(C1)

Substante bioactive naturale

Organism ViuViu
Organism

Metabolism

Primar Secundar
(alte componente)
proteine
glucide
lipide Interacțiuni cu mediul

Bariera fata de
Atractanti Alomoni
agenti din/de mediu
Antociani juglona chitina, cutina, lignina;
Flavone compusi performanti: alcaloizi,
Carotenoide saponine;
Uleiuri Volatile compusi neperformanti:
glucosinolati;
compusi inductibili: fitoalexine;
→ alomonii sunt substantele care împiedică germinarea și dezvoltarea altor organisme. Sub juglans regia
(sau nuc) cresc cele mai rezistente plante care rezista juglonei deoarece nucul secretă juglona prin
frunze, prin toți porii și în special în rădăcini.
→ în lumea subacvatica, aceasi poveste se întâmplă și în cazul castravetilor de mare. Aceștia sintetizează
niște saponine extrem de toxice care împiedică germinarea și dezvoltarea aricilor de mare.
→ exoscheletul chitinos al insectelor - o armura care ocroteste organismul respectiv;
→ cutina - fructele și respectiv tulpinele (la cactusi) sunt acoperite cu o membrana foarte dura rezistenta la
mediul extern care apara planta;
→ lignina - reprezinta scheletul palntelor și le confera rezistenta;
→ exista compuși care lupta cu mediul, care sunt folosite de organismul viu pt. apărare - alcaloizii. În doze
extrem de mici au actiune terapeutica, iar în doze mari au acțiune toxică. (curara, atropina, opium);
→ saponinele dacă sunt monodesmozite (au o sg. catena glucidica) sunt compusi preformati, dar
saponinele bidesmozite sau în cazul organismul maritime tridesmozite, sunt forme de rezerva , de
transport, ușor solubile în apa, dar nu sunt active → toxicitatea lor este mult mai redusă;
→ astfel, saponinele bidesmozite și cele tridesmozite ar trebui trecute la compusii neperformati. Sunt acei
compusi stocati în organism intr-o forma inactiva sau ft. putin activa. Spre exemplu, glucosinolatii (din
usturoi, mustar, ceapa), care sunt inodore și aproape insipide, în condițiile în care am lezat organismul
(un cățel de usturoi spre exemplu) apare un miros înțepător specific → în momentul în care

1
 glucosinolatii au ajuns în contact cu glicozidazele (enzimele care se găsesc în celulă), ele scindeaza
glucosinolatii și apar compusii aromati picanti, iuti. Aceasi poveste se întâmplă și cu varza.
→ fitoalexinele sunt substanțe hepatotoxice. Ei în condiții normale nu exista în organismul respectiv. La
cartofi noi, nestocati în depozite, fitoalexinele lipsesc, în schimb în condițiile în care cartofii sunt
păstrati în depozite în care exista germeni, ciuperci, apar niste pete (de la gri pana la maroniu)
determinate de o ciuperca parazit (numita făină cartofului) care ataca tuberculii de cartof și se dezvolta
în aceștia. Dacă un cartof este atacat de parazitii respectivi, în cartoful care se apara sunt sintetizate
(adica sunt induse) fitoalexine care sunt hepatotoxice și în mod normal cartofii respectivi nu sunt
comestibili.

Stadiile de dezvoltare ale unui medicament:

→ stadiile de dezvoltare ale unui medicament durează în jur de 10-12 ani.

→ stadiul 1: se testează anumite efecte vizibile (corozivitatea);
→ stadiul 2: testarea non-clinica, adica farmacologica; (pe plante, animale de laborator);
→ stadiul 3: testarea clinică - cand se ajunge la acest tip de testare, atunci medicamentul este aproape 90%
sigur;
→ stadiul 4: post-aprobare - daca med. a trecut de toate etapele, dar a demonstrat anumite proprietăți
nocive urmează a fi retras de pe piața sau înlăturarea efectelor nocive dacă este posibil.
→ manufacture: un medicament pilot și apoi urmează eliberarea certificatului pt. punerea pe piata;

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica (de sinteza),
transformate într-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise de medic; sunt utilizate cu
scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile.

Doze:
1. Doza terapuetica, adică doza utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit, ara ca prin aceasta sa se
producă vreo acțiune toxică, asupra organismului;
2. Doza maxima, doza cea mai mare suportata de organism, fără sa apară fenomene toxice reactionale.
3. Doza toxica, cantitatea care, introdusa în organism, provoacă o reacție toxică, periculoasă pentru
organism.
4. Doza letala, doza care omoara omul.
2
 → Doza = acele cantități care se administrează pentru prevenire, ameliorare sau tratarea unor boli.

Cresterea sperantei de viață:

→ fitocomplex = administrarea unui extract cât mai aproape de cel brut.

Boala iatrogena:

→ boala iatrogena = cauzată de efecte grave ca urmare a administrării medicamentelor prescrise de medici.
→ farmacoepidemiologia → studiaza medicamente și lupta cu efectele adverse ale acestora;

Reprezentarea analizei privind depistarea erorilor de medicatie:

Reprezentarea ponderii erorilor științifice la eliberarea medicamentelor:

(C2)
3
 Alcaloizii

alkali= alcalin, baza (de la al-qali =cenusa de plante, lesie)

eidos= asemanator

→ alcaloizii = subst. asemănătoare bazelor;

→ opium se obt. din capsulele imature de mac care sunt scarifiate;
→ în țările dezvoltate unde mâna de lucru este scumpă metoda de obt. este prin extracție din paiul de mac;
→ Mandragora officinalis - desenată pe pereții din piramide era o planta de temut folosită în vraji și ca
otravă destul de des;
→ s-a incercat mult timp, sa se purifice alcaloizii. Una dintre cele mai importante -consemnată în
literatura- a fost extracția lui Fourcroi care a lucrat cu scoarța din China și a avut proprietăți bazice;
→ Derosne și Seghiuen au extras din capsulele iature de mac morfina și au numit-o magisterium opii. Au
spus că mediul bazic datorat este cauzat de o purificare incompletă.

Alcaloizii sunt produşi ai metabolismului secundar şi prezintă substanţe organice heterociclice azotate,
de origine vegetală, cu caracter bazic, în doze determinate posedă acţiune fiziologică asupra organismului, în
doze mari fiind toxice.

Grupe de alcaloizi:
4
 Alcaloizii propriu-zisi:
Derivă biogenetic de la aminoacizii prolină, histidină, fenilalanină, triptofan, lizină sau ornitină şi un alt
partener de reacţie.
Conţin unul sau mai mulţi atomi de N heterociclic, au caracter mai mult sau mai puţin bazic şi efecte
fiziologice evidente.
hiosciamina, rezerpina, chinina şi chinidina, papaverina, morfina sau emetina.

Protoalcaloizii:
Formaţi în regnul vegetal prin decarboxilarea sau N- metilarea unor aminoacizi, din care cauză, în
această grupă vom întâlni mai ales amine sau amide biogene cum ar fi: efedrina, mezcalina, colina sau
capsaicina;

Pseudoalcaloizii:
Derivă, de regulă, din metabolismul compuşilor terpenoidici (deci, altul decât metabolismul
aminoacizilor), cei mai mulţi având structură diterpenică sau sterolică;
Exemple ale unor astfel de alcaloizi ar fi protoveratrina sau tomatina

Clasificarea alacaloizilor propriu-zisi:

Se bazează pe un sistem de clasificare biochimic, unde am considerat familiile de alcaloizi după
aminoacidul precursor astfel:
1. alcaloizi derivaţi de la glicocol
- alcaloizi cu nucleu imidazolic
- alcaloizi cu nucleu purinic
- alantoine
2. alcaloizi derivaţi de la triptofan
- alcaloizi cu indolic
- alcaloizi cu nucleu carbolinic
- alcaloizi cu nucleu chinoleinic
3. alcaloizi derivaţi de la fenilalanină
- amine și amide substituite la nucleul benzenic
- alcaloizi cu nucleu izochinolinic și benzilizochinolinic
- alcaloizi cu nucleu aporfinic
- alcaloizi cu nucleu morfinanic
- alcaloizi cu nucleu diizochinolinic
- alcaloizi cu nucleu fenantridinic
- alcaloizi cu nucleu tropolonic
4. alcaloizi derivaţi de la lizină-ornitină
- alcaloizi cu nucleu tropanic
- alcaloizi cu nucleu pirolidinic
- alcaloizi cu nucleu piridinic și piperidinic
- alcaloizi cu nucleu piralizidinic
- alcaloizi cu nucleu chinolizidinic
5. alcaloizi derivaţi de acetilcoenzimă A
- alcaloizi cu nucleu diterpenic
- alcaloizi cu nucleu sterolic

5
 A. Proprietăți fizice:
Alcaloizii neoxigenaţi sunt lichizi.
Chiar şi sub formă de bază (nicotina, sparteina, coniina), sunt tot atât de bine solubili în apă ca şi în
solvenţi organici;
Spre deosebire de cei oxigenati, sunt volatili ⇒ Sunt antrenabili cu vapori de apă.

Alcaloizii oxigenaţi se prezintă aproape întotdeauna în stare solidă, bine cristalizate atât sub formă de
bază, cât mai ales sub formă de săruri.
Exceptii: Alcaloizi oxigenaţi lichizi: peletierina, pilocarpina, mezcalina.
Alcaloizii cristalizaţi posedă puncte de topire şi de fierbere bine determinate, caracteristice.
Sub formă de bază, alcaloizii oxigenaţi sunt solubili în solvenţi organici nepolari şi mai puţin în cei
polari, fiind insolubili în apă.
Sub forma de saruri sunt solubili în apă și insolubili în solventi organici. Proprietate folosita pt.
purificarea și extragerea alcaloizilor.

Activitate optică = prezenţa în moleculă a carbonilor asimetrici;

În stare naturală, sunt levogiri dar se cunosc şi antipozii lor optici ca şi racematele lor.

Sensul şi gradul deviaţiei optice depinde adesea de solventul în care se efectuează determinarea.
Prezintă spectre de absorbţie caracteristice în UV şi IR, mulţi din ei sunt dotaţi cu fluorescenţă şi absorb
caracteristic prin RMN.

Marea lor majoritate sunt lipsiţi de culoare, însă se cunosc şi câţiva alcaloizi coloraţi (berberina,
serpentina, sanguinarina), datorită prezenţei în moleculă a azotului cuaternar.
Alcaloizii bază migrează în câmpul electric, cei mai mulţi caracterizându-se prin electroanaforeză
(migreaza spre anod).
Toţi alcaloizii sunt dotaţi cu gust amar, adesea extrem de puternic, iar cei neoxigenaţi au şi un miros
puternic, neplăcut.

B. Proprietati chimice:
Proprietatea chimică cea mai caracteristică a alcaloizilor este alcalinitatea.
Scara alcalinităţii:
coniina, nicotina, cocaina, chinina, citizina, colchicina, papaverina, alcaloizi purinici neutri, morfina slab acidă.

Împreuna cu acizii, alcaloizii formează săruri, puternic ionizate în mediu apos, care se dizolvă bine în
apă şi din care sunt deplasaţi de bazele tari (KOH, NaOH, NH4OH.).
Bazele alcaloidice precipită, fiind insolubile în apă (în afară de unele excepţii deja pomenite).
Sunt destul de tari, cum este cazul bazelor cuaternare de amoniu sau al nicotinei care albăstreşte hârtia
de turnesol.

Identificarea alcaloizilor se face prin 2 tipuri de reactivi:

1. reactivi de culoare - sau reactivii specific - au valoare analitica pozitiva; ne spun foarte clar ce alcaloid
avem;
2. reactivi de precipitare - sunt reactivi nespecifici - au valoare analitică negativă (putem doar presupune
prezenta alcaloizilor fiindcă reacțiile cu acesti reactivi dau culoare și cu alți compuși care au azot
heterociclic)

6
Denumi Compoziţia chimică a reactivului de culoare
rea
Wenzel soluţie permanganat de potasiu 1/200
Luchini soluţie bicromat de potasiu 1/10
Erdman acid azotic 0,5% în acid sulfuric concentrat
Laffon soluţie 1/20 selenit de sodiu sau amoniu în acid sulfuric
concentrat
Fröhde soluţie 1/100 molibdat de amoniu în acid sulfuric concentrat
Mandeli soluţie 1/200 vanadat de amoniu în acid sulfuric concentrat
n
Wasicky soluţie PABA în acid sulfuric concentrat

7
 Metode de dozare ale alcaloizilor: (cuprind toate tipurile de dozari)
1. metode gravimetrice,
2. metode volumetrice,
3. metode colorimetrice,
4. metode cromatografice,
5. metode electroforetice,
6. metode prin schimb de ioni,
7. metode biologice.

Clase de alcaloizi:
A. Alcaloizi purinici:

8
Radicali caracteristici pt fiecare alcaloid + scheletul de baza.
R R2 R3
Cafeină СН3 СН3 СН3
Teobromină H СН3 СН3
Teofilină СН3 СН3 H

1. Ceai → Thea sinensis L., syn Camellia sinensis O. Htze. (Theaceae)

2. Arbore de cafea → Coffea species din familia Rubiaceae
3. Cola nitida Schott et Endl.(syn. C. vera K. Schum.), Cola
acuminata Schott et Endl. (syn. C. sublobata Warb.) (fam.
Sterculiaceae) (folosită în băutura coca-cola)
4. Guarana → Paullinia cupana Kunth (fam. Sapindaceae)
(posedă cea mai mare concentratie de cafeina și intra într-o serie de
medicamente)
5. Маte → Ilex paraguariensis St. Нil., syn. Ilex Mate St.
Нil. (fam. Aquifoliaceae)
(unica salcie care sintetizeaza cafeina)

B. Alcaloizi tropanici:

1. Mătrăgună → Atropa belladonna L. fam. Solanaceae

2. Măselariţă → Hyioscyamus niger L. fam. Solanaceae
3. Ciumăfaie → Datura stramonium L. fam. Solanaceae

C. Alcaloizi izochinoleinici
mac → Papaver somniferum L (fam. Papaveraceae)

D. Alcaloizi indolici:
1. Floarea patimilor → Passiflora incarnata L. (fam. Passifloraceae)
(produce fructe de maracuja)
2. Brebenoc de Madagascar → Catharanthus roseus (L.) G. Don., syn. Vinca rosea L. (fam.
Apocynaceae)
(contine vincristina și vinblastina utilizati în oncologie în tratarea cancerului și a leucemiei)
3. Nuca otravitoare → Strychnos nux vomica L. (fam. Loganiaceae)
4. D-Tubocurarină
(cuprinde o multitudine de plante)

9
 5. Ephedra spp. L. (fam. Ephedraceae)

6. Capsicum spp. L. (fam. Solanaceae)

(fac parte ardeii, gogoșarii, ardeii lungi)

(C3)

Terpenoide

= Toţi compuşii, care au o anumită inrudire arhitecturală şi chimică cu molecula izoprenului (C5 H8 ).

Clasificare:
1. monoterpenoide C10 H16 ;

10
 2. sesquiterpenoide C15H24 ;
3. diterpenoide C20H32 ;
4. triterpenoide C30H48;
5. tetraterpenoide C40H64 ;
6. politerpenoide (C5H8)n .

Uleiuri volatile Aetherolea:

Uleiurile volatile reprezintă un complex de substanţe constituind amestecuri multiple şi complicate de
hidrocarburi alifatice, aromatice şi hidroaromatice, aldehide, alcooli, acizi, esteri şi alţi compuşi corespunzători
hidrocarburilor şi care în general aparţin clasei terpenoidelor. Sunt antrenabile cu vapori de apă şi dotate cu
miros caracteristic, aromatic şi plăcut.

Clasificare:
1) produse vegetale cu uleiuri volatile care conţin monoterpenoide aciclice (flori de trandafir, fructe de
coriandru, flori de levănţică, frunze de roiniţă etc.);
2) produse vegetale cu uleiuri volatile care conţin monoterpenoide monociclice (frunze de mentă, salvie,
eucalipt, fructe de chimen, lămâi etc.);
3) produse vegetale cu uleiuri volatile care conţin monoterpenoide biciclice (fructe de ienupăr, flori de
vetrice, rizomi cu rădăcini de odolean, părţi aeriene de isop etc.);
4) produse vegetale cu uleiuri volatile care conţin sesquiterpenoide (rizomi de obligeană, frunze şi muguri
de mesteacăn, rizomi cu rădăcini de iarbă mare, flori de muşeţel, părţi aeriene de coada şoricelului, flori
de arnică, muguri de plop negru etc.);
5) produse vegetale cu uleiuri volatile care conţin compuşi din seria aromatică (fructe de anason, fenicul,
părţi aeriene de cimbru, cimbrişor, sovârv etc.)

Formaţiunile exterioare (exogene):

➻ "pete" glandulare;
➻ peri glandulari;
➻ glande.

Formaţiunile interioare (endogene):

➻ celulele secretoare;
➻ pungi secretoare;
➻ canale secretoare.

Însemnătatea uleiurilor volatile:

➻ apără plantele de diferite boli şi dăunători,
➻ contribuie la cicatrizarea rănilor
➻ substanţe antiseptice.
➻ tractanţi- polenizarea florilor.
➻ substanţe de rezervă /deşeuri
➻ participanţi activi în metabolism

Obținerea uleiurilor volatile:

1. Distilarea (cu vapori de apă)
2. Extragerea.
3. Enfleurage.
4. Metode mecanice
11
 Saponinele

Se numesc saponozide un grup de substanţe bioactive naturale de origine vegetală, de natură glicozidică,
care agitate cu apa produc o spumă abundentă şi persistentă şi care au proprietatea de a hemoliza eritrocitele.

❖ Clasificare:
1. Saponine sterolice, cristalizate, neutre sau toxice ;
2. Saponine triterpenice, amorfe, acide sau netoxice.

12
 ❖ Proprietăți fizice:
→ Uneori saponozidele sterolice se obţin sub formă cristalizată.
→ Cele triterpenice sunt amorfe.
→ Sunt greu solubile în apă rece, în apă fierbinte sunt cu mult mai solubile. Sunt uşor solubile în alcool
diluat şi în alcool concentrat, la fierbere. În solvenţi organici nepolari sunt insolubile.
→ Saponozidele posedă proprietăţi de tenside scăzând tensiunea superficială la interfaza apă/ulei sau
apă/aer. Datorită acestei calităţi au proprietăţi spumegiante, detergente, emulsionante.
→ Prin prezenţa carbonilor asimetrici existenţi în structura lor, saponozidele deviază planul luminii
polarizate, sunt înzestrate, cu alte cuvinte, cu activitate optică.

❖ Proprietăți chimice:
→ Datorită faptului că saponozidele sterolice nu au grupări carboxilice pe nucleul lor, ele au o reacţie
neutră şi alcătuiesc grupa saponozidelor neutre.
→ Cele triterpenice, în general sunt acide datorită grupării COOH şi sunt incluse în grupa saponinelor
acide.
→ Cele sterolice precipită cu soluţia concentrată de hidroxid de bariu şi soluţia de acetat bazic de plumb.
→ Saponozidele triterpenice precipită cu soluţia de acetat neutru de plumb şi alte săruri neutre în soluţie
saturată.
→ Prin hidroliză acidă se pune în libertate un genol care, în general, este cristalizat.
→ Hidroliza saponozidelor se poate efectua şi pe cale enzimatică.
→ Se scindează mai întâi hexozele, apoi pentozele şi abia în ultimă instanţă acizii uronici.
→ Ca orice substanţă organică ce posedă grupări OH şi COOH sapogenolii se pot caracteriza prin compuşi
de metilare, acetilare şi esterificare.
→ O altă reacţie generală pe care o dau saponozidele este cea cu acizii concentraţi când rezultă
compuşi divers coloraţi.

❖ Dozarea saponozidelor:
● Metode fizico-chimice:
1. Metoda gravimetrică - complexul cu ferocianura de zinc.
2. Tratarea saponozidelor triterpenice cu HCl conc. si naftol- coloraţii.
3. Soluţia cloroformica de pentaclorura de stibiu- reactiv de culoare.
4. La încălzirea saponozidelor cu acid sulfuric în prezenţa antronei - coloraţii diferite.
● Analiza spectrofotometrică a soluţiilor obţinute.
● Metode fizice- Indicele de spumificare.
● Metode biologice
1. Indicele hemolitic.
2. Indice peşte.
3. Indicele vierme.

❖ Acțiune farmacologică:
În general, acţiunea farmacodinamică depinde de tipul saponinei, doză, şi calea de administrare.
Administrate pe cale orală ele nu se absorb dar, în doze mari, pot produce fenomene toxice.
Joacă un rol deosebit de important în favorizarea solubilităţii şi absorbţiei în organism a unor substanţe
medicamentoase.
Asupra epiteliilor au de obicei o acţiune iritantă. Uneori stimulente ale acestora.
Prin iritarea mucoasei bucale, gastrice şi a esofagului, produc creşterea secreţiei salivare şi stimularea
secreţiei bronhice, fluidificarea mucusului şi îndepărtarea lui (în doze mici).
13
 În doze mari, saponinele au acţiune emetică.
Mecanismul de acţiune al saponinelor în terapia expectorantă, se explică prin excitarea terminaţiilor
vagale, prin acţiunea asupra receptorilor colinergici, reglând secreţiile bronşice şi stimulând pe cale reflexă
fluidificarea secreţiei şi uşurând, prin aceasta, expectoraţia.
Posedă proprietăţi sternutatorii şi produc sângerarea gingiilor.
Saponinele produc creşterea diurezei şi a transpiraţiei.
Acţiunea hemolitică a saponozidelor este potenţată de prezenţa lecitinelor care nu sunt fixate de
colesterol.
Saponinele sterolice se absorb uşor şi sunt mai rezistente faţă de enzimele din intestin - saponinele
sterolice sunt mai toxice.
Saponinele măresc permeabilitatea vaselor sanguine la nivelul capilarelor.
În ce priveşte mecanismul acţiunii diuretice, nu este încă bine explicat.
Adminstrarea intravenoasă a saponinelor provoacă moartea, după convulsii şi dispnee, prin oprirea
inimii în sistolă şi paralizie respiratorie
În doze subletale, ingerarea saponinelor provoacă salivaţie, vomă, strănut, diaree, pierderea apetitului,
paralizie.
În altă ordine de idei, saponinele au acţiune stimulatoare asupra seminţelor în germinare, asemănător
fitohormonilor de creştere.

❖ Întrebuințări:
Produsele cu saponine sunt folosite în farmacie pentru obţinerea medicamentelor cu acţiune emetică şi
expectorantă
În tehnologia farmaceutică sunt utilizate ca agenţi de emulsionare.
În tehnică - detergenţi şi spumefianţi. Cel mai frecvent în industria textilă ca agenţi de spălare.
În alimentaţie, saponinele sunt folosite pentru obţinerea unor băuturi spumoase, a cremelor de patiserie,
a halviţei şi halvalei.
În cosmetică pentru prepararea pastelor de dinţi, a cremelor şi a sprayurilor spumante.

Lemn dulce – Glycyrrhiza glabra L. fam. Fabaceae

Compozitie chimica: 5-10% glicirizină (20%) acid glabric ,derivaţi flavonoidici : licviritina şi
izolicviritina , rezine ,amidon 20-30% ,asparagină 2-4% ,zaharuri ,vitamine B, săruri minerale
Utilizări: antispastică, antihistaminică, antiacetilcolinică, acţiune tampon a acidităţii gastrice, acţiune
antitusivă, acţiune asupra metabolismului hidric-salin, acţiune anorexică, acţiune antiestrogenă,
cardiovasculară, bacteriostatică, antitoxică faţă de toxina tetanică, acţiune difterică şi asupra stricninei,
antihemoroidală, uşor laxativă, estrogenă, antiinflamatoare, antiulceroasă şi antidismenoreică. Este un hormon
natural de excepţie. Reduce inflamaţiile gastrice, protector al mucoasei gastrice.

Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. fam. Caryophyllaceae

Compozitie chimica: saponozide triterpenice (saporubina sau acid saporubic, sapotoxina), flavonozida
saponarina, rezine, taninuri, mucilagii, vitexina, substante albuminoide, grasimi, saruri minerale, etc.
Utilizări: bronsite, astm bronsic, tuse de diverse etiologii, dischinezie biliara, parazitoze intestinale
(oxiuroza), eczeme, furunculoze, eruptii tegumentare, icter;

Coada calului – Equisetum arvense L. fam. Equisetaceae

Compozitie chimica: saponina equisetonina (cca. 5%), substanţe flavonoidice - galuteolina şi
izoquercetina, alcaloizi, sitosterolul, acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic,
14
dimetil sulfone, vitamina C şi urme de ulei volatil, acidul silicic 5-7%, din care 10-20% se află sub formă
solubilă.

Castan – Aesculus hippocastanum L. fam. Hippocastanaceae

Compozitie chimica: saponozide, derivaţi cumarinici şi flavonici, sunt bogate în amidon, ulei gras,
albumine.
Actiune: extragerea escinei, cu acţiune vasoconstrictoare venoasă, ce se utilizează în tratamentul
varicelor, flebitelor şi hemoroizilor.

Aralia – Aralia mandshurica Rupr. et Maxim. fam. Araliaceae

Compozitie chimica: proteine, amidon, carbohidrati, ulei eteric, cantități nesemnificative de alcaloizi.
Din radacina se separa saponine triterpenice - aralozide A, B si C, care sunt glicozidele acidului
oleanolic si care prezinta proprietati fizico-chimice aproape identice.
Utilizări: stari neurastenice, astenii posttraumatice, sindrom astenic, leziuni posttraumatice ale
sistemului nervos central sau în stadiile incipiente ale aterosclerozei vaselor cerebrale, crește pofta de mancare,
capacitatea de munca, stimulează sistemul nervos central și sistemul cardiovascular, stimulează capacitatea
vitală a plamanilor si forta musculara.

Ginseng – Panax ginseng C. A. Mey. fam. Araliaceae

Rădăcina de ginseng conține o serie de substanțe ca panaxim, schingenin și panaquilon care ajută inima
și sistemul nervos, precum și susținerea fluxului hormonal.
Cercetările recente efectuate afirmă că ginsengul este un bun agent împotriva cancerului, precum și
antioxidant, de combatere a fenomenelor de îmbătrânire. De asemenea, ginsengul poate fi un remediu util în
cazurile de diabet, reducând glicemia. Potrivit unei străvechi tradiții, ginsengul este considerat și un eficient
antireumatic.

Dioscoree - Dioscorea nipponica Makino (syn. Dioscorea polystachya) fam. Dioscoreaceae

O clasă de toxine găsite la multe specii sunt saponinele steroidice, care pot fi transformate printr-o serie
de reacții chimice în hormoni steroizi pentru utilizare în medicină ca și contraceptive.

Heterozide(glicozide) cardiotonice

Heterozidele sau glicozidele cardiotonice constituie o grupă omogenă de substanţe de natură vegetală cu
o structură chimică asemănătoare, caracterizate ca lactone nesaturate sterolice cu o anumită configuraţie sterică.
Aceste principii active denumite şi heterozide digitalice sau digitaloide, sunt indicate în tratamentul
insuficienţei cardiace, datorită acţiunii lor principale de creştere a forţei de contracţie a miocardului.
Administrate în cantităţi mari sunt toxice, producând moartea prin oprirea inimii în sistolă.
Clasificarea compușilor cardiotonici:
15
➩ Cardenolide → sunt heterozidele în al căror aglicon este prezentă lactona pentaatomică, denumite şi
cardiotonice de ordinul I
➩ Bufadienolide → se caracterizează prin lactona hexaatomică, cu două duble legături; denumite şi
cardiotonice de ordinul II
➩ Bufotoxine → lactone steroide toxice. Ele apar în glandele parotoide , pielea și otrava multor broaște și
a altor amfibieni, precum și în unele plante și ciuperci.

Acțiunea cardiotonică:
➣ orientare sterică, unul faţă de altul: A/B cis; B/C trans; C/D cis.
➣ catena laterală, grefată la C17 care este orientată în β
➣ compuşii lactonici cu radicalii de la C3, C10, C13 şi C14 şi hidrogenul de la C5 orientaţi în β.

Acțiuni și utilizări terapeutice:

➣ stimularea funcţiei miocardului prin creşterea forţei lui de contracţie (efect inotrop pozitiv).
➣ Cardiotonicele provoacă rărirea descărcărilor nodului sinuzal, cu bradicardie consecutivă acțiune
cronotrop-negativă.

Toxicitatea cardiotonicelor:
➣ indicelui terapeutic este de 2-3
➣ DE50=DT10 şi DE99=DT50
➣ Frecvenţa reacţiilor adverse la bolnavii digitalizaţi, supravegheaţi clinic, este de 12-20%
➣ în condiţiile monitorizării concentraţiei plasmatice, frecvenţa scade la 4-5%

16