Barnoschi(Antip)Mihaela Camelia- ASISTENTA SOCIALA AN 1

Sursa: KEN Academy RECUNOȘTINȚA

Recunoștința este un sentiment pozitiv pe care o persoană o simte față de alta persoană atunci
când aceasta i-a făcut un bine, o favoare sau i-a făcut un dar; Recunoștința include o datorie morală și o
prețuire a ajutorului dat. Recunoștința întărește legăturile sociale prin faptul că leagă indivizii prin
acțiunile lor și întărește sentimentul de apartenență. Persoana față de care se îndreaptă recunoștința își
îmbunătățește autostima prin faptul că vede că faptele sale sunt apreciate. Psihoanaliștii zic că
sentimentul opus recunoștinței este invidia. Recunoștința este o emoție similară cu aprecierea, o emoție
ce joacă un rol fundamental în starea de bine și în succesul unei persoane.
A ne exprima mulțumirea în fața vieții devine o practică cu atât mai valoroasă atunci când
suntem expuși la momente de provocare și schimbare, precum cele pe care le traversăm în prezent.
Recunoștința este ceva ce ne aduce beneficii enorme în viață, la care avem acces oricând, fără
nici un cost atașat și fără să ne ia prea mult timp.
Așadar, dezvoltarea unei atitudini de recunoștință în copiii noștri devine poate unul din cele mai
importante daruri pe care le putem oferi din rolul de părinți.
Însă ce înseamnă, de fapt, a trăi o atitudine de recunoștință?
Înseamnă să ai o obișnuință în a manifesta mulțumirea și aprecierea  față de toate aspectele vieții
tale, regulat, zilnic, atât pentru lucrurile mari cât și pentru cele mărunte.
Lewis Howes ne recomandă: “Dacă te concentrezi pe ceea ce ai, vei avea întotdeauna mai mult. Dacă te
concentrezi pe ceea ce nu ai, nu vei avea niciodată suficient.”
O parte esențială în procesul de dezvoltare a acestei atitudini, este de a înțelege că recunoștința
înseamnă mult mai mult decât a spune automat, un simplu “Mulțumesc”. Conform unui studiu recent
(Halberstadt, 2018), recunoștința se dezvoltă în timp, iar cea de tip conexiune (connective) reprezintă
forma completă, profundă și conștientă de apreciere pe care dorim să o dezvoltăm. Este acea
recunoștință spusă din inimă, care este simțită atât de emițător cât și de receptor, care se referă la o
conștientizare și acceptare a binelui din viața noastră. Recunoștința de tip conexiune (connective) este
cea care conduce către creșterea stării de fericire.
Oamenii de știință au identificat 4 părți ale recunoștinței pe care le putem folosi sub formă de
întrebări în dezvoltarea acestei atitudini în copiii noștri:
 Observă (de ex., poți întreba copilul: Ai observat cum ți-a pregătit mâncarea? Ai observat cum ți-a
făcut jucăria?  Prin întrebare, ajută-ți copilul să observe mai în profunzime și să conștientizeze
pentru ce își poate arăta aprecierea)
 Gândește ( ex: De ce crezi că ai primit tu …..?)
 Simte (ex Cum te face să te simți …..?)
Barnoschi(Antip)Mihaela Camelia- ASISTENTA SOCIALA AN 1
 Arată /  Manifestă (ex Vrei să ne arăți cum te simți?)