilor din Königsberg, propusã de
marele matematician Leonhard Euler (1707 – 1783).
Știaţi că…?
Liniile curbe sunt greu de desenat cu mâna liberã. Multã vreme
s-au folosit ºabloane speciale pentru a trasa fragmente de curbã.
Un astfel de ºablon este cel „franþuzesc”, redat în desenul
alãturat. Astãzi, desenele sunt fãcute cu ajutorul calculatoarelor.
Deseori, un desen format din linii se repetã periodic, dupã o

anumitã regulã. Un astfel de desen repetitiv se numeºte pattern, cu
un cuvânt de origine englezã, care poate înseamna ºablon, model,
tipar. Încearcã sã recunoºti ce reprezintã desenul de mai jos.
Mintea noastrã are proprietatea remarcabilã prin care, pe baza

experienþei pe care a acumulat-o, completeazã cu uºurinþã
desenele, figurile incomplete. Încearcã!
De altfel…
Nu tot ceea ce pare a fi o problemã are ºi soluþii. Important este
sã încercãm gãsirea soluþiilor, chiar dacã nu suntem convinºi de
existenþa acestora. Uneori, noi nu ºtim sã rezolvãm problema,
alteori însã, putem dovedi cã ea nici nu are soluþie. Aºa e ºi cu
problema podurilor, deci… capul sus!
(Nu) Sunt de acord

Formuleazã întrebãri legate de temã la care nu ai încã rãspuns.

Dreptele și unghiurile –
cărămizile geometriei 3
Poate ne-am convins deja cã avem ce vorbi despre drepte. Acum vom privi lucrurile puþin mai
geometric ºi vom învãþa ºi câteva expresii pe care le vom folosi în continuare. Una este sã priveºti
un desen ºi alta sã încerci sã îl cercetezi.
Adică…
Am vãzut cã imaginile, desenele se pot descompune în elemente mai simple. O asemenea

componentã este dreapta, reprezentând ideea de dreaptã geometricã. Vom nota dreptele geometrice cu
litere mici: a, b, …, d, …, t etc. Le vom imagina ca drepte incluse în plan. Planul apare în gândirea
noastrã ca fiind cea mai simplã ºi uzualã suprafaþã, o suprafaþã perfect netedã, de dimensiuni infinite.
În reprezentãrile noastre desenate apar doar bucãþi de dreaptã. Dreapta întreagã este gânditã ca
având lungime infinitã; partea vãzutã o prelungim în fantezia noastrã.
Pãrþile, fragmentele dreptei se numesc semidrepte, respectiv segmente. Le veþi studia prin
exerciþii simple.
Dacã un punct se aflã pe o dreaptã, spunem cã aparþine dreptei. Apartenenþa înseamnã, invers, cã
dreapta „trece” prin respectivul punct. Scriem, de exemplu, A  d dacã punctul A se aflã pe dreapta d.
Unde douã drepte se intersecteazã, se formeazã unghiuri.

În imagine avem notaþiile folosite în mod uzual.
Dacã vrem sã comparãm douã segmente sau douã unghiuri, vom

fi nevoiþi sã le ataºãm anumite mãsuri. În cazul segmentului, O – vârful unghiului
aceasta este lungimea, iar în cazul unghiului, mãrimea OA, OB – laturi
„deschizãturii” dintre laturi. Unitatea de mãsurã pentru unghiuri
este gradul, notat cu °, adicã un cerculeþ în dreapta sus. Scriem,
de exemplu, 30° sau 180° etc.
Mai jos vedeþi douã unghiuri vecine, alipite, care se numesc

unghiuri adiacente.
În acest caz este firesc sã facem adunãri sau scãderi cu mãsurile lor.

Cum…?
– Vã este cunoscutã imaginea unui cod de bare? La ce serveºte un cod de bare?
– Câte unghiuri se formeazã la intersecþia a douã drepte?
– Încearcã sã descrii imaginea unghiurilor adiacente!
– Dacã douã unghiuri adiacente au 30°, respectiv 51°, ce mãsurã vom ataºa sumei lor?
– Câte drepte credeþi cã putem trasa printr-un punct dat? Dar prin douã puncte date? Dar prin trei?
Încercăm…?
– Ce se întâmplã cu dreapta d, dacã fixãm un punct A pe ea?
– În câte semidrepte se descompune dreapta? Cum am putea
sã le notãm?
– Ce se întâmplã cu dreapta d dacã fixãm douã puncte, A ºi B, pe ea?
– În ce se descompune acum dreapta? Care este deosebirea dintre o
semidreaptã ºi un segment?
– Deseneazã o dreaptã cu trei puncte distincte pe ea ºi numãrã câte
segmente se obþin acum. Foloseºte notaþii.
– Încearcã sã reflectezi asupra întrebãrii: Capetele segmentului
aparþin sau nu segmentului? Poartã o discuþie cu profesorul
tãu pe aceastã temã.
Știaţi că…?
Dreptele pot avea poziþii diferite una faþã de alta. Avem douã
situaþii deosebite: paralelismul ºi perpendicularitatea. Dacã douã
drepte sunt paralele, ele nu au nici un punct comun. Dacã douã
drepte sunt perpendiculare, unghiurile din jurul punctului de
intersecþie sunt toate de 90°. Sunt unghiuri drepte.
Douã drepte perpendiculare, aºezate ca în desen ºi prevãzute cu

sens ºi unitate de mãsurã, ne vor folosi în viitor pentru a localiza
cu exactitate punctele în plan. Ele formeazã un sistem de referinþã,
numit sistemul cartezian de axe. Cuvântul „cartezian” provine de la
numele marelui savant francez René Descartes (1596 – 1650). De la
el provine celebrul „cogito, ergo sum”, adicã „gândesc, deci exist.
În arhitecturã, construcþiile respectã, de regulã, verticalitatea,

perpendicularitatea. Excepþia bine cunoscutã este Turnul din Pisa.
Despre corpuri însã, mai târziu.
De altfel…
Ne întâlnim frecvent cu unghiuri, de exemplu pe drumurile de
munte. Despre panta acestora, ºoferii sunt avertizaþi cu
indicatoare rutiere speciale, aºa cum vedeþi mai jos. 10% indicã
mãrimea unghiului pe care-l face drumul faþã de orizontalã.

Formuleazã întrebãrile legate de aceastã temã la care nu ai încã
rãspuns. Despre ce va trebui sã discutãm mai în amãnunt?

Figuri plane,
pretutindeni 4
Recapitulãm cele mai cunoscute ºi simple figuri geometrice plane. Acestea se regãsesc sub o formã
sau alta în jurul nostru, în obiectele noastre, în decoraþiunile pe care le folosim, dar ºi în naturã.
Oriunde privim, le putem observa cu uºurinþã.
Adică…
Dacã privim atent ilustraþia de alãturi, pare firesc sã grupãm
figurile în douã categorii: figuri mãrginite numai de segmente de
dreaptã ºi figuri mãrginite de linii curbe. Desenul este artificial,
serveºte ca inventar pentru scopurile noastre.
Sã încercãm sã denumim fiecare figurã reprezentatã pe desen.
Din prima categorie, a poligoanelor, fac parte: triunghiul,

patrulaterele, pentagoanele etc.
Poligoanele sunt mãrginite de laturi, iar intersecþiile acestora

sunt vârfurile poligonului.
Unele poligoane au toate laturile de aceeaºi lungime ºi toate

unghiurile la fel de mari. În acest caz, ele se cheamã poligoane
regulate. Cele mai simple sunt triunghiul echilateral, pãtratul,
pentagonul regulat, hexagonul regulat º.a.m.d. (Penta înseamnã
cinci, iar hexa, ºase.)
Dintre figurile mãrginite de linii curbe, cele mai cunoscute sunt

cercul ºi elipsa. Acestea nu au laturi, nici vârfuri. La cerc, spre
exemplu, vorbim despre razã ºi diametru. Cercul are un centru,
iar elipsa, douã focare. Orice punct al cercului se aflã la aceeaºi
distanþã de centru. Orice punct al elipsei are suma distanþelor
sale la cele douã focare constantã.

Cum…?
– Existã vreo relaþie între numãrul de vârfuri ºi de laturi ale unui poligon?
– Care ar fi legãtura dintre raza ºi diametrul cercului?
– De ce este triunghiul echilateral cel mai simplu poligon regulat?
– Ai auzit despre clãdirea Pentagonului din Washington, D.C.? Oare de ce se numeºte astfel?
– Câte laturi, respectiv vârfuri poate avea un poligon?
Încercăm…?
– În orice triunghi, suma unghiurilor este de 180°. Ai putea afla
mãrimea unghiurilor la un triunghi echilateral?
– În orice patrulater (convex), suma unghiurilor este de 360°. Ce
mãsurã au unghiurile pãtratului? Ce poziþie au laturile vecine?
– Deseneazã un hexagon regulat ºi împarte-l în triunghiuri
echilaterale. Aflã, astfel, cât de mari sunt unghiurile hexagonului
regulat. Foloseºte pentru desen compasul ºi cere ajutorul
profesorului.
– Discutã ºi cautã sens pentru expresiile: perimetru ºi arie.
– Realizeazã desene în care poligoanele regulate sunt înscrise în
cerc ºi invers, cercul este înscris în poligonul regulat. Ai mai jos
un model pentru pãtrat.
Știaţi că…?
Figurile geometrice simple sunt frecvent folosite ca elemente
decorative, în folclor, în arhitecturã ºi în multe alte domenii. Un
asemenea desen superb este cel de pe Templul lui Osiris din
Egipt, cunoscut sub numele de Floarea vieþii, utilizat apoi ca
element decorativ ºi în arta italianã, încã din secolul al XIII-lea.
La intersecþia a douã strãzi vedem frecvent tabla pe care scrie

„STOP”. Aþi observat ce formã are? Ce fel de poligon regulat
se foloseºte la aceastã tablã, peste tot în lume?
Elipsa este o figurã geometricã destul de complicatã, cu

proprietãþi interesante. ªtim cã planetele, inclusiv Pãmântul, se
miºcã în jurul Soarelui pe orbite în formã de elipsã. Soarele se
aflã într-unul dintre focarele elipsei.
De altfel…
Poligoanele regulate sunt de multe ori forme preferate în pavãri.
Pe lângã aspectul estetic, folosirea unor dale de formã regulatã
uºureazã „umplerea” planului, fãrã sã rãmânã porþiuni
neacoperite. Studiazã ºi comenteazã imaginea de mai jos.

Formuleazã întrebãri legate de aceastã temã la care nu ai încã
rãspuns. Roagã-þi pe profesorul sã-þi explice semnificaþia
cuvântului „convex”.

Unde privești,
numai corpuri 5
În lumea noastrã tridimensionalã, suntem înconjuraþi de corpuri. Noi înºine suntem corpuri, la fel
ca un microorganism invizibil sau o stea de pe bolta cereascã. Geometria încearcã, prin metodele
sale specifice, sã facã ordine în lumea corpurilor.
Adică…
Figurile plane, aºa cum reiese din aceastã denumire, sunt obiecte bidimensionale, aºezabile într-un
plan. Corpurile nu, deorece ele nu încap în douã dimensiuni. Un corp are lungime, lãþime ºi înãlþime.
Varietatea corpurilor, mai exact a formelor, dimensiunilor ºi a culorilor este uimitoare, la fel ca
ºi a substanþelor din care le-a creat natura sau mâna omului.
Dupã formã, cele mai simple corpuri sunt poliedrele, numele lor însemnând corpuri cu mai multe
feþe. La fel de uzuale sunt ºi cele mai simple corpuri rotunde. Ele, spre deosebire de poliedre, sunt
mãrginite ºi de suprafeþe curbe, rotunde, nu doar de suprafeþe plane.
Poliedrele importante sunt prismele ºi piramidele, iar printre

corpurile rotunde gãsim cilindrul, conul ºi sfera. Identificaþi-le în
desenul urmãtor!
Poliedrele au vârfuri, muchii ºi feþe. Dacã una dintre feþe este

privitã ca bazã a corpului, atunci deosebim muchiile bazei
(bazelor) de muchiile laterale. Feþele care nu sunt considerate
baze se numesc feþe laterale. Dupã natura bazei, prisma sau
piramida poate fi triunghiularã, patrulaterã etc. Sunt fireºti aceste
denumiri?
Cilindrul ºi conul se pot imagina ca fiind descrise de o dreaptã în

miºcare. Aceasta se numeºte generatoare. Sfera se poate obþine, de
exemplu, rotind complet un cerc în jurul unui diametru al acestuia.

În afara sferei, toate corpurile vãzute se pot desfãºura pe plan.
Aceastã desfãºurare se obþine dacã se taie corpurile de-a lungul
unor muchii, respectiv generatoare, ºi feþele astfel despãrþite se
netezesc pe un plan. În imagine avem desfãºurarea unei prisme
triunghiulare.
O prismã particularã, foarte des întâlnitã, este cubul. Dupã cum

bine ºtiþi, el are toate feþele pãtrate.
Cum…?
– Încape o dreaptã întreagã într-un poliedru? De ce?
– Ce se întâmplã cu elementele unui poliedru dacã acesta este rãsturnat? Se schimbã rolurile?
Discutã cu ceilalþi despre aceste întrebãri!
– În multe jocuri de noroc se foloseºte ca zar cubul. De ce nu ar fi la fel de bunã o prismã oarecare?
– În câte regiuni împarte un corp spaþiul în care este aºezat?
– Toate corpurile sunt atât de simple sau reductibile la aceste corpuri elementare? Ce pãrere aveþi?
Încercăm…?
– Pentru poliedrele reprezentate pe pagina precedentã, identificã vârfurile, muchiile ºi feþele acestora.
– Deseneazã desfãºurarea corpurilor, alãturi de desenele lor iniþiale.
– Discutã despre diagonalele corpurilor ºi încearcã sã le identifici, acolo unde este cazul.
Ce poþi spune despre lungimile lor, în cazul aceluiaºi corp?
– Discutã ºi cautã sens pentru expresiile: arie totalã, arie lateralã ºi volum.
– Alege un corp preferat. Încearcã sã-l confecþionezi dintr-un material, de exemplu din
carton, folosind cele învãþate despre desfãºurare.
Știaţi că…?
Printre toate poliedrele existã doar cinci poliedre regulate. Acestea
au toate feþele poligoane regulate, de aceeaºi mãrime ºi de acelaºi
tip. Poliedrele regulate au fost cunoscute deja de cãte Platon,
marele filozof grec care a trãit, probabil, între anii 429 ºi 347 î.Hr.
Tot din Antichitate ne-au rãmas celebrele piramide din Egipt,

mãrturii ale unei tehnologii arhitecturale uimitoare, neelucidate
complet nici în zilele de azi.
Epoca modernã se poate mândri cu construcþii mult mai rafinate

ºi mai complexe.
De altfel…
Avem, oare, o formã dominantã în naturã?
Sã mai amintim o formã deosebit de interesantã: ºaua. O ºa are
un punct de echilibru în care eºti, în acelaºi timp, „cel mai jos”
ºi „cel mai sus”.

rãspuns.

Realitate sau desen? 6

Când încercãm sã redãm obiectele lumii reale prin desen, suntem nevoiþi deseori sã deformãm
liniile ºi unghiurile. Cum altfel s-ar putea desena un corp tridimensional pe foaia de hârtie? Dacã
desenul este doar o ficþiune, surprizele pot fi ºi mai mari. Vom face câteva convenþii.
Adică…
De cele mai multe ori, desenele noastre sunt reprezentãri

simplificate ale realitãþii, aºa cum vedem ºi pe harta de mai sus.
Mai toate desenele reproduc fragmentele din lumea
înconjurãtoare cu distorsiuni, mai mult sau mai puþin evidente.
Când vrem sã redãm pe hârtie imaginea unui corp sau, în
general, în geometria în spaþiu, admitem câteva reguli de desen.
Convenim sã reprezentãm planul în felul urmãtor:
Din context se va înþelege cã nu este vorba de un paralelogram, ci

despre schiþa unui plan. Sã aºezãm acum câteva elemente pe acest
plan. Alãturi am redat o dreaptã inclusã în plan ºi o altã dreaptã
perpendicularã pe plan. Cea de-a treia dreaptã este perceputã ca
fiind paralelã cu planul nostru.
Sã desenãm acum, spre exemplu, un cub. Desenul vã indicã

paºii.

Cum…?
– De ce am desenat în anumite locuri linii întrerupte?
– În înþelegerea noastrã, planul geometric sau dreapta geometricã au doar dimensiunile de pe desen?
Am mai vorbit despre acest lucru?
– Cum am putea reda pe desen douã drepte în spaþiu, care nu au nici un punct comun, dar care nu
sunt nici paralele? Gãsiþi exemple de asemenea drepte în sala de clasã!
– De ce este utilã o hartã? Dar desenele, în general?
Încercăm…?
– Construieºte desenul (schiþa sau planul) locuinþei sau al altei clãdiri. Nu mãsura exact, poþi
doar aproxima dimensiunile. Discutã despre paºii care trebuie fãcuþi ºi stabileºte câteva
reguli care se vor respecta.
– Dupã modelul vãzut, realizeazã desenele corpurilor amintite: prismã, con, cilindru, sferã. Foloseºte
instrumente cum ar fi liniarul ºi compasul. Profesorul te va ajuta.
– Deseneazã apoi, cu linii întrerupte, câteva diagonale ale corpurilor sau, dupã caz, axa de rotaþie.
Întreabã profesorul despre axa de rotaþie.
– Încearcã sã redai prin desen douã plane paralele. Încearcã sã redai douã plane care se
intersecteazã. Ce este intersecþia a douã plane?
Știaţi că…?
De multe ori interpretãm cu anumitã dificultate un desen sau
altul. Chiar ºi simplul cub ne încurcã, dacã ne întebãm care este
faþa ºi care este spatele pe desenul de mai jos. Cu cât ne
concentrãm mai mult, cu atât vom fi mai nesiguri.
Dacã tot suntem la cub, priviþi desenul care urmeazã ºi

întrebaþi-vã ce reprezintã el, o figurã planã sau o „scarã” în
spaþiu? Aceastã iluzie, numitã ºi cubul lui Necker, apare în multe
lucrãri de artã, dar se folosea ca pavaj chiar ºi în casele din
celebrul Pompei, distrus la începutul erei nostre de vulcanul
Vezuviu.
Multe desene sunt absurde, reprezintã corpuri sau fenomene

imposibile. Iatã celebrul exemplu al scãrii lui Penrose. Ce anume
este imposibil pe acest desen?
De altfel…
Desenatorii profesioniºti învaþã mult despre persepectivã, adicã
despre redarea obiectelor spaþiale în plan, din diverse unghiuri,
pãstrând însã iluzia spaþialitãþii.

Formuleazã întrebãri legate de aceastã temã, la care nu ai
încã rãspuns.

Evaluare I
Despre ce a fost vorba…?
Am fãcut cunoºtinþã cu trei elemente de bazã ale geometriei: punctul, dreapta ºi planul, apoi cu
cele mai simple figuri geometrice plane ºi cu câteva din corpurile uzuale.
1. Reprezintã pe desen urmãtoarele situaþii:

Situaþie Desenul tãu
punctul A aparþine dreptei d
dreapta g intersecteazã dreapta h
punctul M aparþine dreptelor d ºi g
dreptele f ºi t sunt paralele
2. Completeazã textul:
Un poligon regulat este un asemenea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . care are toate . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ºi toate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de aceeaºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Dovedeºte printr-un desen cã douã puncte nu sunt suficiente pentru a determina un singur cerc.
4. Deseneazã o linie frântã delimitatã de 7 puncte: capetele liniei ºi 5 puncte intermediare.
5. În desenul de mai jos, înþelegem prin drum orice ºir de paºi spre dreapta sau în sus.
Câte drumuri diferite avem de la O la A? Putem spune ceva despre lungimile lor?
6. ªtim cã suma unghiurilor unui patrulater este de 360. Cât este suma unghiurilor la celelalte
poligoane învãþate? (Încearcã sã desenezi ºi sã desparþi poligoanele în triunghiuri.)
7. Deseneazã un cub ºi foloseºte notaþii. Gãseºte perechi de
– drepte perpendiculare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
– drepte paralele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
..

Fenomene geometrice II
• Asemănarea
• Un fenomen de mare importanţă: congruenţa
• Simetria
Capitolul II prezintă trei fenomene de geometrie importante și
o serie de proprietăţi legate de acestea.

FENOMENE GEOMETRICE
Asemănarea 7
Utilitatea unui desen ce reproduce un obiect real este datã ºi de „fidelitatea” lui faþã de ceea ce
reprezintã. Precizia reprezentãrii presupune ca imaginea produsã sã fie asemãnãtoare cu originalul.
În matematicã vom spune „asemenea”.
Adică…
Tot ceea ce se vede pe fotografie seamãnã perfect cu

obiectele reale fotografiate, dincolo de imperfecþiunea datã
de faptul cã lumea tridimensionalã s-a transpus în douã
dimensiuni.
Ce este, de fapt, asemãnarea în sens geometric se poate vedea

mai clar pe desene sau reproduceri mai simple. Priveºte desenul
alãturat.
Asemanãrea se produce prin micºorare sau mãrire. Aceasta

înseamnã modificarea de acelaºi numãr de ori a tuturor
lungimilor laturilor, a tuturor dimensiunilor. Dacã nu toate
elementele se modificã la fel, asemãnarea nu mai are loc.
Asemãnarea, privitã ca transformare geometricã, nu pãstreazã

distanþele; acestea se modificã, dupã cum s-a vãzut deja.
Numãrul care ne aratã de câte ori s-au mãrit, respectiv s-au
micºorat segmentele se numeºte raport de asemãnare, notat, de
regulã, cu k. În cazul precedent aveam k = 2, apoi, la triplare,
k = 3. Sã observãm cã puteam alege k = 1/2, respectiv k = 1/3, în
cazul în care consideram cã s-a produs o micºorare, nu o mãrire.
Asemãnarea pãstreazã totuºi ceva: mãrimea unghiurilor. Spunem

cã unghiurile rãmân invariante la o transformare prin asemãnare.

În cazul triunghiurilor, avem criterii pentru asemãnarea lor, numite
cazuri de asemãnare. Cel mai simplu caz spune cã asemãnarea are
loc dacã triunghiurile în cauzã au douã unghiuri la fel de mari.
Un fapt sigur: dacã într-un triunghi ducem o linie dreaptã

paralelã cu una din laturile triunghiului, triunghiul mic astfel
obþinut este asemenea cu triunghiul original. Avem alãturi un
desen corespunzãtor ºi notaþiile care se folosesc în acest caz.
Cum…?
– Gãsim figuri geometrice plane care sunt sigur asemenea cu orice altã figurã din aceeaºi clasã?
– Ce s-ar întâmpla atunci când am avea k = 1?
– Oare în cazul hãrþilor avem un „k”? ªtiþi cum se numeºte acest numãr la hãrþi?
– Când este o hartã mai detaliatã: când are „k” mai mare sau mai mic?
Încercăm…?
– Putem nota raportul de asemãnare, de exemplu, astfel: 1:2, sau 1:100, sau 1:4 etc. Explicã
înþelesul acestor notaþii.
– Pe o hartã scrie 1:100.000. Îþi dai seama ce lungime are în realitate, pe teren, 1 cm de pe hartã? Dar
6 cm ce distanþã realã înseamnã?
– Ce crezi cã înseamnã o reproducere de 1:1?
– Reia primul exerciþiu din tema Realitate sau desen? Încearcã un plan cu scara 1:100. Poþi
folosi hârtie milimetricã.
Știaţi că…?
Dacã tãiem o piramidã cu un plan paralel cu baza, mai obþinem
o piramidã micã. Aceasta este, evident, asemenea cu corpul
original. La fel ºi în cazul unui con. Interesant, dacã secþiunea
este dusã exact la jumãtatea înãlþimii, volumul corpului mic nu
este jumãtate din volumul corpului original.
Asemãnarea, în sens mai larg, se poate uºor observa în naturã.

Organismele vii reproduc o serie de caracteristici, printre care ºi
forme, micºorate sau mãrite, dar similare cu originalul. Discutã
despre aceastã temã ºi cautã exemple pentru a-þi susþine ideile.
Este foarte interesant modul în care un poligon se poate, eventual,

descompune în copii micºorate ale lui însuºi. ªi aici se produce
asemãnarea, aºa cum poþi vedea în imaginea de mai jos.
De altfel…
Cazul particular al asemãnãrii „perfecte”, de raport 1:1, este
extrem de important în geometrie. Vom denumi acest
lucru congruenþã.


FENOMENE GEOMETRICE
Un fenomen de mare importanţă:

congruenţa 8
Am amintit deja cã asemãnarea poate fi perfectã, în sensul cã raportul de asemãnare este 1. Atunci
figurile se numesc congruente. Despre congruenþã încercãm sã învãþãm în continuare.
Adică…
În cazul cel mai general, douã figuri geometrice se considerã
congruente dacã existã o asemenea miºcare prin care una din
figuri se transformã perfect în cealaltã figurã.
Asemenea miºcãri sunt rotaþiile, translaþiile paralele sau

simetriile axiale, respectiv compunerile acestora. Este important
sã observãm cã o asemenea miºcare, o asemenea deplasare în
plan (sau în spaþiu) lasã forma figurii invariantã.
În cel mai simplu caz, spunem cã segmentele AB ºi CD sunt

congruente ºi scriem AB  CD exact atunci când mãsurile lor,
adicã lungimile lor, sunt egale. La fel, douã unghiuri <ABC ºi
<MNP sunt considerate congruente atunci când mãsurile lor sunt
egale. În acest caz, scriem <ABC  <MNP.
Mai departe, congruenþa se poate extinde ºi pentru triunghiuri.

Avem OABC  OGHF, dacã ºi numai dacã au laturile ºi
unghiurile douã câte douã congruente. În practicã, congruenþa
triunghiurilor se verificã folosind aºa-numitele cazuri de
congruenþã.
Cazurile de congruenþã afirmã cã douã triunghiuri sunt

congruente dacã au:
– laturile lor, douã câte douã congruente (cazul LLL);
– douã perechi de laturi ºi unghiurile cuprinse între aceste
laturi respectiv congruente (cazul LUL);
– o pereche de laturi ºi cele douã perechi de unghiuri de pe
aceste laturi respectiv congruente (cazul ULU).
În problemele practice, congruenþa se decide prin mãsurarea

laturilor sau a unghiurilor. Matematic, congruenþa se deduce
prin diverse raþionamente, în baza altor congruenþe date
deja de problemã.
Cum…?
– Discutã cu profesorul vostru despre translaþii, rotaþii ºi simetrii axiale. Cãutã exemple pentru
ilustrarea acestor miºcãri.
– Discutã despre înþelesul expresiei „dacã ºi numai dacã”.
– De ce folosim expresia „congruent” ºi nu obiºnuitul „egal”?
– Comparã din nou asemãnarea cu congruenþa. Discutã despre ele, pe baza unor desene pe care
le vei realiza.

Încercăm…?
– Deseneazã o dreaptã d ºi punctele A,B ºi C aparþinând dreptei, în aºa fel încât:
a) AB  BC; b) AC  AB
– Avem un unghi de o anumitã mãrime. Cum s-ar putea descompune unghiul dat cu ajutorul unei
semidrepte, în douã unghiuri congruente? Semidreapta care realizeazã aceasta se numeºte
bisectoare. Cere ajutorul profesorului.
– Construieºte un triunghi în care ai douã unghiuri congruente. Acesta se numeºte triunghi isoscel.
Construieºte acum un triunghi în care toate unghiurile sunt congruente. Un asemenea triunghi se
numeºte echilateral. Cât de mari sunt unghiurile triunghiului echilateral?
– Un triunghi dreptunghic are douã laturi perpendiculare, deci un unghi de 90°. Ce poþi afirma
despre celelalte unghiuri ale unui triunghi dreptunghic, dacã el este ºi isoscel?
– Poate exista un triunghi echilateral care sã fie ºi dreptunghic? De ce?
Știaţi că…?
Dacã ducem diagonala DB într-un pãtrat ABCD, cele douã
triunghiuri astfel formate sunt congruente. Ne putem convinge
doar prin raþionament, fãrã nici o mãsurãtoare. Comparând
triunghiurile ABD ºi BCD, avem AB  CD ºi AD  BC, ca laturi
ale pãtratului. (Observaþi cã AB ºi AD sunt laturi ale primului
triunghi considerat, pe când CD ºi BC aparþin celui de-al doilea.)
Evident cã ºi <A  < C, ambele fiind unghiuri drepte. Cazul de
congruenþã LUL ne asigurã despre congruenþa triunghiurilor
alese.
Ochii noºtri se înºealã uºor atunci când comparã lungimi. Priviþi

desenul alãturat ºi formulaþi o pãrere despre înãlþimea oamenilor.
Ce constataþi dacã mãsuraþi lungimea segmentelor respective?
De altfel…
Congruenþa unor figuri mai complicate se reduce la congruenþa
triunghiurilor. Poligoanele, de exemplu, se pot despãrþi cu
uºurinþã în triunghiuri ºi astfel se studiazã congruenþa acestor
pãrþi. Vom mai discuta…


FENOMENE GEOMETRICE
Simetria 9
Dacã privim spre lumea care ne înconjoarã, gãsim la orice pas aspecte de geometrie de tot
felul. Forma corpurilor ºi a figurilor, dimensiunile lor ºi deferitele relaþii dintre ele sunt toate
chestiuni de geometrie. Printre relaþiile geometrice foarte des întâlnite se numãrã ºi simetria.
Sã vedem despre ce este vorba…
Adică…
Natura este foarte bogatã în simetrii. Exemplul Punctul respectiv se numeºte centru de
de mai sus este doar unul, ales la întâmplare. simetrie, iar dreapta – axã de simetrie.
Na- tura ne-a obiºnuit atât de mult cu simetria, Câteodatã ºi cele mai simple figuri geometri-
încât mediul nostru artificial s-a construit tot ce pot fi simetrice, adicã pot avea o axã de
„simetric”. Noi înºine suntem, mai mult sau mai simetrie sau centru de simetrie. De exemplu, un
puþin, corpuri simetrice. Ce este deci simetria? triunghi isoscel are ca axã de simetrie chiar una
Dacã privim desenul de mai jos, observãm din înãlþimi. Alte figuri geometrice simple pot
cã putem vorbi despre douã tipuri de simetrii: avea mai multe axe de simetrie sau, dimpotrivã,
simetria centralã (faþã de un punct) ºi simetria nici una.
axialã (faþã de o dreaptã). Simetria, ca transformare geometricã,
În ambele cazuri, avem douã figuri legate pãstrea- zã distanþele ºi dreptele.
prin simetrie, ºi ele sunt congruente. Putem Evident, nu toate figurile prezintã simetrii.
imagina simetria ca pe o corespondenþã sau o Un triunghi oarecare nu este o figurã simetricã,
transformare care face ca unei figuri sã-i totuºi are extrem de multe proprietãþi
corespundã cealaltã figurã, prin intermediul interesante.
unui punct sau al unei drepte. Imaginea simetricã a unei figuri se poate
construi uºor, faþã de un centru de simetrie dat
sau faþã de o axã de simetrie datã. Practic,
trebuie respectatã congruenþa segmentelor ºi a
unghiurilor ºi rolul axei sau al centrului de
simetrie.

Cum…?
– Gãsim alte exemple de simetrii din naturã?
– Este simetria un fenomen de geometrie planã, sau ea se poate manifesta ºi în spaþiu? Gãsim exemple?
– Discutã din nou despre cuvântul „transformare”. Cãutã sensurile acestei expresii ºi dã exemple din
propria experienþã.
– Cautã exemple de obiecte care sunt simetrice ºi obiecte care nu au aceastã proprietate. Avem
printre noi stângaci?
– Folosim cuvântul „simetric” în afara matematicii?
Încercăm…?
– Considerã, pe rând, figurile geometrice studiate: triunghiul, paralelogramul,
dreptunghiul etc. Cerceteazã care dintre ele are axe de simetrii ºi câte.
Construieºte desene!
– Care este situaþia cu cercul, din acest punct de vedere? Dar cu elipsa?
– Considerã, pe rând, cele mai simple corpuri învãþate, de exemplu cubul, sfera ºi cilindrul.
Cerceteazã dacã au sau nu plane de simetrie.
– Construieºte imaginea unui trapez, simetricã faþã de baza mare a trapezului.
– Construieºte imaginea unui triunghi, simetricã faþã de vârful A al triunghiului.
Profesorul te va ajuta sã foloseºti corect instrumentele.
Știaţi că…?
Dacã privim în oglindã, vedem o imagine simetricã a corpului
nostru. Aceastã imagine este virtualã, adicã este doar o senzaþie
cã în spatele oglinzii s-ar afla cineva. Totuºi, dacã oglinda nu
distorsioneazã, figura simetricã cu noi o percepem ca fiind
congruentã cu originalul. Aþi vãzut oglinzi care „îngraºã” sau
care „slãbesc”? Ele nu au suprafaþa planã, sunt suprafeþe
convexe sau concave.
Simetria a fost un element central ºi în artele vizuale, din cele

mai vechi timpuri. În special în arta decorativã, oamenii au
cãutat sã obþinã simetria pentru a încânta ochii, aºa cum putem
vedea ºi în imaginea acestui labirint.
În multe cazuri se preferã asimetria. Spre exemplu, sunt multe

construcþii moderne realizate în mod asimetric, ceea ce era de
neimaginat în stiulurile arhitectonice din trecut. Puteþi cãuta
imagini cu asemenea case? Gãsiþi exemple de asimetrii ºi în stilul
modern de mobilã sau în modã, în special în cea femininã.
De altfel…
Cu oglinzile de tot felul ºi cu conceptul general de simterie se
ocupã, în special, fizica. Foarte important este studiul simetriilor
în cazul cristalelor. Chiar ºi clasificarea lor þine cont de existenþa
diferitelor simetrii din construcþia cristalelor.


FENOMENE GEOMETRICE
Evaluare II
În ultimele trei lecþii am discutat despre trei fenomene de geometrie de cea mai mare importanþã:
asemãnarea, congruenþa ºi simetria.
1. Deseneazã un triunghi ABC ºi un alt triunghi MNP asemena cu primul, dacã raportul lor de
asemãnare este k= 1/3.
2. Completeazã textul:
Dacã într-un triunghi ducem o linie . . . . . . . . . . . . . . cu una din laturi, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
astfel format este.........................................................................................cu triunghiul dat.
3. O hartã are scara de 1:15000. Câþi metri înseamnã în realitate 3 cm mãsuraþi pe hartã?
4. Deseneazã pe rând un dreptunghi ABCD, apoi un paralelogram MNPQ. Completeazã tabelul de

mai jos:
Figura Laturi congruente Unghiuri congruente
Dreptunghiul ABCD
Paralelogramul MNPQ
5. Construieºte imaginile simetrice ale figurilor, în urmãtoarele cazuri:

a) triunghi ABC, faþã de vârful A;
b) triunghi ABC faþã de o perpendicularã în C pe latura BC.
6. Copiazã pe o foaie de hârtie ºi copleteazã urmãtorul tabel:

Simetria axialã Descrierea în cuvinte
Exemplu din naturã Un desen geometric
7. Douã figuri congruente sunt ºi asemenea. Este adevãratã afirmaþia inversã: douã figuri
asemena sunt ºi congruente?
8. Gãseºte un caz de congruenþã pentru triunghiuri echilaterale.

Măsuri
și unităţi de măsură III
• Timpul
• Masa
• Lungimea
• Măsura unghiului
Capitolul III adună la un loc cele mai importante cunoștinţe
despre măsuri și unităţi de măsură folosite în calculele
matematice uzuale.

MĂSURI ȘI UNITĂŢI DE MĂSURĂ
Timpul 10
Mãsurarea timpului este una dintre cele mai vechi probleme ale omenirii. Semnele mai mult decât
evidente ale trecerii timpului, ca de exemplu alternanþa zilelor ºi a nopþilor, succesiunea
anotimpurilor sau îmbãtrânirea au determinat omul sã încerce sã mãsoare ºi sã înregistreze
trecerea timpului.
Adică…
Timpul trece ireversibil ºi într-un singur sens, dinspre trecut spre
viitor. Despre trecut avem amintiri, despre viitor – doar
prognoze, eventual. Încercãm sã controlãm aceastã scurgere
continuã a timpului, fragmentându-l în diferite unitãþi de timp.
Unitatea de bazã pentru mãsurarea timpului este secunda (s).

Alte unitãþi de mãsurã la fel de des folosite sunt: minutul (min),
ºi ora (h). Pe cadranul unui ceas se pot vedea ora, minutele ºi
secundele momentului în care se face citirea.
Toatã lumea ºtie cã 1 min = 60 s ºi 1 h = 60 min.
24 de ore compun o zi, iar 7 zile – o sãptãmânã. Calendarul continuã cu luna, unitate de mãsurã
care înseamnã 30 sau 31 de zile, iar în februarie – 28. Din patru în patru ani, februarie are 29 de
zile. Un asemenea an se numeºte an bisect. În 2008 vom avea din nou an bisect.
Ca unitãþi de timp mai mari vorbim despre an, adicã 365 (sau 366) de zile sau 12 luni. Lunile au
denumiri specifice, foarte asemãnãtoare în multe limbi.
Zece ani formeazã un deceniu, o sutã de ani sunt un secol, iar o mie de ani se numesc mileniu.
Aceste unitãþi de mãsurã mãsoarã timpul la scarã istoricã. Momentul iniþial în lumea creºtinã este
anul naºterii lui Hristos. Momentul 0 desparte „era noastrã” de perioada numitã „înaintea erei
noastre”.
Cum…?
– Ce înseamnã expresia „ireversibil”? Cautã exemple de fenomene reversibile ºi ireversibile!
– Este vreo legãturã între expresia „lunã” a calendarului ºi numele
„Luna” a satelitului nostru natural?
– Un eveniment sportiv internaþional deosebit are loc tot din patru în patru ani. Despre ce eveniment
este vorba?
– Cum se explicã existenþa anilor bisecþi? Discutã aceastã problemã cu profesorul vostru.
– Cautã denumirile lunilor în câteva limbi de circulaþie internaþionalã. Poþi folosi un calendar
de perete sau o agendã!

Încercăm…?
– Calculeazã câte secunde sunt într-o orã!
– Câþi ani a trãit marele filozof Aristotel, dacã s-a nãscut în 384 î.Hr. ºi a murit în 322 î.Hr.
– Care a fost ultima zi a secolului XX? Dar prima zi a secolului nostru, adicã a mileniului III?
– Rãspunde prin calcul la urmãtoarea problemã: între oraºele japoneze Tokyo ºi Osaka pornesc
trenuri de mare vitezã din 30 în 30 de minute, în ambele sensuri. Durata unei cãlãtorii este
de 3 ore. Cu câte trenuri din sens opus se va întâlni acel tren care pleacã din Tokio la ora
13:30 (ºi care va sosi la Osaka la 16:30)?
– Calculeazã, din curiozitate, câte minute ai trãit pânã în momentul când vei termina acest
calcul! (Alege o anumitã orã exactã pentru momentul naºterii tale.)
Știaţi că…?
Determinarea exactã a timpului este esenþialã în multe situaþii.
De exemplu în marinã, între determinarea poziþiei navei pe
ocean ºi cunoaºterea timpului exact este o legãturã exactã. La fel
stau lucrurile ºi în aviaþie ºi în multe alte domenii. Mulþi oameni
sunt dispuºi sã plãteascã sume mari de bani pentru un ceas bun.
În diferitele colþuri ale lumii ceasul indicã timpi diferiþi. De ce?
„Time is money”, spune celebra zicalã englezã. Oare ce ne învaþã

pe noi acest „timpul costã bani”? O muncã efectuatã în timp ºi la
timp este mãsura eficienþei noastre, a punctualitãþii ºi a
seriozitãþii. Întârzierea poate costa ºi la propriu, nu numai la
figurat. De exemplu, pentru neplata la timp a unei facturi plãtim
penalizãri zilnice cum ar fi 0,5% din suma datoratã. La o facturã
de 100 de lei, acest lucru înseamnã 0,5 lei zilnic, ceea ce într-o
sãptãmânã este deja de 3,5 lei pierdere.
Avem intervale de timp extrem de mici, dar ºi extrem de mari.

Spre exemplu, timpul în care lumina strãbate un atom este
aproximat la 1/1024 (altfel spus 10–24), ceea ce este inimaginabil de
puþin. Iatã o altã extremã: se presupune cã vârsta Universului ar
fi de 15 miliarde de ani.
De altfel…
Alegerea unitãþii de mãsurã în mod adecvat este foarte importantã. Ce pãrere ai despre rezultatul
gãsit în ultimul exerciþiu? Acest sfat este valabil nu numai în cazul mãsurãrii timpului.

Noteazã aici eventualele nelãmuriri.

Masa 11
Corpurile au masã, aceasta fiind una dintre principalele caracteristici fizice ale lor. Mãsurarea
maselor, cântãrirea, este o activitate pe care o facem, poate, zilnic. Vom încerca sã adunãm la un
loc cele mai semnificative cunoºtinþe legate de masã.
Pluralul de la masã este, în cazul nostru, mase!
Adică…
Masa corpurilor este mãsura inerþiei lor, adicã a Mai sunt utilizate ºi quintalul (q) ceea ce în-
faptului cã ele îºi pãstreazã starea de repaus sau seamnã 100 kg ºi tona (t), adicã 1000 kg.
de miºcare rectilinie ºi uniformã, atâta timp cât Desigur, situaþia în care ne aflãm ne va indica
nu sunt supuse unor forþe exterioare. Un corp ce unitate este mai potrivitã. Într-o farmacie nu
de masã mai mare are ºi inerþie mai mare decât prea calcu- lãm în tone, aºa cum pentru
unul de masã mai micã. Dar aceasta e fizicã… exprimarea masei unei recolte de grâu nu vom
Instrumentul de mãsurã pentru masã este folosi miligramele.
cân- tarul. În prezent se folosesc cântare Unitãþile de mãsurã mai mari sau mai mici se
electronice, de mare precizie, dar ºi o balanþã pot transforma unele în altele. De exemplu, 7 kg
obiºnuitã, cu douã talere, este bunã pentru a = 7000 g sau 430 cg = 4,3 g. Ar fi bine sã
compara masele. Unitatea principalã de mãsurã exersaþi cât mai atent aceste transformãri!
este gramul (g), dar, aºa cum este de aºteptat, în Sã observãm cã transformãrile se fac prin în-
practicã utilizãm mulþiri sau împãrþiri cu puterile lui 10. Aceasta
multipli ºi submultipli ai gramului. depinde de natura transformãrii, ºi anume dacã se
Aceºtia sunt: transformã o unitate de mãsurã mai mare în una
1000 g = 1 kilogram (kg) mai micã sau invers. Desenul de mai jos
100 g = 1 hectogram (hg) sugereazã aceastã regulã, atunci când exprimãm o
10 g = 1 decagram (dag) unitate mai micã cu ajutorul unei unitãþi mai
mari.
0,1 g = 1 decigram (dg)
0,01 g = 1 centigram (cg)
0,001 g = 1 miligram (mg)

Cum…?
– Discutã în clasã despre inerþie. Aminteºte ºi sensul uzual al cuvântului ºi cere explicaþii
profesorului vostru.
– Cautã exemple de situaþii de folosire a unitãþilor de mãsurã pentru masã. Precizeazã care
unitate este cea mai adecvatã pentru respectiva situaþie.
– Reprezentaþi unitãþile de mãsurã de mai sus în diverse forme: în tabel, în scarã sau în alt mod
grafic. Lucraþi în perechi!
– Ce am schimba pe desenul de mai sus, dacã sãgeþile ar indica „de la mare la mic”?
Încercăm…?
– Transformã 43,5 g, pe rând, în toate celelalte unitãþi de mãsurã, de la mg la kg!
– Cautã o reþetã de bucãtãrie, de exemplu reþeta unui tort. Gãseºte din text toate cantitãþile
exprimate în unitãþi de masã. Încearcã sã le transformi în unitãþi de mãsurã „vecine”, mai mici,
apoi mai mari.
– Avem nouã bile, care aratã exact la fel, dar una este mai grea decât celelalte opt. Imagineazã-þi
cã ai o balanþã simplã ºi poþi face doar trei mãsurãtori. Vei putea afla care este bila mai grea?
– Construieºte o listã conþinând 10 obiecte diferite din jur. Estimeazã masa acestor obiecte ºi scrie
valorile propuse în dreptul lor. Schimbã lista ta cu colegii ºi discutã cu ei despre pãrerile voastre.
Știaţi că…?
De multe ori confundãm masa cu greutatea, deºi este vorba de
douã noþiuni diferite. Greutatea unui corp exprimã forþa cu care
Pãmântul îl atrage, forþã care depinde ºi de masa respectivului
corp. Dacã spunem cã „greutatea mea este de 85 kg”, nu ne-am
exprimat corect, cu toate cã în limbajul cotidian este acceptat ºi
se înþelege ce am vrut sã zicem. Chiar ar fi ciudat sã spunem cã
„masa mea este de 85 kg”, deºi aceastã afirmaþie este cît se poate
de corectã. Ce vrea sã ne aminteascã imaginea alãturatã?
În naturã gãsim valori extrem de mari sau mici pentru mase.

Astfel, un elefant african poate cântãri pânã la 6 t ºi are nevoie
zilnic de peste 200 kg de hranã. Cautã date pentru a ilustra valori
foarte mici gãsite de cercetãtori. Discutã cu ceilalþi despre
exemplele gãsite.
De altfel…
Vom vedea cã masa ºi volumul corpurilor sunt caracteristici strâns legate între ele. În multe
probleme însã, facem abstracþie de corpul fizic propriu-zis ºi investigãm doar forme, lãsând fizica
sã se ocupe de mase ºi mãsurãtori.


Lungimea 12
Mãsurarea timpului ºi a masei sunt, poate, mai aproape de fizicã, decât de matematicã. Lungimile
(despre care vom discuta în cele ce urmeazã) ºi calculele care implicã lungimi sunt însã nelipsite
din geometrie.
Adică…
Unitatea de bazã prin care se mãsoarã lungimea sugereazã aceastã regulã, atunci când exprimãm o
este metrul (m). Dacã aceasta se dovedeºte a fi unitate mai mare cu ajutorul unei unitãþi mai mici.
prea mare sau micã, folosim submultipli sau Se folosesc multe instrumente de mãsurã pentru
multipli ai metrului. În denumirile acestora uti- lungimi: liniarul, metrul de croitor, metrul de
lizãm aceleaºi prefixe ca la unitãþi de mase, tâmplar, ruleta etc. Pentru mãsurãtori precise ne
spre exemplu. Ce înþeles aveau: mili-, centi-, stau la dispoziþie diverse aparate de mãsurã, de
deci-, deca-, hecto- ºi kilo-? la microscop pânã la radiotelescoape.
Pentru lungimi avem:
1000 m = 1 kilometru (km)
100 m = 1 hectometru (hm)
10 m = 1 decametru (dam)
0,1 m = 1 decimetru (dm)
0,01 m = 1 centimetru (cm)
0,001 m = 1 milimetru (mm)
Transformãrile se fac prin înmulþiri, respectiv
împãrþiri cu puterile lui 10. Desenul de mai jos

Cum…?
– Discutã în clasã despre transformãrile unitãþilor de lungime, încercând sã înþelegi când înmulþim
ºi când împãrþim, ºi cu cât! Profesorul vostru vã va ajuta!
– Exemplificã situaþii din viaþa cotidianã când mãsurãm lungimi ºi cautã unitãþile de mãsurã
cele mai adecvate respectivelor situaþii.
– Reprezentaþi unitãþile de mãsurã de mai sus în diverse forme: în tabel, în scarã sau în alt mod
grafic. Lucraþi în perechi!
– Ce am schimba pe desenul de mai sus, dacã sãgeþile ar indica „de la mic la mare”?
Încercăm…?
– Deseneazã o dreaptã d ºi trei puncte pe ea: A, B ºi C. Mãsoarã distanþele dintre ele cu ajutorul
liniarului. Are sens sã aduni, respectiv sã scazi lungimile segmentelor formate? În ce caz?
– Regândeºte primul exerciþiu de la lecþia 6. De data aceasta, mãsoarã lungimile pentru a face
un plan cât mai bun ºi cât mai precis.
– Cautã într-o revistã planul unei case. Studiazã dimensiunile puse pe desen ºi încearcã sã
calculezi câteva costuri, presupunând cã se cunosc preþurile unor materiale de construcþii.
Formulaþi împreunã probleme de acest tip!
– Lumina Soarelui are nevoie de 8 minute ºi 20 de secunde ca sã ajungã pe Pãmânt. La ce distanþã se
aflã Soarele faþã de noi, dacã viteza luminii este de 300.000 km/s? Privind spre Soare, vedem
„trecutul” sau „prezentul” stelei?
Știaţi că…?
Liniile geometrice au numai o singurã dimensiune: lungimea.
Figurilor geometrice plane le ataºãm deja douã dimensiuni,
lungime ºi lãþime. Corpurile mai au ºi o a treia dimensiune, pe
care o putem numi înãlþime. Sã ne imaginãm o cãrãmidã. Ce vom
înþelege prin lungimea, lãþimea ºi înãlþimea acestui corp este o
chestiune de convenþie ºi depinde de cum îl þinem aºezat. Putem
da exemple de corpuri în cazul cãrora este indiferentã aºezarea
lor, din punctul de vedere al celor trei dimensiuni?
Am mai putut observa cã percepþia noastrã ne înºalã deseori,
chiar ºi în cazuri extrem de simple. Priviþi desenul de alãturi!
Care segment vi se pare mai lung? Ce ar arãta o mãsurare exactã?
Calculul distanþelor este foarte important, de exemplu, în

transporturi. Cautã o hartã rutierã a României ºi determinã
lungimea unor drumuri, de exemplu pentru ruta
Arad – Bucureºti – Cluj Napoca – Arad. Cât ar costa acest drum,
dacã socotim cu 3,5 lei pentru un litru de combustibil ºi dacã
maºina consumã 7 l la fiecare 100 km?
De altfel…
ªtim din geografie cã mãsuratul lungimilor mari pe suprafaþa Pãmântului nu este foarte simplu.
Simplificat, fãrã sã sã þinem cont de relief, drumul Bucureºti – New York imaginat pe glob este un
arc de cerc, nu un segment de dreaptã!
(Nu) Sunt de accord…

Formuleazã întrebãri legate de aceastã temã la care nu ai încã rãspuns. Ce a rãmas nelãmurit?

Măsura unghiului 13
În lecþia 8 am putut observa cã ideea congruenþei se baza pe existenþa lungimii
segmentelor, respectiv pe mãsura pe care o atribuiam unghiurilor. Acum vom dezvolta
puþin cunoºtinþele noastre despre mãsurarea ºi mãsura unghiurilor.
Adică…
Sã ne imaginãm douã drepte perpendiculare ºi sã admitem cã

unghiurile pe care ele le formeazã sunt, prin definiþie, de 90°.
Astfel, ne putem da seama cam cât reprezintã 1°. Dacã privim
un unghi ºi ne referim la mãsura lui, lungimile laturilor nu au
nici o semnificaþie în acest caz. Priviþi desenul!
Un unghi de 180° se numeºte unghi alungit. El are laturile sale în

prelungire. Dacã unghiul are mãsura mai micã de 90°, el se
numeºte unghi ascuþit, iar dacã mãsura lui depãºeºte 90°, atunci
poartã denumirea de unghi obtuz.
Dacã douã drepte se intersecteazã, se formeazã patru unghiuri în

jurul punctului de intersecþie. Desenul vã sugereazã cã acestea
nu sunt toate de mãsuri diferite. Cele patru unghiuri formeazã
perechi de unghiuri opuse la vârf.
Instrumentul de mãsurã pentru mãsurarea unghiurilor este

raportorul, pe care îl vedeþi în imaginea alãturatã.
Un grad este compus din 60 de minute (60´), iar un minut se

descompune în 60 de secunde (60´´). Iatã un exemplu de calcul,
care se referã la scãderea mãsurilor a douã unghiuri adiacente. 17° 37´ 23´´ –
(Denumirile nu au nici o legãturã cu unitãþile de mãsurã de timp!) 11° 27´ 52´´
6° 9´ 31´´

Cum…?
– Discutã în clasã despre înþelesul expresiei „prin definiþie”.
– Formuleazã ce ai observat la unghiurile opuse la vârf.
– Încearcã sã lãmureºti dacã putem vorbi sau nu despre unghiuri mai mari decât 180°.
– Fã exerciþii de folosire a raportorului, mãsurã diferite unghiuri desenate în diferite poziþii.
Profesorul îþi va arãta cum se foloseºte raportorul.
– Discutã cu ceilalþi modul de calcul folosit în exemplul de mai sus. Construiþi împrunã alte
asemenea exemple.
Încercăm…?
– Deseneazã patru drepte concurente într-un punct. Determinã unghiurile adiacente astfel formate ºi,
dupã mãsurarea lor cu raportorul, adunã valorile primite. Cât rezultã? Repetã experimentul!
– Deseneazã un cerc ºi douã raze în el, care vor determina un unghi ºi un arc de cerc. Un asemenea
unghi se numeºte unghi la centru. Ce poþi afirma despre mãsura unui unghi la centru ºi mãsura
arcului de cerc cuprins, dacã facem convenþia cã cercul întreg este un arc de 360°?
– Discutã despre legãtura dintre mãsura unghiurilor ºi a arcelor de cerc!
– Deseneazã un poligon convex, mãsoarã unghiurile sale ºi calculeazã suma acestora.
Repetã experimentul!
Știaţi că…?
Unghiurile apar pe ascuns în multe situaþii cotidiene. La fotbal,
de exemplu, unghiurile influenþeazã ºansa de a înscrie gol. ªtiþi
cum? Puteþi discuta ºi despre biliard.
Unghiurile sunt foarte utile în determinarea paralelismului a

douã drepte. Ele se taie cu o a treia dreaptã, numitã secantã, ºi se
studiazã congruenþa perechilor de unghiuri astfel formate.
Profesorul vã va arãta cum.
E bine sã ºtim cã, în anumite cazuri, unghiul de incidenþã este

egal cu unghiul de reflexie. Lumina, spre exemplu, se reflectã
astfel de pe o oglindã sau de pe suprafaþa unui ape liniºtite.
Acelaºi lucru se întâmplã ºi în exemplul biliardului.
De altfel…
Este interesant de ºtiut cã, unind douã puncte ale unui cerc,
coarda astfel formatã se vede sub acelaºi unghi, din orice punct
al cercului, aflat de aceeaºi parte a coardei. Cereþi profesorului
sã te lãmureascã! Are acest lucru legãturã cu fotbalul?

rãspuns sau legate de ceea ce nu ai înþeles.

Evaluare II I
În acest capitol am trecut în revistã unitãþile de mãsurã pentru
timp, masã, lungime ºi mãsura unghiurilor ºi am exersat
transformãrile care se fac între acestea.
1. Exprimã durata unei zile în minute. Câte minute avem într-o zi

de lucru, adicã într-un interval de 8 ore?
2. Valoarea unui contract de execuþie a unei lucrãri este de 7000 de

lei. Pentru eventuale întârzieri, contractul prevede penalizãri de
0,1% din valoarea contractului, pe zi. Cât va plãti executantul
pentru o întârziere de o sãptãmânã?
3. Avem 750 g de zahãr. Aceastã cantitate este

– mai mare decât 1 kg?  da  nu
– mai micã decât 1/2 kg?  da  nu
– mai mare decât 0,75 mg?  da  nu
4. Un teren dreptunghiular are lungimea de 100 m ºi lãþimea de 4

ori mai micã. Câþi dm are lãþimea terenului?
5. Un unghi de 120° este despãrþit de o semidreaptã ce trece prin

vârful unghiului în douã unghiuri mai mici, unul dintre ele fiind
jumãtate din celãlalt. Poþi afla mãsurile acestor unghiuri?
6. Calculeazã: 41° 19’ 50’ + 37° 28’ 42’’.
7. Un camion poate transporta 16 t la fiecare drum. Câte drumuri vor

face 3 camioane pentru a transporta o cantitate de 490 t de nisip?
8. Aranjeazã în ordine crescãtoare urmãtoarele

cantitãþi: 12 dg, 121 g, 1199 mg, 1 kg.
9. Aranjeazã în ordine descrescãtoare distanþele

urmãtoare: 430 m, 4,31 km, 432000 mm, 43,01 dam.
10. Un arc de cerc reprezintã 1/6 din toatã circumferinþa cercului.

Câte grade va avea acest arc de cerc?
11. Un unghi la centru este de 45°. A câta parte din cerc o va

reprezenta arcul corespunzãtor acestui unghi la centru?
12. Câte minute înseamnã 1,2 ore? Dar 1 orã ºi 20 de minute?

Proprietăţi metrice IV
• Perimetre
• Arii
• Volume
• Triunghiul sub lupă
• Încep problemele: din nou despre relaţii metrice
Capitolul IV este o introducere în cele mai cunoscute
proprietăţi metrice ale figurilor geometrice și o prezentare
mai detaliată a triunghiului.

PROPRIETĂŢI METRICE
Perimetre 14
Vom cãuta sã gãsim aplicaþii pentru mãsurarea lungimilor. În mai toate meseriile mãsurãm
câte ceva, deseori lungimi, distanþe. Fie cã eºti croitor, zidar, ºofer sau altceva, nu poþi sã nu
lucrezi cu lungimi.
Adică…
Am discutat despre figuri geometrice plane ºi am vãzut cã ele au
o frontierã descrisã de niºte linii. Vine de la sine ideea de a
parcurge o asemenea figurã planã de-a lungul frontierei ºi de a
cãuta lungimea drumului astfel parcurs. Nici nu este atât de
simplu pe cât pare la prima vedere, dacã frontiera este compusã
(ºi) din linii curbe.
La poligoane, situaþia este simplã. Pornind dintr-un vârf ºi

parcurgând toate laturile poligonului pânã ajungem înapoi la
punctul de pornire, am parcurs perimetrul figurii.
Acesta este deci suma mãsurilor tuturor laturilor poligonului.
Iatã o situaþie tipicã: avem un teren pe care vrem sã-l

împrejmuim cu un gard, de exemplu ca în desenul urmãtor. Ne
întrebãm în mod firesc cât material ne este necesar ºi cât ne va
costa delimitarea terenului nostru. Ce gard sã folosim? O plasã de
sârmã, elemente de beton, scânduri, panouri de plastic? Înainte
de orice, trebuie sã aflãm perimetrul terenului.
În anumite cazuri, nu vom mãsura chiar toate laturile, pentru cã

unele lungimi s-ar putea sã se repete. Analizaþi cazul pãtratului
ºi al dreptunghiului. Ce reguli simple am putea deduce pentru
gãsirea perimetrelor lor?
Perimetrul figurilor mãrginite de linii curbe nu mai este o

problemã simplã. Doar în câteva cazuri avem formule de calcul
pentru lungimile acestor linii. În cazul cercului, lungimea se
exprimã prin relaþia L = 2R, în care L înseamnã lungimea
cercului, R raza cercului, iar simbolul  (pi) este o valoare
constantã, aproximativ egalã cu 3,14. Valoare exactã nu avem
pentru , el este un aºa-numit numãr iraþional. Comparând
lungimea mãsuratã a cercurilor cu diametrul lor, s-a constatat
deja încã din Antichitate cã acest raport este constant.
Avem mai jos o valoare mai bunã pentru „pi”:

 = 3,141592653589793238462643383279502884197…

Cum…?
– Aflã perimetrul pentagonului folosit în text.
– Continuã exerciþiul, propunând preþuri rezonabile pentru materialul pe care intenþionãm sã-l
folosim pentru împrejmuire. Putem calcula acum costurile?
– Discutã cu ceilalþi puþin despre numãrul „pi”. Profesorul tãu îþi va spune lucruri interesante.
Încercăm…?
– Deseneazã un trapez, un romb ºi un paralelogram. Mãsoarã lungimile laturilor acestor figuri ºi
gãseºte perimetrul fiecãreia. Cere ajutor dacã ai uitat cum aratã aceste poligoane.
– Acoperiºul unei case noi are forma a douã dreptunghiuri cu dimensiunile de 15 m ºi 6 m fiecare.
Leaþurile de susþinere a þiglelor se pun la 45 cm distanþã între ele. Câþi metri liniari de leaþuri
sunt necesari? O schiþã te va ajuta mult!
– Raza unui cerc este de 10 m. Calculeazã lungimea cercului ºi rotunjeºte rezultatul la un numãr
întreg de metri.
– Raza unui cerc este de 6 m. Ai putea afla lungimea unui arc de cerc de 60°? Încearcã sã deduci o
regulã generalã!
Știaţi că…?
O problemã veche cere sã împrejmuim un teren, în ce formã
vrem noi, cu condiþia ca perimetrul sã fie constant, de exemplu
de 100 m. Oare ce formã sã ne alegem, ca sã obþinem o
suprafaþã cât mai mare? Faceþi câteva schiþe, pentru a gãsi
rãspunsul bun, dar despre arii vom mai discuta în detaliu.
Ce se întâmplã cu perimetrul unei figuri dacã ea se modificã prin

asemãnare? Dacã, de exemplu, dublãm laturile unui triunghi,
cum se va modifica perimetrul? Ce putem spune atunci când
deformãm figura, fãrã sã obþinem o figurã asemenea?
De altfel…
Corpurile nu au perimetru. Veþi vedea în curând cã în cazul corpurilor vorbim despre arie lateralã
sau arie totalã, ceea ce generalizeazã într-un fel ideea de perimetru.
Ar mai fi de gândit ce înseamnã prefixul „peri-”, prezent ºi în cuvântul perimetru. Gãseºte alte
cuvinte care încep cu „peri-”. Atenþie, nu tot ce începe cu „peri-” este din aceeaºi familie.
De exemplu, periniþa nu are nici o legãturã cu contextul nostru!


Arii 15
O bucatã datã a unei suprafaþe acoperã o anumitã arie. Evident, mãsurarea ariilor sau calculul lor
sunt deosebit de importante ºi în viaþa de toate zilele. Dacã ai moºtenit 1 hectar de pãdure sau 10
hectare nu este totuna. Oare ce este important sã ºtim despre arii?
Adică…
Ataºãm o anumitã arie unei figuri plane, ori R, dupã cum ºtim, raza cercului. Ca în cazul
prin calcul, ori prin mãsurare. De regulã, se lungimii cercului, în practicã, aria se
mãsoarã diferite lungimi, apoi se gãseºte aria aproximea- zã, pentru cã apare numãrul
prin calcul. Exemplul banal este al iraþional  în acest calcul.
dreptunghiului. Îþi mai aduci aminte: dacã Aria figurilor geometrice mãrginite de linii
ºtim lungimea ºi lãþimea dreptunghiului, curbe nu se exprimã foarte uºor. Chiar ºi la cerc
gãsirea ariei nu mai e o proble- mã. Atenþie, sau elipsã, formulele de calcul se deduc prin
unitatea de bazã pentru mãsurarea ariei este raþionamente destul de complicate.
metrul pãtrat, notat cu m2. În cazul corpurilor vorbim despre arie late-
Un m2 poate fi ori prea mare, ori prea mic. ralã ºi arie totalã. Cel mai simplu exemplu este
Astfel, folosim ºi în acest caz unitãþi mai mici al cubului. Încearcã sã gãseºti ºi alte arii laterale.
sau mai mari. Acestea sunt, cum era de aºteptat, Calculeazã, de exemplu, aria lateralã a clasei în
mm2, cm2, dm2, dam2, hm2 ºi km2. Transformãrile care înveþi.
se fac însã prin înmulþiri sau împãrþiri cu puteri
ale lui 102. De ce? Studiazã puþin o coalã de
hârtie milimetricã! Deseneazã pe ea un pãtrat cu
laturile de 10 cm ºi socoteºte câþi cm 2 încap în
pãtratul de arie egalã cu 1 dm2.
Un decametru pãtrat se mai numeºte un ar,
iar un hectometru pãtrat poartã denumirea obiº-
nuitã de un hectar (ha).
Redãm mai jos regulile de calcul pentru
ariile figurilor geometrice simple.
Ne intereseazã aria cercului? Formula pentru
aceasta este A =  · R2, unde A semnificã aria, iar

Cum…?
– Organizeazã „familia” metrului pãtrat într-un tabel, pe o scarã sau în alt mod, uºor de înþeles
ºi de reþinut!
– Câþi ari formeazã un hectar? Unde folosim aceste unitãþi de mãsurã?
– Discutaþi, pe rând, despre „formulele” de mai sus. Înþelegem semnificaþia lor?
– Ce pãrere ai, expresia „suprafaþã” ºi „arie” au aceeaºi semnificaþie?
– Cât este aria lateralã ºi aria totalã a unui cub cu latura de 5 cm?
Încercăm…?
– Folosind hârtie milimetricã ºi desenând la întâmplare câteva poligoane, determinã ariile obþinute.
Mulþumeºte-te cu valori aproximative.
– Cum s-ar putea gãsi aria unui poligon oarecare, dacã se cunoaºte regula de calcul pentru aria
triunghiurilor?
– Cautã planul unei locuinþe, unde se dau ºi dimensiunile. Exprimã ariile diferitelor încãperi ºi
aria totalã utilã. Ce înþelegem prin arie utilã?
– Sã presupunem cã un metru pãtrat construit costã 500 de Euro. Cât ar costa locuinþa pe care ai
studiat-o mai sus?
– Dacã raza unui cerc este de 10 m, poþi afla aria cercului?
– Impozitul pe un metru pãtrat de teren agricol este de 0,01 lei/an. Cât vom avea de plãtit anual
pentru un teren de 7,3 ha?
Știaţi că…?
În geografie ne-am obiºnuit sã avem date suprafeþele diferitelor
þãri sau continente.
Cautã într-un atlas geografic suprafeþele a 10 þãri din Europa.

Aranjeazã în ordine crescãtoare datele citite.
Dacã descompunem o figurã geometricã complicatã în figuri mai

simple, ariile nu se modificã. În cazul unor asemenea
„parcelãri”, se pune ºi problema inversã. Cum putem recompune
o anumitã figurã din bucãþile acesteia? Exemplul tipic este al
jocului Tangram. Folosind desenul de mai jos, îl puteþi realiza
din carton, de exemplu, apoi puteþi încerca sã vã jucaþi cu el.
De multe ori este bine ca un corp sã aibã aria cât mai mare. De ce
credeþi cã un calorifer are forma pe care o are? Dar radiatorul
unei maºini?
De altfel…
Despre ariile laterale ºi ariile totale vom mai discuta în clasele mai mari. Pentru unele corpuri,
aceste arii se exprimã uºor, pentru altele – mai complicat. Acum e important doar sã deosebeºti
aria lateralã de cea totalã. Reuºeºti? Toate corpurile au arie lateralã ºi totalã? Discutã cu ceilalþi
despre aceastã întrebare.


Volume 16
Vom discuta din nou despre corpuri. Faþã de lecþia 5, interesul nostru este sã vedem acum câteva
aspecte de naturã metricã. Volumul este, fãrã îndoialã, una dintre caracteristicile metrice cele mai
importante ale corpurilor.
Adică…
Volumul unui corp ne indicã întotdeauna capacitatea sa, adicã

mãsura acelei pãrþi din spaþiu pe care o ocupã corpul.
În cazul corpurilor simple se cunosc formulele de calcul pentru

volumele acestora. Sã le luãm pe rând, folosindu-ne de desenele
alãturate. Observãm cã:
– determinarea volumului necesitã calculul ariei bazei,
excepþie fãcând doar sfera;
– „baza” poate fi aleasã în mai multe moduri (corpul poate fi
aºezat în mai multe poziþii);
– baza, odatã aleasã, determinã înãlþimea corpului;
– înãlþimea este perpendicularã pe bazã.
Unitatea de mãsurã principalã pentru volume este metrul cub, notat cu m3. Acesta îl poþi imagina
ca fiind volumul unui cub de laturã 1 m. Depinde ce volum vrem sã exprimãm, pentru cã m3 poate
fi ori prea mic, ori prea mare.
În viaþa de zi cu zi folosim ca unitate de mãsurã de bazã ºi litrul, notat cu l. Este important sã ºtim cã
1l = 1 dm3, adicã volumul unei cutii în formã de cub, cu laturile de 10 cm (ceea ce este 1 dm, de fapt).
Volumul ºi masa aceluiaºi corp nu sunt mãrimi independente. Acestea se leagã prin aºa-numita
densitate, notatã cu  (litera greceascã „ro”), dupã relaþia:
 = masã/volum.
Astfel, masa unui litru de apã curatã este de 1 kg, dar la ulei, lapte, benzinã etc. nu mai este aºa,
pentru cã densitatea acestor substanþe este alta decât a apei.

Cum…?
– Discutã formulele prezentate ºi cautã exemple numerice pentru exersarea lor.
– Reuºiþi sã gãsiþi împreunã multipli ºi submultipli ai metrului cub? Dar factorul de multiplicare,
utilizat în transformãri?
– Gândeºte-te acum la multipli ºi submultipli ai litrului.
– Organizeazã aceste unitãþi de mãsurã în tabele, scãri etc., dupã preferinþã.
– Cum am putea determina volumul unui corp mai complicat?
Corpul se poate . . . . . . . . . . . . . . în corpuri mai simple, cunoscute ºi . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Încercăm…?
– Citeºti, într-o revistã, cã motorul unei maºini sport este de 5 l. I se mai spune ºi capacitate
cilindricã. Înþelegi despre ce este vorba?
– Construieºti o casã, cunoºti din plan dimensiunile pereþilor ºi dimensiunile unei cãrãmizi. Poþi
calcula câte cãrãmizi vor fi necesare? Ai þinut cont de volumul mortarului?
– Casa este gata, urmeazã sã te ocupi de încãlzirea ei în timp de iarnã. Pentru aceasta, trebuie sã
aflãm volumul total al încãperilor. Cautã planul unei case (sau deseneazã o asemenea schiþã) ºi, pe
baza dimensiunilor date, aflã volumul total al încãperilor.
– Un metru cub de apã menajerã costã 1,35 lei. Dacã vrei sã umpli bilunar un bazin de dimensiunile
10 m x 4 m x 2 m, cât vei plãti pe perioada 1 mai – 1 septembrie?
– O sticluþã de sirop medicinal este de 100 ml, ºi pe cutie scrie: „clorhidrat de ambroxol
30 mg/5 ml”. Poþi calcula masa substanþei active conþinute în sticluþã?
Știaţi că…?
Lumea din jur oferã exemple de volume uriaºe, dar ºi incredibil
de mici. Sã ne gândim, de exemplu, la volumul Pãmântului,
care este de aproximativ 1083 × 108 km3, o valoare
impresionantã. La celãlalt capãt, volumul unui atom, spre
exemplu, este determinat de raza acestuia, cu o valoare
aproximativã de 1/1010 cm.
În multe cazuri practice avem formule aproximative pentru

volumul unor corpuri. Astfel, capacitatea unui butoi se poate
aproxima cu V = 0,262 · m · (2D2 + d2), dacã suprafaþa lateralã
este elipsoidalã.
Imaginaþia noastrã poate crea corpuri foarte ciudate. Priveºte

desenul de alãturi! Va trebui sã continui în fantezia ta gãurirea ºi
scobirea cubului, dupã aceeaºi regulã care se vede în imagine.
De altfel…
Volumul ºi mãsuratul volumului au mare importanþã ºi în alte ºtiinþe, de exemplu în fizicã,
biologie, chimie etc. Existã metode matematice, destul de complicate, prin care volumul corpurilor
se poate determina cu exactitate. Despre aceste lucruri, în clasele mai mari…


Triunghiul sub lupă 17

Triunghiul este o figurã geometricã extrem de simplã, dar numai la prima vedere. În lecþiile
precedente am aflat câte ceva despre el. Acum vom studia alte aspecte remarcabile legate
de triunghi.
Adică…
Dacã desenãm în plan trei puncte la întâmplare, ele s-ar putea sã se afle pe o aceeaºi dreaptã. În acest caz, avem trei puncte coliniare. Dacã nu
O paralelã dusã la una dintre laturi (am mai vãzut acest lucru!)
determinã un triunghi asemenea celui dat. Dacã paralela
respectivã înjumãtãþeºte laturile pe care le uneºte, ea se cheamã
linie mijlocie a triunghiului. Încearcã sã arãþi, fãrã mãsurãtoare,
numai pe baza unui raþionament, cã lungimea liniei mijlocii este
jumãtate din lungimea laturii cu care este paralelã.
În orice triunghi mai avem ºi alte linii însemnate. Le vezi pe

desenele de mai jos, împreunã cu denumirile lor ºi a acelor
puncte unde ele se întâlnesc. Dacã trei (sau mai multe drepte)
trec printr-un punct comun, ele se numesc drepte concurente.
(Faptul cã liniile însemnate sunt concurente se poate demonstra,
prin diverse raþionamente.)
Cum…?
– Încearcã sã îþi reaminteºti tot ce ai învãþat deja despre triunghiuri.
– Ce înseamnã expresia „proprietate calitativã”, în comparaþie cu „proprietate metricã”?
Cautã exemple!
– Încearcã o clasificare a triunghiurilor, în funcþie de laturile lor, apoi în funcþie de unghiurile lor.
Discutã acest aspect în clasã ºi cere ajutorul profesorului vostru. Fã desene!

Încercăm…?
– Deseneazã toate liniile mijlocii ale unui triunghi ºi cerceteazã cu atenþie figura astfel formatã.
Ce observaþii poþi formula?
– Cerceteazã în ce fel de triunghiuri coincid anumite linii mijlocii?
– Deseneazã trei drepte în acelaºi plan. Din punctul de vedere al paralelismului ºi al concurenþei, în
ce situaþii se pot afla aceste trei drepte?
– Studiazã, pe un desen, liniile însemnate ale unui triunghi dreptunghic.
– Cum ai putea dovedi cã orice punct de pe mediatoarea unui segment se aflã la aceeaºi distanþã de
capetele segmentului? Cere profesorului sã-þi explice ce este mediatoarea segmentului, dacã nu
descoperi singur.
Știaţi că…?
Triunghiul este o esenþializare (ºi o metaforã) pentru multe
situaþii ºi relaþii din viaþa de toate zilele. Gândeºte-te la
„triunghiul” tata-mama-copilul, sau la relaþia el-ea
prietenul(preietena), sau alte asemenea configuraþii cu
subordonaþi, ºefi, în general oameni. Adicã noi.
În istoria culturii omenirii „trei” avea dintotdeauna

o conotaþie magicã, de multe ori învãluitã în mister. Începând
cu Sfânta Treime, continuând cu mituri ºi legende pânã în zilele
noastre, „trei” are o semnificaþie deosebitã. Ne-am obiºnuit deja
cu acest rol deosebit, din primele poveºti pe care le auzim în
copilãrie.
ªi încã n-am vorbit despre triunghiul Bermudelor…
Vei vedea cã, deseori, legile de bazã ale fizicii stabilesc relaþii
între trei cantitãþi. De exemplu, toatã lumea ºtie, în formulare nu
chiar ºtiinþificã, faptul cã „viteza este raportul dintre drum ºi
timp”.
De altfel…
Existã o ramurã a matematicii, numitã trigonometrie, care studiazã proprietãþile metrice ale
triunghiului, relaþiile dintre laturile ºi unghiurile sale. Trigonometria se învaþã în clasele mai mari,
dar câteva idei de trigonometrie vom aminti ºi împreunã.


Încep problemele:
din nou despre relaţii metrice 18
Calculul are ca „materie primã” nu numai numerele. De multe ori, în geometrie se fac calcule
specifice, raþionamente ºi deducþii, plecând de la proprietãþi ºi fapte deja cunoscute, spre noi ºi
noi relaþii. Vom încerca sã exemplificãm puþin acest aspect, prin câteva relaþii simple.
Adică…
O serie de proprietãþi ale figurilor geometrice nu se vãd, nu se pot obþine intuitiv. Acestea se deduc
în baza unui raþionament, din proprietãþi mai simple, cunoscute.
Sã începem cu triunghiul dreptunghic. Este evident cã mediana corespunzãtoare ipotenuzei este

jumãtate din ipotenuzã? Dacã nu, atunci putem judeca astfel:
– dublãm triunghiul ºi avem acum un dreptunghi în faþa noastrã;
– mediana se dubleazã ºi ea ºi devine o diagonalã a dreptunghiului.
ªtiind însã cã diagonalele dreptunghiului sunt congruente ºi se

înjumãtãþesc, ajungem imediat la ceea ce am afirmat mai sus.
Desigur, raþionamentul nostru se poate scrie mai formal, cu
simboluri matematice.
Tot la triunghiul dreptunghic se referã ºi urmãtorul fapt: cateta

opusã unui unghi de 30° este jumãtatea ipotenuzei.
De ce ar fi aºa?
– sã ducem repede mediana corespunzãtoare ipotenuzei
(despre care tocmai am aflat ceva);
– observãm cã s-a format un triunghi mai mic, isoscel, dar
care are ºi un unghi de 60°, adicã un triunghi echilateral.
Atunci cateta cãutatã de noi este jumãtatea ipotenuzei.
Nu toate deducþiile noastre sunt atât de simple, nu toate au doar

doi-trei paºi! Cu cât reþinem mai multe asemenea proprietãþi, cu
atât raþionamentul nostru va fi mai flexibil ºi mai eficient. Sigur,
existã mii de asemenea relaþii, unele mai importante, altele mai
puþin importante, ºi acestea se întrepãtrund într-un tot.
Iatã un nou exemplu foarte simplu. Cum am putea sã ne dãm

seama cã mãsura unui unghi exterior triunghiului este egalã cu
suma mãsurilor unghiurilor interioare, nealãturate lui? Sau este
cumva evident? Avem senzaþia cã însuºi textul nu e clar? Sã
încercãm sã înþelegem despre ce este vorba dupã desen. Desenul
(bun) ajutã foarte mult.
Încerci singur o „demonstraþie”? Sã nu uiþi cã suma celor trei

unghiuri din interior are întotdeauna mãsura de 180°!
În practicã, lungimile ºi unghiurile se mãsoarã efectiv, dar o serie
de rezultate se obþin tot prin calcul.

Cum…?
– De ce nu este de ajuns doar sã mãsurãm? Sau nu este destul de eficient? Discutã cu ceilalþi despre
acest subiect!
– De ce crezi cã proprietãþile triunghiului sunt cele mai studiate?
– Câte unghiuri exterioare are un triunghi? Sunt toate de mãsuri diferite?
Încercăm…?
– Cum ai putea sã-þi dai seama cã mãsura unui unghi înscris în cerc este jumãtate din mãsura
arcului cuprins?
– Considerã, pe rând, patrulaterele particulare pe care le cunoºti. Încearcã sã deduci câteva
proprietãþi pentru laturile, unghiurile ºi diagonalele lor. (De exemplu, ce poþi spune
despre diagonalele unui romb?)
– Alege acum un trapez isoscel. Cerceteazã puþin unghiurile sale! (Trapezul isoscel are
laturile neparalele congruente.)
Știaţi că…?
Relaþiile metrice se folosesc oriunde intervine geometria, într-un
fel sau altul. De exemplu:
Dreapta d reprezintã o cale feratã, iar A ºi B – douã localitãþi

aflate la distanþe diferite de calea feratã. Unde sã construim o
garã, care sã fie la aceeaºi distanþã de cele douã localitãþi?
Desenul vã sugereazã cum ajutã raþionamentul ºi deducþia (nu
mãsuratul!) în gãsirea unei soluþii bune.
De multe ori folosim relaþiile metrice ºi proprietãþile geometrice

calitative pentru a obþine valori maxime sau minime. De multe
ori este important ca un anumit element sã-ºi atingã valoarea sa
extremã: un drum sã fie cât mai scurt, o cheltuialã cât mai micã,
o arie cât mai mare sau un volum cât mai mare. Atenþie, valorile
extreme nu sunt automat ºi valori optime. Desenul de jos aratã
„umplerea” planului cu un numãr maxim de poligoane regulate.
De altfel…
Despre relaþii metrice ºi relaþii calitative vom mai vorbi în
alt modul, legat de adevãratele provocãri matematice.

Formuleazã întrebãri legate de aceastã temã la care nu ai
încã rãspuns.

Evaluare IV
Capitolul privind proprietãþile metrice a prezentat elementele
cele mai importante legate de perimetre, arii, volume ºi relaþii
metrice simple în triunghi. Acest capitol constituie o parte foarte
importantã a acestui modul.
1. Un teren are forma unui dreptunghi cu lungimea de 100 m ºi

lãþimea de 4 ori mai micã decât lungimea. Ce lungime va
avea gardul care înconjoarã acest teren?
2. Exprimã aria cercului, dacã raza este de;

a) R = 10 cm; b) R = 0,01 m; c) R =  cm.
3. O cutie în formã de paralelipiped are dimensiunile de 35

cm, 20 cm ºi 80 cm. Exprimã volumul cutiei în litri.
4. Lucrãrile necesare pentru a cultiva un hectar de pãmânt costã

anual 2100 de lei, iar veniturile realizate prin vânzarea
produselor sunt de 3500 de lei pe hectar. Presupunând cã
avem un teren de 11 ha, calculeazã cheltuiala totalã, venitul
total ºi beneficiul realizat într-un an.
5. Un cerc are raza de 10 m. Cât este lungimea cercului?
6. Un trapez are baza mare de 20 cm ºi baza micã de 18 cm.

Segmentul care uneºte mijloacele laturilor neparalele se numeºte
linie mijlocie. Gãseºte lungimea liniei mijlocii. (Deseneazã din
nou trapezul, rãsturnat ºi lipit de primul…)
7. a)Calculeazã volumul conului, dacã raza bazei este de 0,2 dm ºi

înãlþimea este de 3 cm.
b)Calculeazã volumul ºi aria lateralã a cilindrului, dacã
raza bazei este de 10 cm ºi înãlþimea este de 250
mm.
Exprimã volumele obþinute în cm3 ºi în mm3.
8. Un hexagon regulat are perimetrul de 330 cm. Cât este latura

hexagonului?
9. Aria unui triunghi este de 100 m2. Gãseºte aria unui triunghi
asemenea cu triunghiul dat ºi care are laturile de douã ori
mai mari decât cel original.
10. Un corp în formã de piramidã patrulaterã este umplut cu apã

pânã la jumãtate. Ce se va întâmpla cu nivelul apei, dacã
piramida se rãstoarnã în aºa fel încât va sta vârful în jos?
11. Un cort în formã de prismã triunghiularã are lungimea de 2,5 m,

iar „triunghiul” de la intrarea în cort are aria de 1,1 m 2. Cât este
volumul cortului?

Recapitulare și aplicaţii V
• Surprize, în loc de recapitulare

• În final, recapitulare în loc de surprize
Capitolul V își propune o recapitulare succintă a modulului.

RECAPITULARE ȘI APLICAŢII
Surprize,
în loc de recapitulare 19
Am învãþat o serie de lucruri din geometrie. Desigur, fiecare fapt, fiecare idee se poate completa cu
informaþii noi. Lucrurile pot fi privite ºi din alte puncte de vedere.
Sã vedem acum, în loc de recapitulare, câteva aspecte interesante, câteva surprize pe care ni le
rezervã geometria.
Vom mai adãuga 10 idei la cele prezentate deja. Am avut din ce alege…
Adică…
1. Unul dintre cele mai profunde fenomene studiate în geometrie
este paralelismul. Douã drepte din plan sunt paralele dacã nu au
nici un punct comun. Cu puþinã fantezie, am putea spune cã se
întâlnesc numai „la infinit”. Priveºte fotografia.
2. Dacã tot suntem aici, sã ne întrebãm: existã paralelism pe sferã?

Ce poziþie au „dreptele” sferei, dacã o asemenea dreaptã trece
ºi prin „polul Nord”, ºi prin „polul Sud”?
3. Deseori am imaginat elemente de geometrie în miºcare ºi am avut

senzaþia cã urmãrirea miºcãrii nu este chiar simplã. Dacã roata
dinþatã de sus are 8 dinþi, cea de jos – 24, câte rotaþii va face
roata micã pânã parcurge circumferinþa roþii mari? Încearcã ºi tu
cu monede!
4. Am vãzut cã sunt situaþii când mãsurãm, sunt situaþii când ne putem mulþumi cu aproximãri. Iatã
un mic ajutor, în caz cã nu ai liniar la tine.
Poþi face câteva experimente ºi sã „mãsori” astfel obiectele din jurul tãu.
5. Viaþa cotidianã este strâns legatã de forme, atât de cele

mai simple, cât ºi de formele complexe, complicate.
Formele
„vorbesc” mai clar decât cuvintele, limbajul lor este universal.
Cine n-ar înþelege imaginile alãturate?
6. S-a amintit ºi problema iluziilor, a desenelor care ne înºalã

percepþia. Ce pãrere ai despre urmãtorul caz? Cum
interpretãm acest desen?

7. Nu o datã s-a cãutat legãtura dintre formã ºi artele vizuale.
Avem însã legãturi neaºteptate între forme ºi lumea vie.
Imaginea de alãturi ar fi din „geometria peºtelui”?
8. Am urmãrit ºi aspecte mai matematice, recurgând la calcule ºi la

relaþii metrice. Mai jos este un desen despre celebra teoremã a
lui Pitagora, despre care vei mai auzi în viitor. Descoperã
surpriza cu ajutorul profesorului!
9. Am avut ocazia sã gãsim probleme imposibil de rezolvat. Ele

sunt privite drept curiozitãþi, pentru cã avem tendinþa sã credem
cã tot ceea ce este problemã are ºi rezolvare. Dar nici în viaþa
cotidianã nu este aºa! De exemplu, nu putem construi drumuri
de la trei case la trei fântâni în aºa fel încât drumurile sã nu se
intersecteze.
10. Figurile ºi corpurile se nasc unele din altele. Iatã exemplul unui
corp numit tor, care poate fi obþinut în mai multe moduri.
Probabil vei descoperi din ce ºi cum se obþine un asemenea colac.
ªi am putea continua, mult ºi bine…
Încercăm…?
Alege o temã care þi se pare cea mai interesantã. Dezvoltã ideea de pornire, citeºte despre acelaºi
lucru (de exemplu pe internet) ºi prezintã alte aspecte în portofoliul tãu. Profesorul tãu te va
îndruma!
De altfel…
Problemele mai complexe ºi raþionamentele necesare rezolvãrii lor vor fi discutate într-un alt
modul. Modulul Forme a fost doar o introducere în aceastã temã.

RECAPITULARE ȘI APLICAŢII
În final,
recapitulare în loc de surprize… 20
Credem cã o privire în urmã, la tot ceea ce s-a amintit în acest modul, nu stricã. Nu vom relua tot,
doar câteva idei principale. Primeºti mici texte pe care le poþi dezbate, discuta, analiza, comenta
cu ceilalþi. Vor fi tot 10 puncte, fãrã desene ºi imagini. Completeazã cu schiþele ºi desenele tale!
Adică…
1. Elementele de bazã ale geometriei sunt: punctul, dreapta ºi planul geometric. Liniile sunt sau
drepte, sau curbe.
Desenul tãu?
2. Deosebim figuri plane ºi spaþiale. Dintre primele ne intereseazã poligoanele, dar ºi cercul, dintre
ultimele, corpurile geometrice. La desenarea corpurilor în plan trebuie respectate câteva convenþii
de desen: deformãri, perspectiva etc.
Desenul tãu?
3. Figura cea mai simplã, dar extrem de bogatã în proprietãþi este triunghiul. Îþi aminteºti
câteva însuºiri ale triunghiurilor? Sunt destul de uºor de înþeles ºi poligoanele.
Desenul tãu?
4. Asemãnarea este un fenomen foarte apropiat de înþelegerea noastrã. Fotografiile, schiþele, hãrþile,
toate folosesc asemãnarea. Un caz special a fost congruenþa.
Desenul tãu?

5. Asemãnarea ºi congruenþa, dar ºi simetriile se leagã strâns de ideea de transformare ºi de miºcare.
În timpul unei transformãri sunt elemente care se modificã, altele rãmân invariante. Ambele
categorii de elemente pot fi interesante.
Desenul tãu?
6. Figurile ºi corpurile au proprietãþi calitative ºi proprietãþi metrice. Un cilindru ºi un con sunt

calitativ diferite, chiar dacã, de exemplu, au aceeaºi înãlþime.
Desenul tãu?
7. Cele mai importante aspecte metrice se leagã de lungimi, arii ºi volume. Acestea se obþin prin
calcul, pornind de la date mãsurate. Mãsura unghiurilor este altceva decât lungimea laturilor sale.
Desenul tãu?
8. Între elementele constitutive ale figurilor existã relaþii metrice. Acestea se deduc treptat, de la
relaþii simple la relaþii din ce în ce mai complexe. Aminteºte-þi de o asemenea situaþie legatã,
de exemplu, de triunghiuri.
Desenul tãu?
9. Unitãþile de mãsurã trebuie utilizate în mod adecvat ºi, astfel, e bine sã ºtim sã le transformãm
între ele. Ne poate fi de folos o „scarã” pe care o memorãm.
Desenul tãu?
10. Geometria este prezentã în viaþa noastrã de toate zilele: în activitãþile noastre, în naturã, în arte,
în arhitecturã, în alte ramuri ale cunoaºterii. Îþi aminteºti de o asemenea situaþie?
Desenul tãu?
ªi am putea continua, mult ºi bine…

Dacã toate acestea nu-þi mai sunt strãine, testele de evaluare nu vor mai fi o problemã!

Index
de termeni
i
A
arc de cerc – 10, 18 asemãnare – 22
arie – 14, 42, 54 asimetrie – 27
arie lateralã – 17, 42 axã de rotaþie – 19
arie totalã – 17, 42 axã de simetrie – 26
B
bisectoare – 25
C
centru – 14 concav – 27
centru de simetrie – 26 concurent – 46
cerc – 10, 14 congruent – 23, 24, 54
cilindru – 16 convex – 27
coardã – 36 cub – 16
coliniar – 46 curbã – 8
con – 16
D
densitate – 44 diametru – 14
diagonalã – 17, 18 dreaptã – 8, 12, 17
E
elipsã – 14
F
focar – 14
G
generatoare – 16 greutate – 32
I
inerþie –32 iraþional – 40
infinit – 11 ireversibil – 30
invariant – 22, 54

L
laturã – 14, 24 linie – 8, 12
M
medianã – 48 muchie – 16
mediatoare – 47
N
numãr iraþional – 40, 42
P
paralelism – 13, 18 piramidã – 16, 23
paralelogram – 40 pixel – 9
pattern – 11 poliedru – 16
perimetru – 14, 40 poligon – 14, 15, 54
perpendicularitate – 13, 18 prismã – 16, 18
perspectivã – 19 punct geometric – 8
R
raport de asemãnare – 22 reflexie – 37
raþionament – 46 romb – 42
razã – 14 rotaþie – 24
S
scarã – 23 semidreaptã – 12
secantã – 37 sferã – 16
segment – 10, 12 simetrie – 24, 26, 54
T
teoremã – 53 trapez – 42
tor – 53 trigonometrie – 17
transformare geometricã – 22, 26, 54 triunghi – 17, 22, 24, 54
translaþie – 24
U
unghi – 12, 13, 24
V
valoare extremã – 49 vârf – 14, 16
valoare maximã, minimã – 49 virtual – 27
valoare optimã – 49 volum – 16, 54

Forme Ghidul Elevului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forme Ghidul Elevului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

Proiect Phare „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate”

Această primă ediţie (pilot) este finanţată de Uniunea Europeană.

Membrii echipei care a elaborat materialele sunt:

Coordonator editorial: Laura Codreanu

© Ministerul Educaţiei și Cercetării

Capitolul I. Puncte, drepte ºi figuri geometrice........................7

Capitolul II. Fenomene geometrice............................................21

Capitolul III. Mãsuri ºi unitãþi de mãsurã..............................29

Capitolul IV. Proprietãþi metrice ................................................39

Capitolul V. Recapitulare ºi aplicaþii.....................................51

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 3

De ce? Pentru cã vom încerca împreunã este o aventurã în

Geometria este una dintre cele mai bãtrâne ºtiinþe. Ne-au

Mai degrabã, vom face cunoºtinþã cu fundamentele geometriei ºi

Vom descoperi cã geometria ne permite sã privim mediul nostru

Scopul nostru este triplu:

Aceste trei aspecte nu se pot separa; vei vedea cã lecþiile sunt un

Ne aºteptãm sã fructifici aceastã învãþãturã în mai multe feluri.

Nu e un exerciþiu foarte uºor, trebuie sã recunoaºtem. Vom merge

4 MATEMATICĂ • GHIDUL ELEVULUI

Vom parcurge 20 de teme grupate în lecþii. Lecþiile fac parte din

Fiecare lecþie ocupã douã pagini ºi are aceeaºi structurã, mai

Bogãþia aplicaþiilor, extinderile ºi legãturile temei prezentate cu

Penultimul pasaj serveºte pentru pregãtirea viitoarelor extinderi

Lecþiile se sfârºesc cu o scurtã invitaþie la reflecþie. Credem cã

Cel mai important element este participarea ta activã. Ai în toate

Tot ce apare în ghid este doar o provocare. Cât ºi în ce mod

Succes, veþi reuºi sigur!

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 5

• Cum se nasc liniile din puncte?

• Realitate sau desen?

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 7

Cum se nasc liniile

Sã observãm imaginea alãturatã ºi sã descoperim din ce este ea compusã. Despre imagini

Observã imaginea alãturatã ºi discutã despre ea.

8 MATEMATICĂ • GHIDUL ELEVULUI

Gãsim puncte (obiecte punctiforme) aflate în miºcare în foarte

(Nu) Sunt de acord…

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 9

Cum se nasc figurile

Liniile drepte sau curbele, combinate în nenumãrate moduri, dau

Imaginea de mai sus este fotografia din avion a unui „desen”

O figurã geometricã desenatã de noi este, de fapt, un model, o

Bucata de dreaptã dintre cele douã puncte se numeºte segment ºi

Desenele ºi figurile pot fi deseori hazlii, aºa cum sunt

10 MATEMATICĂ • GHIDUL ELEVULUI

Deseori, un desen format din linii se repetã periodic, dupã o

Mintea noastrã are proprietatea remarcabilã prin care, pe baza

(Nu) Sunt de acord

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 11

Am vãzut cã imaginile, desenele se pot descompune în elemente mai simple. O asemenea

Unde douã drepte se intersecteazã, se formeazã unghiuri.

Dacã vrem sã comparãm douã segmente sau douã unghiuri, vom

Mai jos vedeþi douã unghiuri vecine, alipite, care se numesc

12 MATEMATICĂ • GHIDUL ELEVULUI

Douã drepte perpendiculare, aºezate ca în desen ºi prevãzute cu

În arhitecturã, construcþiile respectã, de regulã, verticalitatea,

(Nu) Sunt de acord…

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR 13

Sã încercãm sã denumim fiecare figurã reprezentatã pe desen.

Din prima categorie, a poligoanelor, fac parte: triunghiul,

Poligoanele sunt mãrginite de laturi, iar intersecþiile acestora