18 oct 2016

Bugetele publice

• Daca o persoana privata nu are obligatia de a-si intocmi un buget, in privinta banilor
publici e obligatorie existenta bugetuluui. Pentru orice bani publici trebuie intocmit un
plan.
• Colectare-administrare-cheltuire -> sunt toate elemente ce se regasesc in plan.
• Bugetul reprezinta o previziune, un plan pentru viitor cu privire la veniturile care
urmeaza sa fie colectate si e in acelasi timp o autorizare pentru cheltuieli.
• In ceea ce priveste veniturile, el este doar o previziune, acest plan este doar o estimare,
fara a creea obligatii. Cu alte cuvinte, avem mai multe surse de venit.
• Bugetul e o limita maxima, o autorizare care prevede cat de mult se poate cheltui, insa
cheltuirea respectivei sume in integralitate nu este obligatorie.
• Poti sa inchei contracte prin care iti asumi obligatia de plata, iar daca bugetul tau nu este
realist, se poate sa nu incasezi banii necesari pentru a-ti indeplini acele obligatii.
• In Franta s-a impus obligatia de a actiona cu buna credinta si cu responsabilitate in
estimarea veniturilor.
• Cu alte cuvinte, vei fi tras la raspundere daca estimezi eronat suma si nu poti argumenta
motivul pentru care nu ai incasat respectiva suma.
• Pana in 2002 exista in legislatia romana un principiu al realismului, dar a disparut pentru
ca era grea de aplicat.

Sursele de colectare a veniturilor

La ce surse se uita constructorii bugetelor publice atunci cand estimeaza veniturile?

Exista o clasificare ce porneste de la doua mari categorii:
• Venituri ordinare
• Venituri extraordinare
-este o prima impartire inselatoare
Distinctia dintre ele e ca veniturile ordinare sunt primele, cele la care se apelaza cu prioritate,
caracterul lor ordinar e dat din faptul ca ele sunt primele surse.
Ele se impart in:
• Venituri ordinare fiscale
• Venituri ordinare nefiscale

Veniturile extraordinare sunt acelea la care se apeleaza doar daca veniturile din prima sursa nu
sunt suficiente la un moment dat. Ele sunt o sursa subsidiara de venituri.
!! In practica, veniturile extraordinare sunt folosite aproape la fel de des ca cele ordinare.
Veniturile extraordinare constau in primul rand in imprumuturi. Alte doua surse extraordinare
sunt emisiunea monetara (intrucat statele au monoplul punerii in circulatie de moneda, pot
folosi aceasta sursa ca o sursa de bani, ceea ce nu e posibil pt statele UE, care au renuntat la
aceasta prerogativa in favoarea Bancii Centrale Europene) si vanzarea rezervelor
internationale ale unui stat (aur, moneda straina; e o sursa limitata).

Marea distinctie a veniturilor ordinare este data de modalitatea stabilirii obligatiei de plata:
 • Prin lege, in mod unilateral, de catre stat - obligatiile fiscale (impozite, taxe si
contributii)
Impozitele sunt sume platite fara un echivalent, fara o contraprestatie imediata. Sunt sume
platite fara ca un cetatean sa stie destinatia precisa a impozitului pe care il plateste.
Taxele sunt sumele platite pentru a avea acces la un serviciu public determinat.
Contributiile sunt sume platite pentru a deveni membru al unui sistem public de asigurari (ex
sistemul de asigurari sociale, contributiile pentru sanatate)
Impozitele pot privi fie veniturile unei persoane, adica sumele de bani care ii majoreaza
patrimoniul (impozite personale) sau pot privi bunurile unei persoane (impozite reale).
Impozitele sunt venituri pe care statul le percepe constant.

• Veniturile nefiscale - nu sunt impuse unilateral de stat, ci in mare majoritate sunt

stabilite contractual sau sunt sanctiuni pentru incalcarea unor norme sau ipoteza bunurilor
fara stapan.
Spre deosebire de impozite, acestea pot fi evitate prin neincalcarea normelor.

Zona taxelor pentru servicii care nici nu sunt obligatorii, nici nu fac obiectul unui monopol al
statului. Taxele sunt fiscale atunci cand sunt impuse pentru un serviciu obligatoriu sau monopol
al statului.
Zona impozitelor si taxelor locale - 2 situatii
• Legea stabileste o limita minima si maxima a impozitului
• Limita minima si maxima pt taxele locale pentru servicii speciale- legea finantelor locale
da voie autoritatilor respective sa perceapa taxe pentru servicii noi si obliga autoritatea sa
ia aceste taxe doar de la beneficiarii veniturilor; denumite si parafiscale. Aceste taxe
parafiscale sunt singurul caz in care o autoritate publica locala poate sa perceapa taxe
suplimentare.
Planul pe care il face statul va cuprinde pe de-o parte veniturile estimate din aceste surse
(venituri fiscale si venituri nefiscale) si pe de alta parte cheltuielile trecute pe fiecare destinatie,
care vor reprezenta autorizari maxime. Depasirea lor e interzisa si se sanctioneaza penal. Ceea ce
face ca acest buget sa fie extrem de important, mai ales pe partea de cheltuieli, este autorizarea.
Rezulta ca bugetul e un plan de previziune si unul de autorizare.

Veniturile si cheltuielile sunt organizate pe baza unei structuri denumita clasificatie bugetara
(modalitatea de scrie in buget a V si ch). Veniturile sunt trecute pe surse, iar cheltuielile sunt
trecute pe o structura mai complexa:

• Clasificatia economica a cheltuielilor, realizata pe destinatii precise

• Clasificatia funcionala, care e trecuta in bugete si imparte cheltuielile in doua mari
categorii, in functie de efectul lor economic: ch de functionare (servesc indeplinirii
atributiilor) si ch de investitii/de capital (cele din care rezulta bunul de folosinta
indelungata)
! Exista reguli care interzic transferul de fonduri de la ch de investitii la ch de functionare, cu
anumite exceptii.
Poate o persona juridica sa incheie un contract care nu tine de realizarea uneia dintre atributiile
sale? - limitare capacitate de folosinta
! Se adauga si o limitare bugetara
Principii de intocmire a bugetelor publice (sunt vechi)
Statul modern, care s-a diversificat foarte mult a dus la nasterea unor exceptii de la aceste
principii.

1. Principiul unitatii bugetare -prevazute in legea finantelor publice + locale (art.10 din legea
500) toate veniturile si cheltuielile publice trebuie sa fie cuprinse intr-un document unic. Acest
document unic este bugetul de stat, iar la nivel local se numeste buget local.
Exceptii:
Bugete anexe.
Statul modern simte nevoia sa creeze evidente separate pentru anumite categorii de venituri si
cheltuieli, din motive diverse. Aceste evidente separate sunt anexe la bugetul de stat. Fondurile
speciale sunt situatii in care veniturile colectate sunt destinate unor cheltuieli precise (fondul de
sanatate, fondul national pentru drumuri, bugetele fondurilor europene, bugete pentru
imprumuturi externe).
Veniturile extrabugetare sunt venituri bugetare, exceptii de la un principiu important, prevazut
de art 17 si anume ca toate veniturile cuvenite statului se fac venit la bugetul de stat. Art 75
adauga ca pot merge in alte bugete, daca prin lege se prevede astfel.

2. Principiul universalitatii :In bugetul de stat trebuie incluse toate veniturile si toate
cheltuielile. Nu pot exista venituri si ch publice care sa nu fie scrise intr-un buget
Efecte:
• Veniturile si cheltuielie nu se compenseaza intre ele
• Principiu neafectarii veniturilor bugetare: o categorie de venituri nu trebuie afectata
pentru o anumita categorie de ch; odata autorizate in buget, toate ch sunt legitime
!! Odata intrati in bugetul de stat, banii se depersonalizeaza.