Cioară Rebeca

Clasa a IX-a E

Comportamentul agresiv

Agresivitatea se defineste ca trăsătură de personalitate sau ca temperament dificil.

Ea poate fi moștenită sau dobândită de-a  lungul timpului, și cel mai ades generează probleme
în perioada preșcolară (îndeosebi în jurul vârstei de 4 ani). Copiii se angajează în
comportamente agresive de tipul : lovit, împins, strigat, pentru a obține un obiect dorit (de ex.
o jucărie).
Agresivitate copiilor de vârstă preșcolară poate fi împărțită în mai multe categorii:

Agresivitate ostilă cu ceilalti – caracterizată prin răzbunarea unui rău perceput sau unei
situații considerate amenințătoare. Preșcolarii mai mari învață de obicei modalități prin care
se adaptează și fac compromisuri cu cei din jur, astfel încât cresc și nu utilizează agresvitatea
de tip instrumental pentru a obține ceea ce doresc. De aceea, în intervalul 4-7 ani se manifestă
mai mult agresivitatea ostilă.
Agresivitatea excesivă – folosirea violenței față de alte persoane. Apare mai mult la baieti, iar
fetele de vârstă preșcolară vor folosi agresivitatea de tip relațional pentru a-i răni pe ceilalți.
Agresivitatea relațională – afectarea relației dintre copii prin excluderea unei persoane,
vorbirea ei de rău. Agresivitatea copiilor e o etapă din dezvoltarea lor emoțională și
comportamentală. Copilul e înca la o vârstă la care învață să se exprime în cuvinte. Treptat ei
învață că e mai bine să discute despre un conflict decât să tragă de păr un coleg.  Între 2-5 ani
ei își dezvoltă mai mult abilitățile de comunicare și invață de la adult cum să soluționeze
conflictele.

Agresivitatea copiilor poate avea ca și cauză:

 întârzierea în dezvoltarea limbajului,
 probleme comportamentale sau emoționale,
 tulburările de învățare care pot da nivele ridicate de anixetate, teamă, frustrare, furie
(ex:dislexia),
 conflictele, fie acasă sau în alte medii (ex: la grădiniță),
 problemele neurologice (pot apărea dezechilibre la nivel neuronal),
 traumele emoționale (divorțul, moartea unui părinte, violența domestică),
 tulburările de comportament (de ex: ADHD),
 expunerea la emisiuni agresive.

Agresivitatea afectează viața tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii,
agresivitatea are urmări psihologice, emoționale și de dezvoltare. Chiar și la copiii foarte
mici, martori la agresivitate, pot apărea simptome precum: anxietate, coșmaruri, regresie în
limbaj sau în dezvoltarea motorie și stres posttraumatic. De asemenea încrederea în propria
persoană sau în cei cu care vine în contact poate avea de suferit. Deși tendința celor din jur
atunci când văd un copil care lovește este să se gândească la educația deficitară pe care i-au
oferit-o părinții sau la „teroarea” cu care crește în familie, în realitate, cauzele unui
comportament agresiv pot fi foarte diverse. Este adevărat că șansele ca un copil să fie agresiv
atunci când are un mode asemănător în familie sunt mai mari. Sunt însă multe cazuri în care
copiii crescuți în familii non-agresive, ai căror membri se tratează reciproc cu respect, se
poartă agresiv în anumite momente.
Trăim într-o societate în care competiția și agresivitate sunt întâlnite aproape la fiecare
pas. Pe de altă parte, noi suntem societatea. Teama fiecărui părinte că va crește un copil
vulnerabil în fața pericolelor și comiterea unor  tipare de comportament, în special băieților,
care conțin agresivitate, în orice formă, duc în crearea unui cerc vicios: agresivitatea atrage
agresivitate. 
Majoritatea copiilor depășesc etapa de comportament agresiv pentru că dobândesc metode
de a face față conflictelor interpersonale.
Bineînțeles că nu tot prin agresivitate! A lovi un copil pentru a-i pedepsi propriul
comportament agresiv este un paradox și produce confuzie în mintea sa. În plus, să nu uităm
că noi, adulții, suntem modelele lor de comportament! Încă un motiv pentru care nu e indicat
să se reacționeze cu agresivitate în astfel de cazuri este faptul că durerea și frustrarea sunt
factori extrem de semnificativi în stimularea agresivității. Pentru a-l ajuta pe micuț să învețe
să coopereze și să renunțe la agresivitate este util ca părinții și educatoarele să stimuleze
empatia, să-l ajute să înțeleagă treptat ce trăiește o altă persoană, să-l ajute să se pună în locul
altcuiva. În plus, el poate fi ajutat să pună în cuvinte ceea ce încearcă să exprime prin gesturi
și i se pot oferi alternative de comportament. Foarte utile sunt oferirea unor modele non-
agresive și recompensarea reacțiilor cooperante.

A-l învăța pe copil să-și exprime emoțiile și mai apoi să le stăpânească este cel mai
important pas pe care-l poți face în această direcție. Agresivitatea nu este o manifestare ce
dispare peste noapte, nu există un leac rapid și miraculos. În primul rând să te asiguri că
rezervorul emoțional al copilului este plin. În al doilea rând să te conectezi emoțional cu cel
mic, să-i oferi siguranță, iubire necondiționată, afecțiune pentru ca el să înflorească. O cauză
frecventă a agresivității copiilor și a oamenilor în general, este apariția sentimentului de
deconectare de ceilalți, de separare.
Așa cum am spus de multe ori agresivitatea provine din teamă, din sentimentul de
inferioritate. Copiii bătăuși sunt cei ce simt frică în situațiile sociale, se simt lipsiți de putere
în diverse momente și de aceea încearcă să domine prin forță. Pentru a nu ajunge atât de
departe, asigură-te că cel mic își ia puterea din jocurile cu tine. Lasă-l să fie el cel ce câștigă
mereu, să fie eroul, în timp ce tu ești personajul negativ, care pierde întotdeauna în ciuda
eforturilor depuse. Din aceste jocuri copilul își ia puterea și astfel nu va mai simți nevoia de a
se valida în fața celorlalți, prin agresivitate.