Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.

4/2013

CONSIDERAŢII PRIVIND UNELE CONSIDERATIONS REGARDING

CRITERII DE IDENTIFICARE A SOME IDENTIFICATION CRITERIA
NORMELOR IMPERATIVE ÎN OF PEREMPTORY NORMS IN
DREPTUL INTERNAȚIONAL INTERNATIONAL LAW

Ştefan MOŢĂŢĂIANU* Ştefan MOŢĂŢĂIANU**

Abstract: Doctrina internaţionalistă a rezervat Abstract: The Internationalist doctrine

un amplu spaţiu de dezbatere criteriilor de
identificare a normelor imperative internaţionale-jus
cogens, apreciind ca insuficiente acele criterii
consemnate în articolul 53 din Convenţia de la Viena
din 1969 asupra dreptului tratatelor şi anume
apartenenţa acestor norme de dreptul internaţional
general,dar şi caracterul inderogabil în raport de
aceste norme a oricăror reglementări cuprinse în
tratate particulare, ce vor fi pe cale de consecinţă,
sancţionate drastic cu nulitatea de plin drept. De
aceea se consideră că principalul criteriu de
identificare este practica internaţională a statelor,
singura în măsură să impună în relaţiile
internaţionale ca şi în ierarhia de drept internaţional,
caracterul imperativ al unora din normele acestei
ramuri de drept.
Cuvinte cheie: normă imperativă, drept
internaţional general, inderogabilitate, obligaţie erga
omnes, ordine juridică internaţională .
În dreptul intern, normele de ordine
publică sunt elaborate de organe legislative și
aplicate de organe judiciare ce veghează ca
persoanele fizice și juridice să încheie contracte
conform acestor norme și bunelor moravuri. De
aceea mecanismele pe plan intern, în vederea
stabilirii normelor imperative sunt mult mai
eficiente decât cele ce acționează în dreptul
internațional. Dificultatea stabilirii normelor
imperative internaționale provine din faptul că
această categorie se raportează la formarea
normelor particulare, care însă au aceiași natură
reserved an ample space to debate the identification
criteria of peremptory norms – jus cogens-
considering as insufficient the criteria stated in article
53 of the 1969 Vienna Convention regarding treaty
law, more specific the status of these norms in
International General Law, and also the no
derogation quality in relation to these norms whose
regulations stated in particular treaties will
consequently be drastically sanctioned as invalid.
This is why it is considered that the main principle of
identification is internationalist practice of the States ,
the only one capable to agist in international relations
and in the international law hierarchy the imperative
nature of some of these norms in this law branch.
Key words: peremptory norm, general
international law, no derogation, erga omnes
obligation, international juridical order.
In internal law, the public order
norms are elaborated by the legislative
organs and applied by the juridical
institutions which supervise that civil
persons and legal persons sign contracts
according to those norms and morality.
That’s why the internal mechanisms are
more efficient in establishing peremptory
norms than the international ones. The
difficulty in establishing international
peremptory norms comes from the fact that
this category reports to forming particular
norms that have a juridical nature being
created by the juridical institutions. On

*
Lect. univ., Departamentul Ştiinţe Juridice, Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe Administrative,
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu
**
University Lecturer, Department of Juridical Sciences, Faculty of International Relations, Law and
Administrative Sciences “Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2013
59
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2013
juridică fiind create de aceleași subiecte de drept.
Pe de altă parte, dreptul internațional cuprinde
atât norme imperative dar și norme dispozitive,
caracterul derogatoriu al normelor cuprinse într-
un tratat particular fiind analizat în raport de
norme circumscrise conceptului de jus cogens.
Deși delimitarea ansamblului de norme
imperative, prezintă o relevanță aparte în
configurația dreptului internațional este general
recunoscută dificultatea stabilirii unor criterii de
natură a conduce la identificarea normelor
imperative internaționale. Un asemenea punct de
vedere a fost exprimat în cadrul lucrărilor C.D.I.,
în lipsa unui criteriu determinant în stabilirea
normelor imperative apreciindu-se, de pildă, de
raportorul special Humphrey Waldock, în
raportul al doilea, că este sarcina practicii statelor
și jurisprudenței de a promova un astfel de
criteriu.1 În cadrul Conferinței de la Viena,
dezbaterile privind criteriile ce individualizează o
normă imperativă internațională au pornit de la
studiul articolului 50 din proiectul final al C.D.I.
(1966) pe care îl redăm în continuare: „Articolul
50 – Tratate în conflict cu o normă imperativă a
dreptului internațional general (jus cogens).
Este nul orice tratat în conflict cu o
normă imperativă a dreptului internațional
general, de la care nu este permisă nici o
derogare și care nu poate fi modificată decât
printr-o normă a dreptului internațional general
având același caracter.”
Se poate ușor constata că în varianta
C.D.I., articolul 50 din proiect, consacrat
normelor imperative internaționale, lua în
considerare două criterii și anume
inderogabilitatea și stabilitatea ce privea
modificarea sub condiția de a se produce printr-o
normă cu același caracter. În timpul Conferinței,
urmare a amendamentului tripartit formulat de
Finlanda, Grecia și Spania și care a fost acceptat,
s-a ajuns în final la instituirea unui nou criteriu,
cel al maximei generalități sugerate de formula
„… o normă acceptată și recunoscută de
comunitatea internațională a statelor, în
ansamblul său...”.
Conferința nu a reușit însă să găsească
un criteriu major și suficient care să asigure o
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2013
60
another hand, international law entails not
only peremptory norms but also bylaws, the
no derogation quality in a particular treaty
being analyzed in concordance with the jus
cogens norms. Although the delimitation of
the peremptory norms ensemble has an
important significance in configuring
international law, the difficulty to establish
any criterion to identify peremptory
international norms is well known. Such a
point of view was discussed in the ILC. The
special rapporteur, Humphrey Waldock
considered that if such a criterion to
determine peremptory norms does not exist,
than it is the States’ practice and
jurisprudence’s task to sustain a criterion.12
In the Vienna Convention, the debates
regarding the identification of international
peremptory norms criteria started from
article 50 in the final ILC project in 1966
that we will further cite: “ Article 50- treaties
conflicting with a peremptory norm of
general international law”. (jus cogens)
Any treaty is void if it conflicts with
a peremptory norm of the general
international law from which no derogation
is permitted and which can be modified only
by a norm of general international law
having the same character.”
It can easily come to a conclusion
that in the ILC’s case, the article about
international peremptory norms, article 50
was taking into account two criteria: the no
derogation quality and the stability
concerning modification only through
another norm that has the same nature.
During the conference following the
tripartite amendment formulated by Finland,
Greece and Spain which was accepted, a new
criterion was finally accepted: that of
maximum generality suggested in the phrase:
“… a norm accepted and recognized by the
international community of States as a
whole…”
The Conference did not manage to
find a major criterion capable to ensure an
efficient identification of international
peremptory norms. The criteria taken into
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2013
eficientă identificare a normelor imperative
internaționale. Criteriile avute în vedere la
definirea acestor norme prin intermediul
Convenției de la Viena, este dovedit de acum că
au doar o capacitate relativă de a susține procesul
de identificare a normelor de jus cogens existente
în sistemul de drept internațional. Doctrina,
marcată de un spectru foarte larg al opiniilor ce
iau în dezbatere problema identificării normelor
imperative internaționale, a propus în această
materie o serie de soluții, mult mai numeroase
decât cele prefigurate în jurisprudență.
Trebuie amintit faptul că o serie de opinii
doctrinare exprimă o severă critică în privința
reglementării cuprinse în articolul 53 din
Convenție, regimul juridic consacrat conceptului
de jus cogens fiind considerat „foarte neclar și
afectat de o serie de incertitudini”.2 O critică
virulentă este îndreptată și în privința criteriilor
de recunoaștere a normelor imperative
internaționale așa cum ele se desprind din
reglementarea cuprinsă în articolul 53, despre
care s-a afirmat că „nu au fost confirmate nici
măcar de o singură normă imperativă”.3
Majoritatea autorilor au adoptat însă un punct de
vedere mult mai realist, apreciind că identificarea
normelor imperative este un proces complex și
adesea dificil, deoarece nu se poate stabili a
priori caracterul imperativ al unor norme din
sistemul de drept internațional.
Doctrina cât și jurisprudența, în
preocuparea de a găsi soluții în procesul de
recunoaștere a normelor de jus cogens, au propus
criterii legate în principal, fie de importanța
acestor norme în promovarea unor interese la
scară universală, fie de caracterul tehnic al unor
proceduri puse la dispoziția comunității
internaționale a statelor. În privința primei
variante ce prefigurează drept criteriu importanța
normelor imperative prin prisma interesului
comunității internaționale dar și al echilibrului în
ordinea juridică internațională, considerăm că nu
ne găsim în prezența unui criteriu de identificare,
câtă vreme interesul este doar un element ce
justifică într-adevăr existența acestor norme cu
rol cauzal în componenta imperativă a dreptului
internațional. Nici importanța pe care aceste
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2013
61
account to define these norms in the Vienna
Convention prove to have a various capacity
in sustain the identification process of jus
cogens norms that exist in the international
law system. The doctrine marked by a wide
set of opinions debating the peremptory
norms identification problem, suggested a
series of solutions far more numerous than
those in the jurisprudence.
It has to be reminded that a series of
indoctrinated opinions express severe
critiques regarding the regulation in article
53 in the convention, the juridical system
dedicated to jus cogens is “ unclear and
affected by a series of uncertainties”13. A
severe critique regarding the identification
criteria of peremptory norms described in
article 53 suggests that “it has not been
confirmed even by a single peremptory
norm”14. Most of the authors have a more
realistic point of view stating that the
identification of peremptory norms is a
complex and often difficult process because
the peremptory nature of a norm in the
international law system was not established
a priori.
The doctrine and jurisprudence in
finding solutions to identify jus cogens
norms proposed some criteria base mainly on
the importance of these norms in preserving
some interests of the international
community and the technical nature of some
procedures in the international Community
of States behalf. Regarding the first version
concerning the importance of peremptory
norms in the interest of the international
community and the equilibrium in the
international juridical order, we consider that
we do not find ourselves in the presence of
an identification criterion as long as the
interest is just an element justifying the
existence of these norms that have a causal
role in the peremptory component of
international law. Neither the importance that
these norms have in sustaining the juridical
order equilibrium in the international society
cannot be a criterion, it being situated at the
opposite pole in the process of forming
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2013
norme o au în susținerea echilibrului ordinii
juridice din societatea internațională, nu poate fi
reținut drept criteriu, el situându-se la polul opus
în procesul formării normelor imperative, adică
cel al efectului, ceea ce ar însemna o revenire
asupra viziunii atât de criticate din timpul
Conferinței de la Viena care a finalizat o definiție
a conceptului de jus cogens bazat în principal pe
un efect, care este inderogabilitatea. Ambele
elemente, unul ce ține de cauzalitate, celălalt de
finalitate, nu ar putea distinge în mod aprioric
normele imperative de alte norme internaționale
fără a lua în considerație poziția și atitudinea
statelor din comunitatea internațională, în
recunoașterea normelor circumscrise conceptului
de jus cogens.
Cât privește criteriile tehnice de natură
procedurală, acestea fac trimitere la posibilitatea
de a permite statelor terțe de a cere respectarea
normelor imperative, ori chiar de a interveni în
cauze privind aplicarea acestor norme în fața
tribunalelor internaționale în scopul protecției
propriilor interese. Legat de acest aspect trebuie
subliniat că prin caracterele sale definitorii,
normele imperative sunt opozabile erga – omnes.
Această opozabilitate este însă departe de a
susține demersul recunoașterii normelor
imperative, urmare a faptului că și alte norme de
drept internațional fără caracter imperativ, pot
impune obligații opozabile tuturor statelor. Este
perfect adevărată concluzia exprimată în
literatura noastră de drept internațional, în sensul
că „trebuie să ținem seamă de faptul că nu toate
obligațiile erga – omnes decurg din norme
imperative”. 4 Opozabilitatea erga-omnes
recunoscută normelor imperative nu a fost însă
reflectată în articolul 65 din Convenție, care a
îngrădit posibilitatea oricărui stat de a cere
respectarea unei astfel de norme, nulitatea unui
tratat neputând fi cerută decât sub condiția ca
statul să fie parte la acel tratat. S-a reținut astfel
că „statutul conceptului de jus cogens nu este
asimilabil ordinii publice convenționale, în
măsura în care nu orice subiect de drept
internațional poate cere respectarea normelor cu
acest caracter; este una din marile lipsuri în
prevederile Convenției de la Viena din 1969.”5
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2013
62
peremptory norms –that of effect- which
would mean to revised the version criticized
during the Vienna Convention that finalized
a definition of jus cogens based mainly on an
effect, the no derogation quality. Both
element, one belonging to causality, the
other to finality could not distinguish a priori
between peremptory norms and international
norms without taking into account the
position and attitude of States in the
International Community and cannot
recognize jus cogens norms.
Regarding technical and procedural
criteria, these send us to the possibility of
third-party States to demand that the
peremptory norms be respected and even to
intervene in cases concerning the application
of these norms in International Tribunals to
protect their own interests. This aspect must
underline that by their definitive natures,
peremptory norms oppose erga-omnes. The
opposition is far to sustain the process to
recognize peremptory norms due to the fact
that other international law norms without
being peremptory can impose opposable
obligations to all States. The conclusion in
our international law literature is perfectly
true in the sense that “we must keep in mind
that not all erga-omnes obligations arise
from peremptory norms”15. The erga-omnes
opposition to peremptory norms was not
reflected in article 65 in the Convention, that
limited the possibility of a State to demand
the application of such a norm, the invalidity
of a treaty can be asked only if that State is a
part in that treaty. It was noted that the “jus
cogens status cannot be assimilated in
conventional public order, insofar as not
every subject can demand compliance of
these norms is one of the major shortcomings
in the Vienna Convention in 1969”16
Following this situation, it must be
underlined that international law gives means
through which a State can demand other
States compliance with the international
norms whatever the nature of those, when
there is a danger that its own interests can be
affected. That why in the cases of third-party
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2013
Urmare a acestei situații, trebuie subliniat
că dreptul internațional oferă totuși mijloace prin
care un stat poate cere altor state respectarea
normelor internaționale indiferent de caracterul
acestora, atunci când există pericolul ca
interesele proprii să fie lezate. De aceea, în cazul
unor state terțe în raport de un tratat ce încalcă o
normă imperativă s-a considerat că „ele pot să
reacționeze prin nerecunoașterea unui asemenea
tratat ori pot ridica problema nulității sale în
cadrul O.N.U. sau sub alte forme.”6 Faptul că
statele terțe în raport de un tratat internațional au
posibilitatea de a cere respectarea unor norme
internaționale, doar în baza unor dispoziții
exprese și invocând interese individuale, este de
natură să probeze imposibilitatea ca elemente de
ordin procedural să poată fi reținute drept criterii
de recunoaștere a normelor imperative.7
Considerațiile expuse mai sus sunt de
natură a evidenția complexitatea și dificultatea
procesului de identificare și distingere a normelor
imperative în cadrul dreptului internațional. Nu
trebuie neglijat faptul că normele imperative
dincolo de caracterul de universalitate, nu sunt
imuabile, aspect reținut de Conferința de le
Viena și exprimat în partea finală a articolului 53
ca și în articolul 64 al Convenției asupra
dreptului tratatelor. Societatea internațională în
evoluția sa istorică, dintr-o anumită etapă
determinată poate interveni potrivit intereselor
sale specifice, în modificarea, înlocuirea sau
crearea unor noi norme imperative. Din această
perspectivă, stabilirea unor criterii care să
identifice normele cu caracter imperativ la
dimensiunea istorică a dreptului internațional
devine cu atât mai dificilă. De aceea ne-am
îndreptat atenția spre acele opinii consemnate de
literatura de drept internațional ce susțin că
normele imperative se fundamentează pe
convingerea juridică (opinio juris) a statelor 8,
care au înțeles, în raport de jus dispossitivum, să
acorde o autoritate majoră unei categorii aparte
de norme, ce aparțin conceptului de jus cogens.
Ele au vocația protecției intereselor
fundamentale ale comunității internaționale în
ansamblul său.9 Principii precum bona fideas ori
pacta sunt servanda a căror geneză ține de
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2013
63
States regarding a treaty that breaches a
peremptory norm it was considered that
“they can react by not acknowledging such a
treaty or they can arise the problem of its
invalidity in the U.N or be other means”17.
The fact that third-party States in an
international treaty can ask for compliance of
peremptory norms only through an express
injunction and pleading personal interests is
to prove the impossibility to recognize and
acknowledge peremptory norms.18
The statements given above prove the
complexity and the difficulty in the
identification and distinguishing process of
peremptory norms in international law. It is
to be reminded that peremptory norms,
beyond their universal nature, are not
unchangeable. This aspect is stated in the
Vienna Convention at the final part of article
53 and in article 64 of the Convention on the
Law of Treaties. The international society,
in its historic evolution can intervene
according to its specific interests to modify,
replace and create new peremptory norms. In
this perspective, establishing new criteria to
identify peremptory norms in the historical
dimension of international law, becomes
more difficult. That is why I have drawn my
attention to those opinions in international
law literature that state that peremptory
norms base on juridical belief (opinio juris)
of the States19 that have understood that in
relation to jus dispossitivum, to grant a major
authority to a certain category of norms
belonging to the jus cogens concept. They
are of nature to protect the fundamental
interests of the International Community as a
whole.20 Principles like bona fides or pacta
sunt servanda whose genesis is connected to
the international law prehistory prove this
juridical belief of the States sustained by
common interests.
The general principles in
international law are the most solid model of
peremptory norms that is meant to keep the
coherence and equilibrium of the
international juridical order. It has been
stated that “the juridical order tends to
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2013

preistoria dreptului internațional, probează coherence and auto-arrangement which is

această convingere juridică a statelor susținută de done gradually through law principles; the
interesele comune la scară universală. international juridical order makes no
Principiile generale de drept internațional exception from this.”21 If concerning the
reprezintă modelul cel mai consolidat de norme general law principles the imperative
imperative menit să asigure coerența și echilibrul character is do significant, for a wide series
ordinii juridice internaționale. S-a afirmat întru of other international norm sit is necessary
totul întemeiat că „ordinea juridică tinde spre “to examine the international practice and the
coerență și auto – ordonare ce se realizează manifestation of juridical beliefs of States in
gradual prin intermediul principiilor de drept; order to establish if those entail elements that
ordinea juridică internațională nu face excepție express acceptance and recognition of the
de la această tendință.”10 Dacă în privința peremptory nature of the norm.” 22
principiilor generale de drept internațional,
caracterul imperativ este atât de pregnant, pentru
o serie largă de alte norme internaționale este
nevoie „să examinăm practica internațională și
manifestările convingerii juridice a statelor, în
scopul de a stabili dacă acestea cuprind elemente
care exprimă acceptarea și recunoașterea
caracterului imperativ al normei.”11

1
Doc. A/CN. 4/156, Annuaire 1963 vol. II pag. 54
2
Frederic Sudre, Drept european și internațional al drepturilor omului, Ed. Polirom 2006, pag.73
3
M. Virally, Panorama du droit international contemporain, Recueil des cours 1983 pag. 178 ; F. Sudre op. cit. pag.75.
4
D. Popescu –„ Consolidarea unității dreptului internațional public și rolul său în asigurarea armonizării reglementărilor”,
articol publicat în „ Particularități ale fenomenologiei sociale și politice în lumea contemporană. ” – Simpozion
internațional Târgoviște 5-6 iunie 2009, Ed. Hamangiu 2009, pag. 248
5
Philippe Blacher, Droit des rélations internationales, Ed. LEXIS - Nexis Paris 2006 pag. 12
6
Ion Diaconu , Curs de drept internațional, Casa de ed. și presă „ Șansa ” București 1993 pag. 70 .
7
Gr. Geamănu - Jus cogens în dreptul internaţional, RRDI NR. 1-2 ( 1967 ) pag. 98
8
Ch. De Vischer, „ Positivism et jus cogens”, RGDIP vol. 75, pag. 9
9
M. Virally, Réflections sur le jus cogens, AFDI 1966 Pag.11
10
D. Popescu, A. Năstase – Sistemul principiilor dreptului internațional. Ed. Academiei 1986 pag. 9
11
I Diaconu - Normele imperative în dreptul internaţional – jus cogens, Ed. Academiei ( 1977 ) pag. 126.
12
Doc. A/CN. 4/156, Annuaire 1963 vol. II pag. 54
13
Frederic Sudre, European and International Law of Human Rights. Polirom Publishing, 2006, page.73
14
M. Virally, Panorama du droit international contemporain, Recueil des cours 1983 pag. 178 ; F. Sudre op. cit. pag.75.
15
D. Popescu- Consolidating Public International Law and its Role in Harmonizing Regulations”- article published in
“Particularities of social and political phenomenology in the contemporary world”- International Symposium Targoviste
5-6 June 2009, Hamangiu Publishing, 2009, page 248
16
Philippe Blacher, Droit des rélations internationales, Ed. LEXIS - Nexis Paris 2006 pag. 12
17
Ion Diaconu- International Law Course, Sansa Publishing, Bucharest, 1993, page 70
18
Gr. Geamănu- Jus cogens in International Law, RRDI no. 1-2 (1967), page 98
19
Ch. De Vischer, „ Positivism et jus cogens”, RGDIP vol. 75, page 9
20
M. Virally, Réflections sur le jus cogens, AFDI 1966 page 11
21
. Popescu, A. Năstase – The System of International Law Principles, Academiei Publishing, 1986 page 9
22
I. Diaconu- Peremptory norms in International Law- Jus Cogens, Academiei Publishing, 1977, page 126

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2013
64