Organul legislativ Scopul

(legi, hotărâri)
efect
1. Reglementarea unei relații sociale; Act normativ

efect
2. soluționarea stării de fapt

Act individual juridic sau act de

aplicare a dreptului
Sunt implicate toate organele statului (oferă
decizii individuale). Ex: acte judecătorești; a
procurorului; urm. penale.

În baza definiției distingem: decizii jur cu caracter normativ (ex: hot de guv; decizia cons
local; legile organice etc); decizii jur. Cu caracter individual ex: dispoziții de angajare; decretul
președintelui; ordinul ministrului; ordinele conducătorilor unităților; interprinderilor etc).

Decizii cu caracter normativ Individual

Asemănări

a. Elaborate adoptate de către un subiect competent

b. Îmbracă forma de document juridicâ
c.
Deosebiri
1. Sunt adoptate de către organul 1. Toate organele statului elaborează,
legislativ și cel executiv al adoptă, emit acte individual
statului; juridice.
2. Reglementează o anumită relație 2. Soluționează anumite stări de fapt
socială;

3. Se exprimă în norme juridice 3. Se exprimă în dispoziții

aplasate în articole
4. Este adresată unui cerc nederminat
de destinatari (beneficiari).
5. Structura specifică a deciziei
normative. (O decizie normativă
are: 1) are o denumire (titlu); 2)
preambul; 3) o prevedere denumită
clauză de adoptare (se începe în
individuale arătate în puncte,
subpuncte, alineate ale actului
decizional
4. Orice act decizional individual
este adresat doar unei persoane sau
unui cerc determinat de persoane.
5. 1) Denumirea actului, 2) formula
de autentificare a actului
individual juridic (include info
despre emiten; data emiterii;
locului emiterii etc). 3) partea de
 temeiul legii etc...); 4) principii
generale; 5) principii speciale sau
de conținut; dispoziții finale sau
tranzitorii. Se termină structura
prin formula de autentificarea
actelor (data; locul; semnătura
conducătorului organului emitent).
6. Exemple de denumiri:
a) Legi;
b) Decrete;
c) Ordonanțe ale Guvernului;
d) Decizia Consiliului local;
e) Hot Parlamentului cu caracter
normativ.
constatare a unui fapt (cercul de
persoane și ambudența de date); 4)
partea de motivare a actului
(arătarea suportului legal pe care
își va întemeia decizia organul
emitent); 5) partea decizională
(dispozitivă) care conține soluția
juridică propiu-zisă; 6) semnătura
decedentului (responsabilului).
6. Exemple de denumiri:
a) Ordinul conducătorului unei instituții,
organizații, interprinderi;
b) Dispoziția Guvernului;
c) Ordinul ministrului;
d) Sentințele judecătorești etc...;
e) Decrete ale președintelui individuale
(amnistia; grațierea)