Nicolae Zărnescu

ISTORIA MUZICII CLASICE

PE 10 DVD-URI

2019
1
 Cuprins
Evul Mediu (sec IV – XIV) ~ 3
Muzica religioasă (sec IV – XV) ~ 4
Muzica slavă (sec X) ~ 7
Muzica laică (sec XI – XIV) ~ 7
Ars Antiqua (sec XII – XIII) ~ 9
Ars Nova (sec XIII – XIV) ~ 9
Glosar ~ 10

Renaștere (sec XV – XVII) ~ 12

Școlile polifonice (sec XV – XVII) ~ 15
Muzica instrumentală în Renaștere (sec XVI – XVII) ~ 20
Glosar ~ 21

Baroc (sec XVII – XVIII) ~ 25

Barocul timpuriu ~ 27
Barocul mijlociu ~ 28
Barocul târziu, preclasicismul ~ 29
Glosar ~ 29

Vocală: operă, oratoriu, cantată etc. (sec XVI – XX) ~ 32

Europa ~ 36
America ~ 39
Asia ~ 39
Glosar ~ 40

Clasicism (sec XVIII – XIX) ~ 43

Glosar ~ 46

Romantism (sec XIX – XX) ~ 51

Romantismul occidental ~ 56
Școlile naționale ~ 57
Glosar ~ 59

Modernism (sec XIX – XXI) ~ 62

Europa ~ 68
America ~ 71
Asia ~ 72
Glosar ~ 72

Conținut DVD-uri ~ 77
DVD01 (Evul Mediu) ~ 77; DVD02-03 (Renașterea polifonică și instrumentală) ~ 89;
DVD04-05 (Etapele și geniile barocului) ~ 118; DVD06 (Vocală: operă, oratoriu,
cantată etc.) ~ 136; DVD07 (Clasicism) ~ 182; DVD08-09 (Romantismul occidental
și Școlile naționale) ~ 191; DVD10 (Modernismul) ~ 212

2
Evul Mediu (sec. IV – XIV)

3
 În secolele IX – X apar primele sisteme de notație muzicală
 Cele mai multe partituri notate sunt religioase.
 Tipuri de notație: boetiană, neumatică (gregoriană, bizantină, guidonică), rombică
(mensurală)
 Melodiile sunt lungi și asimetrice, atât silabice cât și melismatice.
 Ritmul este liber, neîncadrat în măsură.
 Sistemele sonore gregoriene și bizantine se bazează pe modurile grecești.
 În prima parte a Evului Mediu discursul muzical este monodic.
 Începând cu secolul al XII-lea, discursul muzical devine polifonic.
 Polifonia se bazează pe cvinte și octave și încă nu este de tip imitativ.
 Apar disonanțele, fără a fi pregătite sau rezolvate.
 Atât în muzica religioasă, cât și în cea laică, timbrul vocal este predominant.
 Formele religioase sunt bazate pe cantus firmus (organum, conductus).
 Formele laice sunt strofice, cu refren (virelais, rondo).
 Genuri religioase: misa, liturghia, drama liturgică (viețile sfinților).
 Genuri laice vocale: chanson – Franța, lied – Germania, canzone – Italia.
 Genuri vocale specifice: a) minnelied – Germania (formă melodică de bar AAB), b)
virelais, rondeau, ballata (alternanța strofă – refren)
 Genuri laice instrumentale (dansuri): estampida (măsuri ternare, cu acțiuni
repetate), dance Royale – Franța, saltarello - Italia.
 Genuri laice muzical-dramatice: pastorala (pastourelle), jocul (provenit din chanson
de geste).
 Instrumente: cu coarde și arcuș (vielă, rebec), cu coarde ciupite (lăută,
psalterion), de suflat (blockflöte), de percuție.
 Instrumentele sunt utilizate pentru acompaniament sau la muzica de dans.
 Influențe în muzica religioasă medievală: a) greco-romană (sistemul modal, imn);
b) ebraică (genuri împrumutate din practica sinagogală, poezia ritmică a cărților
sfinte, psalmul și cântarea spirituală; c) arabo-siriană (cântarea responsorială);
muzica laică și populară (înainte și după Marea Schismă).
 Stiluri de cântece religioase: a) bizantin (stilul oficial al Bisericii Ortodoxe); b)
ambrozian (antifonia ritmurilor); c) galican (Franța, până în sec. XVIII); d) mozarabic
(Spania, influențe arabe); e) gregorian (particular – Papa Grigorie cel Mare, general
– muzica liturgică a ritulului catolic din Vestul Europei).
 Truveri (Nordul Franței – langue d’oïl) + trubaduri (Provence, Sudul Franței –
langue d’oc) = nobili cultivați, poeți, compozitor și interpreți.
 Minnesängeri – Germania, meistersingerii (succesorii acestora, organizați în bresle,
reguli de compoziție foarte stricte). (Nicolae Zărnescu)

Muzica religioasă (sec IV – XV)

Cântul ambrozian (sec IV)
Cântare bisericească realizată în conformitate cu regulile stabilite de episcopul
Ambrosie din Milano în secolul IV. Este prima codificare a muzicii apusene.
(ro.wikipedia.org)

4
 Cântul galican (sec V – IX)
Ritul galican se referă în primul rând la liturghia vechilor gali din Franţa şi în al
doilea rând la o familie de rituri occidentale neromane. Ritul galican a constituit ritul
cel mai frecvent în marea majoritate a Europei Occidentale, până când a fost aproape
integral înlocuit de ritul roman, începând cu secolul al VIII-lea, dar modificându-l pe
acesta în timpul procesului de înlocuire.
Indiferent de originea lor, riturile galicane erau mai înclinate spre ceremonial decât
ritul roman. Materialele galicane care au supravieţuit au părţi similare riturilor
răsăritean şi oriental sub forma unor rugăciuni şi ceremoniale, şi multe părți similare
cu ritului roman. (ro.orthodoxwiki.org)

Cântul bizantin (sec VI – XV)

Muzica vocală bizantină s-a format şi dezvoltat în perioada şi pe teritoriul Imperiului
Bizantin, având caracteristici proprii. Muzica bizantină conţine două stiluri de cântări:
1) liturgice, care s-au dezvoltat în cadrul cultului creştin şi numărul lor este foarte
mare. Prima cântare bizantină este menţionată începând cu secolul VI, odată ce
Imperiul Roman de Răsărit a devenit Bizantin, iar imnografia şi muzica se dezvoltă
din ce în ce mai mult; 2) laice (aclamaţiile), existente într-un număr destul de mic.
Perioade privind evoluţia cântărilor liturgice: perioada comună întregii creştinătăţi
(sec. I – V) şi perioada bizantină, diferită de cea romană. În prima perioadă, muzica
s-a dezvoltat având strânsă legătură cu formele cântării ebraice; de aici sunt preluaţi
Psalmii la care au fost adăugate imnele şi cântările duhovniceşti. Perioada bizantină
conţine trei faze:
1. a melozilor (sec. V – XI), caracterizată prin apariţia formelor de bază ale
imnografiei bizantine (troparul, condacul şi canonul). Reprezentanţi ai perioadei:
Roman Melodul, cel căruia i se atribuie primul condac, al Naşterii Maicii Domnului,
Fecioara astăzi (sec. V – VI) şi condacul Bunei-Vestiri Apărătoarei Doamne, Sfântul
Andrei Criteanul (sec. VII), Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a reorganizat octoihul
şi căruia i se atribuie notaţia neumatică bizantină, Cosma de Maiuma (sec. VII – VIII),
Teofan Graptul (sec. IX), Casia Monahia (sec. IX), Teodor Studitul (759 – 826) ş.a.
2. a melurgilor (sec. XI – XV): melozii sunt înlocuiţi de către imnografi şi melurgi.
În această perioadă creşte treptat numărul semnelor heironomice, este precizată
funcţia mărturiilor, apar formulele de intonaţie aparţinând fiecărui eh în parte
(apechemate) şi începe teoretizarea sistemelor sonore. Reprezentanţi: Sfântul Ioan
Cucuzel (cca 1275 – 1360), căruia îi este atribuită inventarea arborelui ehurilor şi
a sistemului roatei (trohos), Mihail Ananiotul (sec. XIII-XIV), Ioan Glykes (sec.
XIII-XIV), fostul profesor al lui Ioannis Papadopulos (Ioan Cucuzel), Ioan Kladas
(sec. XV), Xenos Corones (sec. XV) ş.a.
3. hrisantică sau modernă (începând cu anul 1814), perioadă care urmează
căderii Constantinopolului sub turci (1453), caracterizată de melismarea unor cântări
vechi şi crearea altora noi, înfrumuseţarea anastasimatarelor, stihirarelor şi
irmologhioanelor vechi, crearea altora noi. Un anastasimatar aparţinând lui Ioan
Glykes (unii cercetători spun că ar fi aparţinând chiar Sfântului Ioan Damaschinul),
a fost înfrumuseţat de către Chrysaphes cel Nou (protopsalt între anii 1665 – 1680),
autor de heruvice, chinonice, irmoase kalofonice etc. Gherman Neon Patron
compune un stihirar, iar Balasie preotul, fost elev al lui Gherman Neon Patron şi
contemporan cu Chrysaphes cel Nou, compune un irmologhion, slavoslovii, heruvice,
5
chinonice şi irmoase calofonice. Reprezentanţi ai secolului XVIII, premergător celei
de-a treia faze, sunt: Panayot Çalhanoğlu (aprox. 1728), Ioan Protopsaltul (1727
– 1771), Daniel Protopsaltul (1734 – aprox. 1789) şi Petru Lambadarie
Peloponesiul (a activat între 1764 – 1778), unul dintre cei mai importanţi creatori
de muzică bizantină. Tot în sec. XVIII se produc modificări asupra structurii unor
moduri şi se consemnează câteva încercări de înlocuire a vechii notaţii neumatice.
Agapie Paliermul încearcă înlocuirea notaţiei neumatice cu alta alfabetică, însă
suferă un real eşec, acesta determinându-l să vină la Bucureşti, unde se va stabili şi
unde va muri în 1815. Un alt constantinopolitan care doreşte înlocuirea vechii notaţii
este Gheorghe Cretanul, profesor al celor trei reformatori ai secolului XIX. El
susţinea că melodiile pot fi scrise fără a fi folosite semnele cheironomice. Reforma
notaţiei muzicii bizantine este stabilită a fi implementată începând cu anul 1814.
Cei trei ,,reformatori'' sunt: Chrysant de Madyt, Grigorie Lambadarie şi Hurmuz
Hartofilax. Schimbarea notaţiei a constat nu numai în reducerea semnelor
neumatice, dar şi în stabilirea ritmului cântărilor, scărilor muzicale, acordarea de
denumiri monosilabice treptelor. Anul 1820 este cel în care apar primele cărţi de
muzică bizantină tipărite şi publicate la Bucureşti de către Petru Efesiul.
(Gabriel Constantin Oprea)

Roman Melodul (sec V – VI), Sfântul Andrei Criteanul ~ din Creta (675 – 749) ,
Sfântul Ioan Damaschinul (675 – 749), Cosma de Maiuma (sec. VII – VIII), Teofan
Graptul (sec. IX), Casia Monahia (sec. IX), Teodor Studitul (759 – 826), Sfântul
Ioan Cucuzel ~ Ioannis Koukouzelis (1275~1280 – 1360), Ioan ~ Ioannis Kladas
(sec XIV – XV), Chrysaphes cel Nou ~ Manuel Doukas Chrysaphes (1440 – 1470);
Filotei sân Agăi Jipei (1639 – 1721~1729), Ioan Protopsaltul (1727 – 1771),
Panayot Çalhanoğlu (aprox. 1728), Daniel Protopsaltul (1734 – aprox. 1789),
Petru Lambadarie Peloponesiul (activ între 1764 – 1778), Gherman Neon Patron,
Balasie preotul, Agapie Paliermul, Gheorghe Cretanul, Chrysant de Madyt,
Grigorie Lambadarie, Hurmuz Hartofilax.

Cântul gregorian (sec VI – XI)

Muzica gregoriană reprezintă totalitatea cântărilor oficiale ale Bisericii Apusene
care au fost organizate începând cu secolul VI şi s-au dezvoltat până în secolul XI.
Denumirea de muzică gregoriană provine de la numele papei Grigorie I, numit şi cel
Mare sau Grigore Dialogul, autorul Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite din
Biserica Ortodoxă (sec. VI – VII). Acesta, în timpul păstoririi sale, realizând lipsurile
muzicii în Biserică, a procedat la reorganizarea şi, în acelaşi timp, la unificarea unor
cântări bisericeşti care erau dispersate de influenţele regionale (ex. cânt milanez,
cânt ambrozian etc.). Cântările gregoriene s-au îmbogăţit de-a lungul timpului. Cel
care a teoretizat muzica gregoriană a fost Guido d'Arezzo. Modurile gregoriene
au fost împărţite în 8 categorii principale, acestea, la rândul lor, fiind teoretizate în: 4
moduri autentice şi 4 moduri plagale. Cele 8 moduri sunt: protus (autentic şi plagal),
deuterus (autentic şi plagal), tritus (autentic şi plagal) şi tetrardus (autentic şi plagal).
Din punctul de vedere al elementului ritmic, Guido d'Arezzo distinge 3 tipuri: cântări
prozaice în ritm liber, cântări metrice care conţin diferite ritmuri şi cântări analoge
poemelor lirice, care sunt caracterizate de conţinutul diferitelor ritmuri. Iniţial
cântările erau caracterizate de un discurs melodic monodic, iar mai târziu au devenit
6
din ce în ce mai complexe, fiind intonate pe două, trei sau mai multe voci. Organum-
ul este prima formă de cântare la două voci polifonică, specifică muzicii gregoriene.
Alături de cantus-ul gregorian, care se transformă în cantus firmus, se alătură încă o
voce care îl însoţeşte în cvarte, cvinte sau octave paralele. (Gabriel Constantin Oprea)

Notker Balbulus (840 – 912), Sfântul Tuotilo (850 – 915), Bernon de Reichenau
(978 – 1048), Wipo de Burgundia (995 – 1048), Hermann of Reichenau (1013 – 1054),
Adam de Saint-Victor (m. 1146), Papa Inocent III (Lotario di Segni) (1160 – 1216),
Tommaso da Celano (1185 – 1265), Sfântul Toma de Aquino (1225 – 1274),
Jacopo de Benedictis (Jacopone da Todi) (1236 – 1306)

Cântul mozarabic (sec VIII)

Ritul galican a supravieţuit în primul rând prin ritul toledan (numit şi mozarabic,
isidorian, spaniol vechi sau gotic de către unii profesori de liturgică) şi în al doilea
rând prin influenţa sa asupra riturilor roman şi anglican actuale (numit galo-roman) şi
ca parte componentă a ritului ambrozian din Milano. Din cauza influenţei liturghiei
galicane, Misa romană conţine Gloria. Ritul galican cel mai longeviv a fost cel din
Toledo, Spania, fiind limitat la câteva capele în ultimele secole. Atât liturghia toledană
cât şi cea milaneză au fost modificate de Roma, fiind supuse canonului roman în
perioada recentă. În urma Sinodului Vatican II, atât ritul toledan cât şi cel milanez au
fost modificate sub influenţa stilului Novus Ordo, cu toate că ambele erau slujite în
forma lor tradiţională de preoţi ortodocşi de rit occidental. (ro.orthodoxwiki.org)

Misticismul german (sec XII)

Hildegard von Bingen (1098 – 1179) a fost o călugăriță benedictină, stareță din
1136, fiind una dintre cele mai importante reprezentante a misticismului german
(lat. mysticus: de nedescris, căutare de adevăr, tainic;) din Evul Mediu, care s-a ocupat
de discipline diferite ca: religie, medicină, biologie și muzică. (ro.wikipedia.org)

Muzica slavă (sec X)

Cultura Novgorodului
În Evul Mediu, Novgorodul a înflorit din punct de vedere cultural. Cea mai mare parte
a populației era știutoare de carte. Documentele erau scrise pe coajă de mesteacăn.
Când Parisul și Londra erau încă înecate în noroaie, Novgorodul era lăudat de călătorii
străini pentru străzile pietruite și curățenia din oraș. (ro.wikipedia.org)

Muzica laică (sec XI - XIV)

Trubaduri, truveri: primii reprezentanţi semnificativi ai artei poetice şi muzicale
medievale manifestată în secolele XII-XIII pe teritoriul francez. Diferenţiaţi potrivit
limbajului folosit: artiştii din sud, numiţi trubaduri, utilizau dialectul provensal numit
langue d'oc, cei din nord, truverii, scriau în langue d'oïl. Semnalaţi iniţial în regiunea
Poitiers, apoi pe coasta Atlanticului, proliferează prin şcoli specifice în nordul Italiei,
în Germania (minnesängeri), Spania, Anglia ş. a. Sunt creatori de cântece originale,
detaşate de cantus firmus, cu formă închegată: monodii acompaniate, abordând o
tematică lirică îndreptată preferenţial către tema iubirii ideale, a curtoaziei.
Îngemănează subiectele sacre cu cele laice, ironia şi obscenul, idealismul cu
problemele sociale ş.a. Trubaduri de pionierat: Aimerie de Peguilhan (1190 – 1221),
7
Bernart de Ventadora (1147 – 1170), Giraut de Bornelh (1162 – 1199), Gaucelm
Faidit (1172 – 1203) ş. a. Truveri: Blondel de Nesle (1180 – 1210), Gauthier de
Bethune, Gace Brulé ş.a. Minnesängeri: Walter von der Vogelveide, Wolfram von
Eschenbach, Tannhäuser ş.a. (Daniela Caraman-Fotea)

Trubaduri francezi (langue d'oc - sud)

Guillaume de Poitiers ~ Guillaume IX d'Aquitaine (1071 – 1126), Marcabru din
Gasconia (1086 – 1127), Arnaut de Mareuil (11xx – 12xx), Jaufré Rudel (1113 – 1170),
Chrétien de Troyes (1130 – 1180), Pierre d’Auvergne (1130 – 1190), Guiraut de
Bornelh ~ Giraut de Borneil (1138 – 1215), Raimbaut d'Orange (1140~1145 – 1173),
Bertran de Born (1140 – 1215), Bernard de Ventadour (1145 – 1195), Gaucelm
Faidit (1150 – 1205), Jean de Brienne (1170 – 1237), Peire Vidal ~ Pietro Vidale
~ Petrus Vitalis (1175 – 1205), Gautier de Coincy (1177 – 1236), Raimbaut de
Vaqueiras (1180 – 1207), Peire Cardenal~Cardinal (1180 – 1278), Pierre
Mauclerc~de Bretagne~de Dreux (1187 – 1250), (Lo) Monge de Montaudon
(călugărul din Montaudon) (1193 – 1210), Thibaut Roi de Navarre~de
Champagne (1201 – 1253), Guiraut Riquier ~ Giraldo Ricchieri (1230 – 1292).

Truveri francezi (langue d'oïl – nord)

Blondel de Nesle (1155 – 1202), Gauthier~Conon de Béthune (1160 – 1219),
Colin Muset (1210~1250 – 1230~1270), Jehan Bretel (1210 – 1272), Adam de la
Halle (1240 – 1287), Gillebert~Guillebert de Berneville (activ 1250 – 1270).

Minnesängeri germani
Gottfried von Straßburg (m. 1210), Wolfram von Eschenbach (1160~1180 – 1220),
Walther von der Vogelweide (1170 – 1230), Neidhart von Reuental (1190 – 1240),
Ulrich von Liechtenstein (1200 – 1275), Tannhäuser (n. 1245 – 1265), Heinrich
von Meißen ~ Frauenlob (1250 ~ 1260 – 1318), Heinrich von Ofterdingen (activ
sec XIII), Hugo von Montfort (1357 – 1423).

Meistersingeri germani
Hans Rosenblatt (1475 – 1530), Hans Sachs (1494 – 1576), Konrad Nachtigall
(activ sec XI).

Truveri englezi
Richard Inimă-de-leu (1157 – 1199).

Trubaduri spanioli
Guiraut~Giraut~Guerau III de Cabrera~Cabreira (m. 1160~1161).

Truveri spanioli
Guillem de Berguedà (1138 – 1196), Alfonso X cel Înțelept ~ El Sabio (1221 –
1284), María Balteira (dansatoare – activă sec XIII).

Trubaduri italieni
Sordello da Goito ~ Sordel de Goit (activ sec XIII), Lanfranco Cigala~Cicala
(activ 1200 – 1258), Bonifacio Calvo (activ 1253 –1266), Bartolomeo Zorzi ~
Bartolomeus Gorgis (activ 1266 – 1273).

8
 Ars Antiqua (sec XII - XIII)
Ars Antiqua (lat. „Artă Veche"): reprezintă perioada cuprinsă aproximativ între
anii 1160 – 1325, când, în cadrul aşezămintelor bisericeşti importante, au început
a se forma şcoli muzicale. O mare dezvoltare a cunoscut-o Şcoala de la Nôtre
Dame prin reprezentanţii ei: Leoninus şi Perotinus. Perioada reprezentată de Ars
Antiqua are drept caracteristici dezvoltarea polifoniei liturgice şi a notaţiei muzicale.
(Gabriel Constantin Oprea)
Polifonia apare în cultura muzicală europeană prin sec. IX, de când sunt cunoscute
primele notaţii de tip polifonic în lucrările lui Hucbald (840 – 930), autorul tratatului
De harmonica institutione sub forma organumului, ca apoi Léonin (sec. XII) şi
Pérotin cel Mare (sec. XII – XIII) – maeştrii Şcolii de la Nôtre Dame de Paris, şcoală
ce face parte din curentul numit Ars Antiqua, să stabilească reguli practice – în
primul rând ale contrapunctului – în lucrările ce se numesc tot organum (la care
adaugă duplum, triplum etc., după numărul de voci) şi folosesc drept cantus firmus
cântări gregoriene; Pérotin inventează un nou stil în polifonia acelei vremi, denumit
conductus, ce avea drept element caracteristic faptul că inclusiv cantus firmus-ul
era scris de autor. (Nicolae Racu)

Școala pariziană de la Notre Dame

Magister Leoninus (1135 – 1201), Magister Perotinus ~ Pérotin le Grand
(1150~1165 – 1200~1230).

Rondelul polifonic
John of Fornsete ( ? – 1238), Adam de la Halle (1240 – 1287).

Ars Nova (sec XIII - XIV)

Ars Nova (lat – Artă Nouă): termen introdus de Philippe de Vitry, reprezentant al
şcolii franceze, teoretician şi compozitor avangardist din secolul XIV. Caracteristica
Ars Novei este aceea că promovează scrierea ritmică variată şi, în acelaşi timp,
îmbogăţeşte notaţia, astfel că, pe lângă valorile notelor existente, sunt adăugate şi
alte valori mai mici ca: minima, semiminima şi fusa. Guillaume de Machaut (1300 – 1377)
este reprezentantul cel mai de seamă al Ars Nova (Gabriel Constantin Oprea)
Sec. XIV aduce cu sine apariţia curentului numit Ars Nova (Arta Nouă), titlu preluat
de la lucrarea omonimă a renumitului muzician-teoretician, compozitor şi poet
Philippe de Vitry (1291 –1361); Vitry dă noi reguli polifoniei – evitarea succesiuni
de 5tă şi 8vă, alternanţa consonanţelor şi a disonanţelor, finalul pe intervale
consonante, precum şi notaţiei mensurate; de Vitry şi Guillaume de Machault (1300
– 1377) sunt consideraţi cei mai renumiți muzicieni şi compozitori ai sec. XIV,
care vor deschide calea epocii de aur a polifoniei vocale, ce s-a manifestat în etapa
următoare (începând cu Renaşterea timpurie). Reprezentanţii Ars Novei italiene:
Jacopo da Bologna şi Francesco Landini, au trăit în acelaşi sec. XIV, fiind autori
de madrigale, balade etc. (Nicolae Racu)

9
 Ars Nova inițială (Ars Nova)

Franța
Raoul Chaillou de Pesstain (12xx – 13xx), Philippe de Vitry (1291 – 1361),
Guillaume de Machaut (1300 – 1377), Jehan de Lescurel (sec XIV).

Italia – Școala Florentină

Niccolò da Perugia (sec XIV), Francesco Landini (1325 – 1397), Jacopo da
Bologna (1340 – 1386), Giovani da Cascia (mijl. sec XIV), Gherardello da Firenze
(1320~1325 – 1362~1363), Johannes Ciconia ~ Jean Ciconne de Liège (1370 – 1412).

Ars Nova finală (Ars Subtilior)

Ars Subtilior până la 1400

Jean Vaillant (activ 1360 – 1390), Jean Cuvelier (activ 1372 – 1387), Jo[hannes]
Susay ~ Jehan Suzay (1380 – 1411), Jean~Johannes Galiot (activ 1380 – 1395),
Jean So(u)lage (activ sf. sec. XIV), Trebor (activ 1380 – 1400).

Ars Subtilior după 1400

Jean de Greniers~Tapissier (1370 – 1408~1410), Baude Cordier (1380 – 1440),
Nicholas Grenon (1380 – 1456), Jean Cesaris (activ 1390 – 1420), Jean~Johannes
Carmen (activ 1400 – 1420), Richard Locqueville (activ 1410 – 1418).

Glosar
Virelais: (fr.) Piesă polifonică vocală de origine franceză, răspândită în sec. XIII,
asemănătoare ca formă cu rondo-ul.
Rondo: (it.) Formă muzicală din sec. XII, derivată dintr-un vechi cântec și dans
francez în cerc, caracterizat prin alternarea refrenului cu diferite cuplete.
Misă (lat. missa, fr. messe, germ. Messe, engl. mass, it. messa, sp. misa, din. lat.
missio sau dimissio – trimitere, încheiere): expresia Ite missa est, rostită de preot la
sfârşitul slujbei, era iniţial acelaşi lucru cu invitaţia adresată celor nebotezaţi de a
pleca din biserică. Misa este slujba cea mai importantă aparţinând ceremonialului
liturgic creştin catolic.
Liturghie (gr. leitourghia din leitos, „obştesc" şi ergon, „lucrare"): cel mai
important serviciu divin al Bisericii creştine ortodoxe.
Chanson (fr.): La origine, cântec francez cu caracter popular sau eroic. În secolele XV
– XVII era o lucrare polifonică, pentru ca ulterior să devină o piesă de scriitură omofonă.
Lied (germ. Lied – cântec): Piesă, de regulă vocală, de mici dimensiuni, cu
acompaniament instrumental, în stil omofon, având la bază un text poetic.
Canzona (it. cantsona): specie poetico-muzicală din repertoriul trubadurilor, cu
tematică erotică. Între secolele XIII – XVI se instalează o formă polifonică strofică
(A repetat, BC repetat), dar se poate întâlni şi sub formă de baladă, vodevil sau
villanelă. Începând cu secolul XVI, piesele vocale se transcriu pentru instrumente
(lăută, clavecin, orgă), procedeu care va da naştere unor lucrări instrumentale
independente de cele vocale, cu o scriitură polifonică mai puţin rigidă.

10
 Dance royale: Dans regal, jucat în Evul Mediu la curtea nobililor din Franța.
Ballata: Specie de cântec polifonic Italian, apărut în sec. XIII – XIV.
Pastorală (it. pastorale – păstoresc, câmpenesc): Spectacol muzical cu subiect
bazat pe o idilă păstorească, în care sunt evocate crâmpeie din viaţa câmpenească,
rurală; era interpretat de trubaduri şi truveri.
Joc (fr. jeux): La origine, chanson de geste, cu caracter popular sau eroic.
Estampida: (fr. estampie, it. istampita, stampita): Una dintre cele mai vechi forme
ale muzicii de dans europene, creată de trubadurii provensali.
Saltarello (it. de la lat. saltare – a a pica, a sări): Vechi dans popular provenit din zona
rurală din centrul Italiei, în tempo rapid cu accelerare pe parcurs, în metru ternar, jucat
de perechi, cu sărituri; bărbatul cântă la chitară, femeia acompaniază la tamburină
A cappella sau a capella (it. – ca la capelă): lucrare corală strict vocală, fără
acompaniament instrumental. În Evul Mediu, locul ocupat în Biserica Apuseană de
cei ce cântau – la început numai vocal, numiţi cântăreţi – se chema cappella (sin.
paraclis în Biserica Răsăriteană).
Vielă: Instrument cu 3-5 coarde și arcuș, strămoș al viorii.
Rebec: Instrument cu arcuș, de origine arabă, întâlnit în Europa sud-vestică a sec.
XI – XV.
Lăută (sp. laúd; it. liuto; fr. luth; germ. Laute, eng. lute): Instrument solistic şi de
acompaniament, de origine arabă, cordofon, cu coarde ciupite, pătruns în Europa
prin Spania; strămoșul chitarei și mandolinei.
Psalterion: Intrument medieval cu coarde ciupite, moștenit de la grecii antici și
răspândit în Europa începând cu sec. XIII.
Blockflöte (germ.): flaut drept, instrument aerofon din lemn, popular în sec. XV –XVII,
cu o familie numeroasă (cca. 21 mărimi).

Bibliografie: Jean Lupu, Daniela Caraman-Fotea, Nicolae Racu, Gabriel-

Constantin Oprea, Eugen-Petre Sandu – Dicționar universal de muzică, Litera
Internațional, 2008

11
Renașterea (sec XV – XVII)

12
 Se redescoperă valorile clasice ale artei grecești (umanismul).
 Spiritul laic pătrunde în muzică în mai mare măsură.
 Apar primele notații tipărite, ce se vor răspândi foarte rapid.
 Notația muzicală se perfecționează
 Biserica și curțile nobiliare angajează muzicieni profesioniști (compozitori sau
interpreți).
 Melodica este mai echilibrată, cu melodii mai scurte și mai mult silabice.
 Ritmica este mensurală, mai regulată, fiind influențată uneori de prozodie.
 Sistemele sonore utilizate sunt aceleași cu cele din Evul Mediu.
 Se instaurează perioada de aur a polifoniei vocale.
 Disonanțele sunt evitate sau, dacă apar, sunt pregătite și rezolvate.
 Polifonia este de tip imitativ.
 Tehnicile de prelucrare a temei muzicale sunt: augmentarea, diminuarea,
inversiunea, recurența etc.
 Predomină timbrul vocal (adesea a capella).
 Se cristalizează scriitura la patru voci (superius, altus, tenor, bassus).
 Muzica instrumentală este utilizată pentru divertisment și dans.
 Forma polifonică imitativă cea mai utilizată este canonul.
 Genuri religioase: misă, motet, psalm, anthem.
 Genuri laice vocale: madrigal, frotolla, vilanella, quodlibet, chanson, lied.
 Genuri laice instrumentale: sonată, fantezie, ricercar, capriciu, toccata.
 Genuri laice muzical-dramatice: madrigal dramatic, începuturile operei.
 Instrumente: cu coarde și arcuș (vihuela, viola, rebec), cu coarde ciupite (vihuela
spaniolă, lăuta), de suflat (blockflöte, dulcian, sackbut), cu claviatură (orgă,
clavecin, virginal), de percuție.
 Pentru instrumentele cu coarde ciupite se dezvoltă sistemul de tabulaturi.
(Nicolae Zărnescu)

Renașterea timpurie apare încă din Ars Nova, atât franceză (Philippe de Vitry şi
Guillaume de Machault), cât şi italiană (Francesco Landino, 1325 – 1397). Aceşti
compozitori introduc în formele polifonice unele genuri laice de provenienţă populară
ca ballata, rondellus, lai, virelai, caccia etc.
În perioadele următoare Renașterea se manifestă prin puternice şcoli: engleză
(John Dunstable, Lionel Power), neerlandeză/franco-flamandă (Gilles Binchois,
Guillaume Dufay, Johannes Ockeghem, Jacob Obrecht, Josquin des Pres,
şcoală ce avea să contribuie la dezvoltarea artei muzicale în întreaga Europă, italiană
cu ramurile ei: veneţiană (Adrian Willaert şi Cipriano da Rore, neerlandezi la
origine, Giovanni Gabrielli, Claudio Merulo, Andrea Gabrielli etc.), romană
(Giovanni Pierluigi da Palestrina, Luca Marenzio), franceză (Pierre Attaignant,
Clément Jannequin, Claude de Sermisy, Claude Goudimel, Claude le Jeune),
germană (Hans Leo Hassler, Thomas Stolzer, Adam de la Fulda), spaniolă
(Cristobal Morales, Tomas Luis de Vittoria, Antonio de Cabezon, Diego Ortiz),
polonă (Mikolai Gomulka), cehă (Jacob Gallus sau Handl) etc.

13
 Laicizarea artei şi a muzicii constituie o cale pe care au mers mulţi dintre aceşti
creatori; este vorba de un interes crescut pentru om, ceea ce nu înseamnă o
renunţare la sacru; de altfel şi latura sacră a artei acestora este foarte bine
reprezentată, dar atât prin introducerea genurilor muzicii populare cât şi prin folosirea
în cadrul madrigalelor sau chanson-urilor a unor texte aparţinând marilor poeţi:
Dante, Petrarca, Ariosto, Tasso, Ronsard, Marot etc., umanul se manifestă din ce în
ce mai puternic. Totodată, redescoperirea capodoperelor antichităţii – a tragediei în
special – favorizează apariţia în cadrul cameratei florentine a unor noi genuri
muzicale ce vor avea o dezvoltare remarcabilă: opera şi corolarele ei destinate a fi
cântate şi nu prezentate scenic: oratoriul şi cantata.
Din punct de vedere al tehnicii componistice folosite, după ce polifonia a ajuns la
un perfecţionism nemaiîntâlnit – care ducea la neputinţa receptării clare a mesajului,
datorită multitudinii de voci aflate în imitaţie canonică (36 voci, şcoala neerlandeză în
a doua perioadă!), fără a mai vorbi de textul total neinteligibil – muzica începe să revină
la matca clarităţii, în construcţie şi în exprimare, printr-o simplificare binevenită a
limbajului; nu se renunţă la polifonie, dar aceasta se reaşază pe un număr de voci ce
permit urmărirea sincronă a acestora în cadrul compoziţiilor muzicale (de regulă
maxim 6 voci).
Muzica instrumentală ia avânt, datorat, în primul rând, perfecţionării
instrumentelor – măiestria lutierilor din Renaștere ajunge pe culmi neegalate până
azi – sau construcţiei unor noi modele, concomitent cu renunţarea la cele vechi,
considerate depăşite. Emanciparea muzicii instrumentale în raport cu cea vocală,
folosirea cu tot mai multă ştiinţă şi chiar rafinament a instrumentelor în muzică,
instrumentalizarea muzicii vor duce în arta barocului la înclinarea balanţei spre
muzica instrumentală.
Arta sunetelor s-a bucurat – ca toate celelalte arte şi ştiinţe – de studierea
fenomenului muzical de către remarcabili muzicieni şi oameni de ştiinţă. Henricus
Loritus Glareanus (1488 – 1563), autor al lucrării Dodekachordon, în care include
studiul modurilor ionic do-do (viitorul major natural) şi eolic la-la (viitorul minor
natural), Gioseffo Zarlino (1517 – 1590), care, în Instituzioni harmoniche şi
Dimostrazioni harmoniche cercetează majorul natural, introduce în rândul
consonanţelor terţele mari şi mici (armonicele 4, 5, 6), intervale ideale desfăşurărilor
armonice (pe verticală), ceea ce era în perfectă concordanţă cu stilul omofon-armonic
ce se impunea, creează un nou sistem intonaţional – Sistemul lui Zarlino, bazat
tocmai pe terţe, derivat din seria armonicelor naturale; Elevul lui Zarlino, Vincenzo
Galilei (1520 – 1591), tatăl renumitului astronom Galileo Galilei, se preocupă de noile
idei în muzică şi elaborează lucrări precum Dialog al muzicii antice şi al celei moderne
şi Discurs în jurul operelor lui Gioseffo Zarlino din Chioggia, dar şi compoziţii în care stilul
omofon ce se năştea se manifestă cu pregnanţă (ex. Tânguirea lui Ugollino, ce foloseşte
un text din Divina Comedie a lui Dante).
Creatorii renascentişti, mulţi dintre ei cu activităţi de excepţie în domenii dintre cele
mai diverse (ex. Leonardo da Vinci – pictor, sculptor, inginer, arhitect, savant
vizionar etc. sau Michelangelo Buonaroti – pictor, sculptor, arhitect, poet etc.), au
intrat în istoria omenirii ca personalităţi ce au influenţat într-un mod de excepţie
evoluţia umanităţii. (Nicolae Racu)

14
 Școlile polifonice (sec XV – XVII)
Polifonie (gr. Poli – mult şi fone – sunet): tehnică şi artă a suprapunerii mai multor
linii melodice (cel puţin două) de aceeaşi importanţă, ce are drept finalitate obţinerea
unei lucrări muzicale unitare sau a unor secţiuni dintr-o lucrare; fiecare linie melodică
(voce) are un sens expresiv propriu, iar construcţia muzicală, astfel obţinută, are o
importantă componentă orizontală (rezultată din derularea şi dezvoltarea fiecărei
voci), precum şi una verticală (rezultată din suprapunerea auditivă a vocilor,
materializată, desigur, şi în partitură).
Reprezentanții polifoniei engleze sunt: John Dunstable (+1453), compozitor care
va aplica cu măiestrie principiile contrapunctice în creaţia sa, şi Lionel Power
(+1445), remarcabil compozitor de muzică sacră şi fin teoretician al muzicii (Treatise
upon the Gamme), folosesc cântarea tipic engleză (preluată din Irlanda şi Scoţia) a
mersului în terţe şi sexte paralele; tot ei făcând trecerea spre epoca de aur a
polifoniei vocale care se va manifesta în vremea Renaşterii: I-a etapă – flamanzii
de la Guillaume Dufay (1400 – 1474) la Josquin des Prés (1450 – 1521)
(v. neerlandeză, şcoala); a II-a etapă – italianul Giovanni Pierluigi da Palestrina
(1525 – 1594), flamanzii Adrian Willaert (1485 – 1562), ce face o legătură organică
între cele două etape) şi Orlando di Lasso (1532 – 1594), spaniolul Tomás Luis da
Vittoria (Victoria, 1548 – 1611), englezul William Byrd (1542 – 1612), francezul
Clément Jannequin (1475 – 1560), germanul Hans Leo Hassler (1564 – 1612).
Epoca este ilustrată printr-un număr foarte mare de compozitori ce au creat lucrări care
nu şi-au pierdut nici după atâtea secole savoarea şi frumuseţea. (Nicolae Racu)

Școala polifonică franco-flamandă

Școala neerlandeză: una dintre cele mai importante şcoli europene din perioada
Renaşterii; este cunoscută şi ca şcoala flamandă sau franco-flamandă; apare pe teritoriul
actual al Ţărilor de Jos (Nieder – jos: Belgia, Olanda, Luxemburg), precum şi al unei părţi
din nord-estul Franţei, una din zonele cele mai avansate din punct de vedere economic
şi cultural, în care filozofia umanistă (principalul ei reprezentant fiind Erasmus din
Rotterdam (1466 – 1530), autor al unor vitriolante scrieri cu caracter antifeudal şi
anticlerical – ex.: Elogiul nebuniei) sau diverse forme de manifestare artistică precum
pictura, tapiseria, broderiile, ceramica şi muzica şi-au găsit un teren de afirmare.
De pe aceste meleaguri vor pleca muzicieni în toate părţile Europei, făcând
cunoscute noile tendinţe ale artei sunetelor şi pe alte meleaguri (italiene, franceze,
germane, engleze, spaniole etc.), contribuind în mod hotărâtor şi substanţial la
dezvoltarea acesteia. Școala neerlandeză este indisolubil legată de polifonie, de stilul
sever al acesteia (bazat într-o măsură substanţială pe imitaţie). Școala neerlandeză
face o primă mare sinteză a limbajului muzical al epocii. Meşteşugul compoziţiei, care
la muzicienii școlii neerlandeze devine o artă complexă şi rafinată, a fost însuşit în
maîtrise-le marilor catedrale din zonă (Reims, Anvers, Cambrai, Bruges, Liège, Leyda
etc.). Reprezentanţi ai școlii neerlandeze: Johannes Cicconia (1335, Liège – 1411,
Padova), cel ce reuşeşte materializarea sintezei sus-menţionate între diferitele aspecte
ale Ars Nova (franceză şi italiană).
O periodizare a activităţii școlii neerlandeze:
a) etapa I: Gilles (Egidius, prenume latinizat) Binchois (1400 – 1460), fost soldat,
metamorfozat în muzician şi capelan, Guillaume (Guillermus, Guliermus) Dufay
(1407 – 1474), corist la catedrala din Cambrai, plecat la Roma, Maestru al Artelor la
Sorbona, remarcabili compozitori ce continuă tradiţiile din Ars Nova scriind în genurile
acesteia (balade şi rondo-uri), dar care, căutând şi o simplificare a formei, renunţă la

15
complicaţiile ritmice şi cultivă melodicitatea frazei; în plus, Dufay renunţă şi la
politextualitate (mai multe texte simultan, eventual şi în limbi diferite); foloseşte
(probabil sub influenţa englezului Dunstable) mersul paralel în terţe şi sexte (faux-
bourdon) utilizând, totodată, un singur cantus firmus în toate părţile misei, dă o mare
însemnătate vocilor superioare în cadrul corului la 4 voci, pe care-l utilizează cu
precădere. Menţionăm că aceşti doi mari reprezentanţi ai primei etape au activat la
curtea burgundă a lui Filip cel Bun, iar Dufay a creat mult timp în Franţa şi Italia;
b) etapa a II-a: Johannes (Jean) Ockeghem (Ockenheim) (1430 – 1495), o lungă
perioadă capelan şi compozitor al regelui Charles al VII-lea la Paris şi Jacob Obrecht
(Hobrecht, Obertus, Hobertus, 1453 – 1505), din creaţia căruia au rămas puţine
lucrări. Cei doi sunt compozitori care, împreună cu alţii, duc la perfecţiune arta şi
tehnica polifoniei: imitaţiile apar la orice interval, temele sunt cu măiestrie trecute prin
procedeele de prelucrare (augumentări, diminuări, inversări, secvenţe); ca o
curiozitate (în epocă acest lucru fiind privit ca un meşteşug desăvârşit), menţionăm
că au fost compuse canoane la... 36 de voci! Idealurile umaniste ale Renaşterii îi
fac pe compozitori să compună mise-parodie şi mise fără cantus firmus. Misa este
tratată cu maximă atenţie, ceea ce a făcut posibilă afirmaţia că misa este simfonia
sec. XV. Din aceeaşi etapă a școlii neerlandeze amintim şi pe Heinrich Isaak (Isaac)
care activează mai ales pe alte meleaguri (la Florenţa, Ferrara, Innsbrück, Viena
etc.); prin creaţia sa religioasă şi laică el influenţează tendinţele muzicale în regiunile
prin care a trecut;
c) etapa a III-a: Josquin des Près (Desprez, 1440? – 1521), elev al lui Ockeghem,
s-a aflat la Roma în serviciul Papei (1486-94); este unul dintre cei mai remarcabili
maeştri ai muzicii a capella, cu care ia sfârşit aşa numita perioadă de aur a polifoniei
vocale; vom întâlni însă mulţi muzicieni neerlandezi activând în întreaga Europă ca
interpreţi, compozitori, pedagogi, integrându-se organic în peisajul artistic al centrelor
unde îşi vor desfăşura activitatea, de la Veneţia, Roma şi Napoli la Praga sau în alte
locuri, creând adevărate şcoli şi tradiţii: Adrian Willaert (1485 – 1562, Veneţia),
Jacques Arcadelt (1505 – 1560, Florenţa, Roma), Philippe Verdelot (m. 1560 –
Veneţia, Florenţa), Cipriano da Rore (1516 – 1565, Veneţia, Ferrara, Parma), Giovanni
(Jean) de Macque (1550 – 1614, Napoli); la Praga – Philippe da Monte (1521 – 1603),
Jakob Regnart (1540 – 1599); în Germania şi Danemarca – Adrian Petit Coclico
(1500-1563). În Ţările de Jos îşi vor desfăşura activitatea (chiar dacă vor pleca şi în
alte centre): Jacob Clemens non Papa (1510 – 1556), Thomas Crequillon (m. 1557),
Nicolaus Gombert (m. 1560) şi Jean Richaford (m. 1548). Printre aceste ilustre
personalităţi menţionăm şi pe renumitul clavecinist, organist şi profesor – ce a trăit în
cea mai mare parte a vieţii la Amsterdam – Jan Pieterszoom Swellinck (1562 –1621).
Unul dintre cei mai remarcabili muzicieni ai întregii istorii a muzicii este Orlando
di Lasso (Orlandus di Lassus, 1532 – 1594), cel mai strălucit reprezentant al școlii
neerlandeze, contemporan cu Palestrina; activează în diverse centre (Roma, 1553-54
şi din 1556, München), compune lucrări religioase (în jur de 50 mise şi 1200 motete)
şi laice, adaptând sensibilitatea sa manierei italiene, franceze sau germane de
compoziţie, scriind madrigale, villanele, chansonuri, lieduri; stilul său este accesibil,
între text şi muzică există o relaţie din care ambele au de câştigat, utilizează cu
măiestrie disonanţele, îmbinările timbrale şi cromatismele; prin folosirea în lucrările
sacre a unor melodii obişnuite, apropie acest tip de muzică de sufletul oamenilor. Cei
patru fii ai săi au fost la rândul lor muzicieni. Conchidem că școala neerlandeză a
însemnat, prin realizările de excepţie ale reprezentanţilor săi, o etapă de o mare
însemnătate în dezvoltarea muzicii europene. (Nicolae Racu)

16
 Marchetto da Padova ~ Marchettus din Padova (1274 – 1319), Leonel Power
(1370 – 1445), John Dunstable (1390 – 1453), Guillaume Dufay~Du Fay (1397 – 1474),
Gilles de Binche (Binchois ~ Gilles de Bins) (1400 – 1460), Jean~Johannes
Ockeghem (1410 – 1497), Jehan le Taintenier ~ Jean Teinturier ~ Johannes
Tinctoris (1435 – 1511), Josquin des Prez~Prés (1440 – 1521), Hayne van
Ghizeghem (1445 – 1476~1497), Gaspar van Weerbeke (1445 – 1516), Alexander
Agricola (1446 – 1506), Jakob Obrecht (1450 – 1505), Franchino Gaffurio~Gafori
~ Franchinus Gaffurius (1451 – 1522), Antoine de Févin (1470 – 1511~1512),
Philippe Verdelot (1508 – 1552), Jacques Arcadelt (1504~1505 – 1568), Tielman
Susato (1515 – 1571), Cipriano de Rore ~ Cyprien de Rore (1515~1516 – 1565),
Philippe de Monte (1521 – 1603).

Școala polifonică de la Roma

Școala romană: denumire sub care sunt cunoscute două şcoli muzicale (una din
sec. XVI şi alta din sec. XVII) care şi-au desfăşurat activitatea în „cetatea eternă":
1. etapă de înflorire a polifoniei vocale din perioada Renaşterii (sec. XVI)
concretizată prin activitatea unor compozitori (Francisco d'Aria şi Constanzo Festa,
veneţieni de origine sau Giovanni Animuccia) şi ajunsă la apogeu prin inegalabila
operă, de o mare profunzime şi extraordinar echilibru, am putea să o numim
clasică, a lui Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525 – 1594), născut în apropiere
de Roma, în micul oraş Palestrina (de unde îi vine şi numele); activează la început
ca organist şi maestru de cor în catedrala oraşului, iar odată cu alegerea ca papă a
episcopului oraşului, este invitat la Roma ca maestru de cor al Capelei Juliane de la
Catedrala Sf. Petru, precum şi ca dirijor al formaţiei de pe lângă biserica prietenului
său, preotul – ulterior canonizat – Philipe Neri; prin numirea sa ca dirijor la Sf. Petru
va întrerupe lungul şir al muzicienilor neerlandezi (Dufay, des Prés, Arcadelt, da
Rore etc.), care au influenţat mulţi ani muzica catolică, iar prin rolul pe care-l va juca
în muzica acestei biserici – suntem în plină acţiune a contrareformei – Palestrina va
fi considerat un artist ce reînvie într-un mod remarcabil cântările religioase
tradiţionale preluate din Gradual sau Antifonar şi prelucrate cu sclipiri de genialitate.
Lucrările sale: 93 mise pentru 4-8 voci, 139 motete, lamentaţii, imnuri, litanii,
madrigale, combină într-o perfectă îngemănare rafinata tehnică contrapunctică a
neerlandezilor cu scriitura omofon-polifonică a veneţienilor, dând o importanţă
deosebită liniei melodice, expresive şi calde, specifică sensibilităţii italiene. În toate
aspectele muzicii palestriniene funcţionează principiul compensaţiei (după un salt
urmează o mişcare treptată contrară), duratele urmează cursul firesc al textului şi al
melodiei, melismele sunt practic înlăturate, iar prin folosirea corespondenţei silabă-
sunet, semnificaţia textului devine uşor inteligibilă, mersul polifonic alternează cu
momente armonice, foloseşte cu precădere modurile diatonice, agreate de biserica
catolică; totodată Palestrina fixează formulele cadenţiale de tip autentic V-I, în care
foloseşte întârzieri tipice ce vor duce la cristalizarea funcţiilor tonale. Prin creaţia sa
plină de o adâncă pioşenie şi profund umană în acelaşi timp, tradiţională, dar şi
novatoare, Palestrina este într-adevăr un clasic al polifoniei Renaşterii, unul din
cei mai străluciţi reprezentanţi ai acesteia. Un alt reprezentant al școlii romane
este Luca Marenzio (1553-1599), care a activat la curţile romane, la curtea regilor
poloni şi o scurtă perioadă ca organist al capelei papale; a fost un remarcabil creator
de madrigale, cu melodii de o rară nobleţe şi cu folosirea frecventă a procedeelor
armonice; a compus peste 600 de madrigale – în care a utilizat texte ale iluştrilor
17
poeţi renascentişti şi prerenascentinşti: Dante, Tasso, Petrarca, Ariosto etc. – precum
şi canţonete, motete, lucrări religioase etc.
2. importantă şcoală muzicală localizată la Roma în sec. XVII ce a avut un rol
semnificativ în dezvoltarea operei (menţionăm că opera apare la Florenţa, iar
oratoriul la Roma la începutul sec. XVII); creaţiile aparţinând compozitorilor şcolii
romane de operă erau caracterizate prin fast şi somptuozitate – la care contribuie şi corul,
generos tratat în contextul dramatic. Reprezentanţi: Stefano Landi (1590 – 1655), cel
care introduce printre primii elementul comic în cadrul operei – ce ulterior se va numi
seria – (ex. aria lui Charon din opera Moartea lui Orfeu); din creaţia sa mai fac parte
mise, madrigale, psalmi, opere, cantate etc. şi Luigi Rossi (1597 – 1653), compozitor
ce a activat o perioadă la Roma şi apoi în Franţa la capela cardinalului Mazarin şi
este considerat a fi primul creator de operă în această ţară; printre compoziţiile
sale se numără şi aproape 200 de cantate. (Nicolae Racu)

Bartolomeo Tromboncino (1470 – 1535), Costanzo Festa (1485~1490 – 1545),

Alfonso della Viola (1508 – 1573), Nicolà Vicentino (1511 – 1575~1576),
Giovanni Animuccia (1520 – 1571), Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525 – 1594),
Orlando di Lasso ~ Orlandus Lassus ~ Roland de Lassus (1532 – 1594), Giovanni
Maria Nanino (1543 – 1607), Luzzasco Luzzaschi (1545 – 1607), Francesco
Soriano ~ Soriano nel Cimino (1549 – 1621), Emilio de' Cavalieri (1550 – 1602),
Luca Marenzio (1553 – 1599), Carlo Gesualdo da Venosa (1560 – 1613), Felicio
Anerio (1560 – 1614), Jacopo Peri (1561 – 1633), Gregorio Allegri (1582 – 1652),
Stefano Landi (1590 – 1655), Luigi Rossi (1597 – 1653).

Școala polifonică venețiană

Prima (cronologic) dintre şcolile muzicale din Veneţia înfloreşte în sec. XVI,
beneficiind de o viaţă muzicală bine şi generos organizată, mai ales în cadrul
Catedralei San Marco, unde se găseau două orgi şi un cor ce se diviza în două (pe
lângă cele două orgi), constituind cunoscutele cori spezzati; se accepta utilizarea şi
a altor instrumente, în afară de orgă, începând cu anul 1527. Reprezentanţi:
compozitor, organist, maestru de cor, profesor de origine flamandă, Adrian Willaert
(1485 – 1562), creator de lucrări pentru mari ansambluri vocal-instrumentale, de
lucrări pentru două coruri, cu care obţine efecte de stereofonie şi mari contraste
dinamice şi timbrale. Elevii lui Willaert: Cipriano da Rore (1516 – 1565), compozitor
de madrigale şi motete, Andrea Gabrielli (1510 – 1586), organist şi autor de
compoziţii pentru orgă şi cor, Costanzo Festa (1490 – 1545), autor de madrigale şi
muzică religioasă, Claudio Merulo (1533 – 1604), organist la Veneţia, Mantova şi
Parma, compozitor de motete, madrigale, muzică pentru orgă, Gioseffo Zarlino
(1517 – 1590), maestru de cor şi un eminent teoretician al muzicii, lucrările sale
Dimostrazioni harmoniche şi Istituzioni harmoniche constituind o etapă hotărâtoare a
teoriei muzicale, creator al sistemului intonaţional ce-i poartă numele, Giovanni
Gabrielli 1557-1612, nepot al lui Andrea G. şi profesor al lui H. Schütz. Prin creaţia
lor, în care aplică antifonia (şi muzicii instrumentale), stabilesc şi fixează unele genuri
instrumentale, contribuind la emanciparea acesteia, folosesc elementul cromatic şi
diverse melodii laice drept cantus firmus pentru unele lucrări religioase etc. Printre factorii
care au contribuit la răspândirea şi cunoaşterea culturii muzicale menţionăm înfiinţarea, încă
de la începutul sec. XVI, a unei edituri muzicale (Petrucci). (Nicolae Racu)

18
 Adrian Willaert (1490 – 1562), Andrea Gabrieli (1510 – 1585), Gioseffo Zarlino
(1517 – 1590), Girolamo Parabosco (1524 – 1557), Baldassare Donato
(1525~1530 – 1603), Annibale Padovano (1527 – 1575), Claudio Merulo da
Corregio (1533 – 1604), Gioseffo~Giuseppe Guami (1535 – 1611), Marco
Antonio Ingegneri (1536 – 1592), Orazio Vecchi (1559 – 1605), Giovanni Croce
(1557 – 1609), Giovanni Gabrieli (1557 – 1612).

Școala polifonică franceză

Pierre de la Rue (1452 – 1518), Jean Mouton (1459 – 1522), Antoine Brumel
(1460 – 1515), Claudin de Sermisy (1490 – 1562), Clément Janequin (1485 – 1558),
Jacques Arcadelt (1504~1505 – 1568), Philippe de Monte (1521 – 1603), Claude
Le Jeune (1530 – 1600), Guillaume Costeley (1531 – 1606), Balthasar de
Beaujoyeux (1535 – 1589), Jacques Mauduit (1557 – 1627).

Școala polifonică spaniolă

Influențe flamande: Juan de Anchieta (1462 – 1523), Pedro de Escobar
(1465 – 1535), Alonso Pérez de Alba~Alva (activ 1500); Andaluzia: Cristóbal de
Morales (1500 – 1553), Juan Vásquez (1500 – 1560), Francisco Guerrero (1527 – 1599);
Castilia: Juan del Encina (1468 – 1529), Tomás Luis de Victoria (1540 – 1613);
Catalania: Mateo Flecha El Viejo ~ Mateu Fletxa El Viejo (1481 – 1553), Mateo Flecha
El Joven ~ Mateu Fletxa el Jove (1530 – 1604), Joan Pau Pujol (1570 – 1626).

Școala polifonică portugheză

Heliodore de Pavia (xxxx – xxxx), Manuel~Manoel Mendes (1547 – 1605).

Școala polifonică engleză

Italieni în Anglia: Alfonso Ferrabosco the Elder (1543 – 1588), Luca Marenzio
(1553 – 1599), Giovanni Giacomo Gastoldi (1554 – 1609), Alfonso Ferrabosco the
Younger (1575 – 1628), Giovanni Battista Bassani (1647 – 1716); englezi: John
Taverner (1490 – 1545), Christopher Tye (1497 – 1572), Thomas Tallis (1505 – 1585),
William Byrd (1543 – 1623), Thomas Morley (1558 – 1602), John Bull (1562 – 1628),
John Dowland (1563 – 1626), John Farmer (1570 – 1601~1603), Thomas Weelkes
(1572 – 1623), Thomas Tomkins (1573 – 1656), John Wilbye (1574 – 1638),
Orlando Gibbons (1583 – 1625).

Școala polifonică germană

Heinrich Finck (1444~1445 – 1527), Adam de Fulda (1445 – 1505), Thomas Stoltzer
(1480 – 1526), Ludwig Senfl (1486 – 1542), Hans Sachs (1494 – 1576), Johann Walter
(1496 – 1570), Orlando di Lasso (1532 – 1594, ultimii 36 de ani în Bavaria), Jacob Handl
Gallus (1550 – 1591), Johann Eckhardt (1553 – 1611), Sethus Calvisius (1556 – 1615),
Hieronymus Praetorius (1560 – 1629), Hans Leo Hassler (1564 – 1612), Michael
Praetorius (1571 – 1621), Heinrich Schütz (1585 – 1672).

Școala polifonică olandeză

Jacobus Clemens non Papa (1510~1515 – 1555~1556), Jan Pieterszoon Sweelinck
(1562 – 1621).

19
 Școala polifonică poloneză
Mikolaj Zielenski (1550 – 1615).

Școala polifonică din Boemia

Jacobus de Kerle (1531~1532 – 1591), Kryštof Harant z Polžic a Bezdružic
(1564 – 1621).

Școala polifonică din Țările Române

Jan z Lublina ~ Joannis de Lublin (sec XVI) (2 dansuri românești), Sebestyén
Tinódi Lantos ~ Lautenspieler Sebastian von Tinód (1510 – 1556 ) (cântece
românești), Anton Pann ~ Antonie Pantoleon-Petroveanu (1796~1798 – 1854)
(muzică religioasă, imnul național al României, compoziții orientale, romanțe și cântece
de lume), Jacobus organistul (1413 – 1440), Johann Teutonicus (activ 1429),
Eustatie protopsaltul (sec XV – XVI), Domețian Vlahul (sec XV – XVI), Dionisie
Zotica (sec XVI), Kyr Gheorghe (sec XVI), Antonie Protopsaltul (sec XVI), Nicodim
(sec. XVI), Johannes Honterus (1498 – 1549), Valentin Gref Bakfark (1527 – 1576),
Mihai din Moldova (~1588), Thornet Arben (~1588) (Dansul săbiilor – Banu Mărăcine).

Muzica instrumentală în Renaștere (sec XVI – XVII)

Spre sfârşitul Renaşterii, muzica instrumentală începe să se emancipeze şi să-şi
caute propriul drum care va duce la extraordinara ei dezvoltare din baroc. Dacă,
iniţial, la instrumentele epocii se cântau piese vocale, ulterior compozitorii, precum
spaniolul Antonio de Cabezon (1510 – 1566), unul dintre primii autori pentru
instrumentele cu claviatură, muzician orb de la curtea lui Filip al II-lea, englezul
William Byrd, olandezul Jan Pieterzoom Sweelinck (1562 – 1621) ş.a., vor
compune lucrări specific instrumentale, majoritatea în stil polifonic. (Nicolae Racu)

Muzica instrumentală italiană

Costanzo Festa (1485~1490 – 1545), Adrian Willaert (1490 – 1562), Rossino
Mantovano (1505 – 1511), Francesco Spinaccino (1507 – xxxx), Joan Ambrosio
Dalza (1508 – xxxx ), Vincenzo Ruffo (1508 – 1587), Alfonso della Viola (1508 – 1573),
Cipriano da Rore (1515~1516 – 1565), Francesco Bendusi (1520 – 1560), Anibalo
Padovano (1527 – 1575), Filippo Azzaiolo (1530 – 1569), Giorgio Mainerio
(1530~1540 – 1582), Andréa Gabrieli (1532~1533 – 1585), Claudio Merulo (1533 – 1604),
Lodovico Agostini (1534 – 1590), Gioseffo Guami (1535~1542 – 1611), Giovanni
Ferretti (1540 – 1609), Orazio Vecchi (1550 – 1605), Cesario Gussago (1550 – 1612),
Giovanni Gabrieli (1554-1557 – 1612), Lodovico Grossi da Viadana ~ Lodovico
Viadana (1560 – 1627), Adriano Banchieri (1568 – 1634), Aurelio Bonelli (1569 – 1620),
Salomone Rossi (1570 – 1630), Anon (xxxx – xxxx).

Muzica instrumentală franceză

Jean Mouton (1459 – 1522), Claudin de Sermisy (1490 – 1562), Pierre
Attaingnant (1494 – 1551~1552), Jacques Moderne (1495~1500 – 1560), Jacques
Arcadelt (1504~1505 – 1568), Louis Bourgeois (1510~1515 – 1559~1560), Claude
Goudimel (1514~1520 – 1572), Balthasar de Beaujoyeux (1535 – 1589), Jean~Jehan
Titelouze (1562~1563 – 1633), Pierre Ballard (sec. XVI).

20
 Muzica instrumentală spaniolă
Juan del Encina (1468 – 1529), Luys de Narváes (1500 – 1555), Luis de Milán
(1500 – 1561), Miguel de Fuenllana (1500 – 1579), Antonio de Cabezón (1510 – 1566),
Hernando de Cabezón (1541 – 1602).

Muzica instrumentală germană

Conrad Paumann (1410 – 1473), Heinrich Isaac (1450 – 1517), Adam von Fulda
(1445 – 1505), Paul Hofhaimer (1459 – 1537), Arnolt Schlick (1460 – 1521), Hans
Kotter (1485 – 1541).

Muzica instrumentală engleză

John Dunstable (1370 – 1453), John Taverner (1490 – 1545), Christopher Tye
(1497 – 1572), William Byrd (1543 – 1623), Thomas Morley (1558 – 1602), John
Bull (1562 – 1628), John Dowland (1563 – 1626), Giles Farnaby (1563 – 1640),
Thomas Campion~Campian (1567 – 1620), Thomas Tomkins (1572 – 1656), Orlando
Gibbons (1583 – 1625).

Muzica instrumentală olandeză

Jan Pieterszoon Sweelinck (1562 – 1621).

Muzica instrumentală belgiană

Tielman Susato (1515 – 1571).

Muzica instrumentală franco-flamandă

Adrian Willaert (1490 – 1562), Guillaume Dufay (1397 – 1474), Johannes
Tinctoris (1435 – 1511), Gaspar van Weerbeke (1445 – 1516), Alexander Agricola
(1446 – 1506), Jakob Obrecht (1450 – 1505), Antoine de Févin (1470 – 1511~1512).

Muzica instrumentală în Țările Române

Antonio Rotta (n. 1495 Transilvania – m. 1549 Italia), Wolff Heckel (1515 – 1562)
(dans săsesc cu intonații românești), Valentin Gref Bakfark (1527 – 1576), August
Nörmiger (1560 – 1613) (2 dansuri cu formule folclorice românești), Jan z Lublina
~ Joannis de Lublin (sec XVI), Jacobus organistul (1413 – 1440), Johann
Honterus (1498 – 1549), Ieronimus Ostermayer (1500 – 1561), Thomasius Greb
(1539 – 1558), Mathias (1559 – 1563), Seraphinus (1564 – 1567), Andreas
Mathias (sec XVI), Antonetti (sec XVI), Georgius Teleschinus (sec XVI),
Gerhardus (sec XVI), Ieremia Romanus (sec XVI), Petrus Dominici (sec XVI),
Sebastianus Symon (sec XVI), Valentin Wagner (sec XVI), Wolfgang Gerhard
(după 1523), Ioan Căianu (1629 – 1687) (Codex Caioni).

Glosar
Augmentare: (lat. augmentatio, „mărire"): procedeu contrapunctic întâlnit în special
în formele polifoniei imitative (canonul şi fuga), prin care se produce mărirea duratelor
ce aparţin unei linii melodice; creşterea duratelor are loc în mod direct cu fizionomia
ritmică originară: de obicei în ritmul binar se dublează, iar în cel ternar se triplează.

21
 Inversare: procedeu componistic ce constă în transformarea unui motiv, a unei
teme sau serii, precum şi a altor structuri, schimbând sensul intervalelor, dar păstrând
tipul de interval. Sus apare structura directă, jos cea inversată. Se poate vizualiza
prin aşezarea unei oglinzi paralel cu fragmentul respectiv, pornind de la prima notă,
iar linia de contact dintre oglindă şi portativ constituind o axă de simetrie. Dacă dorim
păstrarea caracterului tonal, nu se păstrează calitatea intervalului, ci numai natura
lui; inversarea strictă va respecta inclusiv calitatea intervalului.
Recurenţă: (lat. recurro – a reveni, fr. recurrence – care revine): procedeu ce
presupune reluarea structurii muzicale de la sfârşit spre început (mersul racului, rac).
Procedeul este cunoscut încă din vechime (apare în Ars Antiqua, Şcoala de la Nôtre
Dame) şi era folosit în cadrul canonului (canon per motum retrogradum – canon în
mişcare retrogradă, sinonim cu recurenţa sau retrogradarea), spre deosebire de cel
direct, obişnuit (canon per motum rectum – canon în mişcare directă); Recurența
este folosită în continuare pe parcursul întregii evoluţii a muzicii (şcoala neerlandeză,
Renaştere, Baroc, Clasicism, Romantism, sec. 20).
Imitaţie: (lat. imitatio): procedeu componistic ce constă în repetarea unei structuri
muzicale (celulă, motiv, frază, perioadă etc.) la o altă voce; imitația este folosită mai
ales în muzica polifonică, constituind un procedeu de bază în canon, fugă etc.;
imitația este o trăsătură fundamentală în polifonia şcolii neerlandeze, în cea a
Renaşterii, precum şi în cea vocal-instrumentală a Barocului.
Canon: formă contrapunctică ce are drept caracteristică un proces imitativ
continuu; diferit de imitaţie. Canonul include în acţiunea sa imitativă desfăşurarea
melodică în întregul ei. Canonul poate fi o piesă de sine stătătoare sau o secţiune a
unei piese muzicale de amploare. În funcţie de construcţie, canonul poate avea mai
multe variante: a) după distanţa în timp a intrărilor (de unul, doi sau mai mulţi timpi,
respectiv măsuri), b) după intervalul dintre linia melodică primară şi cea imitativă
(unison, cvintă, cvartă, octavă sau alte intervale). Alături de aceste intervale, canonul
poate fi executat prin imitaţie în mişcare directă, contrară sau retrogradă. Diferite
variante ale canonului pot apărea prin augmentarea sau diminuarea duratelor sau
prin combinarea acestor procedee componistice. Când imitaţia canonului se încheie
cu o codă, canonul se numeşte finit, iar când ultima parte se suprapune cu prima,
canonul se numeşte infinit sau circular.
Motet (lat. motetus, derivat din motus – cuvânt): formă de factură polifonică, foarte
des întâlnită între secolele XII şi XIV, având caracteristic suprapunerea mai multor
melodii, textele fiind uneori diferite. Motetul are începutul în perioada naşterii
polifoniei, care era întreprinsă de Şcoala de la Nôtre-Dame din Paris. Reprezentanţi
de seamă ai genului motet în sec. XVI sunt: Cl. Jannequin, Cl. de Sermisy, Orlando
di Lasso, G. Gabrielli, G.P. da Palestrina, Aichinger, Vittoria, Morley, Byrd etc.
În sec. XVII: Lully, Llande, Blow, Purcell, Schütz etc.
Imn: (gr. imnos, eng. anthem): 1. cântare de laudă adusă în cinstea unui erou sau
idei, însă de cele mai multe ori unei divinităţi. În Biserica de Răsărit are formă fixă,
strofică (ex.: tropar, condac, canon etc.), iar în Biserica de Apus modelul este
reprezentat de imnul ambrozian. 2. Imn de stat, piesa muzicală solemnă care are
funcţia de emblemă a unui stat, folosită în împrejurări oficiale sau de sărbători naţionale.
Psalm: (gr. psalmos, lat. psalmus): cântări de slavă din cartea Vechiului Testament,
denumită Cartea Psalmilor (Psaltirea); gen al muzicii religioase bazat pe aceste texte.

22
 Madrigal: lucrare corală în stil polifonic, a capella, cu text laic; etimologia
cuvântului, de altfel incertă, pare a proveni de la cantus materialis ce prin succesive
transformări ajunge la madrigal. La început, cântare religioasă pe o singură voce;
ulterior capătă text laic devenind un cântec idilic, de dragoste, cu scriitură pe 2-3 voci,
folosind, iniţial, o polifonie destul de rudimentară; începând cu a doua jumătate a sec.
XIV în creaţia lui Jacopo de Bologna, Giovanni da Cascia şi, în mod special,
Francesco Landini, scriitura madrigalului devine din ce în ce mai complexă; în sec.
XVI madrigalul atinge apogeul în creaţia unor compozitori, precum Giovanni
Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso, Luca Marenzio, Carlo Gesualdo da
Venosa (prinţ de Venosa) sau Claudio Monteverdi; lucrările acestora beneficiază
de o scriitură polifonică rafinată, la 4-5 voci, cu muzică perfect adaptată textului (de
cele mai multe ori aparţinând unor poeţi la fel de remarcabili: F. Petrarca, T. Tasso,
F. Saldonieri ş. a.), capabile să exprime sentimente dintre cele mai diverse.
Madrigalul italian se răspândeşte în toată Europa, cu realizări deosebite şi în Anglia,
în perioada elisabetană, (perioadă de mare efervescenţă artistică, căreia îi aparţine
şi Shakespeare), prin creaţia lui W. Byrd, Th. Morley, O. Gibbons.
Frottola: (it. de la frotta – mulţime, înghesuială): piesă vocală larg răspândită în
Italia în secolele XV – XVI, cu text liric, de dragoste, cântată mult în timpul
carnavalurilor, dar şi al reprezentaţiilor teatrale. Textul va influenţa structura ce
devine omofonă, mai simplă în comparaţie cu madrigalul (structură polifonică);
frottola este compusă în mod major, cu ritm de dans, schemă metrică de 8 silabe pe
vers, formă strofică urmată de refren. Frottola este apropiată de villanellă. Compozitori:
Bartolomeo Tromboncino (secolul XV), Marchetto Carra (secolele XV – XVI), ambii din
Mantua, Josquin des Près (1440 – 1521); Ottaviano dei Petrucci, inventatorul tiparului
muzical, editează la Veneţia (între 1504 – 1514) 11 colecţii de frottole.
Villanelă: (it. villanella, iniţial canzon villanesca – cântec ţărănesc): compoziţie
vocală pe mai multe voci (3-4), în mişcare paralelă, ce apare în sec. XVI la Napoli;
are un caracter vioi şi foloseşte un text scris, deseori în dialect; repetă aceeaşi muzică
pentru fiecare strofă şi este scrisă, de regulă, în stil omofon; spre sfârşitul sec. XVI,
odată cu preluarea villanelei în şcoala veneţiană (Willaert), textul devine mai elaborat,
iar scriitura se apropie de cea contrapunctică, păstrându-şi caracterul vioi şi ritmat.
Compozitori: Luca Marenzio, Orazio Vecchi, Orlando di Lassus (Lasso) (Italia),
Jacob Regnart (Germania), Thomas Morley (Anglia) etc. Villotta este de fapt o
villanelă; villanela este înrudită cu frottola.
Quodlibet (lat. – ceea ce place): compoziţie alcătuită din fragmente ale unor lucrări
diferite (de obicei cu circulaţie mare), cu scopul de a pune în valoare virtuozitatea
interpretului sau, uneori, cu scopul obţinerii unui efect comic. Îşi are originea la
începuturile polifoniei occidentale (motetele sec. XIII), dar voga a cunoscut-o în
Germania sec. XVII – XVIII.
Chanson (fr.): la origine, cântec francez cu caracter popular sau eroic. În secolele
XV – XVII era o lucrare polifonică pentru ca ulterior să devină o piesă de scriitură omofonă.
Sonată (it. sonare – a suna, a cânta la un instrument): la început, sec. XVI şi prima
jumătate a sec. XVIII, sonata era o piesă compusă pentru un instrument, spre
deosebire de cantată, care era o piesă compusă pentru voce. Ca structură, în aceeaşi
perioadă, sonata era monotematică (o temă). Compozitori reprezentativi pentru
această perioadă au fost Andrea şi Giovanni Gabrieli.

23
 Fantezie: lucrare muzicală instrumentală sau orchestrală cu formă liberă; în
secolele XVI – XVII este apropiată de ricercar şi toccată,
Ricercar (it. ricercare – a căuta din nou): formă instrumentală polifonică de
construcţie liberă; iniţial termenul se folosea pentru motetele care erau executate la
instrumente; ricercarul, care este construit pe mai multe teme (3–7) expuse alternativ
(în cadrul fiecăreia dezvoltându-se o imitaţie) dă senzaţia că fiecare voce caută ceva
(de aici şi denumirea). Unele lucrări în formă de ricercar poartă numele de capriccio
sau fantezie. Începând cu sec. XVI, compozitori precum: M. Cavazzani, A. Gabrielli,
J. Froberger, J. Pachelbel, D. Buxtehude, G. Frescobaldi au scris ricercar.
Capriciu (it. capriccio, fr. caprice – capriciu): piesă instrumentală, de obicei de
virtuozitate, cu o construcţie liberă; în secolul XVI termenul capriciu desemna
madrigalele cu text satiric, grotesc şi cu o structură insolită.
Tabulatură: vechi sistem de notaţie muzicală (sec. XVI – XVII), tip incipient de
partitură, folosit mai ales pentru instrumentele care puteau cânta pe mai multe voci
(orgă, clavecin, lăută). Notaţia se face prin combinaţii de litere şi cifre; uneori se
folosesc şi câteva semne specifice notaţiei muzicale. Tipul de tabulatură diferă de la
o ţară la alta (germană, spaniolă, italiană, irlandeză, franceză, engleză).
Toccată (it. toccata de la toccare – a atinge): piesă muzicală destinată în mod
special instrumentelor cu claviatură (pian, clavecin, orgă), având un pronunţat
caracter de virtuozitate; se execută de regulă solistic. La început, (sec. XIV – XV),
toccata desemna orice fel de lucrare pentru un instrument cu claviatură. Şcoala
veneţiană, prin Andrea Gabrielli (1510 –1586) şi Claudio Merulo (1533 – 1604),
configurează toccata drept o secţiune omofonă, o a doua secţiune având un caracter
de virtuozitate, scrisă în valori mici, cu numeroase formule ornamentale, note de
pasaj şi un fugato culminant.
Orgă: instrument aerofon complex, bazat pe vibraţia mai multor tuburi sonore.
Sunetele produse de orgă sunt realizate prin trecerea unei coloane de aer sub
presiune prin tuburile componente, prin acţionarea tastelor (manualului sau
manualelor), a pedalelor (pedalierului) şi a registrelor. Orga diferă ca mărime în
funcţie de numărul tuburilor. Componentele principale ale unei orgi sunt: tuburile
sonore (acestea fiind clasificate în două categorii: tuburi labiale – care au
caracteristicile unui flaut drept şi tuburi linguale, care folosesc ancii metalice),
mecanica de suflat, care cuprinde şi magazia de vânt şi, ultima componentă,
mecanismul de acţionare a ventilelor de admisie (consola, claviatura tractură şi
pârghiile pentru registre).
Clavecin (fr. clavecin, it. arpicordo, clavicembalo, germ. Klavizymbal, engl.
harpiscord): instrument cordofon cu claviatură, cu coarde ciupite cu ajutorul unei
pene acţionate de un mecanism conexat cu clape ce sunt dispuse pe 1 – 3 manuale.
Virginal: denumirea engleză a clavecinului, cu formă dreptunghiulară.

Bibliografie: Jean Lupu, Daniela Caraman-Fotea, Nicolae Racu, Gabriel-

Constantin Oprea, Eugen-Petre Sandu – Dicționar universal de muzică, Litera
Internațional, 2008

24
Baroc (sec. XV – XVII)

25
 Se bazează pe libertatea formelor, exuberanță ornamentală și fantezie nemărginită.
 Există o tendință spre monumental, prin dimensionarea amplă a formelor muzicale,
structura pieselor bazându-se pe forme clare, bipartite sau tripartite.
 Apar genuri și forme noi: religioase (oratorii, cantate) sau laice (suite, concerti grossi).
 Notația muzicală este foarte apropiată de cea modernă.
 Apare basul cifrat (particularitate de notație), inițial specifică pentru instrumentele
cu claviatură, apoi devenită principiu de compoziție.
 Se impun genurile instrumentale.
 Disonanțele sunt tot mai des întâlnite.
 Melodica include salturi dramatice, ornamente și teme asimetrice.
 Se utilizează cromatismele pentru efecte expresive.
 Ritmica e mult mai variată decât în Renaștere și e bazată pe dans.
 Dinamica este bazată în principal pe două nuanțe: piano și forte.
 Tempourile sunt variate (adesea contrastante).
 Se definitivează sistemele modurilor major și minor, cu cele trei funcții principale:
tonica, subdominanta și dominanta.
 În operă se utilizează omofonia (monodia acompaniată).
 În genurile instrumentale și unele genuri vocale se utilizează polifonia.
 Clavecinul devine timbrul specific muzicii baroce (clavecimballo – Italia, clavecin –
Franța, virginal și harpsicord – Anglia, Klavier – Germania).
 Bartolomeo Cristofori (1655 – 1731) inventează pianul (numit la început
gravicemballo col piano e forte).
 Supremația vocală a Renașterii este înlocuită cu muzica de operă.
 Forme: a) polifonice imitative: ricercar, capriciu, invențiune, fugă; b) variaționale:
chaccona, passacaglia; c) improvizatorice: tocata, preludiul, fantezia. Formele
polifonice precum ricercarul, invenţiunea, canonul şi cheia de boltă a polifoniei, mai
ales a celei instrumentale, fuga, ajung la apogeu.
 Genuri: a) vocale: cântec, corală, motet, missa in stile antico; b) instrumentale:
sonată (da chiesa – religioasă; da camera – laică), suită, partita, concerto grosso
sau solistico; c) vocal-instrumentale: operă (italiană, franceză, engleză), oratoriu,
cantată, missa in stile moderno.
 Genuri de operă: opera seria, opera buffa, opera comique, beggar’s opera,
dramma giocoso.
 Opera începe cu intrada, tocatta, preludio sau uvertura.
 Instrumente: cu coarde și arcuș (lutierii din Cremona și Brescia devin celebri), cu
claviatură (orga și, mai ales, clavecinul sunt predominante), de suflat (se
perfecționează). Orchestra are un rol deosebit. (Nicolae Zărnescu)

Baroc (fr. baroque – bizar, ciudat, portugh. baruco – perlă cu formă neregulată,
asimetrică): Perioadă în istoria artelor situată între sfârşitul Renaşterii (sec. XVI) şi
începutul clasicismului (mijlocul sec. XVIII). Stilul baroc apare mai întâi în arhitectura
ţărilor catolice ca artă a Contrareformei (secolele XVI – XVIII), dar şi în Germania
(ţară a reformei); se folosesc în mod exagerat linia curbă şi decoraţia opulentă.

26
 În muzică se impune monodia acompaniată (de la Monteverdi); totodată baroc
înseamnă apariţia unor noi genuri şi forme. După periodizarea lui Manfred Bukofzer
(1910-1955) – cercetător al perioadei baroce (Music in the Baroque Era) – delimităm
trei etape: a) de început, caracterizată prin înlocuirea muzicii corale polifonice cu
monofonia cântecului solistic; astfel, textul devine foarte clar, iar ca noi genuri apar:
opera, oratoriul, cantata, baletul de curte; totodată se dezvoltă muzica instrumentală
luând naştere concertul, suita, sonata; armonia devine tot mai importantă, în
detrimentul polifoniei, tempoul se vivacizează, apar noi efecte instrumentale (ex.
tremolo la trombon) şi gradaţii – mai ales dinamice – în interpretare. În această primă
etapă strălucesc Cl. Monteverdi, G. Gabrielli, P. Cavalli ş.a.; b) de mijloc, perioadă
de înflorire a formelor şi genurilor apărute în prima etapă (operă, balet de curte etc.);
se remarcă Fr. Couperin, J.B. Lully, H. Purcell ş.a.; muzica instrumentală
reprezentată în special prin creaţia lui A. Vivaldi, Al. şi D. Scarlatti, A. Corelli,
J. Pachelbel, L. Kuhnau se dezvoltă impetuos; c) ultima etapă (aprox. 1710 – 1750)
are ca exponenţi pe G.F. Häendel şi J.S. Bach; este etapa sintezei şi a
sistematizărilor: 1) teoretice: în polifonie prin apariţia tratatului lui J.J. Fux, Gradus
ad Parnassum, 1725 şi în armonie prin apariţia, în 1722, a Tratatului de armonie a lui
J.Ph. Rameau; 2) practice: prin cele două volume ale Clavecinului bine temperat de
J.S. Bach, unde va ajunge la apogeu noul tip de polifonie bazat pe
funcţionalitatea armonică. Datorită cerinţelor expresive ale noii etape, orchestra
capătă o deosebită importanţă şi personalitate. Muzica cultă începe să fie
cunoscută de marele public, practicându-se nu numai în biserici şi saloane. Odată cu
introducerea limbii române în muzica bisericească, apar elemente ale barocului (ex.
Filotei Sân Agăi Jipei scrie Psaltichia românească şi Canonul Floriilor, la sfârşitul
secolului XVII); folclorul românesc devine sursă de inspiraţie pentru muzicieni precum
Ion Căianu, care publică Codex Caioni, cu un stil, în special, monodic cu
acompaniament; Dimitrie Cantemir, cunoscător al muzicii turceşti, relevă influenţe
baroce în melodiile şi jocurile orientale pe care le-a notat. (Nicolae Racu)

Barocul timpuriu
Italia
Giulio Caccini~Romano (1550 – 1618), Lodovico Grossi da Viadana (1560 – 1627),
Claudio Giovanni Antonio Monteverdi (1567 – 1643), Adriano Banchieri (1568 – 1634),
Girolamo Alessandro Frescobaldi (1583 – 1643), Francesca Caccini (1587 – 1640).

Germania
Hans Leo Hassler (1564 – 1612), Michael Pretorius (1571 – 1621), Heinrich
Schütz (1585 – 1672), Samuel Scheidt (1587 – 1654), Heinrich Albert (1604 –
1651), Andreas Hammerschmidt (1612 – 1675), Johann Jacob Froberger (1616
– 1667), Johann Adam Reineken (1623 – 1722).

Franța
Jacques Champion de Chambonnières (1602 – 1672), Louis Couperin (1626 – 1661).

Spania
Organiști: Sebastian Aguilera de Heredia (1561 – 1627), Manuel Rodrigues
Coelho, Francesco Correa de Arauxo (1576 – 1654), Juan de Cabezon;
Polifoniști: Aniceto Baylon, Battista Cornes, Juan Pubo, Antonio Orteles.

27
 Barocul mijlociu
Italia
Giovanni Vitali (1632 – 1692), Alessandro Stradella (1639 – 1682), Arcangelo
Corelli (1653 – 1713), Giovanni Battista Bassani (1650 – 1716), Giuseppe Torelli
(1658 – 1709), Alessandro Pietro Gasparo Scarlatti (1659 – 1725), Tomaso
Antonio Vitali (1660~1663 – 1745~1750).

Germania
Johann Caspar Kerll (1627 – 1693), Thomas Baltzer (1630 – 1663), Georg
Daniel Speer (1636 – 1707), Dietrich Buxtehude (1637 – 1707), Nicolaus Adam
Strungk (1640 – 1700), Johann Adam Reincken (1643 – 1722), Johann Pachelbel
(1653 – 1706), Johann Caspar Ferdinand Fischer (1656 – 1746), Johann Kuhnau
(1667 – 1722), Georg Bohm (1661 – 1733), Friedrich Wilhelm Zachow (1663 – 1712),
Nikolaus Bruhns (1665 – 1707).

Austria
Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644 – 1704), Johann Joseph Fux (1660 – 1741).

Franța
Charles Mouton (1617 – 1699), Nicolas Lebegue (1631 – 1702), Jean-Baptiste
Lully (1632 – 1687), Guillaume-Gabriel Nivers (1632 – 1714), Jean-Henry
D'Anglebert (1635 – 1691), Marc-Antoine Charpentier (1643 – 1704), Georg
Muffat (1653 – 1704), Marin Marais (1656 – 1728), André Campra (1660 – 1744),
Nicolas Grigny (1672 – 1708

Anglia
Matthew Locke (1630 – 1677), Thomas Humphrey (1647 – 1674), John Blow
(1649 – 1708), Henry Purcell (1659 – 1695), Jeremiah Clarke (1673 – 1707),
William Croft (1678 – 1727), Școala celor 24 de violoniști condusă succesiv de
germanul Thomas Baltazar, francezul Louis Grabu, italianul Nicola Matteis și
englezul Nik. Staggins.

Belgia
Jean Baptiste Loëillet (1688 – 1720).

Spania
Juan Bautista José Cabanilles (1644 – 1712) (Spanish Bach); influența italiană:
Juan Hidalgo, Juan Diego Ortiz, Vicente Espinel, Juan de la Bona, Joseph Basso,
Alvaro Pedro Gonzales, Juan Blas de Castro, Carlos Patino, Juan de Palomares.

Portugalia
Duarte Lobo, Manoel Cardero, Diego Dias Melgas.

28
 Barocul târziu, preclasicismul
Italia
Agostino Steffani (1654 – 1728), Alessanadro Marcello (1669 – 1747), Giovanni
Bononcini (1670 – 1747), Tomaso Giovanni Albinoni (1671 – 1751), Antonio
Vivaldi (1678 – 1741 (a contribuit la evoluția concertului instrumental către forma sa
solistică), Francesco Durante (1684 – 1755), Domenico Scarlatti (1685 – 1757),
Benedetto Marcello (1686 – 1739), Nicola Porpora (1686 – 1768) (unul dintre marii
maeştri de canto ai acestei epoci), Francesco Savario Geminiani (1687 – 1762),
Pietro Antonio Locatelli (1690 – 1764), Francesco Maria Veracini (1690 – 1768),
Giuseppe Tartini (1692 – 1770), Leonardo Leo (1694 – 1744), Giovanni Battista
Sammartini (1701 – 1775), Giovanni Battista (Giambattista) Martini (Padre
Martini) (1706 – 1784), Giovanni Battista Pergolesi (1710 – 1736), Tommasso
Traetta (1727 – 1779), Niccolò Piccini (1728 – 1800), Giovanni Paisiello (1740 – 1816).

Germania
Johann Mattheson (1681 – 1764), Georg Philipp Telemann (1681 – 1767),
Johann Sebastian Bach (1685 – 1750), Johann Joachim Quantz (1697 – 1773),
Wilhelm Friedmann Bach (1710 – 1784) (Bach din Halle)

Austria
Franz Xaver Richter (1709 – 1789)

Franța
François Couperin „Le Grand” (1668 – 1733), Louis Marchand d'Anglebert
(1669 – 1732), Jean-Joseph Mouret (1682 – 1738), Jean-François Dandrieu (1682 – 1739),
Jean-Philippe Rameau (1683 – 1784), Jean-Baptiste Senaillé (1687 – 1730)
Louis-Claude Daquin (1694 – 1772), Jean Marie Leclair „L’Ainé” (1697 – 1764),
François Francoeur (1698 – 1787), Jean-Joseph Cassanéa de Mondonville
(1711 – 1772).

Anglia
Georg Frideric Händel (1685 – 1711 ~ Germania, 1711 – 1759 ~ Anglia), Thomas
Augustine Arne (1710 – 1778), William Boyce (1710 – 1779).

Glosar
Preludiu (lat. preludium – cânt mai înainte, pre – înainte, ludus – joc, it. preludio,
fr. prélude, engl. prelude, germ. Vorspiel, Präludium): scurtă improvizaţie cântată
înaintea unei alte lucrări muzicale sau înaintea unei ceremonii şi avea rolul de a
introduce în atmosferă; prin sec. XV preludiul intră în practica obişnuită a lutiştilor,
apoi a claveciniştilor şi organiştilor. În sec. XVII, unele piese, care nu erau compuse
într-un stil contrapunctic, purtau denumirea de preludiu; după apariţia Reformei,
coralul protestant era precedat de o introducere, improvizatorică sau notată,
denumită preludiu coral (Choralvorspiel în germ.), ce va culmina în sec. XVIII cu
celebrele Preludii corale de J.S. Bach. În sec. XVI – XVIII, preludiul capătă o mare
răspândire în practica organiştilor ca piesă de construcţie liberă, bogat ornamentată;
poate preceda şi o fugă, o suită, o cantată sau o operă, devenind sinonimă cu

29
introducerea (entrada, entrata, intrade, entrée) sau uvertura, fiind scrisă în formă
liberă, de lied, uvertură (italiană sau franceză) etc.; în a doua jumătate a sec. XIX şi
în sec. XX unii compozitori păstrează structurarea din epoca barocului, compunând
lucrări de tipul Preludiu, coral şi fugă sau Preludiu, arie şi final (César Franck), cele
12 fugi cuprinse în Ludus tonatis de Paul Hindemith sau cele 24 de Preludii şi Fugi
de D.D. Şostakovici. (Nicolae Racu)
Invenţiune (lat. inventio): mică piesă instrumentală, definind şi o structură formală,
în stil contrapunctic imitativ, destinată cu precădere instrumentelor cu claviatură (ex.
cele două cicluri de câte 15 invențiuni pentru clavecin, la 2 şi 3 voci de J.S. Bach,
1723). Invențiunea apare şi se cristalizează în perioada barocului; având o structură
viabilă, cu posibilităţi expressive; continuă să existe şi în sec. XX la Alban Berg,
Boris Blacher, Goffredo Petrassi, Zeno Vancea, Corneliu Dan Georgescu,
Ştefan Niculescu, Liviu Glodeanu ş.a. (Nicolae Racu)
Bas cifrat (bas continuu): sistem de notare muzicală numai a basului, urmând ca
celelalte voci să fie deduse din cifraj de către interpret; acest sistem a fost utilizat în
preclasicism de către compozitori şi apoi preluat în didactica muzicală, ca un exerciţiu
de însuşire a armoniei. (Jean Lupu)
Suită: gen muzical apărut la începutul sec. XVII, alcătuit din mai multe mişcări
contrastante ca expresie; este primul gen muzical, în sens de ciclu, cunoscut în
istoria muzicii. La constituirea şi cristalizarea acesteia, contribuie în mod decisiv doi
factori: 1) perfecţionarea instrumentelor (a impus crearea unor lucrări adecvate
noilor resurse tehnice). 2) necesitatea înnoirii permanente a repertoriului muzical
corespunzător şi practicării dansului de curte. Ideea de suită apare prin reuniunea
unor dansuri, la început pavana şi gagliarda, apoi couranta, allemanda, sarabanda,
giga. Ulterior suitei i se vor adăuga între părţile sale şi alte dansuri, iar demararea se
va produce printr-un preludiu. Dacă pe parcursul secolului XVIII suita intră într-un con
de umbră, datorită apariţiei unor noi genuri şi forme muzicale, începând cu secolul
XIX cunoaşte o nouă înflorire, o diversificare pe trei planuri: a) în perioada de
afirmare a şcolilor naţionale se dezvoltă suita de dansuri populare; b) ca un stadiu
superior de integrare şi de afirmare a elementelor populare apare suita simfonică;
c) suita alcătuită din lucrările dedicate teatrului muzical. (Eugen-Petre Sandu)
Sonată (it. sonare – a suna, a cânta la un instrument): după destinaţia sa, în a doua
jumătate a sec. XVIII o întâlnim ca sonata da chiesa (de biserică) și sonata da
camera, asemănătoare suitei, din care provenea. Încetăţenirea acestor termeni i se
atribuie lui Arcangelo Corelli, cel care, susţinut de ucenicii săi, a făcut pasul decisiv
în crearea muzicii instrumentale ca gen de sine stătător. Vioara monopolizează ca
atare sonata pentru aproape o jumătate de secol. La începutul sec. XVIII (în
baroc) prin suită se înţelegea numai piesa destinată a fi executată de un număr limitat
de instrumente. (Jean Lupu)
Concert (it. concerto, concertare – a fi împreună): compoziţie muzicală de mari
proporţii, cu numeroase momente de virtuozitate, scrisă pentru un instrument solist
şi orchestră (sunt cunoscute şi concerte pentru mai multe instrumente şi chiar pentru
voce şi orchestră); concertul este structurat, de regulă, în trei părţi (mişcări):
1) allegro – în formă de sonată; 2) andante – în formă de lied sau temă cu variaţiuni;
3) allegro – în formă de rondo sau sonată, eventual hibrid, rondo-sonată. Originea
concertului se află în muzica vocală a şcolii veneţiene: G. Gabrielli, A. Banchieri,
L. Viadana ş.a., şcoală ce practica în secolul XVII, mai ales în Catedrala San Marco,
stilul responsorial în concerti sacri (ecclesiastici), stil care va influenţa muzica
instrumentală a secolului XVII. Acum apare concerto-ul grosso (marele concert),

30
interpretat de un mic grup de instrumente (2-3) denumite soli, concertino sau
principali, care vor dialoga, se vor întrece (un alt sens al termenului concertului) cu
celelalte instrumente tutti, concerto sau ripieni (ex. la A. Corelli, A. Vivaldi, J.S.
Bach etc. (Nicolae Racu)
Concerto grosso (it. – concert mare): concert instrumental din perioada barocului
(secolele XVII – XVIII) în care un mic grup de instrumente soliste, de obicei două viori
şi un bas continuu (viola de gamba, violoncel), dialogau sau cântau odată cu
orchestra; denumirea apare pentru prima oară la L. Gregori (1688 – 1742) Concerti
grossi a piu stromenti (1698); A. Corelli duce concerto grosso la perfecţiune, iar
G.F. Händel şi J.S. Bach (în cele şase Concerte Brandenburgice) realizează
adevărate capodopere; numărul părţilor unui concerto grosso este variabil, la fel şi
tipul de formaţie. (Nicolae Racu)
Capriciu (it. capriccio, fr. caprice – capriciu): piesă instrumentală, de obicei de
virtuozitate, cu o construcţie liberă; în secolul XVI termenul capriciu desemna
madrigalele cu text satiric, grotesc şi cu o structură insolită; în secolele XVII – XVIII
termenul capriciu era folosit pentru fugile libere, temele cu variaţiuni sau lucrări
muzicale cu un incipient caracter programatic (J.S. Bach – Capriciu la plecarea
fratelui iubit); avea asemănări stilistice cu ricercarul, canzona, fantezia. (Nicolae Racu)
Ciaconă (it. ciaccona, fr. chaconne, sp. chacona): la origine dans, probabil originar
din America Latină sau din Spania (Ţara Bascilor), rapid şi pasional; intrând în suită
se transformă într-un dans destul de lent, în metru ternar 43; tema este de 8 măsuri,
expusă în bas, pe care se brodează variaţiuni de tip contrapunctic; există posibilitatea
ca tema să treacă şi la alte voci. Ciacona este asemănătoare cu passacaglia (ex.
ciacona din Sonata a 4-a pentru violină solo de J.S. Bach). (Nicolae Racu)
Sarabandă (sp. zarabanda): vechi dans popular spaniol provenind de la mauri,
evrei sau din America Centrală; mişcare moderată şi metru ternar (43, 23); iniţial era
dansat de femei cu acompaniament de castagnete; în sec. XV – XVI sarabanda era
un fel de dans-uvertură ce se juca înainte de începerea comediilor. Mişcările
senzuale, lascive fac autorităţile Madridului să interzică sarabanda (în 1583). Referiri
asupra sarabandei găsim în Don Quijote de Cervantes sau în Mult zgomot pentru
nimic de Shakespeare. Începând cu sec. XVII, în Franţa, sarabanda se transformă
într-un dans aşezat, asemănător menuetului, dansat de către perechi; formula ritmică
de bază: h h. q era structurată pe două perioade repetate a câte 8 măsuri; dacă un
timp au existat ambele forme, în sec. XVIII se impune cea de a doua variantă, ca
dans de curte; concomitent intră în suita instrumentală ca un dans lent, maiestos,
bogat ornamentat (Bach, Häendel, Couperin) şi în muzica de balet (Lully – Triumful
amorului). În epoca modernă au compus sarabande Saint-Saëns, Debussy, Ravel,
Satie, Enescu ş. a. (Nicolae Racu)
Bourrée: vechi dans francez, din Auvergne sau din Biscaya (Spania); după alte
surse este dată ca regiune de origine Masivul Central; în unele zone este binar, în
C (Languedoc, Berry) – aşa cum va fi preluat şi de bourrée de curte – în altele
(Auvergne, Limousin) este ternar în 3/8; după 1560 ajunge dans de curte, iar peste
un secol intră în suitele instrumentale şi în operă; forma cu structură binară, în tempo
alert, cu anacruză de pătrime (de regulă în C) este folosită cel mai frecvent în suitele
lui J.S. Bach, J.Ph. Rameau ş.a. (Nicolae Racu)
Orchestră (gr. orchestra): colectiv de instrumentişti ce execută o lucrare muzicală
destinată a fi interpretată de către un anumit tip de ansamblu; orchestrele sunt, în
general, formaţii stabile (există însă şi colective create ad hoc), fiind alcătuite dintr-un
mare număr de membri. (Nicolae Racu)

31
Operă, oratoriu, cantată (sec. XVI – XX)

32
 Definiție: Muzica vocală cuprinde toate genurile muzicale la care participă vocea.
Ea formează cel mai vechi strat din folclorul tuturor popoarelor, vocile apărând aici
fie singure, fie acompaniate de instrumente.
 Genurile: Sunt reprezentate de cor (mai multe voci care cântă simultan), lied,
cântec, romanță, baladă (voce acompaniată de unul sau mai multe instrumente),
muzical-simfonice (cantată, oratoriu – una sau mai multe voci acompaniate de
orchestră, operă – vocile se integrează într-un ansamblu artistic complex, în cadrul
unui spectacol reprezentat pe scenă).
 Evoluție: Genurile vocale s-au dezvoltat înaintea celor instrumentale, dominând
viața muzicală până la sfârșitul Renașterii, căpătând din sec. XV aspecte
monumentale (motetul și misa). Muzica instrumentală va rămâne, până în ultimele
decenii ale sec. XVI, dependentă de tipul de scriitură vocală, ca și de repertoriul vocal.
 Opera: În epoca Barocului se nasc și se dezvoltă opera, cantata și oratoriul. Spre
sfârșitul sec. XVIII li se adaugă liedul. În sec. XX, opera și opereta sunt înlocuite cu
musicaluri și muzică de film.
 Integrare: Încă din zorii epocii romantice apar întrepătrunderi între genuri.
Beethoven introduce soliști vocali și diferite muzici de cult și în repertoriul liturgic
(melismă). În muzica profană apare ca ornament încă din sec. XII – XIII. Integrată în
bel-canto, devine elementul său de bază. (Nicolae Zărnescu)

Operă: Gen muzical vocal-simfonic destinat reprezentării scenice. Opera are la

bază un libret pe care sunt compuse părţile muzicale: uvertură, arii, duete, terţete,
cvartete, cvintete, sextete vocale, recitative, coruri, balete, toate legate prin interludii
instrumentale şi acompaniate de orchestră. Opera este un spectacol sincretic în
care se cântă tot timpul, se dansează, se joacă teatru, se folosesc costume şi
decoruri. La realizarea unei opere îşi aduc contribuţia: libretistul, compozitorul,
dirijorul (de ansamblu şi cel al corului), soliştii vocali, orchestra, corul, balerinii,
regizorul, scenograful, sufleurul, tehnicieni, diverşi muncitori (electricieni, croitori,
tâmplari) şi funcţionari etc. Opera a luat naştere prin dramatizarea madrigalului
italian în cadrul Renaşterii, a cenaclului literar-muzical Camerata florentină, unde, la
1600, Jacopo Peri, împreună cu poetul Rinuccini, din dorinţa de a reînvia tragedia
antică greacă, compun lucrarea Euridice. Acesta este actul de naştere al genului
de operă. În secolele următoare, opera avea să cunoască mai multe tipuri, după
conţinutul lor şi modalităţile de exprimare: opera seria, opera bufă (it.), opera
comică (fr.), Singspiel (germ.), dramă muzicală. Mari compozitori şi reformatori de
operă au fost: Giovanni Battista Pergolesi, Cristoph-Wilibald Gluck, Wolfgang
Amadeus Mozart, Gioacchino Rossini, Gaetano Donizetti, Georges Bizet,
Giuseppe Verdi, Richard Wagner, Piotr Ilici Ceaikovski ş. a. (Jean Lupu)
Operetă: Gen muzical teatral cu subiect vesel, în care părţile cântate de solişti, cor
şi orchestră alternează cu dialoguri vorbite; provine din opera comică franceză şi
singspiel-ul german ale sec. XVIII. Părţile componente ale operetei sunt, ca şi la
operă: arii, duete, scene. Celebri compozitori de operetă: Jacques Offenbach,
Johann Strauss-fiul, Franz Lehar ş.a. În România au excelat: Ciprian
Porumbescu, Gherase Dendrino, Filaret Barbu, Florin Comişel ş. a. (Jean Lupu)
33
 Oratoriu (lat. oratorium de la oro, orare - a ruga, a vorbi): lucrare muzicală amplă
aparţinând genului vocal-simfonic, scrisă pentru solişti, cor şi orchestră, ce are la
bază un subiect dramatic şi este destinată a fi interpretată în concert (spre deosebire
de operă, destinată reprezentării scenice); oratoriul este înrudit cu cantata, având
însă dimensiuni mai ample decât aceasta. Oratoriul îşi are originea în drama liturgică,
scene cu subiecte biblice ce se reprezentau, fiind însoţite şi de muzică (iniţial, mai
mult cântări gregoriene, ulterior cu influenţe laice), în biserică sau în aşa-numitele
oratorii (it. oratoria – sală rotundă) de pe lângă biserici, încăperi în care credincioşii
veneau în afara liturghiei pentru a li se citi şi explica evenimentele biblice. Printre cele
mai cunoscute reprezentaţii de acest fel se numărau cele organizate la Roma de
preotul Philipe Neri (ulterior canonizat), spre sfârşitul sec. XVI. În 1600, tot la Roma,
are loc prezentarea oratoriului La Reppresentazione dell Anima e del Corpo de
Emilio de Cavalieri, moment considerat a reprezenta naşterea genului; este
interesant de subliniat că anul 1600 are o importanţă unică în istoria muzicii, fiind
data la care apare oratoriul la Roma şi opera la Florenţa, genuri născute prin
strădania membrilor Cameratei florentine (Cavalieri făcând parte din cenaclul sus-
menţionat) şi care vor cunoaşte o extraordinară evoluţie mai ales în secolul ce va
urma, dar şi ulterior.
Iniţial oratoriul avea un subiect biblic sau moral-religios. Textul era în limba latină
(ex. Judecata lui Solomon, 1649, de Giacomo Carissimi) sau, mergând pe ideea
accesibilităţii înţelesului mesajului, în limba italiană (ex. Ioan Botezătorul, 1676, de
Alessandro Stradella). Carissimi introduce şi recitatorul, cel ce povesteşte
subiectul, iar Alessandro Scarlatti (autorul oratoriului Sacrificiul lui Avraam şi
Martiriul Sfintei Teodora), recitativul, evitând astfel monotonia prin folosirea prea
frecventă a ariei.
Pentru o scurtă perioadă, interesul compozitorilor faţă de oratoriu scade fiind
preferată opera, dar în deceniul al 4-lea al sec. XVIII, în Anglia, Georg Friederic
Häendel îl readuce în atenţia iubitorilor de muzică, creând tipul clasic de oratoriu
de mari dimensiuni, cu folosirea masivă a corului (personaj colectiv ce reprezenta
poporul, mulţimea). Häendel creează 32 de oratorii, unele dintre acestea fiind lucrări
de o mare putere evocatoare, de un profund dramatism, precum: Saul, Israel în Egipt,
Jephta, Josua, Messias, Samson, Judas Maccabaeus, dar şi Heracle sau Acis şi
Galathea, cu subiecte nebiblice etc.
În aceeaşi perioadă în Germania, oratoriul este apropiat mai mult de pasiuni;
printre compozitorii germani îi menţionăm pe Heinrich Schütz, Reinhard Keiser,
Johann Matthesson, Georg Philipp Telemann etc. Cel ce avea să continue linia
lui Häendel, fiind un admirator al acestuia, în creaţia de oratoriu a fost, la
îngemănarea sec. XVIII – XIX, compozitorul clasic vienez Joseph Haydn, care, prin
cele două capodopere ale sale (Creaţiunea, 1797 şi Anotimpurile, 1798-1801),
impune oratoriul ca pe un gen de mare valoare al muzicii, aceste două lucrări
rămânând în repertoriul curent de concert şi peste două veacuri.
În sec. XIX notăm câteva lucrări de referinţă Hristos pe muntele măslinilor (1803)
de Ludwig van Beethoven, Paulus (1836) şi Elias (1846) de Felix Mendelssohn-
Bartholdy, Paradis şi Peri (1843) de Robert Schumann, precum şi lucrări de Franz
Liszt, Antonin Dvořák ş.a. În Franţa, primul compozitor francez ce compune oratoriu
este Marc Antonine Charpentier (sec. XVII), apoi Jean Baptiste Lully şi Jean
François Lesueur (sec. XVIII-XIX), Hector Berlioz şi César Franck (în sec. XIX)
semnează lucrări remarcabile ale genului.

34
 Secolul XX aduce o nouă revigorare a oratoriului prin lucrări scrise de Arthur
Honegger (Ioana pe rug şi Regele David), Serghei S. Prokofiev (De strajă păcii),
Dimitri D. Şostakovici (Cântarea pădurilor), Igor Stravinski (Oedipus Rex, operă-oratoriu).
În muzica românească, oratoriul Tudor Vladimirescu de Gheorghe Dumitrescu,
este o grandioasă evocare a răscoalei şi sacrificiul lui Tudor Vladimirescu, răscoală
ce semnifică trecerea ţării noastre în epoca modernă. Oratoriul Tudor Vladimirescu
se poate constitui într-un moment de referinţă al muzicii şi al culturii româneşti.
Menţionăm şi alte lucrări: Horia de Alfred Mendelssohn, Cântarea străbunilor de
Remus Georgescu, Un pământ numit România de Liviu Glodeanu, Mioriţa în
viziunea lui Sigismund Toduţă şi a lui Anatol Vieru, precum şi: Oratoriu bizantin de
Crăciun şi Oratoriul de Paşti de Paul Constantinescu, ce se constituie într-o
excepţională chintesenţă între monodia liturgică de tradiţie bizantină, intonaţiile
folclorice şi grandoarea barocului, într-o viziune pe cât de modernă pe atât de
originală. (Nicolae Racu)
Cantată (lat. şi it. cantare – a cânta): lucrare muzicală pentru solişti, cor şi
orchestră, apropiată de oratoriu, de dimensiuni mai reduse şi în care predomină
elementul liric; este împărţită, asemeni oratoriului şi operei, în numere; provine din
madrigalele italiene solistice, unde solistul este însoţit de un mic grup vocal (coral),
fiind acompaniat şi de un instrument (cel mai adesea lăuta); genul muzical cantată
apare la începutul secolului XVII, mai ales prin creaţiile compozitorilor italieni: Giulio
Caccini, Jacopo Peri, Alessandro Scarlatti, cel ce foloseşte tipul de arie da capo,
precum şi o introducere şi o încheiere a lucrării de factură strict instrumentală,
germani: Georg Philipp Telemann, Johann Mattheson sau francezi: François
Couprin şi André Campra. În creaţia lui Georg Friedrich Häendel şi, mai ales,
Johann Sebastian Bach, cantata ocupă un rol foarte important; J.S. Bach scrie
aproape 300 de cantate religioase şi laice (Cantata cafelei, Cantata ţărănească). Alţi
creatori: Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven,
Franz Schubert, Robert Schumann, Hector Berlioz, în secolele XVIII – XIX, sau
Serghei Prokofiev (cantata Aleksandr Nevski) şi Béla Bartók (Cantata profană,
1930, inspirată de o colindă românească), în secolul XX.
Dintre creaţiile româneşti menţionăm: Cantata despre Gheorghe Doja de
Constantin Palade, Cantata păcii de Zeno Vancea, Cantata festivă de Aurel Stroe,
Cantatele I, II şi III de Ştefan Niculescu ş. a. (Nicolae Racu)
Pasiune: gen muzical analog cu oratoriul prin origine şi prin structură (care conţine
mai multe părţi), dar şi prin ansamblul căruia îi este destinat: cor, orchestră şi solişti.
În timp ce oratoriul are şi texte laice, pasiunea are întotdeauna numai text evanghelic.
Au rămas în viaţa de concert actuală pasiuni ale compozitorilor: G.Fr. Häendel,
G.Ph. Telemann, J.S. Bach (Johannes Passion şi Mattäus Passion), L. Van
Beethoven (Hristos pe Muntele Măslinilor) ş.a. (Jean Lupu)
Magnificat (lat.): cântecul de mărire care are ca început chiar acest cuvânt şi
reprezintă punctul culminant al misei. O lucrare de referinţă aparţinând perioadei
baroce şi scrisă sub forma unei cantate este Magnificat a lui J.S. Bach. (Gabriel-
Constantin Oprea)

35
 Europa
Italia
Emilio de' Cavalieri (1550 – 1602) (unul dintre creatorii oratoriului), Jacopo Peri
(1561 – 1633) (unul dintre creatorii operei), Giulio Caccini (1550 – 1618) (unul
dintre creatorii operei), Claudio Monteverdi (1567 – 1643) – (creatorul operei
moderne), Adriano Banchieri (1568 – 1634), Francesca Caccini (1587 – 1641),
Girolamo Alessandro Frescobaldi (1583 – 1643), Pietro Francesco Cavalli ~
Caletti-Bruni (1602 – 1676): unul dintre întemeietorii operei venețiene, Barbara
Strozzi (1619 – 1677): compozitoare și cântăreață; cel mai prolific compozitor de
muzică seculară venețiană, Alessandro Stradella (1644 – 1682), Alessandro
Scarlatti (1659 – 1725), Antonio Vivaldi (1678 – 1741), Domenico Scarlatti (1685 – 1757),
Benedetto Marcello (1686 – 1739), Giovanni Battista Sammartini (1700 – 1775),
Giovanni Battista Martini (1706 – 1784), Giovanni Battista Pergolesi (1710 – 1736),
Niccolò Piccinni (1728 –1800), Giovanni Paisiello (1740 – 1816), Domenico
Cimarosa (1749 – 1801), Antonio Salieri (1750 – 1825), Niccolò Antonio Zingarelli
(1752 – 1837), Luigi Cherubini (1760 – 1842), Simon Mayr (1763 – 1845) (germano –
italian), Ferdinando Paer (1771 – 1839), Gasparo Spontini (1774 – 1851),
Gioacchino Rossini (1792 – 1868), Giuseppe Saverio Mercadente (1795 – 1870),
Gaetano Donizetti (1797 – 1848), Vincenzo Bellini (1801 – 1835), Giuseppe Verdi
(1813 – 1901), Amilcare Ponchielli (1834 – 1886), Arrigo Boïto (1842 – 1918),
Alfredo Catalani (1854 – 1893), Ruggero Leoncavallo (1857 – 1919), Giacomo
Puccini (1858 – 1924), Pietro Mascani (1863 – 1945), Eduardo Di Capua (1865 – 1917),
Ferruccio Busoni (1866 – 1924), Francesco Cilea (1866 – 1950), Umberto
Giordano (1867 – 1948), Franco Alfano (1875 – 1954), Ermanno Wolf-Ferrari
(1876 – 1948), Ottorino Respighi (1879 – 1936), Riccardo Zandonai (1883 – 1944),
Alfredo Casella (1883 – 1947), Luigi Dallapicola (1904 – 1975), Giacinto Scelsi
(1905 – 1982), Roman Vlad (1919 – 2013) (româno-italian), Luigi Nono (1924 – 1990),
Luciano Berio (1925 – 2003), Francesco Sartori (1957 - ).

Germania
Hans Leo Hassler (1564 – 1612), Heinrich Schütz (1585 – 1672), Johann
Hermann Schein (1586 – 1630), Johann Krüger (1598 – 1662), Heinrich Albert
(1604 – 1651), Johann Caspar Kerll (1627 – 1693), Dietrich Buxtehude (1637 – 1707),
Friedrich Wilhelm Zachow (1663 – 1712), Reinhardt Keiser (1674 – 1739), Johan
Mattheson (1681 – 1764), Georg Philipp Telemann (1681 – 1767), Johann
Sebastian Bach (1685 – 1750), Johann Adolph Hasse (1699 – 1783), Cristoph
Willibald Gluck (1714 – 1787), Carl Philipp Emanuel Bach (1714 – 1788), Johann
Christian Innocenz Bonaventura Cannabich (1731 – 1798), Johann Christian
Bach (1735 – 1782), Simon Mayr (1763 – 1845) (germano-italian), Ludwig van
Beethoven (1770 – 1827), Ernst Theodor Amadeus Hoffman (1776 – 1822),
Ludwig Spohr (1784 – 1859), Karl Maria von Weber (1786 – 1826), Giacomo
Meyerbeer (1791 – 1864), Heinrich August Marschner (1795 – 1861), Carl Loewe
(1796 – 1869), Gustav Albert Lortzing (1801 – 1851), Felix Mendelsohn-
Bartholdy (1809 – 1847), Carl Otto Ehrenfried Nicolai (1810 – 1849), Robert
Schumann (1810 – 1856), Friedrich von Flotow (1812 – 1883), Richard Wagner
36
(1813 – 1883), Jacques Offenbach (1819 – 1880) (franco-german), Johannes
Brahms (1833 – 1897), Engelbert Humperdinck (1854 – 1921), Richard Georg
Strauss (1864 – 1949), Hans Erich Pfitzner (1869 – 1949), Max Reger (1873 – 1916),
Paul Hindemith (1895 – 1963), Carl Heinrich Maria Orff (1895 – 1982), Erich
Wolfgang Korngold (1897 – 1957), Hans Eisler (1898 – 1962), Kurt Julian Weill
(1900 – 1950), Ernst Krenek (1900 – 1991), Werner Egk (1901 – 1983), Wolfgang
Fortner (1907 – 1987), Pierre Henri Marie Schaeffer (1910 – 1995), Bernd Aloïs
Zimmermann (1918 – 1970), Hanz Werner Henze (1926 – 2012), Karlheinz
Stockhausen (1928 – 2007), Alfred Schnittke (1934 – 1998).

Franța
Jean-Baptiste Lully (1632 – 1687), Marc-Antoine Charpentier (1643 – 1704),
André Campra (1660 – 1744), Jean-Philippe Rameau (1683 – 1784), Jean-Joseph
Cassanéa de Mondonville (1711 – 1772), François-André Danican Philidor
(1726 – 1795), Pierre-Alexandre Monsigny (1729 – 1817), François-Joseph
Gossec (1734 – 1829), André-Ernest-Modeste Grétry (1741 – 1813), Nicolas-
Marie d'Alayrac (1753 – 1809), Jean-François Lesueur (1760 – 1837), François-
Adrien Boïeldieu (1775 – 1834), Daniel François Auber (1782 – 1871), Louis-
Joseph-Ferdinand Hérold (1791 – 1833), Jaques Fromental Halévy (1799 – 1862),
Adolphe Adam (1803 – 1856), Hector Berlioz (1803 – 1869), Ambroise Thomas
(1811 – 1896), Charles Gounod (1818 – 1893), Jacques Offenbach (1819 – 1880)
(franco-german), Éduard Lalo (1823 – 1892), Ernest Reyer (1823 – 1909),
Florimond Herve (1825 – 1892), Charles Lecocq (1832 – 1918), Camille Saint-
Saëns (1835 – 1921), Clément Philibert Léo Delibes (1836 – 1891), George Bizet
(1838 – 1875), Edmond Audran (1840 – 1901), Emmanuel Chabrier (1841 – 1894),
Jules Massenet (1842 – 1912), Gabriel Fauré (1845 – 1924), Robert Planquette
(1848 – 1903), Vincent d’Indy (1851 – 1931), Louis Charles Bonaventure Alfred
Bruneau (1857 – 1934), Gustave Charpentier (1860 – 1956), Claude Achille
Debussy (1862 – 1918), Paul Dukas (1865 – 1935), Erik Satie (1866 – 1925),
Maurice Ravel (1875 – 1937), Reynaldo Hahn (1875 – 1947), Edgard Victor
Achille Charles Varèse (1883 – 1965), Darius Milhaud (1892 – 1974), (Oscar-)
Arthur Honegger (1892 – 1955), Francis Jean Marcel Poulenc (1899 – 1963),
Olivier Eugène Prosper Charles Messiaen (1908 – 1992), Jean-Yves Daniel-
Lesur (1908 – 2002), Pierre Louis Joseph Boulez (1925 – 2016), Philippe Arthuys
(1928 – 2010).

Anglia
Nicholas Laniere (1588 – 1666), Henry Lawes (1596 – 1662), Henry Purcell
(1659 – 1695), Matthew Locke (1630 – 1677), John Blow (1649 – 1708), Johann
Cristoph Pepusch (1667 – 1752), John Gay (1685 –1732), Georg Friedrich
Häendel (1685 – 1711 Germania, 1711 – 1759 Anglia), Thomas Augustine Arne
(1710 – 1778), Michael William Balfe (1808 – 1870), William S. Gilbert (1836 – 1911),
Arthur Sullivan (1842 – 1900), Edward Elgar (1857 – 1934), Dame Ethel Smyth
(1858 – 1944), Ralph Vaughan Williams (1872 – 1958), Sir William Turner Walton
(1902 – 1983), Sir Michael Kemp Tippett (1905 – 1998), Edward Benjamin Britten
(1913 – 1976), Peter Maxwel Davies (1934 – 2016), Judith Weir (1954 – ).

37
 Austria
Franz Joseph Haydn (1732 – 1809), Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791),
Anton ~ Antonio Diabelli (1781 – 1858), Franz Peter Schubert (1797 – 1828),
Fanny Mendelssohn Hensel (1805 – 1847), Franz von Suppé (1819 – 1895),
Anton Bruckner (1824 – 1896), Johann Strauss-fiul (1825 – 1899), Karl Zeller
(1842 – 1898), Karl Millöcker (1842 – 1899), Hugo Wolf (1860 – 1903), Gustav
Mahler (1860 – 1911), Arnold Schönberg (1874 – 1951), Franz Schreker (1878 – 1934),
Anton Friedrich Wilhelm von Webern (1883 – 1945), Alban Maria Johannes Berg
(1885 – 1935), Erich Wolfgang Korngold (1897 – 1957), György Sándor Ligeti
(1923 – 2006).

Rusia
Mihail Ivanovici Glinka (1804 – 1857), Alexandr Sergeevici Dargomâjski (1813 – 1869),
Alexandr Porfirievici Borodin (1833 – 1887), César Cui (1835 – 1918), Mili
Alekseevici Balakirev (1836 - 1910), Modest Petrovici Musorgski (1839 – 1881),
Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893), Nicolai Andreievici Rimski-Korsakov (1844 – 1908),
Alexandr Grecianinov (1864 – 1956), Alexandr Glazunov (1865 – 1936), Nikolai
Cerepnin (1873 – 1945), Serghei Vasilievici Rachmaninov (1873 – 1943),
Reinhold Moritzevich Glière (1875 – 1956) (germano-polonez), Igor Fiodorovici
Stravinski (1882 – 1971), Aleksandr Vasilievici Aleksandrov (1883 – 1946) (imnul
U.R.S.S.), Serghei Sergheevici Prokofiev (1891 – 1953), Dimitri Dimitrievici
Shostakovici (1906 – 1975).

Spania
Francisco Asenjo Barbieri (1823 – 1894), Felipe Pedrell (1841 – 1922), Isaac
Albéniz (1860 – 1909), Enrique Granados (1867 – 1916), Manuel de Falla (1876
– 1946), Xavier Montsalvatge i Bassols (1912 – 2002).

Cehia
Josef Mysliveček (1737 – 1781), Karel Stamic (1745 – 1801), Bedřich Smetana
(1824 - 1884), Antonín Dvořák (1841 – 1904) Leoš Janáček (1854 – 1928),
Bohuslav Jan Martinů (1890 – 1959), Alois Hába (1893 – 1973).

Ungaria
Johann Sigismund Kusser (1660 – 1727), Ferenc Erkel (1810 – 1893), Franz
Liszt (1811 – 1886), Franz Lehár (1870 – 1948), Béla Viktor János Bartók (1881 – 1945),
Imre Kalman (1882 - 1953), Zoltán Kodály (1882 – 1967), Ábrahám Pál ~ Paul
Abraham (1892 – 1960).

Polonia
Stanislav Moniuszko (1819 – 1872), Karol Szymanowski (1882 – 1937), Witold
Roman Lutosławski (1913 – 1994), Henryk Mikołaj Górecki (1933 – 2010) (cel mai
bine plătit compozitor), Krzysztof Eugeniusz Penderecki (1933 – )

Belgia
André Ernest Modeste Grétry (1810 – 1849), César Frank (1822 – 1890.

38
 Suedia
Franz Berwald (1786 – 1868).

Norvegia
Edvard Grieg (1843 – 1907).

Finlanda
Jean Sibelius (1865 – 1957).

România
Barbu Lăutaru ~ Vasile Barbu (1780 – 1858), György Ruzitska (1786 - 1869),
Anton Pann (1796~1798 - 1854), Ioan Andrei Wachmann (1807 – 1863), Ludovic
Wiest (1819 – 1889), Alexandru Adolf Flechtenmacher (1823 – 1898), Eduard
Caudella (1841 – 1924), George Stephanescu (1843 – 1925), George Dima (1847 – 1925),
Ciprian Porumbescu (1853 – 1883), Titus Cerne (1859 – 1910), George Enescu
(1881 – 1955), Leon Algazi (1890 – 1971), Alfred Alessandrescu (1893 – 1959),
Sandu Albu (1897 – 1978), Romeo Alexandrescu (1902 – 1976), Paul Constantinescu
(1909 – 1963), Ioan Alexandrescu (1912 – 1997), Dragoș Alexandrescu (1924 – 2014),
Constantin Marin (1925 – 2011), Liana Alexandra (1947 – 2011).

America
SUA
John Philip Sousa (1854 – 1932), Henry T. Burleigh (1866 – 1949), Amy Cheney
Beach (1867 – 1944), Charles Edward Ives (1874 – 1954), William Grant Still
(1895 – 1978), George Gershwin (1898 – 1937), Aaron Copland (1900 – 1990),
Samuel Osborne Barber II (1910 – 1981), John Milton Cage Jr. (1912 – 1992),
Pauline Oliveros (1932 – 2016) (experimentalism), Philip Glass (1937 – ), John
Paul Corigliano (1938 – ), John Adams (1947 – ).

Mexic
Manuel Enríquez Salazar (1926 – 1994), Daniel Catán (1949 - 2011).

Argentina
Astor Pantaleón Piazzolla (1921 – 1992).

Brazilia
Heitar Villa-Lobos (1887 – 1959).

Asia
Japonia
Joji Yuasa (1929 – ), Tōru Takemitsu (1930 – 1996).

China
Bright Sheng (1955 – ).

39
 Glosar
Omofonie: categorie care aparţine sintaxei muzicale şi care se referă la
desfăşurarea simultană a vocilor unei lucrări muzicale; o voce principală (de obicei
prima) este acompaniată de celelalte.
Ambitus: întindere a unei melodii, voci sau instrument muzical, de la cel mai grav
sunet până la cel mai acut (bas, bariton, tenor, alto, mezzo, soprano).
Soprană (it. sopra – sus, deasupra): vocea care cântă de obicei linia melodică,
vocea cea mai acută într-un ansamblu.
Soprană dramatică (it. spinto): voce de soprană cu o calitate specială a timbului
(mai dur, mai penetrant).
Soprană de coloratură: voce de soprană cu o ornamentație bogată a liniei
melodice.
Soprană lirică: voce de soprană caracterizaă printr-o sonoritate dulce și prin
mobilitate.
Soprană ușoară (subretă): tip de soprană cu un timbru dulce și delicat, de regulă
existent numai la sopranele tinere (având tendința să se modifice odată cu vârsta).
Soprană wagneriană: tip de soprană rareori întâlnit, presupunând un volum și un
timbru foarte puternice, capabile să se producă în fața unei orchestre de mari proporții.
Mezzosoprană (mezzo): voce feminină al cărei ambitus se situează între soprană
şi contralto.
Alto (it.), altistă: cântăreaţă (solistă sau coristă) cu voce gravă.
Contralto (it.): vocea feminină cea mai gravă. Diferenţa dintre contralto şi
mezzosoprană este determinată mai mult de timbru decât de întinderea registrului grav.
Tenor: cea mai înaltă voce bărbătească.
Contratenor (altist masculin): vocea a 3-a care se unește cu tenorul și discantus,
desfășurându-se în cadrul aceluiași ambitus cu vocea tenorului, servindu-i acestuia
de complement și de întărire a sonorității.
Bariton Martin (tenor-bariton): cântăreţ (solist sau corist) cu voce intermediară,
între tenor şi bariton.
Bariton: cântăreţ (solist sau corist) cu voce intermediară, între tenor şi bas.
Bariton-bas: cântăreţ (solist sau corist) cu voce intermediară, între bariton şi bas.
Bas: cântăreţ (solist sau corist) cu voce gravă
Castrat, evirat sau falsetist natural: cântăreţul adult de sex masculin care, în
timpul copilăriei, a fost supus operaţiei de castrare (evirare); datorită acestei mutilări,
la maturitate, castrații aveau calităţi vocale specifice, neobişnuite. Vocea castraților
era agilă (datorită şi registrului în care cânta) şi puternică (din cauza volumului mare
al plămânului de bărbat); moda s-a răspândit în Europa la sfârşitul secolului XVI, cu
toate că, legal, era interzisă castrarea umană; activitatea castraților începea în
corurile de biserică (unde femeile nu erau admise) ca apoi, aceştia să treacă în
operă. În melodrama italiană datorită castraților există o perioadă de mare
„virtuozism" vocal; odată cu romantismul, care nu mai agreează posibilităţile
castraților, datorită opoziţiei ferme dintre caracterul masculin şi cel feminin al
personajelor, dar şi cu evoluţia concepţiilor în societate, castrații dispar. (Unul dintre
ultimii mari cântăreţi castrați, sopranistul Velluti, a trăit între anii 1781 – 1861)
Recitativ (it. recitativo de la lat. Recitare – a citi, a declama): formulă ce aparţine
expresiei muzicale; rezultă din împletirea melodiei cu declamaţia şi este proprie
genurilor vocale şi vocal-instrumentale.
40
 Beggar's Opera (engl. – opera cerşetorilor"): parodie a operei italiene şi, totodată,
ca satiră politică. Prima beggar’s opera este compusă în 1728 pe un libret de Gay
(probabil sugerat acestuia de către J. Swift) de John Christopher Pepusch;
se deschide printr-un dialog între un cerşetor (autorul) şi un actor; Beggar’s opera
este reînviată de Benjamin Britten (1948). Opera de trei parale de Kurt Weil (1928)
pe text de B. Brecht, puternică satiră politică, se înscrie în tipul de beggar’s opera.
Arie (it. aria – melodie, cântec): fragment solistic vocal, cu acompaniament
instrumental,care face parte dintr-o operă, cantată, pasiune sau oratoriu; de cele mai
multe ori aria are formă pluripartită, muzica urmărind textul; aria poate fi precedată
de recitativ. În Franţa secolului XVII exista încă aria de curte (pentru una sau mai
multe voci), ca lucrare de sine stătătoare; în aceeaşi perioadă în Italia aria s-a integrat
în operă, căpătând strălucirea şi aplombul ce-i sunt caracteristice de-a lungul timpului.
Libret: suport literar, poetic al unei lucrări muzicale (operă, cantată, oratoriu,
operetă, musical, spectacol de revistă); demers artistic original, conceput anume
pentru muzică sau adaptare a unei dramaturgii (piesă de teatru), preexistente.
Uvertură (fr. ouverture – deschidere): piesă muzicală orchestrală care deschide o
reprezentaţie scenică (operă, balet, operetă, dramă etc.) sau o lucrare vocal-
simfonică (oratoriu, cantată); forma uvertură poate fi: sonată (frecvent utilizată), lied,
temă cu variaţiuni sau liberă (preludiu).
Încă din sec. XVI în deschiderea unei lucrări (suită, fugă) exista obiceiul de a se
executa o piesă introductivă (sinfonia, toccata etc.), ce avea rolul de a fixa cadrul
tonal (care tocmai începuse a se utiliza); o astfel de piesă introductivă este folosită şi
în cazul operei, chiar de la primele lucrări ale genului (ex. Claudio Monteverdi
începe prima sa operă Orfeu (1607) cu Toccata, iar pe cea mai novatoare dintre
operele sale, Încoronarea Popeei (1642), cu Sinfonia).
Spre jumătatea sec. XVII şi alţi compozitori italieni utilizează piese de deschidere
structurate astfel: o scurtă introducere lentă (în metru binar), urmată de o secţiune
rapidă (în metru ternar) sau o succesiune de trei scurte piese contrastante: ex.
Francesco Cavalli (1602-1676), cel ce va fi primul care va folosi termenul de operă
şi Marco Antonio Cesti (1623-1669), cel care va aduce riturnela în numerele vocale
şi va folosi printre primii succesiunea recitativ – arie.
În aceeaşi perioadă, în Franţa, baletele de curte (ballets de cour) erau precedate
de câte o piesă introductivă structurată lent-repede, căreia Jean-Baptiste Lully îi
adaugă o nouă secţiune lentă, care este, de fapt, readucerea primei secţiuni; astfel
ia naştere uvertura franceză: lent (armonică) – repede (fugato) – lent (armonică).
În cadrul şcolii napolitane de operă, unde piesa introductivă era denumită în
continuare sinfonia, structurarea ei se făcea după sonata da chiesa (care avea ca
denumiri ale părţilor termeni agogici); prin eliminarea uneia din cele patru părţi (piese)
ce o compuneau, se ajunge la trei mişcări, Alessandro Scarlatti fiind cel ce va
definitiva uvertura italiană (repede – lent – repede); succesiunea în uvertura italiană
va evolua şi spre forma de sonată.
În aproximativ aceeaşi perioadă, J.S. Bach îşi intitulează cele patru suite pentru
orchestră, uverturi; aceste lucrări sunt, în fond, nişte suite orchestrale, structurate ca
atare, în care numai prima piesă, care de altfel şi poartă numele de uvertură, este
cea care, prin extensie, va da numele întregului ciclu. Începând cu a doua jumătate
a sec. XVIII, în operele lui Gluck, Mozart, Cherubini ş.a., dramatismul propriu formei
de sonată îşi găseşte aplicare în uverturile operelor, multe dintre acestea fiind create
41
în noua formă ce se cristaliza. Prin folosirea de teme din cadrul operei, uvertura va fi
legată mai puternic de aceasta şi va avea şi rolul de a face o introducere tematică.
Beethoven, atât în cele 4 uverturi compuse pentru singura sa operă, Fidelio, cât şi
în cele la muzica de scenă pentru Egmont, Coriolan etc., va folosi această formă.
Unii romantici (ex. Weber în uverturile Freischütz, Euryanthe, Oberon etc, Glinka
în Ruslan şi Ludmila, Smetana în Mireasa vândută, Wagner în Olandezul zburător,
Tannhäuser etc.) păstrează uvertura ca piesă de deschidere compusă în formă de
sonată, alţii creează uvertura de concert, care poate să facă parte dintr-o
succesiune de piese compuse pentru a ilustra o lucrare dramatică (ex.
Mendelssohn-Bartholdy – uvertura Visul unei nopţi de vară după Shakespeare,
considerată drept prima uvertură romantică).
Uvertura poate fi o lucrare de sine stătătoare (ex. Ceaikovski – uvertura-fantezie
Romeo şi Julieta, Brahms – Uvertura tragică sau Uvertura academică etc.); în acest
al doilea caz, uvertura poate fi considerată un poem simfonic, de dimensiuni reduse;
tot această tendinţă a uverturii romantice de a fi de sine stătătoare va duce,
câteodată, la înlocuirea termenului de uvertură, în cazul unor opere, cu cel de
preludiu (Wagner – Lohengrin, Tristan şi Isolda, Parsifal; Verdi – Aida; Ceaikovski
– Dama de pică), compozitorii tratând astfel mai liber elementele tematice din operă.
În dorinţa creării unui tot unitar muzical-dramaturgic, elimină scurta pauză ce se
obişnuia a se face între uvertură şi începutul primei scene a operei, realizându-se
astfel un flux neîntrerupt.
Uvertura poate îmbrăca diferite forme: sonată (vezi cazurile deja amintite), sonată
fără dezvoltare (ex. Mozart – Nunta lui Figaro), succesiune de episoade (ex.
Rossini – Wilhelm Tell). Alte aspecte: uvertura festivă (ex. Uvertura solemnă Anul
1812) de Ceaikovski, Uvertura academică de Brahms, Uvertura festivă de
Şostakovici); uvertura ce prelucrează teme populare (Glinka – uverturile spaniole,
Gershwin – Uvertura cubaneză, Enescu – Uvertura de concert pe teme în caracter
popular românesc) etc.
În muzica românească, uvertura este reprezentată începând cu Uvertura naţională
de Josef Herfner (1845) şi Uvertura moldavă de Alex. Flechtenmacher (1847, deja
o uvertură romantică), uverturi naţionale scrise de J.A. Wachmann, Ed. Caudella,
G. Stephănescu, uvertura festivă Ştefan cel Mare de Iacob Mureşianu, uvertura
de concert op. 32 de G. Enescu şi uvertura de Pascal Bentoiu.

Bibliografie: Jean Lupu, Daniela Caraman-Fotea, Nicolae Racu, Gabriel-

Constantin Oprea, Eugen-Petre Sandu – Dicționar universal de muzică, Litera
Internațional, 2008

42
Clasicism (sec. XVIII)

43
 Stilul clasic este pregătit de fiii lui Bach și de Școala de la Mannheim.
 Muzica este caracterizată de claritate, echilibru și simetrie (echilibru între formă
și conținut).
 Frazele muzicale sunt bazate pe patru sau opt măsuri simetrice, bine proporționate
(cvadratura clasică).
 Ritmica este echilibrată, cu valori moderate, determinată de o pulsație egală, cu
figuri ritmice asimetrice.
 Paleta dinamică se diversifică prin utilizarea nuanțelor progresive (crescendo,
descrescendo).
 Contrastele dinamice sunt mai puternice, cu efect dramatic (Beethoven).
 Două teme contrastante definesc bitematismul, în contradicție cu monotematismul
Barocului.
 Se diversifică termenii agogici, prin adăugarea unor termeni de expresie a
indicațiilor inițiale de tempo (adagio cantabile, andante maestoso) sau chiar prin
omiterea cu totul a termenilor consacrați.
 Principul unic al sistemelor sonore îl constituie tonalitatea (majoră sau minoră).
 Se introduc noi trepte ale alternanțelor de piano și forte (pp și ff la Haydn și Mozart
și chiar ppp și fff la Beethoven).
 Se impune cu desăvârșire stilul armoniei tonale.
 Se cristalizează timbrul orchestrei simfonice.
 Tipuri de instrumente: grup de coarde (vioară primă sau secundă, violă, violoncel,
contrabas); de suflat din lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot); de percuție (pereche de
timpani); alămuri (mai rar, rol armonic); clape (pianul începe să dețină un rol important).
 Forme sonore: sonată bitematică, rondo, lied, temă cu variațiuni.
 Genuri vocal-instrumentale: operă, oratoriu, cantată, misă.
 Genuri camerale: casațiune, divertisment, serenadă, cvartet, trio, cvintet, sonată.
 Genuri instrumentale: simfonie, concert instrumental.
 C.P.E. Bach stabilește forma sonatei bitematice: I. Allegro, Expoziție, Dezvoltare,
Repriză, (Coda). Secțiuni opționale: II. Adagio, Lento, Largo; III. Menuet sau
Scherzo, Trio, Menuet sau Scherzo; IV (Allegro finale), Rondo, Sonată.
 Pornind de la uvertura italiană (sinfonia), se reformează simfonia: I. Rapid (Allegro
– sonată); II. Lent (Andante – lied, temă cu variațiuni); III. Moderat (menuet); IV.
Rapid (Presto – sonată, temă cu variațiuni).
 Concertul are 3 părți: I. Rapid (Allegro), lI. Lent (Andante), III. Rapid (Presto).
 Armonia clasică este mai puțin complexă decât cea din Baroc, bazându-se mai ales
pe treptele principale (tonică, subdominantă și dominantă). (Nicolae Zărnescu)

Clasicism (lat. Classicus – de primă clasă, exemplar): perioadă din istoria muzicii
cuprinsă aprox. între 1750 – 1830, în care se împletesc într-un mod armonios în
creaţii muzicale de unică valoare, bogăţia de idei şi sentimente a conţinutului muzical
cu concizia, claritatea şi echilibrul formei; clasicismul este pregătit încă din baroc,
existând un preclasicism în cadrul acestui current, materializat prin anumite trăsături
ale creaţiei lui J.B. Lully, Fr. Couprin, J. Ph. Rameau (o mare parte a şcolii franceze
chiar îi asimilează clasicismul muzical), A. Corelli, J.S. Bach, G.F. Häendel,
A. şi D. Scarlatti ş.a.

44
 În unele din lucrările acestora melodia, tratată armonic, capătă rolul principal, în
detrimentul polifoniei, ceea ce va duce la diversificarea şi, ulterior, la cristalizarea
noilor forme şi genuri muzicale: uvertura tripartită (ABA) a lui Alessandro Scarlatti,
sonatele fiului acestuia, Domenico Scarlatti, ca şi cele ale lui Philip Emmanuel
Bach, fiul lui J.S. Bach, în care se manifestă într-o formă incipientă, contrastul tematic
sau inovaţiile ce apar în Concertele brandenburgice ale lui J.S. Bach.
Elementele noului limbaj muzical sunt prefigurate şi dezvoltate în cadrul tuturor
marilor şcoli europene, compozitorii mai jos menţionaţi fiind consideraţi precursori ai
clasicismului sau aparţinând acestuia: J. Gossec, A.E.M. Grétry, J.Fr. Lesueur,
E.N. Méhul – şcoala franceză, Paris, G. Sammartini (Milano) şi G.B. Padre Martini
(Bologna, profesor al lui Mozart) – italieni, A. Hasse (Dresda), J.E. Bach (Weimar),
Leopold Mozart (Salzburg, tatăl lui W.A. Mozart) – germani şi, în mod special,
muzicienii Şcolii de la Mannheim (post Bach şi pre Haydn, după terminologia
engleză), cu rezultate deosebite în cristalizarea simfoniei, dar şi a dinamicii muzicale;
ca reprezentanţi principali ai acestei şcoli îi numim pe: F.X. Richter, Chr. Cannabich
şi mai ales pe Johann Stamitz.
Apogeul clasicismului este reprezentat de Şcoala Vieneză: Joseph Haydn,
Wolfgang Amadeus Mozart (după registrul de botez Johannes Chrysostomus
Wolfgangus Theophilus) şi Ludwig van Beethoven. Haydn este considerat
părintele atât al simfoniei, cât şi al sonatei, trio-ului, cvartet-ului clasice; în fapt el
fixează forma şi genul sonatei clasice şi le aplică în genurile sus-menţionate; creaţiile
sale sunt echilibrate, pline de voie bună şi umor. Mozart este unul dintre maeştrii
artei lirice, ai simfoniei, concertului, ai creaţiilor camerale şi vocal-simfonice.
Beethoven „Shakespeare al muzicii" este zenitul clasicismului şi marele
deschizător de drumuri pentru urmaşi; Beethoven creează lucrări cu o putere de
expresie incomparabilă, dar şi o soliditate extraordinară a construcţiei; poate cea mai
frumoasă caracterizare este cea pe care i-o face scriitorul francez Romain Rolland:
„un torent de flăcări într-o albie de granit".
Pe lângă aceste trei mari genii şi alături de compozitorii deja menţionaţi ca
precursori sau reprezentanţi ai clasicismului trebuie să îl amintim pe reformatorul din
sec. XVIII al operei, Cristoph Wilibald von Gluck, care în prefaţa-manifest la opera
Alcesta (1767) îşi expune principiile sale novatoare, precum şi o întreagă pleiadă
de compozitori ce şi-au adus contribuţia la afirmarea clasicismului în muzică: J.N.
Hummel (elev al lui Mozart şi Salieri, pianist virtuoz), C. Czerny (elev al lui Beethoven
şi profesor al lui Liszt, autor a numeroase şi utile studii pentru pian), M. Clementi
(pianist virtuoz, autor de sonate, sonatine şi studii pentru pian), B. Romberg
(excelent violoncelist solist, profesor şi autor de studii pentru violoncel), N. Piccini
(compozitor de operă, rival al lui Gluck), D. Cimarosa (carieră triumfală de
compozitor de opere, azi, în mare parte, uitate), A. Salieri (compozitor de talent,
remarcabil profesor, printre elevi şi Liszt), G.L.P. Spontini (compozitor de opere şi
dirijor), N.A. Zingarelli (compozitor de opere şi muzică sacră) şi mulţi alţii. (Nicolae Racu)

45
 Italia
Luigi Boccherini (1743 – 1805), Antonio Salieri (1750 – 1825), Muzio Clementi
(1752 – 1832), Giovanni Battista Viotti (1755 – 1824).

Germania
Cristoph Willibald Gluck (1714 – 1787), Carl Philipp Emanuel Bach (1714 – 1788)
(Bach din Berlin și Hamburg), Johann Christian Innocenz Bonaventura
Cannabich (1731 – 1798), Johann Christoph Friedrich Bach (1732 – 1795) (Bach
din Bückenburg), Johann Christian Bach (1735 – 1782) (Bach din Milano și Londra),
Ludwig van Beethoven (1770 – 1827).

Austria
Franz Joseph Haydn (1732 – 1809), Karl Ditters von Dittersdorf (1739 – 1799),
Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791), Johann Nepomuk Hummel (1778 – 1837),
Anton~Antonio Diabelli (1781 – 1858).

Franța
François-Joseph Gossec (1734 – 1829).

Cehia
František~Franz Benda (1709 – 1786), Jan Václav Antonín Stamic ~ Johann
Wenzel Anton Stamitz (1717 – 1757), Jiři Antonin Benda ~ Georg Anton Benda
(1722 – 1795), Josef Mysliveček (1737 – 1781), Karl Philipp Stamitz ~ Karel
Stamic (1745 – 1801), Jan Václav Dusík ~ Jan Ladislav Dussek (1760 – 1812)

Glosar
Sonată (it. sonare, „a suna", „a cânta la un instrument"): la începutul clasicismului,
denumirea de sonată era atribuită unei piese scrisă pentru un instrument (de obicei
pianul) sau pentru un cuplu de instrumente. Termenul de sonată are un dublu sens:
1) Sonata ca formă, începând cu a doua jumătate a sec. XVII (reprezentant
Domenico Scarlatti) şi mai ales din clasicism (părintele formei de sonată fiind
Joseph Haydn, completat de W.A. Mozart şi, în special, de L. van Beethoven).
Sonata este o construcţie bitematică (două teme), cu trei secţiuni (părţi): A – expoziţia,
în cadrul căreia se prezintă tema I (principală) în tonalitatea de bază a lucrării, urmată
de o punte care face trecerea la tema a II-a (secundară), în tonalitatea dominantei
sau a relativei, contrastantă ca stare de spirit. Această secţiune se încheie cu o frază
concluzivă. B – dezvoltarea este secţiunea cea mai amplă, în cadrul ei temele fiind
prelucrate, confruntate, suprapuse, transformate, fragmentate, amplificate, suferind
un travaliu prin progresii, imitaţii, modulaţii, tratări armonico-polifonice etc.
Beethoven are merite deosebite în acest sens, el aducând sonatei şi alte inovaţii:
numărul mişcărilor componente nu mai este fix, partea a II-a este un lied sau o temă
cu variaţiuni, partea a III-a, elegantul menuet, se înlocuieşte cu scherzo, mai potrivit
cu firea sa tumultuoasă. Beethoven a compus 32 sonate pentru pian (Patetica,
Appassionata, Sonata Lunii), 10 sonate pentru vioară şi pian, 5 sonate pentru
violoncel şi pian etc. C – repriza, în cadrul căreia reapar cele două teme, de această
dată ambele în tonalitatea de bază a lucrării. Toată această construcţie dialectică se
încheie cu cadenţe concluzive, care constituie coda lucrării.
46
 2) Sonata ca gen, începând cu clasicismul şi, mai ales, cu W.A. Mozart, este o
compoziţie instrumentală în 3, cel mai adesea în 4 părţi: partea I în tempo vioi (de
obicei Allegro), precedată de o introducere lentă, partea a II-a în tempo lent
(Andante), partea a III-a, în tempo moderat şi partea a IV-a din nou în tempo vioi.
Sonata pentru orchestră poartă numele de simfonie, iar pentru alte ansambluri, în
funcţie de numărul instrumentiştilor, poate fi trio, cvartet, cvintet.
Menuet (fr. menuet de la menu – mărunt, mic, pas menu – paşi mărunţi): la origine
menuetul a fost un dans popular în metru ternar din provincia Poitou; la curtea
Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea), prin lucrările lui J.B. Lully, menuetul se va
număra printre cele mai îndrăgite dansuri; avea un caracter solemn, fiind dansat de
câte o pereche, cu mişcări în care predominau plecăciunile, reverenţele, figurile
galante, precum şi paşii mici; apoi se va dansa de mai multe perechi dispuse în şir.
Structura muzicală a menuetului era formată din două secţiuni de 4 sau 8 măsuri ce
se repetau; muzicienii epocii (sec. XVIII) considerau această structură ca fiind perfectă.
Menuetul pătrunde în muzica de operă şi balet (Lully, Rameau, Händel), ca apoi
să fie parte componentă a suitei instrumentale de dansuri (Bach, Händel). Menuetul
a fost mult utilizat în muzica pentru clavecin (Couperin ş. a.). Händel foloseşte
menuetul şi ca secţiune concluzivă a unor uverturi. În Suita de dansuri menuetul
apare şi sub forma menuetului I (în Major) şi menuetului II (în minor), germenele
structurării în menuet + trio; Şcoala de la Mannheim (prin Stamitz) introduce
menuetul în ciclul simfonic în 4 mişcări (părţi) ca cea de a 3-a mişcare; uneori
menuetul poate încheia o simfonie, lipsind mişcarea a 4-a. Odată cu Haydn muzica
menuetul devine tot mai mişcată, mai energică, ceea ce va duce în creaţia lui
Beethoven la înlocuirea menuetului în cadrul ciclului simfonic (sau în cel al sonatei)
cu scherzo. Structura menuetului: menuet (cu repetiţie), trio (sau menuet II, cu
repetiţie), menuet da capo (fără repetiţie), codă (eventual).
Rondo clasic (sec. XVIII – XIX): derivă direct din rondoul claveciniştilor, fiind
prezent atât ca lucrare de sine stătătoare, cât, mai ales ca mişcare finală a ciclului de
sonată (sonată, concert, simfonie etc.). În rondoul-sonată tema principală (A) devine
mai dezvoltată, iar, în reluări, de multe ori este variată; în cadrul formei de rondo-
sonată cel de al doilea C poate fi substituit de o dezvoltare, iar grupul final al secţiunii
ABA poate fi considerat o repriză cu cupletul B, apărând aici, în tonalitatea de bază;
schema finală a rondoului-sonată este ABACABA, în încheiere putând exista o coda.
Lied (germ. Lied - cântec): gen muzical reprezentând o piesă, de regulă vocală, cu
acompaniament instrumental, de mici dimensiuni, în stil omofon, având la bază un
text poetic; acompaniamentul se realizează, de cele mai multe ori, la pian. Precursori
ai liedului cult: frottola, vilanella, romanţa, cântecul; spre sfârşitul sec. XVIII, în creaţia
clasicilor Mozart şi Beethoven, apare liedul cult.
Scherzo (it. – glumă): 1. scurtă piesă vocală sau instrumentală, plină de spirit şi
umor, foarte vioaie şi dinamică. 2. Beethoven este primul care introduce scherzo-ul
în simfonie, ca parte a treia, înlocuind menuetul. (Simfonia a 3-a, Eroica).
Casaţiune: lucrare muzicală pentru orchestră sau formaţie camerală specifică
secolului XVIII, destinată execuţiei în aer liber; simplă ca scriitură, începea şi se
sfârşea cu un marş (în care se foloseau tobele). Ca structură, organizată după
modelul suitei, cu mai multe părţi; este asemănătoare cu divertismentul şi serenada.
Printre compozitorii ce au compus casațiune: Karl Ditters von Dittersdorf, Joseph
Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart.
47
 Divertisment: gen muzical dezvoltat în sec. XVIII, alcătuit din piese scurte,
destinate instrumentelor cu coarde, de suflat, adeseori reunite în aceeaşi formaţie.
Are un caracter recreativ, cuprinde mişcări de dans, rondo-uri, forme variaţionale.
Este sursa din care s-a dezvoltat cvartetul de coarde. Compozitori care au excelat
în domeniu: Haydn (66 de opusuri), Mozart (21).
Serenadă: piesă muzicală, vocală sau instrumentală, de scurte dimensiuni, cu
caracter liric, destinată iniţial interpretării în aer liber, cu scopul omagierii unei
persoane. Construită pe forma strofă – refren. Preluată în opere, lucrări camerale,
simfonice. Au compus serenade celebre: Mozart, Beethoven, Schubert, Brahms,
Ceaikovski, R. Strauss, Stravinski ş.a.
Simfonie (gr. sin – împreună şi fonos – sunet, it. simfonia, fr. şi engl. symphonie,
germ. Symphonie, Sinfonie): gen muzical amplu, destinat a fi interpretat de către o
orchestră şi care, de regulă, păstrează structura formală a sonatei (aşa cum trioul,
cvartetul, cvintetul etc. transpun aceeaşi structură în muzica de cameră).
În sec. XVII, simfonia este percepută ca o lucrare muzicală instrumentală
interpretată de mai mulţi instrumentişti, iniţial, dar nu exclusiv, ca o introducere la o
operă, pentru ca apoi, spre mijlocul sec. XVIII, să se detaşeze de operă şi să se
apropie de sensul pe care-l are şi astăzi; la această detaşare şi emancipare au
contribuit: perfecţionarea instrumentelor şi a tehnicii instrumentale, mărirea şi
diversificarea orchestrelor, înlocuirea treptată a polifoniei cu monodia acompaniată
şi, probabil, cel mai important factor, aplicarea formei şi a ciclului de sonată,
care oferea infinite posibilităţi de manifestare în muzica instrumentală.
În stabilirea şi dezvoltarea structurii simfoniei, un rol însemnat l-au avut: Şcoala
de la Mannheim care, prin J. Stamitz şi Chr. Cannabich, stabileşte bitemantismul
ca principiu de bază, precum şi locul menuetului ca parte (mişcare) a treia a ciclului,
vienezul G.M. Monn, care în 1740 compune prima simfonie în 4 părţi (mişcări),
italianul G.B. Sammartini, care foloseşte şi procedee polifonice în cadrul scriiturii
omofone, francezul F.J. Gossec, care potentează opoziţia tematică şi echilibrează
expoziţia printr-o repriză integrală, urmare a contribuţiei lui C.Ph.Em. Bach, care
amplifică dezvoltarea tematică.
Dar cel care este considerat părintele simfoniei clasice (ca şi al sonatei, trioului etc.)
este marele clasic vienez, Joseph Haydn, care definitivează atât structura formei de
sonată, aplicând în creaţia sa (care numără nu mai puţin de 104 simfonii) principiile
pe care le elabora, poate mai mult practic, mai ales că a avut mult timp la dispoziţie
o orchestră pe care putea să experimenteze ideile sale. Ciclul simfonic folosit de
Haydn era: I. introducere lentă Allegro (formă de sonată), II. Andante (formă de
lied sau temă cu variaţiuni), III. Menuet (formă de lied tripartit compus: menuet-trio-
menuet), IV. Allegro sau Presto (formă de rondo sau sonată). Câteodată tema
secundă era formată din materialul primei teme transpus la dominantă (apropiată de
sonata monotematică anterioară); ultimele simfonii haydniene, numite londoneze, vor
fi de dimensiuni mult amplificate faţă de cele din prima perioadă; Haydn dă diverse
nume unora dintre simfoniile sale, ceea ce face să ne gândim la un programatism
incipient (Surpriza, Ursul, Ceasornicul, Simfonia cu tremolo de timpan, Simfonia
Despărţirii, Simfonia Funebră, Simfonia Militară etc.).
Wolfgang Amadeus Mozart amplifică fiecare mişcare a ciclului de sonată, aduce,
în cadrul formei de sonată, un grup tematic secund situat în tonalitatea dominantei,
foloseşte un aparat orchestral îmbogăţit (ex. în Simfonia nr. 25 în Sol minor utilizează
48
4 corni) şi creează capodopere perene precum: Haffner, Pragheza, Linz şi în mod
special trilogia finală (Simfonia 39 în Mi bemol Major, Simfonia 40 în Sol minor şi
Simfonia 41 în Do Major Jupiter).
Ludwig van Beethoven este cel ce va duce simfonia pe cele mai înalte culmi;
încă de la primele sale lucrări amplifică şi mai mult fiecare mişcare a ciclului simfonic,
dezvoltând şi structurile formelor componente; în cele 9 simfonii: no. 1 în Do, op. 21;
no. 2 în Re, op. 36; no. 3 în Mi bemol, op. 55, Eroica; no. 4 în Si bemol, op. 60; no. 5
în Do, op. 67, supranumită şi a Destinului sau a Victoriei; no. 6 în Fa, op. 68, Pastorala;
no. 7 în La, op. 92; no. 8 în Fa, op. 93; no. 9 în Re, op. 125 (numită şi Simfonia cu
cor sau Oda bucuriei, după textul lui Schiller al ultimei mişcări); mai mult decât în alte
genuri muzicale, Beethoven se impune ca cel mai profund filozof al muzicii, la
cea mai înaltă altitudine, a geniului uman, alături de Homer, Confucius, Michelagelo,
da Vinci, Shakespeare, J.S. Bach, Einstein şi mulţi alţii. Dezvoltările beethoveniene
sunt de o complexitate şi de o forţă expresivă unică, diferitele mişcări ale simfoniilor
sale sunt deseori la tonalităţi îndepărtate; Beethoven înlocuieşte, începând cu a 2 a
simfonie, menuetul cu scherzo-ul, dar îl reutilizează în Simfonia a 8-a, îmbogăţeşte
orchestra cu 3 tromboni, în mişcarea finală din Simfonia a 5-a şi aceleaşi instrumente,
precum şi trianglu, cinelli, tobă mare în Simfonia a 9-a în codă reia frecvent procesele
de dezvoltare (dezvoltare terminală), încredinţează un rol mai important corzilor
grave şi alămurilor etc.
Concert (it. concerto, concertare – a fi împreună): compoziţie muzicală de mari
proporţii, cu numeroase momente de virtuozitate, scrisă pentru un instrument solist
şi orchestră (sunt cunoscute şi concerte pentru mai multe instrumente şi chiar pentru
voce şi orchestră); concertul este structurat, de regulă, în trei părţi (mişcări):
1) allegro – în formă de sonată, 2) andante – în formă de lied sau temă cu variaţiuni,
3) presto – în formă de rondo sau sonată, eventual hibrid, rondo-sonată. Concertul
atinge apogeul dezvoltării sale la clasici: Haydn şi, mai ales, la Mozart şi Beethoven.
Orchestră (gr. orchestra): Clasificări după numărul şi tipul instrumentelor ce o
compun, şi după repertoriu: a) orchestră simfonică (80-100 de instrumentişti,
compusă din: 60-70% corzi (violine, viole, violonceli, contrabaşi); lemne (flaut, oboi,
clarinet, fagot), alămuri (corn, trompetă, trombon, tubă); percuţie (tobă, timpani etc.)
destinate a interpreta repertoriul simfonic: simfonii, uverturi, suite, poeme simfonice etc.),
concerte instrumentale (acompaniamente), lucrări, în genere, compuse în sec.
XVIII – XX; b) orchestră de operă, având aceeaşi componenţă şi destinată să
acompanieze vocile în cadrul spectacolelor de operă (operetă), să susţină partea
muzicală a spectacolelor de balet; c) orchestră de cameră – formaţie restrânsă (12-30
instrumentişti), structurată după repertoriul interpretat (coarde sau coarde şi suflători,
eventual percuţie); repertoriul aparţine muzicii sec. XVI – XX; în sec. XIX, în plină
epocă clasică şi apoi romantică, interesul compozitorilor a fost mai puţin captat de
orchestra de cameră, fără însă a fi abandonat-o (dansuri şi contradansuri de
Beethoven şi Schubert, serenade de Ceaikovski şi Dvořák etc.);
Bitematic: formă muzicală bazată pe două teme (lied, sonată, unele fugi).
Agogică (gr. agoghe – conducere): mici fluctuaţii ale mişcării în vederea obţinerii
unei interpretări în deplină concordanţă cu textul muzical. Termenul, în corelaţie cu
dinamica, a fost introdus de Riemann (Musikalische Dynamik und Agogik).

49
 Pian (fr. piano, it. pianoforte, germ. Klavier): instrument muzical complex,
armonico-polifonic, cu claviatură şi corzi, a căror lovire prin ciocănele acoperite de
pâslă, acţionate prin clape (taste), produce sunetul. Intensitatea acestuia variază în
funcţie de tăria apăsării clapelor, obţinându-se nuanţele de bază – piano şi forte, de
unde şi denumirea instrumentului. Pedalele cu care este prevăzut, acţionate cu
piciorul, determină producerea sunetului cu ecou (cea din dreapta), sau atenuat (cu
surdină, cea din stânga). Exemplarul standard are 88 de clape (şapte octave plus 4
taste: 52 clape albe din fildeş, azi din plastic, pentru sunetele nealterate), 36 negre
(diezi sau bemoli). Ambitus: la1 – do7. Paternitatea construcţiei este atribuită lui
Bartolomeo Cristofori, florentin. Prima atestare: începutul sec. XVIII – producţie, 27
de exemplare (doar 3 păstrate până azi). După 1820, firmele Érard şi Pleyel dezvoltă
tehnica de construcţie mecanică (apreciată de Chopin şi Liszt): utilizarea a trei corzi
grupate, pentru fiecare notă, cu excepţia celor grave. În 1844, firma Steinway se
implică în perfecţionarea pedalelor. Există două tipuri de mecanică: vieneză, azi
abandonată, şi engleză – cu dublă repetiţie. Firme celebre de piane: Steinway,
Bechstein, Kawai, Blüthner, Fazioli, Yamaha, Petrof, Pleyel ş.a.
Piano (it. – încet, slab): indicaţie de nuanţă care cere o intensitate scăzută a
sunetului; abreviat p.
Piano-forte (it. încet-tare): indicaţie de nuanţă care cere trecerea bruscă a
intensităţii sonore de la piano la forte; abreviat pf.
Forte (it.) presc. f: indicaţie de nuanţă care cere o execuţie puternică, tare.
Fortepiano (it.) presc. fp sau < >: indicaţie de nuanţă ce impune o atacare în forte
a sunetului şi reducerea bruscă a intensităţii acestuia.
Subdominantă (Sd, S): împreună cu tonica (T) şi dominanta (D) reprezintă
treptele principale (tonale) care definesc tonalitatea; acordurile construite pe
aceste trepte conţin întreg materialul sonor al tonalităţii.

Bibliografie: Jean Lupu, Daniela Caraman-Fotea, Nicolae Racu, Gabriel-

Constantin Oprea, Eugen-Petre Sandu – Dicționar universal de muzică, Litera
Internațional, 2008

50
Romantism (sec. XIX – XX)

51
 Tendințe: Compozitorii tind să eludeze regulile și caracteristicile de stil impuse de
Baroc și Clasicism.
 Obiective: Sondarea sinelui, redescoperirea trecutului legendar sau a specificului
național, readucându-se spre prezentul epocii arta cavalerească și sugestiile
tematice ale unui Ev Mediu imaginar.
 Particularități: Subiectivismul, tendința de eliberare, exacerbarea sentimentului,
descoperirea sentimentului naturii, implicit a nocturnului, deschiderea spre fantastic,
relațiile în succesiune, experiența trăirii, omul fluent, tendința spre universalitate,
complexul problematic hamletian și faustic, evadarea din realitatea concretă, din
ordinea spațială și temporală.
 Tematică: Mitologia greacă, trecutul istoric al Orientului, exotismul, fantasticul.
 Structuri: Nu se inventează noi structuri formale, ci se exacerbează cele existente.
Se urmează linia sentimentelor, a literaturii, rezultând un program.
 Stil: Romantismul nu se definește ca stil, ci ca o atitudine spirituală, ca o stare de spirit.
 Implicare: Muzicianul romantic este perfect integrat condițiilor sociale și principiilor
progresiste, rolul său fiind unul activ. Compozitorul, interpretul, criticul muzical apar
în aceste condiții ca o expresie a umanismului.
 Melodie: Devine mai suplă, mai sinuoasă, cu o desfășurare liberă, îmbrăcând
aspecte diverse (teme largi, generoase, motive scurte, dramatice, teme-imagine).
Există o relație de interdependență dintre text și muzică.
 Ritmică: Se modifică schemele simetrice, accentele și formulele combinate.
 Armonie: Trisonul clasic este alterat, intervin modulații neașteptate, există o
alternare a modurilor majore și minore, precum și o largă deschidere spre asimilarea
modalismului de tip popular.
 Genuri: Simfonia, concertul instrumental, poemul simfonic, studiul, uvertura
(preludiu, introducere, potpuriu, ~ de concert), miniaturile camerale, opera.
 Procedee: Procedeul variațional este elementul dominant. Sunt utilizate leit-
motivele și construcțiile ciclice.
 Orchestrație: Se perfecționează tehnica de realizare a instrumentelor. Apar noi
combinații timbrale. Orchestrele sunt de dimensiuni mari, cu efecte sonore
grandioase. Se amplifică aparatul orchestral (corzi, alămuri, percuție).
 Direcții: Școlile naționale promovează arta națională a popoarelor europene,
citatele muzicale folclorice și subiecte legate de istoria națională. (Nicolae Zărnescu)

Romantism (fr. romantisme, probabil de la romant – cuvânt folosit în Evul Mediu –

„roman"): muzica este privită de romantici ca o regină a artelor, prin intermediul ei
putând fi exprimată în integralitate esenţa umană; muzica este considerată a avea
posibilitatea de redare a întregii game a sentimentelor umane şi a naturii
înconjurătoare, depăşind cuvântul („unde încetează cuvântul să exprime, continuă
muzica", spuneau romanticii), dar apropiindu-se de acesta prin crearea sau
dezvoltarea unor genuri specifice: poemul simfonic (care apare în romantism) şi, în
general, muzica programatică şi liedul (care în romantism atinge apogeul
dezvoltării sale), noi tipuri de lucrări aparţinând mai ales genului miniatural: studiu,
nocturnă, impromptu, vals, baladă, mazurcă, capriciu, poloneză, cântec fără
cuvinte, legendă, reverie, elegie, moment muzical etc., eventual grupate în cicluri.
52
 Tematica abordată în lucrările romanticilor este variată, ca şi sursele de
inspiraţie: subiecte de legendă sau istorice, natura (este aproape o modă ca o parte
a simfoniilor romantice să fie scenă câmpenească: la Berlioz, Ceaikovski etc.),
lumea visurilor şi a fantasticului etc.; folclorul constituie una dintre preocupările de bază
ale romanticilor, mai ales în conexiunea acestuia cu mişcările de eliberare naţională.
Romantismul nu aduce, faţă de clasicism, forme noi, dar le adaptează pe cele deja
existente la necesităţile sale expresive, mai ales în cazul muzicii programatice.
Romantismul este prefigurat în opusuri beethoveniene, mai ales cele din ultima
perioadă (sonate pentru pian, cvartete, Simfonia a IX-a), dar nu numai din această
etapă (ex. „romantica" Sonată a lunii), în lucrările ceva mai tinerilor, dar contemporani
ai Titanului de la Bonn: Carl Maria von Weber şi Franz Schubert, romantismul fiind
modul propriu de expresie al acestora. Weber – creatorul operei romantice
germane (Freischütz, Euryanthe, Oberon), dar şi a unor lucrări instrumentale
(Invitaţie la dans, Rondo briliant, Sonate pentru pian) şi concertante (pentru clarinet,
fagot, pian) ce aveau să prevestească creaţiile romanticilor ce-i vor urma. Schubert,
stins din viaţă la doar 31 de ani, creator a peste 600 de lieduri (scrise pe versuri de
Goethe, Schiller, Heine, Uhland, Müller etc., unele grupate în cicluri – Călătorie de
iarnă, Frumoasa morăriţă), adevărate bijuterii muzicale, dar şi a unor lucrări
instrumentale tipic romantice (momente muzicale, impromptu-uri) şi a 9 simfonii pline
de poezie şi nobleţe, care şi ele abundă în teme, adevărate şlagăre ale vremii.
Robert Schumann este autor al unor cunoscute cicluri de lieduri (Dragoste de poet
– versuri de Heine şi Dragoste şi viaţă de femeie – versuri de Chamisso etc.), a 4
simfonii şi al unor remarcabile concerte (unul pentru pian şi altul pentru violoncel),
creator al unor opusuri pentru pian, instrumentul său preferat (Album pentru copii,
Scene de copii, Carnavalul, Kreisleriana, Novelette, Fluturii etc.), publicist remarcabil,
care în Die neue Zeitschrift für Musik a apărat cu ardoare noile tendinţe ale muzicii
ca şi pe unii dintre reprezentanţii acesteia (Chopin, Brahms).
Felix Mendelssohn-Bartholdy, muzician de mare cultură, nepot al filozofului
Moses Mendelssohn, copil minune, care la numai 17 ani compunea una din cele mai
inspirate lucrări ale sale, Uvertura Visul unei nopţi de vară (după Shakespeare), este
autor a cinci simfonii (cele mai cunoscute fiind ultimele: Scoţiana, Italiana, Reforma),
al oratoriului Elias, al unui concert pentru vioară, a două concerte pentru pian, al
cunoscutelor Cântece fără cuvinte (mici bijuterii pentru pian), a 6 sonate pentru orgă
– în care reînvie stilul lui J.S. Bach, compozitorul genial, ce fusese pe nedrept uitat
şi pe care Mendelssohn îl readuce pe scenele de concert (în 1829 prezintă la Berlin
Matthäus-Passion); totodată Mendelssohn-Bartholdy este un eminent dirijor, unul
dintre primii care s-au preocupat constant de această activitate.
Frédéric Chopin, poetul pianului, muzicianul de geniu de origine polono-franceză
(mama – tatăl), patriot înflăcărat şi luptător pentru cauza poporului polonez, din care
simţea că face parte cu toată fiinţa, compozitor şi pianist rafinat, este autorul
Polonezelor, Mazurcilor, Valsurilor, Studiilor, Baladelor, Scherzourilor şi a două
concerte compuse toate pentru pian, pe care-l obligă să creeze sonorităţi ca nimeni
până la el.
Franz Liszt, pianist virtuoz, poate cel mai talentat pe care l-a avut pianul,
„Paganini al pianului", este şi compozitor genial: Anii de pelerinaj, două concerte (în
Mi bemol Major şi în La Major), 15 rapsodii ungare (şi câte una română şi spaniolă),
studii, transcripţii, marea sonată etc., al unor mari lucrări simfonice Simfonia Faust,
53
Simfonia la Divina Comedie a lui Dante şi creatorul unui gen care avea să fie extrem de
iubit de compozitorii ce-i vor urma ca şi de marele public: poemul simfonic (Preludiile,
Tasso, Orfeu, Sunete festive, Prometeu, Idealurile, Mazeppa, Bătălia hunilor etc.).
Romantismul a însemnat şi în muzică una dintre cele mai fecunde epoci, care a
dat omenirii compozitori ce au creat pe parcursul întregului sec. XIX şi apoi, până
spre anii '40 ai sec. XX: Hector Berlioz, autorul Simfoniei Fantastice, al Simfoniei
Harold în Italia, al Damnaţiunii lui Faust şi al copleşitorului Requiem, orchestrator de
mare fineţe şi inspiraţie, unul dintre primii mari dirijori. Pe cei numiţi până acum
i-a influenţat puternic genialul violonist Niccoló Paganini, virtuoz al reginei
instrumentelor, vioara. Schumann, Liszt, Brahms, Rahmaninov vor transcrie
lucrări de Paganini pentru pian, Berlioz şi cei ce-i vor urma vor face ca însăşi
orchestra să devină un instrument de virtuozitate.
În operă se impun două nume, care sunt cele mai mari ale întregii istorii a operei:
italianul Giuseppe Verdi şi germanul Richard Wagner.
Verdi aduce belcanto-ul italian la culmi inaccesibile până atunci şi este melodistul
şi creatorul unei muzici devenită celebră (Nabucco, Lombarzii, Ernani, Rigoletto,
Trubadurul, Traviata, Vecerniile siciliene, Bal mascat, Puterea destinului, Don Carlos,
Aida, Otello, Falstaff etc.) Verdi nu a fost numai melodist de geniu; el este şi dramaturg
al muzicii, care-şi construieşte, într-un crescendo excepţional, conflictul, ceea ce face
ca operele sale să fie adevărate capodopere. Verdi este şi autorul unui Requiem.
Richard Wagner, artist de profundă esenţă romantică, cu preocupări multiple
(compozitor, dirijor, dramaturg, regizor, actor, tehnician teatral şi eseist al artei),
reformator al operei – pe care o concepe ca o dramă muzicală, ca o sinteză între
libret şi muzică, la realizarea căreia contribuie tot arsenalul specific teatrului (gest
actoricesc, decoruri, lumini, regie etc.), se preocupă şi de problemele acustice şi
tehnice ale unui „teatru perfect" şi reuşeşte să construiască, cu sprijinul regelui
Ludwig al II-lea al Bavariei, un teatru unic, un templu al artelor, renumitul Teatru de
la Bayreuth, locul de desfăşurare al Festivalurilor Wagneriene. În elaborarea
libretelor operelor sale se inspiră din legendele germane şi nordice, din lumea
miturilor, din poemele minnesängerilor etc. Muzica wagneriană tinde spre declamaţia
cântată; în cadrul operelor sale de maturitate Wagner elimină numerele (arie, duet,
cor etc.) şi face apel la melodia infinită, intim legată de textul poetic, melodie ce
apare din elementele ei proprii şi se dezvoltă permanent, foloseşte leitmotivele
(motive conducătoare), care definesc succint şi precis personaje (Tristan, Lohengrin,
Olandezul) sau grupuri de personaje (maeştrii, walkiriile), obiecte cu semnificaţie
importantă (spada, stindardul), sentimente (leitmotivul Iubirii), acţiuni (leitmotivul
Privirii), dar şi leitmotivul Destinului, cel al Morţii, al Rinului, al Graalului etc.
Orchestra are un rol esenţial în drama muzicală wagneriană, compozitorul fiind şi
un simfonist şi orchestrator de geniu; de asemenea şi corul – personaj colectiv – se
bucură de pagini de excepţie. Wagner este şi un inovator în domeniul armoniei;
el foloseşte frecvent acordurile de nonă şi undecimă, duce la limită tensiunile tonale,
renunţă la rezolvările severe etc., toate acestea conducând în mod firesc la o muzică
plină de forţă, expresivitate şi dramatism. Ideea conducătoare a întregii dramaturgii
wagneriene este cea a izbăvirii prin dragoste.
Marii romantici continuă cu germanul Johannes Brahms, autor a 4 simfonii ce
păstrează structura clasică, dar care sunt impregnate de un romantism de cea mai
nobilă sorginte, precum şi al unui impresionant număr de lucrări camerale (sonate,
54
triouri, cvartete), al unor remarcabile lieduri, intermezzi etc., al Requiemului german,
a două concerte pentru pian, al unuia pentru vioară şi al dublului concert pentru vioară
şi violoncel, al uverturilor Academică şi Tragică.
Piotr Ilici Ceaikovski este autor a 6 simfonii şi al unei simfonii-poem (Manfred), al
unui concert pentru vioară, a două concerte pentru pian, al uverturilor-fantezie
Romeo şi Julieta, Francesca da Rimini etc., dar şi a 10 opere (cele mai importante:
Dama de pică şi Evghenîi Oneghin).
Compozitorul ceh Antonin Dvořák este creator a 9 simfonii şi a 9 opere (cea mai
cunoscută fiind Rusalka), al Dansurilor slave, al unui impresionant număr de creaţii
camerale (Cvartetul negrilor, Trio „Dumky" etc.) al unui zguduitor Stabat Mater şi al
unui Requiem.
Compozitorul belgian César Franck, care prin ridicarea principiului ciclic la
modalitate principală de travaliu, creează o unitate organică a remarcabilelor sale
lucrări (ex. Sonata pentru vioară şi pian, Simfonia etc.), puţine ca număr, dar de o
mare profunzime şi forţă de expresie.
Dacă etapa clasicismului muzical este reprezentată, în primul rând, de cei trei mari
clasici vienezi, romantismul se remarcă prin amploarea sa şi prin numărul foarte mare
de compozitori remarcabili, cei pe care i-am amintit şi la care trebuie să mai adăugăm
încă o serie: Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Gioachino Rossini (Italia),
D.F.E. Auber, Jacques Offenbach, Charles Gounod, Edouard Lalo, Georges
Bizet (Franța), Giacomo Meyerbeer (Germania), reprezentanţii şcolilor naţionale:
poloneză – Henrik Wieniawsky, norvegiană – Edvard Grieg, cehă – Bedřick
Smetana, rusă: membrii grupului celor cinci, fraţii Anton şi Nikolai Rubinstein etc.;
romanticii târzii (unii îi numesc postromantici): Anton von Bruckner, prin amploarea
lucrărilor sale, extraordinar simfonist, creator a 9 capodopere ale genului, de mari
dimensiuni, dar perfect structurate, cu sonorităţi masive, de orgă, dar şi cu diafane şi
aerate momente, cu puternice contraste dinamice; Gustav Mahler, autor tot a 9
simfonii (cifră ce o socotea fatidică, datorită celor 9 simfonii beethoveniene,
schubertiene şi bruckneriene), în care foloseşte un aparat muzical imens (ex.
Simfonia a VIII-a a celor 1000, al unor remarcabile cicluri de lieduri; Mahler a fost şi
un apreciat conducător al unor instituţii muzicale de mare prestigiu (ex. Opera din
Viena), precum şi un extraordinar dirijor, calitate în care a promovat creaţiile tinerilor
compozitori (inclusiv ale lui Enescu); Hugo Wolf, autor de lieduri (pe versuri de
Goethe, al cântecelor italiene, a celor spaniole), al unui poem simfonic, Penthesilea
etc.; Camille Saint-Saëns, excelent orchestrator, autor a 5 simfonii, al mai multor
opere (cea mai cunoscută fiind Samson şi Dalila), a 5 concerte pentru pian, 3 pentru
vioară, 2 pentru violoncel, al cunoscutului Carnaval al animalelor etc.; Gabriel Fauré
care, prin romantismul său de nobilă sorginte şi prin sensibilitatea sa rafinată, tipic
franceză, face legătura între epoca lui Saint-Saëns şi Franck cu cea a lui Debussy şi
Ravel, creator al mai multor opere, a numeroase lucrări pentru pian şi, mai ales, al
unui Requiem; Richard Strauss, creator al unor lucrări ce se înscriu în muzica cu
program: 7 poeme simfonice: Don Juan, Till Eulenspiegel, Moarte şi transfiguraţie, O
viaţă de erou etc. sau Simfonia Alpilor şi Simfonia Domestica, dar şi al unor opere
(Salomeea, Elektra, Cavalerul rozelor etc.); Serghei V. Rahmaninov, compozitorul
rus profund legat de pământul natal (care s-a deplasat la graniţa polono-rusă să
„respire aerul rusesc", pianist virtuoz, autor a numeroase lucrări destinate acestui
instrument (4 concerte, Rapsodia pe o temă de Paganini, studii-tablou, preludii, sonate),
55
a 3 simfonii şi a 3 opere, al poemului simfonic Insula morţilor etc.; în lucrările lui
Rahmaninov se simte spiritualitatea rusă, integrată însă în universalitate; Jan
Sibelius, compozitorul finlandez, cu aceleaşi profunde legături cu pământul natal ca şi
Rahmaninov sau Chopin, creator al unei opere muzicale naţionale, autor a 7 simfonii,
a 4 poeme simfonice, al poemului simfonic Finlandia, al unui concert pentru vioară etc.
Şi în muzica românească, romantismul a fost o etapă importantă a afirmării
acesteia (ca şi în întreaga cultură română); de fapt noi nu am avut un clasicism
propriu-zis şi primele manifestări muzicale notabile (ale lui Alexandru
Flechtenmacher, Ioan Andreas Wachmann, Eduard Caudella, George
Ştephănescu, Iacob Mureşianu, Ciprian Porumbescu etc.), prin conţinutul lor, prin
patriotismul pe care-l degajă, putem să le considerăm ca făcând parte din romantism.
(Nicolae Racu)

Romantismul occidental
Germania
Carl Friedrich Zelter (1758 – 1832), Johann Rudolf Zumsteeg (1760 – 1802),
Johann Nepomuk Hummel (1778 – 1837), Ernst Theodor Amadeus Hoffman
(1776 – 1822), Ferdinand Ries (1784 – 1838), Ludwig~Louis Spohr (1784 – 1859),
Karl Maria von Weber (1786 – 1826), Giacomo Meyerbeer ~ Jakob Liebmann
Beer (1791 – 1864), Heinrich August Marschner (1795 – 1861), Carl Loewe (1796 – 1869),
Carl Gottlieb Reißiger (1798 – 1859), Gustav Albert Lortzing (1801 – 1851), Franz
Paul Lachner (1803 – 1890), Fanny Mendelssohn Hensel (1805 – 1847), Felix
Mendelsohn-Bartholdy (1809 – 1847), Carl Otto Ehrenfried Nicolai (1810 – 1849),
Robert Schumann (1810 – 1856), Ferdinand Hiller (1811 – 1885), Friedrich von
Flotow (1812 – 1883), Richard Wagner (1813 – 1883), Robert Franz (1815 – 1892),
Clara Schumann ~ Clara Josephine Wieck (1819 – 1896), Johannes Brahms
(1833 – 1897), Max Christian Friedrich Bruch (1838 – 1920), Engelbert
Humperdinck (1854 – 1921), Richard Georg Strauss (1864 – 1949), Hans Erich
Pfitzner (1869 – 1949), Max Reger (1873 – 1916).

Austria
Franz Peter Schubert (1797 – 1828), Josef Lanner (1801 – 1843), Johann
Strauss-tatăl (1804 – 1849), Franz von Suppé (1819 – 1895), Anton von Bruckner
(1824 – 1896), Johann Strauss-fiul (1825 – 1899), Hugo Wolf (1860 – 1903),
Gustav Mahler (1860 – 1911) (austro-ceh).

Franța
François-Adrien Boïeldieu (1775 – 1834), Daniel François Auber (1782 – 1871),
Louis-Joseph-Ferdinand Hérold (1791 – 1833), Jaques Fromental Halévy (1799 – 1862),
Adolphe Adam (1803 – 1856), Hector Berlioz (1803 – 1869), François Monpou
(1804 – 1841), Antoine-Louis Clapisson (1808 – 1866), Charles Gounot (1818 – 1893),
Jacques Offenbach (1819 – 1880), Eduard Lalo (1823 – 1892), Camille Saint-
Saëns (1835 – 1921), Clément Philibert Léo Delibes (1836 – 1891), Ernest
Guiraud (1837 – 1892), George Bizet (1838 – 1875), Emmanuel Chabrier (1841 – 1894),
Jules Massenet (1842 – 1912), Gabriel Fauré (1845 – 1924), Henri Duparc (1848
– 1933), Vincent d’Indy (1851 – 1931), Ernest Chausson (1855 – 1899).
56
 Italia
Giovanni Paisiello (1740 – 1816), Antonio Salieri (1750 – 1825), Muzio Clementi
(1752 – 1832), Niccolò Antonio Zingarelli (1752 – 1837), Giovanni Battista Viotti
(1755 – 1824), Luigi Cherubini (1760 – 1842), Johann Simon Mayr ~ Giovanni
Simone Mayr (1763 – 1845) (germano-italian), Ferdinando Paer (1771 – 1839),
Gasparo Spontini (1774 – 1851), Niccoló Paganini (1782 – 1840), Nicola Vaccai
(1790 – 1848), Gioacchino Rossini (1792 – 1868), Giuseppe Saverio Mercadente
(1795 – 1870), Gaetano Donizetti (1797 – 1848), Vincenzo Bellini (1801 – 1835),
Luigi Gordigiani (1806 – 1860) (Schubertul Italiei), Giuseppe Verdi (1813 – 1901),
Amilcare Ponchielli (1834 – 1886), Giovanni Sgambati (1841 – 1914), Arrigo
Boito (1842 – 1918), Alfredo Catalani (1854 – 1893).

Anglia
John Field (1782 – 1837), M. W. Balfe (1808 – 1870), G. A. Macfaren (1813 – 1887),
Arthur Sullivan (1842 – 1900), Edward Elgar (1857 – 1934), Gustav Theodore
Holst (1874 – 1934).

Școlile naționale
Rusia
Vasili Pașkevici Sokolovski (1742 – 1800), Mihail Martinski (1750 – 1820),
Dmitri Stepanovici Bortneaski (1751 – 1825), Ievstignei Ipat'ievici Fomin (1761 – 1800),
Alexandr Alexandrovici Aliabiev (1787 – 1851), Nikolai Titov (1798 – 1843),
Alexei Vertovksi (1799 – 1862), Alexandr Varlamov (1801 – 1848), Mihail
Ivanovici Glinka (1804 – 1857), Alexandr Sergeevici Dargomâjski (1813 – 1869),
Anton Grigorevici Rubinstein (1829 – 1894), Alexandr Porfirievici Borodin (1833 – 1887),
César Cui (1835 – 1918), Mili Alexeievici Balakirev (1837 – 1910), Modest
Petrovici Musorgski (1839 – 1881), Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893), Nicolai
Andreievici Rimski-Korsakov (1844 – 1908), Anton Stepanovici Arensky (1861 – 1906),
Serghei Vasilievici Rachmaninov (1873 – 1943).

Spania
Fernando Sor ~ Ferran Sorts i Muntades (1778 – 1839), Mariano Rodríguez de
Ledesma (1779 – 1847), José Melchor Gomis y Colomer (1791 – 1836), Pedro
Albéniz y Basanta (1795 – 1855), Baltasar Simón Tito Saldoni i Remendo (1807 – 1889),
Sebastián Iradier Salaverri (Salaberri) (1809 – 1865), Francisco Asenjo Barbieri
(1823 – 1894), Felipe Pedrell (1841 – 1922), Ramón Carnicer (1841 – 1922),
Martín Melitón Pablo de Sarasate y Navascués (1844 – 1908), Isaac Albéniz
(1860 – 1909), Don Enrique Granados y Campiña (1867 – 1916).

Belgia
André Ernest Modeste Grétry (1810 – 1849), Henri Vieuxtemps (1820 – 1881),
César-Auguste-Jean-Guillaume-Hubert Franck (1822 – 1890), Eugène Ysaye
(1858 – 1931), Guillaume Lekeu (1870 – 1894).

Suedia
Franz Berwald (1786 – 1868).
57
 Norvegia
J. D. Berlin (1714 – 1787), J. H. Berlin (1741 – 1807), Olle Bull (1810 – 1880),
L. M. Lindeman (1812 – 1887), Martin Udbye (1820 – 1880), Richard Nordraak
(1842 – 1866), Edvard Grieg (1843 – 1907).

Danemarca
Ch. Fr. Weyse (1774 – 1842), Frederik Kuhlau (1786 – 1832), J. P. E. Hartiman
(1805 – 1900), Niels Wilhelm Gade (1817 – 1890), Carl August Nielsen (1865 – 1931).

Finlanda
Jean Sibelius (1865 – 1957).

Polonia
Frédérich Chopin (1810 – 1849), Stanislav Moniuszko (1819 – 1872), Henryk
Wieniawsky (1835 – 1880).

Cehia
Jan Křtitel Václav Kalivoda (1801 – 1866), Bedřich Smetana (1824 – 1884),
Antonín Dvořák (1841 – 1904).

Ungaria
Ferenc Erkel (1810 – 1893), Franz Liszt (1811 – 1886), Stephan Heller (1813 – 1858),
Robert Volkmann (1815 – 1883).

Țările Române
Alexandru Adolf Flechtenmacher (1823 – 1898) (Hora Unirii), Eduard Caudella
(1841 – 1924), George Ștephănescu (1843 – 1925), Gavriil Musicescu (1847 – 1903),
George Dima (1847 – 1925), Constantin Dimitrescu (1847 – 1928), Ciprian
Porumbescu (1853 – 1883), Titus Cerne (1859 – 1910), Henri Erlich, Carol Miculi,
Iacob Mureșianu, Ioan Andrei Wachmann, Dimitrie Vulpianu, Teodor T. Burada,
Tiberiu Brediceanu, Dumitru Georgescu Chiriac, Eduard Vachman, Tudor
Flondor, Elena Asachi-Teyber, Fr. Rujițky, Josef Herner, Ludwig Wiest, Eusebiu
Mandicevschi, Ion Vidu.

Glosar
Uvertură de concert: Unii romantici (ex. Weber în uverturile Freischütz,
Euryanthe, Oberon etc, Glinka în Ruslan şi Ludmila, Smetana în Mireasa vândută,
Wagner în Olandezul zburător, Tannhäuser etc.) păstrează uvertura ca piesă de
deschidere compusă în formă de sonată, alţii creează uvertura de concert, care
poate să facă parte dintr-o succesiune de piese compuse pentru a ilustra o lucrare
dramatică (ex. Mendelssohn-Bartholdy – uvertura Visul unei nopţi de vară după
Shakespeare – considerată drept prima uvertură romantică). Uvertura poate fi o
lucrare de sine stătătoare (ex. Ceaikovski – Uvertura-fantezie Romeo şi Julieta,
Brahms – Uvertura tragică sau Uvertura academică etc.); în acest al doilea caz,
uvertura poate fi considerată un poem simfonic, de dimensiuni reduse; tot această
tendinţă a uverturii romantice de a fi de sine stătătoare va duce – câteodată - la
înlocuirea termenului de uvertură, în cazul unor opere, cu cel de preludiu (Wagner
58
– Lohengrin, Tristan şi Isolda, Parsifal; Verdi – Aida; Ceaikovski – Dama de pică),
compozitorii tratând astfel mai liber elementele tematice din operă. În dorinţa creării
unui tot unitar muzical-dramaturgic, se elimină scurta pauză ce se obişnuia a se face
între uvertură şi începutul primei scene a operei, realizându-se astfel un flux
neîntrerupt. (Nicolae Racu)
Simfonia romantică: După Beethoven, în sec. XIX, simfonia evoluează pe două
direcţii: a) cea a tradiţiei clasice: Franz Schubert, autor a 9 simfonii, Felix
Mendelssohn-Bartholdy, creator a 5 simfonii, cele mai cunoscute fiind ultimele 3:
Scoţiana, Italiana, Reforma; Robert Schumann, care compune 4 simfonii, Johannes
Brahms, creator a 4 simfonii, prima compusă abia după vârsta de 40 de ani. Anton
von Bruckner, autor a 9 monumentale simfonii, Antonin Dvořák, creator a 9
simfonii; Piotr Ilici Ceaikovski, autor a 6 simfonii + 1 simfonie-poem (Manfred); Jan
Sibelius, creator a 7 simfonii; b) cea a inovaţiilor romantice (în primul rând prin
adoptarea programatismului): Hector Berlioz, marele compozitor dotat cu un
excepţional simţ al timbrurilor instrumentale, compune 4 simfonii: Simfonia fantastică,
Simfonia Harold în Italia (în fond o simfonie concertantă pentru violă şi orchestră),
Simfonia dramatică Romeo şi Julieta pentru solişti, cor şi orchestră şi Simfonia
funebră şi triumfală; Franz Liszt, compozitor de un temperament vulcanic, novator
în armonie şi orchestraţie, autor al Simfoniei Faust (după Goethe) şi al Simfoniei La
Divina comedia a lui Dante. Ca o inovaţie în domeniul artei componistice, ce conferă
lucrărilor unitate tematică, este principiul ciclic folosit cu mult simţ al structurii de
către César Franck (în Simfonia în Re), dar şi, avant la lettre, de H. Berlioz (în
Simfonia fantastică), P.I. Ceaikovski (în Simfonia a V-a) şi chiar, într-o formă
incipientă şi, desigur, nedeclarată, de L. van Beethoven (în Simfonia a 5-a).
(Nicolae Racu)
Rubato (it. – furat): indicaţie de tempo prin care valorile de note pot fi
augmentate/diminuate în aşa fel încât interpretul are posibilitatea de a mări/micşora
expresia artistică. Ca tempo, reprezintă trecerea de la o mişcare giusto prin unele
fluctuaţii, imprimând mişcării o libertate de desfăşurare şi o asimetrie imposibil de
notat cu exactitate, datorită micilor răriri, accelerări, suspensii şi ezitări, personalizate
de către fiecare interpret în parte. În folclorul românesc, ritmul rubato al unor creaţii
vocal-instrumentale sau instrumentale se asociază sistemului parlando-rubato.
Rubato vocal-instrumental şi instrumental se aseamănă cu sistemul parlando-
rubato, atât după forma de bază (fiind singurele ritmuri libere), cât şi datorită faptului
că se pot structura împreună: unele doine păstoreşti vocal-instrumentale, unele
bocete vocal-instrumentale, recitative epice ale baladelor. Denumirea de ritm
parlando-rubato a fost, uneori, substituită sau confundată cu aceea de ritm liber;
formularea pentru prima oară a unor principii de organizare îi aparţine lui Béla Bartók,
el specificând că unei silabe din text îi corespunde o optime, iar tiparul metric
octosilabic este mult schimbat prin execuţia rubato-ului. (Eugen-Petre Sandu)
Impromptu (fr. – pe loc, fără pregătire, lat. Expromtus – gata întotdeauna): piesă
muzicală instrumentală cu caracter improvizatoric, de multe ori în formă de lied;
iniţiatorul genului este Franz Schubert cu celebre creaţii în gen; au mai compus
impromptu: Schumann, Chopin, Liszt, Skriabin, Fauré ş.a. (Nicolae Racu)
Studiu (fr. étude): lucrare instrumentală care ridică mai multe probleme tehnice:
game, arpegii, cromatisme, pasaje etc., în scopuri didactice, dar şi cu caracter de
virtuozitate, vizând o latură artistică superioară. (Gabriel-Constantin Oprea)
59
 Leitmotiv (germ. Leitmotiv – motiv conducător"): desemnează un mic fragment
muzical de natură ritmică, melodică sau/şi armonică cu rol de simbol pentru o idee,
situaţie, personaj ş.a. Termenul este inventat de Hans von Wolzogen şi a fost folosit
intensiv de Richard Wagner ca mod de construcţie pentru dramele sale muzicale.
(Eugen-Petre Sandu)
Dramă muzicală: denumirea italiană a operei la apariţia acestui gen – secolul XVII
(dramma per musica, dramma in musica). Spre sfârşitul secolului XVIII termenul
dramă musicală iese din practica curentă, pentru a fi reintrodus la mijlocul secolului
XIX în Germania de Richard Wagner, care şi-a numit astfel operele sale apropiate
de dramă (Tetralogia, Tristan şi Isolda etc. (Nicolae Racu)
Operetă: gen muzical teatral cu subiect vesel, în care părţile cântate de solişti, cor
şi orchestră alternează cu dialoguri vorbite; provine din opera comică franceză şi
singspiel-ul german ale sec. XVIII. Părţile componente ale operetei sunt, ca şi la
operă: arii, duete, scene. (Jean Lupu)
Verism (it. verismo – realism): curent literar apărut în Italia spre finele sec. XIX,
care dorea să exprime realitatea „aşa cum este", prefigurat de unele aspecte ale
creaţiei lui Alessandro Mazzoni (în memoria căruia Verdi a compus Requiemul),
Carlo Cattaneo ș.a., influenţat de realismul şi, mai ales, de naturalismul prezent în
operele unor scriitori francezi ca Balzac, Stendhal, Flaubert şi, în special, Zola;
verismul se manifestă în creaţiile lui Giovanni Verga (analist al tragicului, prezent –
putem spune omniprezent – în lumea arhaică a sudului italian), Luigi Capuana (cazuri
psihologice) sau Matilde Serao (cu subiecte extrase de asemenea din lumea sudului).
Universul abordat de scriitorii verişti influenţează semnificativ muzica unor
compozitori italieni şi – într-o măsură mai mică – din Franţa şi alte ţări. Subliniem că
aceşti autori se bazau şi pe anumite coordonate apărute în marea creaţie de operă
italiană ce i-a precedat, mai ales, la Giuseppe Verdi (în Rigoletto, Trubadurul, Bal
mascat, Forţa destinului, Traviata, Otello, Falstaf), ei continuând să scrie în stilul
specific al şcolii italiene de operă; astfel creaţiile lor vestesc şi împlinesc o renaştere
a acestui gen adorat de melomani, chiar dacă în operă nu puţine au fost glasurile ce
s-au ridicat împotriva „urâţirii şi a sluţirii" artei, a prezenţei unor scene penibile din
viaţă (cazul operei Louise a compozitorului francez Gustave Charpentier – 1900).
Promotorii verismului în Italia au fost: Pietro Mascagni (1863 – 1945), autor a
16 opere: Amicul Fritz, Iris (cu subiect japonez), Măştile, Micul Marat, Nerone etc., al
poemului simfonic Rapsodia satanică, a unui recviem şi al unor mise funebre, dar,
mai ales, a mult cunoscutei şi foarte îndrăgitei opere într-un act Cavalleria rusticană
(1889) după drama omonimă a lui Verga; Ruggero Leoncavallo (1858 – 1919),
creator a 20 de opere: Zaza, Boema (Viaţa în cartierul latin), Ţiganii (după Puşkin),
Regele Oedip ș.a., al poemului simfonic Serafita (după Balzac) şi al binecunoscutei
şi apreciatei opere Paiaţe (1892) după nuvela Nedda de G. Verga, la rândul ei
inspirată de un fapt real judecat de tatăl compozitorului; Umberto Giordano (1867 –1948),
autor a 10 opere scrise, în general, într-un stil verist mai violent, recunoscut mai ales
pentru operele sale mai timpurii Andrea Chénier (1896, viaţa şi tragedia ghilotinării
poetului Andrea Chénier, cântăreţ al Revoluţiei de la 1789 din Franţa, executat
ulterior de extremişti) şi Fedora (povestea iubirii tragice a contelui nihilist rus Ipanov
pentru o prinţesă din familia domnitoare a Romanovilor, numită Fedora); Francesco
Cilea (1866 – 1950), apreciat pentru operele sale: Arlesiana şi, mai ales, pentru
Adriana Lecouvreur.
60
 Dar cel mai ilustru reprezentant al verismului italian a fost celebrul Giacomo
Puccini (prenumele complet Giacomo Domenico Michèle Secondo Maria, 1858 –1924),
care, prin operele sale pline de muzicalitate generoasă şi fluenţă melodică, de
armonii îndrăzneţe, dar nesupărătoare (chiar pentru tradiţionalişti), de arii de o mare
frumuseţe şi nobleţe, ce abordează subiecte pline de dramatism, care acoperă o
întinsă arie geografică şi culturală, reuşeşte să aducă muzicii de operă italiene o
revigorare extraordinară, reînviind epoca gloriei verdiene în ultimii ani ai sec. XIX şi
în cei ai începutului sec. XX. Operele sale, începând cu Manon Lescaut (1893,
povestea cavalerului Des Grieux şi a iubitei sale Manon), Boema (viaţa boemei
pariziene în Cartierul Latin), Tosca (viaţa romană în anul 1800, iubirea pictorului
Mario Cavaradossi pentru frumoasa cântăreaţă Floria Tosca), Madame Butterfly
(Cio-Cio-San, ciocnirea între modul uşuratic de viaţă al locotenentului de marină
american Pinkerton şi profunzimea sentimentelor japonezei Cio-Cio-San, care,
trădată, îşi va face harakiri din dragoste), La Fanciulla del West (dragostea lui Minni,
proprietara unui saloon, pentru Dick Johnson alias Ramerrez, un bandit notoriu),
Tripticul (Tabarro, Sora Angelica şi Gianni Schicchi) şi în fine, Turandot, rămasă
neterminată de compozitor şi încheiată de F. Alfano (acţiunea are loc la curtea
Imperiului Celest din China).
Ideile verismului au influenţat şi creaţia compozitorilor din alte zone culturale:
Franţa (Alfred Bruneau, compozitor al unor opere ca Messidor, Patru zile ș.a., pe
subiecte din Zola şi deja amintita operă Louise de Gustave Charpentier), Germania
(Eugen d'Albert, opera Tiefland), Cehia (Leoš Janáček operele Jenufa, Katia
Kabanova, Din casa morţilor, după Dostoievski), România (Marţian Negrea, opera
Marin Pescarul şi Sabin Drăgoi, opera Năpasta) etc. (Nicolae Racu)

61
Modernism (sec. XIX – XX)

62
 Tendințe: Reacție la Romantismul exacerbat. Mutații în sensul și expresia muzicii,
dar și a genurilor și formelor muzicale. Căutarea permenentă a noului, bazată mai mult
pe latura timbrală. Mari înnoiri în limbajul și arhitectonica muzicală. Sonorități abstracte,
tehnică fără obstacole, libertate tonală nelimitată. Universalitate și interes multietnic.
 Obiective: Întoarcere la formele vechi, baroce sau clasice, dar nu în spiritul îngust
al academismului (neobarocul, neoclasicismul). Obiectivare și abstractizare a
formei și sensului.
 Particularități: Încercări de anihilare a tuturor parametrilor limbajului muzical, prin
eliminarea conceptului de sunet muzical ca material de construire a sintagmelor sau
fărămițarea intervalelor dintre sunete, depășindu-se granița inferioară a sunetului.
Bruitismul neagă folosirea sunetului muzical, înlocuindu-l cu zgomote reale, cotidiene.
 Tematică: Există o mare diversitate tematică.
 Structuri: Moderniștii nu mai cred în valoarea absolută a sistemului major-minor,
fondat pe scara diatonică a lui Do, recurgând la diferite sisteme de organizare sonoră
(atonalismul). Se elaborează sistemul gamei cromatice de douăsprezece semitonuri
ale octavei (dodecafonismul – nu s-a impus ca sistem). Păstrându-și autonomia,
fiecare dintre sunetele gamei cromatice intră, după reguli stricte, în formarea unei
structuri anume, numită serie (dodecafonismul serial, serialism, serialism integral,
polifonia serială).
 Stil: Există o mare diversitate de stiluri.
 Implicare: Expresionismul are implicații sociale și tematice. Omul problematic
este subiectul principal al comunicării cu realitatea, în condiții ce depășesc realitatea,
căutând excepția și patologicul. Verismul promovează exacerbarea, de sorginte
naturalistă, a realității fruste, dramatice.
 Melodie: Descătușată de tiranica organizare tonală, melodica obține o libertate în
desfășurarea ei. Mersul melodic este mai puțin cantabil și mai puțin coerent, datorită
folosirii acordurilor disonante mai aspre. Liniile melodice prezintă unduiri mai puțin
legate de sensurile funcționale (liniarism)
 Ritmică: Structurile ritmico-melodice provenite din folclorul diferitelor popoare
prezintă o nemaiîntâlnită varietate și vitalitate ritmico-melodică, o mare diversitate de
formule ritmice și frecvente schimbări de măsură. Poliritmia și polimetria devin
mijloace frecvente de exprimare. Se recuge la segmentarea sau întreruperea
mersului melodic cu diferite pauze (punctualism). Dezorganizarea metrică atinge
apogeul când diferite segmente pot fi cântate la întâmplare, eliminând orice intenție
de ordine (aleatorism).
 Armonie: Alternanța dintre modal și tonal erodează blocul de granit al tonalității.
Armonia modală, de sorginte medievală sau de proveniență folclorică, slăbește
eșafodajul tonal. Acordurile disonante favorizează disoluția tonală prin modulații
excesive. Folosirea bitonalismului și politonalismului contribuie la detronarea
tonalității. Polul sunetului constituie, într-un anumit fel, axul esențial al muzicii
(polaritatea sunetului). Este statutat principiul organizării tonalității lărgite pe baza
axelor (în ciclul unei tonalități se disting două serii de axe, grupate în trei cercuri:
tonică, dominantă, subdominantă. Sunt utilizate conceptele de rezonanță naturală
(adevărata succesiune se realizează prin înrudirile generate de rezonanța naturală),
valoare (gradul de tensiune disonantică) și microtonie (treimi, sferturi și șesimi de ton).

63
 Acorduri: Acordul trunchi (scara de referință a organizării melodice); acordul
mistic (șase cvarte care, desfășurate, furnizează segmente melodice specifice);
acordul mamă (12 sunete cu 11 intervale).
 Genuri: Sonata (patru părți), prezentă în muzica de cameră, este frecvent cultivată,
dar unele aglomerări sonore aspre contribuie la destrămarea acesteia. Simfonia
prezintă o mare libertate. Compozitorii moderni nu consideră sonata și simfonia
genuri cu forme stricte, imuabile, ci le modelează după conceptul lor componistic.
Termenul de simfonie este atribuit și altor genuri (mișcări, cicluri de lieduri, suite de
tablouri orchestrale). În ceea ce privește expresia muzicală, opera modernă
deplasează centrul de greutate de pe scenă în orchestră, care nu mai are doar rol
de comentator, ci contribuie, împreună cu soliștii la realizarea dramatismului. Se
utilizează deseori muzica vorbită (declamații cu intonații uneori aproximative,
interjecții, gemete și țipete. Liedul prezintă o mare concentrare a expresiei.
 Procedee: Până în anul 1950 se încearcă diverse soluții de înlocuire a limbajului
tonal tradițional, socotit de unii drept caduc (atonalismul). Muzica concretă apelează
la zgomote varii, înregistrate pe bandă magnetică, CD, DVD sau hard-disk și clasate
într-o sonotecă utililizată de compozitor conform proiectelor sale de realizare a
discursului muzical. Muzica electronică se bazează pe un material sonor oferit de
surse electro-acustice și sunete înregistrate, supuse apoi transformărilor. Noile
procedee vor fi asimilate de numeroși compozitori ai secolului XX, în culturi diferite.
 Orchestrație: Viorile pierd rolul principal, fiind favorizate instrumentele mai
penetrante (violă, contrabas, trombon, percuție). Pianul, care era un instrument
solo, se introduce în orchestră. Se introduc instrumente noi (tubele). Tehnici noi de
emitere a sunetelor pe instrumentele clasice, noi sonorități pe aparatura electronică
și electroacustică.
 Direcții: Experimentul și sinteza.
 Curente: Neoclasicismul, neobarocul, postromantismul, verismul, impresionismul,
expresionismul, dodecafonismul, atonalismul, serialismul (integral), programatismul,
academismul, punctualismul, aleatorismul, bruitismul, melodia vorbită, noile școli
naționale. (Nicolae Zărnescu)

Impresionism (fr. Impression – impresie): curent artistic cu reprezentanţă notabilă

şi în muzică, apărut în Franţa în ultimele decenii ale sec. XIX; arta impresioniştilor
sugerează, creează atmosferă, se bazează pe „impresia" de moment, nu descrie;
prin aceasta impresionismul se opune clasicismului, romantismului, academismului.
Denumirea vine de la un tablou al lui Claude Monet din 1874 – Impression, soleil
levant (Impresie, răsărit de soare), deci nu „răsărit de soare", ci „impresie" ce-i este
sugerată artistului de un răsărit de soare; în pictură lumina devine obiectul esenţial al
interesului creatorilor, aceştia eliminând culorile întunecate, utilizând tonurile pure şi
amestecul lor, fragmentând tuşa, renunţând la clarobscur şi, mai ales, la contururile
precise; astfel, culoarea devine preponderentă. Principalii reprezentanţi ai
impresionismului în pictură: Cl. Monet, C. Pissaro, E. Degas, A. Renoir, P. Cézanne,
A. Sisley şi în sculptură: A. Rodin, M. Rosso (sculptorii modelează fragmentat
suprafeţele dând senzaţia că opera de artă ia naştere direct din material). În literatură
curentul corespondent al impresionismului este simbolismul, apărut ca o reacţie faţă
de grandilocvenţa şi exagerările romantismului, faţă de grija pentru perfecţiunea

64
formei şi construcţia echilibrată a clasicismului. Reprezentanţii simbolismului (curent
prefigurat de Ch. Baudelaire – poetul spleen-ului): A. Rimbaud, St. Mallarmé,
P. Verlaine, T.S. Eliot, S.A. Esenin, Rubén Dario, Al. Macedonski, G. Bacovia ş.a.
vor fi preocupaţi de crearea atmosferei, de evocare, de simbolistică, de legăturile
intime dintre diversele forme ale exprimării artistice (P. Verlaine declara „de la
musique avant toute chose").
În muzică principalul reprezentant al impresionismului este Claude Debussy,
muzician francez prin excelenţă (îi plăcea să semneze „musicien français" şi să i se
spună Claude de France), care, prin creaţia sa, aduce un suflu nou, influenţând şi pe
alţi compozitori, precum francezii: Maurice Ravel, Paul Dukas, Albert Roussel,
polonezul Karol Szymanowski, ruşii Aleksandr Skriabin şi Igor Stravinski,
englezii Frederick Delius şi Cyril Meir Scott, italienii Ottorino Respighi şi
Francesco Malipiero, spaniolul Manuel de Falla, ungurul Zoltán Kodály sau
românii George Enescu, Constantin C. Nottara, Ion Nonna Otescu, Alfred
Alessandrescu ş.a.
Menţionăm că aceşti compozitori au fost influenţaţi pe perioade mai mult sau mai
puţin îndelungate, dar nu fac parte dintr-o şcoală impresionistă. Caracteristicile
creaţiei impresioniştilor: folosirea frecventă a scării hexatonale (gama lui Debussy,
formată numai din tonuri) şi a celei pentatonice, a structurilor modale, dar şi a
cromatizărilor intense, a unei armonii specifice ce derivă din scările sus-
menţionate, folosind frecvent şi acorduri de septimă sau nonă nerezolvate, utilizarea
politonalismului, toate acestea ducând la o pronunţată instabilitate armonică şi
totodată la rafinament; combinaţiile timbrale sunt neobişnuite (ex.: Sonata pentru
flaut, violă şi harfă de Debussy); se folosesc frecvent: glissando-urile, registrele mai
puţin utilizate, flageoletele, surdinele, tremolo-urile etc. Numărul mare de instrumente
al unei partituri nu creează senzaţia de masivitate; formele sunt libere, elastice, iar
prelucrarea motivică este înlocuită frecvent de repetarea unor fragmente melodico-
tematice în diverse configuraţii armonico-timbrale. Impresionismul şi simbolismul se
pot constitui mai mult într-un context cultural-artistic omogen în liniile sale mari, decât
într-un curent strict, cu reguli de creaţie precise. (Nicolae Racu)
Expresionism (fr. Expression – expresie): curent artistic ce apare în Germania la
începutul secolului XX, iniţial ca o reacţie la impresionism, având ca precursori
(la finele secolului XIX) pe pictorii Münch, Ensor, van Gogh; se manifestă, pentru
început în a) artele plastice mai ales prin grupările Die Brücke (1905 – 1913) şi Der
Blaue Reiter (1911 – 1914); ideile expresioniste, sublinierea conflictelor, exacerbarea
trăirilor, aspectele critice, grotescul, caricaturalul, iraţionalul etc., pătrund tot mai mult
în mediul artistic din întreaga Europă: O. Kokoscha, W. Kandinsky, E.L. Kirchner,
G. Grosz, P. Klee, K. Kollwitz, G. Rouault sau în America: D. Rivera, I.C. Orozoco,
D.A. Siquerios sau E. Barlach; b) în literatură se aplică principii din aceeaşi zonă
estetică în poezia lui G. Trakl, Fr. Werfel, S. Heym sau în proza lui H. Mann, Fr. Kafka,
A. Zweig; c) în muzică expresionismul are ca sursă unele aspecte ale
simfonismului lui G. Mahler sau ale operelor lui R. Strauss, dar şi, anterior, în
creaţia lui R. Wagner (ex. Tristan şi Isolda). Expresionismul muzical se dezvoltă
pe două direcţii: a) în creaţia lui A. Schönberg şi a noii şcoli vieneze (împreună cu
A. Berg şi A. Webern) (v. şi dodecafonie) şi b) în lucrările lui Igor Stravinsky din
perioada rusă, lucrări ce au influenţat, în anumite etape, pe B. Bartók, S. Prokofiev
sau pe românii F. Lazăr, M. Jora, Th. Rogalschi, M. Socor. Din punct de vedere
65
tehnic, expresionismul se manifestă prin exacerbarea cromatismului şi a
disonanţelor, fragmentarea dură a melodiei, salturi neobişnuite, declamaţie,
serialism etc.; noi procedee: apariţia Sprächgesang (vorbire cântată) şi
Klangfarbenmelodie (melodia timbrurilor, a culorilor). (Nicolae Racu)
Atonalism (gr. particula a semnifică negaţia), atonal, atonalitate, atonalism,
antinomul tonalului (tonalităţii): tehnică de compoziţie în cadrul căreia principiile şi
legile tonale (sau modale) nu mai acţionează. Chiar dacă unele scurte fragmente
cu iz atonal apar din Renaştere (Gesualdo) sau baroc (J.S. Bach), abia la sfârşitul
romantismului, printr-o continuă cromatizare melodică şi acordică, prin modulaţii la
tonalităţi îndepărtate, prin nerezolvarea disonanţelor, prin dizolvarea cadenţelor
interioare etc. se ajunge la „limitele tonalităţii"; această acumulare de elemente este
atinsă, aşa după cum este în genere recunoscut, în capodopera lui R. Wagner,
Tristan şi Isolda; romantismul târziu (până prin anii 1920) al creaţiei lui M. Reger,
A. Skriabin sau R. Strauss duce în continuare la disoluţia tonalităţii, mai ales
printr-un cromatism hipertrofiat; în paralel, A. Schönberg, care iniţial s-a
manifestat ca un postromantic, creează monodrama Erwartung, Piesele pentru pian
op. 11, melodrama Pierrot Lunaire; cu aceste opusuri, Schönberg intră în a doua
perioadă de creaţie, atonală şi expresionistă (1908 – 1923), cu o lume fantastică,
obsedantă, suprarealistă, de multe ori macabră; o nouă modalitate de expresie, care se va
baza pe totala independenţă funcţională, astfel luând naştere atonatismul. (Nicolae Racu)
Neoclasicism: Tendinţă artistică apărută în muzică în a doua jumătate a sec. XIX
ca o reacţie împotriva exagerărilor romantismului; se preconiza revenirea la valorile
clasicismului în spiritul ideilor iluministe.
Dacă în cazul lui Johannes Brahms, compozitor romantic, claritatea şi echilibrul
formal, caracteristici ale întregii sale creaţii, îl apropie de clasicismul vienez din care,
în mod organic, provine, în cel al lui Max Reger şi Feruccio Busoni integrarea în
neoclasicism se face prin apropierea voită şi declarată de marile opere ale barocului,
de reînvierea formelor acestuia, de polifonia lui Johann Sebastian Bach. La cumpăna
sec. XIX – XX şi mai ales în sec. XX, muzicienii ce aderă pentru perioade mai lungi
sau mai scurte la neoclasicism se vor opune spiritului romantic exacerbat al
postwagnerismului, exagerărilor impresionismului şi expresionismului; ei încearcă
renaşterea spiritului clasic şi anteclasic, inclusiv prin munca de redactare şi
transcripţie, dar şi de cercetare muzicologică a lucrărilor ce aparţin perioadelor ce fac
obiectul interesului lor.
Maurice Ravel în Sonatina pentru pian sau Le tombeau de Couperin, Béla Bártok
în Concerto pentru orchestră, Igor Stravinski în Concertul pentru instrumente de
suflat, în opera-oratoriu Oedipus Rex sau în Simfonia psalmilor, Arthur Honegger în
oratoriul Le Roi David, Dimitri Şostakovici în cele 24 de Preludii şi Fugi pentru pian,
Serghei Prokofiev în Simfonia clasică, Paul Hindemith în Ludus Tonalis, Ottorino
Respighi în Concertul mixolidian pentru pian, Alfredo Casella în Scarlatiana și
practic aproape toţi marii creatori ai sec. XX au avut perioade în care au compus,
conform principiilor neoclasicismului şi a componentei sale neobaroce.
În muzica românească, prin creaţii aparţinând lui George Enescu, Filip Lazăr,
Dinu Lipatti, Zeno Vancea, Constantin Silvestri, Sigismund Toduţă, Paul
Constantinescu, Ion şi Gheorghe Dumitrescu, Doru Popovici, Theodor
Drăgulescu ş.a. tendinţa neoclasicismului muzicii sec. XX şi-a găsit afirmare.

66
 Dintre lucrările compozitorilor români menţionaţi se remarcă în special Suita pentru
pian op. 10 şi Suita I în Do Major op. 9 pentru orchestră (cu Preludiu la unison, sinteză
a polifoniei bachiene şi a intonaţiilor cântecului popular românesc) de George
Enescu şi Oratoriile bizantine (de Paşti şi de Crăciun) ale lui Paul Constantinescu,
în care se împletesc monodia liturgică de tradiţie bizantină, intonaţiile folclorice cu
grandoarea formelor barocului, într-o viziune modernă şi originală. (Nicolae Racu)
Neoromantism: revenirea la expresia emoțională ascociată cu mișcarea
romantică a secolului XIX. Începând cu mijlocul anilor ’70, termenul a fost asociat cu
postmodernismul neoconservativ al unor compozitori precum Wolfgang Rihm și
George Rochberg (în mod special în Germania, Austria și Statele Unite). În prezent,
următorii sunt considerați neoromantici: David Del Tredici, Ellen Taaffe Zwilich,
Virgil Thomson, Howard Harold Hanson, Douglas Stuart Moore și Nicolas
Nabokov (de origine rusă) – S.U.A., Francis Poulenc și Henri Sauguet – Franța.
Experimentalism: Sintagma muzică experimentală desemnează o ramură a
muzicii, evidențiată mai întâi în a doua jumătate a anilor 1950, cu precădere în Statele
Unite ale Americii și Europa de Vest (mai cu seamă, în Marea Britanie). În continuare,
atenția unora dintre muzicieni se va îndrepta către diversificarea aspectelor formale
ale scriiturii (ritm, metrică, timbralitate, forma muzicală), dând naștere rock-ului
progresiv sau art rock-ului; alții vor prefera forme simetrice, o orchestrație
consecventă și se vor îndepărta de experiment. Reprezentanți: Charles Ives, John
Cage, Karlheinz Stockhausen, Boards of Canada, Throbbing Gristle, Harry
Partch, Luigi Russolo, Einstürzende Neubauten, Merzbow, Sonic Youth, Sun
Ra, Velvet Underground, Delia Derbyshire (ro.wikipedia.org)
Minimalism: muzică repetitivă, meditativă, aproape hipnotică, cu rădăcini în muzica
tradițională occidentală, dar afectată puternic de tehnicile non-occidentale.
Limbajul minimalist, simplu și direct, a atras un public larg. (Nicolae Zărnescu)
Aleatorică, muzică (aleatorism, indeterminism, chance music) (lat. alea – zar):
curent muzical apărut în a doua jumătate a secolului XX în şcoala americană
(principal reprezentant John Cage), curent ce presupune o mare libertate
improvizatorică în care hazardul joacă un rol determinant. Ca precursori ai
aleatorismului putem aminti atât arta improvizatorilor (secolele XVII – XIX, de la
Frescobaldi şi J.S. Bach la Liszt), cât şi unele aspecte ale muzicii de jazz (free
jazz). Uneori însă, prin exacerbarea laturilor viabile ale aleatorismului, se ajunge la
un haos total prin hazard. (Nicolae Racu)
Muzică concretă: muzică „compusă" din sunete „concrete" (muzicale sau
zgomote), după ce au fost prelucrate electronic. Se încearcă gravitarea acestor
sunete spre un centru de interes, într-o accepţiune extrem de largă, apropiindu-se
astfel de tonalitate. Inventată şi teoretizată de Pierre Schaeffer în 1948 în
laboratoarele Radiodifuziunii franceze împreună cu un grup de muzicieni: D. Milhaud,
E. Varèse, O. Messiaen, P. Henry, P. Boulez, H. Scherchen, M. Constant ş.a.,
aflaţi în căutarea unor noi mijloace de expresie; cu vogă în epocă, muzica concretă
este depăşită de muzica electronică; rămâne ca un experiment interesant, cu
rezultate viabile, mai ales în domeniul ilustrativ (muzica de scenă, de film). Ex.
Symphonie pour un homme seul de P. Schaeffer sau La crabe qui jouait avec la mer
de P. Arthuys. (Nicolae Racu)
Disonanţă: senzaţie dezagreabilă, de tensiune şi dezechilibru prin ascultarea
simultană a unor sunete care se resping. (Gabriel-Constantin Oprea)
67
 Dodecafonic (gr. – douăsprezece sunete): tehnică de compoziţie apărută în
primele decenii ale secolului XX, aplicată şi teoretizată de Arnold Schönberg, de
discipolii săi Alban Berg, Anton von Webern ş.a.; după cromatizarea excesivă
apare atonalismul în cadrul căruia se va dezvolta dodecafonismul, care are ca
principii fundamentale utilizarea celor 12 sunete ale gamei cromatice şi, ulterior,
serializarea lor, ca o necesitate de ordonare a materialului sonor (în absenţa
structurilor, care, timp de secole, guvernaseră muzica). Ex. Suita pentru pian op. 25
şi Variațiuni pentru orchestră op. 31 de A. Schönberg, Simfonia op. 21 pentru
orchestră de cameră şi Cantatele nr. 1, 2 şi 3 de A. Webern. V. serialismul. (Nicolae Racu)
Postmodernism: utilizarea mijloacelor multimedia (muzica electronică), a muzicii
aleatoare (chance), investigarea sunetelor aparținând culturilor non-occidentale,
utilizarea citatelor muzicale foarte cunoscute în noile compoziții, diminuarea
diferențelor dintre muzica tradițională și muzica cultă. (Nicolae Zărnescu)

Europa
Franța
André Messager (1853 – 1929), Alfred Bruneau (1857 – 1934), Gustave
Charpentier (1860 – 1956), Claude Achille Debussy (1862 – 1918) (impresionism,
politonalism), Paul Dukas (1865 – 1935) (impresionism), Erik Satie ~ Éric Alfred
Leslie Satie (1866 – 1925) (politonalism), Albert Roussel (1869 – 1937)
(impresionism), Florent Schmitt (1870 – 1958), Maurice Ravel (1875 – 1937) (post-
impresionism, neoclasicism, politonalism), Reynaldo Hahn (1875 – 1947), Edgard
Victor Achille Charles Varèse (1883 – 1965) (franco-american) (experimentalism),
Luis Durrey (1888 – 1979), (Oscar-)Arthur Honegger (1892 – 1955), Darius
Milhaud (1892 – 1974) (neoclasicism, politonalism), Germaine Tailleferre (1892 – 1983),
Francis Jean Marcel Poulenc (1899 – 1963) (neoclasicism), George Auric (1899 – 1983),
André Jolivet (1905 – 1974), Yves Baudrier (1906 – 1988), Olivier Eugène
Prosper Charles Messiaen (1908 – 1992) (politonalism), Jean-Yves Daniel-Lesur
(1908 – 2002), Pierre Henri Marie Schaeffer (1910 – 1995), Iannis Xenakis (1922 – 2001)
(româno-greco-francez), Pierre Louis Joseph Boulez (1925 – 2016) (serialism total,
muzică concretă).

Italia
Ruggero Leoncavallo (1857 – 1919), Giacomo Puccini (1858 – 1924), Pietro
Mascagni (1863 – 1945), Ferruccio Busoni (1866 – 1924) (neoclasicism),
Francesco Cilea (1866 – 1950), Umberto Giordano (1867 – 1948), Ermanno Wolf-
Ferrari (1876 – 1948), Ottorino Respighi (1879 – 1936) (impresionism), Ricardo
Zadonai (1883 – 1944), Alfredo Casella (1883 – 1947), Luigi Dallapicola (1904 –
1975), Giacinto Scelsi (1905 – 1982), Roman Vlad (1919 – 2013) (româno-italian),
Luigi Nono (1924 – 1990), Luciano Berio (1925 – 2003), Gian Francesco
Malipiero (impresionism).

Austria
Franz Schmidt (1874 – 1939), Arnold Schönberg (1874 – 1951) (expresionism,
atonalism / pantonalism, politonalism), Anton Friedrich Wilhelm von Webern (1883 – 1945)
(expresionism), Alban Maria Johannes Berg (1885 – 1935) (expresionism, atonalism),
68
Maximilian Raoul Walter Steiner (1888 – 1971), Eric Wolfgang Korngold (1897 – 1957),
Ernst Krenek (1900 – 1991) (ceho-austro-american), Wolfgang Fortner (1907 – 1987),
György Sándor Ligeti (1923 – 2006) (româno-ungaro-austriac), Friedrich Gulda
(1930 – 2000).

Germania
Friedrich Nietzsche (1844 – 1900), Richard Georg Strauss (1864 – 1949)
(expresionism), Johann Baptist Joseph Maximilian Reger (1873 – 1916), Paul
Hindemith (1895 – 1963), Carl Heinrich Maria Orff (1895 – 1982), Hans Eisler
(1898 – 1962), Kurt Julian Weill (1900 – 1950) Ernst Krenek (1900 – 1991), Werner
Egk (1901 – 1983), Wolfganf Fortner (1907 – 1987), Bernd Aloïs Zimmermann
(1918 – 1970), Hanz Werner Henze (1926 – 2012), Karlheinz Stockhausen (1928 – 2007)
(white noise, muzică concretă, muzică pe bandă de magnetofon), Alfred Garrievich
Schnittke (1934 – 1998) (germano-rus).

Anglia
Cyril Meir Scott (impresionism), John Ireland, Frank Bridge, Frederick
Theodore Albert Delius (1862 – 1934) (impresionism), Ralph Vaughan Williams
(1872 – 1958), Charles Tomlinson Griffes (1884 – 1920) (impresionism), Sir William
Turner Walton (1902 – 1983), Sir Michael Kemp Tippett (1905 – 1998), Edward
Benjamin Britten (1913 – 1976), Michael Laurence Nyman (1944 – ).

Spania
Manuel de Falla (1876 – 1946) (impresionism), Joaquín Turina (1882 – 1949),
Frederic Mompou Dencausse (1893 – 1987) Joaquín Rodrigo (Vidre) (1901 – 1999),
Ernesto Halffter Escriche (1905 – 1989), Xavier Montsalvatge i Bassols (1912 – 2002).

Portugalia
José Vianna da Motta (1868 – 1948), Ruy Coelho (1889 – 1986), Luís Maria da
Costa de Freitas Branco (1890 – 1955), Frederico Guedes de Freitas Branco
(1902 – 1980), Fernando Lopes-Graça (1906 – 1994), Jorge Croner de
Vasconcelos (1910 – 1974), José Manuel Joly Braga Santos (1924 – 1988).

Elveția
Friedrich Hegar (1841 – 1927), Émile Jaques-Dalcroze (1865 – 1950), Gustave
Doret (1866 – 1943), Hermann Suter (1870 – 1926), Fritz Brun (1878 – 1959),
Ernest Bloch (1880 – 1959), Othmar Schoeck (1886 – 1957), Henri Gagnebin
(1886 – 1977), Willy Burkhard (1900 – 1955), André-François Marescotti (1902 –
1995), Rolf Liebermann (1910 – 1999), Pierre Wissmer (1915 – 1992).

Rusia
Alexandr Alexandrovici Aliabiev (1787 – 1851), Anatol Liadov (1855 – 1914),
Alexandr Grecianinov (1864 – 1956), Alexandr Glazunov (1865 – 1936),
Alexander Nikolaievici Scriabin (1872 – 1915) (impresionism, atonalism), Nikolai
Cerepnin (1873 – 1945), Serghei Vasilievici Rachmaninov (1873 – 1943),
Reinhold Glier (1875 – 1956), Nikolai Miaskovski (1881 – 1950), Igor Fiodorovici
Stravinski (1882 – 1971) (neoclasicism, post-impresionism, primitivism, polimetrie,
69
poliritmie, politonalism, serialism), Sergei Prokofiev (1891 – 1953) (neoclasicism,
postmodernism), Dimitri Dimitrievici Shostakovici (1906 – 1975), Alfred
Schnittke (1934 – 1998) (germano-rus), Eduard Nikolaevici Artemiev (1937 – ).

Polonia
Karol Szymanowski (1882 – 1937) (impresionism), Witold Roman Lutosławski
(1913 – 1994) Henryk Mikołaj Górecki (1933 – 2010) (cel mai bine plătit
compozitor), Krzysztof Eugeniusz Penderecki (1933 – ) (tone clusters, aleatorism,
un nou sistem de notație muzicală)

Cehia
Leoš Janáček (1854 – 1928), Josef Suk (1874 – 1935) Bohuslav Jan Martinů
(1890 – 1959) (ceho-american), Alois Hába (1893 – 1973)

Ungaria
Franz Lehár (1870 – 1948), Béla Viktor János Bartók (1881 – 1945) (româno-
ungur) (neoclasicism, polimetrie, disonațe, politonalism, naționalism), Emmerich ~
Imre Kálmán (1882 – 1953) Zoltán Kodály (1882 – 1967) (impresionism), Paul
Abraham ~ Ábrahám Pál (1892 – 1960), László Llajhta (1892 – 1963)

Grecia
Nikolaos Chalikiopoulos Mantzaros (1795 – 1872) (imnul Greciei), Dionysios
Lavrangas (1860 – 1941), Spyridon-Filiskos Samaras (1861 – 1917), Georgios
Lambelet (1875 – 1945), Smyrniote Manolis Kalomiris (1883 – 1962), Theodoros
Spathis (1884 – 1943), Marios Varvoglis (1885 – 1967) Dimitrios Levidis (1886 –
1951), Lykourgos „Loris“ Margaritis (1895 – 1953), Antiochos Evangelatos
(1903 – 1981), Nikos Skalkottas (1904 – 1949), Iannis Xenakis (1922 – 2001)
(româno-greco-francez), Mikis Theodorakis (1925 – ), Dinos Constantinides (1929 – ).

Estonia
Arvo Pärt (1935 – ) (minimalism).

Georgia
Aram Ilici Haceaturian (1904 – 1978).

Finlanda
Jean Sibelius (1865 – 1957), Erkki Melkartin, Selim Palmgren, Armas Launis
Heino Kaski, Ilmari Hannikainen, Einojuhani Rautavaara.

Danemarca
Carl August Nielsen (1865 – 1931), Herman David Koppel (1908 – 1998), Svend
Simon Schultz (1913 – 1998), Haakon Börresen, Peter Gram Jorgen Bentzon,
Flemming Weis, Vagn Holmboe, Per Norgard.

Suedia
Gösta Nystroem (1890 – 1966), Hilding Constantin Rosenberg (1892 – 1985),
Dag Ivar Wirén (1905 – 1986), Lars-Erik Larsson (1908 – 1986), Per Gunnar
70
Fredrik de Frumerie (1908 – 1987), Gustaf Allan Pettersson (1911 – 1980), Karl-
Birger Blomdahl (1916 – 1968), Ingvar Natanael Lidholm (1921 – 2017), Bengt
Hambraeus (1928 – 2000), Bo Nilsson (1937 – 2018), Wilhelm Peterson-Berger,
Wilhelm Stenhammar, Oskar Lindberg, Hugo Alfvén, Sven Erik Bäck.

Norvegia
Alf Thorvald Hurum (1882 – 1972), Fartein Valen (1887 – 1952), David Monrad
Johansen (1888 – 1974), Pauline Margrete Hall (1890 – 1969), Paul Ludvig
Irgens-Jensen (1894 – 1969) Bjarne Brustad (1895 – 1978), Knut Nystedt, Finn
Mortensn, Knut Wiggen

România
George Enescu (1881 – 1955) (impresionism, polimetrie), Mihail Jora (1891 – 1971),
Constantin Brăiloiu (1893 – 1958), Paul Constantinescu (1909 – 1963),
Constantin Marin (1925 – 2011) (corul Madrigal), Filip Lazăr, Marcel Mihailovici,
Stan Golestan, Tiberiu Brediceanu, Ionel Perlea, Alfonso Castaldi, Alfred
Alessandrescu (impresionism), Theodor Rogalski, Mihail Andricu, Constantin C.
Nottara, Marțian Negrea, Sabin Drăgoi, Dimitrie Cuclin, Sigismund Toduță,
Tudor Ciortea, Pascal Bentoiu, Wilhelm Berger, Dumitru Bughici, Dumitru
Capoianu, Mircea Chiriac, Gheorghe Dumitrescu, Ion Dumitrescu, Theodor
Grigoriu, Tudor Jarda Myriam Marbé, Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah, Doru
Popovici, Zeno Vancea, Laurențiu Profeta, Aurel Stroe, Nicolae Brânduș,
Cornel Țăranu, Anatol Vieru, Anii ’60 – ’70: Corneliu Cezar, Liviu Glodeanu,
Mihai Moldovan, Corneliu Dan Georgescu, Lucian Mețianu, Ioana Nona
Ottescu, Anii ’70 – ’80: Maia Ciobanu, Liviu Dănceanu, Călin Ioachimescu, Sorin
Lerescu, Valentin Petculescu, Doina Rotaru, Petru Stoianov, Anii ’80 – ’90: Dan
Dediu, Nicolae Teodoreanu, Livia Teodorescu, Mihaela Vosganian.

America
SUA
John Philip Sousa (1854 – 1932) (regele marșului american), Charles Edward
Ives (1874 – 1954) (politonalitate, poliritmie, experimentalism), Edgard Varèse (1883
– 1965) (franco-american) (experimentalism), William Grant Still (1895 – 1978)
(naționalism, Renașterea Harlem), Douglas Stuart Moore (1893 – 1969), Henry
Cowell (1897 – 1965) (experimentalism), George Gershwin (1898 – 1937)
(naționalism), Aaron Copland (1900 – 1990) (naționalism, plurinaționalism,
neoclasicism), Louise Talma (1906 – 1996), Samuel Osborne Barber II (1910 – 1981),
John Milton Cage Jr. (1912 – 1992) (experimentalism, aleatorism), Vivian Fine
(1913 - 2000), Milton Byron Babbitt (1916 – 2011) (serialism total), Leonard
Bernstein (1918 – 1990), George Henry Crumb (1929 –), Peter Schickele (1935 – ),
Warren Casey (1935 – 1988), Terrence Mitchell Riley (1935 – ), (minimalism, jazz)
Stephen~Steve Michael Reich (1936 – ) (minimalism, tobe – africană tradițională),
Philip Glass (1937 – ) (minimalism, sitar & tala – indiană tradițională), John Paul
Corigliano (1938 – ), Joan Tower (1938 –), Barbara Kolb (1939 – ), Ellen Taafe
Zwillch (1939 – ) (prima femeie care a câștigat Premiul Pulitzer pentru muzică),
Jim Jacobs (1942 –), John Coolidge Adams (1947 – ), Libby Larsen (1950 – ),
Tod Machover (1953 – ), Bright Sheng (1955 – ), Jennifer Higdon (1962 –).

71
 Mexic
Manuel Poncet (1888 – 1948), Silvestre Revueltas (1899 – 1940) Carlos Chavez
(1899 – 1978), Manuel Enríquez Salazar (1926 – 1994), Daniel Catán (1949 – 2011).

Argentina
Astor Pantaleón Piazzolla (1921 – 1992), Mauricio Raúl Kagel (1931 – 2008)
(argentiniano-german).

Brazilia
Heitar Villa-Lobos (1887 – 1959), Guido Antonio Santórsola (1904 – 1994)
(braziliano-uruguaian).

Asia
Japonia
Akira Ifukube (1914 – 2006), Joji Yuasa (1929 – ), Tōru Takemitsu (1930 – 1996),
Keiko Abe (1937 – ), Ryuichi Sakamoto (1952 – ).

Coreea de Sud China

Yiruma (1978 – ). Sheng Song-Liang~Bright) (1955 – ) (neoromantism).

Glosar
Pian preparat: pian căruia i se modifică sonoritatea prin introducerea de obiecte
diferite (foi, plăcuțe etc.) din materiale deosebite (plastic, hârtie, gumă, metale,
pânză etc.) între corzile instrumentului, fie pe toată întinderea claviaturii, fie numai în
perimetrul unor registre sau sunete, pe care autorul le dorește cu timbraje
neobișnuite. Un astfel de pian, care a fost pregătit, „preparat”, dinainte, spre a
introduce efecte noi de timbru, a fost denumit preparat. Inventatorul acestei practici
este John Cage (1938 – ). (DEX)
Glissando (it. alunecând): alunecare ascendentă sau descendentă de la un sunet
la altul prin microintervale, notată abreviat cu gliss. deasupra notei; între sunetul
iniţial şi cel final apare grafic o linie oblică spiralată. (Eugen-Petre Sandu)
Flageolet (fr.): sunetele armonice obţinute la instrumentele cu coarde: a) flageolete
naturale – prin uşoara atingere a degetului într-unul din punctele ce împarte coarda
în două, trei, patru etc.; se vor auzi sunete fără fundamentală, armonicele respectivei
porţiuni din coardă (v. armonice naturale); se notează cu nota ce s-ar auzi prin
apăsarea normală a coardei în locul respectiv cu 0 (zero) deasupra; b) flageolete
artificiale – prin folosirea a două degete: unul apăsat normal pe coardă, creând un
prăguş artificial, celălalt atingând coarda la distanţa de 5, 4, 3 M sau 3 m; se notează
cu note obişnuite pentru sunetul apăsat şi note rombice goale pentru sunetul atins;
se pot folosi concomitent cifre arabe pentru digitaţie. Timbrul este fluierat, sticlos; la
instrumentele de suflat flageoletele se obţin prin mărirea presiunii în coloana de aer,
rezultând o vibraţie pe segmente a acesteia; la harfă flageoletul se obţine apăsând
mijlocul corzii cu muchia palmei. (Nicolae Racu)
Surdină: accesoriu ce modifică timbrurile şi diminuează intensitatea sunetului
instrumentelor muzicale: pedală (la pian), pieptene (aplicat peste corzile
instrumentelor de profil), con (din lemn, plastic, carton, cauciuc, introdus în pavilionul
instrumentelor de suflat). La percuţie, efectul se obţine prin atingerea membranei
tobelor, timpanilor ş. a., cu palma. (Daniela Carman-Fotea)
72
 Pizzicato (it. – ciupit): 1. la instrumentele cu coarde şi arcuş indică modalitatea de
a pune coarda în vibraţie prin ciupirea acesteia, de regulă, cu un deget al mâinii
drepte (deci nu prin frecare cu arcuşul); se notează pizzicato sau, prescurtat, pizz.
pe primul sunet care se cere a fi cântat în această manieră; unde se revine la folosirea
arcuşului se notează coll arco sau arco; pentru prima oară indicaţia apare la
Monteverdi; în cazul viorilor sau al violelor, instrumentele rămân în poziţie normală,
la gâtul instrumentistului; în situaţia unor secţiuni mai lungi (ex. Polca pizzicato de
Strauss sau partea a III-a din Simfonia a IV-a de Ceaikovski etc.) scrise în pizz.,
aceste instrumente pot fi ţinute ca o mandolină. Începând cu unele piese de
virtuozitate (de Paganini), se foloseşte pizz. cu mâna stângă pe fragmente foarte
scurte sau chiar pe câte o notă, de cele mai multe ori în combinaţie cu producerea
normală a sunetului (cu arcuşul); aceste note (pizz. cu stânga) vor avea deasupra
semnul +. 2. denumire pentru lucrări destinate a fi interpretate în pizzicato: Polca
Pizzicato şi Noua Polcă Pizzicato de J. Strauss, pizzicato din baletul Silvia de
L. Delibes sau pizzicato din baletul Raymonda de A. Glazunov. 3. în cazul baletelor,
pizzicato semnifică şi o variaţie solistică interpretată de balerine. (Nicolae Racu)
Polimetrie (gr. polis – mult, metron – măsură): termenul defineşte suprapunerea
unor măsuri (structuri metrice) diferite; polimetria se întâlneşte frecvent în folclorul
european (mai ales al popoarelor răsăritene), asiatic, african şi în cel al populaţiilor
situate în insulele Pacificului; în muzica cultă europeană apare încă din Ars Nova
(sec. XIV), iar în sec. XX ajunge la o intensă utilizare; exemple de polimetrie – şi într-o
formă extremă – executarea a două (sau mai multe) melodii fără nici un fel de
legătură între ele, există şi în cele mai echilibrate etape ale istoriei muzicii precum
clasicismul (opera Don Giovanni de Mozart, actul I suprapunerea orchestrei mici
peste o orchestră obişnuită). Printre compozitorii care au folosit cu remarcabile
rezultate polimetria: Igor Stravinski, Béla Bartók, Karl Heinz Stockhausen,
George Enescu. (Nicolae Racu)
Poliritmie (gr. polis – mult, ritmos = ritm): termenul desemnează suprapunerea a
două sau mai multe structuri ritmice diferite ce se încadrează în acelaşi metru
(măsură); se găseşte în muzica populară a diverselor popoare; în muzica europeană
apare încă din Ars Nova, odată cu diferenţierea melodică-ritmică a vocilor în cadrul
unei structuri polifonice. (Nicolae Racu)
Politonalitate: termenul desemnează suprapunerea a două (sau mai multe)
tonalităţi în cadrul unei compoziţii musicale, fără ca una din aceste tonalităţi să capete
preponderenţă; diferenţa de cvinte între centrii tonali trebuie să fie de cel puţin 7, altfel
elementele tonale ar putea duce la convergenţă prin încadrarea într-un acord comun.
Olivier Messiaen priveşte politonalitatea ca un caz particular al polimodalismului.
Politonalitatea, ca procedeu componistic, apare atât prin lărgirea frontierelor
tonalităţii (în postromantism), cât şi prin incursiunile lui Debussy în universul modal
şi este frecvent utilizată în creaţiile unor compozitori ai sec. XX: Igor Stravinski, Béla
Bartók, membrii grupului celor şase (şi în special Darius Milhaud şi Arthur
Honegger), Maurice Ravel, Erik Satie ş.a. (Nicolae Racu)
Grupul celor şase: cenaclu muzical-artistic, denumit astfel după Grupul celor cinci,
admirat de componenţii cenaclului, constituit în muzica franceză în anul 1918, în jurul
lui Erik Satie (mentorul grupului, fără a face parte din el) de către: Arthur Honegger,
Darius Milhaud, Francis Poulenc, Georges Auric, Louis Durey, Germaine
Tailleferre; estetica lor comună, cu toate că temperamentele artistice erau extrem
73
de diferite, este o reacţie împotriva wagnerismului şi a impresionismului, fiind totodată
o reîntoarcere spre simplitate şi obiectivitate, spre clasicismul francez. Denumirea de
grup apare prima oară în articolul Les Cinq Russes, Les Six Francais et M. Eric Satie
în ziarul Comœdia. Lor le aparţine lucrarea colectivă Les mariés de la Tour Eiffel
(lib. J. Cocteau, decoruri şi costume Jean Hugo); G. Auric compune uvertura,
Fr. Poulenc – discursurile generalului, A. Honegger – un marş funebru, D. Milhaud
– un marş nupţial, G. Tailleferre – un cadril). (Nicolae Racu)
Cromatic (gr. chroma – culoare): termen care defineşte în sistemul tonal, o structură în
care predomină semitonurile. Gama cromatică, gama alcătuită din succesiunea a
12 sunete, care se succed la distanţă de semiton. Intervalul chromatic este
intervalul ale cărui sunete se găsesc la o distanţă de mai mult de şase 5te perfecte.
(Jean Lupu)
Disonanţă: senzaţie dezagreabilă, de tensiune şi dezechilibru prin ascultarea
simultană a unor sunete care se resping. (Gabriel-Constantin Oprea)
Simfonia modernă: Compozitorii sec. XX se înscriu pe două coordonate: 1) pe
cea a respectării tradiţiei clasice, în creaţia simfonică a lui Serghei S. Prokofiev,
Arthur Honegger, Paul Hindemith, Dimitri D. Şostakovici, G. Enescu, multe
dintre lucrările acestora având şi tendinţe programatice (Honegger în Simfonia
Liturgica, Hindemith în Mathis pictorul, Şostakovici în Simfonia Leningradului şi în
Simfonia anul 1905); 2) pe cea a unei inovaţii puternice, la I. Stravinski (Simfonia
psalmilor), O. Messiaen (Simfonia Turangalia).
Şi în muzica românească, simfonia s-a bucurat de un interes deosebit: Simfonia în
La major a lui George Stephănescu, remarcabilele Simfonii ale lui George Enescu
(Simfonia I în Mi bemol major, Eroica enesciană op. 13, Simfonia a II-a în La major
op. 17, Simfonia a III-a în Do major op. 21 pentru orchestră mare, orgă, pian şi cor şi
Simfonia de cameră op. 33, ultima lucrare a Maestrului, precum şi simfoniile lui Mihail
Jora, Dimitrie Cuclin (18 simfonii), Mihail Andricu, Sigismund Toduţă, Paul
Constantinescu, Zeno Vancea, Gheorghe Dumitrescu, Pascal Bentoiu, Doru
Popovici, Wilhelm Berger, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Theodor
Drăgulescu, Cornel Ţăranu, Vlad Ulpiu, Sorin Vulcu, Liviu Dandara, Dan Buciu,
Liana Alexandra, Şerban Nichifor ş.a.
Dacă ciclul simfonic normal este de 4 mişcări, unii compozitori l-au diminuat, alţii
l-au amplificat (până la 6-7 mişcări şi chiar mai multe). (Nicolae Racu)
Poem simfonic: lucrare orchestrală de ample dimensiuni scrisă într-o singură
mişcare cu formă liberă, ce urmăreşte programul literar sau este încadrată în
structura formei de sonată, de lied, rondo, temă cu variaţiuni. Poemul simfonic
apare în romantism odată cu binecunoscutul Tasso compus de Fr. Liszt, în deceniul
cinci al sec. XIX, şi se constituie într-un gen specific al muzicii cu program; având
o intimă corelaţie între poezie şi muzică, poemul simfonic recreează pretextul literar
(liric, epic, dramatic, filozofic etc.) cu mijloacele specifice artei sonore; temele
muzicale – eliberate de constrângerile clasice – se contopesc, ideile literare capătă
noi forme, se metamorfozează, dând viaţă unor construcţii muzicale. Compozitori:
Franz Liszt (creatorul poemului simfonic şi autor a 12 lucrări de acest gen: Tasso,
Orfeu, Prometeu, Preludiile, Idealurile, Bătălia hunilor, Mazeppa, Sunetele festive ș.a.),
Bedřich Smetana (Patria mea), Richard Strauss (Macbeth, Don Juan, Moarte şi
transfiguraţie, Till Eulenspiegel, Aşa grăit-a Zarathusta, Don Quijote şi O viaţă de
erou), Jan Sibelius (Finlanda, Tapiola, Kullerovo), Ottorino Respighi (Fântânile
74
Romei, Pinii din Roma şi Serbări romane), César Franck (Vânătorul blestemat,
Psyche, Les Djins), Hugo Wolf (Penthesilea), George Enescu (poemul vocal-
simfonic Vox Maris), Alfred Alessandrescu (Didona, Acteon) etc.
Genuri înrudite cu poemul simfonic: simfonie-poem (Manfred de P.I. Ceaikovski),
tabloul simfonic (O noapte pe muntele pleşuv de M.P. Mussorgski), uvertura-
fantezie (Romeo şi Julieta, Francesca da Rimini, Hamlet de P.I. Ceaikovski),
uvertura solemnă (Uvertura solemnă Anul 1812 de P.I. Ceaikovski), suita
orchestrală romantică (Şeherezada de N.A. Rimski-Korsakov) etc. (Nicolae Racu)
Orchestră (gr. orchestra): Sec. XX cunoaşte o revenire a repertoriului destinat
acestui tip de formaţie: a) orchestră de instrumente vechi, destinată exclusiv
repertoriului vechi, cu o componenţă variabilă, interesantă pentru culoarea sonorităţii;
b) orchestră semisimfonică (formaţie simfonică redusă); c) orchestră de muzică
militară ori de promenadă: fanfara (alămuri, lemne şi percuţie), repertoriu specific,
cântă la ceremoniile militare, dar şi muzică simfonică (în transcripţii); sonoritatea este
caldă, dar şi strălucitoare datorită timbrurilor instrumentelor componente; câteodată
fanfarele sunt denumite banda; d) orchestră de jazz (componenţă variată, suflători
şi percuţie; marile orchestre de jazz mai sunt denumite big band); e) orchestră de
salon (componenţă variabilă, destinată spectacolelor de divertisment, restaurantelor
etc.); f) orchestră populară (are un repertoriu folcloric şi uneori instrumente specifice
unui popor, de ex. orchestră de balalaice sau orchestră de bandure la slavii
răsăriteni). Subliniem că această enumerare nu este exhaustivă.
Din perspectivă istorică observăm că iniţial (sec. XVI – XVII) orchestrele erau de
dimensiuni reduse, formate mai ales din corzi şi, eventual, suflători; în genere nu
lipsea clavecinul; orchestra de operă avea şi instrumente ce nu se utilizau în
orchestrele simfonice incipiente; nu peste mult timp (sec. XVIII) anumite formaţii
aveau să capete numeroşi suflători şi o percuţie mai amplă (Suitele lui Händel Foc
de artificii şi Muzica apelor); un moment important în evoluţia orchestrei îl va constitui
orchestra de la Mannheim.
În zorii clasicismului Haydn stabileşte orchestra simfonică mică (tutti mic): 2
flauţi, 2 oboi, 2 clarineţi, 2 corni, 2 trompete, 1 pereche de timpani, coarde (vioara 1,
vioara a 2-a, violă, violoncel, contrabas), în care în loc de 2 flauţi putea cânta un
singur flaut, puteau lipsi clarineţii, câteodată fagoţii; acesta este tipul de formaţie
pentru care au fost compuse majoritatea lucrărilor simfonice clasice.
Beethoven introduce trombonii abia în Simfonia a 5-a (a Destinului).
Muzica romanticilor necesită un aparat orchestral mai vast; se constituie orchestra
simfonică mare (tutti mare): 3 flauţi, 3 oboi (eventual 2 oboi + 1 corn englez),
3 clarineţi (2 clarineţi + 1 clarinet bas), 3 fagoţi (2 fagoţi + 1 contrafagot), 4 corni,
3 trompete, 3 tromboni + 1 tubă, percuţie (2 perechi de timpani) şi un corp numeros
de coarde (16 vioara 1°, 14 vioara 2°, 12 viole, 10 violoncele, 8 contrabaşi); pentru
astfel de formaţii au compus H. Berlioz, Fr. Liszt, P.I. Ceaikovski, A. Dvořák ș.a.
Odată cu R. Wagner şi această orchestră devine insuficientă, iar compozitori
precum Bruckner, Mahler măresc formaţiile ajungând la Simfonia celor 1000 de
Mahler (cu o orchestră de aproximativ 140 de membri). În mod curent, marile
orchestre simfonice sunt compuse din aproximativ 100 de instrumentişti. Spre
deosebire de muzica de cameră, unde fiecare instrumentist are vocea sa, în cadrul
orchestrei mari un număr de interpreţi (ex. fiecare partidă din cadrul coardelor) cântă
aceeaşi voce. (Nicolae Racu)
75
76
Componența orchestrei moderne
DVD01: Evul Mediu (sec. IV – XIV)
Muzica religioasă (sec IV – XV)
Cântul ambrozian (sec IV)
 Ecce apertum est Templum tabernaculi
 Improperia With Two Ambrosian Antiphones
 Te Deum laudamus

Cântul galican (sec V – IX)

 Ego sum (Je suis)
 Tenebrae factae sunt
 Venite, populi

Cântul bizantin (sec VI – XV)

 Roman Melodul (sec V – VI)
 Kontakion of Christmas
 Nativity of Christ (Kontakion)
 Prodigal Son (Kontakion)

Sfântul Andrei Criteanul ~ din Creta (675 – 749)

 Great Canon (Long Version)
 Great Canon (Short Version)

Sfântul Ioan Damaschinul (675 – 749)

 First Paschal Canon
 Second Paschal Canon
 Canon I Adagio
 Hymn Come ye faithful, raise the strain
 Prayer (I)
 Prayer (II)

 Sfântul Ioan Cucuzel ~ Ioannis Koukouzelis (1275~1280 – 1360)

 Greek Byzantine Choir
 Psalm no 1
 Psalm no 2

Ioan ~ Ioannis Kladas (sec XIV – XV)

 Konoinikon for Pentecost
77
Chrysaphes cel Nou ~ Manuel Doukas Chrysaphes (1440 – 1470)
 Asmatic Odes of Christmas
 Cherubic Hymn
 Lament for the fall of Constantinople
 Like A Lion You Lay Down

Filotei sân Agăi Jipei (1639 – 1721~1729)

 Gustați și vedeți
 La Sfânta Liturghie
 Polihronion
 Trisaghionul Liturgic Aghios o Theos

Cânturi bizantine din diverse perioade

 Cânturi bizantine din diverse perioade (părțile 1 și 2)
 Come ye peoples
 Monks of Monastery Simonopetras (Athos)
 Praise the Lord from the Heavens
 The Lamentations of Holy Friday
 Divine Liturgy

Cântul gregorian (sec VI – XI)

Notker Balbulus (840 – 912)

 Natus Ante Saecula
 Quid tu, virgo

Sfântul Tuotilo (850 – 915

 Solesmes Cunctipotens

Wipo de Burgundia (995 – 1048)

 Victimae Paschali Laudes

Hermann of Reichenau (1013 – 1054)

 Salve Regina
 Grates honos hierarchia (Sequentia)

Adam de Saint-Victor (m. 1146)

 Maria, Stella Maris
 Superne Matris Gaudia
 Ecce Dies Celebris (Pascha)
 The Ascension
 Zyma Vetus Expurgetur
78
Tommaso da Celano (1185 – 1265)
 Dies irae (Den hnevu)

Sfântul Toma de Aquino (1225 – 1274)

 Missa De Angelis

Jacopo de Benedictis (Jacopone da Todi) (1236 – 1306)

 Stabat Mater dolorosa

Cânturi gregoriene din diverse perioade

 Adoro Te Devote
 Ave Maris Stella
 Benedictinos
 Deum Verum
 Magnificat Anima Mea Dominum
 Pange Lingua Gloriosi
 Salmo 117
 Salve Regina (Simple Tone)
 Tantum Ergo Sacramentum
 The Litany of the Saints
 Veni Creator Spiritus
 Alleluia pascha nostrum

Cântul mozarabic (sec VIII)

 Alleluia & Islamic Mauritanian Samaa
 Alleluia
 Aperiat tibi Dominus
 Beatus vir
 Dominus Regnavit
 Dum Pater Familias
 Gloria
 Gratias Dei Patris
 Miserere, miserere
 Pater noster
 Sacrificium (Vox clamantis)
 Sanctus

Misticismul german (sec XII)

Hildegard von Bingen (1098 – 1179)
 The Very Best Of Hildegard von Bingen
 Alleluia, o virga mediatrix
 Voices of Angels, Voices of Ascension
 Canticles Of Ecstasy Medieval Music

79
Cântul anglican (sec XIV)
 Sumer is icumen in (canon)

Cântul islamic (sec XV)

 Islamic Call To Prayer

Muzica slavă (sec X)

Cultura Novgorodului
 Epic Medieval Slavic Fantasy of Novgorod
 Russian traditional Folk Music of Novgorod

Muzica laică (sec XI - XIV)

Trubaduri francezi (langue d'oc - sud)
Guillaume de Poitiers ~ Guillaume IX d'Aquitaine (1071 – 1126)
 Farai un vers pos mi sonelh
 Pos de chantar pres talenz

Marcabru din Gasconia (1086 – 1127)

 Bel m'es quan li fruch madur
 Dirai vos senes duptansa
 L'autrier just'una sebissa
 L'autrier, a l'essida d'abriu
 Pax In Nomine Domini (harpă)
 Pax In Nomine Domini (vocal)

Arnaut de Mareuil (11xx – 12xx)

 La grands beutats el fins ensenhaments
 L'ensenhaments el prètz e la valors

Jaufré Rudel (1113 – 1170)

 Imlaya
 Lanquan li jorn (by Jacmelina)
 Medieval Music
 No sap chantar
 Officium lusorum
 Quan lo rius de la fontana
 Quan lo rossinhols

Chrétien de Troyes (1130 – 1180)

 Amors tencon et bataille
 D'amors, qui m'a tolu a moi

80
Guiraut de Bornelh ~ Giraut de Borneil (1138 – 1215)
 Non puesc sofrir
 Reis Glorios
 Si’us quèr conselh, bèla amai Alamanda

Raimbaut d'Orange (1140~1145 – 1173)

 Gaucelm diguatz m'al vostre sen
 Pos tals sabers

Bertran de Born (1140 – 1215)

 Chanson
 D'un sirventes noùm cal far loignor ganda
 Rassa tan creis

Bernard de Ventadour (1145 – 1195)

 Ben m'an perdut
 Can vei la lauzeta mover
 Quand l'herba fresca

Gaucelm Faidit (1150 – 1205)

 Chant e Deport
 Fortz chausa es
 Jamais nuill temps
 Lo rossinholet salvatge
 Vos que.m semblatz dels corals amadors

Jean de Brienne (1170 – 1237)

 Variation (modern version)

Peire Vidal ~ Pietro Vidale ~ Petrus Vitalis (1175 – 1205)

 A per pauc de chantar
 Anc no mori per amor ni per al
 Baron, de mon dan covit
 Be m pac d'ivern
 Plus qu'el paubres (instrumental)
 Pos vesem que l'iverns s'iral
 Pus tornatz sui en Proensa
 S'ieu fos en cort

Gautier de Coincy (1177 – 1236)

 Les Miracles de Nostre Dame

Raimbaut de Vaqueiras (1180 – 1207)

 Altas undas que venetz sus la mar
 Aras pot hom conoisser e proar
 Guerras ni platz no son bos
 Kalenda Maya
 Ondas do mar & Altas undas que venez suz la mar
 Savis e fols, humils et ergulhos

81
Pèire Cardenal ~ Cardinal (1180 – 1278)
 Razos es qu'ieu m'esbaudei
 Tartarassa ni voutor
 Un sirventese novel vuelh comensar

(Lo) Monge de Montaudon (călugărul din Montaudon) (1193 – 1210)

 Fort m'enoya

Thibaut Roi de Navarre~de Champagne (1201 – 1253)

 Au tans plein de felonie
 Chancon d'amour (Contre le tems qui devise)
 Chancon ferrai
 Chanson mariale
 Comencerai a fere un lai
 Dame, ensinc est qu'il m'en covient aler
 Danse royale et chanson de croisade
 De fine amor
 J'aloie l'autre jor errant
 Seignor, sachiez qui or ne s'en ira

Guiraut Riquier ~ Giraldo Ricchieri (1230 – 1292).

 Cantiga 376
 Eloqventia
 Humils forfaitz
 Humils, forfaitz, repres e penedens
 Jesus Christ
 Medieval Music
 Prélude, Touichia & M'Cedder
 Pus astres no m'es donatz
 Volontièrs faria, Cantiga 2

Truveri francezi (langue d'oïl – nord)

Blondel de Nesle (1155 – 1202)
 L'amours dont sui espris
 Onques maiz nus hom ne chanta
 A L'entrant d'este

Gauthier~Conon de Béthune (1160 – 1219)

 Ahí! Amours
 Bele douce dame chiere
 Bien me deüsse targier
 Oimi! Amors, si dure departie
 Tant ai amé c'or me convient haïr

82
Colin Muset (1210~1250 – 1230~1270)
 En may
 Quand je voy iver retorner
 Renverdie
 Sire cuens
 Volez oïr la muse

Adam de la Halle (1240 – 1287)

 Chansonettes
 D'Amoureus (Les jardines de courtoisie)
 Glorieuse Vierge Marie
 Le jeu de Robin et Marion
 Se li maus c'amours envoie

Gillebert~Guillebert de Berneville (activ 1250 – 1270)

 Biau Gillebert, dites, sil vos agree
 De moi doleros vos chant (modern version)
 Haute chose a en amour

Minnesängeri germani
Wolfram von Eschenbach (1160~1180 – 1220)
 Ich han nach lieben friunde
 Parzival
 Sigunes Klage
 Tagelied der morgenblic

Walther von der Vogelweide (1170 – 1230)

 Alterslied
 Nu alrest lebe ich mir werde
 Palästinalied
 Under der linden

Neidhart von Reuental (1190 – 1240)

 Der Veyhel
 Ich sahe die haide
 Mayenzeit one neidt
 Meie din liechter schin
 Meye Dein
 Mir is ummaten leyde (Maßlos leide ich darunter)
 Mittelalter
 Owe dirre not
 Sing ein guldein hun
 So blossen wir den anger nie gesahen
 Sumer deiner suzzen wunne
 Vreut euch wol gemuten kind
 Willekomen sumerweter süeze
 Winder wie ist

83
Ulrich von Liechtenstein (1200 – 1275)
 Holger Schäfer
 Vokalensemble

Tannhäuser (n. 1245 – 1265)

 Ich lobe ein wib

Heinrich von Meißen ~ Frauenlob (1250 ~ 1260 – 1318)

 Die kuniginne von saba
 Kreuzleich
 Medieval Music

Heinrich von Ofterdingen (activ sec XIII)

 Deutsche Ballade von Folkskammer

Hugo von Montfort (1357 – 1423)

 Fro welt

Meistersingeri germani

 Hans Sachs (1494 – 1576)

 Die Meistersinger von Nürnberg (meisterlied)
 Die Meistersinger von Nürnberg (final part)
 Silberweise
 Wo das hauß nit bawet der Herr

Truveri englezi

Richard Inimă-de-leu (1157 – 1199)

 Chansons

Trubaduri spanioli

Guiraut~Giraut~Guerau III de Cabrera~Cabreira (m. 1160~1161)

 Biografia de Guerau de Cabrera

Truveri spanioli

Alfonso X cel Înțelept ~ El Sabio (1221 – 1284

 Cantigas Santa Maria

84
Ars Antiqua (sec XII - XIII)

Școala pariziană de la Notre Dame

Magister Leoninus (1135 – 1201)

 Assumpta est Maria
 Codex Manesse (Gloria in excelsis Deo)
 Codex Manesse (Organum a due voci)
 Gaude Maria Virgo
 Locus iste (Organum a due voci)
 Messe du Jour de Noël
 Organum duplum
 Portative
 Viderunt omnes

Magister Perotinus ~ Pérotin le Grand (1150~1165 – 1200~1230)

 Beata Viscera
 Organum Triplum (Pascha nostrum immolatus)
 Sederunt principes (Organum)
 Viderunt Omnes (4 vocum) (Codex Manesse)

Leoninus & Perotinus

 Magnus Liber Organus (lucrare comună)
1. Etenim sederunt principes ~ Introit
2. Sederunt principes ~ Gradual
3. Video celos apertos ~ Alleluya
4. Video celos apertos ~ Communion

Guillaume de Lorris (activ 1200 – 1240)

 Roman de la Rose

Rondelul polifonic

John of Fornsete ( ? – 1238)

 Sumer Is Icumen In

Adam de la Halle (1240 – 1287)

 Glorieuse Vierge Marie
 Le jeu de Robin et Marion
 Se li maus c'amours envoie

85
Ars Nova (sec XIII - XIV)
Ars Nova inițială (Ars Nova)

Franța

Raoul Chaillou de Pesstain (12xx – 13xx)

 Le Roman de Fauvel (I)
 Le Roman de Fauvel (II)

Philippe de Vitry (1291 – 1361)

 Ars Nova
 Garrit gallus
 In Arboris
 Motetes et chansons
 Vos qui admiramini Gratissima Virginis Gaudete

Guillaume de Machaut (1300 – 1377)

 Best Ballades
 La Messe de Nostre Dame
 Tant doucement
 Je puis trop bien
 En amer a douce vie
 He! Dame de valour
 Ma fin est mon
 De toutes flour
 Chanson baladee
 Douce dame jolie
 Puis qu'en oubli

Jehan de Lescurel (sec XIV)

 A vous, douce debonnaire
 Abundance de felonnie
 Comment que, pour l'eloignance
 De la grant joie d'amours
 Gracïeusette

Italia – Școala Florentină

Francesco Landini (1325 – 1397)

 Ecco la primavera (balatta)
 Non avra ma' pieta questa mia Donna

86
Jacopo da Bologna (1340 – 1386)
 Italian Madrigals
 Fenice fu'
 Di novo è giunto un chavalier errante
 Non al suo amante più Diana piacque
 Posando sopra un'acqua (La reverdie)

Giovani da Cascia (mijl. sec XIV)

 Con brachi assai
 Io son un pellegrin (Strumentale)
 Per larghi prati

Gherardello da Firenze (1320~1325 – 1362~1363)

 De` poni amor a me
 L' vo' bene a chi vol (monophonic ballata)
 Quand' amor
 Tosto che l'alba (caccia)

Niccolò da Perugia (sec XIV)

 Dio mi guardi
 Il megli' è pur tacere
 La fiera testa che d'uman si ciba
 La fiera testa
 Molto mi piace
 Non so che di me fia
 giustitia regina
 sommo specchio
 Povero pellegrin
 Stato nassum ferma

Johannes Ciconia ~ Jean Ciconne de Liège (1370 – 1412)

 Rosa Bella

Ars Nova finală (Ars Subtilior)

Ars Subtilior până la 1400

Jean Vaillant (activ 1360 – 1390)

 Par maintes foys

Jean Cuvelier (activ 1372 – 1387)

 Se Galaas et le puissant Artus

87
Jean~Johannes Galiot (activ 1380 – 1395)
 En atendant d'avoir la douce vie
 En atendant souffrir
 Le sault perilleux a l'aventure prins

Jean So(u)lage (activ sf. sec. XIV),

 Fumeux fume par fumee (Codex Chantilly)

Trebor (activ 1380 – 1400)

 Se July Cesar, Rolant et roy Artus

Ars Subtilior după 1400

Jean de Greniers~Tapissier (1370 – 1408~1410)

 Credo

Baude Cordier (1380 – 1440)

 Belle, bonne, sage
 Ce jour de l'an (rondeau)
 Se cuer d'amant par soy humilier
 Tout par compas suy composés

Nicholas Grenon (1380 – 1456)

 La plus belle
 La plus belle et doulce figure
 Nova vobis gaudia

Jean Cesaris (activ 1390 – 1420)

 Bonté, bialté (ballade)
 Le dieu d'amours (ballade)
 Rondeaux

88
DVD02-03: Renaștere (sec. XV – XVII)
Școlile polifonice (sec XV – XVII)
Școala polifonică franco-flamandă
Leonel Power (1370 – 1445)
 Beata progenies

John Dunstable (1390 – 1453)
 Ave Maris Stella
 Magnificat
 Quam Pulchra Es

Guillaume Dufay~Du Fay (1397 – 1474)

Laică
 The Early Chansons
 Bon jour, bon mois
 J'atendray tant qu'il vous playra
 Je dois bien complaindre et gemir
 Je veuil chanter de cuer joyeux
 Lamento for Constantinopole
 Miserere Nostri (Vexilla Regis)
 Mon chier amy
 Ne je ne dors ne je ne veille
 Salve flos tusce gentis Florencia
Religioasă
o Magnificat
 Magnificat
o Misă
 Missa Caput
 Missa Ecce ancilla Domini
 Missa L'Homme Armé
 Missa Se la face ay pale
 Gloria
 Gloria Ad Modum Tubae
 Gloria in excelsis
o Motet
 Nuper rosarum flores
 Alma redemptoris mater
 Letabundus exsultet fidelis chorus
 Ecclesie militantis

89
Gilles de Binche (Binchois ~ Gilles de Bins) (1400 – 1460)
 Les 26 airs classique

Jean~Johannes Ockeghem (1410 – 1497)

Laică
 Quant de vous seul je pers la veue (rondel)
Religioasă
o Misă
 Missa Caput
 Missa l'Homme Armé
o Motet
 Deo gratias
 Déploration sur la mort de Binchois
 Ma maitresse
 Ockeghem Salve Regina
 Planctus sur la mort de Binchois
 Qu'es mi vida, preguntais
o Requiem
 Requiem aeternam

Jehan le Taintenier ~ Jean Teinturier ~ Johannes Tinctoris (1435 – 1511)

o Misă
 Missa l'Homme Armé
 Missa Sine Nomine
 Missa Vinnus Vina
o Motet
 Virgo Dei

Josquin des Prez~Prés (1440 – 1521)

o Misă
 Missa Ave Maris Stella
 Missa Hercules Dux Ferrariae
 Missa l'Homme Armé
 Missa Pange Lingua
o Motets & Chansons
 Allegez moy
 Ave Maria
 Motets & Chansons

Hayne van Ghizeghem (1445 – 1476~1497)

 Gentilz Galans
 Amours amours

Gaspar van Weerbeke (1445 – 1516)

 Ave, Stella Matutina (motet)
 Mater digna Dei
 Verbum caro factum est

90
Alexander Agricola (1446 – 1506)
o Chanson
 Ay Je rien fet
 Fortuna desperata
 Jam fulsit sol de sidere
 Regina Caeli
 Salve Regina
o Magnificat
 Magnificat
o Misă
 In minen sin
 Le serviteur
o Motet
 Lamentatio Jeremiae

Jakob Obrecht (1450 – 1505)

o Misă
 Missa Maria Zart
 Missa Sub Tuum Praesidium
o Pasiune
 Passio secundum Matthaeum

Franchino Gaffurio~Gafori ~ Franchinus Gaffurius (1451 – 1522)

o Misă
 Missa De Carneval
o Motet
 Adoramus te Christe
 Musices septemque modos planetae
 Sacrum Convivium
 Stabat Mater

Antoine de Févin (1470 – 1511~1512)

o Chanson
 Il fait bon aimer l'oyselet
o Misă
 Missa Requiem Pro Fidelilbus Defunctus
o Motet
 Sancta Trinitas
 Zain, recordata ist Ierusalem
o Requiem
 Requiem (1. Kyrie)

91
Philippe Verdelot (1508 – 1552)
o Hymnal
 Per Lignum
o Madrigal
 Intavolature de li Madrigali
 Donna leggiadr' et bella
 Italia mia, benché 'l parlar sia indarndolce nocte
o Misă
 Gregorian Chant (5. Agnus Dei)
o Motet
 Ave Maria
 Beata es Virgo Maria

Jacques Arcadelt (1504~1505 – 1568)

o Madrigal
 Ahime, ahime, dov'è'l bel viso
 Il bianco e dolce cigno
o Misă
 Missa Noe Noe

Cipriano de Rore ~ Cyprien de Rore (1515~1516 – 1565)

Laică
 Mia benigna fortuna
 Mon petit coeur
Religioasă
 Missa Praeter rerum seriem
 Dixit Dominus (Vesper psalms for Christmas Day)
 Fratres Scitote
 O, Altitudo Divitiarum
 Sub tuum praesidium

Philippe de Monte (1521 – 1603)

Laică
 Sortez mes pleurs
Religioasă
 Missa Si ambulavero & other compositions

Școala polifonică de la Roma

Bartolomeo Tromboncino (1470 – 1535)
Laică
 Se ben hor non scopro il foco
 Ostinato vo' seguire
 Zephiro spira
 Vale Diva
 Tu dormi
 Sú, sú leva, alza le ciglia

92
Religioasă
 Ave Maria
 Vergine bella

Costanzo Festa (1485~1490 – 1545)

Religioasă
o Motet
 10 Motets

Nicolà Vicentino (1511 – 1575~1576)

Laică
 L'aura che'l verde lauro
 Musica prisca caput - Exaudi

Giovanni Animuccia (1520 – 1571)

Religioasă
o Misă
 Missa Victimae Paschali Laudes

Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525 – 1594)

Laică
 The Book of Madrigals
Religioasă
o Misă
 Missa Brevis
 Missa Papae Marcelli
o Motet
 Motets for 5 voices

Orlando di Lasso ~ Orlandus Lassus ~ Roland de Lassus (1532 – 1594)

Laică
 Villanelle, moresche e altre canzoni
Religioasă
o Misa
 Missa Venatorum
 Missa super 'Osculetur me'
o Psalm
 Psalmi Davidis Poenitentiales

Giovanni Maria Nanino (1543 – 1607)

Religioasă
o Misă
 Mass for Eight Voices

Luzzasco Luzzaschi (1545 – 1607)

Laică
o Madrigal
 Lady Madrigals

93
Francesco Soriano ~ Soriano nel Cimino (1549 – 1621)
Religioasă
 Motetula de Passione

Emilio de' Cavalieri (1550 – 1602)

Religioasă
 Rappresentazione Di Anima Et Di Corpo

Luca Marenzio (1553 – 1599)

Laică
o Madrigal
 Madrigaux à 5 et 6 voix

Carlo Gesualdo da Venosa (1560 – 1613)

Laică
o Madrigal
 Madrigals, Book 6
Religioasă
 Música sacra a 5 voces

Felicio Anerio (1560 – 1614)

Religioasă
 Christus factus est
 O, Jesu Mi Dulcissime

Jacopo Peri (1561 – 1633)

Laică
 Al canto, al ballo, all'ombra
 Peri un di soletto
 Tu dormi e'l dolce sonno

Gregorio Allegri (1582 – 1652)

Religioasă
o Misă
 Missa Vidi Turbam Magnam
 Miserere mei, Deus

Școala polifonică venețiană

Adrian Willaert (1490 – 1562)
Laică
o Madrigal
 Aspro core et selvaggio
 Dolce vita mia, Frans Floris
o Villanela
 A quando a quando havea
 Sempre mi ride sta donna dabbene
 Vecchie letrose
94
Religioasă
o Misă
 Missa Christus Resurgens
o Motet
 Three Motets

Andréa Gabrieli (1510 – 1585)

Laică
o Madrigal
 O, beltà rara
o Canzona
 Canto canto festa festa
Religioasă
o Corală
 Alleluia
 Ego sum qui sum
 Maria Magdalene
o Magnificat
 Magnificat a 12
o Misă
 Misa Brevis
o Psalm
 Psalmi Davidici
o Requiem
 Sopra la morte d'Adriano Willaert

Gioseffo Zarlino (1517 – 1590)

Religioasă
 Kanon in Intervallumkehr
 Pater Noster

Baldassare Donato (1525~1530 – 1603)

Laică
 Chi la Gagliarda
 Vorrei che tu cantassi una canzone

Annibale Padovano (1527 – 1575)

Laică
 O vui Greghette belle inamuràe
Religioasă
o Misă
 Messa a 24 voci

Claudio Merulo da Corregio (1533 – 1604)

Laică
 Che fia dunque di noi
95
Religioasă
o Misă
 Missa Susanne un giour

Gioseffo~Giuseppe Guami (1535 – 1611)

 In die tribulationis

Marco Antonio Ingegneri (1536 – 1592)

o Madrigal
 Plange quasi virgo
 Responsorio amicus meus
 Tristis est anima mea
 Una hora
 Velum templi
 Vinea mea

Orazio Vecchi (1559 – 1605)

Laică
o Madrigal
 Alla Madonna de' Campi di Fosano
 Con voce dai sospiri interrotta
 Fa una canzone
 Gioite tutti
 Lucilla io vò morire
 Margarita dai Corai
 Sanita e allegrezza
 Selva di varia ricreazione
 Sine nomine teramo (I)
 So ben, mi c'ha bon tempo
Religioasă
o Misă
 Missa pro defunctis a 8

Giovanni Croce (1557 – 1609)

Religioasă
 Cantate Domino
 In monte Oliveti
 O vos omnes

Giovanni Gabrieli (1557 – 1612)

Religioasă
 Quem vidistis, pastores
 Angelus ad pastores ait
 Symphoniae sacrae
 O magnum mysterium
 Exultent caeli by Claudio Monteverdi

96
Școala polifonică franceză
Pierre de la Rue (1452 – 1518)
Religioasă
o Misă
 Missa 'Pro fidelibus defunctis' (Requiem)

Jean Mouton (1459 – 1522)

Religioasă
 Noe, Noe, psallite
 Salva nos, Domine
 Nesciens mater

Antoine Brumel (1460 – 1515)

Religioasă
o Misă
 Missa 'Et Ecce Terrae Motus'

Claudin de Sermisy (1490 – 1562)

Laică
 Tant que vivray en âge florissant
 Joyssance vous donneray
 Secourez moy
 Tant que vivray
 Je ne menge point de porc
Religioasă
o Magnificat
 Noe, Noe! Magnificatus est Rex Pacificus

Clément Janequin (1485 – 1558)

Laică
 Le chant des oiseaux
 La guerre
 La chasse
 Le caquet des femmes

Jacques Arcadelt (1504~1505 – 1568)

Laică
 Ahime, ahime, dov'è'l bel viso
 Il bianco e dolce cigno
Religioasă
 Ave Maria
o Misă
 Missa 'Noe, Noe'

97
Philippe de Monte (1521 – 1603)
Religioasă
 Renascença

Claude Le Jeune (1530 – 1600)

Laică
 Reveci venir du printemps
 Rossignol, mon mignon
 Un gentil amoureux
 Je suis deshéritée
 La guerre
 L'autre joun jou m'en anabi

Guillaume Costeley (1531 – 1606)

Laică
 La prise de Calais
 La prise de Havre

Jacques Mauduit (1557 – 1627)

Laică
 Eau vive, source d'amour
 Vous me tuez si doucement
 Voici le vert et beau mai

Școala polifonică spaniolă

Influențe flamande

Juan de Anchieta (1462 – 1523)

Laică
 Con amores la mi madre
Religioasă
o Misă
 2 Missas
o Magnificat
 Magnificat (sexti toni)

Pedro de Escobar (1465 – 1535)

Religioasă
 Pássame, por Dios, barquero
 Sanctus
 Virgen bendita sin par
 Requiem aeternam

98
Alonso Pérez de Alba~Alva (activ 1500)
Religioasă
 Stabat mater dolorosa
 Ut queant laxis
 Veni creator spiritus

Andaluzia

Cristóbal de Morales (1500 – 1553)

Religioasă
o Misă
 Missa Mille Regretz
 Missa Officum Defunctorum
 Missa Pro Defunctis

Juan Vásquez (1500 – 1560)

Laică
 De los Álamosnengo, Madre
 Con que la lavaré
Religioasă
 Officium Defunctorum

Francisco Guerrero (1527 – 1599)

Religioasă
o Misă
 Missa pro defunctis
o Magnificat
 Magnificat

Castilia

Juan del Encina (1468 – 1529)

Laică
 Antonilla es desposada
 Cucu Cucu
 Dacá, baylemos, carrillo
 Fata la parte
 Hoy comamos y bevamos
 Paguen mis ojos, pues vieron
 Pedro, bien te quiero
 Tan buen ganadico
 Una sañsa porfía
 Vuestros amores e señora
Religioasă
 Levanta pascual

99
Tomás Luis de Victoria (1540 – 1613)
Religioasă
o Misă
 Missa Salve Regina
o Requiem
 Officium Defunctorum

Catalania

Mateo Flecha El Viejo ~ Mateu Fletxa El Viejo (1481 – 1553)

Laică
 El fuego
 La justa

Mateo Flecha El Joven ~ Mateu Fletxa el Jove (1530 – 1604)

Laică
 Si breve e'l tempo
 Vago augelleto

Joan Pau Pujol (1570 – 1626)

Laică
 De fuego de amor herido
 Si del pan de vida
Religioasă
 Sacris Solemniis

Școala polifonică portugheză

Manuel~Manoel Mendes (1547 – 1605)
Laică
 Asperges me

Școala polifonică engleză

Italieni în Anglia

Luca Marenzio (1553 – 1599)

Laică
 Rex gloriae
o Madrigal
 Madrigeaux à 5 et 6 voix

Giovanni Giacomo Gastoldi (1554 – 1609)

Laică
 Balletti per Cantare, Sonare e Ballare

100
Alfonso Ferrabosco the Younger (1575 – 1628)
Laică
 Come, My Celia
Religioasă
 Lamentations
 Hear Me, O God!

Giovanni Battista Bassani (1647 – 1716)

Religioasă
o Oratoriu
 La morte delusa

Englezi

John Taverner (1490 – 1545)

Religioasă
o Misă
 Missa Gloria Tibi Trinitas
o Motet
 Dum transisset sabbatum

Christopher Tye (1497 – 1572)

Religioasă
o Misă
 Missa Euge Bone

Thomas Tallis (1505 – 1585)

Religioasă
 Music For The Divine Office

William Byrd (1543 – 1623)

Religioasă
o Misă
 Mass for 3 Voices
 Mass for 4 Voices
 Mass for 5 Voices

Thomas Morley (1558 – 1602)

Laică
 Sing we and chant it
 Now is the month of maying
 I love, alas, I love thee

John Bull (1562 – 1628)

Laică
 Salve Regina

101
John Dowland (1563 – 1626)
Laică
 Come Again, Sweet Love Doth Now Invite
 Come, Heavy Sleep

John Farmer (1570 – 1601~1603)

Laică
 Fair Phyllis I saw sitting all alone

Thomas Weelkes (1572 – 1623)

Laică
o Madrigal
 Madrigals
Religioasă
 Hosanna to the Son of David
 O Lord, arise

Thomas Tomkins (1573 – 1656)

Religioasă
 Funeral Sentences
 O sing unto the Lord a new song
 When David heard

John Wilbye (1574 – 1638)

Laică
 Away, Thou Shalt Not Love Me
 Oft have I vowed
 Sweet honey-sucking bees
 The Lady Oriana
 Lady When I Behold

Orlando Gibbons (1583 – 1625)

Laică
o Madrigal
 The silver Swan
Religioasă
 Songs & Anthems

Școala polifonică germană

Heinrich Finck (1444~1445 – 1527)
Religioasă
 Communio Ecce Virgo
 Te maneat semper

102
Thomas Stoltzer (1480 – 1526)
Religioasă
o Motet
 O admirabile commercium

Martin Luther (1483 – 1546)

Religioasă
 Ein feste Burg ist unser Gott

Ludwig Senfl (1486 – 1542)

Laică
 ´Unsäglich Schmerz´
 Es hett ein Biedermann ein Weib
Religioasă
 Ave Maria gratia plena
 De profundis clamavi

Hans Sachs (1494 – 1576)

Laică
 Wo das hauß nit bawet der Herr
 Corals

Johann Walter (1496 – 1570)

Religioasă
 Ein feste Burg ist unser Gott

Orlando di Lasso (1532 – 1594, ultimii 36 de ani în Bavaria)

Religioasă
o Psalm
 Psalmi Davidis Pœnitentiales
o Motet
 Prophetiae Sibyllarum

Jacob Handl Gallus (1550 – 1591)

Religioasă
 Opus musicum

Sethus Calvisius (1556 – 1615)

Religioasă
 Quaerite primum regnum Dei

Hieronymus Praetorius (1560 – 1629)

Religioasă
 In dulci jubilo a 8
 Te Deum Herr Gott dich loben wir a16
 Magnificat Quinti Toni
103
Școala polifonică olandeză
Jacobus Clemens non Papa (1510~1515 – 1555~1556)
Laică
 Vrolick en bly
Religioasă
o Misă
 Pastores Quidnam Vidistis
o Recviem
 Requiem (Missa defunctorum)

Jan Pieterszoon Sweelinck (1562 – 1621).

Laică
o Corală
 Choral Works

Școala polifonică poloneză

Mikolaj Zielenski (1550 – 1615)
Religioasă
 Offertoria et communione
 In virtute tua, Domine
 Magnificat

Școala polifonică din Boemia

Jacobus de Kerle (1531~1532 – 1591)
Religioasă
o Misă
 Missa Regina Coeli

Kryštof Harant z Polžic a Bezdružic (1564 – 1621)

Religioasă
 Qui Confidunt in Domino

Școala polifonică din Țările Române

Sebestyén Tinódi Lantos ~ Lautenspieler Sebastian von Tinód (1510 – 1556)

Laică
 Egri históriának summája

104
 Muzica instrumentală (sec XVI – XVII)
Muzica instrumentală italiană
Costanzo Festa (1485~1490 – 1545)
 Regem Archangelorum

Rossino Mantovano (1505 – 1511)

 Un sonar de piva un fachinesco

Francesco Spinaccino (1507 – xxxx)

 Intabulature de Lauto

Joan Ambrosio Dalza (1508 – xxxx )

 Piva
 Calata ala spagnola
 Pavana alla venetiana
 Pavana alla ferrarese
 Laudato Dio

Vincenzo Ruffo (1508 – 1587)

 El travagliato
 La gamba in basso e soprano

Alfonso della Viola (1508 – 1573)

 Io son ferito io son prigion

Nicolà Vicentino (1511 – 1575~1576)

 Musica prisca caput

Cipriano da Rore (1515~1516 – 1565)

 Era il bel viso suo
 Beato mi direi and haec cum dixisset
 Io canterei d'amor
 Da pacem, Domine

Gioseffo Zarlino (1517 – 1590)

 Bicinium primo modo
 Ecce iam venit plenitudo

Francesco Bendusi (1520 – 1560)

 Pass'e mezo ditto il romano
 Moschetta

105
Girolamo Parabosco (1524 – 1557)
 Ricerar XXI - Da pacem Domine
 Ricercar XVIII & XXI Consort Veneto

Anibalo Padovano (1527 – 1575)

 Aria della battaglia
 Toccata 6 tono

Filippo Azzaiolo (1530 – 1569)

 Aldì, dolce ben mio
 Bona via faccia barca (venetiana)
 Gentil madonna, del mio cor padrona

Giorgio Mainerio (1530~1540 – 1582)

 La Parma
 Putta nera ballo furlano

Andréa Gabrieli (1532~1533 – 1585)

 Ricercari
 Organo
 2 intonatio ricercare
 Primi toni
 Preludio per organo
 Battaglia a 8
 Madrigale intabulato, intonatio, ricercar
 Toccata del nono tono
 Ricercar a 8
 Two Madrigals
 Ricercar Arioso in F major
 Ricercar Arioso II
 Le berger
 Canzon detta Susanne d'Orlando Lasso
 Toccata dell'ottavo tono
 Ricercar Arioso IV
 Apfel Regal
 Pass' e mezzo antico
 Ricercar per sonar a 8
 Canzon detta Qui la dira
 Ricercar del primo tono
 Ricercar del sesto tuono
 Ricercar del 12 tono
 Canzon Ariosa
 Canzon a 4
 Canzone Petit Jacquet
 Fantasia allegra
 Toccato del 5. tono
 Toccata del decimo tono
 Caro mea
 Angeli, Archangeli

106
Claudio Merulo (1533 – 1604)
 Toccata
 Toccata nel secondo tono
 Toccata del terzo tuono
 Toccata prima del quinto tono
 Toccata del decimo tono
 Toccata seconda del primo tono
 Toccata seconda primo tuono (clavecin)
 Toccata terza duodecimo sesto tono
 Toccata quarta del sesto tono
 Toccata quinta del secondo tono
 Toccata settima
 Ricercar primo
 Ricercar del quarto tono
 Nove canzoni à 4
 Canzona a 5
 Canzona in B-flat major
 Canzona in G major
 Canzona 1
 Canzona No.1 in F minor
 Canzona 2
 Canzona No.2 in F minor
 Canzona 3
 Canzona 4
 Canzona 5 a 4
 Canzona Ottava 'La Colombana'
 Canzona Decimaottava à 4 & à5 si placet
 Canzon 18 à 4
 Canzon 18 à 5
 Canzon 36a à 4
 Canzon 36b à 5
 Canzona Trigesimasesta a 5
 Canzona Trigesimasesta à 4 & 5 si placet
 Canzona Vigesimaterza à 5
 Canzon à 4 'La Rolanda'
 Canzon à 4 'La Leonora'
 Canzona 'L'Albergata'
 Canzon 'La Cortese' a 4
 Canzon 'La bovia'
 Languissans
 Susanne un jour
 L'Olica
 Echo Pour Trompette
 La Pazza
 La Rosa
 La Zambeccara
 Quoniam haec est domus Dei
 O crux benedicta

107
Lodovico Agostini (1534 – 1590)
 All'arm' All'arm

Gioseffo Guami (1535~1542 – 1611)

 Canzon a 4
 Canzon sopra la battaglia a 4
 Canzon 'La Cromatica' a 4
 Canzon 'La Lucchesina' a 8
 Canzona 'L'Accorta'
 Canzon 'La Guamina'
 Canzon 'La Brillantina'
 Canzon 'La Lucchesina'
 Two Canzonas (La Grave, La Brillantina)
 Canzon Sesta a quattro
 Canzon 6 à 4
 Canzon Decimasettima
 Canzona XVII
 Canzon Decimanona à 5
 Canzon Vigesimaquarta
 Canzon Vigesimaquarta a 8 voci
 Canzon Vigesimaquinta
 Canzon Settimadecima a 4
 Canzon settidecima
 Canzon XXIV à 8
 Canzon XXV a 8
 Canzona per 4 tromboni e orga
 Canzonette francaise
 Canzonette francese 'La Grave'
 Canzonette Francese 'La Ondeggiante'
 Toccata
 Toccata iI tono on clavichord
 Toccata del secondo tono
 Toccata per organo
 Ricercar 12 a duo voces
 Todeschina
 Gran concerto per due clavicembali

Giovanni Ferretti (1540 – 1609)

 Com'al primo apparir

Alfonso Ferrabosco the Elder (1543 – 1588)

 In nomine à 5

Cesario Gussago (1550 – 1612)

 Sonata La Facca
108
Orazio Vecchi (1550 – 1605)
 Selva di varia ricreatione
 Amor e foco e ghiaccio
 De la mia cruda sorte
 Se tra verdi arbuscelli
 Mi vorrei trasformare
 Cicirlanda, vinata prima
 Al bel de tuoi capelli
 Margarita dai corai
 Lunghi danni
 Saltarello detta Trivella
 Dolcissimo ben mio
 Coppia real
 Mostrauin ciel, tedesca
 Se gli è vero Himeneo
 Mostrava in ciel
 Damon e filli
 Deh! Prega amor il fato
 Amor opra che puoi
 Fa una canzone
 Gioite tutti, saltarello
 Se son quest'occhi tuoi
 Tra verdi campi

Giovanni Gabrieli (1554-1557 – 1612)

 Canzonas and sonatas from sacrae symphoniae
 Sonata pian e forte

Lodovico Grossi da Viadana ~ Lodovico Viadana (1560 – 1627)

 4 Sinfonies Musicali
 Sinfonia 'La Bergamasca'
 Sinfonia 'La Mantovana'

Adriano Banchieri (1568 – 1634)

 3 canzoni alla francese a 4 voci
 Battaglia
 Fantasia prima
 Sinfonia HQ
 Sonata quarta in scherzo

Aurelio Bonelli (1569 – 1620)

 Canzone istrina
 Canzone licori
 Toccata 'Atalanta'
 Toccata 'Cleopatre' a 8
109
Salomone Rossi (1570 – 1630), Anon (xxxx – xxxx)
 Sonata no.6 in dialogo detta 'La Viena'
 Sonata sopra L'aria di Ruggiero
 Sonata 'Sopra la Bergamasca'

Alfonso Ferrabosco the Younger (1575 – 1628)

 Dovehouse Pavan
 Fantasia (Hexachord)

Anon (sec. XVI - XVII)

 Suite Of Dances ~ Bel fiore
 Suite Of Dances ~ La rocha el fuso
 La morte de la ragione ~ La traditora
 Alma, che scarca dal corporeo velo

Muzica instrumentală franceză

Jean Mouton (1459 – 1522)
 En venant de Lyon

Claudin de Sermisy (1490 – 1562)

 Las je me plains

Pierre Attaingnant (1494 – 1551~1552)

 Basse danse La Magdalena
 Basse danse - La gatta - La brosse
 Gaillarde
 Gaillarde première
 Pavane de la guerre
 Tant que vivray

Jacques Moderne (1495~1500 – 1560)

 3 bransles de Bourgogne
 Pavana

Jacques Arcadelt (1504~1505 – 1568)

 Ave Maria
 Donna, quando pietosa

Louis Bourgeois (1510~1515 – 1559~1560)

 Variations on a hymn

Claude Goudimel (1514~1520 – 1572)

 Psalm 1
 Psalm 2
 Psalm 3

110
Balthasar de Beaujoyeux (1535 – 1589)
 Ballet comique de la reine ~ La petite entrée

Jean~Jehan Titelouze (1562~1563 – 1633)

 Oeuvres pour orgue (1)
 Oeuvres pour orgue (2)

Pierre Ballard (sec. XVI)

 Guitar Pieces

Muzica instrumentală spaniolă

Juan del Encina (1468 – 1529)
 Soy contento

Luys de Narváes (1500 – 1555)

Los seys libros del Delphín de música
 Fantasía 3
 Fantasías 4, 1
 Fantasía 10
 Fantasía 12
 Fantasía 14
 Fantasía 16

Luis de Milán (1500 – 1561)

 Fantasía 1, 2, 3, 4, 5, 6, 11
 Fantasías 10 & 12
 Fantasia 15
 Fantasia 16
 Pavana I, II & III
 Pavana IV, V & VI

Miguel de Fuenllana (1500 – 1579)

 Fantasia (Folio IX)
 Fantasia (Folio XII)
 Fantasia (Folio XVII)
 Fantasia (Folio XXII)
 Fantasia (Folio XLII)
 Fantasia (Folio CV)
 Fantasia on a Forced Passage (Folio CV)
 Fantasia (Folio CLXVII)

Antonio de Cabezón (1510 – 1566)

 Obras de spinet, virginal y harpsichord
 Tientos y glosados
 Pavana con su glosa
 Tiento sobre Ave Maris Stella & Beata viscera Mariae

111
Hernando de Cabezón (1541 – 1602)
Obras de musica para tecla, arpa y vihuela
Dulce memoria
Glossada sobre Susana un jour

Muzica instrumentală germană

Conrad Paumann (1410 – 1473)
Fundamentum Organisandi
Ich beger nit mer (Lute)
Mit Ganczem Willen
Präludium in C (Orgel)

Heinrich Finck (1444~1445 – 1527)

Von hin scheid ich

Adam von Fulda (1445 – 1505)

Missa Seid ich dich hertzlieb meiden muss
Weltliches Lied Ach

Heinrich Isaac (1450 – 1517)

Palle, palle
Ne più bella di queste
La mi la sol

Paul Hofhaimer (1459 – 1537)

Ach edler Hort
Recordare
Salve Regina
Tandernaken, Carmen

Arnolt Schlick (1460 – 1521)

All ding mit radt
Maria zart von guter Art
Two organ pieces from tablatures

Hans Kotter (1485 – 1541)

Kochersperger Spanieler
Prooemium in re

Muzica instrumentală engleză

John Dunstable (1370 – 1453)
Agnus Dei for three voices
Sanctus
Speciosa facta es
Sub Tuam protectionem

112
John Taverner (1490 – 1545)
 Quemadmodum a 6

Christopher Tye (1497 – 1572)

 Nomine a 4

William Byrd (1543 – 1623)

 Fretwork (Ensamble de Viols)
 My Ladye Nevells Booke (Galliarde)
 My Ladye Nevells Booke (The firste Pavian)
 Ut Re Mi Fa Sol La (Hexachord Fantasia)
 Pavan and Galliard a 6
 Monsieurs Almaine
 La Volta
 The Queenes Alman
 Rowland
 The Carmans Whistle

Thomas Morley (1558 – 1602)

 Classical Guitar Collection
 8 Fantasias for two instruments, mandolinmandola duets
 12 Canzonets for 2 mandolins
 My Lord of Oxenford's Maske
 Lavolto (la volta)
 La Coranto
 Il Lamento
 Hard by a crystal fountain

John Bull (1562 – 1628)

 In Nomin
 Fantasy for keyboard
 Chromatic Fantasia on Ut Re Mi Fa Sol La
 Walsingham
 The King's Hunt
 The Duke of Brunswick's Alman
 Doctor Bull's My Selfe (Canon)
 English Toy, Why ask you (Fantasia)
 Fantastic Pavan & Galliard
 Fantastic Pavan

John Dowland (1563 – 1626)

 Galliards
 Lachrimae Pavan & The Grogg Galiard
 My Lord Chamberlain's Galliard
 Piper's Pavan
113
Giles Farnaby (1563 – 1640)
 Dream and his Rest
 Fancies, Toys and Dreams
 Fantasia FVB CXXIX
 Woody Cock

Thomas Campion~Campian (1567 – 1620)

 First Book Of Ayres
 Second Book Of Ayres
 Follow thy fair sun (guitar duet)

Thomas Tomkins (1572 – 1656)

 A Sad Pavan, Perpetual Round, Fancy
 Fantasia à 6
 Fantasia No.9 For 3 Viols
 Fortune My Foe
 Gallard, Ground, Worcester Brawis
 Pavan à 6
 Pavan, Fancy, Prelude
 Pavans, Ut re mi fa sol la, Voluntary, Songs
 Prelude, Voluntary, Klapprott Harpsichord
 Toy, Pavane, Robin Hood

Orlando Gibbons (1583 – 1625).

 Keyboard Works
 Fantasias
 Fancy for six viols
 Fantasia for three basses
 Silver Swan
 Pieces from Parthenia

Muzica instrumentală olandeză

Jan Pieterszoon Sweelinck (1562 – 1621)

 Harpsichord works (1-14)
 Keyboard Works (I-IV)

Muzica instrumentală belgiană

Tielman Susato (1515 – 1571)

 3 Dances

114
Muzica instrumentală franco-flamandă
Adrian Willaert (1490 – 1562)
 Musica Nova
 Je fille quant dieu me donne de quoy
 gloriosa Domina
 Ricercar decimo à 3
 Ricercar I & X Consort Veneto
 Ricercar in fa
 Ricercar in mi trium vocum
 Ricercar in re
 Ricercar in sol
 Ricercar XIV Consort Veneto

Guillaume Dufay (1397 – 1474)

 Belle veullies moy retenir
 Belle, que vous ay je mesfait
 Ce moys de may
 Dona gentile
 J'ay grant dolour (rondeau)
 Gloria from Missa Se la face a pale
 Ave Regina Coelorum

Johannes Tinctoris (1435 – 1511)

 Helas le bon temps

Gaspar van Weerbeke (1445 – 1516)

 La Stangetta
 Virgo Maria (Organo)

Alexander Agricola (1446 – 1506)

 19 Princesse de toute beaulte
 Adieu m'amour
 Allez, regretz
 Bicinium
 Carmina, J'ay beau huer
 C'est mal charche
 Comme femme
 Crions Noël!
 De tous biens plaine
 Engraving files (Encore)
 Helas madame
 In mijnen sin
 Je nay dueil
 Mijn alderlievste moeschkin
115
 O, Venus bant
 Se congie pris
 Tandernaken (with lute ensemble)
 Tandernaken (with viol ensemble)
 Tout a par moy
 Cecus non judicat de coloribus
 Lamentations (Lectio Prima)
 Mandala Meditation 308
 Nobis Sancti Spiritus
 O, quam glorifica
 Pater meus Agricola est (virginal)

Jakob Obrecht (1450 – 1505)

 Als al de weerelt in vruechden leeft
 Canon (2 bass recorders)
 Canti B No 3 Jay pris amour
 Canti B No 13 Cela sans plus
 Canti B No 35 Va vilment
 Den haghel ende die calde snee
 Fors seulement
 Ic Draghe De Mutse Clutse
 Kanon (De Glareanus' Dodecachordon)
 Piffaro
 Se bien fait
 Stat ('tsaat) ein meskin
 Tandernaken Tre Fontane
 Three Voiced Pieces
 Trio
 Waer sij di Han (à 4)
 Wat willen wij metten budel spelen
 Weet ghy wat minder jonghen herten deert
 Ricercare

Antoine de Févin (1470 – 1511~1512)

 On a mal dit

Muzica instrumentală în Țările Române

Antonio Rotta (n. 1495 Transilvania – m. 1549 Italia)
 Recercar fol. 48r

Wolff Heckel (1515 – 1562) (dans săsesc cu intonații românești)

 3 dance pieces from the lute book
 Ein guter Hofftantz und Proportz darauff
 Der Judentanz (Lute)
116
Valentin Gref Bakfark (1527 – 1576)
 Intabulatura Liber Primus
 Fantasia I á 4
 Fantasia
 Non dite mai (gaillard)
 Fantasy No.9 (lute)
 Lute pieces
 Lute fantasia on Polish chanson
 Fantasia VIII (harpsichord)

August Nörmiger (1560 – 1613) (2 dansuri cu formule folclorice românești)

 Witwen Erster Mummerey Tanntz
 Der Mohren Auftzugkh
 Entrada dos Reis Magos

Jan z Lublina ~ Joannis de Lublin (sec XVI)

 Conradus
 Polish dance
 Hajducki Taniec
 Chorea Italica & Hayduczky

Ioan Căianu (1629 – 1687) (Codex Caioni).

 Codex Caioni
 Codex Caioni for strings and timpani

117
 DVD 04-05: Baroc (sec. XV – XVII)
Barocul timpuriu
Italia
Giulio Caccini~Romano (1550 – 1618)
 Ave Maria (Piano Solo)

Lodovico Grossi da Viadana (1560 – 1627)

 4 Sinfonies Musicali

Claudio Giovanni Antonio Monteverdi (1567 – 1643)

 Duo Seraphim
 Sinfonia

Adriano Banchieri (1568 – 1634)

 Canzona Decima
 Sinfonia HQ

Girolamo Alessandro Frescobaldi (1583 – 1643)

o Clavecin
 Harpsichord Works
o Orgă
 I Fiori Musicali
o Toccata
 Toccata

Francesca Caccini (1587 – 1640)

 Ciaccona
 Romanesca

Germania

Hans Leo Hassler (1564 – 1612)

 Organ Works
 Canciones Sacrae

Michael Pretorius (1571 – 1621)

 Terpsichore Musarum
 Dances from Terpsichore

118
Heinrich Schütz (1585 – 1672)
 Balet

Samuel Scheidt (1587 – 1654)

 Organ Works
 Tabulatura nova (excerpts)

Heinrich Albert (1604 – 1651)

 Sonata No.1 for Guitar

Andreas Hammerschmidt (1612 – 1675)

 Suite en C

Johann Jacob Froberger (1616 – 1667)

o Clavecin
 Works for harpsichord
 Courante
 Tombeau in C minor, FbWV 632
 Suite XIII in d-moll
 Suite XIX in do minor ~ Memento mori
o Orgă
 Cembalo & Organ works

Johann Adam Reineken (1623 – 1722)

 Choralphantasie An Wasserflussen Babylon
 Fuge in g-moll
 Fugue in g minor

Franța
Jacques Champion de Chambonnières (1602 – 1672)
 Pieces de clavecin

Louis Couperin (1626 – 1661)

o Clavecin
 Pièces pour clavecin
o Orgă
 Pièces pour orgue

Spania
Sebastian Aguilera de Heredia (1561 – 1627)
 Obra de 8° tono alto ~ Ensalada

119
Barocul mijlociu
Italia
Giovanni Vitali (1632 – 1692)
Sonate alla Francese e all'Italiana a 6, Op.11

Alessandro Stradella (1639 – 1682)

o Concerto grosso
 Concerto rrosso in re maggiore
o Simfonie
 Complete String Sinfonias
 Sinfonia para violin, cello y bajo continuo
o Sonată
 Sonata For Violin, Cello Or Lute No.1 In D Minor
 Sonata da chiesa in la minore per violino e continuo
 Sonata di viole (Mvts. 1 - 4)

Arcangelo Corelli (1653 – 1713)

o Concerto grosso
 12 Concerti Grossi Op.6
o Sonată
 Sonate da camera a tre, Op. 2
 Sonate 1-12 da camera a tre op. 4
 Sonata Op.5 No.12 'La Follia'
 Sonatas a violino e violoncello o cimbalo Nos.1-6 Op.5

Giovanni Battista Bassani (1650 – 1716)

o Sonată
 Sonata in A minor
 Trio sonata Op. 5 No.6

Giuseppe Torelli (1658 – 1709)

o Concerto grosso
 Concerto grosso Op.8 No.6 in G minor

Alessandro Pietro Gasparo Scarlatti (1659 – 1725)

o Concerto grosso
 Concerto fatto per la notte di Natale
o Simfonie
 Sinfonia ‘Gli equivoci nel sembiante’
o Toccata
 Toccatas for Cembalo

Tomaso Antonio Vitali (1660~1663 – 1745~1750).

 Chaconne for violin and orchestra
120
Germania
Johann Caspar Kerll (1627 – 1693)
o Clavecin
 Battaglia
o Passacaglia
 Passacaglia
o Toccata
 Toccata Prima

Thomas Baltzer (1630 – 1663)

 Works for Solo Violin

Georg Daniel Speer (1636 – 1707)

o Dans
 Dansuri valahe
o Lied
 Die Bänkelsängerlieder
o Sonată
 Sonata for 3 Trombones in A minor
 Sonata in D Minor for 4 Trombones & Continuo

Dietrich Buxtehude (1637 – 1707)

o Ciaccona
 Ciaccona BuxWV 160
o Orgă
 Organ Works
o Passacaglia
 Passacaglia BuxWV 161
o Sonată
 Sonata In B Flat Major BuxWV 273
 Sonata In C Major BuxWV 266
 Sonata In G Major BuxWV 271

Nicolaus Adam Strungk (1640 – 1700)

 Sonata a 3 e Basso Continuo

Johann Adam Reincken (1643 – 1722)

Orgă
o Fantezie
 An Wasseflüssen Babylon
o Fugă
 Fugue in G minor

121
Johann Pachelbel (1653 – 1706)
o Arie cu variațiuni
 Aria con variazioni in A major
o Canon și gigă
 Canon (Excerpt) In D Major
 Gigue In D Major
o Suită
 Suite In E Minor
 Suite In G Major
o Toccata
 Toccata in E minor

Johann Caspar Ferdinand Fischer (1656 – 1746)

o Clavecin
 Musicalischer Parnassus
o Suită
 Suite Nr. 1 aus 'Le Journal du Printemps'

Johann Kuhnau (1667 – 1722)

o Partită
 Partitas No.1-7
o Sonată
 Six Biblical Sonatas
 Sonata in B flat major

Georg Bohm (1661 – 1733)

 Organ Works

Friedrich Wilhelm Zachow (1663 – 1712)

 Suite in B minor

Nikolaus Bruhns (1665 – 1707)

 Vier Präludien für Orgel
 Grande Preludio in Mi minore

Austria
Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644 – 1704)
 Violin Sonatas

Johann Joseph Fux (1660 – 1741)

 Cembalo Works
 Compositions for Orchestra
 Concertus Musico-Instrumentalis Opus I

122
Franța

Guillaume-Gabriel Nivers (1632 – 1714)

 Suite du deuxième ton

Jean-Henry D'Anglebert (1635 – 1691)

 Pieces de clavecin

Marc-Antoine Charpentier (1643 – 1704)

o Concert
 Concert à quatre parties de violes en ré mineur H545
o Uvertură
 Te Deum ~ Ouverture
 Ouverture du prologue du ‘Malade imaginaire’
 Ouverture pour le sacre d'un évêque

Georg Muffat (1653 – 1704)

 Concerti Grossi Nos. 1 - 12

Marin Marais (1656 – 1728)

 Pièces de viole

André Campra (1660 – 1744)

 Le Carnaval de Venise ~ Extraits instrumentaux

Anglia

Matthew Locke (1630 – 1677)

o Diverse
 2 pieces, from For Several Friends
 Incidental Music for 'The Tempest'
 Instrumental Music from 'The Tempest'
o Suită
 Suite I & II in D Minor
 Suite 'Music For His Majesty's Sackbutts and Cornets'

Thomas Humphrey (1647 – 1674)

 Guitars Millennium

123
John Blow (1649 – 1708)
o Clavecin
 Chaconne for harpsichord
 Ground in E minor for harpsichord
 Prelude in C-Major
o Orgă
 Voluntary in G Minor
o Pian
 Courant Piano
o Vioară
 A Ground for Violins

Henry Purcell (1659 – 1695)

o Fantezie
 Chamber Fantasias for Viols
o Uvertură
 Abdelazer
 Dido & Aeneas
 King Arthur
 The Fairy Queen
 The Indian Queen
o Pavanna și chaccona
 Pavane and Chaconne in G minor
o Sonată
 Sonatas (1 - 7)
 10 Sonatas in Four Parts
o Suită
 Suites & Chaconnes & Grounds & Rounds
o Trompetă
 Trumpet Tune and Air
o Variațiune
 Variations

Jeremiah Clarke (1673 – 1707)

 Suite in D Major ‘The Prince of Denmark's March’ (Trumpet Voluntary)

William Croft (1678 – 1727)

o Orgă
 Voluntary in D Major
o Sarabandă & Ground
 Sarabande and Ground
 Ground in C Minor

124
o Sonată
 Sonata in G
 Sonata No. 2, Movements II and III ~ Double Bass Duet
 Sonata No.1 à deux flûtes op 3
 Violin Sonata in G Minor
o Suită
 Suite no.3 in Do minor
 Suite no.11 in E minor
 Suite no.14 in G minor
 Suite no.18 in D minor

Belgia
Jean Baptiste Loëillet (1688 – 1720).
 Sonata I. Adagio (Violin & Piano)
 Trio Sonata in B minor for Violin, Cello and Piano
 Sonata for 4 cello
 Sonata Op.1 No.1 (Flute and Guitar)

Spania
Juan Bautista José Cabanilles (1644 – 1712) (Spanish Bach)
o Pascalles
 Pasacalles I, primer tono (II.5)
 Pasacalles II primer tono (II.6)
 Pasacalles III tercer tono (II.7)
 Pasacalles V octo tono (II.9)
o Tientos
 Tiento I primer tono (II.1)
 Tiento II primer tono ple (II.2)
 Tiento III ple tercer tono (II.3)
 Tiento IV de dos bajos (II.4)

Barocul târziu, preclasicismul

Italia
Alessandro Ignazio Marcello (1669 – 1747)
 Oboe Concerto in D minor

Benedetto Marcello (1686 – 1739)

 12 Concerti Grossi Op.1

125
Domenico Scarlatti (1685 – 1757)
o Concerto grosso
 Concerto Grosso No.3 in F Major
 Concerto Grosso No.5 in D minor
o Simfonie
 Sinfonia en ut majeur
 Sinfonia in si bem magg
 Sinfonia for 2 Violins
 Sinfonia no.2 in sol magg
 Sinfonia a 3 in G Major
o Sonată (clavecin)
 Sonata In B Flat Major
 Sonata In C Major
 Sonata In D Major
 Sonata In D Minor
 Sonata In F Major+Minor
 Sonata In G Minor+Major

Francesco Savario Geminiani (1687 – 1762)

 Concerti Grossi after Corelli Op.5

Pietro Antonio Locatelli (1690 – 1764)

 Concerti Grossi Op.1

Francesco Maria Veracini (1690 – 1768)

 Sonate 1-7 per violino e basso continuo Op.1

Giuseppe Tartini (1692 – 1770)

 Violin Sonata in G minor 'Devil's Trill Sonata'

Giovanni Battista Sammartini (1701 – 1775)

o Concert
 Concerto Grosso in G minor Op.56, Capriccio BO
 Flotenkonzert G - Dur - Grave
o Simfonie
 Sinfonia for strings & b.c. in C major (J-C 7) Milan, 1730c
 Sinfonia in F, I
 Symphony For Strings In C Minor, J-C 9
o Sonată (clavecin)
 Oboe Sonata
 Sonata in G Major for Violoncello and Continuo

126
Giovanni Battista (Giambattista) Martini (Padre Martini) (1706 – 1784)
o Concert
 Concerto in Re Maggiore
 Flute Concerto in G major
o Sonată
 Organ & Harpsichord Sonatas
o Toccata
 Toccata in Si bemol

Giovanni Battista Pergolesi (1710 – 1736)

o Cameră
 Chamber and Organ Works
o Concert
 Violin Concerto
 Concerto for flute, 2 violins & b.c. in G major
o Concertino
 4 Concertinos For String Orchestra

Germania
Johann Mattheson (1681 – 1764)
 Suites for harpsichord

Georg Philipp Telemann (1681 – 1767)

o Concert
 Concerto In A Major
 Concerto In A Minor
 Concerto In D Major
 Concerto In E Minor
 Concerto In G Minor
o Sonată
 Flute Sonatas
 Sonata In C Major
o Suită
 Sonata In B flat major
 Don Quichotte
 Wassermusik

Johann Joachim Quantz (1697 – 1773)

o Concert
 Flute Concertos
o Sonată
 Flute Sonatas

127
Wilhelm Friedmann Bach (1710 – 1784) (Bach din Halle)
o Concert
 Cembalo Concertos
o Simfonie
 Sinfonie F-Dur F 67 "Dissonanzen-Sinfonie"
 Sinfonie F-Dur F 88 (aus der Kantate Ertönet, ihr seligen Völker)
 Sinfonie d-moll F65 (Adagio und Fuge auf dem Geburtstag Friedrichs des Großen 1758)
 Sinfonie D-Dur F 64 (aus der Kantate Dies ist der Tag, da Jesu Leidenskraft)
 Sinfonie D-Dur F 91 (aus der Kantate Wo geht die Lebensreise hin)
 Sinfonie G-Dur F 92 (aus der Kantate O Wunder)
o Suită
 Suite (Ouvertüre) Für Orchester G-Moll BWV 1070

Austria
Franz Xaver Richter (1709 – 1789)
o Simfonie
 Symphony in G major
 Symphony in C major
 Symphony in B flat major
o Sonată
 Chamber Sonatas No.1-6
 Sonatas For Flute Harpsichord & Cello No.4-6

Franța
François Couperin „Le Grand” (1668 – 1733)
o Master Pieces
 Le grand pieces de violes
 Les ombres errantes
 Faces of Classical Music
 Chamber Music (Full Album)
o Diverse
 'Air Serieux' (1697) for EWI and Electric Piano
 Doux liens de mon coeur
 Qu'on ne me dise plus que c'est la seule absence
o Books of Harpsichord
 Books of Harpsichord 1-4
o Concerts Royaux
 Concert No.1 in G major
 Concert No. 2 in in D major
 Concert No. 3 in A major
 Concert No. 4 in E minor
o Religioasă
 Leçons de Ténèbres
 Messe pour les couvents ~ Elevation

128
o Sonată
 L'Aphotéose de Lully
 Le Parnasse, ou l'apothéose de Corelli
 Suită
 Les Goûts-Réunis

Louis Marchand d'Anglebert (1669 – 1732)

 Ciacona
 Pièces de clavecin ~ Livre I, Chaconne

Jean-François Dandrieu (1682 – 1739)

 Clavecin
 Premier livre de clavecin
 Deuxième livre de clavecin

Jean-Baptiste Senaillé (1687 – 1730)

o Sonată
 Sonate Op. 1 no. 6 ~ Preludio
 Sonata 4
 Sonata g-moll
 Trio-sonata d-moll (violin)

Louis-Claude Daquin (1694 – 1772)

o Livre de Noëls
 Nouveau livre de Noëls
 Suită
 Le coucou
 Première suite
 Deuxième Suite
 Troisième Suite

Jean Marie Leclair „L’Ainé” (1697 – 1764)

o Sonată
 Flute Sonatas
 Violin Sonatas Op.9

François Francoeur (1698 – 1787)

o Simfonie
 Simphonies pour le festin Royal
 Violin Sonata in G minor Op.2 No. 6

Jean-Joseph Cassanéa de Mondonville (1711 – 1772).

o Sonată
 Sonata for Harpsichord & Violin in C - Mov. 13

129
Anglia
Thomas Augustine Arne (1710 – 1778)
o Simfonie
 Four Symphonies
o Sonată
 Eight Sonatas of Lessons for the Harpsichord

William Boyce (1710 – 1779).

o Simfonie
 Symphonies No.1-8
o Sonată
 Trio Sonatas No.1 To No.12

Geniile barocului
Jean-Baptiste Lully (1632 – 1687) (Franța)
 Best of Jean-Baptiste Lully
 L' orchestre du Roi Soleil
 Le ballet des muses
 Suite in C major
 Bourée du mariage forcé (pour Molière)
 Chaconne de L'Amour médecin

Tomaso Giovanni Albinoni (1671 – 1751) (Italia)

o Adagio
 Adagio in G Minor (versiunea originală)
 Adagio in G Minor (recompusă de Remo Giazotto)
o Concert
 Oboe Concertos
 Concerti a cinque Op.10

Antonio Vivaldi (1678 – 1741) (Italia)

o Concert
 Guitar Concertos
 Concert Op.8 ‘The Four Seasons’
 Concertos
 L'Estro Armonico, Op. 3
 Concerto Grosso in D minor
 Concerto Grosso in G Minor RV578
 Concerto Grosso à 10 Stromenti in D major RV 562a
 Flute Concertos Op.10
 Mandolin Concerti
 Oboenkonzert A-Moll RV 461
 Oboenkonzert A-Moll RV 463 ~ Largo
130
 Concerto for Trumpet and Strings RV537
 Violin Concertos Op. 1-12
 La Stravaganza Op.4
 Il Cimento dell'Armonia e dell'Inventione (4S) Op.8
 Violin Concertos (Op. 11 & 12)
 Sonată
 Violin Sonatas Op. 2

Jean-Philippe Rameau (1683 – 1784) (Franța)

o Balet
 Le temple de la gloire
 Les fêtes d'Hébé
 Les Indes galantes
 Platée
o Concert
 Pieces de clavecin en concerts
 La poule
o Operă (pasaje instrumentale)
 Castor et Pollux
 Dardanus
 Hippolyte et Aricie
 La naissance d'Osiris
 Les Boréades
 Naïs
 Zaïs

Johann Sebastian Bach (1685 – 1750) (Germania)

o Capriciu
 Capriccio on the Departure of a Beloved Brother BWV 992
o Concert
 Brandenburg Concertos (No.1-6)
 Concerto in A minor BWV 1044
 Harpsichord Concertos
 Italian Concerto in F Major BWV 971
 Concerto for Oboe, Violin & Orchestra C Minor BWV 1060
 Concerto for Piano & Orchestra no. 1 in D Minor
 Concerto for Piccolo Strings & Basso Continuo in C Major
 Violin Concertos
 Concerto for Violin & Orchestra no. 2 in E Major
o Fantezie
 Fantasia and Fugue for organ in G minor BWV 542
o Fugă
 'Little' Fugue in G minor (Organ)
o Invențiune
 Inventio 1-15
131
o Orgă
 The Best Organ Music
o Preludiu
 The Well-Tempered Clavier Book 1 & 2
o Simfonie
 Symphonies No.1-15 (BWV 787- 801)
o Sonată
 Flute Sonatas
 Sonatas for Harpsichord & Violin
 Violin Partita No.1-3
 Violin Sonata No.1-3
o Suită
 Cello Suites
 English Suites
 French Suites
 German Suites
 Guitar Suites
 Orchestral Suites
o Toccata
 Fantasia And Fugue In A Minor BWV 904
 Passacaglia and Fugue In C Minor BWV 582
 The Art of Fugue
 The Musical Offering
 Toccata (Prelude) And Fugue In F BWV 540
 Toccata And Fugue In D Minor BWV 565
o Variațiune
 Goldberg Variations No.1-30

Georg Frideric Händel (1685 – 1711 ~ Germania, 1711 – 1759 ~ Anglia)

o Concert
 Concerti Grossi
 Harp Concerto No.6 In B Flat Major Op.4 No.6 HWV 294
 Oboe Concerto No.3 In G Minor HWV 287
 Organ Concertos 2, 4, 5, 6
 Organ Concerto No.13 In F Major HWV 295 ‘The Cuckoo And The Nightingale’
o Uvertură
 Alceste HWV 45 ~ Act 1 Grand Entrée-Maestoso
 Belshazzar HWV 61 ~ Overture
 Solomon HWV 67 ~ The Arrival Of The Queen Of Sheba
 Judas Maccabaeus ~ Overture
o Simfonie
 Saul (Sinfonia) HWV 53
 Samson (Act I) Sinfonia HWV 57

132
o Sonată
 Trio Sonata Op.5
 Violin Sonatas
o Suită
 Suite in D minor No.4 HWV 437 ~ Sarabande
 Suite in E Major No.5 HWV 430 ~ Aria
 Suite in G Minor No.7 HWV 432 ~ Passacaglia
 Suite in G Major No.8 HWV 441 ~ Aria
 Suite No.3 in G Major
 The Royal Fireworks Suite HWV 351 (Serenade for the King George I)
 Water Music (For the Peace of Aix en Chapelle - 1748)

Notele muzicale în engleză

Do – C, Re – D, Mi – E, Fa – F, Sol – G, La – A, Si – B

133
 DVD06: Vocală (operă, oratoriu,
cantată etc.) (sec. XVI – XX)
Europa
Italia

Emilio de' Cavalieri (1550 – 1602)

o Oratoriu
 Rappresentatione di anima et di corpo

Jacopo Peri (1561 – 1633)

o Operă
 Euridice
 Dafné

Giulio Caccini (1550 – 1618)

o Operă
 Euridice
o Oratoriu
 Exultate justi in Domino
 Laetatus sum

Claudio Monteverdi (1567 – 1643)

Laică
o Concert
 Concerto Duo Seraphim A 3
 Madrigal
 Sfogava con le stelle
 Si ch'io vorrei morire
 Lamento d'Arianna
 Dolcissimo uscignuolo
 Ecco mormorar l'onde.
 Ch'io t'ami
 Non piu guerra pietate
 S'andasse amor a caccia
o Operă
 L'Orfeo ~ Tu sei morta
 L'Orfeo ~ Possente spirto
o Scherzi musicali
 Scherzi Musicali
134
Sacră
o Diverse
 Vespro della Beata Vergine ~ Allelujah
 Missa in illo tempore
 Sancta Maria
 Sí dolce è'l tormento
o Magnificat
 Magnificat anima mea
 Et exultavit
 Quia respexit
 Quia fecit mihi magna
 Et misericordia
 Fecit potentiam
 Deposuit potentes de sede
 Esurientes implevit bonis
 Suscepit Israel
 Sicut locutus est
 Gloria Patri
 Sicut erat in principio

Adriano Banchieri (1568 – 1634)

o Vocală
 Capricciata e contrappunto bestiale alla mente
 Jubilate Deo
 Madrigale a un dolce usignolo (5 voci)

Girolamo Alessandro Frescobaldi (1583 – 1643)

 Se l´aura spira tutta vezzosa

Pietro Francesco Cavalli ~ Caletti-Bruni (1602 – 1676

o Operă
 Opera.txt
o Misă
 Missa pro defunctis

Barbara Strozzi (1619 – 1677)

o Vocală
 Sino alla morte
 L'Eraclito amoroso
 Che si può fare

Alessandro Stradella (1644 – 1682)

o Cantată
 Serenata a 3 'Qual prodigio'
o Oratoriu
 La Susanna
 San Giovanni Battista

135
Alessandro Scarlatti (1659 – 1725)
o Cantată
 Cantatas
o Operă
 Opera.txt
o Oratoriu
 La Giuditta ~ Dormi!

Antonio Vivaldi (1678 – 1741)

o Operă
 Credo Opera 591
 Ottone in Villa, RV 729 ~ Leggi almeno, tiranna infedele
o Oratoriu
 Gloria In D Major RV589
o Sacră
 Sacred vocal works

Domenico Scarlatti (1685 – 1757)

o Operă
 Narcissus
o Magnificat
 Magnificat
o Misă
 Missa Breve La Stella
o Sacră
 Salve Regina
 Stabat Mater in C minor

Benedetto Marcello (1686 – 1739)

o Cantată
 Catone (Sventurata mia Patria)
 Chiaro e limpido fonte

Giovanni Battista Sammartini (1700 – 1775)

o Sacră
 'Beatus vir' in D major J-C 104

Giovanni Battista Martini (1706 – 1784)

o Vocală
 Magnificat in D
 Te Deum in D Major
 Terzetto delle campane

136
Giovanni Battista Pergolesi (1710 – 1736)
o Operă seria + bufă
 Il prigionier superbo
 La serva padrona ~ Ah, quanto mi sta male + Son imbrogliato io
 Opera.txt
o Oratoriu
 Stabat Mater Dolorosa
 Marian Vespers

Niccolò Piccinni (1728 –1800)

o Operă
 La buona figliuola ~ Furie di donna irata (La Cecchina)

Giovanni Paisiello (1740 – 1816)

o Operă
 Il Barbiere di Siviglia ~ Saper bramate, bella il mio nome
 Il Barbiere di Siviglia ~ Aria di Rosina Giusto ciel
o Misă
 Messe en pastorale pour le premiere consul ~ 1. Kyrie
o Recviem
 Missa Defunctorum (Requiem per soli, doppio coro e orchestra)

Domenico Cimarosa (1749 – 1801)

o Operă
 Il Matrimonio Segreto ~ Sento oimè, che mi vien male

Niccolò Antonio Zingarelli (1752 – 1837)

o Dramă muzicală
 Giulietta e Romeo (1 of 5)

Luigi Cherubini (1760 – 1842)

o Operă
 Ifigenia in Aulide ~ Aria di Achille (Quando mi chiama in campo)
 Médée ~ Aria for Neris (Solo un pianto)
o Oratoriu
 Ave Maria
o Recviem
 Requiem in C minor (3 of 7)

Giovanni Simone Mayr ~ Simon Mayr (1763 – 1845)

o Operă
 Medeea in Corinto
 Opera.txt
o Recviem
 Grande messa da requiem in G-minor (3 of 7)
137
Ferdinando Paër (1771 – 1839)
o Operă
 L'Agnese ~ Se sentissi qual fiamma vorace
o Misă
 Missa piena in D-minor

Gasparo Spontini (1774 – 1851)

o Operă
 La vestale ~ Tu che invoco con orrore

Gioacchino Rossini (1792 – 1868)

o Operă bufă
 Il barbiere di Siviglia ~ Aria di Figaro
 Il barbiere di Siviglia ~ Una voce poco fa
 Il barbiere di Siviglia ~ Largo al factotum
 L'italiana in Algeri ~ Cruda sorta
 Opera buffa.txt
o Operă seria
 Wilhelm Tell ~ Aria des Arnold
 Opera seria.txt
o Operă-cantată
 Stabat Mater ~ Cujus Animam
o Cantilenă
 Tancredi ~ O Patria! dolce... Di tanti palpiti

Giuseppe Saverio Mercadente (1795 – 1870)

o Operă
 Il giuramento ~ Odi ogni intorno echeggiano

Gaetano Donizetti (1797 – 1848)

o Operă bufă
 Don Pasquale ~ Quel guardo il cavaliere
 La figlia del reggimento ~ Amici miei... Qual destino
 Opera buffa.txt
o Opera seria
 L'elisir d'amore ~ Una furtiva lagrima
 L'elisir d'amore ~ Quanto è bella quanto è cara
 La favorita ~ Spirto gentil
 La favorita ~ O, mio Fernando, della terra il trono
 Opera seria.txt
o Operă tragică
 Lucia di Lammermoor ~ Spargi d' amaro pianto
 Lucia di Lammermoor ~ Chi mi frena in tal momento
 Opera tragica.txt

138
Vincenzo Bellini (1801 – 1835)
o Operă
 Norma ~ Casta Diva
 I puritani ~ Son vergin vezzosa
 Opera.txt
o Bel canto
 La Straniera ~ 'Final Scene'

Giuseppe Verdi (1813 – 1901)

o Operă seria
 La Traviata ~ Brindisi
 La Traviata ~ Libiamo ne' lieti calici
 La Traviata ~ E strano! - Ah, fors'è lui
 La Traviata ~ Di Provenza il mar, il suol
 La Traviata ~ Un di felice etereo
 La Traviata ~ Sempre libera
 La Traviata ~ Parigi, o cara
 La Traviata ~ Di Provenza al mare
 Rigoletto ~ La donna è mobile
 Rigoletto ~ Bella figlia dell'amore
 Rigoletto ~ Caro Nome
 Rigoletto ~ Questa o Quella
 Rigoletto ~ Un di, se ben rammentomi
 Nabucco ~ Chorus of Hebrew Slaves
 Nabucco ~ Va, pensiero, sull'ali dorate
 Il Trovatore ~ Ah, si ben mio... Di quella pira!
 Il Trovatore ~ Coro di zingari (Anvil Chorus)
 Il Trovatore ~ Di quella pira
 Il Trovatore ~ Stride la vampa
 Il Trovatore ~ All'erta all'erta
 Il Trovatore ~ Miserere d'un'alma verde
 Il Trovatore ~ Squilli, echeggi la tromba
 Il Trovatore ~ Tacea la notte placida
 Aida ~ Se quel guerrier io fossi! Celeste Aida
 Aida ~ Fu la sorte dell'armi a'tuoi funesta
 Aida ~ Qui Radamès Verrà!... O Patria Mia
 Aida ~ Ritorna vincitor
 Opera seria.txt
o Operă tragică
 Lucia di Lammermoor ~ Spargi d' amaro pianto
 Lucia di Lammermoor ~ Chi mi frena in tal momento
 Opera tragica.txt

139
o Operă bufă
 Otello ~ Ave Maria (Desdemona)
 Otello ~ Credo in un Dio crudel
 Otello ~ Fuoco di Gioia
 Don Carlos ~ O don fatale
 Un ballo in maschera ~ Morrò, ma prima in grazia
 La Forza del Destino ~ Solenne in quest'ora
 I Vespri Siciliani ~ Merce, dilette amiche
 Opera buffa.txt
o Operă eroică
 Attila, 'Santo di patria... Allor che I forti corrono'
 Opera eroica.txt
o Misă
 Requiem Mass ~ Dies irae, Libera me

Amilcare Ponchielli (1834 – 1886)

o Operă
 La Gioconda ~ Cielo e mar
 La Gioconda ~ Suicidio!
 Opera.txt

Arrigo Boïto (1842 – 1918)

o Operă
 Mefistofele ~ Prologo
 Nerone ~ 'Asteria, A notte cupa'
 Opera.txt

Alfredo Catalani (1854 – 1893)

o Operă
 La Wally ~ Ebben, ne andrò lontana
 Opera.txt

Ruggero Leoncavallo (1857 – 1919)

o Operă
 Pagliacci ~ Vesti La Giubba
 Pagliacci ~ Prelude… Si può
 Pagliacci ~ I zampognari!... Don Din Don

Giacomo Puccini (1858 – 1924)

o Operă
 Turandot ~ Nessun dorma
 Turandot ~ Tu, che di gel sei cinta
 Turandot ~ Signore ascolta
 Turandot ~ In questa reggia
 Gianni Schicchi ~ O Mio Babbino Caro

140
 La Tosca ~ E lucevan le stelle
 La Tosca ~ Vissi d'arte, vissi d'amore
 La Tosca ~ Recondita Armonia
 La Tosca ~ Tre sbirri, una carrozza... Va Tosca (Te Deum)
 La Bohème ~ Sì. Mi chiamano Mimì
 La Bohème ~ Quando M'en Vo (Musetta's Waltz)
 La Bohème ~ Che gelida manina
 Madama Butterfly ~ Un bel di, vedremo
 Madama Butterfly ~ Vogliatemi bene un bene piccolino
 Coro a Bocca Chiusa (Humming Chorus)
 La Rondine ~ Chi il bel sogno di Doretta
 Manon Lescaut ~ Donna non vidi mai
 Manon Lescaut ~ In Quelle Trine Morbide
 La Fanciulla del West ~ Ch'ella mi creda e lontano
 12 opere.txt
o Misă
 Messa di Gloria ~ 1. Kyrie

Pietro Mascani (1863 – 1945)

o Operă
 Cavalleria Rusticana ~ Introduzione e Intermezzo
 Cavalleria Rusticana ~ Intanto amici... Viva il vino spumeggiante
 Cavalleria Rusticana ~ Beato voi, comprar Alfio
 Cavalleria Rusticana ~ Voi lo sapete, o mama
 Opera.txt

Eduardo Di Capua (1865 – 1917)

o Canzona
 O sole mio
 Marie, Ah Marie

Ferruccio Busoni (1866 – 1924)

o Operă
 Arlecchino, Op. 50 Pt. 1
 Doktor Faus
 Suite from Die Brautwahl
 Turandot (Excerpt)
 Opera.txt

Francesco Cilea (1866 – 1950)

o Operă
 L'Arlesiana ~ È la storia solita del pastore
 Opera.txt

141
Umberto Giordano (1867 – 1948)
o Operă
 Andrea Chénier ~ Colpito qui m'avete… un di all'azzura spazio
 Fedora ~ Amor ti vieta
 Opera.txt

Ermanno Wolf-Ferrari (1876 – 1948)

o Operă
 I Gioielli della Madonna
 Il Segreto di Susanna
 Opera.txt

Ottorino Respighi (1879 – 1936)

o Operă seria
 Maria Egiziaca
 Opera seria.txt
o Operă tragică
 Semirama ~ Act I, Part 1
o Operă burlescă
 Re Enzo ~ Romanza
o Operă comică
 Belfagor P.137 ~Act II, Opening Chorus and Dance

Riccardo Zandonai (1883 – 1944)

o Operă
 Francesca da Rimini ~ Paolo, datemi pace!

Alfredo Casella (1883 – 1947)

o Operă
 La favola d'Orfeo
 La donna serpente ~ Prologo
o Misă
 Missa solemnis Pro pace op.71 ~ 1. Kyrie
o Sacră
 Tre canti sacri op.67, per baritono e orchestra

Luigi Dallapicola (1904 – 1975)

o Operă
 Il Prigioniero ~ I-IV
 Volo di notte
o Oratoriu
 JOB
o Vocală
 Canti di Prigionia
 Liriche Greche
 Due cori di Michelangelo Buonarroti il giovane

142
Giacinto Scelsi (1905 – 1982)
o Vocală
 Pranam I (for soprano, tape and ensemble)
 Pranam II (for electric organ and ensemble)

Roman Vlad (1919 – 2013)

o Operă
 Storia di una mamma

Luigi Nono (1924 – 1990)

o Operă
 Intolleranza (Excerpt 4 & 5)
 Prometheus Suite
 Al gran sole carico d'amore ~ Come preludio
o Vocală
 La Fabbrica Illuminata
 Como una ola de fuerza y luz
 Il canto sospeso
 Un volto, del mare + Non consumiamo Marx
 La Victoire de Guernica
 Canti di vita e d'amore
 Ricorda cosa ti hanno fatto in Auschwitz
 Canciones a Guiomar
 Altele.txt

Luciano Berio (1925 – 2003)

o Operă
 Un Re in Ascolto ~ O Notte Grave
o Vocală
 Strings in the Earth and Air (Chamber Music)
 Sinfonia for 8 Voices and Orchestra
 Epifanie
 Coro, per 40 voci e strumenti

Germania

Hans Leo Hassler (1564 – 1612)

o Sacră
 O Haupt voll Blut und Wunden
 Sacri Concentus ~ Cantate Domino
 Cantiones Sacrae

Heinrich Schütz (1585 – 1672)

o Operă
 Daphné
o Oratoriu
 Christmas Oratorio
o Cantată
 Cantate Domino canticum novum
143
o Concert
 Kleine geistliche Konzerte I and II
 Musikalische Exequien
o Madrigal
 Madrigalen Italien SWV 1 - 18
o Motet
 Das ist je gewißlich wahr (funeral motet)
o Pasiune
 Matthäus Passion SWV 479
 Lukas Passion SWV 480
 Johannes Passion SWV 481
o Sacră
 Symphoniae Sacrae I-III
 Cantiones sacrae quatuor vocum SWV 53 – 93
 Cantiones sacrae
 O bone Jesu, fili Mariae Virginis

Johann Hermann Schein (1586 – 1630)

o Lied
 Drei Lieder

Samuel Scheidt (1587 – 1654)

o Vocală
 Tabulaturbuch #24

Johann Krüger (1598 – 1662)

o Cantată
 Cantate Domino

Heinrich Albert (1604 – 1651)

o Lied
 Zwei Lieder

Johann Caspar Kerll (1627 – 1693)

o Magnificat
 Magnificat in G Major
o Recviem
 Requiem

Dietrich Buxtehude (1637 – 1707)

o Magnificat
 Magnificat anima mea Domine in D Major BuxWV Anh.1
o Motet
 Benedicam Dominum BuxWV 113

144
Friedrich Wilhelm Zachow (1663 – 1712)
o Sacră
 Herr, wenn ich nur dich habe
 Lobe den Herrn meine Seeles

Reinhardt Keiser (1674 – 1739)

o Operă (120)
 Lasciami piangere

Johan Mattheson (1681 – 1764)

o Operă (8)
 Boris Goudenow
o Oratoriu
 Christmas Oratorio ~ Hallelujah

Georg Philipp Telemann (1681 – 1767)

o Operă (40)
 Pimpinone ~ So quel che si dice
 Der Geduldige Socrates ~ Aria 'Rodisette'

Johann Sebastian Bach (1685 – 1750)

o Caiet
 Klavierbüchlein für Anna Magdalena Bach
 Klavierbüchlein für Wilhelm Friedemann Bach
o Cantată
 Wachet auf, ruft uns die Stimme BWV 140
 Coffee Cantata BWV 211
 Christ lag in Todesbanden BWV 625
 Ein feste Burg ist unser Got BWV 720
 324 de cantate sacre si 25 laice.txt
o Corală
 The Best Choral Works
 Corala.txt
o Misă
 Mass in B Minor ~ 1. Kyrie
o Oratoriu
 Weihnachts Oratorium BWV248 (excerpt)
o Pasiune
 Matthäuspassion ~ Erbarme dich, mein Gott
 Matthäuspassion ~ Herzlich tut mich verlangen
 Johannespassion.txt

Johann Adolph Hasse (1699 – 1783)

o Operă (60)
 Opera.txt

145
 Cristoph Willibald Gluck (1714 – 1787)
o Operă
 Orfeo ed Euridice ~ Che faro senza Euridice
 Orfeo ed Euridice ~ Che puro ciel
 Opera.txt
o Teatru liric
 Iphigénie en Aulide
 Iphigénie en Tauride
 Teatru liric.txt

Carl Philipp Emanuel Bach (1714 – 1788)

o Cantată
 Heilig ist Gott
o Magnificat
 Magnificat in D major Wq. 215 H.772

Johann Christian Bach (1735 – 1782)

 Opere (fără valoare)
 Pasticcios (fără valoare)

Ludwig van Beethoven (1770 – 1827

o Operă
 Fidelio ~ Chorus of Prisoners
o Cantată
 Cantata on the Accession of Emperor Leopold II, WoO 88 ~ Arie Fliesse
 Funeral cantata on the death of Emperor Joseph II, WoO87 ~ Aria Da stiegen die
Mensch
 Meeresstille und glückliche Fahrt op. 112 UMFC
 Opferlied (Canción de la ofrenda) en Mi mayor, Op. 121b
o Lied
 An die ferne Geliebte
 6 Lieder.txt
o Misă
 Missa Solemnis ~ 1. Kyrie
o Oratoriu
 Christ on the Mount of Olives, Op 85 ~ Hallelujah

Ludwig Spohr (1784 – 1859)

o Oratoriu
 Oratorio 'The last judgement'

Karl Maria von Weber (1786 – 1826)

o Operă
 Der Freischütz - Jägerchor (Jagdchor)
 Oberon ~ Ocean! thou mighty monster

146
Giacomo Meyerbeer (1791 – 1864)
o Operă
 Les huguenots ~ ‘O beau pays de la Touraine’ (Joan Sutherland)
 L'Africaine ~ Mi batte il cor... O Paradiso!
 Le Prophète ~ Coronation March
 Robert le Diable ~ Idole de ma vie
 Opera.txt

Heinrich August Marschner (1795 – 1861)

o Operă
 Der Vampyr
 Hans Heiling ~ Queen of the Erdgeister

Gustav Albert Lortzing (1801 – 1851)

o Operă
 Der Wildschütz ~ Heiterkeit und Fröhlichkeit

Felix Mendelsohn-Bartholdy (1809 – 1847)

o Oratoriu
 Paulus (Excerpt)
 Elias (Highlights), Op.70

Carl Otto Ehrenfried Nicolai (1810 – 1849)

o Operă
 The Merry Wives of Windsor ~ Act One Finale (Conclusion)

Robert Alexander Schumann (1810 – 1856)

o Operă
 Genoveva ~ Akt 2
o Poem dramatic
 Tragödie, Op.64 No.3
o Lied (100)
 Dichterliebe (A Poet's Love) ~ In the lovely month of May
o Misă
 Missa Sacra in C minor, Op. 147 ~ 1. Kyrie
o Oratoriu
 Das Paradies und die Peri ~ Teil 1
 Der Rose Pilgerfahrt ~ Teil 1
o Recviem
 Requiem für Mignon Op.98b

Friedrich von Flotow (1812 – 1883)

o Operă
 Martha ~ Ach, so fromm
 Martha ~ Letzte Rose

147
Richard Wagner (1813 – 1883)
o Operă (13)
 DRN I. Das Rheingold ~ Entry of the Gods Into Valhalla
 DRN I. Das Rheingold ~ Prelude
 DRN II. Die Walküre ~ Loge, hör! Lausche hieher
 DRN II. Die Walküre ~ The Ride Of The Valkyries
 DRN III. Siegfried ~ Act 2
 DRN IV. Götterdämmerung ~ Finale, Act 3
 Der fliegende Holländer ~ Die Frist ist um
 Der fliegende Holländer ~ Laß die Wacht!
 Der fliegende Holländer ~ Beginning of Act II, Senta's Ballad
 Der fliegende Holländer ~ Act 3, Part 1
 Tristan und Isolde ~ Liebestod und Leise
 Lohengrin ~ Elsa's Dream
 Die Meistersinger von Nürnberg ~ Selig, wie die Sonne
 Tannhäuser ~ O du mein holder Abendstern
 Das Liebesverbot (excerpt)
 Rienzi, der Letzte der Tribunen ~ Allmächt' Ger Vater
 Tannhäuser ~ Arrival of the guests at Wartburg
 Parsifal ~ Karfreitagszauber
 Opera.txt

Robert Franz (1815 – 1892)

o Lied
 Aus meinen großen Schmerzen, Op. 5 Nr. 1
 The Avowal
 Gute Nacht

Jacques Offenbach (1819 – 1880) (franco-german)

o Operă
 The Tales Of Hoffmann ~ Barcarolle
 Les Contes D'Hoffmann ~ Les oiseaux dans la charmille
 Opera fantastica.txt
o Operetă
 Orphée aux enfers ~ Galop infernal
 Orphée aux enfers ~ Duo de la mouche
 Opereta.txt

Johannes Brahms (1833 – 1897)

o Lied (200)
 Wiegenlied Op. 49 No. 4
 Wiegenlied (Lullaby Cradle song - modern version)
 Wiegenlied.txt
o Cantată
 Rinaldo, Op. 50 (excerpt)
148
o Recviem
 Requiem - How Lovely Is Thy Dwelling Place
 Ein Deutsches Requiem, Op. 45 (2 of 7)

Engelbert Humperdinck (1854 – 1921)

o Operă
 The Tales Of Hoffmann ~ Barcarolle
 Die Königskinder ~ Isabel Rey
 Hänsel und Gretel ~ Abendsegen

Richard Georg Strauss (1864 – 1949)

o Lied
 Frühling, September, Beim Schlafengehen, Im Abendrot
o Operă seria
 Salome, Op. 54, Act I, Scene 4 ~ Dance of the Seven
 Intermezzo (excerpt)
 Opera.txt
o Operă comică
 Capriccio, Op.85 ~ Final

Hans Erich Pfitzner (1869 – 1949)

o Operă
 Palestrina (excerpt)

Max(imum) Reger (1873 – 1916)

o Lied (230)
 Mariä Wiegenlied for soprano & TTBB choir & piano

Alban Maria Johannes Berg (1885 – 1935)

o Operă
 Wozzeck ~ Act 3, Scene 4
 Lulu ~ Act3, Scene3

Paul Hindemith (1895 – 1963)

o Lied (120)
 Lieder nr 3, 4, 5 op.18
 9 english songs
o Operă
 Cardillac (excerpts)
 Mathis der Maler

Carl Heinrich Maria Orff (1895 – 1982)

o Operă
 Antigonae (excerpt)
 Opera.txt

149
o Cantată
 Carmina Burana ~ O Fortuna
 Catulli Carmina ~ Praelusio
 Trionfo di Afrodite ~ Epitalamo
 Cantata.txt

Erich Wolfgang Korngold (1897 – 1957)

o Muzică de scenă
 Der Ring des Polykrates (excerpt)
 Die tote Stadt ~ Marietta's Lied
o Operă
 Die tote Stadt ~ Marietta's Lied

Hans Eisler (1898 – 1962)

o Vocal-simfonică
 Deutsche Sinfonie, Op.50

Kurt Julian Weill (1900 – 1950)

o Operă
 Die Dreigroschenoper
 Aufstieg und Fall der Stadt Mahagonny
 Opera.txt
o Operetă
 Lady in the Dark (1-5)

Ernst Krenek (1900 – 1991)

o Operă
 Jonny spielt auf
 Opera.txt

Werner Egk (1901 – 1983)

o Operă
 Peer Gynt ~ Letzte Szene
 Opera.txt

Wolfgang Fortner (1907 – 1987)

o Operă
 Bluthochzeit (excerpts)
 Opera.txt
o Vocală
 Vocala.txt

Pierre Henri Marie Schaeffer (1910 – 1995)

o Experimentală
 Symphonie pour un homme seul

150
Bernd Aloïs Zimmermann (1918 – 1970)
o Muzică de scenă
 Die Befristeten ~ Ode an Eleutheria
o Operă
 Die Soldaten ~ Final scene
o Recviem
 Requiem für einen jungen Dichter ~ Dona nobis pacem

Hanz Werner Henze (1926 – 2012)

o Cantată
 Being Beauteous for Soprano, Harp and Four Celli
o Operă
 Boulevard Solitude
 Opera.txt
o Oratoriu
 Novae de infinito laudes (1)

Karlheinz Stockhausen (1928 – 2007)

o Experimentală
 Gesang der Jünglinge

Alfred Schnittke (1934 – 1998)

o Operă
 Life With an Idiot (excerpt)

Franța
Jean-Baptiste Lully (1632 – 1687)
o Operă
 Cadmus & Hermione ~ Prologue
 Les fêtes d'Amour et de Bacchus
 Opera.txt

Marc-Antoine Charpentier (1643 – 1704)

o Chanson
 Noëls sur les instruments
 Leçons de Ténèbres
 Litanies de la Vierge H.83
o Operă
 Opera.txt
o Te Deum
 Te Deum For Soloists, Chorus And Orchestra H 146

André Campra (1660 – 1744)

o Operă-balet
 Opera-balet.txt
o Tragedie lirică
 Tragedie lirică.txt

151
o Misă
 Messe de Requiem
o Motet
 Motets
o Psalm
 Psalm 150 Laudate Dominum

Jean-Philippe Rameau (1683 – 1784)

o Operă-balet
 Les Indes Galantes ~ Rondeau
 Platée ~ La Folie
 Operă-balet.txt
o Operă-tragedie
 Hippolyte & Aricie ~ Trio des Parques
 Castor et Pollux ~ Tristes apprêts
 Operă-tragedie.txt

Jean-Joseph Cassanéa de Mondonville (1711 – 1772)

o Sacră
 Dominus regnavit ~ Christie
 Grand Motet 'Coeli Enarrant Gloriam Dei'
 Grand Motet 'Venite Exultemus'
 Grand Motet, 'Cantate Domino'
 Grand Motet, 'Magnus Dominus'
 Grand Motet, 'Nisi Dominus'

François-André Danican Philidor (1726 – 1795)

o Operă comică
 Opera comică.txt
o Tragedie lirică
 Tragedie lirică.txt

Pierre-Alexandre Monsigny (1729 – 1817)

o Comedie-feerie
 La belle Arsène
o Dramă
 Le déserteur
o Intermediu
 Les aveux indiscrets

François-Joseph Gossec (1734 – 1829)

o Recviem
 Grande Messe des Morts
o Te Deum
 Te Deum а Grand Orchestre

152
André-Ernest-Modeste Grétry (1741 – 1813)
o Operă (70)
 Le tableau parlant ~ Aria de Isabelle
 Richard-Cœur-de-lion ~ Si l'univers entier

Nicolas-Marie d'Alayrac (1753 – 1809)

o Operă comică
 Opera comică.txt

Jean-François Lesueur (1760 – 1837)

o Operă
 Opera.txt
o Oratoriu
 Oratorio de Noël

François- Adrien Boïeldieu (1775 – 1834)

o Operă comică
 La dame blanche

Daniel François Esprit Auber (1782 – 1871)

o Operă
 Fra Diavolo ~ Non temete, Milord
 La muette de Portici ~ ‘Mieux vaut mourir!’

Louis-Joseph-Ferdinand Hérold (1791 – 1833)

o Operă
 Zampa ~ Act 3c

Jaques Fromental Halévy (1799 – 1862)

o Operă
 La Juive ~ 'Si la rigueur et la vengeance'
 La Juive ~ 'Aria di Eleazar Rachel'
 La Juive ~ 'Rachel, quand du Seigneur'

Adolphe Adam (1803 – 1856)

o Operă
 Le Farfadet (fragmets)
 Opera.txt

Hector Berlioz (1803 – 1869)

o Opera seria
 La vestale (1)
 Benvenuto Cellini ~ Les belles fleurs... Entre l'amour et le devoir
 La Damnation de Faust ~ D'amour l'ardente flamme
 Les Troyens ~ Vallon Sonore
 Béatrice & Bénédict ~ Nuit paisible
153
o Cantată
 Herminie (cantata for soprano & orchestra)
o Oratoriu
 L'enfance du Christ ~ L'Adieu des bergers à la sainte famille
o Recviem
 Grande Messe des Morts (Requiem) ~ Dies Irae (2 of 7)
o Te Deum
 Te Deum, Op.22 (fragments)

Ambroise Thomas (1811 – 1896)

o Operă
 Mignon ~ Connais-tu le pays
 Opera.txt

Charles Gounod (1818 – 1893)

o Operă
 Faust ~ Alerte, Alerte!... Anges Purs
 Faust ~ Soldiers' Chorus (Chœur des soldats)
 Faust ~ Vous qui faites l'endormie
 Faust ~ Le veau d'or
 La brise est douce et parfumée (Gounod)
 Mireille ~ Anges du paradis
 Mireille ~ O légère hirondelle
 Operă.txt
o Sacră
 Ave Maria

Jacques Offenbach (1819 – 1880) (franco-german)

o Operă fantastică
 Les contes d'Hoffmann ~ Barcarolle
 Les contes d'Hoffmann ~ Belle nuit, ô nuit d'amour
o Operetă
 Orphée aux Enfers (prima operetă din lume) ~ Part 1
 Belle Hélène ~ Couplets des rois
 La Périchole ~ Je suis grise
 Monsieur Choufleuri ~ Italia la bella
 La Grande Duchesse de Gerolstein ~ Finale from Act 2
 La Vie Parisienne ~ Final

Éduard Lalo (1823 – 1892)

o Operă
 Le Roi d'Ys ~ Vainement, ma bien aimée

Florimond Hervé (1825 – 1892)

o Operetă
 Mam'zelle Nitouche ~ Airs de l'inspecteur et de l'Aleluia
 Mam'zelle Nitouche ~ Le soldat de plomb

154
 Charles Lecocq (1832 – 1918)
o Operetă
 La Fille de Madame Angot ~ Finale

Camille Saint-Saëns (1835 – 1921)

o Operă
 Samson et Dalila, Op. 47 ~ Mon coeur s’ouvre à ta voix
o Oratoriu
 Oratorio de Noêl

Clément Philibert Léo Delibes (1836 – 1891)

o Operă
 Lakmé ~ Air des clochettes (Bell Song)
 Lakmé ~ Viens, Mallika (The Flower Duet)
 Lakmé ~ Où va la jeune Hindoue

George Bizet (1838 – 1875)

o Operă comică
 Les Pêcheurs de perles ~ Au Fond du Temple Saint
 La Jolie Fille de Perth ~ Tra la la, quand la flamme de l'amour
 Opera comică.txt
o Operă seria
 Carmen ~ L'amour est un oiseau rebelle (Carmen este cea mai faimoasă operă
franceză)
 Carmen ~ Toreador Song
 Avec la garde montante
 Habanera
 Seguidilla (Pres des remparts de Seville)
 Je dis que rien ne m'epouvante
 La fleur que tu m'avais jetée
o Operetă
 Le Docteur Miracle (1-2)

Edmond Audran (1840 – 1901)

o Operetă
 La Mascotte ~ Acte I, Duo des dindons

Emmanuel Chabrier (1841 – 1894)

o Operă
 L'Étoile ~ 1. Couplets du pal
 L'Étoile ~ 2
 Le Roi malgré lui ~ Fête polonaise, Acte II

Jules Massenet (1842 – 1912)

o Elegie
 Elegie
155
o Operă
 Hérodiade ~ Il est doux, il est bon, Act I
 Manon ~ Beginning of Act 2
 Werther ~ Toute mon âme est là... Pourquoi me réveiller
 Thaïs ~ Meditation
 Cendrillon ~ Ah! douce enfant
 Don Quijote ~ Riez, allez, riez du pauvre idéologue
 Operă.txt

Gabriel Fauré (1845 – 1924)

o Lied (chanson)
 Après un rêve
 Aurore
 Chanson d'amour
 Le secret
 Les berceaux
 Cinq melodies de Venise
 Lied (chanson.txt)
o Operă
 Prométhée ~ Le Cortège de Pandore
 Pénélope ~ Les fuseaux sont lourds, le palais est sombre
o Recviem
 Requiem, Op. 48 ~ In Paradisum
 Requiem, Op. 48 ~ Pie Jesu Domine

Robert Planquette (1848 – 1903)

o Operetă
 Les cloches de Corneville ~ J’ai fait trois fois le tour du monde

Vincent d’Indy (1851 – 1931)

o Operă
 L' Étranger ~ Il se fait bien attendre aujourd'hui jeune fille

Louis Charles Bonaventure Alfred Bruneau (1857 – 1934)

o Operă (14)
 L'attaque du moulin ~ Le jour tombe

Gustave Charpentier (1860 – 1956)

o Operă
 Louise ~ Depuis le jour
 Louise ~ O Jolie! Soeur choisie! (Julien)

Claude Achille Debussy (1862 – 1918)

o Cantată
 L´enfant prodigue (The Prodigal Son) ~ Air di Lia

156
o Mister dramatic
 Le martyre de Saint Sébastien (I)
o Operă
 Pelléas et Mélissande (fragment)
 La chute de la Maison Usher (fragment)
 Le diable dans le beffroi (unfinished)
o Vocală
 80 melodii (texte poeti simbolisti + acompaniament pian)
 Miniaturi vocale
 Trei cantece din Bilitis

Paul Abraham Dukas (1865 – 1935)

o Operă comică
 Ariane et Barbe-Bleue ~ Oh! mes clairs diamants

Erik Satie (1866 – 1925)

o Chanson
 Chansons (voix + piano).txt
o Dramă simfonică
 Socrate (ténor & piano)
o Misă
 Messe des pauvres

Maurice Ravel (1875 – 1937)

o Cantată
 Myrrha
o Fantezie lirică
 L'Enfant et les sortilèges (1)
o Lied
 Histoires Naturelles ~ Le Pintade
 Lied.txt
o Operă bufă
 L'heure espagnole, M.52 ~ Oh! la pitoyable aventure!
o Voce + pian
 M. Ravel - 3 Poèmes de Stéphane Mallarmé
 Vocală.txt

Reynaldo Hahn (1875 – 1947)

o Chanson (125)
 Chansons grises

Edgard Victor Achille Charles Varèse (1883 – 1965)

o Soprană + orchestră
 Nocturnal for Soprano, Male Choir and Orchestra
 Offrandes

157
Darius Milhaud (1892 – 1974)
o Operă comică
 Oaia rătăcită
o Minut
 Izbavirea lui Tezeu
 Parasirea Ariadnei
 Rapirea Europei
o Operă seria
 Le pauvre matelot
 Les malheurs d'Orphée, Op. 85, Act I Duo d'amour. Mon rêve, mon désir
 Les malheurs d'Orphée, Op. 85, Act II Duo dans la cabane. Il est trop tard
 Operă seria.txt
o Trilogie greacă
 Orestia-Agamemnon
 Coephore
 Eumenide
o Trilogie sud-americană
 Christophe Columb
 Maximilen
 Bolivar

(Oscar-) Arthur Honegger (1892 – 1955)

o Cantată
 Cantata Crăciunului
o Operă
 Antigona
 Pastorale d'été
o Operetă (3)
 Operetă.txt
o Oratoriu
 Ioana d'Arc pe rug
 Judith
 Nicolas de Flue
 Regele David
 Strigătele lumii
o Simfonie scenică
 Horatiu victorios

Francis Jean Marcel Poulenc (1899 – 1963)

o Cantată laică
 Bal mascat
 Figura umană
o Lied
 Lieduri cu acompaniament pianistic

158
o Operă comică
 Les Mamelles de Tirésias
o Operă seria
 Dialogues Des Carmelites ~ Salve Regina
 La vois humaine
o Sacră
 Litanii catre Maica Domnului cea neagra
 Gloria
 Misse
 Motete
 Stabat mater
o Vocală
 Le Bestiare

Olivier Eugène Prosper Charles Messiaen (1908 – 1992)

o Operă
 Saint François d'Assise ~ Act II, Scene 6
o Oratoriu
 Schimbarea la fata a Domnului nostru Iisus Hristos
o Sacră
 Arătarea bisericii eterne
 Cartea de orgă
 Cartea Sfintei Împărtășanii
 Corpuri glorioase
 Înălțarea
 Liturghii de cristal
 Missa Rusaliilor
 Misterul Sfintei Treimi
 Nasterea Domnului
 Trei mici liturghii ale prezentei divine

Jean-Yves Daniel-Lesur (1908 – 2002)

o Corală
 Le Cantique des cantiques
o Misă
 Missa pentru ziua păcii
o Operă
 Ondine
o Oratoriu
 Adevărul Ioanei

Pierre Louis Joseph Boulez (1925 – 2016)

o Vocală
 Le Marteau sans Maître ~ Bourreaux de solitude
 Le soleil des eaux ~ La Sorgue (Chanson pour Yvonne)

159
Anglia

Nicholas Laniere (1588 – 1666)

o Operă
 Lovers Made Men (prima operă engleză)
o Song
 No more shall meads

Henry Lawes (1596 – 1662)

o Song
 Go Lovely Rose
 A Dialogue on a Kiss

Henry Purcell (1659 – 1695)

o Operă
 Dido and Aeneas ~ When I am laid in earth (arie)
 Dido and Aeneas ~ Thy Hand, Belinda (recitatv)
 The Fairy Queen ~ O Let Me Weep
 The Fairy Queen ~ If love's a sweet passion
 The Fairy Queen ~ Oh, let me weep!
 Opera.txt
o Te Deum
 Te Deum and Jubilate in D major

Matthew Locke (1630 – 1677)

o Operă
 Cupid and Death ~ 1.a Are all things in their preparation
 Cupid and Death ~ 1.b Though little be the God of Love
 Cupid and Death ~ 2.a Holla, within
 Cupid and Death ~ 2.b Victorious men of Earth
 Cupid and Death ~ 3.a Stay, Cupid, wither art thou flying
 Cupid and Death ~ 4.a Nature's Entrance and Aria Fly, fly my children
 Cupid and Death ~ 4.b Change, o change your fatal bows
 Cupid and Death ~ 4.c What will it, Death, advance thy name
 Cupid and Death ~ 5.a Chamberlain's and Apes' Entrance and Aria 'O yes...'
 Cupid and Death ~ 5.b Chorus Like a perfurming gale o' er flowers
 Cupid and Death ~ 5.c Cupid, Mercury, Death, Nature I am here
 Cupid and Death ~ 5.d Mercury's Aria Hence ye profane
 Cupid and Death ~ 5.e Mercury's Aria Return, return you happy men
 Cupid and Death ~ 5.f Open bless'd Elysian grove
 Opera.txt

John Blow (1649 – 1708)

o Operă
 Vénus & Adonis (excerpt)

160
o Vocală
 Salvator Mundi
 An Ode on the death of mr. Henry Purcell

Johann Cristoph Pepusch (1667 – 1752)

o Operă
 The Beggar's Opera (excerpt)

John Gay (1685 –1732)

o Operă
 The Beggar's Opera (excerpt)

Georg Friedrich Häendel (1685 – 1711 Germania, 1711 – 1759 Anglia)

o Vocală
 The Best Vocals
o Imn
 Chandos anthems
 Coronation Anthems
 Te Deum HWV 278 ~ Music for the Peace of Utrecht
o Operă (45)
 Giulio Cesare ~ Piangerò la sorte mia
 Semele (Where'er you walk)
 Rodelinda ~ Dove sei, amato bene
 Opera.txt
o Oratoriu (32)
 Messiah ~ Hallelujah Chorus
 Oratoriu.txt

Thomas Augustine Arne (1710 – 1778)

o Song
 A Hunting We Will Go (The Dusky Night)
o Imn
 God Save the Queen (National Anthem Original Version)
 Rule Britannia
o Operă (50)
o Love in a village (ballad-opera) ~ The traveller benighterd
o Oratoriu (2)
 Oratoriu.txt

Michael William Balfe (1808 – 1870)

o Operă
 The Bohemian Girl ~ The Dream
 The Bohemian Girl ~ I dreamt I diwelt in marble halls

161
William S. Gilbert (1836 – 1911)
o Operetă
 The Mikado - I've Got a Little List
o Pater Songs
 Major-General's Song

Arthur Sullivan (1842 – 1900)

o Operetă
 The Mikado - I've Got a Little List
 Operetă.txt

Edward Elgar (1857 – 1934)

o Oratoriu
 The Mikado - I've Got a Little List

Ralph Vaughan Williams (1872 – 1958)

o Cantată
 Hodie, Christmas Cantata per soli, coro e orchestra
o Song
 Cântece shakespeariene (3)
o Operă
 Hugh the Drover ~ Hugh's Song of the Road
 Riders to the Sea
 The Pilgrim's Progress
 Operă.txt
o Simfonie cu cor
 A Sea Symphony (Symphony No. 1) , IRV. 70

Sir William Turner Walton (1902 – 1983)

o Operă
 Troilus and Cressida (Scenes)
 The Bear ~ I was a constant, faithful wife
o Oratoriu
 Belshazzar's Feast
o Vocal-instrumentală
 Façade

Sir Michael Kemp Tippett (1905 – 1998)

o Operă
 A Midsummer Marriage ~ Sosostris's Aria
 The Knot Garden ~ Act 1 Confrontation (So, If I Dream)
 The Knot Garden ~ Act 2 Labyrinth (Fear! What Do I Fear)
 The Knot Garden ~ Act 3 Charade (Enough! Enough!)
 King Priam ~ Achilles and Priam

162
o Oratoriu
 A Child of Our Time ~ 1-5

Edward Benjamin Britten (1913 – 1976)

o Cantată
 Children's Crusade (excerpt)
 Saint Nicolas (excerpt)
 Cantată.txt
o Lied
 A Ceremony of Carols
 Lied.txt
o Operă
 A Midsummer Night's Dream ~ Act 1
 Peter Grimes ~ Mob scene
 The Rape of Lucretia
 Paul Bunyan ~ Inkslinger's Song
 Albert Herring ~ Albert the Good! Long may he reign
 Death in Venice (trailer)
 Billy Budd ~ Billy Budd, king of the birds!
 Alte opere.txt
o Misă
 Missa Brevis in D, op. 63
 Missa Pro Defunctis
o Serenadă
 Serenade for tenor, horn and strings

Austria

Franz Joseph Haydn (1732 – 1809)

o Cantată
 Stabat Mater ~ Fac me vere tecum flere
 Cantată.txt
o Misă
 Missa in Honorem Beatissimae Virginis Mariae ~ 1. Kyrie
o Operă (20)
 Il mondo della luna ~ Ragion nell'alma siede
 Orfeo ed Euridice ~ L'Anima del Filosofo (Oh, Che Orrore!)
 Orlando Paladino ~ Aria 'Alcina'
 L'infedeltà delusa - Trinche Vaine
 Armida ~ Aria 'Se pietade avete, o Numi'
o Oratoriu
 The Creation
 The Seasons

163
Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791)
o Operă bufă
 Cosi fan tutte ~ Trio 'Soave sia il vento'
 Operă buffă.txt
o Operă seria
 Die Zauberflöte ~ Der Hölle Rache
 Die Zauberflöte ~ O zittre nicht = Queen of the night
 Die Zauberflöte ~ Dies Bildnis ist bezaubernd schön
 Die Zauberflöte ~ Der Vogelfänger bin ich ja (Papageno)
 Le nozze di Figaro ~ Non piu andrai, farfallone amoroso
 Le nozze di Figaro ~ Voi che sapete (Pariggi amor)
 Le nozze di Figaro ~ Dove sono i bei momenti
 Le nozze di Figaro ~ Che soave zeffiretto
 Le nozze di Figaro ~ Contessa Perdono and Finale scene
 Le nozze di Figaro ~ Evviva
 Le nozze di Figaro ~ E Susanna non vien… Dove sono i biei momenti
 Don Giovanni ~ Don Giovanni, a cenar teco
 Don Giovanni ~ La ci darem la mano
 Don Giovanni ~ Madamina! Il catalogo e questo
 Don Giovanni ~ Batti, batti, o bell Masetto
 Don Giovanni ~ Vedrai carino
 Don Giovanni ~ Deh vieni alla finestra
 Don Giovanni ~ Fin ch'han dal vino
 Operă seria.txt
o Singspiel
 Die Schauspieldirektor ~ Bester Jüngling
o Cantată
 Davide penitente
o Corală
 Laudate Dominum omnes gentes
o Misă
 Coronation Mass in C major KV 317 ~ Gloria
o Motet
 Exsultate Jubilate K165 (158a)
o Oratoriu
 Alleluia Soprano Oratorio
o Recviem
 Requiem In D Minor K626~ Dies Irae

Anton ~ Antonio Diabelli (1781 – 1858)

o Misă
 Missa Pastorale in F-major, Op.147 ~ 1. Kyrie

164
Franz Peter Schubert (1797 – 1828)
o Cantată
 Lazarus D.689 (Unfinished Cantata) ~ Act I
o Lied (600)
 Erlkönig
 Die Forelle D.550
 Heidenröslein
 Gretchen am spinnrade Op.2 D.118
 Lied.txt
o Misă (7)
 Mass in E flat Major ~ 1. Kyrie
o Operă
 Operă.txt
o Poem (piano + tenor)
 Winterreise ~ Der Leiermann

Fanny Hensel-Mendelssohn (1805 – 1847)

o Cantată (4)
 Cantată.txt
o Lied (peste 250)
 Schwanenlied Op.1, Nr.1
 Die Mainacht
o Misă
 Mass No. 3 in F minor ~ 1. Kyrie
 Missa.txt
o Psalm
 Psalm 150 for soprano, chorus and orchestra
o Te Deum
 Te Deum in C major ~ I. Te Deum laudamus

Franz von Suppé (1819 – 1895)

o Operetă
 Operetă.txt

Anton Bruckner (1824 – 1896)

o Cantată (4)
 Cantata for Prelate Friedrich Mayer
o Lied (peste 250)
 Schwanenlied Op.1, Nr.1

Johann Strauss-fiul (1825 – 1899)

o Operetă
 Melodien aus der Operette 'Die Fledermaus'
 Melodien aus der Operette 'Der Zigeunerbaron'
 Operetă.txt

165
Karl Zeller (1842 – 1898)
o Operetă
 The Bird Seller ~ No mal

Karl Millöcker (1842 – 1899)

o Operetă
 Der Bettelstudent ~ Medley

Hugo Wolf (1860 – 1903)

o Lied (200)
 Goethe Lieder
 Lied.txt
o Operă comică
 Der Corregidor ~ Die Obrigkeit

Gustav Mahler (1860 – 1911)

o Lied
 Lieder eines fahrenden Gesellen (Songs Of A Wayfarer)
 Lied.txt
o Simfonie-cantată
 Symphony No.8 In E flat Major 'Symphony of a Thousand'

Arnold Schönberg (1874 – 1951)

o Cantată
 A Survivor from Warsaw, Op 46
o Lied
 Gurre-Lieder (excerpt)
 Lied.txt
o Monodramă
 Erwartung (Așteptarea) Op.17 (excerpts)
 Die glückliche Hand Op.18 (Excerpts)
o Operă bufă
 Von heute auf morgen, Op. 32 ~ Oho, oho, was seh'ich da
o Operă seria
 Moses und Aron ~ Act II, Scene III, The Golden Calf and the Altar
o Oratoriu
 Jakobsleiter (Scara lui Iacob) ~ Opening scene
o Vocal-instrumentală
 Pierrot lunaire

Anton Friedrich Wilhelm von Webern (1883 – 1945)

o Cantată
 Kantate I Op 29
 Kantate II Op 31
o Lied
 Five Songs Op.4
166
 Lied.txt
o Sacră
 Five Canons on Latin Text Op. 16
 Canon.txt

Alban Maria Johannes Berg (1885 – 1935)

o Cantată
 Der Wein
o Lied
 4 Lieder Op. 2
o Operă
 Lulu.txt
 Wozzeck ~ Act 3 Scene 4
 Wozzeck ~ Interlude

György Sándor Ligeti (1923 – 2006)

o Acțiune scenică
 Nouvelles Aventures (for 3 singers and 7 instruments)
o Cor
 3 hungarian etudes a capella
o Recviem
 Requiem
o Operă
 Le Grand Macabre ~ Mysteries

Rusia

Mihail Ivanovici Glinka (1804 – 1857)

o Operă
 Life for the Tzar ~ Finale
 Ruslan and Lyudmila ~ Aria from Act I
 Ivan Susanin ~ Susanin's Aria

Alexandr Sergeevici Dargomâjski (1813 – 1869)

o Operă
 Rusalka ~ Die Meerjungfrau
 The Stone Guest

Alexandr Porfirievici Borodin (1833 – 1887)

o Operă
 Prince Igor

César Cui (1835 – 1918)

o Operă
 Angelo ~ Rodolfo's Song
 William Ratcliff ~ Introduction
167
Modest Petrovici Musorgski (1839 – 1881)
o Lied
 La Camera del bambino - s'Nanei (1-7)
o Operă comică
 Opera comica.txt
o Operă istorică
 Opera istorica.txt
o Operă seria
 Opera seria.txt

Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893)

o Operă (10)
 Evgheni Oneghin ~ Prince Gremin's Aria
 The Queen of Spades ~ Ja vas lyublyu
 Iolanta ~ 'Iolanta' Aria
 Operă.txt
o Romanță
 If Only I Had Known

Nicolai Andreievici Rimski-Korsakov (1844 – 1908)

o Operă (15)
 The Snow Maiden ~ The Death Scene
 Sadko ~ Song Of India
 The Golden Cockerel ~ Hymn to the Sun
 Operă.txt

Serghei Vasilievici Rachmaninov (1873 – 1943)

o Operă
 Aleko ~ Ves' tabar spit
 Francesca da Rimini ~ O ne rida, mai Paolo
 The Miserly Knight ~ Part 1 of 5 (excerpt)
o Sacră
 Vespers (Vecernie) ~ Praise the Lord

Reinhold Moritzevich Glière (1875 – 1956)

o Vocală
 Concerto for Coloratura Soprano

Igor Fiodorovici Stravinski (1882 – 1971)

o Balet vocal
 Pulcinella
o Cantată
 Cantata ~ I-III
o Coral-orchestrală
 Threni ~ Lamentations of the Prophet Jeremiah
168
o Operă
 The Nightingale ~ Nightingale Aria
 Oedipus Rex ~ Nonn' erubescite, reges
 The rake's progress ~ Gently, little boat
 Mavra ~ Aria de Mavra
o Teatru muzical
 The Wedding (excerpt)
 Renard the Fox (excerpt)
o Voce + orchestră
 Symphony of the Psalms ~ Second Movement
 Voce + diverse.txt

Serghei Sergheevici Prokofiev (1891 – 1953)

o Muzică film
 Alexander Nevsky ~ The Battle of the Ice
 Ivan The Terrible ~ Ivan's Sickness
o Operă (8)
 The Love For Three Oranges (excerpt)
 War and Peace – Waltz
 Betrothal in a Monastery (excerpt)
 The Fiery Angel, Op.37 ~ Act 5, 'A... !'
 Semyon Kotko ~ Finale
 The Gambler (excerpt)
o Voce + pian
 Five Poems for Voice and Piano, Op.23

Dimitri Dimitrievici Shostakovici (1906 – 1975)

o Cantată
 The Song of Forest ~ Part 1 of 3
o Operă
 The Nose ~ Final
 Lady Macbeth of Mtsensk
o Operetă
 Moscow, Cheryomushki ~ Part 4 of 5 (excerpt)

Spania

Francisco Asenjo Barbieri (1823 – 1894)

o Comedie muzicală
 Tonalida
 Zarzuela

Felipe Pedrell (1841 – 1922)

o Operă
 Quasimodo ~ Al santo studio, al cielo
 Le Dernier des Abencérages

169
Isaac Albéniz (1860 – 1909)
o Operă
 Henry Clifford (excerpts)
 Pepita Jiménez ~ Romanza de Pepita

Enrique Granados (1867 – 1916)

o Cancion
 Tonadillas en estilo antiguo H136
o Operă
 María del Carmen ~ Act II, Dile que huya!

Manuel de Falla (1876 – 1946)

o Operă
 La Vida Breve ~ Allí está! Riyendo
 L'Atlàntida ~ Al apuntar el alba clara de una paloma he soñado

Xavier Montsalvatge i Bassols (1912 – 2002).

o Cancion
 Cinco canciones negras
o Sacră
 Cinco Invocaciones al Crucificado

Cehia

Josef Mysliveček (1737 – 1781)

o Cor
 Il Bellerofonte ~ Rendi Alle Selve (Chorus)

Bedřich Smetana (1824 - 1884)

o Cantată
 Cantata for mixed voices and orchestra
o Operă comică
 The Bartered Bride ~ Opening Chorus
 The Bartered Bride ~ Act I, (excerpt)
 The Two Widows ~ Aria of Carolina
 The Kiss ~ Aria of Barče
 The Kiss ~ Go to sleep my angel - flew a white dove
 Operă comică.txt
o Operă seria
 Dalibor ~ Slyšels to příteli
 Operă seria.txt

Antonín Dvořák (1841 – 1904)

o Basm
 Rusalka ~ Song to the Moon
 Rusalka ~ Měsíčku na nebi hlubokém
170
o Operă istorică
 Alfred ~ Act II, Scene 1 & 2
 Operă istorică.txt
o Operă comică
 The Devil and Kate~ Aria of the Princess
o Sacră
 Sacră.txt

Leoš Janáček (1854 – 1928)

o Cantată
 The Diary of One Who Disappeared (excerpt)
o Misă
 Misa Glagolitica ~ III. Gloria
o Operă
 Jenůfa ~ Finale
 Destiny (excerpt)
 The Excursions of Mr. Brouček
 Kát′a Kabanová ~ Finale
 The Cunning Little Vixen
 The Makropulos Affair ~ Final scene
 From the House of the Dead ~ Act 1, Petrovich arrives
 Operă.txt

Bohuslav Jan Martinů (1890 – 1959)

o Operă (15)
 Julietta (fragments)
 Mirandolina (excerpt)
 Operă.txt

Alois Hába (1893 – 1973).

o Operă
 Matka, Op.35 ~ Scene 1. 'May God console you, neighbour'

Ungaria

Johann Sigismund Kusser (1660 – 1727)

o Operă
 Opere germane după modelul francez (fără valoare)

Ferenc Erkel (1810 – 1893)

o Operă
 Bánk bán ~ Petur bordala
 Operă.txt

171
Franz Liszt (1811 – 1886)
o Misă
 Missa Choralis ~ 1.Kyrie
o Oratoriu
 Christus ~ Resurrexit (Finale)
o Psalm
 Psalm No. 18 R.490
o Recviem
 Requiem, S.12, R.448 (Messe des morts) ~ 1. Kyrie

Franz Lehár (1870 – 1948)

o Comedie muzicală
 Giuditta
o Operetă
 The Merry Widow (Văduva veselă) (fragmente)
 Der Graf von Luxenburg (Contele de Luxemburg) (fragment)
 Frasquita ~ O fanciulla all'imbrunir
 Paganini ~ Gern hab ich die Frauen geküsst
 Gipsy Love (Iubire de tigan) ~ Far in the Big Forest
 The Land of Smiles (Tara surasului) ~ Dein ist mein ganzes Herz

Béla Viktor János Bartók (1881 – 1945)

o Cantată
 Cantata Profana ~ I. There was once an old man
o Operă
 Bluebeard's Castle (Castelul lui Barbă Albastră) - 8. Fifth Door
o Vocală
 Vocală.txt
o Vocală + pian
 4 Slovakian Folk Songs, BB78
 Voce + pian.txt

Imre Kalman (1882 - 1953)

o Operetă
 The Circus Princess ~ Arie of Mister X
 Silvia ~ Aria Silviei

Zoltán Kodály (1882 – 1967)

o Operă
 Háry János ~ Ó mely sok hal
o Sacră
 Missa Brevis ~ 1. Kyrie
 Budavári Te Deum
o Vocală-simfonică
 Psalmus Hungaricus (1)

172
Ábrahám Pál ~ Paul Abraham (1892 – 1960)
o Operetă
 Bál a Savoyban ~ Tangolita
 Hawaii rózsája (Floare de Hawaii) (fragment)

Polonia

Stanislav Moniuszko (1819 – 1872)

o Operă
 Halka ~ Halka's Aria

Karol Szymanowski (1882 – 1937)

o Melodie
 Love Songs of Hafiz (1-2)
o Operă
 King Roger ~ Roxana's Song
 Hagith ~ Gdzie jesteś dziewczę
o Vocală
 Stabat Mater op. 53 ~ Stała matka bolejąca
o Vocală + pian
 Five Songs for Soprano and piano

Witold Roman Lutosławski (1913 – 1994)

o Vocală + orchestră
 Trittico Slesiano (Tryptyk śląski)
o Vocală + pian
 Trois poèmes d'Henri Michaux ~ I-III
 Five Songs for Voice and Piano

Henryk Mikołaj Górecki (1933 – 2010)

o Corală
 Totus Tuus
o Vocală-simfonică
 Miserere
 Amen
 Three Lullabies
 Symphony no. 3 op. 36 'Symphony of Sorrowful Songs'

Krzysztof Eugeniusz Penderecki (1933 – )

o Operă
 The Devils Of Loudun ~ Exorcizo te
 The Devils Of Loudun ~ Beyond the Sanctum
 The Devils Of Loudun ~ The Unwelcome
 Die Schwarze Maske ~ Benigna Szene
 King Ubu

173
o Oratoriu
 Dies irae (Auschwitz oratorium) ~ Lamentatio
o Sacră
 Utrenia Ewangelia (Misa rusă)
 Stabat Mater
 Paradise lost ~ Atto I, parte 1
 Sacră.txt

Belgia

André Ernest Modeste Grétry (1810 – 1849)

o Operă
 Guillaume Tell ~ Finale

César Frank (1822 – 1890.

o Operă
 Missa Choralis ~ 1.Kyrie
o Oratoriu
 Christus ~ Resurrexit (Finale)

Estonia

Arvo Pärt (1935 – )

o Corală
 Cantate Domino
o Sacră
 Sieben Magnificat Antiphonen
 Berliner Messe

Suedia

Franz Berwald (1786 – 1868)

o Operă
 Estrella de Soria ~ Act I, Recitative and Aria, Wozu hat mich die

Norvegia

Edvard Grieg (1843 – 1907)

o Lied (100)
 Sechs Lieder, Op.48
o Poem dramatic
 Peer Gynt (incidental music) (excerpt)

174
Finlanda

Jean Sibelius (1865 – 1957)

o Operă
 Operă.txt
o Poem simfonic - cantată
 Kullervo ~ 3. Kullervo & His Sister
 Luonnotar, Op.70

România

György Ruzitska (1786 – 1869)

o Misă
 Missa I ~ 1. Kyrie
o Operă (3)
 Operă.txt
o Te Deum
 Laudate Dominum de coelis

Andrei Mureșanu~Mureșianu (1816 - 1863)

o Imn național
 Deșteaptă-te, romane!

Alexandru Adolf Flechtenmacher (1823 – 1898)

o Cântec patriotic
 Hora Unirii
 Sfântă zi de libertate
 Saltă române!
 Cântecul Unirii
o Canțonetă
 Barbu Lăutaru.txt
o Dramă istorică
 Zavera lui Tudor.txt
o Operetă-vodevil
 Baba Harca (prima operetă românească).txt
o Operă (4)
 Operă.txt
o Vodevil
 Vodevil.txt

Eduard Caudella (1841 – 1924)

o Baladă
 Sergentul.txt
o Fantezie
 Amintiri din Carpați.txt

175
o Legendă lirică
 Traian și Dochia.txt
o Baladă
 Dochia ballad for orchestra, Op.4
o Cântec
 Ochi albaștri și drăgălași
 Batrâne, vino și povestește
o Vodevil
 Vodevil.txt
o Operă comică
 Olteanca.txt
o Operă istorică
 Petru Rareș.txt
o Operetă
 Fata răzeșului.txt
o Uvertură
 Moldova.txt
o Vodevil
 Harță răzeșul.txt

George Stephanescu (1843 – 1925)

o Feerie
 Sânziana și Pepelea.txt
o Operă comică
 Mama soacră.txt
 Scaiul bărbaților.txt
o Operă seria
 Petra.txt
o Operetă
 Cometa.txt
 Peste Dunăre.txt
o Uvertură
 Uvertura națională.txt

George Dima (1847 – 1925)

o Baladă
 A venit un lup din crâng.txt
 Groza.txt
 Mama lui Ștefan cel Mare.txt
o Cantată
 Cantată pentru tenor, cor și orchestră.txt
o Cor
 Coruri laice.txt
o Lied
 De ce nu-mi vii.txt

176
 Dorința.txt
 Și dacă ramuri bat în geam.txt
 Somnoroase păsărele
o Prelucrare vocală
 Jelui-m-aș și n-am cui.txt
 Mugur, mugurel.txt
 Vai, mândruțo.txt
o Sacră
 Colinde si cantari bisericesti.txt
 Liturghie.txt

Ciprian Porumbescu (1853 – 1883)

o Cantată
 Altarul mănăstirii Putna.txt
o Imn
 Pe-al nostru steag e scris unire
 Trei culori (versuri originale)
o Operetă
 Crai nou - Aria Dochiței

Titus Cerne (1859 – 1910)

o Cantată
 Esthera.txt
o Liturghie
 Liturghie.txt
o Miniatură
 Miniaturi vocale și corale.txt

George Enescu (1881 – 1955)

o Operă
 Oedip (fragment)
o Vocală + pian
 Sept Chansons de Clément Marot, Op.15

Paul Constantinescu (1909 – 1963

o Operă comică
 O noapte furtunoasă ~ Aria lui Spiridon
o Oratoriu
 Oratoriul Bizantin de Craciun

Constantin Marin (1925 – 2011)

o Colind
 Două colinde românești (Corul Național de Cameră „Madrigal”

177
America
SUA

John Philip Sousa (1854 – 1932)

o Operetă (14)
 Operetă.txt

Henry T. Burleigh (1866 – 1949)

o Song
 Go Down Moses

Amy Cheney Beach (1867 – 1944)

o Misă
 Mass in E flat Major ~ 1. Kyrie
o Operetă
 The Year's at the Spring
 Fairy Lullaby

Charles Edward Ives (1874 – 1954)

o Song (114)
 The Things Our Fathers Loved
 Memories (A - Very Pleasant, B - Rather Sad)
 The Circus Band
 Tom Sails Away
 Songs My Mother Taught Me
o Sacră
 Psalm 90
 Psalm 100

William Grant Still (1895 – 1978)

o African Balet
 Sahdji
o Operă (8)
 Troubled Island ~ I dream a world
o Song
 Songs of Separation

George Gershwin (1898 – 1937)

o Muzică de film
 Shall We Dance
o Muzică de scenă (30)
 Porgy & Bess ~ Summertime
 Porgy & Bess ~ Bess, You Is My Woman Now

178
Aaron Copland (1900 – 1990)
o Operă
 The Tender Land ~ The promise of living
 The Second Hurricane ~ Queenies Song

Samuel Osborne Barber II (1910 – 1981)

o Muzică de film
 Platoon ~ Agnus Dei
o Operă
 Knoxville Summer of 1915 for Soprano

John Milton Cage Jr. (1912 – 1992)

o Aleatoare
 Aria

Pauline Oliveros (1932 – 2016)

o Experimentală
 Sound Patterns

Philip Glass (1937 – )

o Experimentală
 Einstein on the Beach - Spaceship

George Crumb (1929 - )

o Madrigal
 Madrigals, Book I-IV
 Caballito Negro (Little Black Horse)
o Vocală
 Ancient Voices of Children

John Paul Corigliano (1938 – )

o Muzică de scenă
 The Naked Carmen ~ Playin' The Game
o Vocală + pian
 Mr. Tambourine Man: Seven Poems of Bob Dylan

John Coolidge Adams (1947 – )

o Muzică de scenă
 Doctor Atomic ~ Batter My Heart
 Nixon in China ~ I am the wife of Mao Tse-tung
 The Death of Klinghoffer 2001 ~ Night Chorus
 El Niño
o Vocal-instrumentală
 Harmonium
 On the Transmigration of Souls

179
Jennifer Higdon (1962 – ).
o Corală
 Southern Grace.txt
o Vocală
 Dooryard Bloom (for bariton and orchestra)

Mexic

Daniel Catán (1949 - 2011).

o Operă
 Florencia en el Amazonas ~ Act I, Scene I
 Florencia en el Amazonas ~ Final Scene (Escúchame)
 Rappaccini's Daugther ~ Aria, Jesus Suaste
 Rappaccini's Daugther ~ Aria, Encarnacion Vazquez
 Rappaccini's Daugther ~ Beatriz Aria, Act I

Argentina

Astor Pantaleón Piazzolla (1921 – 1992)

o Oratoriu
 El Pueblo Joven ~ Los Pescadores del Misterio

Mauricio Raúl Kagel (1931 – 2008)

o Lucrare de scenă
 Fürst Igor, Strawinsky
 Kantrimiusik
 Ein Brief
 Sankt-Bach-Passion ~ Der du bist drei in Einigkeit
 Die Eschöpfung der Welt.txt
 Stadttheater.txt
o Operă
 Aus Deutschland.txt

Brazilia

Heitar Villa-Lobos (1887 – 1959)

o Cantilenă
 Bachianas Brasileiras No. 5 for Soprano and cellos ~ Aria Cantilena
o Suită simfonică
 O Descubrimento do Brasil
o Voce + cor
 Pater noster

180
Asia
Japonia

Tōru Takemitsu (1930 – 1996)

o Vocală electroacustică
 Vocalism Ai (Love)

China

Bright Sheng (1955 – )

o Operă
 Madam Mao.txt
o Vocală
 Two Folk Songs from Qinghai ~ 1. Morningstar Lily
 Two Folk Songs from Qinghai ~ 2. A Pair of Mules

List of major opera composers:

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_major_opera_composers

List of important operas:

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_important_operas

List of operas by composer:

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_operas_by_composer

181
 DVD07: Clasicism (sec. XVIII)
Italia

Luigi Boccherini (1743 – 1805)

o Cvintet
 Complete Guitar Quintets
o Menuet
 Minuetto

Antonio Salieri (1750 – 1825)

o Simfonie
 Sinfonia Veneziana

Muzio Clementi (1752 – 1832)

o Sonată
 Sonata in F Sharp Minor, Op. 25 No. 5

Giovanni Battista Viotti (1755 – 1824).

o Concert
 Piano Concerto in G Minor
 Violin Concerto No. 24 in B Minor, G. 105
 Violin Duets and Serenades
o Cvartet
 6 String Quartets Op.3

Germania

Cristoph Willibald Gluck (1714 – 1787)

o Operă (instrumentală)
 Ouverture (Armide)
 Dance of the Blessed Spirtis (Orpheus and Eurydice)
 Melodie for Violin and Piano (Orpheus and Eurydice)

Carl Philipp Emanuel Bach (1714 – 1788)

o Concert
 Keyboard Concerto In D Minor Wq. 23
 Flute Concerto in D minor Wq. 22
 Cello Concerto in A minor, Wq. 170 (H. 432)
o Cvartet
 Quartet in A Minor H 537

182
o Simfonie
 Berlin Symphonies
 Symphony No.1-6 Wq 182
o Sonată
 Sonatas for Harpsichord
 Sonatas for Fortepiano and Clavichord Wq.55
 Prusian Sonatas No.1-6

Johann Christian Innocenz Bonaventura Cannabich (1731 – 1798)

o Cvartet
 Quartett für Oboe, Violine, Viola & Violoncello
o Simfonie
 Sinfonia in B flat major
 Sinfonia in D-major
 Sinfonia in E flat major
o Cvintet
 Flute Quintets Op.7 No.3-6

Johann Christoph Friedrich Bach (1732 – 1795)

o Concert
 Harpsichord concerto in A major
o Simfonie
 Symphony in B flat major, Wf I:20
 Symphony in C major, Wf I: 6
 Symphony in E flat major, Wf I:10

Johann Christian Bach (1735 – 1782)

o Concert
 Bassoon Concerto in E-flat major W C82
 Bassoon Concerto in B flat major W C83
 Flute Concerto in D Major W. C79
 Oboe d'amore Concerto in A major, BWV 1055
 Oboe Concerto in G minor, BWV 1056
 Oboe Concerto in F-major T291
 Piano Concertos Op. 7
 Piano Concertos Op. 13
o Cvintet
 Quintet No.6 In D Major For Flute, Oboe, Violin, Viola & Continuo, Op.11
o Simfonie
 Symphonies No.1-6 Op.6
 Symphonies No.2,4,6 Op.6
 Symphony in G major for 2 violins and Cello
 Symphony in E flat major for 2 Clarinets and Bassoon
 Symphony in A major for Violin and Cello
 Symphony in E flat major for 2 violins, 2 Violas, 2 Oboes, 2 Horns and Cello

183
o Sonată
 Harpsichord Sonatas Op 5
 Keyboard Sonata Op. 5 No. 2 in D major W A2
 Piano Sonatas No.1-6 Op.17
o Uvertură
 Amadis de Gaule
 Artaserse
 Catone in Utica
 Endimione
 Il tutore e pupilla
 La Giulia

Ludwig van Beethoven (1770 – 1827)

o Cameră
 String Trio No.1 in E-flat major, Op. 3, ded. to the Countess of Browne
 String Trio No 2, Op. 9 No. 1, ded. to Count Johann Georg von Browne-Camus
 String Trio No.4, Op. 9, No. 3
 String Quartets No.1-16
 String Quartet No.3, Op. 9, No. 2, dedicated to Countess Browne
 String Quintet No.1 in E Flat Major, Op. 4
 String Quintet in C major, Op.29
 String Quintet No.3 in C Minor, Op. 104
 Sonata for violin and piano No.5 in F Major Op. 24 'Spring'
 Sonata For Violin And Piano No.9 in A Major Op. 47 'Kreutzer'
 Complete Sonatas for Cello and Piano, Vol. 1-3
 Serenade in D major, Op. 8
 Complete Piano Trios, Op.1,11,36,38,44,63,70,97,121a, and WoO39
o Concert
 Piano Concerto No.1 in C Major
 Piano Concerto No 2 in B flat Major, Op. 19
 Piano Concerto No.3 in C minor, Op. 37 (1800)
 Piano Concerto No.4 in G Major Op. 58
 Piano Concerto No.5 in E Flat Major Op. 73 'Emperor'
 Triple Concerto for Violin, Cello & Piano in C Major, Op. 56
 Violin Concerto in D major Op.61
 Romance for Violin and Orchestra No.2 in F Major, Op. 50
o Simfonie
 Symphony No.1 in C Major Op. 21 – ded. to Baron Gottfried van Swieten
 Symphony No.2 in D Major, op 36
 Symphony No.3 in E Flat Major Op. 55 'Eroica'
 Symphony No.4 in B flat Major, Op. 60 – ded. to Count Franz von Oppersdorff
 Symphony No.5 in C Minor Op. 67 'Destiny'
 Symphony No.6 in F Major Op. 68 'Pastoral'
 Symphony No.7 in A Major, Op. 92
 Symphony No. 8 in F Major, Op. 93 'My Little Symphony in F'
 Symphony No.9 in D Minor Op. 125 'Ode to Joy'

184
o Pian
 12 German Dances, WoO13
 Für Elise (Bagatelle ~ Rondeau ABACA No. 25 in A Minor)
 Rondo a Capriccio
 Rondo in C op. 51 no. 1
 Rondo in G op. 51 no. 2
 Piano Sonatas No.1-32
 33 Variations on a Waltz by Anton Diabelli, Op. 120
o Uvertură și final
 Coriolan Overture Op. 62
 Fidelio Op. 72 ~ Finale
 Egmont in F minor Op. 84
 Leonore In C Major No.1, Op. 138
o Fantezie
 Fantasia for Piano, Chorus and Orchestra in C minor

Austria

Franz Joseph Haydn (1732 – 1809)

o Cameră
 String Quartet No.3 In C Major, Op.76, 'The Emperor' (Hob.III:77)
 String Quartet No.3 In G Minor, Op.74, 'The Rider' (Hob.III:74)
 String Quartet No.5 In D Major, Op.64, 'The Lark' (Hob.III:63)
 String Quartet No.68 in D Minor Op. 103
 String Quintet No.1 & 2 Op.77
o Concert
 Cello Concerto No. 1 In C Major
 Oboe Concerto in C Major Hob. Viig C1 III. Alegretto
 Trumpet concerto in E Flat Major
 Piano Trio In G Major Hob. XV
o Simfonie
 Symphony No.1 In D
 Symphony No.2 In C
 Symphony No.3 In G
 Symphony No.4 In D
 Symphony No.5 In A
 Symphony No. 6 in D major 'Le matin' Hob I:6
 Symphony No.7 in C Major Hob I:7 - 'Le midi'
 Symphony No.8 in G Major Hob I:8 - 'Le soir'
 Symphony No. 38 in C Major Hob I:38 - 'Echo'
 Symphonies No.45 in F sharp minor 'Farewell' Hob I:45
 Symphony No.48 in C major 'Maria Theresa' Hob I:48
 Symphony No.61 in D Major Hob I:61
 Symphony No.73 in D Major Hob I:73 - 'La chasse'
 Symphony No.82 in C Major Hob I:82 - 'The Bear'
185
 Symphony No.83 in G minor Hob I:83 - 'The Hen'
 Symphony No.88 in G Major Hob I:88
 Symphony No.92 in G Major Hob I:92 - 'Oxford'
 Symphony No.93 In D, H 1_93
 Symphony No.94 In G, H 1_94 'Surprise'
 Symphony No.95 In C Minor, H 1_95
 Symphony No.96 In D, H 1_96 'The Miracle'
 Symphony No.97 In C, H 1_97
 Symphony No.98 In B Flat, H 1_98
 Symphony No.99 In E Flat, H 1_99
 Symphony No.100 In G, H 1_100 'Military’
 Symphony No.101 In D, H 1_101 'The Clock’
 Symphony No.102 In B Flat, H 1_102
 Symphony No.103 In E Flat, H 1_103 ‘DrumRoll’
 Symphony No.104 In D, H 1_104 ‘London’

Karl Ditters von Dittersdorf (1739 – 1799)

o Concert
 Violin Concerto in G Major

Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791)

o Cameră
 String Quartet No.14 in G major K.387 'Spring'
 String Quartet No.15 in D minor K.421
 String Quartet No.16 in E-flat major K.428
 String Quartet No.17 in B-flat major K.458 'The Hunt'
 String Quartet No.18 in A major K.464
 String Quartet No.19 in C major K.465 'Dissonance'
 String Quartet No.21 in D Major KV 575
 String Quartet No.22 in B flat Major KV 589
 String Quartet No. 23 in F Major KV 590
 Piano Trio 1 in Bb, K.254
 Piano Trio 2 in G, K.496
 Piano Trio 3 in Bb, K.502
 Piano Trio 4 in E, K.542
 Piano Quartet 1 in Gm, K.478
 Piano Quartet 2 in Eb, K.493
 Clarinet Quintet in A Major K581
 String Quintet No.4 In G Minor K.516
o Concert
 Clarinet Concerto in B flat Major
 Horn Concerto No.1 in D Major, K. 412
 Horn Concerto No.2 in E Flat Major, K.417
 Horn Concerto No.3 in E-Flat Major, K. 447
 Horn Concerto No.4 in E Flat Major, K.495
186
 Fagottkonzert B-Dur ~ Andante ma adagio
 Konzert fur flote und harfe C-Dur KV 299 ~ Andantin
 Oboe Concerto in C major, K. 314 (K. 285d)
 Klavierkonzert nr.20 d-moll-romance
 Piano Concerto No. 4 in G major, K. 41
 Piano Concerto No.9 in E Flat Major, K. 271, 'Jeune homme'
 Piano Concerto No. 12 in A Major, K. 414
 Piano Concerto No.20 in D Minor K 466
 Piano Concerto No.21 in C Major ' K 467
 Piano Concerto No.26 in D Major
 Concerto No.10 for Two Pianos, K. 365
 Konzert für Violine und Orchester No.1 B-dur/B flat/Si bemolle maggiore, K 207
 Konzert für Violine und Orchester No.2 D-Dur/D/Re maggiore K 211
 Konzert für Violine und Orchester No.3 G-dur/G/Sol maggiore K 216
 Konzert für Violine und Orchester No.4 D-dur/D/Re maggiore KV 218
 Konzert für Violine und Orchester No.5 A-dur/A/La maggiore K 219
 Konzert für Violine und Orchester No.6 Es-dur/E flat/ Mi bemolle maggiore K 268
 Konzert für Violine und Orchester No.7 D-dur/D/Re maggiore KV 271i
 Symphony No.40 in G Minor K 550
 Symphony No.41 in C Major KV 551 'Jupiter'
o Simfonie
 Sinfonia Concertante for Violin, Viola and Orchestra in E flat Major, K. 364 (320d)
 Symphony No.1 in E Flat Major, KV 16
 Symphony No.2 in B flat major, KV 17
 Symphony No.5 in B flat, KV 22
 Symphony No.6 in F Major, KV 43
 Symphony No.8 in D Major, KV 48
 Symphony No.9 in C Major, KV 73
 Symphony No.14 in A Major, KV114
 Symphony No.15 in G Major, KV 124
 Symphony No.16 in C Major, KV 128
 Symphony No.17 in G Major, KV 129
 Symphony No.19 in E flat major, KV 132
 Symphony No.20 in D Major, KV 133
 Symphony No.25 in G minor K 183
 Symphony No.26 in E flat Major, KV 184
 Symphony No.31 in D Major KV 297 (300a) 'Paris'
 Symphony No.36 in C Major, K. 425, 'Linz'
 Wolfgang Amadeus Mozart - Symphony No.39 in E flat Major, K. 543
o Sonată
 Piano Sonata No.1 in C, K279
 Piano Sonata No.2 in F, K280
 Piano Sonata No.3 in B flat, K281
 Piano Sonata No.4 in E flat, K282
 Piano Sonata No.5 in G, K283
 Piano Sonata No.6 in D, K284

187
 Piano Sonata No.7 in C, K309
 Piano Sonata No.8 in A Minor, K310
 Piano Sonata No.9 In D, K311
 Piano Sonata No.10 In C, KV330
 Piano Sonata No.11 In A, K331
 Piano Sonata No.12 in F, K332
 Piano Sonata No.13 in B flat, K333
 Piano Sonata No.14 in C Minor, K457
 Piano Sonata No.15 in F, K533
 Piano Sonata No.16 in C, K545
 Piano Sonata No.17 in B flat, K570
 Piano Sonata No.18 in D, K576
 Violin Sonata in C, K 296
 Violin Sonata in G, K 301
 Violin Sonata in E flat, K 302
 Violin Sonata in C, K 303
 Violin Sonata in E minor, K 304
 Sonata for piano & violin in E flat major KV 58
 Sonata for piano & violin in E minor KV 304
 Sonata for piano & violin in E flat major KV 481
o Adagio
 Adagio KV 261 für Violine und Orchester E-dur / in E / Mi maggiore
 Adagio and Rondo in C, K.617
o Fantezie
 Fantasia in D Minor K 397 ~ Andante
o Rondo
 Rondo Allegro (Eine kleine Nachtmusik)
 Rondo Alla Turca
 Rondo in A minor, K. 511
 Rondo in C Major K 373 for violin and orchestra
 Rondo KV 269 für Violine und Orchester B-dur/B flat/Si bemolle maggiore
 Rondo KV 373 für Violine und Orchester G-dur / in G / Sol maggiore
o Serenadă
 Eine kleine Nachtmusik (Mica Serenadă sau nr. 13 pentru coarde în Sol Major, KV 525)
 Serenade 'Gran Partita' - 3rd Movement
o Uvertură
 Cosi Fan Tutte ~ Ouverture
 Don Giovanni ~ Overture
 Idomeneo ~ Ouverture
 Le Nozze Di Figaro ~ Overture
 The Abduction from the Seraglio ~ Ouverture
 The Impresario ~ Ouverture
 The Magic Flute ~ Ouverture
o Variațiune
 12 Piano Variations

188
Johann Nepomuk Hummel (1778 – 1837)
o Concert
 Concerto per fagotto e orchestra ~ Primo tempo
 Concerto in G for Mandolin (Allegro)
 Concerto for Trumpet ~ Movement 3
o Trio
 Trio for Flute, Cello and Piano, Op. 78

Anton~Antonio Diabelli (1781 – 1858)

o Sonatină
 Seven Sonatinas for Piano Op. 168

Franța

François-Joseph Gossec (1734 – 1829)

o Cameră
 Flute Quartet No. 3 in G Major; 1st movement Largo
 Gavotte (string quartet arrangement)
 Harp Quartet
 String Quartet in A major Op.15 No.6
o Simfonie
 Symphony No.2 in E Flat
 Symphony in G Op.12 No.2
 Sinfonie in c-Moll op. 6 Nr. 3
 Symphony in E-flat major Op. XII, No.5
 Symphony in F Op 12 No 6
 Symphony in B flat Major Op. 6 No.6
 Symphonie à 17 parties in F-major

Cehia

František~Franz Benda (1709 – 1786)

o Concert
 Violin concerto in D major
 Concerto for Flute in A minor
 Concerto for Flute in E minor
o Sonată
 Sonata VII in A major
 Sonata XI in D major
 Sonata XIII in G minor
 Sonata XXIII in C minor
 Sonata XXXII in E major

189
Jan Václav Antonín Stamic ~ Johann Wenzel Anton Stamitz (1717 – 1757)
o Concert
 Concerto for clarinet and orchestra in B-flat major
 Concerto for Flute in C major
o Simfonie
 Sinfonia a Quattro in A major
 Sinfonia a Quattro in D major
 Sinfonia a Quattro in F major
 Sinfonia in A major 'Frühling'

Jiři Antonin Benda ~ Georg Anton Benda (1722 – 1795)

o Concert
 Harpsichord Concerto in F minor
 Harpsichord Concerto in G major
o Simfonie
 Symphony in B Flat Major
 Symphony No.2 in G major
 Symphony in D major
o Sonatină
 Sonatina III (A minor) Op.34 ~ Allegro
 Sonatina V (E minor) Op.34 ~ Allegretto
 Sonatina VI (D minor) Op.34 ~ Allegretto
 Sonatina X (F Major) Op.34 ~ Allegretto
 Sonatina XIX (C Major) Op.34 ~ Allegretto
 Sonatina XXIV (G Major) Op.34 ~ Menuet
 Sonatina XVIII (Eb Major) Op.34 ~ Andante quasi allegretto
 Sonatina XVI (G minor) Op.34 ~ Allegro

Karl Philipp Stamitz ~ Karel Stamic (1745 – 1801)

o Concert
 Viola Concerto in D major
 Flute Concerto in G Major
 Concerto for Clarinet and Violin in B flat major
o Simfonie
 Sinfonia Concertante in F Major - I. Alleggro
 Sinfonia Concertante in F Major - II. Rondo Allegretto
 Sinfonia in D Major

190
DVD08-09: Romantism (sec. XIX – XX)
Romantismul occidental
Germania

Ludwig~Louis Spohr (1784 – 1859)

o Concert
 Clarinet Concerto No.1-4

Karl Maria von Weber (1786 – 1826)

o Orchestrală
 Der Freischütz ~ Overture
 Invitation to the Dance, Op.65

Giacomo Meyerbeer ~ Jakob Liebmann Beer (1791 – 1864)

o Pian
 Die schlittschublaufer ~ Andante expressivo

Fanny Mendelssohn Hensel (1805 – 1847)

o Pian
 Das Jahr ~ September At the River
 Piano trio in D minor

Felix Mendelsohn-Bartholdy (1809 – 1847)

o Incidentală
 A Midsummer Night's Dream (excerpts)
o Concert
 Violin concerto in E minor, Op.64
o Pian
 Songs Without Words (piano)
o Simfonie
 Symphony No.3 in A minor 'Scottish' Op.56
 Symphony No.4 in A Major 'Italian', Op.90
 Symphony No.5 D-Dur 'Reformation'
o Sonată
 6 Organ Sonatas Op.65
o Uvertură
 Ouverture 'The Hebrides" ('Fingal's Cave'), Op.26 ~ Allegro moderato

191
Carl Otto Ehrenfried Nicolai (1810 – 1849)
o Orchestrală
 The Merry Wives of Windsor (Ouverture)
 Fantasie avec Variations brillantes
 Funeral march for Bellini

Robert Schumann (1810 – 1856)

o Concert
 Piano concerto in A minor Op.54
o Pian
 Carnaval Op.9
 Kinderszenen (Childhood) Op.15
 Symphonic Etudes, Op.13
o Simfonie
 Symphony No.1 in B flat Major 'Spring' Op.38
 Symphony No.2 in C Major, Op.61
 Symphony No.3 in E flat Major 'Rhenish' Op.97

Richard Wagner (1813 – 1883)

o Preludiu
 Lohengrin ~ Prelude To Act I
 The Mastersingers of Nuremberg ~ Prelude to Act I
 Parsifal ~ Prelude to Act I
 Parsifal ~ Good Friday Music
o Uvertură
 The Flying Dutchman ~ Overture
 Tannhäuser ~ Overture
 Der Ring des Nibelungen, part 2 Die Walküre, act 3 Ride Of The Valkyries

Clara Schumann ~ Clara Josephine Wieck (1819 – 1896)

o Pian
 Piano Works
 Variations on a theme by Robert Schumann, Op.20

Johannes Brahms (1833 – 1897)

o Cameră
 Cvartet + Cvintet
o Concert
 Double Concerto for violin, cello and orchestra in A minor Op.102
 Piano Concerto No.2 in B flat Major Op.83
 Violin Concerto in D Major Op.77
o Uvertură
 Academic Festival Overture, Op.80
 Tragic Overture Op.81

192
o Simfonie
 Symphony No.1 in C minor Op.68
 Symphony No.3 Op.90
 Symphony No.4 in E minor Op.98
o Sonată
 Violin Sonata No.1 in G Major Op.78
o Pian
 Capriccio In D minor
 Capriccio In G minor
 Intermezzo in A minor No.1 Op. 118
 Intermezzo in A major No.2 Op. 118
 Intermezzo In E Major
 Intermezzo In E minor
 Variations on a Theme by Haydn, Op.56b
 Wiegenlied No.4 Op.49 (Lullaby)
o Vals
 Hungarian Dance No.5
 Waltz in A-flat Major No.15 Op.39

Max Christian Friedrich Bruch (1838 – 1920)

o Vioară
 Schottische fantasie es-dur op.46 ~ Andante sostenuto
 Violin Concerto No.1 In G Minor ~ Adagio

Engelbert Humperdinck (1854 – 1921)

o Orchestrală
 Hansel und Gretel ~ Abendsegen

Richard Georg Strauss (1864 – 1949)

o Balet
 Le bourgeois gentilhomme, Op 60 ~ Der Bürger als Edelman
 Salomé ~ Dance of the seven veils
 Balet.txt
o Coarde
 2 Cvartete.txt
 Cvartete cu pian.txt
 Metamorfoze (studiu pentru 23 de instrumente de coarde).txt
o Orchestră
 Burlesca pentru pian si orchestra.txt
 Concert pentru corn si orchestra
 Concert pentru vioara si orchestra
o Poem simfonic
 Don Juan, Op.20
 Tod und Verklärung Op.24
 Till Eulenspiegels lustige Streiche Op.28

193
 Also sprach Zarathustra Op.30
 Don Quixote Op.35 ~ Variations I - IV
 Ein Heldenleben, Op. 40 Part 1
 Aus Italien.txt
 Macbeth.txt
o Simfonie
 Ein Heldenleben (A Hero's Life) Op.40
 Symphonia Domestica Op.53
 An Alpine Symphony Op.64
o Suită
 Suita pentru 13 suflători.txt
o Vals
 Der Rosenkavalier, Op. 59, Trv 227 Act I-II Valzer Szene

Hans Erich Pfitzner (1869 – 1949)

o Preludiu
 Palestrina ~ Prelude to Act I. Ruhig (Andante)
 Palestrina ~ Prelude to Act II
 Palestrina ~ Prelude to Act III

Max Reger (1873 – 1916)

o Orgă
 Introducere și passacaglie pentru orgă.txt
o Poem simfonic
 Patru poeme dupa Böcklin.txt
o Variațiune simfonică
 Variațiuni pe o temă de Beethoven.txt
 Variațiuni pe teme de Hiller.txt
 Variațiuni pe o temă de Mozart.txt
o Sonată
 3 Sonate pentru violă.txt
 11 Sonate pentru vioară.txt
o Suită
 3 Suite pentru violoncel solo.txt
 Suita în stil vechi pentru vioară și pian.txt
 Suita romantică.txt

Austria

Franz Peter Schubert (1797 – 1828)

o Balet
 Balet.txt
o Coarde
 String Quartet No.14 in D Minor 'Death and the Maiden'
 Quintette pour cordes

194
o Instrumentală
 Ave Maria
o Moment musicaux
 Moment Musicaux No.2 In A Flat D780
 Moment Musicaux No.5 In F Minor D780
o Pian
 The Miller And The Brook (variation)
 Impromptus No.2 In E Flat D899
 Impromptus No.3 In G Flat D899
 Impromptus No.3 In B Flat Major D999
 Piano Quintet in A Major 'The Throut' D 667
 Piano Sonata No.21 in B Flat Major
o Serenadă
 Ständchen D957
o Simfonie (9)
 Sinfonie nr. 5 B-Dur D 485 ~ Andante con moto
 Symphony No.8 in B minor 'Unfinished' D759
 Symphony No.9 in C Major 'The Great' D944

Johann Strauss-tatăl (1804 – 1849)

o Galop
 Der Carneval in Paris Galopp Op.100
 Indianer Galopp Op.111
o Marș
 Jelačić Marsch, Op. 244
 Radetzky Marsch Op.228
o Vals
 Kettenbrücke Walzer Op.4
 Gabrielen Walzer Op.68
 Philomelen Walzer Op.82
 Loreley-Rhein-Klänge Walzer Op.154

Franz von Suppé (1819 – 1895)

o Galop
 Light Cavalry

Anton von Bruckner (1824 – 1896)

o Cvintet
 String Quintet in F Major
o Simfonie (9)
 Symphony No.4 in E flat Major 'Romantic'
 9 simfonii.txt

195
Johann Strauss-fiul (1825 – 1899)
o Marș
 Ägyptischer Marsch Op.335
 Der Zigeunerbaron ~ Einzugsmarsch Op. 417
o Polcă
 Annen Polka Op.117
 Tritsch-Tratsch Polka Op.214
 Unter Donner und Blitz Polka Op.324
 Freikugeln Polka schnell, Op.326
 Eljen a Magyar Polka Op.332
 Pizzicato Polka, No Opus (with Josef Strauss)
o Uvertură
 Die Fledermaus Op.362 ~ Overture
 Indigo und die vierzig Räuber ~ Overture
o Vals
 Liebeslider Walzer Op.114
 An der schönen blauen Donau Op.314
 G'schichten aus dem Wienerwald Op.325
 Wein, Weib und Gesang Op.333
 Rosen aus dem Süden Op.388
 Frühlingsstimmen Op.410
 Lagunen-Walzer Op.411
 Kaiserwalzer Op.437

Hugo Wolf (1860 – 1903)

o Cvartet
 Cvartet de coarde.txt
o Serenadă
 Serenada italiana.txt

Gustav Mahler (1860 – 1911)

o Simfonie (10)
 Symphony No.1 In D Major 'Titan'
 Symphony No.5 in C sharp minor
 10 simfonii.txt

Franța

Adolphe Adam (1803 – 1856)

o Balet
 Giselle.txt

Louis-Hector Berlioz (1803 – 1869)

o Fantezie romantică
 9 Romantic Phantasies

196
o Simfonie programatică
 Harold in Italy Op.16
 Roméo & Juliette
 Symphonie fantastique Op.14
o Uvertură
 King Lear Op.4 ~ Overture
 Le corsaire Op.21 ~ Ouverture
 Benvenuto Cellini Op.23 ~ Ouverture
 Chasse royale et orage No.29 ~ Ouverture Act 4

Charles Gounot (1818 – 1893)

o Sacră
 Ave Maria.txt

Jacques Offenbach (1819 – 1880)

o Diverse
 Barcarolle (From 'The Tales Of Hoffman')
 Can-Can
 Orpheus in the Underworld ~ Ouverture

Éduard Lalo (1823 – 1892)

o Balet
 Namuna.txt
o Concert
 Concert pentru violoncel și orchestră.txt
 Concert rus pentru vioară și orchestră.txt
o Rapsodie
 Rapsodia norvegiană.txt
o Simfonie
 Simfonia spaniolă pentru vioară și orchestră

Camille Saint-Saëns (1835 – 1921)

o Capriciu
 Wedding Cake (Caprice-Valse) Op.76
o Concert
 Piano Concerto No.2 in G Minor Op.22 (pian – 5)
 Violin Concerto No.3 in B minor (vioară – 3)
 Cello Concerto No.1 in A minor Op.33 (violoncel – 2)
o Influențe străine
 Africa Fantasy for Piano and Orchestra in G Minor Op.89
 Jota aragonesa Op.64
 Havanaise for violin & orchestra Op.83
 Suite Algérienne for orchestra, Op. 60
o Romanță
 Romance Op. 37

197
o Poem simfonic
 Le rouet d'Omphale Op.31
 Phaeton Op.39
 Danse Macabre In G Minor Op.40
 La Jeunesse d'Hercule Op.50
 Poem simfonic.txt
o Simfonie
 Symphony No.3 in C minor 'Organ Symphony' Op.78
o Suită umoristică
 Le carnaval des animaux

Clément Philibert Léo Delibes (1836 – 1891)

o Balet
 Copelia.txt
 Silvia.txt

George Bizet (1838 – 1875)

o Uvertură
 Carmen ~ Overture (Prelude)
o Suită
 Suite No. 1-2 'L'Arlésienne'

Jules Massenet (1842 – 1912)

o Diverse
 Werther ~ Pourquoi me reveiller
 Méditation (Thaïs).txt

Gabriel Fauré (1845 – 1924)

o Diverse
 Après un Rêve, Cello and Piano
 Berceuse en Re M Op.16.mp3
 Pavane
 Sicilienne
o Coarde
 Piano Trio in D minor Op.120
 Piano Quartet No.1 in C minor Op.15
 Piano Quartet No.2 in G minor Op.45
 Piano Quintet No.1 in D minor Op.89
 Piano Quintet No. 2 in C minor Op.115
o Sonată
 Sonata No.1 for violin and piano in A Major Op.13
 Sonata No.2 for violin and piano in E minor Op.108
o Suită
 Suite 'Masques et Bergamasques' Op.112

198
o Pian
 Ballade Op.19
 13 Barcarolles
 Fantaisie Op.111
 5 Impromptus for piano
 13 Nocturnes
 9 Préludes Op.103
 3 Romances sans paroles Op.17
 Thème et Variations Op.73

Vincent d’Indy (1851 – 1931)

o Cameră
 Cvartet de coarde (1 si 2).txt
 Cvartet de coarde cu pian.txt
 Cvintet de coarde cu pian.txt
 Cvintet de coarde.txt
 Sonata pentru pian.txt
 Sonata pentru vioară și pian (1 si 2).txt
 Sonata pentru violoncel și pian.txt
 Trio (1,2 și 3)
o Simfonică
 Fantezia pe teme populare pentru oboi și orchestră.txt
 O zi de vară pe munte (schiță simfonică).txt
 Poemul mării (schiță simfonică).txt
 Simfonia cenevola pe un cântec de munte.txt
 Variațiunile simfonice Istar.txt
 Wallenstein (trilogie simfonica).txt

Ernest Chausson (1855 – 1899)

o Concert
 Concert pentru pian, vioară și cvartet de coarde.txt
o Poem simfonic
 Poem pentru vioara si orchestra.txt
 Viviane.txt
o Simfonie
 Simfonia în Si bemol major.txt

Italia

Niccoló Paganini (1782 – 1840)

o Capriciu
 Caprice No.1 In E Major Op.1
 Caprice No.3 In E Minor Op.1
 Caprice No.4 In C Minor Op.1
 Caprice No.9 In E Major Op.1

199
 Caprice No.10 In G Minor Op.1
 Caprice No.11 In C Major Op.1
 Caprice No.14 In E Flat Major Op.1
 Caprice No.16 In G Minor Op.1
 Caprice No.17 In E Flat Major Op.1
 Caprice No.24 In A Minor Op.1
o Concert
 Violin Concerto No.1 in D Major Op.6
 Violin Concerto No. 2 in B minor, Op. 7

Gioacchino Rossini (1792 – 1868)

o Best
 The Best of G. Rossini
o Uvertură
 Il Barbiere di Siviglia ~ Overture
 Il Barbiere di Siviglia ~ Orchestrală
 La Gazza Ladra ~ Overture
 William Tell ~ Overture

Giuseppe Verdi (1813 – 1901)

o Orchestrală
 Aida ~ Preludio
 Aida ~ Triumphal March
 Rigoletto ~ Preludio
 La Traviata ~ Overture

Amilcare Ponchielli (1834 – 1886)

o Dans
 La Giaconda ~ Dance Of The Hours

Anglia

John Field (1782 – 1837)

o Nocturnă
 Nocturne No.1 in E-flat Major H 24
 Nocturne No.2 in C minor H 25
 Nocturne No.3 in A-flat Major H 26
 Nocturne No.4 in A Major H 36
 Nocturne No.5 in B-flat Major H 37
 Nocturne No.6 "Cradle Song" in F Major H 40
 Nocturne No.7 in C Major H 45
 Nocturne No.8 in A Major H 14
 Nocturne No.9 "Romance" in E-flat Major H 30
 Nocturne No.10 in E minor H 46
 Nocturne No.11 in E-flat Major H 56

200
 Nocturne No.12 in G Major H 58
 Nocturne No.13 "Dernière Pensée" in D minor H 59
 Nocturne No.14 in C Major H 60
 Nocturne No.15 in C Major H 61
 Nocturne No.16 in F Major H 62
 Nocturne No.17 in E Major H 13
 Nocturne No.18 "Midi" in E Major H 54

Arthur Sullivan (1842 – 1900)

o Concert
 Cello Concerto
o Uvertură
 The Mikado ~ Overture
 Ruddigore ~ Overture
 The Pirates of Penzance ~ Overture

Edward Elgar (1857 – 1934)

o Diverse
 Cello Concerto In E Minor ~ Adagio
 Chanson de nuit
 Pomp and Circumstance March No.1
o Concert
 Concert pentru vioară și orchestră.txt
o Simfonie
 Symphony No.1.txt
 Symphony No.2.txt
 Symphony ‘In the South’.txt
 Symphony ‘Cockaigne’ Op.40.txt
o Variațiune
 Variations on an Original Theme 'Enigma' Op.36

Gustav Theodore Holst (1874 – 1934)

o Orchestrală
 The Planets Op.32 ~ Mars, The Bringer Of War
 The Planets Op.32 ~ Venus, The Bringer Of Peace
 The Planets Op.32 ~ Mercury, The Winged Messenger
 The Planets Op.32 ~ Jupiter, The Bringer Of Jollity
 The Planets Op.32 ~ Saturn, The Bringer Of Old Age
 The Planets Op.32 ~ Uranus, The Magician
 The Planets Op.32 ~ Neptune, The Mystic

201
Școlile naționale
Rusia

Mihail Ivanovici Glinka (1804 – 1857)

o Uvertură
 Ruslan and Lyudmilla ~ Overture

Anton Grigorevici Rubinstein (1829 – 1894)

o Romanță
 Noaptea.txt

Alexandr Porfirievici Borodin (1833 – 1887)

o Dans
 Dance Of The Polovtsian Maidens
 Polovtsian Dances

Mili Alexeievici Balakirev (1837 – 1910)

o Poem simfonic
 Islamey ~ Presto con fuoco
 Cehia.txt
 Rusia.txt
 Tamara.txt
o Simfonică
 Cvartet de coarde.txt
 Concert pentru pian și orchestră.txt
 Simfonia I.txt
 Simfonia II.txt
 Uvertura pe trei teme ruse.txt
 Uvertura Regele Lear.txt

Modest Petrovici Musorgski (1839 – 1881)

o Miniatură descriptivă
 Baba Iaga.txt
 Evreul sărac și cel bogat.txt
 Piticul.txt
 Carul polonez.txt
 Jocul copiilor în grădina Tuileries.txt
 Precupețele din târgul Limoges.txt
 Baletul puilor ieșind din găoace.txt
 Catacombele de la Roma.txt
 Cu morții în limba morților.txt
 Marea poartă a Kievului.txt
o Operă (orchestrală)
 Khovanshchina
202
o Pictures at an Exhibition
 Pictures at an Exhibition 0-10
o Poem simfonic
 Târgul din Sorocinsk ~ O noapte pe muntele pleșuv.txt
o Romanță
 Cântecele și dansurile morții.txt
 Fără soare.txt
 Orfana.txt
 Balada puricelui.txt
 Țapul.txt
 Saul.txt
 Seminaristul.txt

Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893)

o Diverse
 Melodie Es-Dur No.3 Op.42
 Schneeflockchen Op.12 ~ Melodrama
 Chant sans paroles No.3 Op.2
 String Quartet No. 1 in D Major Op.11 - II. Andante cantabile
o Balet
 Swan Lake
 The Nutcracker Suite Op.71a
 The Sleeping Beauty Op.66
o Concert
 Piano Concerto No.1 in B Flat minor Op.23
 Violin Concerto in D major Op.35
o Serenadă
 Serenada for Strings in C Major Op.48
o Simfonie
 ‘Francesca da Rimini’ Symphony Op. 32
 ‘Manfred’ Symphony in B minor Op. 58
 Symphony No 5 in E minor Op.64
 Symphoniy No.6 in B minor 'Pathetique' Op.74
o Uvertură
 1812 Overture Op.49
 Romeo and Juliet (Fantasy Overture)

Nicolai Andreievici Rimski-Korsakov (1844 – 1908)

o Diverse
 3 simfonii, 2 Uverturi, 3 Concerte, cameră, romanțe – nereușite.txt
o Capriciu
 Capriccio espagnol
o Interludiu
 The Flight of the Bumblebee
o Suită
 Symphonic Suite 'Antar'
 Symphonic Suite 'Scheherazade' Op.35

203
Serghei Vasilievici Rachmaninov (1873 – 1943)
o Concert
 Concertul pentru pian și orchestră Nr.1.txt
 Piano Concerto No.2 In C Minor ~ Adagio Sostenuto
 Piano Concerto No.3 in D minor Op.30
 4 Concerte pentru pian si orchestra.txt
 Rapsodia pentru pian și orchestră pe o temă de Paganini.txt
o Pian
 Prelude in C Sharp Minor
 24 Preludii pentru pian.txt
 2 Variatiuni pe o tema de Corelli + Chopin.txt
 Studii Tablou.txt
o Romanță
 Apele primăverii.txt
 La fereastra mea.txt
 Liliacul.txt
o Simfonie
 3 Simfonii.txt
 Dansuri simfonice.txt

Spania

Isaac Albéniz (1860 – 1909)

o Pian
 Cantos de España Op.232
 España Op.165
 Navarra
 Recuerdos de viaje Op.71
 Spanish Dance
o Suită
 Suite Española
 Suite Iberia
o Dans
 Flamenco, malaguena, jota, fadango, seguidilla, passo doble).txt

Don Enrique Granados y Campiña (1867 – 1916)

o Dans
 Copla, parranda, bolero, malaguena, jota, tonadilla, zarzuela.txt
o Pian
 2 x Suita pentru pian Goyescas.txt
 Foi de album.txt
 Povestiri.txt
 Scene.txt
 Studii.txt
 Valsuri.txt

204
Belgia

César-Auguste-Jean-Guillaume-Hubert Franck (1822 – 1890)

o Simfonie
 Symphony in D Minor Op.48
o Sonată
 Violin sonata in A major

Suedia

Franz Berwald (1786 – 1868).

o Simfonie
 Symphony No.1 in G-minor 'Sinfonie sérieuse'
 Symphony No.2 in D-major 'Sinfonie capricieuse'
 Symphony No.3 in C-major 'Sinfonie singulière'
 Symphony No.4 in E-flat major 'Sinfonie naïve'

Norvegia

Edvard Grieg (1843 – 1907)

o Cameră
 3 Sonate pentru vioara și pian.txt
 Cvartet de coarde în Sol minor.txt
 Sonata pentru pian în Mi minor.txt
 Sonata pentru violoncel și pian.txt
o Concert
 Piano Concerto in A minor Op.16
o Elemente naționale
 Balada pentru pian în sol.txt
 Dansuri și cântece nordice.txt
 Dansuri simfonice.txt
 Dansuri țărănești norvegiene.txt
 Din vremea lui Holberg (suită).txt
o Miniaturi pian
 10 caiete de Piese lirice.txt
o Idilă
 Norweska Idylla
o Uvertură
 In Autumn Overture
o Suită
 'Peer Gynt' Suite No.1 Op.46
 'Peer Gynt' Suite No.2 Op.55

205
Danemarca

Carl August Nielsen (1865 – 1931).

o Diverse
 An Imaginary Journey to the Faroe Islands
 Flute concerto, 1st movement
 Flute concerto, 2nd movement
 Helios Overture, Op. 17
 Njordfoto ~ Tågen Letter
 Symphony No. 5 (excerpt)
 Woodwind Quintet opus 43, 1st movement

Finlanda

Jean Sibelius (1865 – 1957)

o Concert
 Violin Concerto in D minor
o Poem simfonic (16)
 Finlandia ~ Andante sostenuto
 Tapiola Op.112
 The Swan of Tuonela
 Pohjola's Daugther Op.49
 En Saga Op.9
 The Oceanides Op. 73
o Simfonie (7)
 Symphony No. 5 in E-flat Major Op.82
o Suită
 Suita Karelia.txt
 Suita Rakastava (Ibovnicul).txt
o Vals
 Valse triste

Polonia

Frédérich Chopin (1810 – 1849)

o Baladă (4)
 Ballade No.1 In G Minor Op.23
 Ballade No.2 in F major, Op.38
o Barcarolă
 Barcarolle in F sharp Major Op.60
o Berceuse
 Berceuse in D flat Major ~ Andante
o Concert
 Piano Concerto No.1 in E minor Op.11
 Piano Concerto No.2

206
o Improptu
 Impromptu No.1 in A flat Major Op.29
 Impromptu No.3 in G flat Major, Op.51
 Fantaisie ~ Improptu in C sharp minor Op.6
o Mazurcă
 Mazurka No.1 in B flat Major Op.7 ~ Vivace
 Mazurka No.2 in A minor Op.68
 Mazurka No.3 in C Major Op.67 ~ Allegretto
 Mazurka No.4 in B flat minor Op.24
 Mazurka in A flat Major Op.Post ~ Poco mosso
o Nocturnă
 Nocturne No.1 in B flat minor Op.9
 Nocturne No.2 in E flat Major Op.9
 Nocturne No.3 in B Major Op.9
 Nocturne No.4 in F Major Op.15
 Nocturne No.7 in C sharp minor Op.27
 Nocturne No.8 in D flat Major Op.27
 Nocturne No.9 in B Major Op.32
 Nocturne No.10 in A flat Major Op.32
 Nocturne No.12 in G Major Op.37
 Nocturne No.13 in C minor Op.48
 Nocturne No.15 in F minor Op.55
 Nocturne No.18 in E Major Op.62
 Nocturne No.19 in E minor Op.72
o Poloneză
 Polonaise No.5 in F sharp minor, Op.44
 Polonaise No.6 in A flat Major Op.53 'Heroique'
o Preludiu
 Prélude No.1. in C Major
 Prélude No.3. in G Major
 Prelude No.4 in E-Minor
 Prélude No.6. in B Minor
 Prélude No.10. in C Sharp Minor
 Prélude No.15. in D Flat Major
 Prélude No.16. in B Flat Minor
 Prélude No.17. In A Flat Major
 Prélude No.20. In C Minor
 Prélude No.21. In B Flat Major
 Prélude No.24. in D minor
o Scherzo
 Scherzo No.3 in C sharp minor Op.39
 Scherzo No.4 in E Major Op.54
o Sonată
 Piano Sonata No.2 In B flat minor 'Funeral March' Op.35
 Sonata No.3 in B Minor Op.58
207
o Studiu
 Etude No.1 in C Major Op.10
 Etude No.1 'Aeolian Harp' Op.25
 Etude No.4 Op.10
 Etude No.5 'Black Keys' in G Flat Major Op.10
 Etude No.5 Op.25
 Etude No.6 in E Flat minor Op.10
 Etude No.12 'Revolutionary' in C minor Op.10
o Vals
 Valse Brillante No.1 in A flat Major Op.34
 Waltz No.3 in A minor Op.34 ~ Lento
 Waltz No.6 in D flat Op. 64 (Minute Waltz)
 Waltz No.14 in E Minor, Op.Post. ~ Vivace

Cehia

Bedřich Smetana (1824 – 1884)

o Diverse
 Cvartet No.2 'Din viata mea'.txt
 Bagatele.txt
 Dansuri cehe.txt
 Foi de album.txt
 Impromptu-uri.txt
o Poem simfonic
 Ma Vlast (My Country) (6 poeme).txt
 Poem No.2 'Vltava (The Moldau) '
 Haakon Jarl.txt
 Richard III.txt
 Wallenstein's Camp.txt

Antonín Dvořák (1841 – 1904)

o Diverse
 5 uverturi, dansuri slave, suita cehă, rapsodii slave, legende.txt
 Sonata pentru vioară și pian în Fa Major.txt
 Sonatina pentru vioară și pian în Sol Major.txt
o Coarde (15)
 String Quartet No.12 in F major Op.96 'American'
 11 cvartete de coarde.txt
 2 cvartete de coarde cu pian.txt
 2 cvintete de coarde cu pian.txt
o Concert (3)
 Cello Concerto in B minor Op.104
o Pian
 Humoresque No.7 for piano in G flat major Op.101.txt
 Miniaturi ~ Dansuri slave, 12 piese programatice, Bagatele.txt
208
o Serenadă
 Serenade e-dur-tempo di valse
o Simfonie (9)
 Simofoniile No.1-4 (secundare).txt
 Simofoniile No.5-9 (secundare).txt
 Symphony No.8 in G Major Op.88
 Symphony No.9 in E minor 'From the New World' Op.95
o Trio (4)
 Dumky.txt

Ungaria

Franz Liszt (1811 – 1886)

o Diverse
 Vallée d'Obermann
 Les jeux d'eau à la Villa d'Este
o Concert
 Piano Concerto No.1 in E flat Major S.124
 Piano Concerto No.2 S.125
o Pian
 Dream of Love.txt
o Poem simfonic (13)
 Ce qu'on entend sur la montagne (No.1)
 Tasso (No.2)
 Les préludes (No.3)
 Orpheus (No.4)
 Prometheus (No.5)
 Die Ideale
 Mazeppa
 Battle of the Huns
o Preludiu
 Les Préludes.txt
o Rapsodie
 Hungarian Rhapsodies No.1-19
 Romanian Rhapsody S.242
 Spanish Rhapsody S.254
o Sonată
 'Dante' Sonata
 Piano Sonata in B minor S.178
o Suită
 Années de Pèlerinage
o Vals
 'Mephisto' Waltz No.1

209
Țările Române

Alexandru Adolf Flechtenmacher (1823 – 1898) (Hora Unirii)

o Pian
 Prelucrari pentru pian ale unor melodii populare.txt
o Uvertură
 Uvertura națională moldavă

Eduard Caudella (1841 – 1924)

o Concert
 Concerto No.1 for violin and orchestra
 2 x Concert pentru vioară și orchestra.txt
o Coarde
 Cvartet de coarde cu pian.txt
 Cvintet de coarde.txt
o Fantezie
 Remembrances from the Carpathian (No.5)
o Preludiu
 Prelude to the opera 'Petru Rareș'
o Pian
 Pagini de album.txt
o Simfonică
 Symphonic Piece No. 1 Op. 28 'Albumblatt'
 Symphonic Piece No. 2 Op. 28 'Serenade'
 Symphonic Piece No. 3 Op. 25 ' Fantasy-Capriccio'

George Ștephănescu (1843 – 1925)

o Coarde
 Cvartet in fa minor.txt
 Cvintet.txt
o Lied
 Lieduri.txt
o Simfonie
 Simfonia Nr.1 (prima simfonie românească)

Constantin Dimitrescu (1847 – 1928)

o Cameră
 3 Concerte pentru violoncel.txt
 7 Cvartete de coarde.txt
o Miniatură
 Miniaturi pentru violoncel si pian.txt
o Dans
 Dans țărănesc.txt
o Uvertură
 2 Uverturi

210
Ciprian Porumbescu (1853 – 1883)
o Baladă
 Baladă pentru vioară și orchestră
o Rapsodie
 Rapsodia română pentru orchestră

S.U.A.

Louis Moreau Gottschalk (1829 – 1869)

o Diverse
 Bamboula
 Le Bananier, Op. 5

John Philip Sousa (1854 – 1932)

o Marș
 The Stars and Stripes Forever
 Semper Fidelis
 Washington Post March

Edward MacDowell (1860 – 1908)

o Pian
 Woodland Sketches Op.51
o Suită
 Indian Suite

Henry T. Burleigh (1866 – 1949)

o Song
 Jubilee Songs of the USA.txt

Amy Cheney Beach (1867 – 1944)

o Romanță
 Romance for violin and piano Op. 23
o Simfonie
 Symphony in E-minor, Op.32 'Gaelic'
o Variațiune
 Variations on Balkan Themes Op.60

Florence Price (1888 – 1953)

o Simfonie
 Symphony No. 1 in E minor

George Gershwin (1898 – 1937)

o Pian
 I've Got Rhythm

211
DVD10: Modernism (sec. XIX – XX)
Europa
Franța

Claude Achille Debussy (1862 – 1918)

o Balet
 Jeux
 Le Martyre de Saint Sebastien ~ Danse extatique
o Cameră
 String Quartet G-moll Op.10
 Violin Sonata
 Cello Sonata
 Sonata for Flute, Viola and Harp
o Nocturnă
 Nuages (Clouds)
 Fêtes (Festivals)
 Sirènes (Sirens)
o Orchestră
 Images pour orchestre
 Marche Ecossaise
 Tarantelle Styrienne Danse
 Printemps
o Pian
 Arabesque No.1 & No.2
 Prelude, Sarabande, Toccata
 Claire de la lune (Moonlight)
 La serenade interrompue (Interrupted Serenade)
 Images I L105 & Images II L105
 L'Isle joyeuse
 Estampes L108
 12 Etudes
o Simfonică
 Prélude à l'après-midi d'un faune (flaut)
 Prélude (pian)
 Schiță simfonică 'La Mer' (The Sea)
o Suită
 Suite 'Bergamasque'
 Suite 'Children's Corner'

212
 Suite 'En blanc et noir'
 Suite 'Estampes'

Paul Abraham Dukas (1865 – 1935)

o Balet
 La Péri ~ Fanfare
 Balet.txt
o Pian
 Sonata in E-flat minor (I)
 Variations, Interlude et Final sur un thème de Rameau
o Simfonie
 L'apprenti sorcier (poem simphonique)
 Symphony in C Major
 Symphony.txt

Erik Satie ~ Éric Alfred Leslie Satie (1866 – 1925)

o Orchestră
 Gymnopedie No.3 (orchestrated by Debussy)
o Balet
 Mercure
 Parade
o Pian
 Trois morceaux en forme de poire
 Gymnopédies
 Embryons Desséchés
 Je te veux
 Ogives 1-4
 Pièces froides ~ Airs à faire fuir; Danses de travers
 Desespoir Agreable
 Veritables preludes flasques pour un chien
 Trois Sarabandes
 Gnossiennes 1-6
 Les Trois Valses Distinguées du Précieux Dégoûté
 Chapitres Tournés en Tous Sens

Albert Charles Paul Marie Roussel (1869 – 1937)

o Balet
 Le Festin de l'Araignée

Maurice Ravel (1875 – 1937)

o Balet
 Ma Mère l'Oye ~ Apothéose, Le jardin féerique
 Adélaïde, ou le langage des fleurs (Valses Nobles et Sentimentales)
 Daphnis et Chloé

213
o Boléro
 Tempo di Bolero moderato assai
o Cameră
 'Tzigane' Rhapsody for Violin and Piano
 Piano Trio in A minor
 String Quartet in F major
o Concert
 Piano Concerto in G Major
o Orchestră
 Shéhérazade ~ Ouverture de Féérie
o Pavană
 Pavane pour une infante défunte
o Pian
 Suite pour piano 'Gaspard de la Nuit ~ 1. Ondine
 Rapsodie Espagnole for Two Pianos
 Jeux d'eau
 Suite pour Piano 'Le Tombeau de Couperin'
 Menuet antique
 Sonatine for Piano
 Miroirs
 Valses nobles et sentimentales
o Simfonică
 La Valse
o Sonată
 Sonata for Violin and Cello
 Sonata for violin and piano 'Posthume'

(Oscar-)Arthur Honegger (1892 – 1955)

o Balet (14)
 Amphion ~ Entree d'Amphion
o Cameră
 Quartetto per archi No.1 (H.15)
 Quartetto per archi No.2 (H. 103)
 Quartetto per archi No.3 (H. 114)
o Concert
 Concerto per violoncello e orchestra (H. 72)
 Concertino for Piano and Orchestra
o Simfonică
 Pacific 231 (Mouvement symphonique) No.1
 Rugby (Mouvement symphonique) (H. 66)
 Simfonia nr.1.txt
 Simfonia nr.2 pentru coarde și trompetă.txt
 Simfonia nr.3 'Liturgica'.txt
 Simfonia nr.4 'Deliciae Basiliensis'.txt
 Simfonia nr.5 'Di tre Re'.txt
214
o Sonată
 Sonata for Viola and Piano
 Sonatina for Cello and Piano (H. 42)
 Sonatine for Clarinet and Piano
 Sonatina for violin and cello (H.80)

Darius Milhaud (1892 – 1974)

o Balet
 La creation du monde
 L'Homme et son désir Op.48
 Le boeuf sur le toit Op.58
o Cameră
 String Quartet No.1 Op.5
 Coarde.txt
o Concert (16)
 Concerto pour marimba, vibraphone et orchestre, Op.278
 16 Concerte pentru pian, vioară, viloncel, flaut, oboi, clarinet, trombon.txt
o Pian
 Martinique
 Le candélabre à sept branches
 Carnaval à la Nouvelle-Orléans
 3 Rag-Caprices for piano
 12 Saudades do Brasil
o Simfonie (6+12)
 Chamber Symphony No.1
 Symphony No.2, op 247
 6 Simfonii camerale.txt
 12 Simfonii orchestrale.txt
o Sonată
 Sonatine for Flute and Piano
 Sonata for 2 Violins and Piano Op.15
 Sonate pentru aproape toate instrumentele.txt
o Suită
 Scaramouche (suite pour deux pianos)
 Suite francaise
 Suite Provençale Op.152a
 The Globetrotter (Suite Portugal)

Francis Jean Marcel Poulenc (1899 – 1963)

o Balet
 Les Biches (extraits)
 Les Animaux Modèles FP111
o Concert
 Aubade (Concerto choréographique for Piano and 18 Instruments)
 Concerto for Organ, Timpani and Strings in G minor
215
 Concerto for Two Pianos and Orchestra
 Concert champêtre para clave y orquesta en Re Mayor
 Concerto for piano and orchestra
o Miniatură
 5 Impromptus
 Intermezzi
 Nocturnes
 Trois Novelettes pour piano
 Prélude posthume
o Pian + suflători
 Sextet for Piano and Winds FP100
 Trio for Oboe, Bassoon and Piano FP43
o Schiță muzicală
 Trois mouvements perpetuels
o Sonată
 Sonata for Flute and Piano
 Sonata for Oboe and Piano
 Sonata for Clarinet and Piano
 Sonata for Violin and Piano
 Sonata for Cello and Piano
 Sonata for Two Pianos
o Suită
 Suite française

Jean-Yves Daniel-Lesur (1908 – 2002)

o Orchestră
 Serenade pour cordes ~ 3eme mvt
 Variations pour piano et cordes
o Simfonie (5)
 Symphonie de Danses pour cordes, timbales et piano
 Andrea del Sarto (poème symphonique)
o Sonată (3)
 Nocturne pour piano
 Carillons (suite pour piano)

Pierre Louis Joseph Boulez (1925 – 2016)

o Pian
 12 Notations pour piano
 Trois psalmodies pour piano
 Structures I & II

216
Italia

Giacomo Puccini (1858 – 1924)

o Cameră
 Crisantemi (Elegy For String Quartet)

Pietro Mascagni (1863 – 1945)

o Intermezzo
 Cavalleria rusticana ~ Intermezzo (Raging Bull)

Ferruccio Busoni (1866 – 1924)

o Intermezzo
 Intermezzo da Doktor Faust

Ottorino Respighi (1879 – 1936)

o Balet (cu Gioachino Rossini)
 La Boutique fantasque, P.120 ~ 4. Tarantella
o Concert
 Concerto in modo misolidio, per pianoforte e orchestra
o Gregorian
 Concerto Gregoriano per violino e orchestra
 Quartetto dorico
 Tre preludi e sopra gregoriane
 Vetrate di chiesa (Four impressions for orchestra P.150)
o Orchestră
 Preludio, corale e fuga P.30
 Burlesca
 Rossiniana
o Simfonică
 Sinfonia Drammatica P.102
 Trittico botticelliano
 Variazioni sinfoniche P.28
o Suită
 Gli Uccelli
 Pini di Roma
 Fontane di Roma
 Feste Romane
 Ancient Arias and Dances
 'Sinfonia' in E major

Alfredo Casella (1883 – 1947)

o Concert
 Concerto Romano per organo, timpani, ottoni e archi Op.43
 Concerto per archi, pianoforte, timpani e batteria Op.69
 Concerto per violino e orchestra Op.48

217
o Orchestră
 Concerto per orchestra Op.61
o Pian
 Toccata for Piano Op.6
 Pavane for Piano
 Pagine di Guerra for Piano Four Hands Op.25
 Foxtrot for piano duo
o Rapsodie
 Rapsodia 'Italia' Op.11
o Simfonie
 Symphony No.1 in B minor Op.5
 Symphony No.2 in C minor Op.12

Luigi Dallapicola (1904 – 1975)

o Diverse
 Ciaccona Intermezzo e Adagio per violoncello
 Tartiniana Prima for Violin, Piano and Orchestra
 Tartiniana Seconda for Violin, Piano and Orchestra

Austria

Franz Schmidt (1874 – 1939)

o Carnaval
 Karneval Aus Notre-Dame

Maximilian Raoul Walter Steiner (1888 – 1971)

o Temă
 Gone with the wind - Tara's theme

Eric Wolfgang Korngold (1897 – 1957)

o Cameră
 Sextet Op.10
 String Quartets 1-3.txt
o Concert
 Violin Concerto
 Cello Concerto, Op.37

Friedrich Gulda (1930 – 2000)

o Diverse
 Aria
 Celloconcert ~ Minuet

218
Germania

Hans Erich Pfitzner (1869 – 1949)

o Orchestră
 Palestrina (excerpts) ~ Orchestral Pieces

Johann Baptist Joseph Maximilian Reger (1873 – 1916)

o Concert
 Violin Concerto in A-major Op.101
o Intermezzo
 6 Intermezzi Op.45
o Suită
 Romantic Suite Op.125
o Diverse
 Aria
o Variațiune
 Variations and Fugue on a Theme of Bach Op.81

Carl Heinrich Maria Orff (1895 – 1982)

o Orchestră
 Entrata for orchestra

Kurt Julian Weill (1900 – 1950)

o Diverse
 Kleine Dreigroschenmusik

Wolfganf Fortner (1907 – 1987)

o Orchestră
 Triplum for 3 pianos & orchestra
 Sinfonia per grande orchestra

Bernd Aloïs Zimmermann (1918 – 1970)

o Balet
 Alagoana ~ Ouvertüre
o Concert
 Violin Concerto
 Concerto per tromba e orchestra
o Muzică film
 Metamorphose
o Simfonie
 Sinfonie in einem Satz
o Sonată
 Sonata for Violin
 Sonate für Violoncello solo

219
Hanz Werner Henze (1926 – 2012)
o Balet
 Wedding Music from Undine
o Concert
 Violin Concerto No.2.
 Concerto per pianoforte e orchestra No.1
 Concerto per pianoforte e orchestra No.2
o Muzică film
 Suite da concerto dalle musiche del film Katharina Blum
o Simfonie (4)
 Sinfonía No.1
o Sonată
 Sonatina for violin and piano
 Sonata for viola & piano
 Sonatine for Flute and Piano

Anglia

Frederick Theodore Albert Delius (1862 – 1934)

o Poem idilic
 Florida Suite (By The River)
 A Walk To The Paradise
 Irmelin (Prelude)
 A Song before Sunrise
 Summer Evening
 Brigg Fair
o Miniorchestră
 On Hearing The First Cuckoo In Spring
 Summer Night On The River

Ralph Vaughan Williams (1872 – 1958)

o Balet
 Job, a masque for dancing ~ Saraband & Satan's Dance
 A Ballet for Orchestra Pipe Dance
o Fantezie
 Fantasia on a Theme by Thomas Tallis
 Fantasia On 'Greensleeves'
o Muzică film
 The England of Elizabeth ~ Three Portraits
o Simfonie
 Symphony No.2 'London' ~ First movement (excerpt)
 Symphony No.3 'Pastoral' (excerpt)
 Symphony No.7 'Antartica' ~ Epilogue
o Vioară
 The Lark Ascending

220
Charles Tomlinson Griffes (1884 – 1920)
o Diverse
 White Peacock
 The Pleasure Dome of Kubla Khan

Sir William Turner Walton (1902 – 1983)

o Concert
 Viola Concerto
 Cello Concerto
o Improvizație
 Improvisations on an Impromptu of Benjamin Britten
o Orchestră
 Capriccio Burlesco
o Simfonie
 Symphony No.1 in B-Flat Minor ~ I. Allegro assai
 Symphony No.2 ~ I. Allegro molto
o Uvertură
 Portsmouth Point ~ Overture
o Variațiune
 Variations on a Theme by Hindemith

Sir Michael Kemp Tippett (1905 – 1998)

o Cameră
 String Quartet No.1 ~ 1. Allegro
 String Quartet No.4 ~ 3. Moderately slow
o Concert
 Concerto for double string orchestra ~ I. Allegro con brio
 Triple Concerto for Violin, Viola, Cello ~ Interlude, Medium fast
o Fantezie
 Fantasia Concertante on a Theme of Corelli ~ 1. Adagio
o Orchestră
 Concerto per orchestra ~ I. Allegro - più mosso
o Simfonie (4)
 Symphony No.1 ~ I. Allegro vigoroso, quasi alla breve
 Symphony No.2 ~ I. Allegro vigoroso
o Sonată
 Piano Sonata No.1 ~ 1. Allegro
 Piano Sonata No.2
o Variațiune
 Variations on a Theme by Hindemith

Edward Benjamin Britten (1913 – 1976)

o Balet
 The Prince of the Pagodas (Prelude and Dances from the ballet) Op.57b

221
o Diverse
 3 Cvartete de coarde.txt
 Variațiuni pe o temă de Fr. Bridge pentru orchestră de coarde.txt
 Variațiuni și fugă pe o temă de Purcell.txt
 Zece variațiuni pentru violă.txt
o Concert
 Violin concerto ~ I. Moderato con moto
 Piano Concerto ~ 2nd Movement
o Oboi
 Six Metamorphoses after Ovid, op. 49 ~ VI. Arethusa
o Orchestră
 The Young Person's Guide to the Orchestra
o Pian
 Diversions for Piano Left Hand, Op.21 ~ 6. Nocturne
 Reflection for Viola and Piano
o Serenadă
 Serenada ~ Prologue & Epilogue
o Simfonică
 Sinfonietta For 10 Instruments Op.1
 Simple Symphony Op. 4
 Symphony for Cello and Orchestra Op.68
 Sinfonia da Requiem
o Sonată
 Cello Sonata Op.65
o Suită
 Suite No. 1 for Cello Op. 72

Sir Philip Anthony Hopkins (1937 – )

o Vals
 And The Waltz Goes On

Michael Laurence Nyman (1944 – ).

o Muzică film
 El Piano

Spania

Frederic Mompou Dencausse (1893 – 1987)

o Pian
 Paisajes
 Impresiones íntimas
 Cants màgics

222
Joaquín Rodrigo (Vidre) (1901 – 1999)
o Concert
 Concierto de Aranjuez
 Concerto Andaluz for 4 Guitars
 Concierto in modo galante for cello and orchestra
 Concierto serenata for harp and orchestra
o Fantezie
 Fantasia para un gentilhombre

Xavier Montsalvatge i Bassols (1912 – 2002).

o Balet
 The Prince of the Pagodas (Prelude and Dances from the ballet) Op.57b
o Concert
 Violin concerto ~ I. Moderato con moto
o Suită
 Suite No. 1 for Cello Op. 72

Rusia

Anatol Liadov (1855 – 1914)

o Poem simfonic
 Baba Iaga (poem simfonic).txt

Alexandr Glazunov (1865 – 1936)

o Balet
 Raimonada.txt
o Concert
 Concert pentru vioară.txt

Alexander Nikolaievici Scriabin (1872 – 1915)

o Concert
 Concert pentru pian si orchestra.txt
o Pian
 Lucrari pentru pian.txt
o Poem simfonic
 Le Poeme de L'Extase No.4 Op.54
 Prométhée (Le Poème du feu) Op.60
o Simfonie (3)
 Simfonia I-III.txt

Reinhold Glier (1875 – 1956)

o Balet
 Călărețul de aramă.txt
 Fântâna din Baccisarai.txt

223
Igor Fiodorovici Stravinski (1882 – 1971)
o Balet
 Agon
 Apollon Musagète
 Le sacre du printemps
 L'histoire du soldat
 L'oiseau de feu
 Petrouchka
 The Fairy's Kiss
o Canon funebru
 Chant funèbre (in memory of Rimsky-Korsakov) for orchestra Op.5
o Concert
 Concert pentru vioară.txt
 Ebony concerto.txt
o Polcă
 26 Circus Polka
o Fantezie
 Feu d'artifice [Fireworks], Fantasy for Orchestra Op.4
o Orchestră
 The Rite of Spring
 Capriccio for Piano and Orchestra.txt
 Concertul în mi pentru orchestră
 Concertul pentru pian și orchestră de armonie
o Pian
 Scherzo fantastic.txt
 Sonata
 Tarantella
o Simfonie
 Symphony in 3 Movements
 Symphonies of Wind instruments
 Symphony in C
o Sonată
 Cello Sonata Op.65
o Suită
 Suite No. 1 for Cello Op. 72

Sergei Prokofiev (1891 – 1953)

o Balet (9)
 Cinderella Suite ~ Cinderella's Waltz
 Suite from the Ballet Buffon Op.21
 Romeo and Juliet ~ Dance of the Knights
 The Tale of the Stone Flower Op. 127 ~ Gypsy Fantasy
 L'enfant prodigue Op. 46bis ~ Suite from the ballet
 Le Pas d'Acier ~ L'Usine

224
o Basm simfonic
 Peter and the Wolf
o Coarde
 String Quartet No.1
 3 Cvartete de coarde.txt
o Concert
 Piano Concerto No.3 in C Major Op.26
 5 Concerte pentru vioară și orchestră.txt
o Suită
 The Love for Three Oranges Suite
o Simfonie
 Symphony no.1 in D major, op.25 'Classical Symphony'
 Symphony No.3.txt
 Symphony No.7

Dimitri Dimitrievici Shostakovici (1906 – 1975)

o Balet
 The Golden Age ~ Ballet suite Op.22a
 The Bolt ~ Ballet Suite Op.27
 The Limpid Stream ~ Ballet Suite Op.39a
 The Lady and The Hooligan Ballet
o Cameră
 String Quartet No.15
 Piano Quintet in G minor Op.57
 Piano Sonata No.1, Op.12
 Piano Sonata No.2 Op. 61
 15 Cvartete de coarde.txt
o Concert
 Cello Concerto No.2 in G Major
 Concerto No.1 for piano, trumpet, and strings in C minor Op.35
 Piano Concerto No.1 in C minor
 Piano Concerto No.2 Op.102 ~ Andante
 Piano Trio No. 1 in C minor Op.8
 Violin Concerto No. 1
 Violin Concerto No. 2
 2 Concerte pentru violoncel și orchestră.txt
o Pian
 3 Fantastic Dances, 5 Preludes & Fugues
 24 preludes and fugues.txt
o Simfonie (15)
 Symphony No.5 in D minor, Op.47
 Symphony No.7 in C Major 'Leningrad', Op. 60
o Vals
 Waltz No.2

225
Ungaria

László Llajhta (1892 – 1963)

o Coarde
 String Quartet No.6 ~ I. Molto allegro
 10 Cvartete de coarde.txt
o Simfonie (9)
 Symphony No.4 in D Major 'Le Printemps' Op 52

Georgia

Aram Ilici Haceaturian (1904 – 1978).

o Balet
 Gayane ~ Sabre Dance
 Spartacus ~ Adagio
o Concert
 Violin Concerto ~ 1. Allegro con fermezza
o Pian
 Toccata
o Simfonie
 Symphony No.1-3.txt
o Suită
 Masquerade Suite

România

George Enescu (1881 – 1955)

o Cameră
 Simfonia de cameră, Op 33
o Pian
 Allegro con spirito
 Andantino
 Vivace con brio
o Rapsodie
 Rapsodia romana nr.1 in La major Op.11
 Rapsodia romana nr.2 în Re major, Op.11
o Simfonică
 Poema Română Op. 1
 Symphony No 3 in C major Op 21
 Simfonică.txt
o Sonată
 Violin Sonata No.3 Op.25
o Suită
 Suite for Piano No.1 in G minor, Op.3 (Dans le style ancien)
o Vioară
 Ciocârlia
226
America
SUA

John Philip Sousa (1854 – 1932)

o Dans
 With Pleasure (Dance Hilarious)
 Indian War Dance.txt
o Marș (130)
 The Washington Post March
 Semper Fidelis
 The Stars and Stripes Forever
 Congress Hall
 Esprit de Corps
 Globe and Eagle
 Guide Right
 In Memoriam
 On the Tramp
 Our Flirtation
 President Garfield's Inauguration
 Recognition
 Resumption
 Review
 Revival
 Right Forward
 The Honored Dead
 The Wolverine
 Yorktown Centennial

Charles Edward Ives (1874 – 1954)

o Balet
 The Unanswered Question
o Cameră
 Central Park In The Dark
 String Quartet No.1 From 'The Salvation Army'
 'Halloween' for String Quartet and piano
o Marș (130)
 Country Band March
o Orgă
 Variations on America
o Pian
 3 Quarter-Tone Pieces for piano
 Piano Sonata No.2 'Concord'

227
o Simfonie
 Symphony No.1 in D minor
 Symphony No.2
 Symphony No.3 'The Camp Meeting'
 Symphony No.4
 Symphony No.5 'New England Holidays'
 Symphony No.6 'Universe Symphony' (completed by Larry Austin)
o Sonată
 Violin & Piano Sonata No.1
 Violin & Piano Sonata No.2
 Violin & Piano Sonata No.3
 Violin & Piano Sonata No.4 'Children's Day, Camp Meeting'
o Suită
 Orchestral Suite No.1 'Three Places in New England'

William Grant Still (1895 – 1978)

o Pian
 Summerland (Three Visions)
 A Deserted Plantation ~ 1. Spiritual
o Simfonie (4)
 Symphony No.1 in A flat major 'Afro-American'
o Suită
 Suite for Violin & Piano

George Gershwin (1898 – 1937)

o Concert
 Concerto in F for Piano and Orchestra
o Orchestră
 Cuban Overture for Orchestra
o Pian
 Three Preludes for Piano
 Swanee
 Songbook (18 Songs)
 I've Got Rhythm
o Poem simfonic
 An American In Paris
o Rapsodie
 Rhapsody in Blue for Piano and Jazz Orchestra
 Second Rhapsody for Piano and Orchestra

Aaron Copland (1900 – 1990)

o Balet liric
 Billy the Kid, Ballet Suite
 Rodeo
 Appalachian Spring
o Cameră
 Dance Symphony
228
o Concert
 Concerto for Clarinet Strings, Harp, and Piano
 Piano Concerto
 Danzon cubano
o Muzică radio + film
 The Red Pony Suite
 The Heiress Suite
 Of Mice and Men
 Our Town Suite
o Muzică teatru
 Quiet City
o Orchestră
 Statements, for Orchestra
 A Lincoln Portrait
 Connotations
 El salon Mexico
 Fanfare for the Common Man for Orchestra
 Inscape
 Music for a Great City
 An Outdoor Overture
o Pian
 Piano Variations
 Piano Fantasy
 Sonata for piano
o Simfonie (3)
 Short Symphony
 Symphony for Organ and Orchestra
o Suită
 The Tender Land

Louise Talma (1906 – 1996)

o Pian
 Alleluia in form of Toccata
 Piano Sonata No.1
 Six Etudes for Piano

Leroy Anderson (1908 – 1975)

o Umor
 The Typewriter
 Sandpaper Ballet
 Jazz Pizzicato
 Plink, Plank, Plunk!
 The Syncopated Clock
 The Waltzing Cat
 Blue Tango
229
Samuel Osborne Barber II (1910 – 1981)
o Cvartet
 String Quartet Op. 11
o Muzică film
 Elephant Man ~ Adagio for Strings
 Amelie

Vivian Fine (1913 - 2000)

o Balet
 Alcestis
o Diverse
 Songs and Arias
 Sinfonia e Fugato for Piano
o Concert
 Concertante per pianoforte e orchestra

Leonard Bernstein (1918 – 1990)

o Dans simfonic
 Symphonic Dances from 'West Side Story'
o Uvertură
 'Candide' Overture
o Vals
 Waltz from Divertimento for Orchestra

Warren Casey (1935 – 1988)

o Marș
 Grease (with Jim Jacobs)

Jim Jacobs (1942 –)

o Marș
 Grease (with Warren Casey)

John Coolidge Adams (1947 – )

Libby Larsen (1950 – )

o Simfonie
 Symphony No. 4 'String Symphony'

Jennifer Higdon (1962 –)

o Cameră
 Amazing Grace (for string quartet)
 Southern Harmony
o Concert
 Oboe Concerto
 Percussion Concerto
 Violin Concerto
230
o Orchestrală
 Blue Cathedral (with F. Herseth, V. Brown, E.F. Brown
 Fanfare Ritmico
 Concerto per orchestra

Canada

Howard Shore (1946 - )

o Muzică film
 The Fly ~ Main Theme
 Lord of the Rings Soundtrack.txt

Mexic

Manuel Maria Poncet Cuellar (1888 – 1948)

o Cameră
 Poema Elegiaco
o Chitară + orchestră
 Concierto del sur
o Concert
 Concierto para violín
 Concierto para piano
o Pian
 Balada Mexicana
o Simfonică
 Chapultepec (Tres bocetos sinfonicos)

Carlos Chávez (1899 – 1978)

o Balet
 Balet.txt
o Simfonie
 Sinfonía 'India' for Orchestra
o Uvertură
 Chapultepec (Obertura republicana)

Daniel Catán (1949 – 2011)

o Balet
 Ausencia de flores (Absence of Flowers).txt

Argentina

Astor Pantaleón Piazzolla (1921 – 1992)

o Cancion
 Adiós Nonino
 Tristeza De Un Doble 'A'
 Ave Maria
231
 Bíyuya
 Buenos Aires Hora Cero
 Chin Chin
 El Penultimo
 Escualo
 Fuga Y Misterio
 Oblivion
 Jeanne Y Paul
 Libertango
 Balada para un Loco
o Concert
 Double Concerto for bandoneon, guitar and string orchestra
 Chiquelin de Bachin
 Las cuatro estaciones porteñas
o Muzică film
 Enrico IV ~ Ave Maria
o Tango
 Decarissimo
 Oblivion (Slow tango for bandoneon & orchestra)

Brazilia

Heitar Villa-Lobos (1887 – 1959)

o Diverse
 5 Preludes, 12 Studies & Modinha
 9 Bachianas Brasileiras
 Suite Popular Brasileña
o Simfonie (11)
 Sinfonia n.3 'A Guerra'
 Sinfonia n.4 'A Vitória'
 Sinfonia n.5 'A Paz'.txt
 Sinfonia n.6 'Sobre a Linha das Montanhas'
 Sinfonia n.7

Guido Antonio Santórsola (1904 – 1994)

o Suită
 Suite antiga ~ Preludio

232
Asia
Japonia

Ryuichi Sakamoto (1952 – )

o Diverse
 Energy flow
 Railroad man (piano version)

Coreea de Sud

Yiruma (1978 – )
o Diverse
 Do You
 Kiss the Rain
 Love me
 Maybe
 River Flows in You
 Spring time
 Wait There

233
234
 Bibliografie
• Dumitru Buga – Curs de teorie elementară a muzicii (2005)
• Viorel Crețu – Elemente de teoria instrumentelor și orchestrație (2007)
• Maia Ciobanu – Forme muzicale (2006)
• Augustin Bena – Teoria muzicii: Principiile (2014)
• Livia Teodorescu-Ciocânea – Tratat de forme și analize muzical (2014)
• Mirela Driga – Istoria muzicii (vol. 1) (2008)
• Carmen Chelaru – Cui i-e frică de istoria muzicii?! (2007)
• Grigore Constantinescu, Irina Boga – O călătorie prin istoria muzicii (2008)
• Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu – Istoria muzicii universale (2009)
• George Pascu, Melania Botocan – Carte de istorie a muzicii (2003)
• Iosif Sava, Luminița Vartolomei – Mică enciclopedie muzicală (1997)
• Jean Lupu, Daniela Caraman-Fotea, Gabriel-Constantin Oprea, Nicolae Racu,
Eugen-Petre Sandu – Dicționar universal de muzică (2008)
• Gheorghe Firca – Dicționar de termeni muzicali (2010)
• Valeriu Bărbuceanu – Dicționar de instrumente muzicale (2015)
• K. Forney, A. Dell’Antonio, J. Machlis – The Enjoyment of Music (2013)
• Jean Ferris – Muzic: The Art of Listening (2013)
• Penguin Random House – The Classical Music Book (2018)
• Deutsche Gramophon – The History of Classical Music on 100 CDs (2013)
• ro.wikipedia.org – Enciclopedia română liberă
• en.wikipedia.org – Enciclopedia engleză liberă
• www.youtube.com – Site de distribuire clipuri video
• www.classiccat.net / – Baza de date a compozitorilor de muzică clasică
• musicalics.com/en/ – Baza de date a compozitorilor de muzică clasică
• soundcloud.com – Baza de date a compozitorilor de muzică diversă
• www.allmusic.com – Ghid muzical online
• www.classiccat.net – Compozitori ordonați alfabetic, după țări sau după valoare

235
 De același autor:
• DRUMUL SPRE SEMN (poezii), Ed. Anotimp, 1995
• TREI (poezii), Ed. Universitatea pentru toți, 1997
• IDEOGRAME LASCIVE (epigrame), Ed. Universitatea pentru toți, 2001
• CU TOPORUL PRINTRE EPIGRAMIȘTI (epigrame), Ed. Universitatea pentru toți, 2004
• CLIPA REGALĂ (poezii), Ed. Universitatea pentru toți, 2005
• MUZE, DIVE ȘI NEVESTE (epigrame), Ed. Universitatea pentru toți, 2005
• PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE DINCOLO (ezoterism), Ed. Hoffman, 2014
• GHID PRACTIC DE FOTOGRAFIE DIGITALĂ (fotografie), Ed. Hoffman, 2014
• WINDOWS 10 – GHID PRACTIC (sisteme de operare), Ed. Hoffman, 2015
• TEORIA M A UNIVERSULUI (cosmogonie), Ed. Arena Artelor, 2017
• FENG SHUI CLASIC ȘI NEW AGE (ezoterism), Ed. Hoffman, 2018
• ASTROLOGIILE CHINEZE BA ZI ȘI ZI WEI DOU SHU (ezoterism), Ed. Hoffman, 2018

236