08 noiembrie 2016

Transferurile care se realizeaza de la bugetul de stat la bugetele locale

Impozite si taxe locale - merg la bugetul local; sunt incasate direct la bugetul local
Ele sunt stabilite prin lege (codul fiscal).

Codul fiscal instituie o norma specifica, care deriva din Carta europeana a autonomiei locale
(stabileste modul de definire si exercitare a autonomiei locale). Acesta e documentul care
detalieaza in ce mod autonomia financiara joaca un rol important in cadrul autonomiei locale. A
fost adoptata in 1997 si ratificata de Romania in 2003.

Una dintre solutii e ca prin codul fiscal se instituie categorii de impozite si taxe locale, ca surse
ale bugetului local, iar cota de impunere nu e determinata in suma fixa, ci intre marje
procentuale, a.i. autoritatile locale au posibilitatea sa detemine in interiorul acelor marje cota
impusa. Fiecare unitate administrativ-teritoriala va alege o valoare in acest interval, prin CL, care
adopta o hotarare. Aceasta hotarare poate fi atacata in instanta de contencios.
Toate instantele au consfintit in hotararile lor ca, in masura in care desfiinteaza hotararea CL, nu
vor putea tot ele sa stabileasca valoarea taxelor si impozitelor. Instanta cere CL sa adopte o noua
hotarare prin care sa o stabileasca. Pana se adopta noua cota, se va aplica cota minima de
impozitare.

Legea prevede cu titlu general ca o unitate administrativ-teritoriala poate constitui taxe speciale
pt servicii, pe care le percepe doar de la beneficiari.

Alte surse de venit proprii la nivel local - exemple: inchirierea bunurilor din domeniul public,
privat, donatii si sponsorizari, cesionare, fonduri europene nerambursabile.

Realitatea este ca, in proportie covarsitoare, aproape nicio unitate din Romania nu isi poate
acoperi cheltuielile minime de functionare din aceste surse.
In aceste conditii intervine o categorie de surse care asigura supravietuirea unitatilor, adica
transferurile de la bugetul de stat.

Exista o categorie de transferuri care sunt permanente si neconditionate, care privesc doar
cotele defalcate din impozitele pe venit. Impozitul pe venit e datorat de persoanele fizice, pentru
orice venit obtinut.
Din sumele pe care le incaseaza bugetul de stat, in fiecare luna, la inceputul lunii viitoare se
redistribuie in doua mari parti: aproximativ 3/4 se redistribuie automat la bugetele locale.
!! Acesti bani nu se transfera doar in situatia in care la nivel local nu se adopta bugetul local in
termenul de 45 de zile.
Acesti 71.5% se duc in trei parti: aproape jumatate se duce la bugetul unitatilor administrativ-
teritoriala in care isi are sediul platitorului pe venit. Exista o diferentiere intre contribuabili -
persoana fizica in patrimoniul caruia se resfrange impozitul si persoana care plateste salariul,
angajatorul, care retine impozitul si il plateste statului.
Miza autoritatilor locale e sa existe cat mai multe persoane fizice platitoare de impozite pe venit,
cat si mai multi angajatori, pentru ca veniturile se intorc acolo unde are sediul angajatorul, prin
realocare.
Acest mecanism e automat pe cele trei directii: 71.5% din care jumatate se duce la bugetul
unitatilor administrativ-teritoriala in care isi are sediul platitorului pe venit, aproape 25%
la bugetul judetului, iar restul raman intr-un cont de rezerva la nivel judetean, la dispozitia
directiei generale a finantelor publice.

In Bucuresti aproape jumatate se duce la municipiu, un procent mai mic se duce la sector si un
procent si mai mic ramane la dispozitia MFP.

A doua categorie mare de transferuri o reprezinta transferurile din anumite venituri ale
bugetului de stat.
Ele nu sunt detaliate in legea finantelor publice locale, ci sunt stabilite in fiecare an prin legea de
adoptare a bugetului de stat: TVA si accize.
Prin bugetul de stat se determina valoare formala a acestor transferuri si modul in care banii se
impart pentru judete.
Ele se impart pe judete, urmand ca prin hotararea CJ cum se impart pe localitati (orase si
comune).
Exista doua criterii pt impartirea lor pe judete:
1. Capacitatea financiara: cat de bogat in incasari din venituri proprii e judetul respectiv; e o
formula de calcul ce are in vedere in principal impozitul mediu pe venit platit in judete. El spune
care e venitul mediu pe persoana si cat din impozit e platit la nivel de judet
2. Suprafata judetului, care conteaza in proportie de 30%

!! Cele doua criterii nu functioneaza la fel. Cu cat un judet e mai sarac, cu atat va primi mai multi
bani, cu cat e judetul mai mare, cu atat va plati mai mult.

Exista doua mari destinatii:

1. Pt acoperirea unor cheltuieli ale unor activitati descentralizate (sociale, educatie etc)
2. Reechilibrarea bugetelor locale: asigurarea de fonduri suplimentare pt bugetele care nu se
descurca din veniturile proprii
Banii sunt alocati de CJ.

O a treia sursa de transferuri e un transfer punctual, cu o destinatie precisa: investitia, care

poarta denumirea de transferuri consolidabile pentru investitii in lege.

Exista doua tipuri de investitii:

1. finantate din imprumuturi externe la care Guvernul asigura cofinantarea; imprumuturi
externe contractate de unitatea administrativ-teritoriala, la care contribuie si Guvernul cu bani
2. Transferurile pentru proiecte de investitii punctuale
Se numesc transferuri consolidabile pt ca atunci cand ministerul stabileste valoarea totala a
sumelor cheltuite pentru investitii ia in considerare si aceste transferuri, adica ele sunt incluse in
cheltuiala totala de investitii la nivel central.

Exemplu: programul national de dezvoltare locala, pus in aplicare in 2013, care inlocuieste un
alt program, care functiona din 2010. Se desfasoara prin Ministerul Dezvoltarii si vizeaza o
categorie foarte larga de investitii la nivel local. Sunt bani care vin pe baza unor criterii elaborate
prin ordin de ministru.

Alta categorie de transferuri: Transferurile din fondurile de rezerva la dispozitia Guvernului,

respectiv din fondul de interventie la dispozitia Guvernului pt urmarile calamitatilor.
Spre deosebire de bugetul de stat, care e un recipient vag, mare, bugetele locale sunt impartite in
doua mari parti: o sectiune de functionare si una de dezvoltare.
Sectiunea de functionare include veniturile si cheltuielile necesare functionarii autoritatilor
autonome.
Unitatile administrativ-teritoriala ar trebui sa faca eforturi pentru a exista si sectiunea de
dezvoltare, adica bucata de buget care sa serveasca fondurilor de investitii.

Exista la nivel local explicit un principiu al echilibrului. Daca bugetul de stat poate fi adoptat cu
un deficit, acest lucru nu e posibil in cazul bugetului local, care nu poate fi aprobat daca
veniturile nu sunt egale cu cheltuielie. Acest lucru se explica prin aceea ca unitatea administrativ-
teritoriala se poate imprumuta doar pentru investiti, excluzand orice alta forma de imprumut.

Problema limitelor stabilite prin lege pentru administrarea cheltuielilor publice

O lege adoptata fara precizarea sursei de finantare va fi considerata neconstitutionala.

Legea responsabilitatii fiscal-bugetare, adoptata in 2010. (L 69/2010):

Guvernul si parlamentul nu pot propune si nu pot adopta legi prin care se majoreaza cheltuielile
cu personalul si cheltuielile cu pensiile in termen de 180 de zile inaintea alegerilor parlamentare.

Executia bugetelor publice

Incepe la momentul adoptarii bugetelor locale si inceteaza la 31 decembrie.

Daca bugetul nu e adoptat astfel incat sa intre in vigoare la 1 ianuarie se aplica bugetul anului
anterior. Nu e vorba de o ultraactivare a bugetului anterior, ci doar de o referire la acesta.
Aceasta executie bugetara presupune incasarea veniturilor din plan si efectuarea cheltuielilor.
Mai presupune repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor. Impartirea se face pe patru
trimestre care nu sunt, insa, egale.
Cand incep sa fac cheltuieli nu pot, decat in mode exceptional, sa cheltuiesc mai mult decat banii
alocati unui trimestru.