ART 4 ROM

Rezumat: Creșterea fintech-urilor a modificat exponențial sistemul financiar internațional. Aceste

schimbări afectează mecanismele sociale care reglementează performanța agenților economici,
generând necesitatea modificării rolului actual jucat de instituții. În ciuda relației clare care există între
fintech-uri și instituții, studiile care explorează detaliile acestei relații sunt încă rare. Obiectivul acestui
articol este de a propune o trecere în revistă și o analiză a stării actuale a cercetării privind fintech-urile
și instituțiile. Pentru atingerea acestui obiectiv, a fost efectuată o revizuire sistematică a literaturii de
specialitate, cu selecția și analiza a 123 de documente publicate, care s-au bazat pe criterii de includere
și excludereprestabilite. Principalele rezultate arată dezvoltarea unui cadru care ne permite să ne
creștem înțelegerea fintech-urilor și instituțiilor; identificarea a trei propuneri care servesc drept ghid
pentru peisajul instituțional în care funcționează fintech-urile; și în final recunoașterea unei agende de
cercetare

1. Introducere

Studiile publicate în secolul XX au integrat deja perspectivele „tehnologiei” și „finanțelor”, proiectând o

potențială revoluție în sectorul financiar, datorită introducerii noilor tehnologii și a noilor forme de
prelucrare a datelor în sistemul financiar. Totul indică faptul că această revoluție financiară proiectată a
sosit. Impulsată exponențial de economia digitală din ultimele decenii [1], această revoluție financiară a
dat naștere unui nou agent economic, fintech-ul [2].

Fintech-urile reprezintă un obiect al cercetării moderne care a trezit interesul multidisciplinar al

cercetătorilor și managerilor pieței financiare [2]. În literatura de specialitate, studiile legate de fintech-
urile au fost efectuate cu diferite focusuri, cum ar fi: internetul mobil [3]; cloud computing [4], bitcoin
[5], legislație [6,7], criptomonede [8,9], platforme digitale [10],

tehnologie blockchain [11] și instituții [12–14].

În ceea ce privește cercetările pe fintech-uri și instituții, subiectul a fost abordat în literatura de

specialitate astfel: integrarea fintech-urilor în anumite țări [8,14], construcția unei structuri digitale
pentru piața financiară [15–17], procesul strategic de încorporare fintech de către instituții [18,19] și
procesul de supraveghere și reglementare a securității fintech [20,21].

Deși aceste studii au identificat puncte importante cu privire la unele dintre impacturile pe care le are
fenomenul fintech asupra matricei instituționale, există încă nevoie de studii care să permită o
înțelegere mai detaliată a modului în care instituțiile se adaptează la fintechs. Această literatură gap
servește drept motivație pentru prezentul articol. Astfel, acest studiu își propune să revizuiască și să
analizeze starea actuală a cercetării care corelează fintech-urile și instituțiile. Pentru a atinge acest
obiectiv, metoda aleasă este o revizuire sistematică a literaturii de specialitate a articolelor publicate
între 2001 și 2020.

Acest studiu este diferit de alte studii privind fintech-urile și instituțiile din trei motive:
(a) este primul studiu care leagă direct fintech-urile de aspecte ale schimbării instituționale; (b) creează
un cadru care ne permite să rezumam relația complexă dintre fintech-uri, schimbarea instituțională și
agenții implicați în proces; și (c) prezintă tendințele viitoare de cercetare privind fintech-urile și
instituțiile.

În secțiunea următoare, prezentăm contextul teoretic despre „fintech-uri” și „instituții”. Ulterior, este
descrisă metoda urmată în acest studiu. În continuare, prezentăm rezultatele acestui studiu. Apoi, este
prezentată o discuție a rezultatelor, care include o agendă de cercetare. Articolul se încheie cu câteva
considerații finale.

2. Context teoretic

2.1. Fintechs: apariție și evoluție conceptuală

Prin progresul tehnologiei informației, au apărut diverse nișe de piață cu intenția de a satisface diversele
nevoi ale clienților lor. Pe piața financiară, un agent economic cunoscut sub numele de fintech a fost
format cu scopul de a satisface nevoile utilizatorilor, cum ar fi reducerea costurilor de tranzacție și
accesibilitatea personalizată la servicii [22]. În acest sens, studiul fenomenului fintech a devenit din ce în
ce mai popular, crescând exponențial pe măsură ce fintech-urile au completat golurile legate de
intermedierea financiară și tehnologie [23].

În mod fundamental, fintech-urile permit oferirea de noi resurse financiare clienților, cum ar fi
finanțarea partajată [24], transferurile prin aplicație [25] și semnăturile electronice ale contractelor [26].
Cercetătorii, atât teoretici cât și aplicați, care studiază instituțiile financiare au încercat să își adapteze
operațiunile și analizele la aceste inovații tehnologice [27]. Ca atare, fintech-urile reprezintă inovații
financiare pentru utilizatorii de diferite niveluri economice (consumatori sau instituții) [10]. Relația
dintre fintechs și utilizatori a evoluat odată cu progresele și inovațiile tehnologice în mediul digital actual
[28]. Cu toate acestea, datorită spectrului amplu de activități pe care fintech-urile le pot cuprinde, există
încă o lipsă de consens în definirea acestui agent economic [2,22]. Termenul fintech este derivat din
suma neologică a cuvintelor „financiar” și „tehnologie”. Acest termen descrie generic legătura dintre
tehnologia modernă și activitățile comerciale, adică tehnologiile internet din sectorul serviciilor
financiare [29]. Datorită amplitudinii acestei expresii, termenului fintech i s-au dat definiții diferite (vezi
Tabelul 1).

Analizând diferitele definiții propuse pentru termenul fintech (vezi Tabelul 1), am observat că acest
concept a evoluat în timp. În acest sens, termenul fintech a fost definit din trei perspective: (a) produse
și servicii, (b) firme și (c) agenți ai sistemului financiar.

Din perspectiva (a) produselor și serviciilor, fintec h-urile sunt văzute ca instrumente de gestionare a
portofoliului, acoperind activități de la plăți la analize financiare, operate prin programe software și
platforme de plată digitalizate [45]. Aceste programe și platforme sunt responsabile pentru facilitarea
plăților și furnizarea de infrastructură financiară [46]. În piață, această infrastructură ia forma unor
servicii care integrează tehnologia cu sectorul financiar, care poate iniția o transformare revoluționară în
lumea finanțelor [32,42,43].

Mai mult, a înțelege fintech-urile ca (b) firme înseamnă a le defini ca organizații care utilizează
tehnologia pentru a efectua operațiuni financiare cu intenția de a obține un profit [35]. Aceste firme
combină serviciile financiare cu tehnologiile moderne pentru a face serviciile financiare mai eficiente
[38]. În acest fel, Szpringer [33] (p. 11) înțelege fintech-urile ca o „categorie nouă și specială pentru
bănci”. Aceste firme profită de disponibilitatea comunicării, de omniprezența internetului și de
procesarea automată a informațiilor pentru a crea inovații în sectorul financiar [31].

În cele din urmă, alți autori au folosit definiții mai cuprinzătoare ale fintech-urilor, văzându-le ca (c)
agenții economici responsabili pentru o revoluție instituțională în sistemul financiar. Recent, Breidbach
și Tana [9] au subliniat că fintech-urile sunt „actori cheie” în conducerea, gestionarea și răspunsul la
formarea pieței. În acest sens, Muthukannan [30] (p. 1) îi caracterizează ca „agenți care interacționează
între ei pentru a oferi o gamă largă de produse și servicii financiare clienților finali”. Prin urmare, o
fintech este înțeleasă ca utilizarea tehnologiei pentru a furniza servicii financiare noi și îmbunătățite [23

Aceste noi servicii integrează diferite resurse pentru operațiuni financiare, cum ar fi tranzacții fără
intermediari, plăți mobile, microfinanțe și crowdfunding [48–50]. După efectuarea acestei căutări în
literatura de specialitate, a fost posibil să regrupăm diferitele definiții ale fintech-ului într-una singură.

În studiul de față, definim fintech-urile ca: „Agenți economici responsabili cu crearea de produse și
servicii inovatoare în sistemul financiar prin integrarea noilor tehnologii pentru a minimiza costurile
financiare și costurile de tranzacție în sistemul financiar”. Acești actori de pe piața financiară reprezintă
un instrument puternic pentru o dezvoltare economică și instituțională durabilă [51,52]. În acest
context, fintech-urile au fost responsabile pentru crearea unui nou mediu tranzacțional, care a redus
costurile de livrare a serviciilor cu până la 90%, potrivit Ventura et al. [53]. Acest studiu acoperă inter-
relația dintre instituții și schimbările aduse de fenomenul fintech.

1.1. Instituţiile

Instituțiile există pentru a gestiona comportamentul diferiților actori din mediu [54]. Studiile care au
evaluat diferite perspective instituționale au adoptat diverse abordări, inclusiv o abordare sociologică
[55], o abordare neoclasică [56] și cea a unei noi economii instituționale [57,58]. Întrucât fintech-urile
sunt agenți care apar în sistemul financiar, credem că perspectiva lui North prezintă caracteristicile care
pot analiza cel mai bine instituțiile în lumina fintech-urilor.

North [57] explică că instituțiile sunt cruciale atât pentru a restricționa, cât și pentru a încuraja
activitățile umane și dezvoltarea economică. El a afirmat că piața se comportă ca un „joc” și a definit
instituțiile drept „reguli ale jocului”. Mai mult, el a descris organizațiile drept „jucători” și a susținut că
adaptările la instituții și noile tendințe ale pieței reprezintă modificări ale regulilor acestui joc.

North [59] diferă de instituționaliștii neoclasici prin faptul că el dezvoltă o abordare care integrează
aspectele sociale, politice și economice. Această abordare are în vedere faptul că instituțiile nu sunt
întotdeauna eficiente din cauza complexității mediului în care sunt inserate. Acest mediu imperfect pe
piață, cu asimetric informație, determină instituțiile să funcționeze pe baza credințelor și înțelegerilor
imperfecte. Deoarece înțelegerile lor sunt imperfecte, instituțiile trec în mod constant printr-un proces
de schimbare instituțională cu intenția de a-și maximiza performanța [57]. Odată cu dezvoltarea
tehnologiei, ca parte a procesului de schimbare instituțională, piața financiară se dovedește a fi un
mediu de transformări adaptive constante. Astfel, cercetarea cu privire la rolul instituțiilor în legătură cu
schimbările din sistemul financiar este un subiect în continuă evoluție. DiMaggio și Powell [55] subliniază
că procesele normative care pătrund în viața instituțională structurează în mod specific interacțiunile
dintre diferitele tipuri de organizații, cum ar fi agențiile de reglementare, consumatorii (sau resursele și
produsele) și furnizorii cheie. În acest mod, este posibil să înțelegem în mod specific că moneda,
operațiunile financiare, platformele tranzacționale și indicii monetari fac parte din instituțiile care
structurează sistemul financiar. Ca atare, fintech-urile apar ca un vector de adaptare la diferite resurse
tehnologice și informaționale care apar pe piață [59], oferind acces la resurse informaționale și
financiare prin produsele și serviciile lor. North [57] descrie procesul de schimbare instituțională în
traiectoria care duce la o modificare a prețurilor relative ale pieței. Astfel, apare o structură de stimulare
în numele pieței și al instituțiilor responsabile cu scopul de a încorpora noi tehnologii și procese. Această
structură de stimulente este responsabilă pentru generarea de cunoștințe tacite pentru instituții,
conducând la un fenomen cunoscut sub numele de învățare instituțională. Acest fenomen afectează
automat obiceiurile și obiceiurile operatorilor acestei piețe, formând un nou mediu cu reguli informale.
Atunci când aceste reguli informale sunt escaladate și perfecționate, acest lucru obligă instituțiile de
reglementare să le oficializeze. Schimbările în regulile instituționale permit antreprenorilor să exploreze
rute mai profitabile pentru a-și maximiza profiturile și, în consecință, pentru a crește performanța
economică în general (vezi Figura 1)

La evaluarea rolului jucat de fintech-urile în acest proces, Li et al. [5] subliniază că fintech-urile
generează adaptări ale pieței și pot fi responsabile pentru o revoluție în sistemul financiar. În acest sens,
interacțiunea dintre diferiții „jucători” și noile tehnologii creează spațiu pentru cercetători pentru a
încerca să înțeleagă „regulile jocului” care au fost adaptate de fintech-uri. În plus, este important să se
înțeleagă actorii implicați în acest proces, deoarece pot exista circumstanțe în care anumite organizații
funcționează ca instituții datorită gamei de interacțiuni dintre organizațiile înseși [58]. Astfel, din
moment ce elimină intermediarii și îmbunătățesc operațiunile financiare, fintech-urile automatizează
activitățile anumitor organizații [48]. Ca urmare a revoluției provocate de fintech-uri, există un decalaj în
înțelegerea modului în care sistemul financiar va reacționa pentru a gestiona modificările care apar în
aceste condiții emergente [59]. Acest lucru face necesară efectuarea unei analize sistematice a
literaturii.

5.3. Propuneri

În prezenta revizuire a literaturii, am reușit să construim trei propuneri care descriu evoluția sistemului
tranzacțional asociat cu fintech-urile. În complexitatea acestei analize, a fost elaborat un cadru teoretic
care clarifică fintech-urile ca agenți motrici ai unui nou model instituțional al economiei.

În primul rând, este posibil de observat că creșterea accelerată a fintech-urilor a plasat instituțiile într-o
poziție receptivă față de aceste inovații. În acest sens, analiza indică faptul că instituțiile din lumea
contemporană nu se comportă ca protagoniști în ceea ce privește fenomenul fintech. Prin urmare,
operațiunile instituționale integrează resursele fintech ca răspuns la presiunile externe și nu într-un mod
preventiv. Fintech-urile au fost responsabile pentru un nou mod de a efectua tranzacții, datorită
compatibilității dispozitivelor electronice și a serverelor de mare capacitate [129]. În consecință,
consumatorii au căutat intermedieri prin resurse digitale, iar instituțiile au fost obligate să funcționeze în
acest sens.

Modelul instituțional propus de fintechs se bazează pe o economie automatizată, care conduce la

schimbări instituționale [21]. Cu toate acestea, această schimbare evolutivă reprezintă o provocare
asociată cu conectarea acestor resurse tehnologice la utilizatori. În acest fel, fintech-urile au fost
responsabile pentru un model financiar descentralizat în care cadrul de reglementare este susținut de
aceste inovații. În plus, este la latitudinea fintech-urilor să ofere soluții privind incertitudinile în tranzacții
[13]. În prezent, instituțiile oferă în continuare măsuri suplimentare pentru a face față problemelor care
decurg din apariția fintech-urilor, deoarece multe probleme au apărut pe măsură ce sectorul se dezvoltă
[80]. Ca o consecință a provocărilor impuse de dezvoltarea fintech și a poziției reactive a instituțiilor,
prezentăm următoarea propunere:

Propunerea 1. Viteza evoluției tehnologice în sistemul financiar este mai mare decât cea a evoluției
instituționale.

În plus, fintech-urile sunt responsabile pentru schimbarea nivelului serviciilor financiare, ceea ce duce la
un model instituțional mai dinamic și mai receptiv. Acest nou model al matricei instituționale provine
dintr-o reducere a puterilor statului. Astfel, fintech-urile forțează matricea instituțională să funcționeze
informal, pe baza principiilor pieței [1]. În acest nou model, tehnologii precum blockchain și big data,
inteligența artificială și biometria se stabilesc ca instrumente care sprijină modificarea operațiunilor din
cadrul sistemului financiar [16].

Serviciile oferite de fintech clienților lor aduc la iveală concepte legate de modelul plăților mobile. În
plus, resursele de autoservire și operațiunile fără sucursale aduc confort clienților și competitivitate
modelelor de afaceri [21]. Resursele IT orientate către clienți demonstrează că modelul de servicii
propus de fintechs oferă utilizatorilor mai multă securitate [81]. Ca atare, serviciile oferite de fintech-
urile au crescut din partea consumatorilor, deoarece cercetătorii au observat că încrederea,
alfabetizarea financiară și transparența sunt factori care influențează direct adoptarea serviciilor fintech-
urilor [65,70].

În acest sens, organizațiile care nu se adaptează la noul modus operandi al sistemului financiar vor
deveni învechite. În acest fel, este necesar ca instituțiile sistemului financiar să încorporeze resursele big
data, machine learning și blockchain pentru stocarea informațiilor. Aceste resurse au fost folosite ca
instrumente pentru îmbunătățirea furnizării de servicii și a protecției datelor consumatorilor pentru
tranzacțiile descentralizate. Pe măsură ce acești furnizori financiari cresc, fintech-urile se confruntă cu
provocări instituționale corelate cu securitatea, spălarea banilor și confidențialitatea [1]. Astfel, am făcut
următoarea propunere:

Propunerea 2. Fintech-urile provoacă schimbări în matricea instituțională a sistemului financiar.

În cele din urmă, s-a putut observa că matricele instituționale cu niveluri mai ridicate de incertitudine
oferă oportunități mai mari pentru fintechs. Astfel, scenariile de reglementare post-criză cu riscuri
sistemice și concepte de reglementare învechite s-au dovedit a fi mediul ideal pentru implementarea
fintech [11,98 Cu toate acestea, organizațiile politice și economice trebuie să își adapteze modurile de
funcționare la acest nou model creat de fintech-uri.

În timpul crizei financiare, instituțiile politice și economice au trebuit să folosească resursele tehnologice
și de reglementare pentru a răspunde multor scandaluri corporative [130]. În acest sens, Yang și Li
subliniază că au apărut fintech-urile, oferind reglementări bazate pe tehnologie [98]. Aceste resurse de
reglementare se concentrează pe monitorizarea datelor și pot oferi soluții la ineficiența și ineficacitatea
reglementărilor financiare tradiționale.

Anagnostopoulos subliniază că standardele de reglementare aduse de fintechs servesc drept bază

pentru organizațiile politice și economice [80]. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că fintech-urile
atenuează incertitudinea legată de transparența tranzacțiilor și facilitează supravegherea de către
agenții pieței financiare. Prin urmare, odată cu creșterea activităților furnizate de fintechs, nevoia de
actori naționali de guvernare pe piață scade [131]. Acest factor definește un nou model instituțional care
modifică standardele de reglementare a tranzacțiilor financiare într-un mod mai holistic [132]. Astfel,
putem propune ca: Propunerea 3. Fintech-urile provoacă o schimbare a regulilor instituționale ca
răspuns la incertitudini, iar organizațiile politice și economice trebuie să se adapteze la această situație.

Pe scurt, tehnologia generată de fintech-urile a stârnit încrederea utilizatorilor și aceste platforme

descentralizate pot oferi potențial o nouă bază pentru modelele de afaceri descentralizate [13]. Haddad
și Hornuf au investigat determinanții economici și tehnologici pentru încorporarea fintech-urilor în
sistemele financiare și au descoperit că țările cu capital disponibil mai mare au avut tendința de a asista
la formarea crescută de startup-uri tehnologice [64]. Totuși, barierele de reglementare rigide impuse de
țări cu o structură instituțională solidă pot pune în pericol sustenabilitatea comercială a acestor
platforme, cu o lipsă de adecvare din partea autorităților implicate [24].

1.1. Agenda de cercetare

În această revizuire sistematică, am identificat direcțiile de cercetare viitoare privind fintech-urile și

instituțiile. În cadrul fiecărei dimensiuni care a fost analizată s-a putut observa că în literatura de
specialitate lipsește o analiză profundă, atât a dimensiunilor, cât și a variabilelor acestora. În acest sens,
am subdivizat aceste noi teme care se referă la cele patru dimensiuni în perspective care implică
„modele de afaceri”, „efecte asupra ecosistemului financiar”, „ingineria operațiunilor financiare” și
„structuri de reglementare”.

În ceea ce privește perspectiva „modelelor de afaceri”, cercetătorii au subliniat că fintech-urile susțin

apariția de noi modele de afaceri care modifică perturbator serviciile financiare. Aceste modele includ
servicii de plată, managementul activelor, finanțare colectivă, împrumuturi, asigurări și piața de capital.
În plus, în legătură cu această perspectivă, există subteme mai specifice, cum ar fi relațiile cu clienții,
managementul investițiilor, reglementarea și securitatea. In cadrul acestor subteme se afla evaluarea
aspectului si operatiunilor strategice ale startup-urilor din acest sector. În acest fel, apar câteva
întrebări, cum ar fi: Ce variabile de companie și de piață moderează relația dintre fintech-uri și
performanță? Cum pot resursele digitale furnizate de fintechs să faciliteze transformarea operațiunilor
financiare? Ce valori sunt importante pentru a măsura creșterea platformelor digitale?
În ceea ce privește „efectele fintech-urilor asupra ecosistemului financiar”, literatura s-a concentrat pe
procesul de furnizare a tehnologiei consumatorilor de produse financiare. Având în vedere acest proces,
este important de remarcat impactul pe care îl are asupra intermediarilor operațiunilor financiare și
asupra autorităților din sector. În plus, ies în evidență și alte teme orientate spre impactul asupra
utilizatorilor, inclusiv subiecte precum incluziunea digitală, alfabetizarea financiară și stimulentele din
partea autorităților din sector. Astfel, apar câteva întrebări: Care este nivelul de incluziune digitală a
utilizatorilor fintech? Cum se poate încuraja utilizarea resurselor digitale oferite de fintech-uri? În plus,
există sprijin pentru analize cu privire la impactul fintech-urilor asupra stabilității sistemelor financiare și
a punctelor lor de inflexiune a reglementărilor.

Aceste subiecte sunt asociate cu consolidarea fintech-urilor în țări cu structuri de reglementare mai
slabe sau mai robuste și evidențiază adaptările suferite de procesele de reglementare.

Când perspectiva este orientată către „ingineria operațiunilor financiare”, este posibil de observat că
organizațiile care se opun fintech-urilor pe piață și-au întărit atenția în ceea ce privește operațiunile lor.
Subiectele care se concentrează pe transferurile financiare între țări cu diferite valute sunt în tendință,
cu intenția de a reduce cheltuielile cu taxele de schimb. Astfel, există întrebări pertinente cu privire la
modul în care firmele ar trebui să utilizeze resursele fintech pentru a-și crește eficiența, a reduce
costurile și a efectua tranzacții cu alte țări. Alte întrebări sunt asociate cu securitatea oferită de
platformele blockchain și cu cantitatea de resurse care pot fi încorporate, interconectând ecosistemul
fintech cu internetul lucrurilor (IoT). În cele din urmă, sunt evaluate strategii de instituționalizare a
criptomonedei pentru a păstra controlul instituțional în economiile diferitelor țări.

În cele din urmă, perspectiva „fintech-urilor și structurilor de reglementare” a demonstrat un rol

important pentru studiile care integrează punctele de vedere ale fintech-urilor și instituțiilor. Această
perspectivă pune accent pe detalii legate de supravegherea și reglementarea operațiunilor financiare.
Aceste detalii se referă la măsurarea operațiunilor financiare desfășurate pe platforme digitale și la
reglementarea care controlează aceste operațiuni. Această perspectivă include dezvoltarea regtech-
urilor, care ajută autoritățile să mențină sănătatea sistemului financiar. În plus, studiile au evaluat modul
în care fintech-urile pot furniza operațiuni intermediare între țări cu structuri de reglementare diferite și
impactul lor respectiv. Acest subiect include o serie de întrebări la care rămân de răspuns, cum ar fi:
Cum pot autoritățile sectoriale să dezvolte resurse pentru a reglementa operațiunile financiare
digitalizate? Care sunt strategiile utilizate de instituțiile de reglementare pentru a asigura legalitatea
operațiunilor financiare? Care este frontiera de acțiune a autorităților de reglementare în fața inovațiilor
oferite de fintech-uri? Aceste subiecte vor genera concluzii pozitive pentru comunitatea științifică
referitoare la „fintech-uri și instituții”. Vă recomandăm să fie efectuat un număr mai mare de studii
pentru a valida determinanții acestei revizuiri în mod empiric.

6. Considerații finale
În studiul de față, ne-am propus să revizuim și să analizăm starea actuală a cercetării care corelează
fintech-urile și instituțiile. Pentru a îndeplini acest obiectiv, a fost efectuată o revizuire sistematică a
literaturii de specialitate privind fintech-urile și instituțiile. Acest studiu oferă trei contribuții. Prima e ste
crearea unui cadru care descrie schimbarea modelului instituțional propus de fintech-uri. Acest cadru se
bazează pe o perspectivă adaptativă asupra instituțiilor financiare și de reglementare privind fintech-
urile. Acest cadru clarifică modul în care fintech-urile modifică comportamentul instituțional în ceea ce
privește furnizarea de servicii.

A doua contribuție este formularea a trei propuneri teoretice care justifică comportamentul instituțional
în lumina procesului evolutiv al fintech-urilor. Acest proces este detaliat, identificând necesitatea unei
reformulari a modelului instituțional al sistemului financiar ca urmare a încorporării acestor tehnologii.
Această lucrare este fără precedent și oferă o imagine amplă a modului în care literatura științifică a
descris această evoluție.

În cele din urmă, a treia contribuție a acestui studiu este identificarea de noi direcții de cercetare
referitoare la fintechs și instituții. Odată cu noile concepte tehnologice introduse de fintechs, este de
așteptat ca evoluția acestei piețe să atingă cote semnificative în următorii câțiva ani. În acest sens,
subiectele prezentate aici permit cititorului să urmărească perspectivele de viitor cu privire la
comportamentul economiei instituționale.

În ceea ce privește implicațiile acestui studiu asupra politicilor publice, se remarcă importanța acestei
teme pentru implementarea măsurilor care vizează guvernanța digitală. Aceste măsuri pot garanta
economii pentru țări în ceea ce privește diluarea riscurilor operaționale, facilitarea investițiilor financiare
și alocarea resurselor. În acest fel, este deja posibil să se măsoare modul în care arhitectura de
reglementare a acestor țări poate fi gestionată pentru o mai bună implementare.

În ceea ce privește implicațiile manageriale, studiile s-au concentrat pe sectoarele administrativ și

financiar. În domeniul intereselor administrative, această revizuire poate ajuta managerii în elaborarea
inițiativelor de competitivitate, implementarea tehnologiei într-o structură ierarhică, adaptarea la
reglementarea tehnologică, precum și în dezvoltarea unui aparat informațional care vizează guvernarea
IT în cadrul organizațiilor. În plus, studiile axate pe domeniul financiar se referă la oportunități de credit
partajat, crowdfunding, transferuri internaționale și noi oportunități de reducere a costurilor de
tranzacție.

Se recomandă cercetări ulterioare, care pot valida determinanții evaluați în această analiză empiric și
care pot elucida această nouă structură instituțională. Sugerăm evaluarea cadrului propus în diferite
contexte instituționale, de la economii dezvoltate la economii emergente. Cercetarea exploratorie și
descriptivă bazată pe acest cadru poa te face parte dintr-o agendă de cercetare viitoare.

În ceea ce privește limitările acestui studiu, documentele care au fost revizuite depind de bazele de date
utilizate. În consecință, documentele importante ar fi putut fi lăsate în afara acestui studiu. O altă
limitare a acestui studiu este perioada de timp aleasă, deoarece ar putea fi ajustată la discreția
cercetătorului.