CREATIVITATEA ȘI GÂNDIREA CRITICĂ

premisele esențiale ale educației de calitate

prof. dr. ing. Drăgănescu Crina Adriana

Liceul Tehnologic Roșia Jiu, Fărcășești, Gorj

„…secretul desăvârșirii intelectuale este spiritul critic; este independența de gândire.”

„Eu mă pot înșela, tu s-ar putea să ai dreptate, noi împreună am putea, probabil, să
descoperim drumul spre adevăr.” (Karl Popper)
Astăzi, mai mult decât oricând, creativitatea și gândirea critică reprezintă o condiție
fundamentală a calității educației, una dintre premisele esențiale ale performanței.
Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care folosește inventiv experiența și
cunoștințele acumulate, oferind soluții și idei originale. Gândirea critică presupune capacitatea de a
formula idei și opinii proprii, de a lua decizii și de a răspunde pentru ele, dar și respectul față de
punctele de vedere ale altora și capacitatea de a colabora cu ei în vederea atingerii unui scop comun.
Și totuși, nu se poate face educație de calitate fără îmbinarea metodelor tradiționale cu cele
moderne. Din punctul meu de vedere, metodele tradiționale sunt fundamentul educației calitative,
deoarece trebuie mai întâi să cunoști foarte bine un lucru ca mai apoi să îl dezvolți sau chiar să îl
reinventezi, motiv care limitează metodele inovative, elevii privind aceste metode doar ca pe o
joacă.
Este adevărat că actuala generație vine cu un bagaj de informații mult mai mare decât
predecesorii lor, datorită accesibilității informației prin intermediul mass-mediei, internetului și a
altor surse informaționale, dar, de multe ori, interpretarea lor este una eronată. De aceea, este
imperios necesară verificarea acestei baze de cunoștințe prin predarea sistematică a informațiilor
specifice, fără a sări peste etape pe considerentul că elevul cunoaște sau are cunoștințe despre acel
lucru.
Ori acest proces, poate fi realizat printr-o abordare inteligentă care să dezvolte gândirea
critică a elevului printr-o succesiune logică de metode și anume: prelegerea/povestirea subiectului,
exemplificarea/demonstrarea acestuia și trasarea unor sarcini pe subiectul abordat.
Dacă una din caracteristicile societății actuale este abundența de informații care parvin pe
diferite canale, acest lucru face necesară existența unor abilități aferente unor astfel de acțiuni.
Concluzionăm că dacă principalul criteriu îl constituie relevanța lor pentru persoana în cauză, atunci
abilitățile aferente acestei activități țin de gândirea critică. Este doar unul din motivele care justifică
necesitatea formării și dezvoltării la viitorii cetățeni a unor deprinderi de gândire critică.
Promovarea gândirii critice reprezintă una din direcțiile importante ale pedagogiei actuale,
întrucât reprezintă una din modalitățile de pregătire a tinerilor pentru integrarea cu succes într-o
societate caracterizată prin multe idei și opinii care se cer a fi susținute cu argumente pertinente și
comunicate într-o manieră democratică.
Așa cum spuneam, gândirea critică presupune capacitatea de a formula idei și opinii proprii,
de a lua decizii și de a răspunde pentru ele, dar și respectul față de punctele de vedere ale altora și
capacitatea de a colabora cu ei în vederea atingerii unui scop comun. Toate acestea presupun și un
nivel ridicat al încrederii individului în sine, căci numai o astfel de persoană este capabilă să își
exprime în mod autentic opiniile și să și le susțină cu argumente pertinente. Aceasta nu exclude
posibilitatea ca individul să-și revizuiască anumite puncte de vedere, în urma ascultării atente a
părerilor celorlalți și a analizării argumentelor prin care ei și le susțin.
În căutarea unor strategii eficiente de motivare a elevilor pentru învățare, este util să pornim
de la unele studii care arată că 3 factori sunt esențiali pentru motivația intrinsecă: competența,
autonomia și relaționarea socială. Atunci când aceste 3 condiții sunt îndeplinite, ne simțim inspirați,
plini de energie și pregătiți să creștem indiferent de domeniul de care vorbim, acasă, la școală sau la
locul de muncă. Astfel, în procesul de predare-învățare, elevul trebuie să fie punctul de pornire al
proiectării didactice astfel încât, în urma acestui demers didactic, să fie capabil să realizeze o
corelare între cunoștințele proprii și cele primite și totodată, să își dezvolte gândirea critică generală
sau particulară (pe un anumit subiect) pe care îl dezvoltă prin creativitate. Acest lucru este posibil
prin creșterea motivațională a fiecăruia prin:
 libertatea alegerii modalităților sau metodelor prin care vor realiza un proiect/o temă;
 oferirea oportunității de a lucra independent sau în echipă;
 încurajarea participării la ore prin întrebări și discuții libere;
 ajutarea să depășească un obstacol în munca lor și lăsându-i să continue apoi singuri să lucreze,
fără a le oferi întreaga soluție sau răspunsul corect;
 aprecierea eforturilor și a progreselor copiilor – aceștia au nevoie să vadă că pot progresa și că
eforturile lor sunt vizibile pentru profesori;
 încurajarea proiectelor care solicită creativitatea.

Bref. Creativitatea și gândirea critică constituie un proces complex care începe cu asimilarea
unor cunoștințe și achiziționarea unor deprinderi de procesare a informațiilor, continuând cu
formarea unor convingeri care să stea la baza luării unor decizii și finalizându-se prin critică poate fi
înțeleasă și ca un mod de abordare și de dezvoltare a problemelor care se bazează pe argumente
raționale și care presupune evaluarea și alegerea unei soluții considerate adecvate, proces
complementar cu respingerea argumentată a celorlalte variante de soluționare. Ea are la bază
reactualizarea cunoștințelor, analizarea diferențelor, observarea relațiilor cauzale, extragerea unor
idei mai abstracte din anumite exemple concrete, argumentarea părerilor și evaluarea informațiilor
în funcție de valoarea de adevăr, de utilitate și de efecte.
Bibliografie: webografie: Creativitate și gândire critică » Deep Design LMS